Datasets:

Andrei481

/

raw-text-corpus-ro-8k

like 0

Râul Novăț este un curs de apă, afluent al Vaser.

Academia Diplomatică Internațională este o organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Paris, creată în 1926, în scopul efectuării de studii asupra principalelor probleme politice cu care este confruntată omenirea. Printre președinții Academiei s-a numărat și Nicolae Titulescu.

Gârbovățu de Jos este un sat în comuna Corcova din județul Mehedinți, Oltenia, România. Numele satului Garbovatu de Jos provine de la numele capitanului din oastea de Panduri a lui Tudor Vladimirescu, numele capitanului fiind {Dumitru}? GARBEA. Pe vremea Dacilor , conform unor descoperiri arheologice se presupune ca satul s-ar afla pe un fost cimitir Dac.

Hit the Deck este un film muzical american din 1955 regizat de Roy Rowland. În rolurile principale joacă actorii Jane Powell, Tony Martin și Debbie Reynolds.

Jaspul este o varietate de cuarț cu structură microcristalină care aparține clasei oxizi, cu un raport de amestec metal:oxigen de 1:2. Mineralul este înrudit cu calcedonia, uneori acestea două apărând drept concrescențe. Etimologie. Cuvântul "jasp" (] se presupune că ar fi de origine egipteană sau persană ("yashp").

Andromaca este o tragedie în cinci acte și în versuri de Jean Racine, scrisă în 1667 și reprezentată pentru prima oară la castelul Louvre la 17 noiembrie 1667. Conține de versuri alexandrine. Argumentul piesei se rezumă într-o singură frază: Orest o iubește pe Hermiona, care îl iubește pe Pyrus, care o iubește pe Andromaca, aceasta caută să-l protejeze pe fiul său Astyanax râmânând fidelă amintirii soțului său, Hector, ucis în timpul Războiului Troiei. Racine se inspiră din cânturile " Iliadei " de Homer, îndeosebi pentru figura Andromacăi. Istoria ei fusese deja tratată de Euripide în piesele "Andromaca" și "Troienele", aceasta din urmă fiind adaptată mai târziu de Seneca, însă Racine citează în prima sa prefață "Eneida" de Vergilius ca sursă principală de referință. Origine. După ce s-a făcut cunoscut prin "La Thébaïde" și "", piese care nu prea mai sunt jucate în zilele noastre, Racine cunoaște gloria cu "Andromaque", cea de a treia sa tragedie. Opera este dedicată Henriettei a Angliei. A fost jucată pentru prima oară la 17 noiembrie 1667 în fața reginei de către trupa Hôtel de Bourgogne, la castelul Louvre. Rolul titular a fost susținut de Mademoiselle Du Parc. Piesa a avut un mare succes în fața curții emoționate de lirismul nou al acestei tragedii. A fost totuși criticată de către rivalii săi, între care Subligny care a adunat cele mai multe reproșuri făcute tragediei într-o comedie, "La Folle Querelle", jucată anul următor de trupa lui de Molière. Potrivit lui Voltaire, Potrivit criticului Félix Guirand, piesa constituie o cotitură în istoria teatrului francez prin aceea că Racine Pe de altă parte, autorul privilegiază contrastând cu Contrar altor piese ale lui Racine, succesul piesei "Andromaque" nu a cedat niciunei epoci și piesa a fost mereu una dintre cele mai jucate la Comedia Franceză / . Personajele. Actorii citați în lista de mai jos au fost primii interpreți ai acestor roluri. Intriga. După Războiul Troiei, în cursul căruia Ahile l-a ucis pe Hector, soția acestuia din urmă, Andromaca, este făcută prizonieră împreună cu fiul său Astyanax de către Pyrus fiul lui Ahile. Pyrus se îndrăgostește de ea, în timp ce, în principiu, trebuia să o ia în căsătorie pe Hermiona, fiica regelui Spartei Menelaus și a Elenei. Structura este aceea a unui lanț amoros cu sens unic: Orest o iubește pe Hermiona, care vrea să-i placă lui Pyrus, care o iubește pe Andromaca, care îl iubește matern pe Astyanax și pe soțul său Hector, care este mort. Sosirea lui Orest la curtea lui Pyrus marchează declanșarea unei reacții care, treptat, va face să explodeze lanțul dislocându-l. Importanța temei galante este un rest al piesei precedente a lui Racine, "". Scena se petrece la Butrota, cetate în Epir, într-o sală a palatului lui Pyrus.

Șardu, colocvial "Șard", alternativ "Șardu Unguresc", (în , colocvial "Sárd", în trad. "Noroieni") este un sat în comuna Sânpaul din județul Cluj, Transilvania, România. Date geografice. Altitudinea medie: 424 m.

Polubotkî este un sat în comuna Haleavîn din raionul Cernihiv, regiunea Cernihiv, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Polubotkî era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).

Gheorghe Dolgu (n. 2 aprilie 1929, București – d. 22 septembrie 2017, Brașov) a fost un economist român, membru de onoare al Academiei Române din 2010.

NGC 483 este o galaxie spirală, posibil lenticulară, situată în constelația Peștii. A fost descoperită în 11 noiembrie 1827 de către John Herschel. De asemenea, a fost observată încă o dată de către Heinrich Louis d'Arrest și de către Herman Schultz.

Srednji Vrh este o localitate din comuna Dobrova-Polhov Gradec, Slovenia, cu o populație de 84 de locuitori.

Valentin Silaghi este un boxer român, laureat cu bronz la Moscova 1980.

Marjaliza este un oraș din Spania, situat în provincia Toledo din comunitatea autonomă Castilia-La Mancha. Are o populație de 302 de locuitori.

Comuna Enichioi se poate referi la:

Velîki Prîțkî este localitatea de reședință a comunei Velîki Prîțkî din raionul Kaharlîk, regiunea Kiev, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Velîki Prîțkî era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).

Veturia Păcuraru (n. 1880 – d. secolul XX) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia , organismul legislativ reprezentativ al „"tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească"”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918 . Biografie. Veturia Păcuraru a fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia . Activitatea politică. Ca deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie 1918 a fost delegat al Cercului electoral Deva .

Criptozoologia (limba greacă: κρυπτός, kryptós, "ascuns"; , zôon, "animal"; și λόγος, logos, "știință") este pseudo-știința care se ocupă cu descoperirea speciilor de animale aparent dispărute sau a căror existență nu a fost dovedită.

Villeneuve-sur-Cher este o comună în departamentul Cher, Franța. În 2009 avea o populație de 427 de locuitori.

George Theiler (1909-2001) a fost un matematician român, specialist în teoria probabilităților și statistică matematică. A fost unul dintre primii experți actuari din România. Biografie. Născut la Bârlad la 3 august 1909, urmează cursurile Facultății de Științe a Universității din București, obținând licența în matematici în 1931. Doctor în științe matematice al Universității din București din 1960, cu teza "Contribuții la teoria statisticii neparametrice. Probleme de tip Kolmogorov-Smirnov; Manya Kvit; Renyi." A lucrat ca actuar și expert actuar la „Societatea generală de asigurări”, între anii 1931 și 1949. A fost membru al Consiliului de administrație al Casei centrale de asigurări și membru în Consiliul general al asigurărilor sociale de stat. Între 1952 și 1961 a fost lector la catedra de matematici a Institutului de petrol și gaze din București.Din 1962 și până la pensionare a fost conferențiar la Institutul Pedagogic de 3 ani din București. Din septembrie 1963 a fost șeful sectorului de statistică matematică al Institutului de matematică al Academiei. La înființarea, în 1964, a Centrului de statistică al Academiei este numit șeful secției de teoria probabilitaților. Lucrări publicate. George Theiler a publicat numeroase articole, unele în colaborare cu academicianul Gheorghe Mihoc în Revista de statistică, Studii și cercetari matematice, Comunicarile Academiei RPR, Analele Universității București. În lucrârile sale, G Theiler se ocupă de diferite teme de teoria probabilităților și statistică matematică, avînd în special contribuții la teoria statisticii neparametrice. De asemenea, s-a ocupat de funcții egale aproape peste tot, de rezolvarea sistemelor de ecuații diferențiale, liniare și omogene, în cazul când ecuația caracteristică are rădăcini multiple.

Formația Arpioni este o formație italiană de muzică ska (sau bluebeat) formată în 1990 la Bergamo formată din Alessio Canino, Antonello Gini, Franco Scarpellini, Guglielmo Facchinetti, Pier Muccio, Stefano Ferri (3).

Nomborn este o comună din landul Renania-Palatinat, Germania.

“Pacific Friend” este o revistă lunară, editată în limba engleză, înființată în anul 1973, care prezintă în mod vivace Japonia contemporană dintr-o mare varietate de unghiuri, într-un format grafic de o excepțională calitate. Scopul ei este de a surprinde esența viații și a societății japoneze de azi și de a o dezvălui occidentalilor. Bibliografie. Revista „Pacific Friend” (vol.27, nr.12, martie 2000)

Cantonul La Rochelle-2 este un canton din arondismentul La Rochelle, departamentul Charente-Maritime, regiunea Poitou-Charentes, Franța.

Dragostea de curte (sau dragostea curtenească) este un termen creat de criticul literar Gaston Paris în 1883 pentru a desemna conceptul filozofic și literar al acelei relații sentimentale din epoca trubadurilor și a poeților de curte și care respecta un anumit cod medieval. În marea majoritate a cazurilor, iubitul era cuprins de pasiune, dar și de respect pentru persoană iubită, care era idolatrizată. Dragostea de curte era considerată a fi una pură, care nu trebuia neapărat să fie împlinită erotic, mai ales că era de regulă imposibilă, deoarece femeia era căsătorită, conform aranjamentelor și codurilor specifice acelei epoci, în care căsătoriile din înalta societate erau comandate de interese economice sau politice. Bărbatul trebuia să își cucerească femeia iubită prin fapte nobile și curajoase (cum ar fi participarea la turniruri), prin cântece și poezii și aici intervenea și rolul trubadurului. Astfel, prin favoruri dobândite de la femei nobile, tinerii din familii sărace puteau ajunge la un statut social mai înalt, devenind cavaleri. Primele opere literare având această temă sunt poeziile scrise, în langue d'oc de liricii provensali din secolul al XI-lea. Conceptul se răspândește în întreg spațiul literar vest-european, ca să atingă apogeul în "il dolce stil nouvo" al lui Dante Alighieri. O altă influență a exercitat-o și cultul Fecioarei Maria. Alte surse literare se regăsesc și în literatura arabă, care s-a transmis în Europa prin Spania. Exemple de astfel de opere literare sunt:

Assenay este o comună în departamentul Aube din nord-estul Franței. În 2009 avea o populație de 151 de locuitori.

