text
stringlengths
7
1.99k
necesitatea efectuării conversiei, în moneda beneficiarului a sumei vărsate;
necesitatea prevăzută de reglementări privind furnizarea unor informații suplimentare beneficiarului (de exemplu, detalii referitoare la ordinul de plată), care nu sunt oferite, în mod normal, în cazul plăților interne;
verificarea informațiilor despre beneficiar, numărul său de cont, precum și codul său bancar, întrucât aceste informații sunt deseori incomplete sau incorecte;
necesitatea unor operațiuni suplimentare de compensație și de lichidare.
Atunci când banca ordonatorului, o bancă corespondentă sau o CCI pot să asigure realizarea sarcinilor suplimentare menționate anterior, transferul va putea fi introdus în sistemul național de compensație al țării de destinație ca și cum ar fi vorba de un transfer intern.
Aceasta înseamnă că, pentru banca beneficiarului, nu va exista nici o diferență între primirea unui transfer care a fost inițiat în altă țară și primirea unui transfer intern.
În aceste cazuri, nu ar trebui să apară problema dublei prelevări, iar stabilirea unui comision bancar multilateral legat de natura transfrontalieră a transferului nu pare să fie necesară.
Cu toate acestea, Comisia recunoaște că pot exista cazuri în care banca beneficiarului va trebui, în mod necesar, să suporte costuri suplimentare pentru transferurile transfrontaliere în raport cu transferurile interne.
Acesta este, în special, cazul statelor membre care solicită ca banca beneficiarului să declare intrările de capital autorităților responsabile cu balanța de plăți sau ca beneficiarul să primească de la respectiva bancă informații suplimentare în raport cu informațiile furnizate în cazul transferurilor interne.
De asemenea, aceeași situație se va regăsi atunci când banca beneficiarului a suportat costurile aferente înființării unor noi sisteme (situația va fi diferită de la un stat membru la altul).
În aceste împrejurări, ar putea fi justificat ca băncile din țara de destinație să stabilească de comun acord un comision interbancar multilateral pentru a-și acoperi aceste costuri suplimentare și pentru a evita dubla prelevare.
Un astfel de comision interbancar ar putea fi stabilit de comun acord de membrii unei CCI sau, în general, de către totalitatea sau de majoritatea băncilor dintr-o anumită țară.
Un acord între membrii unei CCI ar acoperi costurile suplimentare, suportate în mod necesar de băncile beneficiarilor, prin intermediul unui comision bancar stabilit în comun de casele de compensație informatizate și de băncile participante ale beneficiarilor.
Respectivul comision interbancar multilateral s-ar calcula pe baza costurilor suplimentare suportate efectiv de băncile beneficiarilor și ar putea fi inclus în comisionul (bilateral) global facturat de casele de compensație informatizate băncilor ordonatorilor (sau caselor de compensație informatizate ale ordonatorilor).
Casa de compensație informatizată rambursează băncilor beneficiarilor costurile suplimentare suportate în mod necesar, redistribuindu-le suma la care se ridică comisionul interbancar.
Un acord încheiat de totalitatea sau de majoritatea băncilor dintr-o țară dată ar putea, de asemenea, să acopere costurile suplimentare suportate efectiv de băncile beneficiarilor, prin intermediul unui comision interbancar stabilit în comun de toate băncile participante ale beneficiarilor.
Pentru fiecare transfer, una dintre aceste bănci va acționa în calitate de bancă corespondentă (punct de intrare) pentru banca ordonatorului.
Din nou, fiecare comision interbancar multilateral trebuie să se calculeze pe baza costurilor suplimentare suportate efectiv de băncile beneficiarilor și ar putea fi inclus în comisionul (bilateral) global facturat de băncile corespondente băncilor ordonatorilor (sau caselor de compensație informatizate ale ordonatorilor).
Banca corespondentă rambursează băncilor beneficiarilor costurile suplimentare suportate în mod necesar, redistribuindu-le suma la care se ridică comisionul interbancar.
Un comision interbancar multilateral care intră sub incidența articolului 85 alineatul (1) nu poate fi considerat indispensabil pentru evitarea dublei prelevări și, în consecință, pentru a beneficia de o exceptare, decât dacă îndeplinește următoarele condiții:
Prezenta comunicare actualizează și înlocuiește "Principiile de concurență pentru sistemele de transfer de credite" prezentate în anexa C la documentul de lucru al Comisiei din 27 martie 1992 [2].
"casă de compensație informatizată (CCI)" desemnează un sistem electronic de compensație bazat pe o serie de proceduri prin care instituțiile financiare și de credit prezintă și schimbă date și/sau documente referitoare la transferuri transfrontaliere de credite, în principal, pe suporturi magnetice sau prin rețelele de telecomunicații și gestionate de centre de prelucrare a datelor;
"transfer de credite" desemnează o plată constând într-o serie de operațiuni care încep cu ordinul de plată al ordonatorului, al cărui scop este acela de a plasa fonduri la dispoziția unui beneficiar.
