Datasets:
OpenLLM-Ro
/
ro_wiki

Dataset card Data Studio Files Community
1
page
stringlengths
33
136k
John Gower () a fost un poet englez, contemporan cu William Langland și Gawain Poet. John Gower a fost bun prieten cu Geoffrey Chaucer. Este cel mai notabil pentru trei lucrări majore ale sale:Mirour de l'Omme, Vox Clamantis și Confessio Amantis, trei poeme scrise în limbile franceză, latină și, respectiv, engleză. Aceste trei poeme sunt unite prin teme politice și de morală. În Confessio Amantis (scrisă în cca. 1390), Alexandru cel Mare construiește o mașină de zbor trasă de doi grifoni. Această aventură se încheie numai prin intervenția directă a lui Dumnezeu, care distruge dispozitivul și îl aruncă pe Alexandru înapoi la pământ. Acest lucru nu-l oprește, totuși, pe legendarul Alexandru, care continuă să construiască o sferă gigantică din sticlă pe care o folosește apoi pentru a călători sub apă. Acolo vede minuni extraordinare care depășesc înțelegerea sa.
Sir John Mandeville este presupusul autor al Călătoriilor lui Sir John Mandeville (The Travels of Sir John Mandeville), o lucrare cu memorii de călătorie care a circulat între 1357 și 1371. Cel mai vechi text supraviețuitor este în limba franceză. Cu ajutorul traducerilor în multe alte limbi, lucrarea a dobândit o popularitate extraordinară. În ciuda naturii extrem de nesigure și deseori fantastice a călătoriilor pe care le descrie, lucrarea a fost folosită ca o referință - Cristofor Columb, de exemplu, a fost puternic influențat atât de această lucrare, cât și de Călătoriile anterioare ale lui Marco Polo.
Gary K. Wolfe, profesor de științe umaniste și de engleză la Universitatea Roosevelt, identifică introducerea termenului noul val în științifico-fantastic în 1966, într-un eseu scris pentru revista Fantasy and Science Fiction de Judith Merril. Merril a folosit termenul pentru a se referi la ficțiunea experimentală care a început să apară în revista engleză New Worlds după ce Michael Moorcock a devenit editor în 1964. Merrill a popularizat mai târziu acest tip de ficțiune în Statele Unite prin intermediul antologiei sale England Swings SF: Stories of Speculative Fiction (Doubleday 1968), deși o antologie anterioară (Dangerous Visions editată de Harlan Ellison, Doubleday 1967) a netezit calea pentru antologia lui Merril. Scriitori americani de literatură științifico-fantastică Scriitori cunoscuți sub pseudonimele folosite
Alex Cotoi a produs piesa și a scris-o împreună cu Delia."Acadele" este o melodie Trap (gen muzical), care este o îndepărtare de la genul pop,folosit în ultimele ei piese. În aceste versuri cu o temă despre dulciuri, ea discută despre emanciparea femeii și comunitatea LGBT din România. Ea se referă, de asemenea, la referendumul constituțional din 2018 privind definiția constituțională a unei familii. Un videoclip muzical pentru "Acadele" a fost încărcat pe canalul oficial de YouTube al Deliei la 4 noiembrie 2018 și a fost regizat de Alex Ceaușu. Mai multe kilograme de dulciuri au fost folosite pentru filmări, inclusiv M & M și bezele. Într-o scenă, Delia poartă un hanorac multicolor care face referire la versurile ce au mesaje LGBT. Delia a interpretat melodia la multe concerte, inclusiv la X Factor (România) în decembrie 2018 și la postul de radio românesc Radio ZU.Cunoscută ca o susținătore al drepturilor LGBT Delia face referire la controversele din jurul comunității LGBT din România prin repetarea versurilor „Boicot, boicot“ de-a lungul melodiei și ca parte din refren. Deasemenea se face referire la referendumul constituțional din 2018 privind definiția constituțională a unei familii în versul: "În dulcele stil clasic și deloc tradițional, noi facem totul natural". În aproape fiecare scenă din clip apar dulciuri. 500 kg de zahăr au fost folosite pentru clip cu 10 kg de M & M , 15 kg de bezele, 20 kg de bomboane, 30 kg de tort, 100 de brioșe și 150 de acadele. Delia spune că: "Toate [bomboanele] au fost reale și au fost cumpărate în cantități industriale [...].Nu am atins nimic, am mâncat doar niște jeleuri " În timpul videoclipului, ea face o coregrafie cu dansatori, în timp ce ea poartă adidași galben, părul legat și un hanorac cu sclipici multicolorat cu mesajul "Love sees no colour", făcând aluzie la comunitatea LGBT. De asemenea, ea este prezentată într-o piscină cu zahăr plin cu bile multicolore. Aceste scene sunt intersectate cu altele unde arată arată dansatorii și pe Delia mănâncă bomboane, precum și un semn care se citește "Girls"(fete).
Trenuri cu prioritate (în ) este un roman al scriitorului Bohumil Hrabal. A fost publicat prima dată în 1965. Este un roman scurt (120 de pagini, ediția originală) care are loc în timpul ocupației naziste a Cehoslovaciei, într-o mică stație provincială. În limba română, romanul a fost tradus de Corneliu Barborică și publicat de Editura Art în februarie 2013. Romanul a fost ecranizat în 1966 ca Trenuri bine păzite sau Trenuri strict supravegheate de către regizorul ceh Jiří Menzel. Distribuit în afara Cehoslovaciei în cursul anului 1967, a obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin la cea de-a 40-a ediție a Premiilor Academiei Americane de Film din 1968. Romane despre al doilea război mondial Cărți după care s-au făcut filme
Biserica evanghelică din Petriș, comuna Cetate, județul Bistrița-Năsăud, a fost ridicată între secolele XIII-XV. Figurează pe lista monumentelor istorice 2015, . Biserica a fost construită între secolele XIII-XV, modificări ulterioare fiind făcute în secolele XVIII și XIX. Turnul-clopotniță a fost construit între anii 1820-1822. Biserica a dispus de o orgă construită în 1861 de Samuel Friedrich Binder. Cartierul românesc se afla în partea sudică a așezării și a primit o biserică de lemn în anul 1903, când s-a terminat refacerea bisericii donate localității de sătenii din Ilva Mare, unde fusese edificată la 1748. După exodul sașilor transilvăneni, biserica evanghelică a fost cumpărată de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir”. riș, Bistrița-Năsăud|Petriș]], comuna Cetate, județul Bistrița-Năsăud, a fost ridicată între secolele XIII-XV. muna Cetate, județul Bistrița-Năsăud, a fost ridicată între secolele XIII-XV. ud|Cetate]], județul Bistrița-Năsăud, a fost ridicată între secolele XIII-XV. ăud]], a fost ridicată între secolele XIII-XV. ele XIII-XV. at în comuna Cetate din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Prima atestare documentara datează din anul 1311, când regele Ungariei, Robert Carol poruncește în luna martie Capitlului de Alba Iulia să trimită un martor, care împreună cu trimisul său să hotărnicească satul Petriș, pe care îl donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. istrița-Năsăud|comuna Cetate]] din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. nsilvania]], România. tare documentara datează din anul 1311, când regele Ungariei, Robert Carol poruncește în luna martie Capitlului de Alba Iulia să trimită un martor, care împreună cu trimisul său să hotărnicească satul Petriș, pe care îl donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. când regele Ungariei, Robert Carol poruncește în luna martie Capitlului de Alba Iulia să trimită un martor, care împreună cu trimisul său să hotărnicească satul Petriș, pe care îl donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. rt Carol poruncește în luna martie Capitlului de Alba Iulia să trimită un martor, care împreună cu trimisul său să hotărnicească satul Petriș, pe care îl donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. e Capitlului de Alba Iulia să trimită un martor, care împreună cu trimisul său să hotărnicească satul Petriș, pe care îl donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. Biserica a fost construită între secolele XIII-XV, modificări ulterioare fiind făcute în secolele XVIII și XIX. Turnul-clopotniță a fost construit între anii 1820-1822. Biserica a dispus de o orgă construită în 1861 de Samuel Friedrich Binder. Cartierul românesc se afla în partea sudică a așezării și a primit o biserică de lemn în anul 1903, când s-a terminat refacerea bisericii donate localității de sătenii din Ilva Mare, unde fusese edificată la 1748. După exodul sașilor transilvăneni, biserica evanghelică a fost cumpărată de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir”. ită un martor, care împreună cu trimisul său să hotărnicească satul Petriș, pe care îl donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. rimisul său să hotărnicească satul Petriș, pe care îl donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. etriș, pe care îl donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. ayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. XIII-XV, modificări ulterioare fiind făcute în secolele XVIII și XIX. olele XVIII și XIX. între anii 1820-1822. serica de lemn din Petriș|biserică de lemn]] în anul 1903, când s-a terminat refacerea bisericii donate localității de sătenii din Ilva Mare, unde fusese edificată la 1748. După exodul sașilor transilvăneni, biserica evanghelică a fost cumpărată de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir”. tății de sătenii din Ilva Mare, unde fusese edificată la 1748. După exodul sașilor transilvăneni, biserica evanghelică a fost cumpărată de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir”.r transilvăneni, biserica evanghelică a fost cumpărată de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir”. conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir”.ucenic Dimitrie]], izvorâtorul de mir”.
Trei manifeste suprarealiste au fost publicate de mișcarea suprarealistă în 1924 și 1929. Două au fost scrise de André Breton, care a proiectat, de asemenea, un al treilea manifest suprarealist care nu a fost însă niciodată publicat. Un al manifest a fost scris de Yvan Goll (1924). Yvan Goll a publicat Manifeste du surréalisme la 1 octombrie 1924, în primul și singurul număr al revistei Surréalisme, cu două săptămâni înainte de lansarea Manifeste du surréalisme al lui Breton, care a fost publicat de Éditions du Sagittaire în 15 octombrie 1924. Goll și Breton s-au înfruntat în mod deschis, ajungând la un moment dat chiar să se și bată la Comédie des Champs-Élysées, cu privire la dreptul de autor asupra termenului „suprarealism”. În cele din urmă, Breton a câștigat confruntarea ca urmare a superiorității numerice și tactice. Deși cearta cu privire la anterioritatea grupărilor suprarealiste s-a încheiat cu victoria lui Breton, istoria suprarealismului de la acel moment a fost marcată de sciziuni, demisii și excluderi răsunătoare, fiecare grupare suprarealistă având propriile obiective și puncte de vedere și acceptând într-o măsură mai mare sau mai mică definițiile expuse de André Breton. Un manifest suprarealist a fost scris de Breton și publicat în anul 1924, ca o broșură (Éditions du Sagittaire). Documentul definește suprarealismul ca: Textul conține numeroase exemple ale aplicării suprarealismului în poezie și literatură, dar afirmă că principiile de bază pot fi aplicate în orice situație de viață, nefiind limitate doar la domeniul artistic. Este evidențiată, de asemenea, importanța visului ca rezervor al inspirației suprarealiste. Breton a prezentat, de asemenea, o descriere faimoasă a primului său contact cu suprarealismul în timp ce se afla în starea de hipnoză în care i-ar fi apărut în minte în mod inexplicabil o propoziție stranie:„Este un om tăiat în două de fereastră”.Această expresie reflectă perceperea suprarealismului de către Breton ca o juxtapunere a „două realități îndepărtate” unite pentru a crea o realitate nouă. Manifestul a fost scris cu mult umor absurd, demonstrând influența mișcării Dada care a precedat suprarealismul. Textul se încheie cu afirmația că activitatea suprarealistă nu urmează nici un plan stabilit sau model convențional și că suprarealiștii sunt în cele din urmă neconformiști. Desnos și ceilalți suprarealiști excluși de Breton s-au mutat la periodicul Documents, redactat de Georges Bataille, al cărui materialism antiidealist a creat un suprarealism hibrid care a scos în evidență instinctele primare ale oamenilor.
Kingdom este un serial de televiziune sud-coreean din 2019 scris de Kim Eun-hee și regizat de Kim Seong-hun. Este cel de-al doilea serial sud-coreean realizat de Netflix, care a avut premiera la 25 ianuarie 2019. Serialul este adaptat din seria webcomic The Kingdom of the Gods, care a fost scrisă de Kim Eun-hee și desenată de Yang Kyung-il. Serialul a obținut recenzii pozitive. Producția pentru al doilea sezon este programată să înceapă în februarie 2019. Situat în perioada medievală a Coreei, perioada Joseon (1392-1897), ea povestește despre un prinț care ajunge să fie implicat într-o conspirație politică și este forțat să se angajeze într-o misiune periculoasă pentru a investiga o ciumă misterioasă care se răspândește în țara sa. Adevărul amenință regatul când descoperă că este o epidemie atroce sub forma unor strigoi care apar la apusul soarelui și devin inactivi în timpul răsăritului. Acum, lucrurile par să atârne doar de un fir subțire de speranță pentru a supraviețui. Povestea începe cu un anunț japonez aflat pe un panou, care stabilește perioada de timp a începutului povestirii în timpul invaziei japoneze a Coreei (1592-1598). Seriale sud-coreene de televiziune
Un yankeu la curtea regelui Arthur (în , cu sensul de Un yankeu din Connecticut la curtea regelui Arthur) este un roman al scriitorului american Mark Twain. A apărut prima dată la editura Charles L. Webster and Co. în 1889. Prin "transmigrarea sufletelor", "transpunerea epocii - și a corpurilor", yankeul lui Twain (inginerul Hank Morgan) este transportat înapoi în timp, odată cu cunoștințele despre tehnologia secolului XIX-lea. Scrisă la sfârșitul secolului al XIX-lea, Un yankeu la curtea regelui Arthur pare să prezică evenimentele din primul război mondial, când vechile idei ale Europei despre cavalerie în război au fost spulberate de noi arme și tactici. Literatură cu călătorii în timp
Biserica reformată din Reteag este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Reteag; comuna Petru Rareș. Figurează pe lista monumentelor istorice 2015, . Reteag, mai demult Răteag (în , în și în dialectul săsesc Râkntâk) este satul de reședință al comunei Petru Rareș din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Localitatea apare într-un document în jurul anului 1317, unde este menționată printre celelalte moșii ale familiei Csák și satul Rethteg. Biserica reformată din Reteag a fost construită pe versantul sudic al unui promontoriu din zona centrală a localității, și este înconjurată de un gard de zidărie care urmează traseul vechiului zid de incintă. La est de lăcașul de cult se află casa parohială. Clădirea bisericii este formată dintr-o navă dreptunghiulară, din care spre est se deschide corul poligonal mai îngust. Turnul cu plan pătrat a fost alipit navei dinspre vest, accesul principal în biserică este asigurat de porticul sudic. Nava bisericii este cea mai veche parte a lăcașului de cult, așa cum indică fresca de pe fațada sudică, care intră sub contrafortul medieval. Din această fază, databilă la cumpăna secolelor XIII-XIV, în stil gotic, s-au păstrat pereții navei, arcul de triumf semicircular și fresca exterioară (realizată probabil pe la sfârșitul secolului al XIV-lea). A doua fază medievală este cea gotică târzie, când s-a zidit corul actual, iar biserica a fost boltită în întregime. În 1968 a fost restaurată biserica sub conducerea arhitectului episcopiei reformate, László Debreczeni. Frescele descoperite în interior și pe exterior au fost curățate și puse în valoare după posibilitățile epocii respective. Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
Moleculele care participă în acest lanț sunt în general peptide și enzime (proteine), iar acceptorul final de electron din lanț (în respirația aerobă) este oxigenul molecular. În respirația anaerobă se regăsesc și alți acceptori finali, precum este ionul sulfat. Majoritatea celulelor eucariote posedă mitocondrii, la nivelul cărora se obține ATP din produși ai ciclului Krebs, metabolismului acizilor grași și ai metabolismului proteic. La nivelul membranei interne mitocondriale, electronii cedați de NADH și FADH2 trec prin lanțul transportor de electroni, având ca destinație finală moleculele de oxigen, ducând la formarea de apă. Lanțul este alcătuit dintr-o serie de enzime cu rol de donor și acceptor de electroni. Fiecare donor de electroni va transfera electronii unui acceptor mai electronegativ, care la rândul său va transfera electronii pe următorul acceptor, iar procesul continuă până la acceptorul final cel mai electronegativ, oxigenul. În urma acestui transport al electronilor între donor și acceptor se eliberează energie, iar energia va fi utilizată pentru generarea unui gradient de protoni de o parte și de alta a membranei mitocondriale. Procesul poartă numele de fosforilare oxidativă, iar ADPul est fosforilat la ATP folosindu-se energia generată în lanț. În momentul în care electronii nu sunt transportați prin întreg lanțul și nu ajung la molecula de oxigen, are loc formarea de specii reactive de oxigen, radicali liberi precum superoxidul.
Rutulii (în latina clasică: Rŭtŭli, -ōrum, masculin plural) erau un popor din Italia preromană, așezați pe coastele Latiumului, la sud de Roma, a căror capitală era Ardea (Arděa, -ae). Numele rutulilor trebuie pus în raport cu cuvântul latin rutilus, „care are părul roșu-aprins”, „roșu-aprins”„de un galben-auriu”, „roșcat” (se spune îndeosebi despre părul roșcat).