Naționalismul este o ideologie care creează și susține o națiune ca un concept de identificare comună pentru un grup de oameni. Se deosebește de patriotism prin referința juridică și ideologia politică: naționalismul se referă la Dreptul strămoșesc care definește comunitățile istorico-lingvistice ("neamurile"), și tinde a constitui statele pe bază etnică, cu o legislație inspirată din "jus sanguinis", în timp ce patriotismul se referă la Dreptul pământean care definește națiunile prin apartenența la același teritoriu și tinde a defini statele pe bază teritorială (indiferent de originile și limbile vorbite de populație; de exemplu în Elveția), cu o legislație inspirată din "jus soli" . În domeniul artelor, romantismul este cunoscut a avea în naționalism un aspect important. Naționalismul romantic s-a dezvoltat mai ales pe plan cultural-artistic prin reînvierea momentelor de glorie din trecutul fiecărui popor și ocrotirea tradițiilor, datinilor și obiceiurilor populare. Giuseppe Mazzini și Garibaldi sunt promotorii ideii de a istoriei glorioase a Italiei. Cei doi au luptat pentru unificarea Italiei pe plan cultural la început, apoi și pe plan politic, și simultan au promovat, pe planul social, desființarea privilegiilor bisericești sau aristocratice din cele opt state din Italia. Mișcările în spectrul politic-ideologic apropiat naționalismului sunt diverse, ori ca element programatic, ori ca formă de propagandă. În secolul al XX-lea interpretarea eronată a anumitor date științifice din acea epocă (privind biologia speciei umane "Homo sapiens", antropologia și ereditatea) și amestecul acestor interpretări cu naționalismul, a produs ultranaționalismul, concretizat prin mișcări de extremă dreaptă ca fascismul sau nazismul, care socoteau „neamul” ca un „organism biologic”. Naționalismul patriotic promovează o națiune fără să se opună minorităților conlocuitoare. Naționalismul de tip șovin sau xenofob, dimpotrivă, li se opune. Raportat la specificul românesc, naționalismul șovin și antiromânesc din anumite țări folosește faptul că vorbitorii limbii române din afara României nu aparțin națiunii politice române (adică nu posedă cetățenia română) pentru a implementa ideea (atât la oamenii locului, cât și în opinia internațională) că aceștia nu ar aparține neamului (etniei și sferei culturale și istorice românești), mergându-se până la negarea faptului că au aceleași origini și că vorbesc aceeași limbă. Științe politice. Mulți oameni de știință politică au pus la punct teoriile despre bazele statului național modern și despre conceptul de suveranitate. Conceptul de naționalism în știința politică are la bază aceste teorii fundamentale. Filozofi precum Machiavelli, Locke, Hobbes și Rousseau au conceptualizat statul ca rezultat al unui „contract social” între conducători și indivizi. Weber oferă definiția cea mai frecvent utilizată a statului, „comunitatea umană care se pronunță cu succes asupra monopolului violenței fizice legitime într-un anumit teritoriu”. Potrivit lui Benedict Anderson, națiunile sunt "Comunități Imaginate" sau instituții construite social. Naționalismul european interbelic și postbelic. Ideile naționaliste au apărut inevitabil la sfârșitul secolului XVIII, odată cu dezvoltarea europeană a ideologiilor de emancipare națională care susțineau și luptau pentru dezvoltarea națiunilor moderne, mai ales acolo unde popoarele autohtone trăiau de mult timp în teritorii aflate sub stăpânire străină, nefiind suverane. Aceste mișcări au condus la apariția unor state noi precum Germania, Italia, România. În a doua treime a secolului XX, naționalismul european promovat își pierde înțelesul inițial și tinde către ultra-naționalism și extremism, caracterizat prin rasism și xenofobie, cu precădere în statele cu regim dictatorial, conduse de partide fasciste. În Europa, la jumătatea secolului, cel de-Al Doilea Război Mondial se încheie prin prăbușirea puterilor ultra-naționaliste și prin preluarea parțială a naționalismului de către regimurile comuniste, în care "neamul" și "patria" se confundă cu "poporul muncitor" și "glia", xenofobia adresându-se de acum încolo nu minorităților conlocuitoare sau popoarelor vecine, ci "unor cercuri," dar, prin extensie, și unor cetățeni din "tabăra imperialistă" cu care doar autoritățile aveau dreptul să aibă contacte (strict controlate). Acest nou naționalism "roșu" păstrează însă ideea că dreptul "neamului" justifică negarea drepturilor cetățenilor, și că națiunea trebuie să fie condusă ferm de un lider necontestat și glorificat. Abia la sfârșitul secolului XX, prăbușirea comunismului și extinderea Uniunii Europene încep să "șteargă" din naționalism aspectele intolerante și antidemocratice, în ciuda anumitor politicieni sau lideri culturali care continuă să promoveze un naționalism xenofob. Naționalismul în România. Ideile naționaliste în România, specifice evoluției istorice din Europa de la sfârșitul secolului XVIII, au însoțit apariția statului modern românesc. Naționalismul romantic în România a apărut în secolul XIX și s-a manifestat atât în principatele române, cât și în provinciile aflate sub dominație străină. Echivalentul românesc pe plan literar al mișcării italiene a fost mișcarea literar-politică "Deșteptătorii neamului", în frunte cu poetul Vasile Alecsandri, ce milita pentru emanciparea națională a românilor și avea un caracter patriotic. Acest naționalism romantic era caracterizat prin grija pentru reconstrucția valorilor trecutului, importanța acordată originii latine și istoriei naționale, promovarea tradițiilor, obiceiurilor și datinilor naționale; pe latura socială, ideologiile mișcărilor românești de emancipare națională promovau desființarea privilegiilor tradiționale ale celor de alte etnii, din statele în care trăiau românii, și egalitatea românilor de pretutindeni, atât cu minoritățile conlocuitoare (în general dominante, cu excepția romilor, bulgarilor, rutenilor sau lipovenilor), cât și între ei.

Implexul este un termen folosit în genealogie, desemnând relația dintre numărul real de strămoși ai unei persoane și numărul teoretic de strămoși ai aceleiași persoane. La fiecare schimbare de generație, numărul strămoșilor se dublează. Dacă se consideră că o generație durează cam 25 de ani (de la nașterea unei persoane până când ea are copii), o persoană născută în 1975 are opt strămoși născuți în 1900, 2.048 strămoși născuți în 1700, ..., 2.147.483.648 strămoși născuți în 1200, deși populația mondială nu a depășit un miliard de oameni decât în secolul XIX. Diferența dintre numărul teoretic și numărul real de strămoși se explică prin existența căsătoriile între rude. În mod tradițional oamenii și-au căutat parteneri în sânul grupului lor social, geografic sau familial — așa-numitul fenomen de endogamie — și această cerință a contribuit la scăderea numărului de strămoși ai unei persoane. Implexul corespunzător generației X se calculează în felul următor: (numărul teoretic de strămoși minus numărul real de strămoși)/numărul teoretic de strămoși Implexul se exprimă sub formă de procent. Un procentaj ridicat exprimă un număr ridicat de căsătorii între strămoși înrudiți. Copiii unui cuplu care sunt veri primari au un implex de 25% [(8 - 6)/8 = 2/8 = 25%]. Cel mai celebru caz de implex ridicat este regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei care, la a XI-a generație (numărând persoana regelui ca prima generație), nu avea decât 111 strămoși reali, ceea ce rezultă într-un implex de (1024-111)/1024 = 89%. Implexul se determină pentru o generație anume. Implexul pentru o generație mai îndepărtată este în mod necesar mai mare sau egal cu implexul deja calculat.

Transportul aerian este ramura aviației civile sau militare care se ocupă de transportul persoanelor sau al mărfurilor pe calea aerului. Reteaua de transport aerian este alcătuită din cǎi si noduri; legǎturile dintre noduri se realizeazǎ cu ajutorul mijloacelor de transport (avioane si elicoptere). La fiecare minut, în lume, 20 de tone de mărfuri își iau zborul cu avionul. Cele mai mari aeroporturi europene sunt la: Paris (Aeroportul Internațional Charles de Gaulle), Londra (Aeroportul Londra Heathrow), Moscova (Aeroportul Internațional Domodedovo), Frankfurt (Aeroportul Internațional Frankfurt), Atena (Aeroportul Internațional Atena), Roma (Aeroportul Internațional Leonardo da Vinci), Copenhaga (Aeroportul Copenhaga).​

Pompeia Sulla ("fl." în secolul I î.Hr.) a fost a doua soție a lui Iulius Cezar.

Eroii Revoluției este o stație de metrou din București, operă a arhitecților Bogdan Popovici și Doina Tănăsescu. În viitor o să se facă legătura cu M4. Numele stației a fost inițial "Pieptănari", fiind schimbat după revoluția din 1989.

Glux-en-Glenne este o comună în departamentul Nièvre din centrul Franței. În 2009 avea o populație de de locuitori.

Wickersheim-Wilshausen este o comună în departamentul Bas-Rhin, Franța. În 2009 avea o populație de 438 de locuitori.

Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” este un din Târgu Jiu, amplasat în Str. Geneva nr. 8. Cuprinde colecții de arheologie (epoca preistorică, dacică și romană), istorie medie, modernă și contemporană, colecție de numismatică (epoca romană), colecția de documente Alexandru Ștefulescu (secolele XV - XIX), carte veche, icoane. Clădirea muzeului este monument eclectic, construit în 1894 ca sediu al Prefecturii, apoi tribunal. Restaurat în 1977 - 1978, devine sediul muzeului județean. Muzeul Gorjului a fost înființat în 16 iulie 1894 de către un grup de oameni de cultură în frunte cu istoricul Alexandru Ștefulescu, prof. Iuliu Moisil, pictorul Witold Rolla Piekarski și ing. Aurel Diaconovici. Până în 1896 Muzeul Gorjului a funcționat în două săli din cadrul localului Prefecturii (actualul muzeu), apoi în localul Gimnaziului Tudor Vladimirescu, iar între 1926 - 1952 într-un local propriu, construit în Parcul central. Între 1952 - 1974 muzeul a funcționat într-un local de pe str. Tudor Vladimirescu nr. 73, construit de Liga Națională a Femeilor Gorjene la inițiativa Arethiei Tătărescu. Din 1974 funcționează în actualul sediu, care este o clădire monument de arhitectură, construită în 1875 ca sediu al Palatului Administrativ (Prefectura), apoi a funcționat ca tribunal. A fost restaurată între 1977 - 1978. Muzeul expune arheologie și istorie, din preistorie până în 1918, numismatică (epoca romană), colecția lui Alexandru Ștefulescu, cuprinzând documente și manuscrise referitoare la istoria Gorjului începând din secolul al XV-lea și carte veche.

Alopecosa kronebergi este o specie de păianjeni din genul "Alopecosa", familia Lycosidae, descrisă de Andreeva, 1976. Conform Catalogue of Life specia "Alopecosa kronebergi" nu are subspecii cunoscute.

Jelendol este o localitate din comuna Tržič, Slovenia, cu o populație de 170 de locuitori.

Mirano este o comună cu 26.667 loc. (în 2009), situată în provincia Veneția, regiunea Veneto, Italia. Teritoriul comunei ocupă o suprafață de 45.62 km², cu o densitate a populației de 576 loc./km². Comuna de învecinează cu localitățile Salzano, Dolo, Mira (Venetia), Pianiga, Spinea și Santa Maria di Sala. De comuna aparțin Vetrego, Scaltenigo, Ballò, Campocroce di Mirano, Zianigo și Mirano capoluogo.

Șarlaii este un sat în comuna Nova Mîhailivka din raionul Reșetîlivka, regiunea Poltava, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, toată populația localității Șarlaii era vorbitoare de ucraineană (100%).

Bisacquino este o comună în Provincia Palermo, Sicilia din sudul Italiei. În 2011 avea o populație de de locuitori.

Mîkolaiivka este un sat în comuna Vodeane din raionul Verhnodniprovsk, regiunea Dnipropetrovsk, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Mîkolaiivka era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).