"transfer transfrontalier de credite" desemnează un transfer de credite efectuat de un ordonator prin intermediul unei bănci sau al unei sucursale a acesteia într-un anumit stat membru în favoarea unui beneficiar, la o bancă sau la o sucursală a acesteia situată într-un alt stat membru;
"sistem de transfer transfrontalier de credite" desemnează un sistem prin care instrucțiunile de plată și fondurile care fac obiectul acestora pot fi transmise în scopul efectuării unor transferuri de credite transfrontaliere;
"instrument de plată transfrontalieră" desemnează un mijloc de plată (inclusiv un transfer de credite, un card de plată sau un cec) care poate fi utilizat pentru a efectua o plată transfrontalieră.
"comision interbancar multilateral" desemnează un comision pentru tranzacțiile interbancare, stabilit de comun acord.
Concurența pe piețele relevante
Acordurile între bănci nu trebuie să conducă la acorduri de exclusivitate:
clienții trebuie să păstreze libertatea de a schimba banca sau de a efectua operațiuni bancare la mai multe instituții diferite simultan.
Acorduri privind standardele aplicabile tranzacțiilor, inclusiv:
Acorduri privind normele de securitate și de gestionare a riscurilor, inclusiv:
Costurile de demarare pentru sistemele de transfer transfrontalier de credite și costurile de funcționare ale organismelor centrale
Stabilirea prețurilor în sistemele de transfer transfrontalier de credite
Cele patru relații bilaterale care se stabilesc formează cadrul în care intervine procesul de stabilire a prețurilor în sistemul de plată:
ordonator – banca ordonatorului, beneficiar – banca beneficiarului, banca ordonatorului – banca beneficiarului și ordonator – beneficiar.
Stabilirea prețurilor la nivelul bănci – clienți
Gestionarea transferurilor transfrontaliere de credite
Costuri ale transferurilor transfrontaliere de credite
la nivelul sistemului ca întreg, se pot dovedi necesare dezvoltarea unui nou sistem sau modificarea unui sistem existent pentru a putea procesa transferuri transfrontaliere;
la nivelul transferului, sarcinile suplimentare pot include:
necesitatea declarării, autorităților responsabile cu balanța de plăți, transferurile transfrontaliere efectuate, în măsura în care ele constituie intrări de capital;
reformatarea ordinului de plată, în cazul în care trebuie procesat prin sistemul de compensație din țara de destinație;
Evitarea dublei prelevări atunci când transferurile transfrontaliere ocazionează cheltuieli specifice
Condiții în care se justifică aplicarea unui comision interbancar multilateral
valoarea comisionului trebuie fixată (și actualizată regulat) la nivelul costurilor medii suplimentare reale suportate de băncile participante care acționează în calitate de bănci ale beneficiarului;
comisionul nu trebuie aplicat decât în lipsa altor dispoziții în materie, membrii sistemului având, astfel, posibilitatea de a negocia comisioane bilaterale cu valori superioare sau inferioare nivelului de referință.
cauzele T-39/92 și T-40/92: Groupement des cartes bancaires "CB" și Europay International Commision c. Comisiei, Culegerea 1994, p. II-49, considerentul 104.
Decizia Comisiei din 4 noiembrie 1988 London European – Sabena, JO L 317, 24.11.1988, p. 47;
Decizia Comisiei din 11 iunie 1992 B& I Line c. Sealink, CMLR 1992, p. 255;
Decizia Comisiei din 21 decembrie 1993 Port of Rødby, JO L 55, 26.2.1994, p. 52;
IGR Stereo Television, al unsprezecelea raport privind "concurența", punctul 94;
Disma al douăzeci și treilea raport privind "concurența", punctele 223 și 224.
Participarea indirectă este o formă de participare în care instituțiile au anumite funcții și responsabilități legate de participarea directă, fără a le încredința, cu toate acestea, sarcini de lichidare, acestea fiind rezervate participanților direcți.
Transferurile pot fi de trei tipuri"OUR", "SHARE" sau "BEN", în funcție de modul de repartiție a taxelor, solicitat de client:
Proiectul de directivă prevede că transferurile OUR se aplică automat în absența unor instrucțiuni specifice din partea ordonatorului.
Comunicarea privind aplicarea normelor de concurență ale Comunității Europene transferului transfrontalier de credite
Cauza 172/80 Züchner c. Bayerische Vereinsbank, Culegerea 1981, p. 2021, considerentul 18.