Filme alb-negruFilme despre astronauți Filme SF din anii 1920Luna în ficțiune Filme bazate pe romane științifico-fantastice
Job Control Language (JCL) este un nume pentru limbile de scripting utilizate în sistemele de operare mainframe IBM pentru a instrui sistemul cu privire la modul de rulare a unei sarcini batch sau de a porni un subsistem. Mai precis, scopul JCL este să demonstreze programele care se execută, folosind fișierele sau dispozitivele pentru intrare sau ieșire și uneori pentru a indica în ce condiții să săriți un pas. cealaltă pentru linia de origine de la OS/360 la z/OS, acesta din urmă cuprinzând extensiile JES, JECL (Job Entry Control Language). Aceștia împărtășesc câteva reguli de sintaxă de bază și câteva concepte de bază, dar sunt foarte diferite. Parametrii DOS JCL sunt poziționali, ceea ce le face mai greu să citească și să scrie, dar mai ușor pentru analiza sistemului. Programatorul trebuie să-și amintească ce element se află în poziția în fiecare tip de instrucțiune. În cazul în care unii parametri opțional sunt omiși, dar mai târziu sunt incluși, parametrii omiși trebuie să fie reprezentați prin virgule fără spații, ca în instrucțiunea TLBL de mai sus. DOS JCL într-o oarecare măsură diminuează dificultățile parametrilor poziționali prin utilizarea mai multor instrucțiuni cu parametri mai puțini decât OS JCL. În exemplu, instrucțiunile ASSGN, DLBL și EXTENT fac aceeași lucrare (specificând unde trebuie stocat un nou fișier disc) ca o singură instrucțiune DD în OS JCL. În versiunea originală DOS/360 și în majoritatea versiunilor DOS/VS, a fost necesar să se precizeze numărul de model al dispozitivului care urma să fie utilizat pentru fiecare fișier disc sau bandă - chiar și pentru fișierele existente și pentru fișierele temporare care urmau să fie șterse la sfârșitul locului de muncă. Acest lucru însemna că, dacă un client a fost modernizat la un echipament mai modern, multe fișiere JCL trebuiau să fie schimbate. Mai târziu, membrii familiei DOS / 360 au redus numărul de situații în care erau necesare numerele de model pentru dispozitive. DOS/360 a cerut inițial programatorului să specifice locația și dimensiunea tuturor fișierelor de pe DASD. Cardul EXTENT specifică volumul pe care se află amploarea, piesa absolută de pornire și numărul de piste. pentru z/VSE un fișier poate avea până la 256 extensii pe volume diferite. OS JCL constă din trei tipuri de declarații de bază: Declarația JOB, care identifică începutul lucrării și informații despre întreaga activitate, cum ar fi facturarea, prioritatea de rulare și limitele de timp și spațiu. Instrucțiunea EXEC, care identifică programul sau procedura care trebuie executate în acest pas al lucrării, și informații despre pas, inclusiv CONDitions pentru a rula sau a sări peste un pas. DD (Definirea datelor), care identifică un fișier de date care va fi utilizat într-un pas și informații detaliate despre acel fișier. Declarațiile DD pot fi în orice ordine în cadrul etapei. Chiar de la început, JCL pentru familia OS (până la și inclusiv z/OS) a fost mai flexibilă și mai ușor de utilizat. Următoarele exemple utilizează stilul vechi de sintaxă care a fost furnizat încă de la lansarea System/360 în 1964. Vechea sintaxă este încă destul de obișnuită în lucrările care se desfășoară de peste 20 de ani, cu doar mici modificări. Fiecare declarație JCL este împărțită în 5 câmpuri. Identifier-Field trebuie să fie concatenat cu câmpul Name-Field, adică nu trebuie să existe spații între ele. Name-Field: Câmpul nume identifică o anumită declarație, astfel încât alte declarații și sisteme să se poată referi la ea. Pentru declarațiile JCL, acesta trebuie codat după cum urmează: Operation-Field: Câmpul de operare specifică tipul de instrucțiune sau, pentru comandă. Operation-Field ar trebui să fie codificate după cum urmează: Parameter-Field: Câmpul de parametri, denumit uneori câmpul operand, conține parametri separați prin virgule. Câmpul de parametri trebuie codat după cum urmează: Toți parametrii majori ai declarațiilor OS JCL sunt identificați prin cuvinte cheie și pot fi prezenți în orice ordine. Câteva dintre acestea conțin doi sau mai mulți sub-parametri, cum ar fi SPACE (cât de mult spațiu de disc să aloce unui fișier nou) și DCB (specificație detaliată a aspectului fișierului) în exemplul de mai sus. Sub-parametrii sunt uneori poziționali, ca în SPACE, dar cei mai complexi parametri, cum ar fi DCB, au sub-parametri de cuvinte cheie. Parametrul de poziție trebuie să fie precedat de parametrii de cuvinte cheie. Parametrii cuvintelor cheie atribuie întotdeauna valori unui cuvânt cheie utilizând semnul egal (=). Declarația DD este utilizată pentru a trimite date. Această declarație face legătura între descrierea internă a unui set de date a unui program și datele pe dispozitivele externe: discuri, casete, carduri, imprimante etc. DD poate furniza informații cum ar fi un tip de dispozitiv (de ex. "181", "2400-5", "TAPE"), un număr de serie pentru casete sau discuri și descrierea fișierului de date, denumit sub-parametru DCB după Blocul de control al datelor (DCB) din programul utilizat pentru identificarea fișierului. Informațiile care descriu fișierul pot proveni din trei surse: informațiile despre cartea DD, informațiile despre eticheta setului de date pentru un fișier existent stocat pe bandă sau pe disc și macrocomanda DCB codată în program. Când fișierul este deschis, aceste date sunt fuzionate, informațiile DD având prioritate față de informațiile de pe etichetă și informațiile DCB au prioritate față de ambele. Descrierea actualizată este apoi scrisă înapoi la eticheta setului de date. Acest lucru poate duce la consecințe neintenționate dacă sunt furnizate informații DCB incorecte. De la bun început, JCL pentru familia OS de sisteme de operare a oferit un grad înalt de independență a dispozitivului. Chiar și pentru fișierele noi care urmau să fie păstrate după terminarea lucrării, s-ar putea specifica tipul de dispozitiv în termeni generici, de exemplu, UNIT=DISK or UNIT=TAPE. Desigur, dacă este important, se poate specifica un număr de model sau chiar o adresă specifică a dispozitivului. O facilitate numită Bibliotecă de proceduri a permis procedurile de stocare prealabilă. Procedurile OS JCL au fost parametrizate de la început, făcându-le mai degrabă ca macro-uri sau chiar simple subrutine, crescând astfel reutilizarea acestora într-o gamă largă de situații. În acest exemplu, toate valorile care încep cu ampersands "&" sunt parametrii care vor fi specificați când o lucrare cere ca procedura să fie utilizată. Instrucțiunea PROC, pe lângă faptul că dă procedură un nume, permite programatorului să specifice valorile implicite pentru fiecare parametru. Deci, s-ar putea folosi procedura din acest exemplu pentru a crea noi fișiere de diferite mărimi și machete diferite. De exemplu: În lucrările cu mai multe etape, un pas ulterior poate utiliza o trimitere în loc să precizeze în întregime un fișier care a fost deja specificat într-un pas anterior. De exemplu:Aici, MYPR02 folosește fișierul identificat ca NEWFILE în pasul MYPR01 (DSN înseamnă "numele setului de date" și specifică numele fișierului). În lucrările care conțin un amestec de JCL specifice locului de muncă și apeluri de procedură, un pas specific unui loc de muncă se poate referi la un fișier care a fost specificat pe deplin într-o procedură, de exemplu: Fișierele JCL pot fi lungi și complexe, iar limba nu este ușor de citit.(JCL a fost descris ca "utilizator ostil".) OS JCL permite programatorilor să includă două tipuri de comentarii explicative: Linii care conțin numai comentarii, folosite adesea pentru a explica aspecte importante despre structura generală a JCL, nu pentru detalii locale. Liniile care utilizează linkuri sunt, de asemenea, folosite pentru divizarea fișierelor lungi, complexe JCL în secțiuni. OS JCL permite programatorilor să concatine ("lanț") fișierele de intrare, astfel încât acestea să apară la program ca un singur fișier, de exemplu A doua și a treia declarație nu au nicio valoare în câmpul de nume, așa că OS le tratează ca concatenări. Fișierele trebuie să fie de același tip de bază (aproape întotdeauna secvențială) și trebuie să aibă aceeași lungime de înregistrare, totuși lungimea blocului nu trebuie să fie aceeași. În versiunile inițiale ale sistemului de operare (cu siguranță înainte de OS/360 R21.8), lungimea blocului trebuie să fie în ordine descrescătoare sau utilizatorul trebuie să inspecte fiecare instanță și să anexeze la instrucțiunea DD numită lungimea maximă a blocului găsită, În versiunile ulterioare ale sistemului de operare (cu certitudine după OS/MVS R3.7 cu "unitățile selectabile"), OS, în timpul alocării, ar inspecta fiecare instanță într-o concatenare și ar substitui lungimea maximă a blocurilor care a fost găsită. O alternativă obișnuită a fost de a determina pur și simplu lungimea maximă posibilă a blocului de pe dispozitiv și de a specifica că pe instrucțiunea DD numită, ca de exemplu, Scopul acestei măsuri de rezervă a fost să se asigure că metoda de acces va aloca un set de tampoane de intrare suficient de mare pentru a se potrivi cu toate seturile de date specificate. Sistemul de operare așteaptă ca programele să stabilească un cod de retur care specifică modul în care programul a crezut că a fost. Cele mai comune valori convenționale sunt:OS JCL se referă la codul de returnare ca COND ("cod de condiție") și îl poate utiliza pentru a decide dacă să execute pașii ulteriori. Cu toate acestea, spre deosebire de cele mai moderne limbi de programare, pașii condiționați în OS JCL nu sunt executați dacă condiția specificată este adevărată - dând astfel naștere la mnemonic:"Dacă este adevărat, treceți prin [fără a rula codul]". Pentru a complica lucrurile în continuare, condiția poate fi specificată numai după pasul la care se referă. Rulați STEP01 și colectați codul de retur. Nu executați STEP02 dacă numărul 4 este mai mare decât codul de retur al STEP01. Nu executați STEP03 dacă numărul 8 este mai mic sau egal cu orice cod de retur anterior. Aceasta se referă la următorul pseudocod: Seturi de utilități - creați, imprimați, copiați, mutați și ștergeți seturile de date. Utilități de sistem - Menținerea și gestionarea cataloagelor și a altor informații despre sistem. Metode de acces Servicii - Procesare metodă de stocare virtuală (VSAM) și seturi de date non-VSAM.
Flavin adenin dinucleotidul (FAD) este o coenzimă implicată în variate procese enzimatice din metabolism. Este adesea asociat cu proteine, formând flavoproteine, împreună cu flavin mononucleotidul (FMN).
Slavcio Koviloski () este un poet, prozator și istoric literar. Autor a mai multor cărți. Actualmente lucrează la Institutul de literatură macedoneană, din Skopje. Poezie în românește: Gemul bunich tale; Soldați de lemn; Monstrul; Cănd păsările căntau, și nu era nimeni să le audă.
Flavin mononucleotidul (FMN, riboflavin-5′-fosfat) este o coenzimă implicată în procese enzimaticede oxido-reducere din metabolism. Este forma principală în care se regăsește riboflavina (vitamina B2) la nivel celular și tisular. Deși se obține cu consum de energie (reacție catalizată de riboflavin-kinază, cu consum de ATP), este mult mai solubilă decât riboflavina. Este utilizat pe post de colorant oranj, ca aditiv alimentar, având numărul E 101a.
Prima atestare documentară a localității datează din 1332 când este menționată în registrul de dijme papale. Satul a fost fondat de către coloniști sași, chemați în țară de către regele Geza al II-lea (1141-1161). Majoritatea populației acestui sat a fost secole întregi de etnie germană (sași transilvăneni). Biserica luterană a fost construită în stil gotic în secolul al XV-lea și renovată în secolul al XIX-lea, renovare căreia i se datorează înfățișarea actuală. Biserica a dispus de o orgă construită în 1885 de Franz Strommer, distrusă în anul 1945. După exodul sașilor transilvăneni, biserica a fost cumpărată în anul 1979 de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Adormirea Maicii Domnului”. A fost sfințită ca lăcaș de cult ortodox în anul 2002. Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2. Biserici evanghelice de confesiune augustană din România
Născut în Canada, Gold s-a mutat în Statele Unite ale Americii la vârsta de doi ani. El a fost cel mai recunoscut pentru că a venit cu o abordare inovatoare și proaspătă în științifico-fantastic în timp ce era editor al revistei Galaxy Science Fiction. El a scris, de asemenea, pentru DC Comics. Scriitori canadieni de literatură științifico-fantastică
Vojtěch Jasný a studiat filozofia și Literatura rusă la Universitatea Carolină din Praga, iar între anii 1946-1951, Academia de Arte muzicale (în Akademie múzických umění v Praze, AMU), secția de operatorie și regie. Între anii 1951-1956 a lucrat la Studioul cinematografic al armatei. Din 1956 până în 1970 a fost scenarist și regizor la Studioul Barrandov și la Televiziune. Din motive politice, în anul 1970 Jasný emigrează prin Iugoslavia în Austria, unde a obținut cetățenia austriacă, ulterior pleacă la New York. La Burgtheaterul din Viena, a lucrat ocazional ca regizor. În anul 1989, în urma evenimentelor revoluției de catifea, se întoarce la Praga. În anii 1970, datorită ecranizării a două romane de Heinrich Böll, cât și a producțiilor pentru posturile de televiziune ZDF și Radiodifuziunii Bavareze, devine cunoscut și în Germania. Filmele Când vine pisica (Az prijde kocour, 1963) și Pipele (Dýmky, 1966) au avut succes la public și în România. În anul 1969, a câștigat la Cannes premiul pentru cel mai bun regizor cu filmul Cronică moravă (Vsichni dobrí rodác).
Proteomul reprezintă întregul set de proteine care sunt produse sau modificate de către un organism sau sistem. Proteomica a permis identificarea unui număr din ce în ce mai mare de proteine. Acesta variază în timp și în funcție de diferitele contexte de stres în care se află o celulă sau un organism. Proteomica este un domeniu multidisciplinar care a beneficiat foarte mult de informația genetică produsă de diferitele proiecte genomice, inclusiv Proiectul Genomului Uman. Domeniul acoperă explorarea a proteoamelor la nivelul compoziției, structurii și activității proteinelor. Este o componentă importantă a genomicii funcționale. Proteomica se referă în general la analiza experimentală pe scară largă a proteinelor și proteoamelor, dar de multe ori termenul este folosit în special pentru a se referi la purificarea proteinelor și spectrometrie de masă.
LibriVox este un grup de voluntari mondiali care citesc și înregistrează texte din domeniul public, care crează audiobook-uri gratuite din domeniul public, care pot fi descărcate de pe site-ul lor web și de pe alte site-uri care găzduiesc biblioteci digitale pe internet. Grupul a fost fondat în 2005 de Hugh McGuire pentru a oferi o "distribuție audio a cărților aflate în domeniul public", iar obiectivul LibriVox este "să punem la dispoziție toate cărțile din domeniul public, gratuit, în format audio pe internet". La 6 august 2016, proiectul avea 10.000 de texte înregistrate, iar în 2009-2017 producea aproximativ 1.000 de articole pe an. Cele mai multe produse sunt în limba engleză, dar sunt disponibile și multe lucrări în alte limbi. Există mai multe proiecte afiliate care furnizează conținut suplimentar. LibriVox este strâns legat de proiectul Gutenberg, de la care LibriVox primește câteva dintre textele sale, precum și de Internet Archive care găzduiește lucrările lor. La sfârșitul anului 2018, cea mai vizualizată lucrare (6.6M) era Aventurile lui Tom Sawyer într-o înregistrare solo din 2006 a lui John Greenman. Cărți audio în limba română la LibriVox
Cu parul creț vâlvoi, ochii negri tăciune și o inima mereu însetată de rele, Bellatrix este o adevărată imagine a întunericului, pana când acesta este înfrânt. Într-un final, ea este omorâtă de Molly Weasley în BĂTĂLIA DE LA HOGWARTS. Vei fi de partea lui Bellatrix în bătălie? Citește seria și lămurește-te!!! 💚
Formatul final cu patru echipe (Final four) a fost găzduit de Sala Sporturilor László Papp din Budapesta, Ungaria, pe 11 și 12 mai 2019. Pe 26 februarie 2019 s-a anunțat că Delo Group a devenit timp de două sezoane sponsorul principal al Ligii Campionilor EHF. Încă începând din sezonul 2018-2019, faza finală a competiției a fost redenumită DELO Final4 EHF Feminin. Pe 10 mai 2019, în deschiderea evenimentului, cântăreața pop americană Anastacia a susținut un recital în sala László Papp. Cele patru echipe calificate în Final4 au fost:
Dumitrița (Waltersdorf,Kisdemeter) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Biserica luterană a fost construită în stil gotic în secolul al XV-lea și renovată în secolul al XIX-lea (1870), renovare căreia i se datorează înfățișarea actuală. Urmele unei curtine se disting încă la suprafața terenului. Este posibilă și prezența în pământ a fundațiilor unui turn de curtină către nord-est. Biserica a dispus de o orgă construită în 1831 de Johann Graef, distrusă în anul 1945. După exodul sașilor transilvăneni, biserica a fost cumpărată de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. A fost sfințită ca lăcaș de cult ortodox în anul 2007. Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2. Biserici evanghelice de confesiune augustană din România
Shakespear se poate referi la: William Shakespeare, faimos dramaturg englez, ortografiat ușor diferit, ca o variantă ortografică a numelui său. Ethel Shakespear (1871-1946), geolog englez, funcționar public și filantrop
Looking Backward: 2000-1887 este un roman științifico-fantastic utopic al scriitorului american Edward Bellamy. A apărut în 1888 la editura Ticknor & Co. Una dintre cele mai de succes lucrări timpurii americane științifico-fantastice a fost a treia cea mai bine vândută carte din SUA în secolul al XIX-lea, efectele sale depășind cu mult domeniul literaturii. Romanul utopic Looking Backward extrapolează o societate viitoare (din anul 2000) bazată pe observarea societății actuale (din 1887).
SOAS este instituția pe locul întâi în lume în ceea ce privește studiul Asiei, Africii și a Orientului Mijlociu. La SOAS au absolvit mai mulți viitori șefi de state, miniștri guvernamentali, diplomați, bancheri centrali, judecători ai Curții Supreme, un laureat al Premiului Nobel pentru Pace (Aung San Suu Kyi) și mulți alți lideri notabili din întreaga lume.
Émile Souvestre () a fost un romancier francez. Romanul său de anticipație Le Monde tel qu'il sera (1846) încearcă să prezică cum va fi secolul următor (secolul al XX-lea). Scriitori francezi de literatură pentru copii Scriitori francezi de literatură științifico-fantastică
Pe 10 aprilie 2018 a fost anunțat un al doilea sezon al serialului. Penny de la M.A.R.S. este despre un grup de adolescenți care aspiră să ajungă vedete urmând cea mai prestigioasă școală de muzică - M.A.R.S. Penny este o tânără de 16 ani, fiica unui star pop care vrea să își urmeze și ea visul de a ajunge vedetă pop, dar prin forțe proprii. Se înscrie la audiții la M.A.R.S. însă fără a-și dezvălui identitatea. Singura care îi știe secretul este prietena ei, Camilla. Amândouă sunt admise și așteaptă nerăbdătoare provocările ce decurg din noul lor rol de eleve la M.A.R.S. Situația se complică însă în momentul în care amândouă se îndrăgostesc de același băiat dar ele neștiind că hoțul de talismane(Penny) și Făt Frumos(Camilla) sunt aceleași persoane. Cu toate eforturile Camillei de a-l cuceri pe Sebastian,acesta se va îndrăgosti de Penny. Penny în primul sezon își va căuta tatăl și va investiga despre trecutul ei cât și al mamei sale. Cu această ocazie ea își va face un semn pe încheietura mâinii reprezentând un semn de întrebare destinat tatălui ei. În aprilie 2017 a fost anunțat că The Walt Disney Company Italia a planificat producerea unui spin-off pentru seria Alex & Co în limba engleză. Filmările au început în toamna anului 2017. Serialul a fost produs în limba engleză, și nu în italiană, pentru a fi mai bine vândut pe plan internațional. Caracterele Penny, Camilla, Bakia și Freddy Wolf au apărut în episodul special (ultimul episod) din Alex și trupa. La 29 iunie 2017, după ultimul episod din Alex & Co., a fost lansat primul trailer al spin-off-ului unde a fost anunțat titlul său. Filmările pentru primul sezon au început pe 28 septembrie 2017 și s-au terminat pe 22 decembrie 2017. Filmările au avut loc în Milano , Italia și împrejurimile sale. Scenele de la Music Arts Reiner School (MARS) au fost înregistrate în Universitatea Politehnică din Milano.
Piticul roșu (în ) este un serial TV britanic de comedie științifico-fantastic care a avut premiera pe BBC Two în 1988. Pe BBC Two a fost transmis până în 1999, apoi pe canalul TV Dave din 2009. A devenit un serial idol. Cea mai recentă serie, Red Dwarf XII, a avut premiera TV în octombrie 2017. Povestea serialului are loc pe o navă spațială minieră, Red Dwarf. În primul episod, cândva la sfârșitul secolului al XXI-lea, o scurgere de radiații la bord ucide pe toată lumea, cu excepția tehnicianului de rang inferior Dave Lister, aflat în animație suspendată în acel moment, și pisica sa gravidă, Frankenstein, care se află în siguranță în sala mărfurilor. După accident, computerul navei Holly îl ține pe Lister în stază până când nivelurile de radiație revin la normal - un proces care durează trei milioane de ani. Prin urmare, reiese că Lister este ultimul om în univers - dar nu este singur la bordul navei. Fostul său coleg cu care făcea schimb de ture și superiorul său imediat, Arnold Judas Rimmer (un personaj afectat de accident) este înviat de Holly ca o hologramă pentru a-l ține pe Lister sănătos. Lor li se alătură o creatură cunoscută doar ca Cat (Pisica), ultimul membru al unei rase de feline umanoide care a evoluat în interiorul navei din fosta pisică gravidă a lui Lister în timpul celor 3 milioane de ani în care Lister s-a aflat în stază. Serialul se învârte în jurul personajului Lister ca fiind ultimul om viu, la 3 milioane de ani în viitor, împreună cu însoțitorii săi (inițial Rimmer, Cat și Holly). Echipajul întâlnește fenomene cum ar fi distorsiuni de timp, călătorii mai rapide decât lumina, boli mutante și forme ciudate de viață (toate au evoluat de pe Pământ, deoarece în serial nu apar extratereștri), care s-au dezvoltat în milioane de ani. Deși are un cadru științifico-fantastic, o mare parte a umorului provine din interacțiunile dintre personaje, în special cele dintre Listerul și holograma Rimmer. Seriale de televiziune științifico-fantastice Seriale de televiziune de comedie Seriale de televiziune britanice
S-a alăturat ordinului dominican în Cracovia. El a fost un penitent papal și confesor la curtea regală din Cracovia. În anul 1386 a fost numit de Papa Urban al VI-lea episcop de Siret. Nu locuia în eparhia sa și a îndeplinit funcția de de episcop auxiliar de Cracovia.
Alfred Oskar Dähnhardt () a fost un filolog german, specializat în filologie clasică și în germanistică. El a devenit cunoscut în principal prin colectarea și publicarea de basme, legende și povești populare germane. Având în vedere scurta lui viață, Dähnhardt a lăsat un număr considerabil de lucrări. Pe site-ul editurii britanice Verlagsgruppe Pearson Dähnhardt este enumerat ca singurul culegător german de basme și unul dintre cei doar patru culegători principali de basme din secolul al XIX-lea. Dähnhardt a lucrat ca profesor la Liceul internat Thomasschule din Leipzig în perioada 1896-1910 și rector al Liceului internat Nikolaischule din Leipzig în perioada 1910-1915. Cea mai cunoscută creație populară culeasă de Dähnhardt este poemul umoristic Finster war’s, der Mond schien helle. Prima copie a poemului, al cărei autor este necunoscut, apare în colecția Volksthümliches aus dem Königreich Sachsen (1898) a lui Dähnhardt în care el a publicat texte culese pe când lucra la Thomasschule. Dähnhardt a murit în 1915 pe frontul din Flandra. O stradă din Leipzig a fost numită ulterior, în anul 1929, Dähnhardtstraße (azi Anliegerstraße), primind numele germanistului.
Biserica evanghelică din Slătinița, localitate componentă a municipiului Bistrița din județul Bistrița-Năsăud, a fost ridicată în secolul XVI. Figurează pe lista monumentelor istorice 2015, . Biserica luterană a fost construită în stil gotic în secolul al XVI-lea (1585-1590) și renovată în secolul XX (1923), renovare căreia i se datorează înfățișarea actuală. Biserica a dispus de o orgă construită în 1899 de Gebrüder Rieger, orgă transferată în anul 1985 la Oradea, iar apoi, în 1993, la Institutul Teologic Adventist din București. După exodul sașilor transilvăneni, biserica a fost cumpărată de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2. Biserici evanghelice de confesiune augustană din România
În 1975, Tony Tan Caktiong și familia sa au deschis un salon de înghețată Magnolia în Cubao, Quezon City. Mai târziu, magazinul a început să ofere mese calde și sandvișuri la cererea clienților. Atunci când produsele alimentare au devenit mai populare decât înghețată, familia a decis să transforme salonul de înghețată într-un restaurant de fast-food, care a devenit primul magazin Jollibee în 1978. Consultantul de management Manuel C. Lumba a sfătuit familia cu privire la schimbarea strategiei. Compania care va gestiona lanțul de fast-food, Jollibee Foods Corporation, a fost înființată în ianuarie 1978. Până la sfârșitul acelui an, erau șapte sucursale în Metro Manila. Prima ieșire francoizată de la Jollibee a fost deschisă în Santa Cruz, Manila în 1979. Jollibee a înregistrat o creștere rapidă. A reușit să reziste la intrarea McDonald's în Filipine în 1981, concentrându-se pe gusturile specifice ale pieței filipineze, care se deosebeau de compania americană de fast-food. Primul magazin Jollibee deschis în străinătate în Taiwan în 1986, care este acum închis. Jollibee a continuat să se extindă și să creeze puncte de vânzare atât în țară, cât și în străinătate. Jollibee este un restaurant fast-food cu elemente influentate de americani, precum și un tarif ocazional pentru filipinezi. Printre cele mai bune vânzări ale unității se numără Yumburger,, hamburgerul casei introdus pentru prima dată în primele zile de funcționare;Chicken Joy, o masă de pui prăjită introdusă în anii 1980; și Jolly Spaghetti, interpretarea lor în stil dulce de spaghete, care este publicată ca fiind "cele mai meatiști, spaghete cele mai sărate". În Filipine, Jollibee servește produse Coca-Cola pentru băuturile sale; pe piețele de peste mări lanțul servește produselor Pepsi.