Turneul de tenis de la Roland Garros din 2018 a fost un turneu de tenis de nivel Grand Slam care s-a jucat în aer liber pe terenuri de zgură, la Stade Roland Garros, Paris, în perioada 27 mai – 10 iunie 2018. Rafael Nadal (Spania) a fost campionul en-titre la simplu masculin și a câștigat cel de-al 11-lea titlu de la French Open. Simona Halep (România) a câștigat primul ei titlu de Grand Slam la simplu feminin. A fost cea de-a 122-a ediție a Openului Francez și al doilea eveniment de Grand Slam din 2018. Jeļena Ostapenko a fost campioana en-titre la simplu feminin, dar a pierdut în primul tur în fața Kateryna Kozlova. Acesta a fost primul Open Francez din 1992 în care atât competiția masculină, cât și cea feminină de simplu au fost câștigate de capii de serie nr.1. Câștigători. La simplu masculin, spaniolul Rafael Nadal, câștigă pentru a doua oară consecutiv și obține în total unsprezece titluri la Roland Garros, egalând recordul deținut de australianca Margaret Court. În total, Nadal câștigă al 17-lea titlu de Grand Slam din douăzeci și patru de finale, menținând-se în spatele lui Federer (20 de titluri). Simplul feminin a fost câștigat de românca de 26 de ani Simona Halep, care a câștigat primul ei trofeu de Grand Slam în cea de-a patra finală la care participă. A devenit a doua campioană a României la Roland Garros, după victoria Virginiei Ruzici, de acum 40 de ani. Dublul masculin a adus victoria perechii franceze Pierre-Hugues Herbert și Nicolas Mahut, care au câștigat al treilea Grand Slam la dublu și au devenit a treia pereche franceză care a triumfat la Roland Garros. Dublul feminin s-a încheiat cu victoria cuplului Barbora Krejčíková și Kateřina Siniaková, în vârstă de 22 de ani, care au câștigat primul titlu de Grand Slam. Au devenit a treia pereche cehă care a câștigat Roland Garros-ul. Dublul mixt a fost câștigat de cuplul taiwanezo-croat Latisha Chan și Ivan Dodig, care au câștigat primul lor trofeu la dublu mixt și al doilea la general. Distribuirea punctelor și a premiilor în bani. Puncte. Mai jos sunt o serie de tabele pentru fiecare dintre competiții care arată punctele de clasare oferite pentru fiecare probă. Premii în bani. Valoarea totală a premiilor pentru ediția 2018 a fost de 39.197.000 de euro. Câștigătorii titlului de simplu masculin și feminin primesc 2.200.000 de euro, o creștere de 100.000 de euro față de 2017.

Un tren blindat este un tren protejat de blindaj. De obicei este echipat cu tunuri și mitraliere. Au fost utilizate în mare parte la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea, când au oferit un mod inovator de a deplasa cantități mari de armament la distanță. Au fost scoase din producție datorită creșterii potențialului de transport al autocamioanelor și vehiculelor militare în general, cât și datorită excesivei dependențe de calea ferată. Istoric. Pentru prima dată în istorie s-au pus tunuri pe platforme feroviare în timpul războiului civil din SUA, în 1861, de armata statelor nordice. Artileria a fost adusă astfel în apropierea taberei sudiste, dislocată în apropierea căii ferate. Această experiență a fost repetată mai apoi în numeroase rânduri. În 1864 pe platforme au fost montate mortiere de 13 țoli, utilizate la asetiul Pittsburgului. O experiență similară în Europa a avut loc în 1871, în timpul războiului franco-prusac, armata prusacă a reușit să bombardeze fortificațiile franceze din diferite părți. O largă răspândire a utilizării trenurilor blindate a fost în timpul războaielor Anglo-Bure (1880-1881 și 1899-1902) și în Războiul Civil din Rusia (1918-1920). Echipare. Vagoanele trenurilor blindate aveau diferite destinații.

Țările de Jos a fost prima țară din lume care să legalizeze căsătoriile între persoane de același sex, când a introdus legea legalizând acestă uniune la 1 aprilie 2001. În Țările de Jos, partneriatele înregistrate între cupluri de același sex ("geregistreerd partnerschap" în neerlandeză) au fost legalizate la 1 ianuarie 1998. Statistici. Pentru primele șase luni după introducerea legislației în 2001, căsătoriile între persoane de același sex au compus 3,6% din totalul căsătoriilor neerlandeze - adică, s-au căsătorit 2.100 de bărbați și 1.700 de femei. În prima luna, acest număr a fost de 6%. Restricții. Căsătoriile între persoane de același sex în Țările de Jos sunt egale cu căsătoriile heterosexuale, cu excepția unui element - înfierea copiilor. Dacă o lesbiană măritată are un copil, nevasta ei nu va fi considerată legal ca al doilea părinte a copilului, numai în cazul în care înfiază acest copil, în care caz va fi recunoscută ca mamă vitregă sau ca a doua mamă.

Comitatul Stanton este un comitat din statul Kansas, Statele Unite ale Americii. Demografie.

Talus-Saint-Prix este o comună în departamentul Marne, Franța. În 2009 avea o populație de 109 de locuitori.

Șciomî este un sat în comuna Mala Pavlivka din raionul Ohtîrka, regiunea Sumî, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Șciomî era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de armeană (%) și rusă (%).

Had-Sahary este o comună din provincia Djelfa, Algeria. Populația comunei este de 30.451 de locuitori (2008). Referințe.

Palahîci este localitatea de reședință a comunei Palahîci din raionul Tlumaci, regiunea Ivano-Frankivsk, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Palahîci era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.

Anul 2003 în literatură a implicat o serie de evenimente și cărți noi semnificative.

Cupritul este un mineral foarte rar din clasa oxizilor. Cristalizează în sistemul cubic. Etimologie. A fost descris pentru prima dată în anul 1845 de către Wilhelm Ritter von Haidinger și, din cauza conținutului său de cupru, a fost numit "cuprit", făcând referire la termenul latin pentru cupru, adică "cuprum". Răspândire. Cupritul se găsește în: SUA, Canada, Mexic, Sfânta Lucia, Oceanul Atlantic, Cuba, Panama, Chile, Bolivia, Argentina, Peru, Suedia, Regatul Unit, Danemarca, Germania, Spania, Italia, Franța, Cipru, Turcia, Iran, India, Afganistan, Rusia, China, Mongolia, Japonia, Filipine, Indonezia, Papua Noua Guinee, Australia, Noua Zeelandă, Nigeria, Zambia, Republica Democrată Congo și Namibia. Dimensiune obișnuită. Cristalele de cuprit măsoară, de obicei, între 3,5 cm (Peninsula Cornwall), până la 15 cm(Namibia). Însușiri. Cupritul este un cristal de o duritate medie pe scara Mohs, format în proporție de 88,81% din cupru. Celelalte elemente chimice din interior nu au legături chimice strânse între ele. În unele zone, cupritul este topit la temperaturi mari, scopul fiind obținerea cuprului. Utilizare. Folosirea ca piatră semi-prețioasă se datorează aspectului frumos, cupritul roșu fiind cel mai apreciat, fiind o piesă pe care toți colecționarii de minerale și-o doresc. Dezavantajul este că, având o duritate așa mică, este atacat de majoritatea acizilor.

Lagardelle-sur-Lèze este o comună în departamentul Haute-Garonne din sudul Franței. În 2009 avea o populație de de locuitori.

Vârtop este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna este situată la 42 de kilometri de Craiova. Din municipiu se poate ajuge cu masina pe dumul spre Cetate. Demografie. Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Vârtop se ridică la 1.666 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.658 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (88,84%), cu o minoritate de romi (1,5%), iar pentru 9,66% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,98%), iar pentru 9,9% nu se cunoaște apartenența confesională. Politică și administrație. Comuna Vârtop este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Waclaw Ulewicz a fost un actor polonez de teatru și film. Biografie. S-a născut pe 12 iunie 1937 în satul Ostrówki din Volânia (azi în Ucraina). A absolvit cursurile de actorie ale Școlii Naționale Superioare de Teatru din Varșovia în 1960. În același an a debutat ca actor de teatru în rolul Cherubino din piesa "Nunta lui Figaro" de Beaumarchais, pusă în scenă de Teatrul Polonez din Bydgoszcz. În cursul carierei sale Wacław Ulewicz a făcut parte din colectivele mai multor teatre poloneze: Teatrul Polonez din Bydgoszcz (1960-1961), Teatrul „Stefan Jaracz” din Olsztyn (1961-1965), Teatrul Polonez din Bydgoszcz (1965-1967), Teatrele Dramatice din Szczecin (1967-1974), Teatrul Poporului din Nowa Huta (1974-1976), Teatrul „Stefan Żeromski” din Kielce (1976-1981), Teatrul Poporului din Cracovia-Nowa Huta (1981-1987) și Teatrul de Varietăți din Varșovia (1987-1990). A interpretat, de asemenea, roluri în mai multe spectacole reprezentate în cadrul Teatrului Radiofonic (din 1965) și al Teatrului de Televiziune (din 1967). A jucat în numeroase filme, fiind cunoscut în rolul experimentatului secretar regional de partid din Radom din filmul "Krótki dzień pracy" (1981) al lui Krzysztof Kieślowski, care trebuie să discute cu demonstranții în timpul protestelor publice din 1976, și în rolul maiorului Marian Bobruk din coproducția româno-poloneză "Trenul de aur" (1986) a lui Bohdan Poręba. A obținut mai multe premii la Festivalul Teatrelor din nordul Poloniei de la Toruń: premiul „Ilustrowany Kurier Polski” pentru rolul Allan Rhodes în piesa "Mocne uderzenie" a lui Ted Willis (1967), premiul pentru cel mai bun actor (1970 - rolul Henric al IV-lea în piesa "Henric al IV-lea" a lui Shakespeare, 1971 - rolul jurnalistului în piesa "Nunta" a lui Stanisław Wyspiański, 1972 - rolul lui Iuda în piesa "Dialogus de Passione abo Żałosna Tragedyja o Męce Jezusa") și mențiune individuală pentru rolul principal în piesa "Oskarżyciel publiczny" a lui Fritz Hochwälder (1974), precum și alte premii teatrale, și a fost decorat cu Crucea de Merit de Aur în 1979. A fost căsătorit cu actrița Krystyna Rutkowska-Ulewicz (1933-2021), cu care a avut un fiu: viitorul actor Jakub Ulewicz (n. 1967). A murit pe 7 decembrie 1990 la Varșovia și a fost înmormântat în Cimitirul Stare Powązki din Varșovia, în mormântul familiei soției sale.

Helina flavitegula este o specie de muște din genul "Helina", familia Muscidae, descrisă de Xue, Feng și Song în anul 2006. Conform Catalogue of Life specia "Helina flavitegula" nu are subspecii cunoscute.

Péter Gulácsi este un portar maghiar, aflat sub contract cu RB Leipzig din Bundesliga. Carieră ca jucător. Liverpool. Liverpool l-a semnat Gulácsi de la MTK Budapesta pe un împrumut de un an în 2007, jucătorul concurând în echipa de rezervă. La 29 iulie și 5 august 2010, a fost portarul de rezervă în ambele meciuri de UEFA Europa League a lui Liverpool împotriva lui Rabotnički, iar Liverpool a câștigat cu 2-0 în ambele ocazii. Red Bull Salzburg. La 7 iunie 2013, Red Bull Salzburg a anunțat că l-a semnat pe Gulácsi de la Liverpool într-un transfer gratuit cu un contract de patru ani. A jucat primul său meci în culorile Salzburgului în Cupa ÖFB, împotriva Union St. Florian din divizia a treia, la o eventuală victorie în deplasare cu 9-0. RB Leipzig. La 1 iulie 2015, Gulácsi s-a transferat la RB Leipzig, clubul frate a șui Red Bull Salzburg, pentru o sumă de 3 milioane de lire sterline. A încheiat sezonul 2015-2016, făcând 15 prezențe pentru prima echipă și două apariții în Regionalliga Nordost pentru echipa de rezervă. Carieră internațională. În mai 2008, a primit prima sa convocare cu Ungaria și a fost rezervă neutilizată în remiza lor 1-1 cu Croația. Gulácsi a debutat pentru echipa de seniori la 22 mai 2014, într-o remiză de 2–2 împotriva Danemarcei. Gulácsi a fost convocat pentru echipa Euro 2016 a Ungariei.

Musca santoshi este o specie de muște din genul "Musca", familia Muscidae, descrisă de Joseph și Parui în anul 1972. Conform Catalogue of Life specia "Musca santoshi" nu are subspecii cunoscute.