Pentru noțiunea de instalație esențială a se vedea cauzele 6 și 7/73 Institutio Chemioterapico Italiano și Commercial Solvents Corporation c. Comisiei, Culegerea 1974, p. 223;
JO L 180, 9.7.1997, p. 1.
La pagina 30, la articolul 17 alineatul (4) al doilea paragraf:
Rectificare la Regulamentul (CE) nr. 30/2009 al Comisiei din 16 ianuarie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1032/2006 în ceea ce privește cerințele aplicabile sistemelor automate pentru schimbul datelor de zbor care utilizează serviciile de legături de date
La pagina 20, articolul 1 punctul 1:
„[…] se adaugă următorul alineat (4):
Furnizorii de servicii de navigație […]» ”,
„[…] se adaugă următorul alineat (3a):
Furnizorii de servicii de navigație aeriană […]» ”.
Rectificare la Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului
(Jurnalul Oficial al Comunităților Europene L 62 din 15 martie 1993) (Ediția specială în limba română, capitolul 3, volumul 12, p. 152)
La pagina 152, articolul (2) punctul 3:
vector orice animal sălbatic vertebrat sau nevertebrat care, pe căi mecanice sau biologice, ar putea transmite și răspândi agentul bolii respective;”,
vector orice animal vertebrat sau nevertebrat care, pe căi mecanice sau biologice, ar putea transmite și răspândi agentul bolii respective;”.
Rectificare la Decizia 2010/371/UE a Consiliului din 6 iunie 2010 privind încheierea consultărilor cu Republica Madagascar în temeiul articolului 96 din Acordul de parteneriat ACP-UE
(Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 169 din 3 iulie 2010)
În titlul deciziei, atât pe copertă, cât și la pagina 13, precum și în formula de încheiere de la pagina 14:
Rectificare la Acțiunea Comună 2009/137/PESC a Consiliului din 16 februarie 2009 de numire a unui Reprezentant Special al Uniunii Europene în Kosovo
(Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 46 din 17 februarie 2009)
„Acțiunea comună 2009/137/PESC a Consiliului din 16 februarie 2009 de numire a unui Reprezentant Special al Uniunii Europene în Kosovo (1)”;
se introduce următoarea notă de subsol (1):
În conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite 1244 (1999).”;
se renumerotează celelalte note de subsol din coloana stângă.
Rectificare la Directiva 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară
(Jurnalul Oficial al Comunităților Europene L 254 din 30 septembrie 1994) (Ediția specială în limba română, cap. 5, vol. 3, p. 107)
La pagina 111, la articolul 6 alineatul (2) teza introductivă:
Fără a aduce atingere autonomiei părților, acordul menționat la alineatul (1), încheiat între conducerea centrală și organismul special de negociere stabilește:”,
Fără a aduce atingere autonomiei părților, acordul menționat la alineatul (1) și încheiat în scris între conducerea centrală și organismul special de negociere stabilește:”.
Rectificare la Directiva 2009/36/CE a Comisiei din 16 aprilie 2009 de modificare a Directivei 76/768/CEE a Consiliului cu privire la produsele cosmetice, în scopul adaptării anexei III a acesteia la progresul tehnic
La pagina 37, în anexă, punctul 3 se citește după cum urmează:
În partea 2 a anexei III, numerele curente 7, 9, 14, 18, 24, 28, 47 și 58 se suprimă.”
Rectificare la Directiva 96/96/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora
(Jurnalul Oficial al Comunităților Europene L 46 din 17 februarie 1997) (Ediția specială în limba română, capitolul 7, volumul 4, p. 113)
La pagina 123, în tabelul din anexa II, punctul 2:
La pagina 125, în tabelul din anexa II, punctul 7.5:
Starea centurilor de siguranță
JO L 285, 29.10.2001, p. 1.
În sensul prezentei dispoziții, nașterea prematură este nașterea care are loc înainte de sfârșitul celei de a 34-a săptămâni de sarcină.
Italia Cu privire la aceste cereri, trebuie menționat că:
având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și, în special, articolul 17 al acesteia,
având în vedere Acțiunea comună 2004/570/PESC a Consiliului din 12 iulie 2004 privind operațiunea militară a Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina și, în special, articolul 5 al acesteia, întrucât:
În conformitate cu Rezoluția 1551 (2004) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, adoptată în unanimitate la 9 iulie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite își exprimă satisfacția cu privire la intenția Uniunii Europene de a lansa în Bosnia și Herțegovina, începând din decembrie 2004, o misiune a Uniunii Europene incluzând o componentă militară, în condițiile menționate în scrisoarea din 29 iunie 2004, adresată președintelui Consiliului de Securitate de către ministrul afacerilor externe al Irlandei și de președintele Consiliului Uniunii Europene.