Ca primar, mai ales datorită meritelor deschiderii Preparandiei, Sava a fost înnobilat de Curtea Vieneză. A fost primar al Aradului între anii 1814-1818 și între anii 1821-1823, și director al Preparandiei. În 1815 Sava Arsici, primarul Aradului, a decis să fie acordate, în folosință, fiecărui învățător, indiferent de confesiune, 8 iugăre de pământ. Piatra funerară a lui Sava Arsici, fost primar al Aradului, este zidită în peretele bisericii sârbești din Arad.
Are o perioadă orbitală de 115 ani și 307 zile. Semiaxa sa majoră este de 23,9210 ua. Numele asteroidului provine de la cuvântul din (și în română, de altfel), scris invers, cu referire la faptul că acesta este primul dintre asterozii retrograzi, adică este primul asteroid numerotat cunoscut că are o orbită retrogradă.
Paul Cornu () a fost un inginer francez, inventator și aviator, unul din pionierii mondiali ai aviației. Paul era cel mai mare dintre cei 15 copii ai lui Jules și Louise Cornu. În 1890, când Paul avea 9 ani, familia s-a mutat în Lisieux, în Normandia. La vârsta de 14 ani a creat prima invenție, un regulator de temperatură pentru un incubator. A creat prima aeronavă cu aripă rotativă care a fost pilotată cu succes. Este primul om din lume care a zburat în aer cu elicopterul, propria sa invenție, la 13 noiembrie 1907. Paul Cornu a fost burlac toată viața, nu a avut niciun copil. A murit ca o victimă civilă în timpul bombardării de către Aliați a coastei franceze în prima zi a operațiunii Overlord. Civili francezi uciși în decursul celui de-al doilea război mondial Inventatori din domeniul aviației
Agaricales (Lucien Marcus Underwood, 1899) din încrengătura Basidiomycota, în clasa Agaricomycetes și subclasa Agaricomycetidae este cel mai mare ordin de ciuperci cu global 33 de familii recente, 413 genuri, și 13.200 de specii, împreună cu șase genuri dispărute, cunoscute doar din fosile. În acest ordin a cărui specii au însușiri preponderent saprofite și /sau parazitare, se găsesc unele foarte gustoase, între altele Agaricus campestris, Amanita caesarea, Calvatia gigantea sau Clitopilus prunulus, dar de asemea unele letale, ca de exemplu Amanita phalloides, Cortinarius orellanus, Inocybe erubescens sau Galerina marginata. Genul de diversificare cea mai veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic este Agaricus. Mai multe alte genuri sunt cunoscute deja din Cretacicul timpuriu de acum 113 milioane de ani, în diferență, genul Boletus, de exemplu, a apărut de abia între 44 și 34 milioane de ani în urmă. Ordinul a fost determinat de botanistul și micologul american Lucien Marcus Underwood (1853-1907) în lucrarea sa Moulds, mildews and mushrooms din 1899. Dar istoria este parțial mai veche, parțial mai nouă. Mai întâi, renumitul savant suedez Elias Magnus Fries a alocat aproape toate ciupercile cărnoase genului Agaricus în familia Agaricaceae, împărțind genul devenit astfel foarte mare în triburi numeroase, unele dintre ele încă existând ca un gen comun în zilele noastre. Mai târziu a ridicat unele dintre aceste triburi la nivel generic. Fries a bazat clasificarea lui pe caractere macroscopice ale corpurilor fructifere, în special pe culoarea de imprimare a sporilor. Toate cunoașterile sale referitoare, cu care a sancționat nomenclatura binară a lui Carl von Linné și pentru ciuperci, le-a publicat în cele trei volume ale operei sale Systema mycologicum între anii 1821 și 1829. Studii filogenetice moleculare au demonstrat că speciile ale ordinului Agaricales s-au evoluat de la un strămoș comun, fiind în aserțiune aproximativ echivalente cu Agaricales sensu stricto ale lui Rolf Singer. Un studiu recent (2006), realizat de Brandon Matheny și colegii săi, a folosit secvențe de acid nucleic, reprezentând șase regiuni genetice din 238 specii în 146 genuri, pentru a explora gruparea filogenetică în Agaricales. Analiza a arătat că majoritatea speciilor testate pot fi grupate în șase clade (vezi mai jos). Prin aceste studii s-a dovedit de asemenea, că Paxillus involutus și Hygrophoropsis aurantiaca prezintă o afinitate mult mai strânsă cu familia Boletaceae în ordinul Boletales, iar alte ciuperci destul de distinctive, ca de exemplu Bovista, Calvatia și Lycoperdon cele de genul Typhula și chiar Fistulina hepatica s-au dovedit recent ca aferente ordinului Agaricales. Structura cea mai complexă a basidio-carpului se întâlnește la ciupercile din ordinul "Agaricales", care au carpoforul format din pălărie și picior sau sunt sesile, prezentând în un caz (Fistulina hepatica) chiar tuburi. Regiunea himenală : Organizarea cea mai complexă a regiunii fertile (himenale) se întâlnește la ciupercile Agaricales. Regiunea himenală produce basidii cu de obicei 4, mai rar 2 basidiospori care pârguiesc exogen. La majoritatea acestor ciuperci, formațiunile denumite „himenofori” se prezintă sub formă de lamele dispuse radiar cu o muchie și două fețe (dar și sub forma de pori, ca de exemplu la Fistulina hepatica) care realizează o suprafață fertilă mare. La majoritatea bureților evoluați, în regiunea fertilă se diferențiază un strat de celule, situat pe suprafața himenoforului, numit strat himenal, iar la unele, această regiune fertilă este netedă. Mai departe poartă elemente sterile (cestoide).
Ferma. Un nou început) este al patrulea sezon al emisiunii de televiziune Ferma (Ferma vedetelor). Acest sezon a debutat pe 29 ianuarie 2019, la Pro TV, și s-a încheiat pe 23 mai 2019.
În 2015 Universitatea din La Laguna a fost inclusă în clasamentul primelor 500 de universități din lume de către Institutul de Educație din Shanghai (China), fiind singura dintre cele două universități publice din insulele Canare care a intrat în clasament. În plus, clasamentul Leiden, elaborat de Centrul de Studii Științifice și Tehnologice al Universității din Leiden (Olanda), a clasat Universitatea din La Laguna ca prima universitate spaniolă în ceea ce privește colaborarea științifică. Între timp, în 2016, Universitatea din La Laguna a fost recunoscută ca fiind a doua cea mai bună universitate din Spania în domeniul științelor umaniste, potrivit unui sondaj realizat de Fundația Everis. Originea universității datează din anul 1701, când călugării augustinieni au înființat un centru de studii avansate în orașul La Laguna. O bulă papală din anul 1744 a propus transformarea acestui centru în Universitatea Ecleziastică a Sfântului Augustin. În 1792, prin decret regal, Carol al IV-lea al Spaniei a dispus înființarea în orașul San Cristóbal de La Laguna, care îndeplinea atunci funcția de capitală a insulei Tenerife și a insulelor Canare, a primei Universidad Literaria de pe insulele Canare, dar situația politică de pe continent a împiedicat punerea în aplicare a acestei decizii. Cu toate acestea, odată cu restaurarea Casei de Bourbon prin întronizarea regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei, universitatea a fost înființată în La Laguna ca Universidad de San Fernando. Un rol important în înființarea universității l-a avut preotul Cristóbal Bencomo y Rodríguez, duhovnic al regelui Ferdinand al VII-lea și arhiepiscop titular de Heracleea. Una dintre cele mai populare tradiții studențești ale Universității din La Laguna este populara Fuga de San Diego care are loc în fiecare an de 13 noiembrie. Deși a fost inaugurată de IES Canarias Cabrera Pinto a orașului, ea a dobândit numeroși adepți printre studenții Universității din La Laguna, precum și din alte centre educaționale din arhipelagul Canarelor. Această tradiție își are originea în 1919, când a sosit la institut profesorul universitar Diego Jiménez de Cisneros, care avea obiceiul să organizeze examen în ziua sa onomastică, împiedicându-i astfel pe studenți să participe la romería de St. Didacus de Alcalá. Dar studenții nu au participat la curs în acea zi, iar acest obicei a fost repetat anual. Această tradiție constă, prin urmare, în neparticiparea studenților la cursuri în acea zi. În prezent, această tradiție s-a extins la diferite școli, universități și institute de învățământ secundar de pe insulele Canare.
Filmul științifico-fantastic este un gen de film care utilizează ficțiunea speculativă pe bază de reprezentări de fenomene care nu sunt neapărat acceptate de știința contemporană, cum ar fi: viața extraterestră în cultura populară; planete și civilizații extraterestre; călătorii în timp; roboți sofisticați, nave spațiale futuristice și alte tehnologii. Filmul științifico-fantastic a fost adesea folosit pentru a oferi comentarii sociale sau politice, precum și de a explora probleme filozofice, cum ar fi condiția umană. Filme științifico-fantastice au fost produse și televiziune, de asemenea s-au realizat numeroase seriale TV științifico-fantastice. Începuturile filmului științifico-fantastic coincid cu debutul cinematografiei. Scurtmetrajul lui Georges Méliès, Gugusse et l'Automate (1859), este primul științifico-fantastic, considerat astăzi un film pierdut. Primul film științifico-fantastic care s-a păstrat este considerat Voiajul în lună (Le voyage dans la Lune, 1902) realizat de Georges Méliès, în care prezintă o călătorie spre Lună a unei navete spațiale. Filmul este bazat pe romanele lui Jules Verne (De la Pământ la Lună) și/sau H. G. Wells (Primii oameni în Lună). Apar mai multe filme bazate pe lucrări scrise: Frankenstein (1910, o adaptare după romanul cu același nume scris de M. Shelley); Dr. Jekyll and Mr. Hyde (1912, bazat pe o nuvelă de R. L. Stevenson); sau 20.000 leghe sub mări (1916, bazat pe romanul omonim scris de J. Verne). Filmul Homunculus din 1916 este primul care descrie o ființă artificială lipsită de spirit motivațional. Cu ajutorul lucrărilor scriitorilor din Epoca de Aur, a progreselor în efectele speciale și datorită dorinței publicului pentru materiale care să trateze progresul tehnologic al timpului, s-au format toate elementele pentru a fi create opere semnificative ale filmului științifico-fantastic. Prin urmare, în anii 1950 s-au produs filme ca Destinație Luna, Them!, Invazia jefuitorilor de trupuri, Planeta interzisă și multe altele. Multe din aceste filme se bazează pe lucrări scrise de autori descoperiți de Campbell. The Thing from Another World este ecranizarea unei povestiri a lui Campbell, Them și Invazia jefuitorilor de trupuri sunt bazate pe romanele lui Jack Finney, Destinație Luna pe un roman al lui Heinlein, The Beast from 20,000 Fathoms se bazează pe o povestire a lui Ray Bradbury. Romanele cu catastrofe „confortabile” ale lui John Wyndham, inclusiv Ziua trifidelor (1951) și The Kraken Wakes (1953), au furnizat și ele cinematografiei materiale importante. În cinematografia anilor 1950, apare un nou sub-gen de filme, kaijū (în cu sensul de bestie/creatură ciudată). În aceste filme apar creaturi mari de orice formă, care atacă de obicei un oraș important sau intră în luptă cu alți monștri. Primul film kaiju este Gojira (Godzilla, 1954), regizat de Ishirō Honda. În 1965, apare filmul SF noir al regizorului francez Jean-Luc Godard, Alphaville, în care regizorul a folosit mediul științifico-fantastic distopic și apocaliptic pentru a explora limbajul și societatea. Filmele științifico-fantastice s-au inspirat din schimbările genului odată cu apariția noului val. O odisee spațială (1968) și Portocala mecanică (1971), ambele regizate de Stanley Kubrick, au dat formă vizuală noului stil al genului. O mulțime de alte filme, inclusiv THX 1138 și Hrana verde, au reprezentat un viitor distopic. La 2 octombrie 1959, este transmis în premieră pe CBS primul episod al serialului de televiziune creat de Rod Serling, Zona crepusculară. Popularitate serialului a dus la realizarea unui film artistic în 1983 și a încă două seriale omonime de televiziune în 1985 și 2002. În 1963, apare la BBC serialul cu călătorii în timp Doctor Who. Serialul original a durat până în 1989 și a fost reînviat în 2005 cu episodul „Rose”. Star Trek, produs de Gene Roddenberry, a avut premiera în 1966 pe NBC. Chiar dacă a fost anulat după trei sezoane datorită audienței scăzute, a căpătat statutul de cult în anii 1970, dând naștere altor șase seriale de televiziune, 13 filme de lung metraj și numeroase cărți, jocuri și alte produse. În 1977, a apărut primul film din seria de filme Războiul stelelor concepută de George Lucas, film identificat acum ca O nouă speranță. Seria a continuat să devină un fenomen de cultură populară la nivel mondial și a treia serie de filme cu cele mai mari încasări. Filmul din 1977 a dus la crearea a trei trilogii de filme, cărți, seriile de televiziune, jocuri video, benzi desenate și filme produse de fani. În 1977, în România apare filmul lui Ion Popescu-Gopo, Povestea dragostei, o adaptare cinematografică în manieră științifico-fantastică a basmului „Povestea porcului” (1876) de Ion Creangă.
TRW Inc. a fost o corporație americană implicată într-o varietate de întreprinderi, în principal în aerospațial, automobile și Birou de credit. A fost un pionier în mai multe domenii, inclusiv componente electronice, circuite integrate, calculatoare, software și sisteme de inginerie. TRW a construit multe nave spațiale, printre care și Pioneer 1, Pioneer 10 și mai multe observatoare spațiale. A fost #57 pe lista Fortune 500din 1986 și avea 122.258 de angajați. În 1958, compania a fost numită Thompson Ramo Wooldridge, după trei lideri proeminenți. Acest lucru a fost scurtat ulterior la TRW. Rădăcinile companiei au fost înființate în 1901 și au durat mai mult de un secol până când au fost achiziționate de către Northrop Grumman în 2002. A contribuit la crearea unei varietăți de corporații, printre care Pacific Semiconductors, Aerospace Corporation, Bunker-Ramo, Experian și TRW Automotive care face parte acum din ZF Friedrichshafen. Oamenii care vin de la TRW au fost importanți pentru a construi corporații precum SpaceX. În 1953, compania a fost recrutată pentru a conduce dezvoltarea primului ICBM din Statele Unite. Începând cu designul inițial realizat de Convair, echipa multi-corporatistă a lansat Atlas în 1957. Acesta a zburat în întreaga sa gamă în 1958, și a fost adaptat pentru a zbura astronauții Mercur în orbită. TRW a condus, de asemenea, dezvoltarea rachetei Titan , care a fost ulterior adaptată pentru a acoperi misiunile Gemini. Compania a servit Forțelor Aeriene ale SUA ca ingineri de sisteme pentru toate eforturile ulterioare de dezvoltare ICBM , dar TRW nu a produs vreodată niciun echipament de rachetă datorită conflictului de interese. În 1960, Congresul a stimulat formarea The Aerospace Corporation o organizație non-profit care furniza sisteme de inginerie guvernului SUA, dar TRW a continuat să ghideze eforturile ICBM.
Ștefan Martini () a fost un preot catolic dominican, episcop de Siret. În tinerețe, s-a alăturat ordinului dominican. În 8 iunie 1394 a fost numit în funcția de episcop de Siret de către papa Bonifaciu al IX-lea. A slujit ca episcop până la decesul său din 10 ianuarie 1412. El nu a locuit în dieceza sa, rămânând în Dieceza de Cracovia, unde a slujit ca episcop auxiliar. În timpul domniei sale, Episcopia de Siret a fost exclusă din de Kalocsa și încorporată în .
Un asteroid retrograd este o planetă minoră care își parcurge orbita în sensul retrograd, adică se rotește în jurul Soarelui în sens invers mișcării Pământului și a majorității celorlalte planete și asteroizi. Printre cele de planete minore cunoscute la sfârșitul lui 2016, doar 82 sunt retrograde. Primul asteroid retrograd recunoscut ca atare este 20461 Dioretsa, descoperit în 1999. Au fost descoperite și obiecte aflate pe orbite retrograde în jurul unor alte stele decât Soarele. Mișcare progradă și mișcare retrogradă
Părul uman este mai mult sau mai puțin abundent la toți oamenii unei populații, dar prezența părului în axile și la organele genitale este constantă. La specia umană există invariabil același număr și aceeași situare a foliculilor de păr și a părului rezultat. Singurele diferențe care pot fi observate la bărbați se datorează influenței hormonilor androgeni (în principal testosteronul) asupra foliculilor de păr ceea ce a determinat variații ale tipurilor de păr. Aceste influențe depind de sensibilitatea fiziologică a receptorilor și de rata de producție a hormonilor androgeni. Revista Nature a publicat în 1970 un articol în care s-a susținut că creșterea bărbii la bărbați era mult mai rapidă în timpul perioadelor de activitate sexuală. S-a demonstrat că minoxidilul, un medicament care a fost destinat inițial a fi testat ca agent hipotensiv, favorizează dezvoltarea pilozității, inclusiv în zonele fără păr. El a fost folosit de atunci pentru combaterea căderii părului și chiar pentru regenerarea părului. Cu toate acestea, beneficiile tratamentului (care necesită un control medical) dispar treptat atunci când este sistată folosirea medicamentului. O legendă urbană susține că tăierea un fir de păr determină înmulțirea și întărirea firului de păr: părul este o anexă a pielii, constituită din keratină, astfel că tăierea lui nu are nici un impact asupra ciclului său de creștere. Femeile și bărbații adulți au același număr de foliculi de păr, distribuiți pe tot corpul, dar femeile dezvoltă un păr mai subțire decât bărbații din cauza diferenței de stimulare a hormonilor androgeni, în special a testosteronului. Bărbatul, femeia sau copilul au un număr mediu de 5 milioane de foliculi de păr, din care 1 milion de foliculi pe cap și 4 milioane de foliculi pe restul corpului. Conform raportului foliculilor anageni/telogeni, densitatea părului variază în funcție de zona corpului (50 fire/cm2 pe față și 10 peri/cm2, în medie, pe restul corpului). O varietate există, de asemenea, în ceea ce privește tipul de păr (păr terminal: diametrul de 80 μm, lungimea mai mare de 2 cm; păr intermediar: diametru între 40 și 80 μm, lungime mai mică de 2 cm; păr fin: diametru între 5 și 40 μm, lungime mai mică de 5 mm). Părul capilar este părul care crește pe capetele oamenilor. Părul facial este o trăsătură sexuală secundară întâlnită în special la bărbați. Apariția părului facial are loc în timpul pubertății: deasupra buzei superioare pe la 15 ani, pe obraji în jurul vârstei de 16 ani și apoi pe bărbie. O barbă completă de adult este de obicei posibilă numai după vârsta de 20 de ani. Părul pubian apare în timpul pubertății atât la bărbați, cât și la femei. El este constituit din fire de păr care cresc în zona pubisului, cu o formă triunghiulară, pe partea inferioară și mijlocie a abdomenului inferior. Diferența de pilozitate între diferite grupuri de populații umane este o realitate exploatată uneori de anumite ideologii rasiste. Într-adevăr, această stare de lucruri este folosită uneori pentru a clasifica populația în grupuri mai mult sau mai puțin evoluate. Aceste diferențe nu iau în considerare variațiile de pilozitate care există în cadrul aceleiași populații. De exemplu, Yu Zhenhuan, cunoscut sub porecla „copilul păros”, născut în 1978 în provincia Liaoning, China, este considerat cel mai păros om din lume, el aparținând unei populații evoluate științific. Ambele abordări nu sunt științifice: variațiile de pilozitate interindividuale și intergrupuri sunt realități care nu se exclud reciproc și nu au nimic de-a face cu gradul de evoluție.
Aceasta este o listă a punctelor extreme ale României, punctele aflate mai la nord, sud, est sau vest decât oricare altele, precum și cel mai înalt și cel mai de jos punct. Est maritim - punctul 5 al limitei zonei economice exclusive românești din Marea Neagră, .