Academia Tereziană este o instituție de învățământ superior întemeiată la Viena în anul 1746 din inițiativa împărătesei Maria Terezia, al cărei nume îl poartă. Pe lângă Academia Tereziană, Maria Terezia a mai fondat Academia Militară Tereziană și Academia Limbilor Orientale. Istoric. Prin contractul din 24 februarie 1746 reședința imperială de vară a fost vândută Ordinului iezuit, care și-a asumat obligația de a deschide în clădire o instituție de învățământ superior. Maria Terezia s-a angajat să finanțeze proiectul. Desființarea ordinului iezuit în anul 1773 a însemnat o grea lovitură pentru Academia Tereziană, care a trebuit chiar să-și închidă temporar porțile în timpul domniei lui Iosif al II-lea, fiul Mariei Terezia. În anul 1791 împăratul romano-german Leopold al II-lea, fratele lui Iosif al II-lea, a redeschis Academia Tereziană. Din 1849 au fost primiți la studiu și tineri fără origine nobilă. În Academia Tereziană au fost formați studenți din întreg cuprinsul Imperiului Habsburgic. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, național-socialiștii au evacuat internatul terezian, instalând în clădire o instituție de propagandă nazistă. De la terminarea războiului și până în 1955 edificiul a fost ocupat de trupele sovietice staționate la Viena. În prezent în clădire își are sediul Academia Diplomatică a Austriei. Într-o aripă a edificiului funcționează liceul de elită „Theresianum”, numit astfel în amintirea Academiei Tereziene.

Doamna cu cățelul (titlul original: în ) este un film dramatic sovietic, realizat în 1960 de regizorul Iosif Heifiț, după povestirea omonimă din 1899 a scriitorului Anton Cehov, protagoniști fiind actorii Iia Savvina și Aleksei Batalov.

Familia Aristolochiaceae cuprinde plante erbacee sau lemnoase. În Sistemul Cronquist, familia "Aristolochiaceae" este inclusă în ordinul "Aristolochiales". În sistemul de clasificare APG III ordinul "Aristolochiales" nu există, familia "Aristolochiaceae" fiind plasată în ordinul Piperales. Specii din România. Flora României conține 5 specii ce aparțin la 2 genuri: Specii din Republica Moldova. Flora Republicii Moldova conține 3 specii ce aparțin la 2 genuri:

Ioan D. Mihăilescu ( a fost un pilot român de aviație, as al Aviației Române din cel de-al Doilea Război Mondial. Sublocotenentul av. Ioan D. Mihăilescu a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 1 baretă (4 noiembrie 1941) pentru că „are 97 ieșiri pe front cu două victorii aeriene. Șef de patrulă temerar și sburător de elită. Nelipsit din orice misiune”.

Stema municipiului Galați se compune dintr-un scut tăiat de un brâu ondulat, de argint. În partea superioară, pe albastru, o corabie neagră cu două catarge având pânzele și flamurile din argint, navigând pe o apa; câmpul inferior, despicat. În cartierul din dreapta, pe roșu, doi pești de argint, ridicați cu capetele întoarse spre flancurile scutului. În cartierul secund, pe aur, un caduceu negru. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint formată din șapte turnuri. Semnificația elementelor:

Vaux-lès-Palameix este o comună în departamentul Meuse din nord-estul Franței. În 2010 avea o populație de de locuitori.

Anton Nikolov Doncev (în , ) a fost un scriitor bulgar de romane istorice și scenarist de filme dramatice istorice bulgare. Din 2003 este membru al Academiei Bulgare de Științe. Este cunoscut în țară și în străinătate pentru romanul său "Vremuri de răscruce" (în ). Biografie. A absolvit Liceul din Veliko Tărnovo în 1948 și a absolvit „Dreptul” la Universitatea din Sofia în 1953. A demisionat din prestigiosul post de judecător la Veliko Tarnovo și a început să scrie ca profesie. Activitate politică. Anton Doncev este co-fondator al Comitetului de Creație „Consolidare”, format din persoane apropiate Partidului Comunist Bulgar până în 10 noiembrie 1989, și în prezent din persoane aflate în Partidul Socialist Bulgar, comitet în care se află și fostul președinte bulgar Gheorghi Părvanov, precum și alți scriitori, editori, sportivi și actori. Familie. Prima soție a lui Anton Doncev a fost maestra bulgară de șah Evelina Trojanska. Anton Doncev, la aniversarea a 79 de ani, s-a căsătorit cu Rayna Vasileva, în vârstă de 64 de ani, fostă jurnalistă de la Radioul Național Bulgar. Lucrări scrise. Primul său roman, "Mărturia lui Samuel", a fost publicat în 1961. Cea de-a doua carte a sa a fost "Vremuri de răscruce", care a descris islamizarea în țările bulgare a populației din munții Rodopi în secolul al XVII-lea. Scris în 1964, în doar 41 de zile (conform mărturiei autorului), scriitorul a devenit celebru cu acest roman. "Vremuri de răscruce" a fost tradus și publicat în străinătate. A avut o nominalizare din partea Fundației Jane și Irving Stone pentru cel mai bun roman istoric. Romanul "Vremuri de răscruce" a fost ecranizat în 1987 de regizorul Liudmil Staikov. Filmul "Vremea cruzimii" a fost împărțit în două părți (capitole) 1. "Amenințarea" ("заплахата") și 2. "Cruzimea" ("насилието"). În iunie 2015, "Vremea cruzimii" a fost ales cel mai îndrăgit film al telespectatorilor bulgari în „Pantofii lustruiți ai cinematografiei bulgare” („Лачените обувки на българското кино“), un sondaj la scară largă a publicului de către Televiziunea Națională Bulgară. Pentru cititorii bulgari, "Vremuri de răscruce" este a doua cea mai mare carte din toate timpurile, potrivit sondajului "Golyamoto chetene" din 2008 – 2009 realizat de către Televiziunea Națională Bulgară. Pe primul loc s-a clasat lucrarea lui Ivan Vazov, "Sub jug" (în ). Controverse. O serie de surse contemporane indică faptul că romanul "Vremuri de răscruce" a fost comandat de regimul comunist ca parte a unei campanii de propagandă în sprijinul asimilării forțate a turcilor bulgari în anii 1960, în sprijinul așa-numitului „Proces de renaștere” (în ). Acuzații similare au fost aduse și ecranizării romanului, "Vremea cruzimii". La sfârșitul anului 2013, scriitorul a răspuns personal acestor atacuri și a negat că romanul ar fi fost comandat de cineva, precizând că acesta a fost scris pe baza unor evenimente istorice documentate. Cu toate acestea, unele mijloace de comunicare susțin că evenimentele pe care romanul le recreează se bazează pe documente istorice false. Comitetul Nobel a publicat informații despre candidații la Premiul Nobel pentru literatură pentru o perioadă de 50 de ani, iar numele lui Anton Doncev nu a apărut printre cei aproximativ 80 de candidați din 1964 și 1965 (când a apărut "Vremuri de răscruce"). Cu toate acestea, potrivit unor ziare bulgare, Anton Doncev a fost nominalizat de trei ori la Premiul Nobel pentru literatură, devenind al doilea bulgar care a fost nominalizat la acest premiu. Conform acestor publicații, nominalizarea sa a fost retrasă din cauza intrigilor unor oameni invidioși. Din nou, potrivit presei bulgărești, în 2005 Anton Doncev ar fi pierdut cu un singur vot în fața britanicului Harold Pinter, iar în 2006 a fost depășit de romancierul turc Orhan Pamuk. Filme. Este un miniserial germano-bulgar ("Die priwalov'schen Millionen") cu 6 episoade. Ecranizare a romanului omonim scris de Dmitri Mamin-Sibiriak. Film istoric dramatic despre țarul Ioniță Caloian.

John Bardeen a fost un inginer și fizician american. Este singura persoană care a câștigat de două ori Premiul Nobel pentru Fizică: în 1956 pentru tranzistor, împreună cu William Shockley și Walter Brattain, și în 1972 pentru o teorie fundamentală a superconductivității convenționale împreună cu Leon Neil Cooper și John Robert Schrieffer, numită teoria BCS. A fost, totodată, prima persoană care a câștigat două Premii Nobel în același domeniu. Tranzistorul a revoluționat industria electronică, permițând apariția Erei Informației, și a făcut posibilă dezvoltarea aproape tuturor dispozitivelor electronice moderne, de la telefoane la calculatoare și rachete. Realizările sale din domeniul superconductivității, care i-au adus al doilea premiu Nobel, sunt folosite în tehnologii medicale cum ar fi tomografia calculată și imaginile cu rezonanță magnetică. În 1990, Bardeen a apărut pe lista celor mai influenți 100 de americani ai secolului, în revista "Life".

În geometria euclidiană, patrulaterul bicentric este un patrulater convex care admite atât cerc înscris, cât și cerc circumscris. Exemple de astfel de patrulatere sunt pătratul și trapezul isoscel care admite un cerc înscris. Jean-Victor Poncelet a demonstrat o teoremă conform căreia dacă două cercuri sunt cercul înscris și cel circumscris al unui patrulater bicentric, atunci oricare punct de pe cercul circumscris poate fi vârful unui alt patrulater bicentric având cele două cercuri ca înscris și respectiv circumscris. Teorema lui Fuss. Această teoremă stabilește o relație între raza "r" a cercului înscris, raza "R" a cercului circumscris și distanța "x" dintre centrele acestora: Poartă numele matematicianului Nicolaus Fuss.

Acidul nonacosilic (cunoscut și sub denumirea de acid nonacosanoic) este un acid carboxilic liniar cu formula de structură restrânsă CH3-(CH2)27-COOH. Este un acid gras saturat, având 29 atomi de carbon.

Pohrebivka este un sat în comuna Stratîn din raionul Rohatîn, regiunea Ivano-Frankivsk, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, toată populația localității Pohrebivka era vorbitoare de ucraineană (100%).

Jay Ashley (n. 1 ianuarie 1971, Middletown, Maryland) este un actor porno și actual regizor. Jay este membru la AVN Hall of Fame. El s-a împrietenit în timpul liceului cu Kaitlyn Ashley, când Kaitlyn avea de 15 ani, cei doi s-au mutat împreună. După absolvirea liceului, Jay s-a înrolat la marina militară americană, unde a fost inspector de sudură subacvatică și Jay Kaitlyn a intrat domeniul filmelor pentru adulți (pornografice), unde au prezentat împreună scene pornografice. După doisprezece ani de conviețuirre împreună, Jay și Kaitlyn s-au despărțit în aprilie 1993 motivul fiind lipsa de copii. Ashley sa întâlnit mai târziu cu Aurora Snow la turanarea unui film în San Francisco. Cu ea a fost împreună timp de 7 ani și jumătate, după care s-au despărțit.

Roberto Cenni un politician italian.

Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (LSS) a Universității Alecu Russo din Bălți a fost fondată în 1954, fiind transferată de la Institutul Pedagogic din Chișinău. Facultatea include următoarele trei catedre: Catedra de Filologie engleză, Catedra de Filologie franceză și Catedra de Filologie germană. Au fost constituite un șir de substructuri, finanțate atât de universitate cât și din exterior: Resource Center al Catedrei de Filologie engleză; Centre Francosphere al Catedreo de Filologie franceză și Werkstatt al Catedrei Filologie germană. Specializări. Ciclul I: Ciclul II: Ciclul III, studii de doctorat:

Înalta Curte se poate referi la:

Marca de Landsberg a reprezentat o marcă de frontieră din Germania medievală a cărei existență este cuprinsă între secolele al XII-lea și al XIV-lea. Denumirea provine de la castelul Landsberg din actualul land Saxonia-Anhalt. Teritoriul este localizat între râurile Saale și Elba. Marca de Landsberg a fost desprinsă din Marca Saxonă de Răsărit (odată cu Marca de Luzacia), după retragerea markgrafului Conrad de Meissen, membru al Casei de Wettin, din 1156, și a fost deținută de către fiul său, Dietrich I. Acesta avea în posesie castelul edificat înainte de 1174 și purta titlul de "markgraf de Landsberg". În 1261, markgraful Henric al III-lea de Meissen a reinstituit Landsberg ca marcă separată, pentru a o acorda fiului său, Dietrich. După ce fiul acestuia din urmă, Frederic, a murit în 1291 fără a avea urmași, teritoriul a fost vândut markgrafilor din casa Ascaniană aflați la conducerea Brandenburgului. În 1327, ducele Magnus "cel Pios" de Braunschweig-Lüneburg a moștenit Landsberg în urma căsătoriei cu Sofia, sora ultimului markgraf Ascanian și de asemenea nepoata împăratului Ludovic al IV-lea. În 1347, Magnus l-a vândut mai departe markgrafului Frederic al II-lea de Meissen, astfel încât el a devenit parte componentă a stăpânirilor casei de Wettin.

Regnul Fungi (ciupercile) formează al treilea mare regn al organismelor eucariote alături de Regnul Animalia și Regnul Plantae cu peste 100.000 de specii cunoscute. Sunt sedentare, ca și plantele la care au fost incluse de mult timp, dar nu pot practica fotosinteza. Prin urmare, ele trebuie să se hrănească ca animalele prin asimilarea substanțelor organice (heterotrofie), pe care însă le absorb din mediu într-o formă dizolvată. Conform cunoașterii actuale, ciupercile sunt mai strâns legate de animale decât de plante. Regnul include, mai presus de toate, organisme multicelulare din încrengătura Basidiomycota, dar și organisme unicelulare, cum ar fi drojdia precum forme sincitice cu mulți nuclei celulari, dar fără o subdiviziune celulară. O denumire alternativă este Mycota. Evoluție. Strămoșul comun al ciupercilor și animalelor a fost probabil un organism unicelular flagelat din urmă cu mai mult de un miliard de ani. O descoperire într-o ardezie veche de 850 de milioane de ani în Canada este uneori interpretată drept o fosilă de ciuperci. Presupuse descoperiri mai vechi, în China și Australia, cu o vârstă de 1,5 miliarde de ani, trebuie încă confirmate ca ciuperci. Primele descoperiri în mare măsură nediscutate datează din perioada geologică ordoviciană și pot fi atribuite ciupercilor micorizante arboricole. Ciuperci fosile au fost descoperite de asemenea în chihlimbar între altele pe depozitele cunoscute carbonifere din Scoția și Anglia, din Triasicul târziu, carnian în Germania și în biodiversitate remarcabilă în chihlimbarul canadian cretacic precum și în cel terțiar mexican, și baltic. În unele dintre aceste descoperiri se găsesc ciuperci care au atacat termite și nematode, fiind închise de rășină împreună cu gazdele lor. În timp ce marea majoritate a ciupercilor care apară astăzi nu mai dezvoltă flageluri, spori flagelați sau gameți apar în timpul reproducerii ale speciilor din încrengătura "Chytridiomycota". Probabil că ciupercile au părăsit apa înainte de plante și au colonizat suprafața de uscat. Deoarece primele plante terestre cunoscute încă nu au avut rădăcini reale, trăind însă evident în simbioză cu ciuperci micorizante arboricole din diviziunea Glomeromycota, se presupune, că aceste ciuperci au făcut abia posibil ca plantele să colonizeze acest tărâm. Pășirea cu succes a plantelor nu ar fi fost posibilă fără simbioza cu bureții. Sistematică și ontogeneză. Sistematică. În Regnul Fungi sunt cunoscute aproximativ 100.000 de specii. Conform estimărilor actuale (2017), există însă între 2,2 și 3,8 milioane din ele. Regnul este împărțit după cum urmează:<ref name="Esser/Kuenen">Karl Esser, Rudolf Kuenen: „Genetik der Pilze”, Editura Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg-NewYork 1967, p. 5 pp, ISBN: 978-3-540-03286-1</ref> Ontogeneză. Din cauza lipsei de cromatofori, ciupercile nu sunt apte pentru asimilație. O parte trăiește ca paraziți sau saprofiți terestru sau în apă dulce, foarte rar în mare. Unele specii nu sunt heterotrofe doar pentru oxigen și azot, ci de asemenea pentru alte substanțe active. Corpul lor fructifer constă în mare măsură din celule ramificate în formă de furtun, care conțin adesea mai mult de un nucleu haploid. Hifele (pereții, filamente subțiri) sunt compuși preponderent din chitină, numai rar din celuloză. Suma hifelor este denumită miceliu. Unele organisme unicelulare din încrengătura "Phycomycota", în special ale "Ascomycota", nu formează micelii. Eucariotele "Myxogastria" sin. "Myxomycetes", ciuperci vâscoase plasmodiale, posedă corpuri vegetative formate complet altfel. Mai mult sau mai puțin toate soiurile pot fi cultivate. O altă parte practică o formă de simbioză între ele și plante în care o ciupercă intră în contact cu sistemul rădăcinilor fine unei plante, numită micoriza. Aici există soiri cu hife septate transversal precum alte, unde această diferențiere lipsește. La formele neseptate, întregul miceliu poate fi privit drept o singură celulă mult-nucleară (sincițiu). De asemenea, formele septate ale Ascomicetelor și mulți "Fungi imperfecti" trebuie văzute drept sinciții. Pereți transversali sunt formați la aceste organisme doar pentru separarea organelor de reproducere. Pereții transversali păstrează un nucleu celular central de mărime variabilă din cauza opririi premature a sintezei peretelui încarnând centripetal. Acest por permite nu numai un contact plasmatic a celulelor învecinate, ci, de asemenea, traversarea nucleilor celulari precum altor organite celulare. Numai la Basiomicetele există o clasificare în celule veritabile, comparabile cu cele ale plantelor superioare. Hifele ciupercilor superioare pot să concrească în timpul formării corpului fructifer la o cvasi-țesătură. Aceste specii nu pot fi cultivate în mod general. Ultrastructură. La majoritatea reprezentanților regnului "Fungi" structura corpului se aseamănă într-o oarecare măsură. Aici unele caracteristici comune: Înmulțire. Fungii se reproduc atât asexuat, cât și sexuat. Reproducere asexuată. În cazul ciupercilor, reproducerea asexuată (vegetativă) este foarte frecventă. Înmulțirea nu are loc prin formarea de celule sexuale, ci prin formarea de agamete (spori care formează un nou organism fără fuziune cu o altă celulă) care la unele specii lipsesc chiar și ele. Acești bureți sunt numiți "Fungi imperfecti". Există diferite tipuri de spori, de exemplu: Reproducere sexuată. Principiul reproducerii sexuate care nu produce urmași identici, spre deosebire de reproducerea asexuată, este formarea de spori (meiospori) compuși genetic nou după fuziunea celulară (plasmogamie), fuziunea nucleară (cariogamie) și diviziunea celulară (meioză). Ciupercile pot forma conidii cu spori sexuali. Ele sunt de obicei haploide, deci au doar un singur set simplu de cromozomi în nucleele lor celulare și trec doar printr-o fază diploidă scurtă cu două seturi de cromozomi în timpul reproducerii sexuale. Doi spori se îmbină complet (inclusiv cariogamie, plasmogamie) și formează o nouă celulă diploidă. Între ele există o fază cu două nuclee în ciupercile "Basidiomycota" și majoritatea ciupercilor "Ascomycota" care nu este cunoscută pentru alte viețuitoare. În această fază, fiecare celulă conține doi nuclei haploizi de origine „parentală” diferită. Aceste procese sunt posibile de asemenea alternativ, astfel încât ciupercile pot trece între organisme haploide și diploide, precum și între o reproducere sexuată și asexuată. Decursul proceselor sexuale diferă tare în diferitele departamente sistematice ale ciupercilor. Astfel de soiuri poartă numele de "Fungi perfecti". Fungi ai încrengăturilor "Mucoromycota" și "Zoopagomycota" nu formează corpuri fructifere, ci există doar ca micelii mult-nucleare. La ei, hifele învecinate emit prelungiri, numite gametangii, care se combină în forma unui jug. Punctul de contact se umflă apoi, pereții celulari care se separă se dizolvă și produsul de fuziune mult-nucleară este izolat de cele două gametangii prin partiții. Faza diploidă se realizează prin fuziunea nucleelor celulare în perechi. În sfârșit mai trebuie menționat că formarea corpurilor fructifere este asociată de o creștere considerabilă a activității metabolice, deoarece în ele se formează considerabil mai multe proteine și acizi nucleici decât în miceliu și datorită acestui fapt, un consum crescut de energie este necesar, ceea ce se reflectă și într-o creștere corespunzătoare a consumului de oxigen. Ecologie. Ciupercile acționează ca un descompunător de materiale organice moarte (saprofiți), se hrănesc ca paraziți de alte viețuitoare sau trăiesc într-o simbioză reciprocă (mutualistă) cu plantele (micoriză) sau împreună cu alge albastre-verzi (licheni). Datorită distribuției foarte eficiente a sporilor, aceștia sunt practic peste tot unde un substrat adecvat este disponibil și, în general, pot utiliza o gamă foarte largă de surse de hrană. Orhideele reprezintă un caz extrem, multe dintre ele fiind deja dependente de partenerii lor simbiotici fungizi atunci când semințele lor germinează în condiții naturale. Unele orhidee, de exemplu Neottia nidus-avis, nu conține clorofilă și, prin urmare, nu poate fotosinteza, ci obține toate nutrimentele din ciupercă, pe care astfel o parazitează. - Specii marine și xerofile Ciupercile, în special din încrengătura Ascomycota, sunt de asemenea răspândite în habitatele marine, adică într-un mediu extrem de salin, fiind paraziți de plante și animale din mare. Ele combat presiunea osmotică ridicată prin îmbogățirea adecvată a poliolilor (alcooli superiori), în principal ai glicerinei, dar și a mannitolului și a arabitolului în hife. Situația este similară cu mucegaiurile și drojdiile xerofile (organisme extremofile care pot să trăiesc și să se reproducă în condiții cu o disponibilitate redusă de apă). Cresc de exemplu pe care pot să se dezvolte pe hering murat sau pe marmeladă. - Specii anaerobe Cele mai multe ciuperci sunt organisme aerobe. Dar unele sunt anaerobe, se pot descurca adică ori temporar fără oxigen (anaerobie opțională), de exemplu drojdii care trec la fermentație sub aceste condiții, trăind pe zahăr (pentru ele mult mai eficient decât cu respirația aerobă), ori chiar au pierdut capacitatea de a-l folosi deloc (anaerobie obligatorie) ca speciile familiei Neocallimastigaceae, care trăiesc în rumenul rumegătoarelor fiind specializate în utilizarea celulozei. Arealul și condițiile de trai pe scurt. Ciupercile pot popula aproape orice mediu de trai, cu respectarea anumitor condiții, valabile pentru cele mai multe specii terestre: Semnificație pentru om. Pentru om, ciupercile joacă un rol atât pozitiv, cât și negativ. Vezi și mai jos sub "legăturti externe". Există specii ușor de identificat, dar altele, unde o confuzie este posibilă și uneori cu un rezultat fatal. Câteva exemple în detaliu: - Ordinul "Agaricales" este cel mai periculos. Astfel speciile letale din genul "Amanita" ("Amanita phalloides", "Amanita verna", "Amanita virosa") respectiv destul de toxice ca "Amanita gemmata", "Amanita pantherina") sau cele din genul "Clitocybe" cu de exemplu "Clitocybe dealbata" (+), "Clitocybe fragrans", "Clitocybe rivulosa" (+) precum