Novi Pazar are un climat continental umed (clasificarea climatului Köppen: Dfb) tipic regiunii deluroase Raška, dar semnificativ mai cald decât orașul vecin Sjenica. Unul dintre cele mai vechi monumente din zonă este Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel construit pentru prima dată în epoca romană. Capitala Principatului Serbiei, Ras, care a fost condus de dinastia Vlastimirović în perioada 768 - 980, a fost în apropierea orașului modern și a fost desemnat un loc din Patrimoniul Mondial UNESCO. A fost orașul principal al provinciei Ras (vilaiet) până la desfințarea sa în 1463, când a devenit parte a Vilaietului Jeleč. Primul document scris care menționează Novi Pazar datează din secolul al XV-lea și descrie decizia Republicii Ragusa de a numi un consul acolo. Orașul a fost bine dezvoltat până în acest moment, fiind la intersecția unor rute importante care duceau la Dubrovnik, Niš, Sofia, Constantinopol, Salonic, Sarajevo, Belgrad și Budapesta. Orașul a rămas, de asemenea, capitala Sangeacului Novi Pazar, care a fost, până în secolul XX, o unitate constitutivă a Eialetului Bosniei. Sangeacul a fost ocupat și administrat de Austro-Ungaria din 1878. În 1908 a fost readus în Imperiul Otoman ca parte a Vilaietului Kosovo, dar a fost preluat de Regatul Serbiei în 1912, în timpul Primului Război Balcanic. În mod tradițional, în zonă a locuit un număr mare de albanezi și de slavi musulmani cu o cultură diferită de cea a sârbilor ortodocși. Un raport contemporan a afirmat că atunci când forțele sârbe au intrat în Sangeacul Novi Pazar, acestea au „pacificat” pe albanezi. În 1913, Novi Pazar a devenit oficial parte a Regatului Serbiei și, ca atare, a devenit parte din Regatul Iugoslaviei în 1918. Din 1929 până în 1941, Novi Pazar a făcut parte din Banovina Zeta din Iugoslavia. În bătălia pentru Novi Pazar, care a avut loc la sfârșitul anului 1941 în timpul celui de-al doilea război mondial, cetnicii, susținuți inițial de partizani, au încercat fără succes să cucerească orașul. În urma răsturnării lui Slobodan Milošević de la putere la 5 octombrie 2000, prim-ministrul ales al Serbiei, Zoran Đinđić, ales recent a depus eforturi considerabile pentru a ajuta economic întreaga zonă a comunei Novi Pazar. De asemenea, cu ajutorul lui Đinđić, în 2002 a fost fondată Universitatea Internațională din Novi Pazar . El a făcut relații strânse cu liderii bosniaci, ca parte a planului său mai larg de reformare a Serbiei. La doisprezece ani după asasinarea sa, Adunarea orașului Novi Pazar a decis să redenumească o stradă cu numele său. Conform ultimului recensământ oficial realizat în 2011, comuna Novi Pazar a avut 100.410 locuitori, în timp ce orașul propriu-zis a avut 68.749 de locuitori. Un total de 68,47% din populația comunei trăiește în zona urbană a orașului. Densitatea populației este de 135,32 locuitori pe kilometru pătrat. Novi Pazar a avut 23.022 de gospodării cu 4,36 membri în medie; numărul de locuințe a fost de 28.688. Compoziția populației în funcție de sex și vârsta medie a fost următoarea: Compoziția etnică a zonei administrative a orașului (a comunei): Compoziția etnică a zonei urbane a orașului: În afară de zona urbană Novi Pazar (54.604), zona administrativă a orașului include următoarele așezări, cu populația de la recensământul din 2002 între paranteze: Novi Pazar este guvernat de o adunare a orașului compusă din 47 de consilieri, un primar și un viceprimar. La alegerile legislative organizate în 2012, adunarea locală a fost formată din următoarele grupuri: Situat la răscruce între numeroase state vechi și noi, Novi Pazar a fost întotdeauna un puternic centru comercial. Alături de comerț, orașul a dezvoltat fabricația tradițională. În secolul al XX-lea, a devenit un centru al industriei textile. Paradoxal, în perioada agitată a anilor 1990, Novi Pazar a prosperat, chiar și în timpul sancțiunilor ONU, stimulat de puternica inițiativă privată în industria textilă. Blugii din Novi Pazar, mai întâi marcă comercială falsificată, iar mai târziu cu etichete proprii, au devenit celebri în toată regiunea. Cu toate acestea, în perioada relativă a prosperității economice din Serbia din anii 2000, economia din Novi Pazar s-a prăbușit, odată cu dispariția firmelor mari de textile printr-o privatizare dezastruoasă și datorită concurenței produselor din import. Următorul tabel oferă o previzualizare a numărului total de persoane înregistrate angajate de persoane juridice după activitatea lor principală (în 2019): Vechea mănăstire ortodoxă sârbă din Sopoćani, fundația Sf. Rege Uroș I, construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și situată la vest de Novi Pazar, este patrimoniu mondial UNESCO din 1979 împreună cu Stari Ras (Ras vechi), o capitală medievală a marelui župan sârb Ștefan Nemanja. De asemenea, orașul găzduiește cea mai veche biserică intactă din Serbia și una dintre cele mai vechi din regiune, care datează din secolul al IX-lea, Biserica Sf . Petru. Zidurile bisericii au fost mâzgălite cu graffiti la 6 aprilie 2008. Poliția nu a ajuns la o concluzie oficială despre acest incident. Pe un vârf de deal, cu vedere spre Novi Pazar, se află mănăstirea Đurđevi Stupovi din secolul al XII-lea, lăsată de mult în ruine. Aceasta a fost recent restaurată și are o comunitate monahală. Există diferite alte clădiri istorice otomane (la care s-au păstrat zidurile), cum ar fi Amir-agin Han din secolul al XVII-lea, un hamam din secolul al XV-lea și fortăreața turcă din secolul al XV-lea. Clubul de fotbal al orașului FK Novi Pazar a fost fondat în 1928, sub denumirea "FK Sandžak", care ulterior s-a schimbat în "FK Deževa". Clubul a jucat sub numele său actual începând din 1962, când Deževa și un alt club local de fotbal, FK Ras, s-au unit sub acest nume. Clubul a fost campioană iugoslavă la amatori și membru în Liga a II-a Iugoslavă (Druga savezna liga / Друга савезна лига). FK Novi Pazar a ajuns de două ori în play-off-urile de calificare pentru Prima Ligă, dar a pierdut ambele întâlniri (odată cu FK Sutjeska Nikšić în 1994 și odată cu FK Sloboda Užice în 1995). FK Novi Pazar a promovat în cele din urmă în Super Liga Serbiei în sezonul 2011-12. FK Novi Pazar este cea mai veche echipă din liga a doua din Serbia. Fotbalul este încă un sport extrem de popular în Novi Pazar, iar stadionul orașului este mereu plin. Clubul de handbal se află în liga a doua și obișnuia să poarte numele „Ras”, dar în 2004 a fost schimbat în RK Novi Pazar. Alte relații de prietenie și cooperare, protocoale, memorandumuri: Aćif Hadžiahmetović, politician, primar în Novi Pazar în timpul celui de-al doilea război mondial Rasim Ljajić, Ministru al comerțului exterior și al telecomunicațiilor externe și interne - Serbia Miljan Mutavdžić, fotbalist, fost jucător al echipei naționale a Serbiei Milunka Savić (1888-1973), cea mai decorată femeie combatantă din întreaga istorie a războiului
Stenoza spinală reprezintă îngustarea anormală a canalului spinal sau foramenului neural care duce la o presiune asupra măduvei spinării sau a rădăcinilor nervoase. Simptomele pot include durere, senzație de amorțeală sau slăbiciune la nivelul brațelor sau picioarelor. Simptomele se manifestă de obicei progresiv și se îmbunătățesc în timpul aplecării în față. Simptome severe pot include pierderea controlului vezicii urinare, pierderea controlului intestinal sau disfuncții sexuale. Cauzele acestei boli pot include osteoartrita, artrita reumatoidă, tumorile medulare, traumatismele, boala Paget a osului, scolioza, spondiloza și boala genetică numită acondroplazie. Stenoza spinală fi clasificată în funcție de partea coloanei vertebrale afectate în stenoză cervicală, toracală și lombară. Stenoza lombară este cea mai des întâlnită formă, urmată de stenoza cervicală. Diagnosticul este în general bazat pe simptome și imagistică medicală. Tratamentul poate implica medicamente, centură de suport pentru spate sau intervenții chirurgicale. Medicamente pot include antiinflamatoare nestoidiene, paracetamol sau injectii cu steroizi. Exerciții de stretching și de consolidare a musculaturii pot fi și ele utile. Limitarea anumitor activități poate fi recomandată. Intervenția chirurgicală este de obicei realizată numai dacă alte tratamente nu sunt eficiente, procedura obișnuită fiind o laminectomie decompresivă. Stenoza spinală apare la aproximativ 8% din oameni, cel mai frecvent fiind afectate persoanele cu vârsta de peste 50 de ani. Bărbații și femeile sunt afectate cu aceeași probabilitate. Prima descriere modernă a bolii datează din 1803, când a fost scrisă de către Antoine Portal. Cu toate acestea, dovezi ale bolii datează din timpul Egiptului Antic. Mielopatia cervicală (spondilotică), un sindrom provocat de compresia măduvei spinării cervicale care este asociat cu „mâini amorțite”, dezechilibru, pierderea de controlul vezicii urinare și intestinale și slăbiciune care poate progresa până la paralizie. Claudicație neurogenică intermitentă, caracterizată prin amorțeala membrelor inferioare, slăbiciune, durere difuză sau radiculară de picior asociată cu paresteză (bilaterală), slăbiciune și/sau senzația de greutate în fese care radiază în membrele inferioare în timpul mersului pe jos sau în statului în picioare pe timp lung. Simptomele apar la extensia coloanei vertebrale și sunt ameliorate prin flexiunea coloanei. Simptome minime sau inexistente atunci când pacientul este așezat sau culcat pe spate Radiculopatie (cu sau fără dureri radiculare) -disfuncția rădăcinilor cauzează slăbiciune, pierderea de simțuri și de reflex. Sindromul Cauda equina - durere în extremitatea inferioară, slăbiciune, amorțeală care poate implica perineul și fesele, asociate cu disfuncții ale vezicii urinare și intestinale. Dureri de spate lombare din cauza degenerării discurilor sau articulațiilor Oricare dintre factorii de mai jos pot cauza îngustarea spațiilor de la nivelul coloanei vertebrale. Creșteri osoase dezvoltate pe os și în canalul spinal sau deschiderile foraminale Discurile intervertebrale pot hernia în canal sau deschiderile foraminale Degenerarea discurilor poate provoaca îngustarea spațiilor Fracturi de compresie ale coloanei vertebrale, care sunt comune în osteoporoză Formarea de chisturi pe apofize cauzând compresia măduvei sau nervilor Artrită reumatoidă-o cauză mai rară pentru probleme ale coloanei Canalul spinal este prea mic la naștere Deformități structurale ale vertebrelor pot provoca îngustarea canalului spinal Accidente și leziuni pot disloca coloana vertebrală și canalul spinal sau provoca fracturi în urma cărora fragmente de os pot trece prin canal Pacienții cu mielopatie cervicală cauzată de îngustarea canalului spinal sunt expuși la riscuri mai mari de leziuni acute ale măduvei spinării dacă sunt implicați în accidente. Excrescențe neregulate de țesut moale pot provoca inflamații Creșterea țesutului în canal apăsând pe nervi, sacii nervilor sau măduva spinării. Diagnosticul de stenoză a spinării implică o evaluare completă a coloanei vertebrale. Procesul începe de obicei cu o anamneză și un examen fizic. Radiografii și scanări RMN sunt de obicei folosite pentru a determina gradul și localizarea compresiei nervului. Istoricul medical este cel mai important aspect al examinării, deoarece va spune medicului despre simptomele subiective, cauze posibile pentru stenoza spinală și alte posibile cauze de dureri de spate. Examenul fizic al unui pacient cu stenoza spinării va oferi medicului informații despre zona exactă în care are loc compresia nervului. Factori importanți care ar trebui să fie investigați sunt zone de anomalii senzoriale, amorțeală, reflexe neregulate și orice slăbiciune musculară. RMN-ul a devenit metoda cea mai frecvent utilizată pentru a diagnostica stenoza spinării. RMN-ul folosește semnale electromagnetice pentru a produce imagini ale coloanei vertebrale. Imaginile astfel produse sunt utile pentru că ele arată mai multe structuri, inclusiv nervi, mușchi și ligamente, decât văzut pe radiografii sau tomografii. Imaginile RMN sunt utile pentru că arată exact cauza compresiei nervului spinal. O puncție lombară este efectuată în zona lombară pentru a injecta colorant în lichidul spinal. Apoi sunt efectuate radiografii, urmate de o scanare CT a coloanei vertebrale pentru observa îngustarea canalului spinal. Aceasta este o metodă necesară în cazul pacienților pentru care examenul RMN este contraindicat, precum cei cu stimulatoare cardiace implantate.
Ei trebuie să facă acest lucru cu ochii închiși, pentru a evita entitățile supranaturale care aparent fac ca oamenii care se uită la ele să se sinucidă. Bird Box a avut premiera mondială la AFI Fest în data de 12 noiembrie 2018 și a avut o lansare cinematografică limitată pe 14 decembrie, înainte de difuzarea streaming pe Netflix la 21 decembrie 2018. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 19,8 milioane $.
Clădirea a fost folosită ca loc al deschiderii expoziției internaționale de arhitectură din acel an, 1929, pentru secțiunea germană a târgului internațional de arhitectură. Pavilionul este considerat a fi o clădire importantă a istoriei mișcării artistice numite modernism, dar mai ales a arhitecturii moderniste, cunoscut pentru forma sa minimalistă și utilizarea spectaculoasă a unor materiale „extravagante”, așa cum sunt marmura, onyx roșu și travertine. Aceleași caracteristici ale minimalismului și spectaculozității pot fi aplicate mobilierului, care a fost special proiectat pentru această clădire, incluzând emblematicul scaun Barcelona. Pavilionul Barcelona este, pe drept cuvânt, considerat a fi o realizare superbă, emblematică, inspirând multe clădiri și structuri importante ale modernismului arhitectural. Arhitectură de tip stil internațional
Sfântul Ioan Botezătorul este o pictură în ulei pe pânză (201x134 cm) realizată de Tițian în anul 1540.Ea este expusă în prezent în Gallerie dell'Accademia din Veneția. Este semnată „TICIANVS”. Pictura a împodobit altarul Sfântului Ioan din biserica Santa Maria Maggiore din Veneția, de unde a fost scoasă și transferată în Galeriile Academiei în 1807, atunci când biserica a fost desacralizată. Nu există nicio documentație care să indice o datare precisă, iar momentul realizării picturii este încadrat între anii '30 ai secolului al XVI-lea, din motive stilistice, și 1557, an în când a fost descrisă de Ludovico Dolce în Aretino. O data plauzibilă pare a fi 1540 (potrivit istoricilor de artă Valcanover și Spadavecchia), în perioada în care stilul de pictură al lui Tițian era mai apropiat de stilul artistic toscano-roman. Acest stil a plăcut lui Vasari și Dolce, dar nu și criticilor moderni:Longhi a criticat un anumit academicism (1946), iar Pallucchini a afirmat că „stagnarea în reprezentarea acelei posturi musculoase este evidentă în tablou”. Ies în evidență musculatura bustului, anatomia brațului contractat într-un gest de înălțare, plasticismul picioarelor puternice, elocvența posturii; toate acestea sunt elemente stilistice derivate dintr-o reinterpretare a artei clasice și, mai presus de toate, dintr-un dialog la distanță cu arta lui Michelangelo și a ucenicilor săi, care în acei ani a influențat producția artistică din întreaga peninsulă italiană și chiar din străinătate. Tițan căuta, de fapt, să realizeze în acei ani o sinteză între tradiția toscană, concentrată pe designul plastic, și cea venețiană, concentrată pe folosirea unei cromatici bogate. În această lucrare impresionează amestecul cromatic, gros și dinamic, tonurile luminoase și bogăția efectelor luminoase, puse în valoare în cursul restaurării din 1981.
Criza Agadir, Incidentul Agadir, A doua criză marocană ori Panthersprung în germană, a fost o criză internațională scurtă declanșată de desfășurarea unor forțe importante franceze în adâncimea teritoriului Marocului în aprilie 1911. Germania nu avea nicio obiecțiune la expansiunea franceză în zonă, dar dorea să primească compensații teritoriale pentru aceasta. Berlin a trimis în zonă o canonieră, iar pe plan intern a permis agitații naționaliste. Negocierile dintre Berlin și Paris au dus la rezolvarea crizei: Franța a preluat controlul asupra Marocului, care a fost transformat în protectorat, iar Germania a primit concesiuni teritoriale în Congo Francez, în vreme ce Spania a fost satisfăcută de modificarea graniței marocane. Guvernul britanic, în schimb, a fost alarmat de abordarea agresivă a guvernului german a neînțelegerilor cu francezii. David Lloyd George a ținut un discurs dramatic în care a denunțat acțiunea germană ca fiind o umilință intolerabilă. În rândul responsabililor politici și militari britanici au existat mai multe voci care cereau declanșarea unui război cu Germania, dar guvernul de la Berlin și-a calmat politica externă. Relațiile dintre britanici și germani au rămas în continuare încordate. Întâietatea intereselor franceze în Maroc a fost susținută în cadrul Conferința din Algeciras din 1906, după încheierea primei crize marocane din 1905-1906. Tensiunile anglo-germane erau foarte ridicate în acea vreme, în parte datorită cursei înarmărilor dintre Imperiul German și Regatul Unit - Berlinul încerca să creeze o flotă de suprafață care să aibă efective de cel puțin două treimi din cele ale britanicilor. Mișcarea germanilor a avut ca scop testarea solidității relațiilor dintre Regatul Unit și Franța și poate pentru convingerea britanicilor să negocieze o alianță cu Berlinul. În plus, Germania a emis cereri de despăgubire pentru acceptarea controlului efectiv francez asupra Marocului. În 1911, a izbucnit în Maroc o rebeliune împotriva sultanului Abdelhafid. Până la începutul lunii aprilie, sultanul ajuns să fie asediat în palatul său din Fez. Sub pretextul protejării vieții și averilor cetățenilor europeni, Franța s-a pregătit să trimită trupe care să înăbușe rebeliunea. Trupele franceze au fost trimise în Maroc la sfârșitul lunii aprilie. Pe 8 iunie, armata spaniolă a ocupat Larache, iar trei zile mai târziu, Alcazarquivir. Pe 1 iulie, germanii au trimis în Maroc canoniera Panther, care a ancorat în portul Agadir sub pretextul protejării intereselor comerciale germane. Câteva zile mai târziu, canoniera a fost înlocuită de crucișătoarele Bremen și Berlin. Un cetățean german, Hermann Wilberg, aflat la 110 km nord de Agadir, a pornit în călătorie spre port, unde a ajuns la trei zile după ancorarea canonierei Panther. Francezii și britanicii au reacționat imediat la aceste mișcări navale. Guvernul britanic a încercat fără succes să împiedice Franța să adopte măsuri pripite și să o descurajeze să trimită trupe la Fez. În aprilie, ministrul afacerilor externe britanic Sir Edward Grey nota: „ceea ce intenționează francezii să facă nu este înțelept, dar noi, conform înțelegerii noastre, nu putem să ne amestecăm”. El considera că britanicii sunt cu mâinile legate și că trebuie să îi sprijine pe francezi. Sosirea canonierei Panther în portul Agadir i-a neliniștit pe britanici. Royal Navy avea o bază navală în Gibraltar, iar sosirea germanilor în Maroc putea fi o tentativă pentru transformarea Agadirului într-o bază navală germană în Atlantic. Britanicii și-a trimis în Maroc câteva cuirasate, care să fie în zonă în caz de război. La fel ca în timpul primei crize marocane, sprijinul britanic pentru Franța a demonstrat trăinicia Antantei. În plină criză politică, Germania a fost lovită și de o criză financiară. Piața bursieră a scăzut cu 30% într-o singură zi, iar investitorii au început să își retragă banii și să cumpere aur, iar băncile au fost supuse unei mari presiuni. Reichsbank a pierdut o cincime din rezervele sale de aur într-o singură lună. Circulau zvonuri conform cărora ministrul de finanțe francez ar fi orchestrat întreaga criză. Confruntat cu posibilitatea ca Germanaia să fie obligată să renunțe la standardul aur, Kaiserul a cedat și permis Franței să preia controlul asupra Marocului. Pe 7 iulie, ambasadorul german la Paris a informat guvernul francez că Germania nu are aspirații teritoriale în Maroc și că va negocia pentru un protectorat francez pe baza unor „compensații” pentru Germania în regiunea Congoului Francez și protejarea intereselor sale comerciale în Maroc. Termenii germanilor, așa cum au fost prezentați pe 15 iulie, prevedeau o ofertă de cedare a părții nordice a Kamerunului și Togolandului și pretindea francezilor cedarea întregului Congo francez de la râul Sangha până la mare. Mai târziu, germanii au adăugat o cerere pentru transferul drepturilor de preemțiune a francezilor asupra Congoului Belgian. Pe 21 iulie, David Lloyd George a rostit un discurs la reședința oficială a primarului Londrei în timpul căruia a declarat că onoarea națională este mai prețioasă decât pacea: „Dacă Marea Britanie este tratată prost în cazul în care interesele sale sunt afectate în mod vital, ca și cum ea nu are nicio valoare în concertul națiunilor, atunci eu spun în mod explicit că pacea la acel preț ar fi o umilință intolerabilă pentru o țară mare ca a noastră”. Acest discurs a fost interpretat în Germania ca un avertisment împotriva unei încercări de impunere Franței a unei înțelegeri lipsite de logică. Pe 4 noiembrie, negocierile au dus la semnarea unui acord, prin care germanii acceptau poziția francezilor în Maroc la schimb pentru teritoriul Congoului Mijlociu din colonia Africa Ecuatorială Franceză (în zilele noastre Republica Congo). Acest teritoriu de 275.000 de km2, redenumit Neukamerun, a devenit parte a coloniei germane Kamerun. Zona este un ținut mlăștinos (afectată de boala somnuluii), dar asigura Germaniei o ieșire la fluviul Congo. Germania a cedat Franței o regine mică la sud-est de Fortul Lamy (azi parte a Ciad). După capitularea lui Abd al-Hafid și semnarea Tratatului de la Fez (30 martie 1912), Franța a instituit protectoratul complet asupra Marocului, punând capăt a ultimelor urme de independență a regatului. În loc să îi sperie pe britanici și să îi facă să caute o alianță cu Germania, criza a dus la creșterea temerilor și ostilității Londrei față de Berlin și, implicit, la apropierea de Franța. Susținerea Franței de către britanici în timpul crizei a dus la creșterea încrederii în alianța celor două țări (și de asemenea cu Rusia), a adâncit falia dintre Anglia și Germania, care a culminat cu înfruntarea din Primul Război Mondial. S-a spus la un moment dat că acest incident l-a făcut pe Winston Churchill să tragă concluzia că, dacă Royal Navy vrea să păstreze suprema navală, trebuia să își modifice sursa principală de combustibil de la cărbune la petrol. Până în acel moment, cărbunele, o resursă care putea fi obținută cu ușurință din minele britanice, a fost folosită în defavoarea petrolului importat (în special din Persia), dar viteza și eficiența oferită de petrol au fost cele care l-au convins pe Churchill să propună schimbarea. Mai târziu, premierul H. H. Asquith i-a oferit lui Churchill funcția de Prim Lord al Amiralității. Criza i-a făcut pe britanici și francezi să negocieze un tratat naval prin care Royal Navy promitea să protejeze litoralul nordic al Franței împotriva unui atac german, în vreme ce Franța își concentra flota în vestul Mediteranei și se obliga să apere interesele britanice de acolo. Acest aranjament permitea Franței să își apere în mod eficient comunicațiile cu coloniile din Africa de nord, iar Regatului Unit să își concentreze mai multe forțe în apele teritoriale și să contracareze amenințarea flotei germane de suprafață.