cele din genul "Cortinarius" ("Cortinarius cinnamomeus", "Cortinarius gentilis" (+), "Cortinarius orellanus" (+), "Cortinarius rubellus" (+) sau "Cortinarius traganus"), au nu rar o mare asemănare cu soiuri comestibile. Soiurile ale genului "Inocybe" sunt cu toate grav otrăvitoare, pe când cele de "Gomphidius" și bureții familiei "Hygrophoraceae" cu toate comestibile. Mai departe tot se mai culeg specii declarate comestibil în cărți micologice mai vechi care însă sau dovedit între timp posibil mortale ca de exemplu "Paxillus involutus" sau "Tricholoma equestre". "Galerina marginata" a provocat nu puține otrăviri letale prin confundarea cu de exemplu "Flammulina velutipes" sau "Kuehneromyces mutabilis", la fel și "Pleurocybella porrigens". - Ordinul "Boletales" cuprinde specii cu pori albi până gălbui (verde-gălbui) și altele cu pori roșiatici până roșii. La cele cu porii deschiși nu există surate toxice, unele însă fiind necomestibile din cauza gustului amar ("Boletus calopus", "Boletus radicans", "Tylopilus felleus"). La cele cu porii roșii o confuzie de specii comestibile cu cele otrăvitoare, dar nu letale, este destul de ușoară, ca de exemplu cu "Boletus lupinus", "Boletus rhodoxanthus" sau "Boletus satanas"). - Ordinul "Cantharellales" nu cunoaște ciuperci necomestibile sau chiar toxice. - Ordinul "Polyporales" cunoaște preponderent ciuperci comestibile. Unele specii nu pot fi mâncate, fiind amare sau de consistență dură. - Ordinul "Russulales" are reguli proprii. Pentru genurile "Lactarius", "Lactifluus" și "Russula" contează, că toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. - Încrengătura "Ascomycota" cunoaște ciuperci de mucegai foarte toxice ("Hypomyces chrysospermus", "Serpula lacrymans"), dar și de exemplu drojdia foarte utilă. Cea ce privește familiile cu ciuperci mai mari se poate spune că "Morchellaceae"-le sunt cu toate comestibile, dar "Helvellaceae"-le au în rândul lor specii otrăvitoare sau suspecte, nu mereu ușor de identificate, fiind astfel numai ceva pentru cunoscători. Mai multe amănunțiri vedeți pe pagina descriptivă a ciupercilor. Aceste ciuperci conțin substanțe psihotrope ca de exemplu psilocibina, psilocina, muscimolul sau ergotină. Cele mai cunoscute sunt ciupercile care conțin psilocibină Efectele lor sunt uneori comparate cu cele ale LSD-ului. Acestea includ specii exotice, cum ar fi Psilocybe cubensis dar și specii autohtone, ca de exemplu Mycena pura, Pluteus salicinus sau Psilocybe semilanceata. "Amanita muscaria" și "Amanita regalis" conțin acid ibotenic și derivatul muscimol toxici și psihotropi, mult mai eficienți în stadiu uscat. Ambele substanțe sunt clasificate ca deliranți. Pe lângă alte substanțe toxice, "Claviceps purpurea" conține și ergotină. Ciupercile psihoactive au avut și mai au o semnificație spirituală drept substanțe enteogene pentru diverse popoare indigene. Culegătorii de ciuperci neexperimentați riscă să culeagă ciuperci care conțin aceste substanțe. Din păcate și mulți oameni tineri experimentează cu acești bureți fără a se gândi la efectele nocive pentru sănătate. În lume, există peste 100 de specii de ciuperci utilizate in scop terapeutic, mai ales în China și Japonia. Acestea conțin proteine, aminoacizi, vitamine, minerale si multe alte microelemente active, ajungând sa fie agenți adjuvanți in terapiile complementare ale multor afecțiuni. În Europa și America de Nord ciupercile au fost folosite și în scopuri medicinale de la începutul secolului al XX-lea. Medicamente ca antibioticul penicilină sunt obținute din ciuperci. Alți metaboliți ai ciupercilor scad colesterolul sau ajută împotriva malariei ("Metarhizium pingshaense" proiectat genetic). În România, următoarele specii sunt recunoscute drept ciuperci medicinale/terapeutice: "Agaricus subrufescens" sin. "Agaricus blazei", "Ganoderma lucidum" (Reishi), "Grifola frondosa" (Maitake), "Inonotus obliquus" (Chaga) și "Lentinula edodes", sin. "Lentinus edodes" (Shiitake). - Un mare rol joacă cultivarea în mase a ciupercilor mari comestibile saprofite și parazite. Cele mai cunoscute sunt "Agaricus bisporus", "Auricularia auricula-judae", "Lentinula edodes, sin. Lentinus edodes" și "Pleurotus ostreatus".. - Dintre ciupercile unicelulare drojdiile de zahăr din genul "Saccharomyces", în special drojdia de brutar "Saccharomyces cerevisiae", dar și "Saccharomyces bayanus", "Saccharomyces ellipsoides" și "Saccharomyces uvarum" (există peste 1.500 de specii), sunt cele mai cunoscute ciuperci utile în acest domeniu. Acestea produc alcool și dioxid de carbon prin fermentația alcoolică și sunt folosite la coacerea unui aluat, în prepararea de bere, la producerea vinului, a altor băuturi alcoolice precum a anumitor produse (de asemenea slab alcoolice) de lapte covăsit (de ex. Chefirul). De regulă, drojdia folosită astăzi este cultivată, produsă biotehnologic, dar cea care trăiește în mod natural pe suprafața strugurilor este încă folosită în multe cazuri, în special în producția de vin. Pe lângă bacteriile cu acid lactic, plămădeala folosită în pâinea de copt conține și ea drojdie. Ciuperca de mucegai "Botrytis cinerea" joacă, de asemenea, un rol în producția vinului. Pe vreme răcoroasă și umedă de toamnă, produce un putregai asupra boabelor, ceea ce cauzează perforarea pielii boabelor. În urmă, ele pierd apă, lăsând în urmă un procent mai mare de solide, cum ar fi zăhări, acizi fructici și mineralii, având ca rezultat un produs final mai concentrat și intens. "Château d’Yquem" este singura "Premier Cru Supérieur", în mare parte datorită susceptibilității podgoriei pentru așa numitul putregai nobil. Pe de altă parte, ciuperca este foarte dăunătoare pentru de exemplu căpșuni sau roșii. - Multe tipuri de mucegai ("Penicillium candidum", "Penicillium camemberti", "Penicillium roqueforti", "Penicillium glaucum" etc.) joacă, un rol important în procesul de maturare a produselor lactate, în special a produselor lactate acre și a brânzeturilor (de ex. Blue Stilton, Gorgonzola, Roquefort, infestate cu mucegaiul albastru sau Camembert și Brânză de Brie cu cel alb). În contrar, putregaiul de pâine "Rhizopus stolonifer" care dăunează și de exemplu cartofii dulci căpșunii, papaya, prunele sau roșiile este foarte toxic pentru om și animal. Importanță economică. Cel mai mare post sunt ciuperci saprofite și parazite cultivate. "Agaricus bisporus" este cel mai important burete comestibil cultivat în întreaga lume. El a fost crescut pentru prima dată la Paris de Olivier de Serres (1539-1619) pe vremea regelui Ludovic al XIII-lea al Franței. Au urmat "Agaricus bitorquis", care efectuează carne mai tare precum șampinionul brun, derivat din "Agaricus silvaticus". "Agaricus subrufescens" sin. "Agaricus blazei" este un șampinion cultivat în Orientul Îndepărtat și America de Sud datorită proprietăților medicinale vestite, ce i se atribuie din vechi timpuri, între altele împotriva cancerului. El se folosește în medicina alternativă. Dar dovezi științifice lipsesc până astăzi. La nivel mondial s-au produs circa 1,5 milioane tone ciuperci anual (2011). Pe plan european se produce aproximativ 60% din această cantitate, adică în jur de 900.000 tone, principalele țări producătoare de ciuperci fiind Franța, Polonia, Italia și Ungaria. Dintre toate speciile de ciuperci, românii preferă specia "Agaricus" ("Champignon"), în timp ce în străinătate este mult mai apreciată specia "Pleurotus", iar în Asia de Est soiurile Mu-Err și Shiitake. Mulți bani se fac de asemenea cu pulberi, tincturi și capsule din „ciuperci medicinale”. Dar efectul este îndoielnic. Remarcări suplimentare. - "Fomes fomentarius" a fost folosit deja în perioada neolitică la aprinderea focului. Mai târziu, în evul mediu, ea a fost fiartă curățită de crustă și apoi îmbibată cu o soluție de nitrat de amoniu sau urină și apoi uscată. Astfel preparată, era suficientă numai o scânteie pentru aprinderea ei. Scânteia se obținea cu o bucată de cremene și un amnar. Ciuperca se și prelucrează în obiecte artizanale încă din vremuri străvechi. Miezul ei moale se prelucrează după feliere prin loviri repetate cu un ciocan de lemn și astfel i se dă forma dorită, în final ajungând să semene cu pielea de căprioară sau de catifea și se pot crea diverse obiecte decorative sau accesorii vestimentare de mare preț (șepci, pălării, genți, și alte obiecte), astăzi făcute pentru piețele turistice. Această artistică artizanală este acum considerată aproape dispărută, fiind practicată de doar câteva familii din România, preponderent din Corund, Județul Harghita. - Chimia coloranților fungici este foarte complexă din cauza numărului mare de compuși. Astfel de exemplu colorantul Atromentin un polifenol precum o benzochinonă, al speciei Tapinella atrotomentosa (dar și al unor Boletaceae) este oxidat într-o formă albastră atunci când ciuperca este rănită, datorită oxigenul atmosferic și oxidazelor conținute în ea. Decoctul albăstrui, obținut din carnea ei poate fi folosit pentru vopsirea de produse textile. Colorantul roșu al Boletaceae-lor cu pori roșii sau roșiatici este Variegatorubin, de asemenea un polifenol iar cel galben al lui Suillus grevillei este un amestec de grevilina B și C, tot un polifenol. Levodopa a fost indicată în Strobilomyces strobilaceus după o leziune, ce duce la o culoare neagră sub conformație cu melanină. În plus, carotenoide, derivate de azulenă, antrachinone și riboflavină apar frecvent în ciuperci. - "Armillaria ostoyae" este cel mai mare organism cunoscut din lume. Oameni de știință au descoperit în pădurea în est de (statul Oregon, SUA) o ciupercă de miere uriașă (pentru mai mulți savanți între alții Claude Casimir Gillet sau Bruno Cetto numai variația "Armillaria obscura")), răspândită peste 900 de hectare, cu o greutate de aproximativ 600 de tone și o vârstă de 2.400 de ani. - "Phellinus ellipsoideus" este soiul cu cel mai mare corp fructifer cunoscut. A fost găsit în provincia chineză Hainan în 2010. A avut 10,85 m lungime, 82-88 cm lățime și 4,6-5,5 cm grosime. Studiile privind densitatea ciupercii au arătat că întregul a cântărit între 400 și 500 de kilograme. Vârsta lui a fost estimată a fi în jur de 20 de ani.

Waldstetten (Günzburg) este o comună-târg din districtul Günzburg, regiunea administrativă Schwaben, landul Bavaria, Germania.

Souday este o comună în departamentul Loir-et-Cher, Franța. În 2009 avea o populație de 537 de locuitori.

Mobius Express este o companie de curierat din România. Cifra de afaceri în 2007: 1,1 milioane euro

Birrong este o suburbie în Sydney, Australia.

Santo Antônio do Sudoeste este un oraș în Paraná (PR), Brazilia.

ECW a fost o companie din cele 3 ale WWEului între ani 2006 și 2010, fiind cea mai mică. Din cauză că nu a fost urmărit, ECW s-a destrămat, wrestlerii ajungând în RAW sau în SmackDown!.

Wolf Klinz este un om politic german, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Germaniei.

Sallanches este o comună în departamentul Haute-Savoie din sud-estul Franței. În 2009 avea o populație de de locuitori.

Știrbei Vodă este o stație planificată de metrou din București. Se va afla în Sectorul 1, la intersecția dintre Strada Berzei și Strada Știrbei Vodă.

Mîkilske este un sat în comuna Prîvilne din raionul Solone, regiunea Dnipropetrovsk, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Mîkilske era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).

Ananiiv este un sat în comuna Ananiev din raionul Bârzula, regiunea Odesa, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Ananiiv Perșîi era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și română (%).

Lukovo este un sat din comuna Nikšić, Muntenegru. Conform datelor de la recensământul din 2003, localitatea are 295 de locuitori (la recensământul din 1991 erau 356 de locuitori). Demografie. În satul Lukovo locuiesc 227 de persoane adulte, iar vârsta medie a populației este de 39,6 de ani (40,0 la bărbați și 39,2 la femei). În localitate sunt 83 de gospodării, iar numărul mediu de membri în gospodărie este de 3,55.

Burgas este o regiune ("oblast") în sud-estul Bulgariei. Se învecinează cu regiunile Varna, Shumen, Sliven și Yambol. Este situată la granița Bulgariei cu Turcia, cu ieșire la Marea Neagră. Capitala sa este orașul omonim. Obștina Aitos. Aitos, Dreankoveț, Zetiovo, Karageorgievo, Karanovo, Leaskovo, Malka Poleana, Măglen, Peștersko, Pirne, Poleanovo, Raklinovo, Sădievo, Topolița, Cerna Mogila, Cernograd, Ciukarka Obștina Burgas. Bratovo, Breastoveț, Burgas, Bălgarovo, Dimcevo, Draganovo, Izvoriște, Marinka, Miroliubovo, Ravneț, Rudnik, Tvărdița, Cerno More Obștina Sredeț. Belevren, Belila, Bistreț, Bogdanovo, Varovnik, Goliamo Bukovo, Gorno Iabylkovo, Granitec, Granichar, Sredetz, Debelt, Dolno Iabylkovo, Draka, Drachevo, Diulevo, Momina Cyrkva, Zagorci, Zornica, Kirovo, Kubadin, Malina, Orlinci, Prohod, Pynchevo, Radojnovo, Rosenovo, Svetlina, Sinăo Kamene, Slivovo, Suhodol, Vylchanovo, Fakiia Obștina Kameno. Vinarsko, Vratica, Zheliazovo, Kameno, Krystina, Livada, Konstantinovo, Polski Izvor, Rusokastro, Svoboda, Troianovo, Trystikovo, Cherni Vryh Comuna Karnobat. Asparuhovo, Detelina, Venec, Glumche, Devetak, Devetinci, Dobrinovo, Draganci, Dragovo, Ekzarh Antimovo, Zheleznik, Zhitosviat, Zimen, Iskra, Karnobat, Klikach, Kozare, Krumovo Gradishte, Krushovo, Mydrino, Nevestino, Ognen, Raklica, San-Stefano, Sigmen, Sokolovo, Syrnevo, Smolnik, Hadzhiite, Cerkovski, Cherkovo Obștina Malko Tyrnovo. Bliznak, Bryshlian, Biala Voda, Vizica, Gramatikovo, Evrenozovo, Zabernovo, Zvezdec, Kalovo, Malko Tyrnovo, Mladezhko, Slivarovo, Stoilovo Obștina Tzarevo. Ahtopol, Brodilovo, Bylgari, Varvara, Velika, Izgrev, Kondolovo, Kosti, Lozenetz, Tzarevo, Rezovo, Sinemorec, Fazanovo Obștina Nessebar. Bania, Sveti Vlas, Giuliovtza, Emona, Koznitza, Kosharitza, Nessebar, Obzor, Orizare, Panitzovo, Priseltzi, Ravda, Rakovskovo, Tynkovo Obștina Pomorie. Aheloj, Aleksandrovo, Bata, Gaberovo, Gorica, Gylybec, Dybnik, Belodol, Kableshkovo, Kamenar, Kozichino, Kosovec, Lyka, Medovo, Pomorie, Poroj, Stracin Comuna Ruen. Bilka, Vishna, Vresovo, Podgorec, Dobra Poliana, Dobromir, Dropla, Dyskotna, Diulia, Zaimchevo, Zajchar, Zvezda, Kameniak, Karavelăovo, Listec, Liuliakovo, Pripek, Mrezhichko, Preobrazhenci, Planinica, Prosenik, Razbojna, Rechica, Rozhden, Rudina, Ruen, Rupcha, Ryzhica, Skalak, Snezha, Sniagovo, Sokolec, Sredna Mahala, Struia, Topchijsko, Trynak, Sini Rid, Cheresha, Shivarovo, Iabylchevo, Iasenovo Obștina Sozopol. Vyrshilo, Gabyr, Zidarovo, Izvor, Indzhe Vojvoda, Krushevec, Prisad, Ravadinovo, Ravna Gora, Atiia, Rosen, Sozopol, Chernomorec Obștina Sungurlare. Balabanchevo, Beronovo, Bosilkovo, Vedrovo, Vezenkovo, Vylchin, Gorovo, Grozden, Esen, Zavet, Kamensko, Kamchiia, Klimash, Kosten, Lozarevo, Lozica, Manolich, Podvis, Prilep, Pchelin, Sadovo, Skala, Slavianci, Sungurlare, Syedinenie, Terzijsko, Velislav, Chernica, Chubra, Dybovica Obștina Primorsko. Veselie, Kiten, Novo Panicharevo, Pismenovo, Primorsko, Iasna Poliana

Dunkin' Donuts este o companie americană de gogoși și cafenele cu sediul în Canton, Massachusetts. Ea a fost fondată în 1950 de către William Rosenberg în Quincy, Massachusetts și a devenit unul dintre cele mai mari lanțuri de cafenele și de produse de patiserie din lume, cu mai mult de 12.000 de restaurante în 36 de țări. Printre produsele lanțului includ gogoși, covrigi, alte produse de patiserie, și o varietate de băuturi calde și cu gheață. Dunkin' Donuts a fost prezent în anii '90 în România cu două gogoșerii în București, una în Piața Unirii și cealaltă pe Calea Moșilor.

Châteauneuf este o comună în departamentul Savoie din sud-estul Franței. În 2009 avea o populație de de locuitori.

Maiorivka este un sat în comuna Ceapaieve din raionul Ciutove, regiunea Poltava, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Maiorivka era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).

Calamaria crassa este o specie de șerpi din genul "Calamaria", familia Colubridae, descrisă de Lidth De Jeude în anul 1922. Conform Catalogue of Life specia "Calamaria crassa" nu are subspecii cunoscute.