Karl Johann Kautsky ( ; ) a fost un filosof, jurnalist și teoretician marxist ceho-austriac. Kautsky a fost recunoscut ca fiind unul dintre cei mai de seamă promotori ai marxismului ortodox după moartea lui Friedrich Engels în 1895 și până la izbucnirea Primului Război Mondial din 1914. În 1883, Kautsky a fondat revista lunară („Vremurile noi”) la Stuttgart, publicație devenită săptămânal în 1890. A editat revista până în septembrie 1917: aceasta i-a adus un venit constant și i-a permis să promoveze marxismul. Din 1885 până în 1890, a petrecut timp în Londra, unde a devenit prieten apropiat cu Friedrich Engels. Poziția sa de teoretician marxist proeminent a fost asigurată în 1888, când Engels l-a însărcinat cu editarea ale lui Marx în trei volume. În 1891 a fost coautor al al Partidului Social Democrat din Germania (SPD) împreună cu August Bebel și . După moartea lui Engels în 1895, Kautsky a devenit unul dintre cei mai importanți și mai influenți teoreticieni ai marxismului, reprezentând mainstreamul partidului împreună cu August Bebel și prezentând o teorie marxistă a imperialismului. Când Bernstein a atacat poziția marxistă tradițională a necesității revoluției la sfârșitul anilor 1890, Kautsky l-a denunțat, argumentând că accentul pe care Bernstein îl pune asupra fundațiilor etice ale socialismului deschide calea către o chemare la o alianță cu burghezia „progresistă” și o abordare fără clase. În 1914, când deputații social-democrați germani din Reichstag au votat creditele de război, Kautsky (care nu era deputat, dar participa la reuniunile lor) le-a sugerat să se abțină de la vot. Kautsky a susținut că Germania ducea un război defensiv împotriva amenințării Rusiei țariste. Cu toate acestea, în iunie 1915, la aproximativ zece luni după începerea războiului și când devenise evident că va fi un război susținut, îngrozitoare de brutal și costisitor, el a adresat un apel lui Eduard Bernstein și lui împotriva liderilor pro-război din SPD și a denunțat obiectivele anexioniste ale guvernului german. În 1917, a părăsit SPD pentru (USPD), care reunea socialiștii care s-au opus războiului. După revoluția din noiembrie din Germania, Kautsky a servit ca subsecretar de stat la Ministerul de Externe al guvernului revoluționar de scurtă durată SPD-USPD și a lucrat la găsirea documentelor care demonstrau vinovăția Germaniei imperiale pentru declanșarea războiului. După 1919, preeminența lui Kautsky a scăzut constant. În 1920, când USPD s-a divizat, el a mers cu o minoritate a partidului care a fuzionat cu SPD. El a vizitat Georgia în 1920 și a scris o carte despre Republica Democratică Georgia, care în acel moment era încă independentă de Rusia bolșevică. Până când a fost publicată în 1921, Georgia fusese puternic influențată de Războiul Civil Rus, , iar bolșevicii au Republica Sovietică Socialistă Georgiană. În 1924, la vârsta de 70 de ani, Kautsky s-a mutat înapoi la Viena împreună cu familia sa și a rămas acolo până în 1938. La momentul Anschlussului lui Hitler, a fugit în Cehoslovacia și de acolo a fost dus cu avionul la Amsterdam, unde a murit în același an. Karl Kautsky a locuit mulți ani în Berlin-; soția sa, , a devenit o prietenă apropiată a Rosei Luxemburg, care locuia și ea în Friedenau. O placă comemorativă marchează locul unde a locuit Kautsky, în Saarstraße 14. Vladimir Lenin îl descria pe Kautsky drept „renegat” în broșura clasică „Revoluția proletară și tenegatul Kautsky”; Kautsky, la rândul lui, l-a criticat pe Lenin în opera sa din 1934 Marxismul și bolșevismul: democrația și dictatura:Cu toate acestea, atât Lenin, cât și Troțki au apărat Revoluția Bolșevică ca o revoltă socială legitimă și istorică asemănătoare cu Revoluția Franceză, imaginându-se pe ei înșiși și pe bolșevici în rolul iacobinilor, în vreme ce „oportunismul” lui Kautsky și al unor figuri similare l-au considerat o „mită socială”, înrădăcinată în intimitatea lor crescândă cu clasele privilegiate. O colecție de fragmente din scrierile lui Kautsky, Social-democrația vs. comunismul, discuta despre regimul bolșevic din Rusia. El îi considera pe bolșevici (sau comuniști) ca o organizație conspirativă care a câștigat puterea printr-o lovitură de stat și a inițiat schimbări revoluționare pentru care în Rusia nu exista niciun raționament economic. În schimb, s-a dezvoltat o societate dominată de birocrație, ale cărei defecte depășeau problemele capitalismului occidental. El afirma: Kautsky a murit la 17 octombrie 1938, la Amsterdam. Fiul său, a petrecut șapte ani în lagărele de concentrare; soția sa, Luise Kautsky, a murit la Auschwitz. Kautsky este remarcabil, în afara polemicii antibolșevice, și pentru editarea și publicarea volumului IV al Capitalului lui Marx (de obicei, publicat sub titlul Teoria valorii excedentare).
Louisburg College își are originea în două școli: Franklin Male Academy (Academia pentru Bărbați Franklin), care a fost înființată în anul 1787, reînființată în 1802, dar care a ținut primele cursuri pe 1 ianuarie 1805, și Louisburg Female College (Colegiul pentru Femei Louisburg), care a fost fondată în 1857, ca succesoare al Louisburg Female Academy (Academia pentru Femei Louisburg), fondată în 1814. Louisburg College este format din 20 de clădiri importante. Se află în partea de nord a orașului, pe un teren de 75 de hectare, cu Main Street pe mijloc, împărțind campusul în Campusul de Vest și Campusul de Est. Studenții pot obține diplome de asociat (în arte sau științe) în cinci domenii diferite. Sunt disponibile și cursuri suplimentare în discipline precum arte expresive și educație. În plus, studenții pot obține certificări federale în tehnologii STEM, precum energia eoliană și solară. Louisburg College Hurricanes are 13 echipe sportive: baschet pentru bărbați și femei, fotbal pentru bărbați și femei, cross country/track pentru bărbați și femei, baseball, softball, volei feminin, fotbal american și majorete. Louisburg concurează în NJCAA în diferite divizii, în funcție de echipă. În 2015, echipa de fotbal bărbați a câștigat Campionatul Național NJCAA. Echipa de cross country de bărbați s-a clasat pe locul opt la nivel național, iar cea de femei pe locul 18. Echipa de fotbal american s-a clasat pe locul 15 la finalul sezonului NJCAA.
Louisburg are o bogată istorie a luptei împotriva nedreptăților și inegalității rasiale. În iunie 1965 ziarul și postul de radio local au publicat numele și adresele familiilor afro-americane care aveau membri ce au solicitat să fie înscriși în școlile pentru populația albă din comitatul Franklin. Când a fost întrebat despre scopul acestei acțiuni, omul care a citit numele la postul de radio a declarat că, deși nu era membru al Ku Klux Klan, susținea activitățile lor. Parțial ca urmare a acestei dezvăluiri publice, familiile care doreau integrarea școlilor publice au fost atacate în numeroase rânduri de extremiștii albi, care au tras focuri de armă asupra caselor lor sau au distrus mașinile deținute de familiile de pe acea listă. Mișcarea pentru integrare a continuat în următorii ani, fiind confruntată cu o opoziție violentă. În vara anului 1966 Ku Klux Klanul a ars mai multe cruci în comitatul Franklin, inclusiv una în fața Consiliul de Educație din Louisburg. Un lider afro-american local a afirmat în 1968, după ce s-au tras focuri de armă în casa lui, că locuința lui a fost incendiată o dată și i-au fost lăsate în fața casei mai multe obiecte contondente în ultimii câțiva ani. Conform recensământului din 2010, orașul conținea 3.359 locuitori, 1.197 de gospodării și 654 de familii. Densitatea populației era de 1.199,6 persoane pe kilometru pătrat (460,1/km2). Structura rasială era următoarea: 47,3% albi, 46,9% afro-americani, 0,3% americani nativi, 0,9% asiatici, 2,9% reprezentanți ai altor rase și 1,7% reprezentanți a două sau mai multe rase. Populația hispanică sau latino formau 5,5% din populație. Populația orașului era alcătuită astfel în funcție de vârstă: 29,4% sub vârsta de 20 de ani, 10,7% cu vârsta cuprinsă între 20 și 24 de ani, 15,8% cu vârsta cuprinsă între 25 și 44 de ani, 22,7% cu vârsta cuprinsă între 45 și 64 de ani și 21,5% cu vârsta de peste 65 de ani. Vârsta medie a locuitorilor era de 38,2 ani. Raportul bărbați/femei era de 89,8%, iar în cazul populației adulte (peste 18 ani) de 91,3%. Venitul mediu pentru o gospodărie din oraș era de 27.325 de dolari, iar venitul mediu pentru o familie era de 72.583 de dolari. Bărbații aveau un venit mediu de 49.375 de dolari, în timp ce femeile aveau un venit mediu de 35.104 de dolari. Venitul pe cap de locuitor în oraș era de 18.529 dolari. Aproximativ 15,7% din familii și 23,7% din populație trăiau sub limita sărăciei, inclusiv 27,3% dintre cei sub 18 ani și 19,8% dintre cei cu vârsta de 65 de ani sau mai mult. Existau 1.345 de locuințe într-un oraș cu o densitate medie de 480,4 locuitori pe milă pătrată (184,2/km²). 11,0% din locuințe erau neocupate. Din cele 1.197 de locuințe ocupate în Louisburg, 511 erau locuințe ocupate de proprietari (42,7%) și 686 erau locuințe ocupate de chiriași (57,3%). Rata de neocupare a proprietarilor de case era de 4,7% din numărul total de locuințe, iar rata de neocupare a unităților de închiriat era de 5,5%. Louisburg, fiind situat în estul Carolinei de Nord, are veri lungi, calde și umede, și ierni scurte și ușoare în comparație cu o mare partea restului țării, Căderea zăpezii este o raritate. Timp de 60-90 de zile pe an sunt înregistrate în Louisburg temperaturi de peste 30 °C, potrivit Hărții zonelor fierbinți publicată de American Horticultural Society. Prin comparație, marea majoritate a regiunilor central-vestică și nord-estică are mai puțin de 30 de astfel de zile pe an. Aceste zile fierbinți, combinate cu marea umiditate din partea de sud a țării, au ca efect veri toride. Temperatura medie în timpul zilei este mai mare de 25 °C pe o perioadă de cel puțin 5 luni pe an (din mai până în septembrie). Temperaturile medii din Louisburg sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Victimele Holocaustului au fost persoane care au fost vizate de guvernul Germaniei naziste pentru diverse practici discriminatorii datorită etniei, religiei, convingerilor politice sau orientării sexuale. Aceste practici instituționalizate au ajuns să fie numite „Holocaustul” și au început cu discriminarea socială legalizată împotriva anumitor grupuri și spitalizarea involuntară, eutanasia și sterilizarea forțată a celor considerați inepuizați din punct de vedere fizic sau mental pentru societate. Aceste practici au evoluat în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a include incarcerarea, confiscarea proprietății, munca forțată, sclavia sexuală, experimentele medicale și moartea prin muncă excesivă, subnutriție și executare printr-o varietate de metode, cu genocidul diferitelor grupuri obiectivul principal. Potrivit Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite (USHMM), memorialul oficial al Holocaustului, „Holocaustul a fost uciderea a șase milioane de evrei și a altor milioane de alții de către naziști și colaboratorii lor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial” . Muzeul pune numărul total de asasinați în timpul Holocaustului la 17 milioane: 6 milioane de evrei și 11 milioane de alții.
În cinematografie, Kaijū (în japoneză 怪獣) este un sub-gen al filmelor cu monștri. Kaijū are sensul de bestie/creatură ciudată. În filmele Kaijū apar creaturi mari de orice formă, care atacă de obicei un oraș important sau intră în luptă cu alți monștri. Cuvântul în japoneză provine din lucrarea în limba chineză Shan Hai Jing (山海經).
Romanul descrie, în mai multe etape ce escaladează, ceea ce pare a fi o invazie a Pământului de către extratereștri, așa cum se vede prin ochii personajului principal Mike Watson. Acesta lucrează pentru Societatea Engleză de Radiodifuziune (English Broadcasting Company, EBC) împreună cu soția sa, reporterul Phyllis Watson. Un rol important îl joacă și profesorul Alastair Bocker - care are viziunea cea mai clară a tot ceea ce se întâmplă, având însă obiceiul de a spune adevăruri brutale, nevăzute și nedorite. Extratereștrii au sosit pe Pământ, probabil de la Jupiter sau Neptun. Aceste creaturi pot trăi doar în condiții de presiune înaltă, de aceea se află în cele mai adânci locuri ale oceanului mondial. Contactul dintre ei și oameni devine imposibil. Cu toate acestea, extratereștrii declară război umanității și încearcă prin toate mijloacele să învingă Pământul. Din cauza unui război rece, puterile lumii nu se pot uni și nu pot lua măsuri împotriva noilor veniți. În cele din urmă, extratereștrii reușesc să topească gheața polară, iar pe Pământ încep iarăși inundații globale. În final, oamenii de știință japonezi reușesc să dezvolte arme împotriva extratereștrilor și să distrugă inamicul. Cu toate acestea, populația Pământului a scăzut semnificativ, geografia și clima planetei s-a schimbat ireversibil. Omenirea va trebui să supraviețuiască în noile condiții. Kraken este un termen din nordica veche folosit pentru a desemna toți monștrii marini ce locuiau în ape. În ciuda numelui, extratereștrii nu sunt numiți niciodată Kraken. Criticul sovietic, I. Kagarlitsky, într-un articol despre Wyndham, a scris că scriitorul a interpretat tema obișnuită a ficțiunii într-un mod neobișnuit și ciudat, inclusiv subiectul invaziei. În opinia sa, Wyndham, cu cele două romane care descriu o invazie extraterestră (The Kraken Wakes și The Midwich Cuckoos ), au fost influențate de Războiul lumilor de H.G. Wells. Scriitoarea britanică Jo Walton, într-o recenzie a sa asupra cărții, a remarcat că acesta nu este cel mai bun roman al lui Wyndham, dar cel mai bun pe care și-l amintea. Ea a recomandat citirea cărții celor care "sunt interesați de dezastre confortabile, de ideea unei invazii în 1953 a extratereștrilor misterioși" etc.
Planeta Marte a fost explorată la distanță de nave spațiale. Sondele trimise de pe Pământ, începând cu sfârșitul secolului al XX-lea, au dus la o creștere semnificativă a cunoștințelor despre sistemul marțian, axate în primul rând pe înțelegerea potențialului său geologic și habitat. Cărțile interplanetare ale ingineriei sunt complicate, iar explorarea planetei Marte a înregistrat o rată ridicată de eșec, în special încercările timpurii. Aproximativ două treimi din toate navele spațiale destinate Marte au eșuat înainte de a-și îndeplini misiunile, iar altele au eșuat înainte ca observațiile lor să înceapă. Unele misiuni s-au terminat cu succes neașteptat, cum ar fi gemenele Mars Exploration Rovers, care au funcționat ani de zile dincolo de specificațiile lor.
Fosta biserică evanghelică din Monariu este o prezență unică în cadrul patrimoniul construit transilvan, datorită planimetriei și formelor neobișnuite secolului al XVIII-lea. Este amplasată în centrul localității, pe latura estică, mai ridicată a pieței largi. Planimetria clădirii se compune dintr-o navă circulară și un cor dreptunghiular, peste care se ridică un turn. Clădirea bisericii s-a zidit în mare parte din cărămidă, iar elementele de piatră provin din biserica veche, medievală, a satului, care a fost demolată. Interiorul navei este marcat de o galerie care urmărește planimetria circulară pe trei laturi, sud, vest și nord, fiind sprijinită pe pilaștrii adosați peretelui navei. Nu există prea multe date referitoare la interiorul bisericii originale. Altarul de factură clasicistă din 1885 a fost realizat de meșterul J. Eder din Viena, tabloul central reprezentând scena cu Iisus în Grădina Ghetsimani. Orga bisericii, datată 1851 provine din atelierul sighișorean al meșterilor Samuel și Friedrich Binder. Biserica a fost dotată cu un clopot mai mare în 1792 și cu unul de dimensiuni mai reduse în 1925. După exodul sașilor transilvăneni, biserica a fost cumpărată de comunitatea penticostală din localitate. Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2. Biserici evanghelice de confesiune augustană din România
Masacrul de la Sighiștel a fost un eveniment petrecut la data de 3 martie 1919 în zona satului Sighiștel din Comitatul Bihor. În cursul acestuia, un număr de civili de etnie română au fost uciși de către subunități militare maghiare venite de la Băița. Sighistel. Primii patru români de aici, uciși: Sofron Baicu, Teodor Pele, Macsim Zoica și Sandre Zoica. Au urmat Ștefan lui Simion, din Băița omorât de o schijă de grenadă, Ghergar Vasile, tot din Băița împușcat, Pașca Ilie a Ciontului în vârstă de 60 de ani, omorât de gloanțele, lângă gospodăria s-a făcută scrum, Tuduc Costan a Licuții, de 73 ani, împușcat și ars cu casă cu tot, Boldor Vasile, ars de viu cu casă cu tot, Boldor Măriuca, arsă de vie, Roman Măriuca, arsă, i s-a găsit numai cenușa și câteva oase, Haneș Ileana, de 60 de ani, împunsă cu baioneta și arsă, Pașca Anisie a lui Costi, împunsă cu baioneta și arsă.