Aldous Leonard Huxley a fost un scriitor britanic care a emigrat în Statele Unite. A fost un membru al faimoasei familii Huxley care a dat un mare număr de minți științifice briliante. Este cunoscut pentru romanele, pentru eseurile, povestirile, literatura de călătorie, scenariile sale de film. Dacă la începutul vieții a fost un umanist, a devenit la finalul ei interesat de subiecte spiritualiste, cum ar fi parapsihologia și filozofia mistică. Biografie. Huxley s-a născut în Godalming, Surrey, Anglia. Era fiul scriitorului Leonard Huxley din prima căsătorie cu Julia Arnold și nepotul celui mai fervent apărător al lui Charles Darwin, Thomas Huxley. Fratele său, Julian Huxley, a fost un biolog faimos pentru ideile din categoria teoriei evoluționiste. Huxley era un copil deșirat, destul de fragil alcătuit, dar cu calități intelectuale peste medie. Tatal său fiind și botanist, Aldous și-a început aventura cunoașterii în laboratorul echipat cu aparatură de ultimă oră al tatălui său, apoi a continuat-o într-o școala care se numea Hillside, sub supravegherea mamei sale, până la moartea prematură a acesteia. De la vârsta de 9 ani Aldous a fost mai apoi educat într-o școală cu internat britanică. Avea de mic o abilitate deosebită în a manevra ideile. Mama sa, Julia, a murit în 1908, când Aldous avea 14 ani, iar sora sa, Roberta, a murit dintr-o altă cauză în aceeași lună cu mama sa. Trei ani mai târziu, Aldous a suferit de o boală rară, (cheratită punctată) care i-a redus considerabil vederea. Fratele său mai mare, Noel, s-a sinucis în 1914. Semiorbirea (ce i-a inspirat romanul "Orb prin Gaza") l-a ținut pe Aldous departe de front în Primul Război Mondial. Când și-a revenit și a început să vadă, a urmat cursurile de literatură engleză la Colegiul Balliol de la Oxford. Imediat ce și-a incheiat studiile la Balliol, Huxley a devenit dator vândut tatălui său și a fost nevoit să lucreze ca să-și plătească datoria acumulată. A avut o slujbă de scurtă durată în 1918 la Ministerul Aerului, unde se ocupa de proviziile armatei, dar cariera de funcționar nu l-a atras, așa ca s-a orientat spre o cariera literară. Opera timpurie. Huxley a terminat primul său roman la vârsta de 17 ani, dar cariera de scriitor profesionist și-a început-o abia pe la 20 de ani. A scris câteva capodopere ale literaturii engleze, utopia "Brave New World" (Minunata lume nouă) și un roman eseu despre pacifism, "Eyeless in Gaza" („Orb în Gaza”). Huxley a fost puternic influențat de F. Matthias Alexander, pe care l-a inclus ca personaj în romanul "Orb în Gaza". Activitatea de publicist. După război Huxley semnează cronici literare și plastice în mai multe reviste, printre care "Atheneum", condusă de criticul John Middleton Murry, și "Westminster Gazette". În 1916 publică volumul de versuri "he Burning Wheel" (Roata în flăcări). Debutul în proză se produce patru ani mai târziu, în 1920, cu un volum de nuvele, "Limbo", iar în anul următor apare primul sau roman, "Crome Yellow" (Galben crom). Admirator al literaturii franceze (numeroasele cronici literare și recenzii publicate o dovedesc pe deplin), Aldous Huxley s-a modelat ca scriitor grație lecturilor din operele lui Denis Diderot, Voltaire, Baudelaire, Marcel Proust, Andre Gide ori Anatole France. Avea o mare admirație pentru Shakespeare și, dintre contemporani, pentru prietenul său D.H. Lawrence. Autor prolific, Huxley a publicat de-a lungul vieții peste patruzeci de volume, cele mai semnificative scrise în deceniile al treilea și al patrulea ale secolului XX. Opera de maturitate. Fiind deja un autor satiric și un gânditor politic redutabil, în timpul primului război mondial Huxley a locuit la Garsington Manor, reședința doamnei Ottoline Morrell. Mai târziu, în romanul "Galben crom" (1921) a caricaturizat modul de viață al celor de la Garsington, dar a rămas prieten al familiei Morrells. S-a căsătorit, de altfel, cu Maria Nys, pe care a cunoscut-o chiar la Garsington. Huxley s-a mutat apoi la Llano, California în 1937, dar, exact ca și în cazul prietenului său, filozoful Gerald Heard, care l-a urmat la scurt timp, i s-a refuzat acordarea cetățeniei americane pentru că nu a dorit să renunțe la ideile sale pacifiste pentru niște false convingeri religioase. În cartea sa din 1937 "Ends and Means" (Scopuri și mijloace), Huxley explică faptul că în civilizațiile moderne majoritatea oamenilor doresc o lume a "libertății, păcii, dreptății și dragostei frățești", deși nu au nici cea mai vagă idee cum să o realizeze. În 1938 Huxley devine prietenul filozofului indian Jiddu Krishnamurti, pe care îl admira. Devine un adept al curentului filosofic Advaita Vedanta din cercul lui Swami Prabhavananda, și îl introduce și pe Christopher Isherwood în acest cerc. Imediat după această experiență scrie cartea sa fundamentală în materie de idei și valori spirituale, "The Perennial Philosophy" (Filozofia perenă), în care analizează scrierile unor mari gânditori mistici. În 1939 Huxley primește James Tait Black Memorial Prize pentru romanul After Many a Summer Dies the Swan. Vederea sa a fost slabă în ciuda scurtei perioade de refacere care i-a permis, totuși, să studieze la Oxford. În 1939 a auzit de metoda Bates pentru creșterea naturală a vederii și de Margaret Corbett, care i-a predat-o. El a pretins într-o carte intitulată "The Art of Seeing" („Arta de a vedea”) (joc de cuvinte în limba engleză, titlul cărții se mai poate traduce și prin „arta de a înțelege"), care a apărut în SUA în 1942, și în 1943 în Marea Britanie, că vederea i s-a îmbunătățit substanțial în urma aplicării acestei metode. El a mărturisit că, după ce a aplicat această metodă, putea citi fără ochelari pentru prima după 25 de ani. Anii bătrâneții. A început ședințe de meditație și a devenit vegetarian. Poate și din acest motiv operele lui au fost puternic influențate de misticism și a început să experimenteze mescalina, un drog halucinogen care i-a fost prezentat pentru prima oară de psihiatrul Humphry Osmond în 1953. Experiențele sale după ingerarea acestui drog psihedelic sunt descrise în eseul "The Doors of Perception" (Ușile percepției) (titlul derivă de la câteva rânduri dintr-un poem compus de William Blake) și romanul "Heaven and Hell" (Rai și Iad). Titlul eseului a inspirat de asemenea numele formației de "rock The Doors". Scrierile lui Huxley au fost foarte populare în perioada hippie. Interesul principal al lui Huxley nu viza o entitate vagă, misterioasă și subiectivă, ci un misticism înalt pe care îl exprima prin termenul "filozofie perenă". În anii 50 interesul lui Huxley pentru cercetările din câmpul psihismului uman crește. Prima sa soție, Maria Ney, a murit de cancer de sân în 1955, și în 1956 el s-a recăsătorit cu Laura Archera, care era și ea scriitoare, și care a redactat o biografie a soțului ei. În 1960, Huxley a fost diagnosticat ca având cancer de laringe. În anii care au urmat a scris utopia "Island" (Insula) și, în ciuda stării de sănătate tot mai precară, a ținut conferințe la institutul Esalen. În 1959, Huxley, care a rămas cetățean britanic, a refuzat ordinul "Knight Bachelor" oferit de fundația Macmillan. În același an a fost distins cu Premiul pentru Merit al Academiei Americane de Arte și Litere. Ideile lui au stat la baza formării mișcării Potențialului Uman. A fost invitat să țină numeroase conferințe de către mai multe universități americane prestigioase. Într-un asemenea discurs ținut în 1961 la California Medical School în San Francisco, Huxley atrăgea atenția: "Va exista poate, pentru generația următoare, o metodă farmaceutică de a-i determina pe oameni să-și iubească respectivele servituți și de a produce dictaturi fără lacrimi, ca să spunem așa, o metodă de a produce un fel de lagăr de concentrare pentru societăți întregi, astfel încât oamenii, deși le vor fi luate libertățile, chiar îi va bucura această stare de fapt." Părerile lui Aldous Huxley asupra rolului științei si tehnologiei (cum apar acestea exprimate, să spunem, în romanul utopic "Insula") sunt similare celor ale unor prieteni ai săi americani, cum ar fi Lewis Mumford, Gerald Heard sau Buckminster Fuller și E.F. Schumacher. Printre umaniști, Huxley a fost considerat un intelectual de vârf. Deși circumstanțele financiare l-au obligat să scrie foarte mult, gândirea si ideile sale încă se bucură de un înalt prestigiu. Cărțile sale figurează pe listele de lecturi obligatorii ale literaturii și filozofiei engleze sau filozofiei moderne în multe dintre colegiile sau universitățile americane sau britanice. Influența operei sale asupra scriitorilor români. Aldous Huxley a avut o influență puțin cercetată asupra prozatorilor români interbelici. Criticul Iulian Băicuș în "Dublul Narcis" a pus în evidență faptul că textele lui Huxley l-au influențat mai ales în perioada tinereții pe Mircea Eliade, influență recunoscută de acesta și în "Jurnalul" său. Eliade l-a întâlnit pe fratele scriitorului, biologul Julian Huxley, după moartea acestuia și și-a notat în "Jurnal" bucuria acestei întâlniri. Personajul "Dania" din romanul "Jocurile Daniei" scris de Anton Holban a fost modelat după "Grace", unul din personajele unei povestiri a lui Aldous Huxley, iar romanul "Punct. Contrapunct" i-a furnizat prozatorului român interbelic ideea romanului muzical, construit prin tehnica contrapunctului, teoretizat pentru prima oară de Huxley. Moartea și ce a urmat după ea. Pe patul de moarte, fără să mai poată vorbi, i-a cerut în scris soției sale Laura 100 µg de "LSD, într-o injecție intramusculară". Ea a acceptat aceasta "eutanasie" și Aldous Huxley a murit ușor a doua zi, pe data de 22 noiembrie 1963. Moartea sa a fost eclipsată de asasinarea Președintelui John Fitzgerald Kennedy și de moartea autorului britanic C. S. Lewis. În "Ultimate jouney" a lui Stanislav Grof există o anexă cu descrierea acestui episod excepțional, preluată din cartea Laurei Huxley "This timeless moment". Romanele satirice, distopice sau utopice ale lui Huxley nu își ratează niciodată scopul de a pune cititorul pe gânduri. Același lucru se poate spune și despre colecțiile sale de eseuri. Scenarii de film. Huxley a scris multe scenarii de film, iar romanele sale au fost adaptate pentru cinema sau televiziune. A scris scenarii pentru Compania Walt Disney și filmul de animație "Alice în țara minunilor", a supervizat două producții ale romanului "Minunata lume nouă", o ecranizare a romanului "Punct. Contrapunct", alta pentru "Orb în Gaza", și, în fine, ultima pentru "Maimuța și esența".

Sittingbourne este un oraș în comitatul Kent, regiunea South East, Anglia. Orașul se află în districtul Swale a cărui reședință este.

În mitologia lusitană, Duberdicus este zeul fântânilor și a apelor.

Varvarivka este o comună în raionul Kreminna, regiunea Luhansk, Ucraina, formată din satele Krutenke, Varvarivka (reședința) și Zatîșne. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Varvarivka era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).

Sezonul 1939-1940 al Diviziei A a fost cea de-a 28-a ediție a Campionatului de Fotbal al României, și a opta desfășurată în sistem divizionar. A început pe 27 august 1939, la patru zile înainte de invazia Germaniei asupra Poloniei și s-a terminat pe 9 iunie 1940. Venus București a devenit campioană pentru a șaptea oară în istoria sa, devenind clubul cu cele mai multe titluri câștigate din România la acea vreme. Venus și-a menținut acest record timp de 35 de ani până în 1975, atunci când echipa Dinamo București și-a adjudecat cel de-al optulea titlu din palmares. Înaintea sezonului, a fost eliminat un articol din regulament care stipula folosirea de către echipe a minimum șase jucători români în echipă. AMEFA Arad și Gloria Arad au încercat să fuzioneze, dar proiectul „FC Arad” a eșuat. Clasament.

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov este o instituție publică teatrală din orașul Brașov, înființată în 1946, sub numele de "Teatrul Poporului". Instituția poartă numele regizorului Sică Alexandrescu și se află în subordinea Primăriei Brașov. Istoric. Inaugurarea Teatrului Poporului a avut loc la data de 3 decembrie 1946 cu piesa "Slugă la doi stăpâni", de Carlo Goldoni.. În 1949 instituția este numită "Teatrul de Stat", iar din 1967 este numit "Teatrul Dramatic", la inițiativa regizorului Sică Alexandrescu, director al teatrului la acea vreme. Din 1994 teatrul a primit numele regizorului Sică Alexandrescu. Începând cu anul 1978 la teatrul din Brașov se desfășoară "Festivalul de Dramaturgie Contemporană", care în anul 2015 și-a desfășurat cea de a XXVI-a ediție. Repertoriu. Printre piesele aflate în actualul repertoriu al teatrului brașovean sunt Jocul dragostei și al întâmplării de Marivaux, Privește înapoi cu mânie de John Osborne, Jack și femeile lui și Un cuplu ciudat de Neil Simon, Fanteziile sexuale ale soțului meu aproape că m-au înnebunit de John Tobias sau Copilul problemă de George F. Walker.

IJssel este un râu în Europa de Vest.

Comitatul Montgomery, conform originalului din limba engleză, Montgomery County, este numele a optsprezece comitate din diferite state ale Statelor Unite ale Americii.

Palatul Administrativ din Focșani este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Focșani.

a fost un actor de film japonez. A jucat în peste 70 de filme din 1960 până în 2004 și a devenit cunoscut pentru rolul său din seria de filme "Otoko wa Tsurai yo". Biografie. Tatsuo Matsumura a fost inițial actor de teatru și a fondat în 1952 trupa de teatru "Goju-nin gekijo", care a fost aclamată de public. Și-a început cariera de actor de film relativ târziu și a debutat în filme la sfârșitul anilor 1950. Primul film în care a fost distribuit, "Otome no Inori", a fost lansat în 1959. Daisuke Katō, care era un actor faimos în acea vreme, l-a tratat ca pe un egal, oferindu-i încredere în capacitățile sale actoricești. Matsumura a rămas fidel cinematografiei până la bătrânețe și a jucat în peste 50 de producții. A apărut, de asemenea, în filme istorice și de aventuri ca "47 Ronin" și "Ultimul samurai" (alături de Toshirō Mifune), în drame ca "Ame agaru" și în filme științifico-fantastice precum "Întoarcerea lui King Kong" al lui Ishirō Honda. A interpretat roluri de funcționari amabili și cu atitudini părintești. Potrivit propriilor afirmații, și-ar fi dorit să interpreteze roluri de mafioți inteligenți, dar regizorii i-au oferit doar roluri de profesori și de funcționari. Respectatul regizor Akira Kurosawa i-a oferit însă roluri atipice în două filme ale sale: "Dodes'ka-den" (1970) și "Madadayo" (1993), ultimul film al lui Kurosawa. În "Dodes'ka-den" a interpretat un bărbat bețiv, care-și violează nepoata și apoi fuge pentru a nu fi arestat, iar în filmul "Madadayo" l-a întruchipat pe profesorul universitar și scriitorul japonez Hyakken Uchida (1889-1971), care în fiecare an, cu ocazia aniversării zilei sale de naștere, era întrebat ritualic de foștii săi studenți dacă era pregătit pentru moarte, răspunzând întotdeauna "madadayo" („încă nu”). Acest rol într-un film epic plin de culoare socio-istorică i-a adus lui Matsumura o nominalizare la Premiul Academiei Japoneze de Film pentru "cel mai bun actor". În 1995 l-a interpretat pe premierul japonez Kantaro Suzuki (1867-1948) în coproducția canadiano-japoneză "Hiroshima". El a devenit deosebit de popular în Japonia în seria de comedie "Tora-San". Între 1969 și 1995 studiourile Shochiku au produs un număr de 48 de filme din această serie despre "Torajiro Kuruma", poreclit "Tora-San", un vagabond în stilul lui Chaplin, care a fost interpretat de comicul japonez Kiyoshi Atsumi. Matsumura l-a întruchipat pe "Oi-chan", unchiul lui Tora-San, în opt filme ale acestei serii, care au apărut între 1972 și 1987. Tatsuo Matsumura a murit pe 18 iunie 2005 la Tokio, din cauza insuficienței cardiace.

Varanus eremius este o specie de reptile din genul "Varanus", familia Varanidae, descrisă de Lucas și Frost 1895. Conform Catalogue of Life specia "Varanus eremius" nu are subspecii cunoscute.