Chinolonele reprezintă un grup de medicamente chimioterapice sintetice cu spectru larg și cu efect bactericid. Cele mai importante chinolone utilizate în terapie sunt fluorochinolonele, care prezintă un atom de fluor în poziția 6 a nucleului chinolonic. Sunt antibiotice foarte eficiente și prezintă unele avantaje farmacocinetice (precum biodisponibilitatea orală mare și volumul de distribuție larg) și o activitate antimicrobiană caracterizată printr-un spectru larg de activitate. Totuși, prezintă un mare risc în ceea ce privește reacțiile adverse (tendinite, rupturi de tendoane, neuropatii) și a dezvoltării bacteriilor de rezistență la fluorochinolone. Fluorochinolonele sunt active atât pe bacteriile Gram-pozitive, cât și pe cele Gram-negative. Exemple de astfel de medicamente sunt: ciprofloxacina, levofloxacina și moxifloxacina. Începând cu anul 2019, autorizația de punere pe piață pentru cele din generația 1 a fost retrasă din Uniunea Europeană, iar pentru celelalte antibiotice chinolonice rămase în uz s-au introdus restricții stricte de utilizare. Deși nu este un derivat adevărat de chinolonă, ci un analog cu atom de azot (naftiridină), acidul nalidixic este considerat ca fiind prima chinolonă sinsteizată. Aceasta a fost introdusă încă din anul 1962 pentru tratamentul infecțiilor de tract urinar. Acidul nalidixic a fost descoperit de către George Lesher și colegii săi în timpul încercării de a sintetiza derivați de clorochină. Se consideră astfel că acidul nalidixic este predecesorul tuturor chinolonelor, inclusiv al fluorochinolonelor. De atunci, mai mult de 10.000 de analogi structurali au fost sintetizați, dar doar câțiva se află în terapie. În anii 1970 au fost introduși în terapie alți compuși din prima generație, precum: acidul pipemidic și acidul oxolinic, ca forme îmbunătățite ale acidului nalidixic. Acești agenți au fost utilizați în tratamentul multor infecții bacteriene, chiar și comune și necomplicate. Ulterior, au fost dezvoltate încă trei generații de fluorochinolone. În iulie 2008, FDA a emis o atenționare black-box pentru utilizarea fluorochinolonelor, datorită reacțiilor adverse de afectare a tendoanelor. În 2016, FDA a atenționat cu privire la alte efecte adverse periculoase asociate uzului oral sau injectabil, precum: neuropatia periferică și afectarea sistemului nervos central, cu recomandarea de restrângere a domeniului terapeutic. Ulterior, și Agenția Europeană a Medicamentului a propus retragerea autorizațiilor de punere pe piață compușii din generația 1 și restricții stricte de utilizare pentru ceilalți reprezentanți. Fluorochinolonele sunt utilizate pentru infecții localizate la nivelul aparatului genito-urinar, fiind utilizate adesea în tratamentul infecțiilor nosocomiale localizate în cateterele urinare. În alte cazuri, sunt prescrise doar în cazuri de multi-rezistență a agenților patogeni sau când terapia cu alte antibiotice nu a avut efect. Totuși, sunt și utilizate ca tratament de primă linie în cazul unor infecții acute de pielonefrită sau prostatită bacteriană. Efectele adverse produse de chinolone variază de la ușoare la severe. Sunt bine tolerate, totuși reacțiile adverse produce, chiar dacă sunt rare, pot fi foarte severe. Tratamentul cu chinolone și fluorochinolone este asociat cu un risc (de aproximativ 0,08 - 0,20%) de afectare a tendoanelor, cu aparția tendinitelor și a rupturilor de tendoane. Afectarea la nivelul sistemului nervos central este caracterizată de insomnie, agitație și rar convulsii și psihoză. Alte efecte adverse posibile sunt: rupturi ale aortei, dezvoltarea unei infecții cu Clostridium difficile (colită pseudomembranoasă), specifică tuturor antibioticelor cu spectru larg, și exacerbarea simptomelor din miastenia gravis. Chinolonele și fluorochinolonele nu trebuie să fie asociate cu alte produse ce conțin cationi multivalenți, precum sunt antiacidele care conțin ioni de aluminiu sau magneziu, și de asemenea nici cu produse ce conțin calciu, fier sau zinc, întrucât acestea reduc invariabil absorbția orală de chimioterapic. Alte medicamente care prezintă interacțiuni cu fluorochinolonele sunt: sucralfatul, probenecidul, cimetidina, teofilina, warfarina, antiviralele, fenitoina, ciclosporina, rifampina, pirazinamida și cicloserina. Chinolonele își manifestă activitatea antibacteriană prin inhibarea despiralizării și duplicării ADN-ului bacterian. Mai exact, acestea inhibă enzimele denumite girază, topoizomerază I și IV, care sunt implicate în replicarea ADN-ului, ceea ce duce la moartea celulei bacteriene. Celulele eucariote nu conțin ADN-girază și topoizomerază IV, totuși există dezbateri în ceea ce privește acțiunea fluorochinolonelor asupra ADN-ului sănătos al celulelor umane. S-a demonstrat că unii compuși din această clasă inhibă sinteza de ADN mitocondrial. Farmacoforul sau unitatea structurală chimică ce conferă activitatea chinolonelor este nucleul chinolinic-carboxilic. Introducerea diferiților substituenți pe acest nucleu a dus la obținerea unei varietății mari de compuși chinolonici, inclusiv cei care prezintă un atom de fluor în poziția 6. Totuși, acesta nu este necesar pentru activitatea antibacteriană, ci conferă lipofilie. Din punct de vedere farmacocinetic, prezintă o biodisponibilitate orală bună și un volum de distribuție larg. Astfel, compușii mai noi se pretează uzului oral în favoarea administrării intravenoase, minimizând necesitatea spitalizării, și prezintă un timp de înjumătățire mai prelungit, ceea ce permite administrarea unei doze unice zilnice. Sunt analogi, dar nu chinolone:
Scapigliatura () este numele unei mișcări artistice, care a cunoscut înflorirea sa după perioada artistică cunoscută ca Risorgimento (1815-1871). Mișcărea includea muzicieni, poeți, scriitori, pictori și sculptori. Termenul Scapigliatura este echivalentul adjectivului francez "bohème" (boem). Termenul Scapigliatura a fost derivat din titlul romanului La Scapigliatura e il 6 Febbraio (în română, Boema și 6 februarie) de Cletto Arrighi, pseudonimul literar al lui Carlo Righetti (1830-1906), unul dintre primii promotori ai mișcării. Reprezentații cei mai importanți au fost poetul și pictorul Emilio Praga (1839-1875), respectiv poetul și muzicianul Arrigo Boito (1842-1918). Emilio Praga și Igino Ugo Tarchetti sunt autorii care reprezintă cel mai fidel Scapigliatura și programul său estetic. Ei au fost primii din arta italiană, care au manifestat deschidere spre influențele culturale străine. Artiștii Scapigliati au devenit repede faimoși pentru eradicarea granițelor dintre artă și viață, trăind în stil anti-conformism, idealism anarhic , afișând clar o dorință transcendentală de a trăi totul la maximum. Au influențat pictori relativi târzii mișcării, din anii 1920, așa cum au fost Medardo Rosso, Mose' Bianchi și Giuseppe Amisani. Mișcarea a fost imortalizată mai târziu de compozitorul Giacomo Puccini, un protejat de-al lui Arrigo Boito, în cunoscuta sa operă din 1896, 'La bohème, scrisă pe un libret de Giuseppe Giacosa. Colective și grupuri artistice italiene
Este un agent chelatant bidentat monoprotic, formând complecși cu diverși ioni. Atât complecșii de coordinare, cât și compusul în sine, prezintă o activitate chimioterapică, antiseptică și dezinfectantă, funcționând ca inhibitori de transcripție. Este compusul de bază de la care s-a conceput o nouă clasă de chimioterapice, derivații halogenați de 8-hidroxichinolină. Câteva exemple sunt:
Dubla Alianță a fost o alianță defensivă dintre Imperiul German și Austro-Ungaria, care a fost creată prin tratatul din 7 octombrie 1879, ca parte a sistemului de alianțe lui Bismarck, pentru prevenirea sau limitarea războaielor. Cele două puteri și-au promis ajutor reciproc în caz de atac din parte Rusiei. De asemenea, fiecare stat a promis să adopte o neutralitate binevoitoare față de partener, dacă acesta ar fi atacat de o a treia putere europeană (care ar putut fi putut fi Franța, în special după semnarea alianței franco-ruse din 1894). [Otto von Bismarck]] a considerat această alianță ca o cale pentru prevenirea izolării Imperiului German, care fusese proclamat doar cu câțiva ani mai înainte, și pentru apărarea păcii - pentru că presupunea că Rusia nu ar fi declanșat un război împotriva ambelor imperii. Atunci când Austro-Ungaria și Germania au format o alianță în 1879, aceasta a fost una dintre cele mai surprinzătoare înțelegeri din acea vreme. Deși ambele imperii aveau în comun germana și o cultură asemănătoare, Austro-Ungaria și Germania fuseseră conduse în direcții politice diferite sau conflictuale, ca în ultimul război austro-prusac. În plus, monarhii habsburgi ai Austriei considerau că naționalismul promovat de Germania avea să distrugă imperiul lor multinațional. Cu toate acestea, antipatia lor comună față de Rusia a adus cele două națiuni împreună pentru o cauză comună. După fondarea Imperiului German în 1871, cancelarul german Otto von Bismarck a încercat să promoveze imaginea unei țări doritoare de pace și apărătoare a status quo-ului european, dar și să câștige mai multă putere pentru Germania și să continue cu unificarea ultimelor teritorii germane care nu făceau parte din imperiu. În 1878, Rusia a înfrânt Imperiul Otoman în Războiul Ruso-Turc. Tratatul de pace de la San Stefano i-a asigurat Rusiei o influență considerabilă în Balcani. Această evoluție a indignat Austro-Ungaria, principalul rival al Rusiei în regiunea Balcanilor, aceasta în ciuda alianței cu germanii și rușii în Liga celor trei împărați. Prin urmare, în 1878, Bismarck a convocat o conferință internațională (Congresul de la Berlin) pentru rezolvare problemei. Tratatul de la Berlin care a rezultat la sfârșitul conferinței a suprimat câștigurile Rusiei din Tratatul de la San Stefano și a acordat Austriei drept compensație teritoriul Bosniei. În ciuda tentativelor lui Bismarck de a juca rolul unui „broker cinstit” în timpul Congresului de la Berlin, relațiile ruso-germane s-au deteriorat după conferință. Liga celor trei împărați a devenit nefuncțională, iar Germania și Austro-Ungaria s-au simțit libere să se alieze împotriva Rusiei. În 1881, Italia a pierdut competiția cu Franța pentru controlul asupra Tunisiei. Pentru a-și asigura un sprijin diplomatic mai puternic, Italia s-a alăturat Germaniei și Austro-Ungariei pentru formarea în 1882 a Triplei Alianțe - o alianță militară europeana care a fost urmată în scurtă vreme de formarea în 1907 a Tripla Înțelegere. În timpul primei conflagrații mondiale, Italia nu a intrat imediat în război alături de aliații săi, dar a rămas nu neutră. În 1915 însă, Italia s-a alăturat puterilor Antantei și a declarat război Austro-Ungariei și Germaniei un an mai târziu. Dubla Alianță, cunoscută cu numele Puterile Centrale, a supraviețuit de-a lungul războiului și s-a încheiat doar odată cu înfrângerile din 1918.
Convențiile SF sunt întâlniri ale fanilor genului. Din punct de vedere istoric, aceste convenții s-au concentrat în primul rând pe literatură, însă multe dintre ele s-au extins și la alte căi de exprimare, cum ar fi filme, televiziune, benzi desenate, animații și jocuri. Worldcon este o convenție SF care a avut loc în fiecare an din 1939 (cu excepția perioadei 1942-1945, în timpul celui de-al doilea război mondial). Este convenția anuală a Societății mondiale de științifico-fantastic (World Science Fiction Society, prescurtat WSFS), un organism neîncorporat al cărui membri sunt definiți ca "toți oamenii care au plătit cotizațiile Comitetului actual al Worldcon". Acești membri ai WSFS votează atât pentru a selecta locul unde va avea loc viitorul Worldcon, cu doi ani în avans, cât și pentru a selecta câștigătorii premiilor Hugo, care sunt acordate în cadrul convenției. Regulile pentru selecția locului sunt elaborate astfel încât convenția să aibă loc într-un oraș diferit în fiecare an. Fantasticul este, de obicei, luat în considerare în paralel cu științifico-fantasticul la convenții (termenii au fost folosiți alternativ în cea mai mare parte a perioadei 1926-1966). Convențiile care sunt denumite convenții SF, cum ar fi Worldcon, sunt de asemenea și convenții ale fantasticului în toate aspectele, cu excepția numelui. World Fantasy Convention a început în 1975 și de atunci a fost organizat anual. Cu toate acestea, World Fantasy Convention este mai puțin orientată către comunitatea fanilor și este în primul rând o întâlnire a profesioniștilor (pentru scriitori, editori, etc.). Mulți dintre cei care participă la World Fantasy participă și la Worldcon. Cu toate acestea, World Fantasy se concentrează mai mult pe autori și publicații, cu o proporție mult mai mare de autori ca prezență; ca atare, nu include de obicei o gamă largă de evenimente (masquerade, dansuri, sesiune de înregistrări etc.) care apar în mod obișnuit la o convenție de interes general. Convenția mondială Horror este o adunare anuală de profesioniști ai World Horror Society și a altor părți interesate. Până în 2009, toate convențiile internaționale privind domeniul Horror au avut loc în Statele Unite sau Canada, alternând de obicei între partea de est și cea de vest a țării. Convenția din 2010 a avut loc la Brighton, în Marea Britanie, prima dată când a avut loc în afara Americii de Nord. Horror Writers Association organizează o ceremonie de decernare a premiilor Bram Stoker în cadrul convenției din ultimii ani. O convenție națională este de obicei organizată anual în mai multe țări. Convenția britanică Eastercon este cel mai veche dintre acestea. Convențiile naționale sunt adesea conduse de sau în asociere cu o organizație sau club național de științifico-fantastic. Romcon (sau ROMCON) este convenția națională a cluburilor și autorilor de științifico-fantastic din România. În 2012, după ani de întrerupere, Romcon s-a desfășurat în Timișoara, în zilele de 25 și 26 martie, fiind organizată de către cluburile Helion din Timișoara, Quasar din Iași și Victor Anestin din Craiova. În 2016, a avut loc a 37-a ediție Romcon. Cea mai mare convenție SF poloneză este Polcon (prima ediție a avut loc în 1982), altele convenții proeminente sunt Falkon, Imladris, Krakon și Nordcon. Două dintre cele mai mari premii acordate de fandomul polonez sunt Premiul Janusz A. Zajdel și Premiul Nautilus; altele premii notabile sunt: Śląkfa - premiul celui mai vechi club fandom polonez și Clubul Fantasy din Silezia - Śląski Klub Fantastyki, ŚKF. Convențiile science fiction din Polonia sunt de facto aproape întotdeauna convenții science fiction și de fantezie și sunt adesea amestecate foarte mult cu convențiile jocurilor de rol (RPG). Pe de altă parte, deși în Polonia au loc și numeroase convenții manga și anime, acestea sunt, de obicei, separate de science fiction și de convențiile de jocuri. Cele mai importante cărți de benzi desenate și convenții științifico-fantastice din Polonia includ Warsaw Comic Con și Festivalul Internațional de Benzi Desenate și de Jocuri de la Lodz (Międzynarodowy Festiwal Komiksu i Gier w Łodzi). Înainte de epoca călătoriei ieftine peste hotare, au apărut convenții regionale pentru a atrage fanii din zone geografice largi. Cea mai veche dintre acestea este Westercon (West Coast Science Fantasy Conference), cu întâlniri care se desfășoară prin rotație în regiuni din vestul Statelor Unite și Canada. Eurocon este organizat în fiecare an în Europa, adesea în țările din Europa de Est, unde fandomul este un fenomen nou. Prima întrunire, Eurocon 1972, a avut loc la Trieste, în Italia, în 1972. O convenție nord-americană de științifico-fantastic (North American Science Fiction Convention, NASFiC) este organizată în America de Nord în fiecare an în care Worldcon se desfășoară în afara Americii de Nord. DeepSouthCon (DSC) este organizat în sudul Statelor Unite, cu accente pe cultura sudică în științifico-fantastic. Starbase Indy este o convenție a fanilor din vestul mijlociu al Statelor Unite, care are loc în Indianapolis, cu accente pe Star Trek, dar care acoperă și alte genuri ale științifico-fantasticului. Aceste convenții sunt organizate local de un cenaclu literar, de un grup de studenți, de o universitate etc. Convențiile locale, care își trag originea din principalele convenții regionale, atrag fani din zona apropiată din care se desfășoară convenția, deși sunt destule cazuri în care participanți au călătorit de departe pentru a participa la o astfel de convenție.
Noua teorie a comerțului ( NTT ) este o colecție de modele economice în comerțul internațional care se concentrează pe rolul creșterii randamentelor la scară și efectelor rețelei , care au fost dezvoltate la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980. Noii teoreticieni ai comerțului au relaxat ipoteza unei reveniri la scară constantă, iar unii susțin că utilizarea măsurilor protecționiste pentru a construi o bază industrială imensă în anumite industrii va permite acestor sectoare să domine piața mondială. Forme mai puțin cantitative similare unei industrii „infantile” care luptă împotriva comerțului liber au fost susținute de teoreticienii de comerț încă din 1791 (a se vedea: Istoria comerțului liber).
Bunurile sunt elemente tangibile, cum ar fi pixuri, sare, mere și pălării. Serviciile sunt activități oferite de alte persoane, printre care se numără medicii, lucrătorii de îngrijire a gazonului, stomatologi, barbierii, chelnerii sau serverele online. Luate împreună, este producția, distribuția și consumul de bunuri și servicii care stau la baza întregii activități economice și a schimbului economic. Potrivit teoriei economice, se presupune că consumul de bunuri și servicii furnizează consumatorului sau utilizatorului final utilitate (satisfacție), deși întreprinderile consumă și bunuri și servicii în cursul producției altor bunuri și servicii.
Premiul Hugo pentru cea mai bună prezentare dramatică este acordat în fiecare an pentru filme cinematografice, episoade de televiziune sau pentru alte lucrări dramatice științifico-fantastice sau fantastice lansate în anul calendaristic precedent. Inițial, premiul era acordat atât lucrărilor cinematografice cât și de televiziune, dar din 2003 a fost împărțit în două categorii:"Cea mai bună prezentare dramatică (forma scurtă)" și "Cea mai bună prezentare dramatică (forma lungă)". Premiile sunt oferite în fiecare an de către World Science Fiction Society pentru cele mai bune lucrări de ficțiune sau fantezie și realizări din anul precedent. Premiile sunt numite după Hugo Gernsback, fondatorul primei reviste științifico-fantastice, Amazing Stories. Începând cu Worldcon din 1996, World Science Fiction Society a creat premiile "Retrospective Hugo (Retro Hugo)", în care premiul Hugo poate fi acordat retroactiv pentru 50,75 sau 100 de ani în urmă. Retro Hugo poate fi acordat doar pentru anii când a avut loc un Worldcon, dar nu au fost acordate premii. Premiile Retro Hugo au fost acordate de șase ori, 50 de ani mai târziu, pentru anii 1946,1951 și 1954, și apoi 75 de ani mai târziu pentru anii 1939,1941 și 1943. În 1946 și 1951, a fost acordat premiul pentru cea mai bună prezentare dramatică, deoarece categoria nu era încă împărțită în două, în timp ce în 1939,1943 și 1954 a fost acordat un premiu pentru cea mai bună prezentare dramatică, „forma scurtă”.Categoria „formă lungă” nu a primit suficiente nominalizări pentru ca un premiu să fie acordat în acei ani. Premiul Retrospectiv Hugo din 1941 a acordat ambelor categorii (forma lungă și scurtă). În 2018, Retro Hugo pentru cea mai bună prezentare dramatică (formă scurtă) a fost acordat pentru anul 1943.
Psilocybe cubensis (Franklin Sumner Earle, 1906 ex Rolf Singer, 1948) din încrengătura Basidiomycota în familia Hymenogastraceae și de genul Psilocybe, denumită în popor sub numele comun cu alte specii ciupercă halucinogenă este o specie saprofită de ciuperci tare halucinogene și otrăvitoare din încrengătura Basidiomycota în familia Hymenogastraceae și de genul Psilocybe. Această specie, originar din Africa tropicală, dar prim-descoperită în Cuba, este foarte răspândită în zonele calde ale lumii, incluzând deja Europa de Sud, dar nu se poate găsi în România. Se dezvoltă pe baligă sau alte excremente de animale, dar, de asemenea, pe sol gras și humos. Numele generic este derivat pe de o parte din cuvântul grecesc (=subțire) și pe de alta din cuvântul latin (ajustat) (=de proveniență cubană) pentru epitet. În 1906, această specie a fost descrisă pentru prima oară ca Stropharia cubensis de către micologul american Franklin Sumner Earle în Cuba. În 1907 a fost identificată sub denumirea Naematoloma caerulescens în regiunea Tonkin de Narcisse Théophile Patouillard, descrisă în volumul 23 al jurnalului micologic Bulletin de la Société mycologique de France, în timp ce în 1941 a fost numită independent Stropharia cyanescens de William Alphonso Murrill în Florida. După ce cunoscutul micolog german Rolf Singer a dat speciei numele valabil până în prezent (2019), a mai încercat să îmbine taxonul său cu cel al lui Patouillard, creând variația Psilocybe cubensis var. caerulescens în 1958. Aceste sinonime au fost ulterior atribuite speciei Psilocybe cubensis. Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali până aproape ovoizi, netezi, cu o mărime de 11,5-17 x 8-11 microni. Pulberea lor este brun-măslinie până brun-purpurie. Basidiile poartă mereu 4 spori. Reacții chimice: nu sunt cunoscute. Specia cultivată este clar mai puternic dezvoltată decât cea care apare în natură. Mai departe, cuticula este de culoare mai închisă. Tehnica PF-Tek a făcut creșterea acestei ciuperci foarte ușoară, folosind materiale disponibile tuturor. Metoda de creștere prezentată este bazată pe PF-Tek, dar include câteva modificări testate în timp. Se folosesc borcane cu gura deschisă sau pahare de băut mai mari (fiind să fie drepte și fără umeri pentru a putea scoate “prăjitura” din borcan întreagă în momentul în care este colonizată) și substrat format din mineralul Vermiculit (dă substratului o structura aerisită), faină de orez natural (brun) sau secară și apă. Apa folosită pentru prepararea substratului ar trebui să aibă calitatea apei de băut. Substratul este amestecat, sterilizat și apoi inoculat cu spori de ciuperci cu o siringă de plastic cu acul atașat conținând 10cc-12cc de apa cu spori. După ce substratul este colonizat complet, creșterea propriu-zisă are loc într-un container de plastic. Din momentul cultivației pe substrat preparat artificial, se creează condiții care, nu numai că favorizează creșterea ciupercilor dar și a unui imens număr de alte organisme, multe dintre ele dăunătoare sănătății. Pentru a fi siguri că numai ciuperca aleasă este cultivată, este de o mare importanță asigurarea curățeniei în toate procedurile legate de aceasta.
Moxifloxacina (denumirea comercială Avelox) este un antibiotic din clasa fluorochinolonelor utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene. Printre acestea se numără pneumonia, conjunctivita, endocardita, tuberculoza și sinuzita. Căile de administrare sunt oral, intravenos sau sub formă de picături oftalmice (colire). Printre reacțiile adverse comune se numără: diaree, amețeli, cefalee. Efecte adverse severe, tipice fluorochinolonelor, sunt: tendinitele și rupturile de tendoane, neuropatia periferică și înrăutățirea simptomatologiei în miastenia gravis.
Royal Raymond Rife () a fost un inventator american și exponent timpuriu al micrografiei cin-micrografice de mare viteză cu mărire. Există puține informații de încredere care descriu viața și munca lui Rife. În anii 1930, el a făcut mai multe microscoape optice compus și folosind o camera video, a luat timp-lapse microscopie filme de microbi. A construit de asemenea microscoape care includ polarizatoare. Rife a raportat, de asemenea, că un dispozitiv "cu rază de radiație" a invenției sale ar putea distruge agenții patogeni. Rife a pretins că a documentat o "rată de oscilație mortală" pentru diferite organisme patogene și pentru a putea distruge organismele prin vibrarea acestora la această rată particulară. Potrivit Evenimentului Tribal din San Diego din 1938, Rife a renunțat să pretindă că ar putea vindeca cancerul, dar a susținut că poate "devitaliza organismele bolii" în țesutul viu, "cu anumite excepții" . Afirmațiile lui Rife despre raza fasciculului său nu au putut fi reproduse în mod independent și au fost discreditate de cercetători independenți în anii 1950. Un necrolog din Californianul zilnic a descris moartea sa la vârsta de 83 de ani la 5 august 1971, afirmând că a murit fără penibil și a fost agitat de eșecul dispozitivelor sale de a acumula acceptarea științifică. Rife a învinuit respingerea științifică a pretențiilor sale asupra unei conspirații care implică Asociația Medicală Americană (AMA), Departamentul de Sănătate Publică și alte elemente ale "medicinei organizate", care "au spălat creierul și i-au intimidat" pe colegii săi . Interesul pentru revendicările lui Rife a fost reînviat în unele cercuri medicale alternative prin cartea din 1987 a lui Barry Lynes, Cancer Cure That Worked, care a susținut că Rife a reușit să vindece cancerul, dar că lucrarea lui a fost suprimată de o puternică conspirație condusă de American Medical Asociația. După publicarea acestei cărți, o varietate de dispozitive care poartă numele Rife au fost comercializate ca remedii pentru diferite boli cum ar fi cancerul și SIDA.O analiză efectuată de Electronics Australia a constatat că un dispozitiv tipic "Rife" a constat dintr-o baterie de nouă volți, cablaj, un comutator, un temporizator și două lungimi scurte de tuburi din cupru, care au produs un curent "aproape nedetectabil" puțin probabil să pătrundă în piele. Astfel de "dispozitive Rife" au apărut proeminent în mai multe cazuri de fraudă de sănătate în S.U.A., centrate în mod obișnuit în jurul inutilității dispozitivelor și a revendicărilor grandioase cu care sunt comercializate. Într-un caz din 1996, comercianții unui dispozitiv "Rife" care pretinde că vindecă numeroase boli, inclusiv cancerul și SIDA, au fost condamnați pentru frauda de sănătate a infracțiunilor. Judecătorul de pedeapsă le-a descris ca fiind "țintă pentru cei mai vulnerabili, inclusiv pentru cei care suferă de boală terminală" și care oferă speranțe false. În unele cazuri, pacienții cu cancer care au încetat chimioterapia și au folosit aceste dispozitive au murit. Aparatele Rife sunt în prezent clasificate ca un subset de dispozitive radionice, care sunt în general văzute ca pseudomedicine de către experții de masă . În Australia, utilizarea mașinilor Rife a fost acuzată de decesele pacienților cu cancer care ar fi putut fi vindecați prin terapie convențională. În 2002, John Bryon Krueger, care a condus Societatea Royal Rife Research, a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru rolul său în crimă și a primit, de asemenea, o sentință de 30 de luni concurentă pentru vânzarea ilegală a dispozitivelor Rife. În 2009, un tribunal din S.U.A. condamna James Folsom de 26 de infracțiuni pentru vânzarea dispozitivelor Rife vândute ca "NatureTronics", "AstroPulse", "BioSolutions", "Wellness Wellness" și "Global Wellness"În 1994, Societatea Americană pentru Cancer a raportat că mașinile Rife au fost vândute într-o "schemă de marketing pe mai multe niveluri, asemănătoare piramidelor".O componentă-cheie în comercializarea dispozitivelor Rife a fost revendicarea, inițial propusă de Rife însuși, că dispozitivele au fost suprimate de o conspirație a instituțiilor împotriva cancerului "cure" . ACS descrie pretențiile lui Lynes drept implauzibile, menționând că cartea a fost scrisă "într-un stil tipic teoreticienilor conspiratori" și a respins orice verificare independentă . Desi dispozitivele Rife nu sunt inregistrate de catre Administratia SUA pentru Alimente si Medicamente si care au fost legate de decese in randul persoanelor care sufera de cancer, Seattle Times a raportat ca peste 300 de persoane au participat la Conferinta Internationala de Sanatate Rife din 2006, din Seattle, unde s-au vandut zeci de dispozitive neinregistrate.
În acest sens, Guaidó a invocat articolele 233,333 și 350 din Constituția Venezuelei care îl împuternicesc pe președintele Adunării Naționale să își asume președinția interimară a țării pentru a restabili ordinea democratică. Președinția lui Guaidó este recunoscută de zeci de guverne din întreaga lume, inclusiv Guvernul României, dar și de organizații interguvernamentale precum Parlamentul European și Grupul de la Lima.
Clorochina este un analog structural al chininei, extras inițial din scoarța copacilor de cinchona, folosit ca medicament antimalaric, în principal în zonele în care agentul etiologic nu este parazitul Plasmodium falciparum care a dobândit rezistență la acest tratament. Formele de malarie clorochino-rezistente necesită un alt tratament. Clorochina mai este utilizată în tratamentul amoebiazei extra-intestinale și în boli auto-imune cum ar fi artrita reumatoidă și lupusul eritematos, datorită efectului imunomodulator. S-a raportat ca are un efect antiviral cu spectru larg. Se știe ca blochează infecția virala prin creșterea pH-ului endosomal necesar pentru fuziunea virusului / celulelor, precum și prin interferarea glicozilării receptorilor celulari ai SARS-CoV. La 17 februarie 2020, Consiliul de Stat Chinez a anunțat că fosfatul de clorochină poate fi utilizat pentru tratarea pacienților cu COVID-19. Evaluarea clinică a fosfatului de clorochină în mai mult de zece spitale din mai multe provincii din China a arătat că atenuează simptomele pentru majoritatea pacienților și accelerează seroconversia virusului. Ca urmare a inceput a fi utilizată experimental in multe tari pentru tratamentul COVID-19, mai ales sub forma sa mai puțin toxică de hidroxiclorochină. Chinina și derivații de chinină (asa cum sunt de altfel și clorochina sau hidroxiclorochina descoperiți ulterior) au fost folosiți timp de cateva sute de ani, iar scoarța din care este extrasă a fost utilizată de multe culturi sud-americane chiar de dinainte de contactul european. Prin urmare se poate spune ca sunt destul de bine cunoscute potențialele efecte secundare și de aceea utilizarea lor este relativ sigură, atâta timp cât nu se depășesc dozele recomandate pentru fiecare caz în parte. Este un derivat de 4-aminochinolină. A fost descoperit în anul 1934.
Deși Rollerball are o distribuție americană, un regizor canadian și a fost lansat de compania americană United Artists, a fost produs în Londra și München. În 1975 a primit Premiul Saturn pentru cel mai bun film științifico-fantastic. A avut încasări de 30 de milioane $.Futuresport'', film TV din 1998 cu o poveste asemănătoare Filme sportiveFilme cu acțiunea în viitor
Cheltuielile de producție s-au ridicat la 175 de milioane $. A avut premiera la 4 aprilie 2016 (Statele Unite). Filmul a avut încasări de 969 de milioane $. în 2016, a primit Premiul Saturn pentru cel mai bun film fantastic.
În tadem (în It takes two) este un film din 1995 în care joacă Kirstie Alley, Steve Guttenberg și Mary-Kate și Ashley Olsen. Titlul englezesc este preluat de la piesa cu același nume a lui Marvin Gaye și Kim Weston, care este inclusă în genericul de final. Cele două adolescente tânjesc fiecare după viața celeilalte și decid să schimbe locurile. În timp ce Amanda se bucură de stilul de viață bogată dus de Alyssa și Alyssa trăiește experiența unei tabere de vară, fetele realizează că Roger și Diane ar fi perfecți unul pentru altul. Ele organizează mai multe întâlniri „aleatorii” între Diane și Roger, în speranța că aceștia se vor îndrăgosti.
Sawston este un sat mare în Cambridgeshire, Anglia, situat pe Râul Cam, la aproximativ 11 km la sud de Cambridge. Recensământul din 2011 arată că are o populație de 7.145 de locuitori. Deși actualul sat Sawston există doar ca ceva mai mult decât un cătun de aproximativ 400-600 de ani, există dovezi ale unei așezări în imediata apropiere datând de la începutul epocii Bronzului, cu aproape 5000 de ani în urmă. Zona înălțată din partea de nord a satului ar fi fost singurul punct de vedere de unde se puteau observa figurile de pe deal descoperite în zona Wandlebury a Wheatsheaf Duford. Sawston s-a dezvoltat substanțial de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și, mai recent, un număr mare de locuințe au fost construite, mai ales în zonele de nord-vest și sud ale satului. Această dezvoltare a dus la extinderea satului Sawston înspre satul Pampisford din apropriere. În ultimele câteva sute de ani, principalele două industrii din Sawston au fost de producție a hârtiei și imprimare și pielărie. Fabrica de hârtie originală din Sawston se află pe amplasamentul curent al Spicers, după numele familiei care a deținut moara în secolul trecut. Acest complex este situat în colțul de nord-vest al satului. Există două locuri în Sawston în care există sau existau facilități de tăbăcire. La sud de centrul satului, aproape de conacul Sawston - Sawston Hall - se află Hutchins și Harding. Celălalt loc, Eastern Counties Leather, este la granița cu Pampisford, în sudul satului. Acesta a fost transformat în unități industriale generale. Aceste industrii au fost introduse în Sawston pentru a profita de sursa de apă curată. Cercetările relevă că ambele locuri sunt amplasate în zone cu izvoare sau pârâuri. O zonă industrială mai mare există în partea de nord a satului, pe Babraham Road. Consiliul Parohial Sawston are 19 locuri nominale, astfel încât, la alegerile din 2016,15 Consilieri au fost aleși fără oponenți, pentru o perioadă de doi ani. Consiliul s-a mutat într-o nouă clădire de birouri pe Link Road în 2011. Aceasta include un birou pentru Societatea de Istorie a satului. Consiliul Parohial Sawston este activ în multe aspecte ale vieții satului, inclusiv facilitățile satului (recreere, terenuri, clădiri comunitare etc.) și organizarea de evenimente (precum nopțile de foc anuale). Sawston are două locuri în zona de administratție locală South Cambridgeshire District Council. Acest consiliu este responsabil pentru planificare, colectarea deșeurilor și furnizarea de servicii locale, precum iluminatul stradal. Sawston are două locuri și în Cambridgeshire County Council, ultimele alegeri având loc în mai 2017. O pistă de biciclete între Sawston și Babraham și între Babraham și Abington a fost finalizată în octombrie 2010, la un cost de £350.000. Când va fi finalizat, traseul va traversa șoseaua A11 folosind un pod pietonal existent, devenind astfel parte din traseul 11 al Rețelei Naționale de Biciclete. Satul este înfrățit cu Selsingen, o comună din Germania, de la vizita lui Klaus Bruno Pape în 1984, ca urmare a unei legături stabilite între cele două localități în teza de doctorat de la Universitatea din Frankfurt a lui Walther Piroth.
William West Anderson, cunoscut sub numele de Adam West, () a fost un actor american cunoscut în primul rând pentru rolul Batman din seria ABC cu același nume din anii 1960 și din filmul omonim din 1966. Americani cunoscuți sub pseudonimele folosite Americani de descendență engleză
În trecut au apărut îndoieli cu privire la atribuirea acestui tablou lui Bruegel: a fost menționat numele lui Joos de Momper, un pictor peisagist care a devenit maestru în bresla din Anvers din 1581. Cu toate acestea, nu numai că această pictură este superioară oricărei lucrări realizate de de Momper, dar și asemănarea cu un desen realizat de Bruegel și originalitatea compoziției sale și delicatețea execuției au făcut ca lucrarea să fie acceptată ca fiind o lucrare de-a lui Bruegel, eventual lăsată neterminată la moartea sa.
O corabie fantomă, vas fantomă sau navă fantomă este o navă fără echipaj viu la bord; poate fi un vas fantomă în folclor sau ficțiune, ca de exemplu Olandezul zburător, sau poate fi o navă adevărată abandonată, găsită abandonată cu întregul ei echipaj dispărut sau mort, ca Mary Celeste. Termenul este folosit uneori pentru navele care au fost scoase din funcțiune, dar care nu au fost încă dezmembrate, precum și pentru navele plutitoare care au fost descoperite după ruperea frânghiilor și cărate de vânt sau de valuri.
Imran Ahmed Khan Niazi (în limba urdu: عمران احمد خان نیازی, născut la 5 octombrie 1952 la Lahore) este un om politic și sportiv pakistanez, fost jucător de cricket pe plan international, care îndeplinește din iulie 2018 funcția de prim ministru al Republicii Islamice Pakistan. Imran Khan este și președintele partidului Tehreek-e-Insaf (PTI-Mișcarea pentru Justiție). Între anii 2002-2007 și din nou, în 2013-1018, el a fost deputat în Adunarea Națională a Pakistanului. Vreme de două decenii, el a jucat cricket la nivel internațional, și mai târziu s-a dedicat unor proiecte filantropice precum construirea Spitalului Memorial de oncologie Shaukat Khanum și a Centrului său de cercetare, precum si cel al Colegiului Namal. Imran Khan s-a născut în 1952 la Lahore, Punjab, într-o familie paștună din clasa mijlocie-superioară. Tatăl său a fost Ikramullah Khan Niazi, inginer constructor, și Shaukat Khanum, care a murit ulterior de cancer în 1985. Împreună cu cele patru surori ale sale , Imran Khan a locuit la Lahore, într-un mediu de oameni înstăriți și cultivați. Una din surorile sale a lucrat la Națiunile Unite, alta este casnică, alta - femeie de afaceri, iar sora cea mică - medic. De la vârsta de 13 ani e a jucat cricket , mai întâi în cadrul colegiului, iar mai apoi în clubul de cricket al districtului Worcestershire. La 18 ani a fost cooptat în echipa națională de cricket a Pakistanului în timpul jocurilor din anul 1971 contra echipei Angliei la Edgbaston, Birmingham. După terminarea studiilor la Oxford, a jucat din nou în Pakistan începând din anul 1976, făcând parte din echipa națională până în 1992. Între anii 1982-1992, cu întreruperi, el a fost căpitanul echipei de cricket a Pakistanului. În 1992 la Cupa Mondiala de Cricket Imran Khan a condus echipa țării sale spre câștigarea prima și unica oară a competiției. În 1992 Imran Khan s-a retras din sportul de competiție ca unul din cei mai mari jucători de cricket din istoria Pakistanului. În total el a realizat in Test cricket 3,807 runs și a luat 362 wickets și s-a clasat printre cei opt jucători de cricket cei mai buni din lume care au reușit All-rounder's Triple ]n Test matches. În 1991 el a fondat în aminiirea mamei sale fondul Shaukat Khanum Memorial Trust, asociație de caritate care a reușit să strângă Imran Khan a rămas un proeminent filantrop, precum și comentator de cricket, a servit între 2005-2014 drept cancelar al Universității Bradford din Anglia și a fost ales membru de onoare al Colegiului Regal al Medicilor din Edinburgh În aprilie 1996 Imran Khan a întemeiat Pakistan Tehreek-e-Insaf (Mișcarea Pakistaneză pentru Justiție) , partid politic de centru, al cărui lider a devenit. În octombrie 2002 a candidat prima dată în alegerile parlamentare și a servit apoi ca deputat din partea regiunii Mianwali până în anul 2007. A fost reales în parlament în alegerile din 2013, când partidul său a devenit al doilea din țară la numărul de voturi primite. El a fost liderul fracțiunii parlamentare a PTI și a condus al treilea bloc de parlamentari ca mărime în Adunarea Națională între anii 2013-2018. Partidul său a condus o coaliție guvernamentală în provincia de nord-vest Khyber Pakhtunkhwa. În alegerile generale din 2018 partidul său a câștigat cel mai mare număr de locuri din parlament, învingând partidul de guvernământ PML-N. Imran Khan și partidul său au fost în consecință însărcinați să formeze guvernul În 2015 s-a căsătorit a doua oară cu Reham Khan, ziaristă la televiziunea pakistaneză, dar s-au separat curând. În 2018 a oficializat relația cu Bushra Manika, care a devenit a treia sa soție.
Biserica evanghelică de la Dipșa a fost ridicată la sfârșitul secolului al XV-lea, între anii 1482-1500. Inițial catolică, odată cu trecerea la luteranism a populației de origine germană, biserica a devenit evanghelică. Este o biserică-sală, cu structură masivă în stil gotic târziu, sprijinită de contraforturi puternice. Turnul clopotniței atinge înălțimea de 45 de metri, fiind construit pe 5 niveluri și terminat printr-un coif piramidal. Pe unul dintre frontispicii există un baso-relief al scroafei care, potrivit legendei, a găsit comoara folosită la ridicarea lăcașului de cult, supranumit și „biserica scroafei”.După exodul sașilor transilvăneni, biserica a fost cumpărată de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir”. Parohia Ortodoxă Dipșa este prima din județul Bistrița-Năsăud care a obținut o sumă nerambursabilă de 460000 euro din partea Comunității Europene pentru restaurarea și promovarea identității culturale a bisericii din localitate. În primăvara anului 2018 lucrările erau în plină desfășurare, fiind executate de o firmă din Satu Mare. Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2. Biserici evanghelice de confesiune augustană din România
Herman van Aldewereld (1628/1629, Amsterdam - îngropat la 17 iulie 1669, Nieuwe Kerk (Amsterdam)) a fost un pictor olandez, care a lucrat în principal la realizarea de portrete, în general a unor personalități celebre, dintre care mai multe au fost gravate. El a pictat ocazional tablouri de gen. Este numit frecvent în mod eronat H. van Aide, pentru că era obișnuit să se semneze cu numele de H. van Alde, adăugând o schiță a unei lumi, care a fost trecută cu vederea. Ultima parte a numelui de familie, „-wereld”, înseamnă „lume” în olandeză, prin urmare, desenul unei lumi.
Bani de șomaj 2 (ALG sau Harz 4)este în Germania beneficiul de securitate de bază pentru persoanele îndreptățite pentru angajare conform Cartei a II-a a SGB II. Este destinat să permită beneficiarilor să ducă o viață care să corespundă demnității omului. Cu toate acestea, aceasta poate fi redusă sau anulată total prin sancțiuni admise; minimul de ecsistență nu este plătit necondiționat. ALG II a fost introdus la 1 ianuarie 2005 prin Legea a patra privind serviciile moderne pe piața muncii [1] ("Hartz IV") și are - după cum este prevăzut în conceptul Hartz (2002) - fosta asistență și ajutor social pentru persoanele angajate care au nevoie de asistență au fost reunite pentru a oferi beneficii de bază persoanelor care solicită locuri de muncă la nivelul nivelului de subzistență socio-culturală. Beneficiarii neeligibili care trăiesc cu beneficiari angajabili într-o comunitate de nevoi beneficiază de prestații sociale, care în multe privințe sunt calculate și acordate în conformitate cu aceleași reguli ca ALG II. Numele oficial este de trei ori înșelătoare (spre deosebire de cel al prestației anterioare de șomaj): Înainte de introducerea ALG II, au existat două beneficii paralele de subzistență: asistența acordată de șomeri finanțată de la nivel federal pentru cei care au rămas șomeri după ce au beneficiat de ajutor de șomaj și asistența socială finanțată de comunitate pentru toate celelalte persoane și, care nu au fost niciodată angajați în câmpul muncii. Această coexistență a două beneficii sociale a generat multe probleme în practică: Beneficiile integrării pentru șomeri erau adesea inadecvate și nu exista o coordonare între diferiții furnizori, în special deoarece schimbul de date nu era posibil din motive de protecție a datelor. Întrucât prestațiile de șomaj depind de venitul obținut anterior, suma ar putea varia foarte mult; uneori atât de scăzute încât a devenit necesară asistența socială suplimentară. În ansamblu, criteriile privind contabilitatea veniturilor și a activelor și caracterul rezonabil al muncii diferă considerabil între cele două beneficii sociale. În timp ce beneficiarii ajutorului de șomaj în asigurări obligatorii de sănătate, îngrijire pe termen lung și asigurări de pensie erau asigurați în mod obligatoriu, beneficiarii asistenței sociale nu erau, în principiu, acoperiți de asigurarea de pensie și asigurați doar pentru îngrijirea sănătății și pentru îngrijirea pe termen lung dacă aceștia erau deja asigurați prin angajare anterioară. În caz contrar, beneficiarii asistenței sociale nu erau acoperite de asigurările de sănătate și puteau beneficia de prestații de îngrijire a sănătății numai prin prestații de sănătate. O problemă majoră a fost și "stația de transfer" între ajutorul de șomaj și asistența socială, deoarece fiecare transportator a deținut celălalt responsabil. Ambele servicii au generat costuri ridicate care nu au fost acoperite de contribuțiile la asigurarea de șomaj și au trebuit să fie finanțate din banii contribuabililor. Asistența socială în special a împovărat comunitățile în regiunile slab structurale, cu mulți șomeri. În ceea ce privește ambele prestații sociale, au fost responsabile diferite jurisdicții: ajutorul de șomaj a căzut sub incidența instanței sociale, pentru asistență socială, cu toate acestea, jurisdicția administrativă a fost responsabilă. ALG II a avut ca scop crearea unui beneficiu social pentru toți șomerii angajați, care este suportat exclusiv de guvernul federal prin Agenția Federală pentru Ocuparea Forței de Muncă. Asistența socială a rămas pentru persoanele care nu au dreptul la indemnizație de șomaj II, în special pentru că nu pot lucra. Cu toate acestea, astăzi (2018), costurile locuințelor sunt suportate de municipalități, iar veniturile care urmează să fie creditate reduc în principal plățile federale. Există, de asemenea, diverse reglementări , cum ar fi u. a. Ordonanța privind indemnizația pentru șomaj II / Ordonanța privind protecția socială (Alg II-V) și Ordinul de ineligibilitate (Ordonanța privind indemnizația pentru persoanele cu handicap). De regulă, organizațiile ALG II sunt agențiile pentru muncă și orașele sau districtele independente (municipalități). În acest context, Agenția pentru ocuparea forței de muncă acoperă nevoile regulate, inclusiv cerințele suplimentare și serviciile de integrare, în timp ce municipalitatea suportă costurile de cazare, serviciile de educație și de participare, prestațiile unice și serviciile însoțitoare (§ 6 SGB II). Potrivit articolului 44b din SGB II, purtătorii formează o instituție comună, care, potrivit articolului 6d SGB II, poartă numele de Jobcenter. În plus, municipalitățile individuale în temeiul articolului 6a SGB II pot prelua singură sponsorizarea. Ele sunt denumite în mod obișnuit comuna de opțiuni. Costurile suportate de asumarea sarcinilor, inclusiv costurile administrative, sunt rambursate de către Confederație (§ 6b (2) SGB II). Lista tuturor municipalităților cu opțiune autorizată poate fi găsită în Ordonanța privind admiterea în comun a vehiculelor. ARGE anterioară a fost abrogată odată cu data de 1 ianuarie 2011, după ce o hotărâre a Curții Constituționale Federale a declarat că aceasta este incompatibilă cu Legea fundamentală. Odată cu introducerea articolului 91e GG, legiuitorul a legitimat această formă de cooperare în cazul Centrului de Locuri de Muncă. Acest lucru a eliminat, de asemenea, cazurile rare de sponsorizare separată. ALG II urmărește să permită oamenilor cu capacități de muncă să-și satisfacă nevoile materiale de bază, cu excepția cazului în care aceștia le pot acoperi prin propriile resurse sau prin intermediul altora. Aceasta ar trebui să permită beneficiarilor o viață decentă și, prin urmare, să se țină seama de cerințele statului de bunăstare din Legea fundamentală (§ 1 SGB II).Principiul este principiul "promovării și solicitării": securitatea existenței nu este oferită necondiționat, dar beneficiarii beneficiilor sunt obligați să facă tot posibilul pentru a pune capăt nevoii lor de ajutor și pentru a participa la integrarea pe piața muncii. Legea are încă obligația de a încheia un acord de integrare, însă încălcarea acestei obligații nu mai poate fi sancționată începând cu 2011 (§ 2 SGB II). În schimb, furnizorul de asigurare de bază poate oferi beneficii pentru a transmite beneficiare beneficiilor în muncă. El trebuie să furnizeze aceste servicii, cu condiția ca beneficiarii de beneficii să fie sub vârsta de 25 de ani sau mai mari de 58 de ani. Beneficiarii care nu au cunoștințe suficiente despre limba germană trebuie plasați într-un curs de integrare (§ 3 SGB II). au vârsta de cel puțin 15 ani și nu au atins încă vârsta standard de pensionare, Beneficiile sunt, de asemenea, acordate persoanelor care locuiesc cu beneficiari angajabili într-o comunitate de nevoi, cum ar fi copiii lor. este dobândirea Capabil care nu este în măsură, nu din cauza unei boli sau a unui handicap în viitorul apropiat, în condițiile obișnuite de pe piața forței de muncă timp de cel puțin trei ore pe zi, în munca de a fi (§ 8 alin. 1 SGB II).Este nevoie de ajutor, care nu pot sau nu salvați suficient de a fi considerate venituri sau active pentru o viață și asistența necesară din alte, în special de către membrii sau instituții ale altor prestații sociale (de exemplu, alocația pentru locuință sau alocații pentru copii), primește (§ 9 SGB II) . Cu ajutorul poate fi, astfel, de asemenea, folosite, care nu poate exista din cauza veniturilor reduse câștigat fără ALG II ca un beneficiu suplimentar (săraci de lucru), sau care primesc prestații de șomaj cu ajutoare de șomaj scăzut, cunoscut sub numele de „îmbogățire“. Cine nu are nevoie de ajutor care primește subvenții pentru contribuțiile de asigurări de sănătate în conformitate cu articolul 26 SGB II. Orice lucrare este rezonabilă pentru beneficiarul în drept, cu excepția cazului în care persoana fizică, psihică sau emoțională nu poate să o facă sau dacă ar face acest lucru să pună în pericol creșterea copilului sau a copilului partenerului său sau dacă ar fi incompatibilă cu îngrijirea unei rude , sau dacă executarea lucrării se opune unui alt motiv important (§ 10 SGB II). Un astfel de motiv trebuie să aibă importanță pentru motivele specifice menționate mai sus pentru o inacceptabilitate. Niciun beneficiu în conformitate cu SGB II nu a primit: Străinii au în principiu același drept la ALG II ca și germanii. Cu toate acestea, niciun beneficiu al SGB II nu este primit de străini, care nu au domiciliul și reședința obișnuită în Germania, de exemplu. Turiștii sau lucrătorii sezonieri (§ 7 (1) teza 1 SGB II), beneficiarii conform § 1 din Legea privind indemnizațiile pentru solicitanții de azil, în special solicitanții de azil și străinii cu toleranță (§ 7 paragraful 1 fraza 2 nr.3 SGB II) și al căror drept de ședere rezultă numai din scopul căutării unui loc de muncă și al membrilor familiilor acestora (articolul 7 alineatul (1) teza a 2-a SGB II). Valoarea individuală a indemnizației de șomaj II care urmează a fi acordată este calculată de către plătitori pe baza mai multor factori și depinde de nevoile curente ale regulii și de cheltuielile pentru cazare, de numărul de copii, precum și de venitul solicitantului și al membrilor comunității sale de nevoi. Cerințele de reglementare sunt formulate la data de 1 ianuarie a fiecărui an pe baza evoluției medii a prețurilor pentru bunurile și serviciile relevante pentru cererea obișnuită, precum și a evoluției medii naționale a salariilor și salariilor nete pe angajat în conformitate cu conturile naționale (index mixt) și publicate în Monitorul Federal al Federal. Comunitatea de nevoi, comunitatea de uz casnic Conform articolului 7 SGB II, o comunitate de nevoi formează membrii unei gospodării a cărei nevoi individuale sunt determinate ținând cont de circumstanțele financiare ale celorlalți membri ai comunității de nevoi. Un beneficiar independent care trăiește singur este, de asemenea, considerat o comunitate de nevoi. A aparține comunității de nevoi (enumerarea concluzionează): beneficiari care pot fi angajați părintele care locuiește în gospodărie sau un părinte care locuiește în gospodăria unui copil necăsătorit, în vârstă de până la 25 de ani și partenerul de familie al acelui părinte ca partener al persoanei care are dreptul la prestații soțul care nu este separat definitiv, partenerul de viață care nu este separat definitiv o persoană care locuiește împreună cu beneficiarul în vârstă de muncă într-o gospodărie comună astfel încât, după aprecierea corespunzătoare, voința reciprocă să-și asume responsabilitatea reciprocă și să stea una pe alta, copiii necăsătoriți care aparțin gospodăriei persoanelor menționate la alineatele (1) - (3) de mai sus, în cazul în care copiii au vârsta sub 25 de ani și nu își pot asigura mijloacele de trai pentru propriul lor venit sau proprietate. O comunitate de gospodărie există atunci când mai multe persoane care nu formează o comunitate de nevoi trăiesc și lucrează împreună pe o familie. Sarcina probei constă în fondul de bază. Nu există o obligație de informare a rudelor și a fraților care trăiesc în comunitatea casnică, despre care sunt suspectate serviciile în temeiul articolului 9 alineatul 5 din SGB II. Subvențiile, comunitățile rezidențiale (student) sau locuințele de către angajatori (cum ar fi industria ospitalității) nu sunt comunități de uz casnic. Elevii și studenții au fost excluși din ALG II numai începând cu 1 august 2016, în cazul în care studiază și locuiesc în afara gospodăriei părinților lor sau dacă cererea lor Bafög a fost respinsă pentru orice alt motiv decât veniturile sau veniturile proprii ale părinților. În toate celelalte cazuri, chiar dacă cererea este în curs, studenții au dreptul la beneficii. Ucenicii pot primi, în orice caz, ALG II. Cei care frecventează o școală generală de învățământ (Gymnasium, Fachoberschule, Berufsvorbereitungsjahr, Berufsgrundbildungsjahr) și sunt excluși de la prestații în conformitate cu BAföG, deoarece locuiește în continuare cu părinții lor, au și o cerere de indemnizație de șomaj II (§ 7 Abs. 6 Punkt 1 SGB II). Acest lucru se aplică și persoanelor care participă la o școală de seară și care au o vechime mai mare de 30 de ani, astfel încât să nu existe dreptul la prestații conform BAföG (articolul 7 paragraful 6 punctul 3 din SGB II). Beneficiile de securitate socială de bază în cadrul SGB II sunt, în principiu, subordonate altor prestații sociale. Prin urmare, cei care beneficiază de alte prestații sociale, evitând, eliminând, reducând sau reducând nevoia de asistență, trebuie, de asemenea, să se aplice pentru prestațiile sociale. Aceasta nu include așa-numita „alocație de locuințe Kinder“ (alocația de locuințe doar pentru copii în cazul în care se poate asigura cu privire la întreținerea prin propriile lor mijloace de trai) (§ 12a SGB II). refuză o putere autorizată să ofere necesare pentru respectarea celorlalte cererii de putere, astfel încât autoritatea poate, în conformitate cu § 5 alin. 3 SGB fișier II, cererea sau să caute o cale de atac împotriva anunțurilor falimentare. ALG II va fi acordat numai la cerere și numai după depunerea cererii. Ajutoarele unice, în conformitate cu § 24 SGB II, precum și serviciile pentru educație și participare trebuie solicitate în mod explicit separat. În principiu, nu este nevoie de formular, chiar și un interviu orală trebuie privit ca o cerere validă. Cererea de prestație de existență are efect în prima zi a lunii și ia în considerare automat toate nevoile regulate și costurile de cazare (§ 37 SGB II). Se presupune că reclamantul are dreptul să reprezinte întreaga comunitate de nevoi (§ 38 SGB II). Decizia privind cererea va fi comunicată solicitantului printr-o decizie împotriva căreia o obiecție poate fi ridicată în termen de o lună de la data publicării. Responsabil la nivel local este centrul de ocupare a forței de muncă, în a cărui rază se află resortisantul obișnuit. În cazul în care nu se poate detecta o reședință obișnuită, de exemplu cu persoanele fără adăpost, centrul de muncă este responsabil, în a cărui rază se află în realitate solicitantul (§ 36 SGB II). Solicitanții sunt comparate cu suportul de securitate de bază are obligația de a coopera în conformitate cu § 60 SGB I. În plus, au, de asemenea, angajatorul (§ 57, § 58 SGB II) și anumite părți terțe, cum ar fi persoana solicitantă dependentă (§ 60 SGB II) o informare și obligația de participare la transportatorul de asigurare de bază. Vino angajator sau terțe părți obligațiile de cooperare ale acestora nu după, transportatorul de garanție împotriva acestuia poate impune o amendă de până la 2.000 de euro, conform § 63 SGB II, și el poate pretinde despăgubiri conform § 62 SGB II. În cazul în care un beneficiar nu se cunoaște este o schimbare în circumstanțele cererii, garanția unei suport amenda de pana la 5.000 de euro poate impune împotriva lui (§ 63 alin. 6 SGB II). Începând cu 1 august 2016, dreptul la ALG II și la prestațiile sociale a fost practic impracticabil (articolul 42 alineatul (4) SGB II). Anterior, acest lucru sa aplicat numai beneficiilor asistenței sociale pentru persoanele cu handicap în întregime, în timp ce indemnizația de șomaj II ca venit de muncă era pe deplin atașabilă de la o anumită limită de scutire. În același cadru, prestațiile în numerar transferate în contul curent al beneficiarului sunt protejate în mod automat împotriva garanțiilor, în cazul în care contul este un cont de protecție împotriva sechestrului în conformitate cu § 850k ZPO. Dacă ALG II sau Sozialgeld este creditat într-un cont de protecție împotriva sechestrului, banca poate să perceapă acești bani numai pentru 14 zile cu taxe de întreținere a contului. De altfel, titularul de cont trebuie să se poată baza pe prestațiile transferate timp de 14 zile, chiar dacă contul său ar trebui să cadă în dezavantaj (§ 850k Abs. 6 ZPO). Servicii de cazare și încălzire în conformitate cu § 22 SGB II În plus, următoarele servicii vor fi furnizate în anumite condiții: În plus față de necesitățile obișnuite, copiii, adolescenții și tinerii adulți trebuie să țină seama de cerințele separate pentru educație și participare la viața socială și culturală din comunitate (§ 28 SGB II). Subvenție la contribuțiile de asigurare pentru o asigurare privată de sănătate și de îngrijire pe termen lung în conformitate cu articolul 26 SGB II Începând cu 1 ianuarie 2011, beneficiarii ALG II nu vor mai primi nici o contribuție de asigurare de pensie. Începând de atunci, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) din Legea nr. 6 din SGB VI, dobânda de beneficii a fost creditată la asigurarea de pensie. Odată ce nevoia a fost calculată, se va evalua pe baza veniturilor și a activelor eligibile dacă solicitantul și persoanele care locuiesc împreună cu acesta sunt capabile să acopere propriile nevoi sau au nevoie de asistență și beneficiază de beneficii. În cel mai simplu caz, o persoană primește beneficii în valoare de nevoile obișnuite și de costul cazării, deoarece nu are nici active eligibile, nici venituri. În conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din SGB II, veniturile și activele care urmează să fie creditate acoperă cerințele din ordinea menționată mai sus. Dacă beneficiarii beneficiului au nevoie de asistență numai din cauza beneficiilor pentru educație și participare, veniturile și bogăția acoperă beneficiile individuale în ordinea în care sunt enumerate în lege. Adulți parteneri de căsătorie, parteneriat civil, căsătorie sau căsătorie Persoane singure până la vârsta de 24 ani sau peste adulți până la vârsta de 24 de ani cu un partener minor, Cuantumul cerinței obișnuite depinde de articolul 20 alineatele (2) - (4) din SGB II și de articolul 23 din SGB II în legătură cu Regelbedarfs-Ermittlungsgesetz. Cerințele de reglementare sunt formulate la data de 1 ianuarie a fiecărui an, pe baza evoluției medii naționale a prețurilor la bunuri și servicii cu nevoi obișnuite și a evoluției medii naționale a salariilor și salariilor nete pe angajat în conformitate cu conturile naționale (index mixt) și publicate în Monitorul Federal al Republicii Moldova. Spre deosebire de reglementările legale (și în conformitate cu legea anchetei privind cerințele de reglementare), este vorba de soți, care nu conduc o gospodărie comună, aproximativ pentru că un soț aflat în permanență într-o casă este cazat, cerința de regulă pentru folosirea unei singure persoane. În plus față de necesitatea de reglementare 22 alineatul 1 SGB II a recunoscut costurile reale de locuințe și de încălzire conform § măsura în care acestea sunt rezonabile. Aici trebuie luate în considerare condițiile, în special nivelurile chiriilor de pe piața imobiliară locală [28] Costurile de locuințe inadecvate sunt recunoscute conform § 22 alineatul 1 SGB II numai atâta timp cât beneficiarii nu este posibilă sau nu poate fi de așteptat să reducă costurile printr-o schimbare de reședință, prin angajarea sau în alte moduri, dar de obicei nu mai mult de șase luni. Pentru sub 25 de ani care se deplasează fără asigurări furnizorul de servicii, 20, paragraful 3 SGB II este recunoscută doar 80% din cerințele de control conform § și au în conformitate cu § 22 alineatul 5 SGB regula II nu are dreptul la rambursarea cheltuielilor de cazare, precum și în conformitate cu § 24, paragraful 6, SGB II nu a fost acordat niciun echipament inițial. Cu toate acestea, în mod excepțional, costurile de cazare trebuie suportate de furnizorul de servicii în cazul în care există o cauză gravă care necesită mutarea. În aceleași condiții, se poate renunța la condiția asigurării prealabile. Mamele care urmează în cursul celei de-a 13-a săptămâni de sarcină au o cerință suplimentară în valoare de 17% din nevoile regulate (67,83 €, articolul 21 alineatul 2 SGB II). Mai multe nevoi pentru persoanele cu handicap Persoanele cu dizabilități care au dreptul să participe la prestații de viață profesională, școală și formare în cadrul asistenței de integrare SGB XII sau alte mijloace de obținere a unui loc de muncă au dreptul la o cerință suplimentară de 35% din nevoile regulate (148,40 EUR , § 21 Abs. 4 SGB II). Copiii cu dizabilități nu au dreptul la cerințele suplimentare, [33] persoanele cu handicap cu dizabilități numai în contextul educației școlare (articolul 23 punctul 2 SGB II). Curtea Socială Federală a justificat cerințele suplimentare, în măsura în care cerințele suplimentare se acordă numai în cazul în care o măsură are loc într-adevăr, fapt în urma căruia persoana cu handicap suportă costuri suplimentare. Un serviciu de plasare pur și de consultanță nu este suficient. Pe de altă parte, nu este necesar ca măsura să fie o măsură specifică handicapului Mai multă nevoie de hrănire costisitoare Cererea suplimentară pentru alimentarea cu apă caldă descentralizată Dacă cererea de energie pentru producerea apei calde nu este deja luată în considerare în costurile de încălzire, deoarece apa caldă este generată separat de încălzire prin dispozitivele instalate în locuință (de exemplu încălzitoare instantanee de apă), în conformitate cu § 21 (7) SGB II este recunoscută o cerință suplimentară a cărui înălțime este cuprinsă între 0,8 și 2,3% din cerința standard. În cazuri individuale, trebuie luate în considerare nevoi speciale incontestabile, în curs de desfășurare, nu doar o singură dată Pentru beneficiarii care solicită suplimentar este recunoscut în cazul în care, în cazuri individuale, o, nevoie specială în curs de desfășurare, nu doar o singură dată de netăgăduit (§ 21 alin. 6 SGB II). Cerința suplimentară este de netăgăduit atunci când acesta este în special nu sunt acoperite de subvenții terță parte, precum și luând în considerare economiile de beneficiari, iar înălțimea deviază în mod semnificativ de cererea medie. Este inadmisibilă o limită de minimis de 10% din cerința obișnuită. Ca urmare a deciziei Curții Constituționale din 9 februarie 2010, de asemenea, de necontestat, nevoi speciale în curs de desfășurare, nu doar o dată să fie luate în considerare, care nu sunt acoperite de beneficiile standard cu toate acestea, trebuie să îndeplinească obligatorii pentru a asigura o existență decentă. Acest lucru poate z. De exemplu: Curățarea și ajutorul casnic pentru utilizatorii de scaune cu rotile Costuri pentru exercitarea dreptului de acces Alte cazuri de dificultate comparabile Nu există servicii speciale nu ar trebui să fie după declarația de afaceri pentru a acoperi taxa de consultare, pentru îmbrăcăminte și încălțăminte dimensiuni sau pentru un anumit efort de boală dieta. Cerințele prevăzute la § 20 SGB II nu includ cerințele pentru Echipamentele inițiale pentru locuință, inclusiv aparatele de uz casnic, Echipamente originale pentru îmbrăcăminte și echipamente originale pentru sarcină și naștere, de asemenea Achiziționarea și repararea încălțămintei ortopedice, repararea echipamentelor și echipamentelor terapeutice și închirierea de echipamente terapeutice. Aceste cerințe sunt furnizate separat la cerere. Chiar și persoanele care nu primesc ALG II pot beneficia de avantajele unice, în cadrul cărora se pot aștepta la o cotă de cost rezonabilă în acest caz (articolul 24 alineatul (3) SGB II). Apartamentul cu echipament inițialO necesitate pentru primele facilități ale unui apartament care nu este deja acoperite de mobilier existente și alte decorațiuni de origine ( „inițial“) este - spre deosebire de o înlocuire sau reparații - nevoi care nu sunt acoperite de cota standard trebuie să fie aplicat separat și. Aceasta se referă, de exemplu, la nevoi suplimentare de separare a soților sau partenerilor non-maritali atunci când două gospodării trebuie să primească obiecte de uz casnic. Dar chiar și îndepărtarea unui copil de la casa părintească poate duce la necesitatea inițială a obiectelor de uz casnic. În cazuri speciale, totuși, poate fi luată în considerare și necesitatea unei substituții. În plus față de cazuri precum închisoarea și lipsa de adăpost, acest lucru se poate întâmpla și atunci când este implicat un beneficiar de beneficii din străinătate. De asemenea, se acordă un echipament inițial dacă mobilitatea deja existentă devine inutilizabilă ca urmare a unei mișcări inițiale a furnizorului de asigurări de bază. Echipamentul inițial al unei locuințe ar trebui să permită o gestionare ordonată a gospodăriei și o viață demnă. Pentru echipamentul original în apartament include mobilier (mobilier, perdele, iluminat) și aparate de uz casnic (masina de spalat, aragaz, frigider, aspirator, fier). Într-o hotărâre a Curții sociale Dusseldorf din 2007 costurile individuale de elemente, cum ar fi repaus la pat, lenjerie de pat, dulap, lampi, etc. au fost menționate în mod specific. Un tată, care sa mutat împreună cu soția sa, a primit bani pentru o mașină de spălat. În alt caz, un receptor de putere a primit o mașină de spălat. Nu includeți echipamente de divertisment, cum ar fi un televizor, care nu poate fi preluat ca parte a echipamentului inițial. Un PC nu este finanțat. Pardoseala este înțeleasă ca un echipament suplimentar opțional. Este la discreția transportatorului de asigurare de bază, dacă el furnizează Erststattstattungsbedarf ca prestații în natură sau în numerar. el optează pentru o prestație în numerar, el poate plat rata, cu condiția ca originea și calcularea sumelor fixe stabilite pentru a înțelege și beneficiarii acestora pot satisface efectiv nevoile sale. Din punct de vedere al rentabilității, cerințele de bunăstare socială pot fi îndeplinite, de asemenea, prin elementele second-hand și mobilierul utilizat. Nevoia nu este limitată în timp, beneficiarul unui beneficiu nu este obligat să solicite imediat și imediat o livrare inițială și să nu-și piardă cererea prin ezitare. De asemenea, echipamentul inițial se poate referi și la o singură piesă de mobilier și nu neapărat la o gospodărie completă. O necesitate pentru echipamentul inițial de îmbrăcăminte este furnizată numai în anumite circumstanțe. Aceasta include, de exemplu, o creștere sau o scădere puternică a greutății care face imposibilă utilizarea vechilor haine. Echipamentul inițial pentru sarcină și naștere include, pe de o parte, costurile pentru hainele de maternitate, pe de altă parte costurile pentru îmbrăcămintea pentru prima dată a nou-născutului și a mobilierului necesar, cum ar fi un dulap, un cărucior și o pătuț. Curtea Socială Federală a decis în 23 mai 2013 că poate fi solicitat un nou echipament inițial dacă copilul este prea mare pentru pat și este necesar un nou pat pentru tineret. Pantofi ortopedici și dispozitive terapeutice Cererea de încălțăminte ortopedică include contribuția proprie pe care asiguratul legal trebuie să o plătească pentru achiziționarea de încălțăminte ortopedică. Dispozitivele terapeutice sunt toate dispozitivele care au un scop medical, cum ar fi respiratoarele; Conform unei hotărâri a Curții Sociale Federale, se includ și ochelari de vedere, astfel încât costurile de reparare a ochelarilor trebuie să fie acoperite de această dispoziție ca o plată unică. În anumite împrejurări, beneficiarului i se poate acorda un împrumut în cazul în care nu este acoperită o cerință unică în condițiile împrejurărilor, care este acoperită de nevoia standard de asigurare a mijloacelor de trai (articolul 24 alineatul 1 SGB II). Acesta este cazul, de exemplu, atunci când există un risc de întrerupere a alimentării datorită datoriilor curente acumulate în timpul tragerii. În plus, se poate acorda un împrumut pentru acoperirea perioadei de la angajarea la prima salarizare (articolul 24 alineatul (4) SGB II). Servicii de educație și participare Copiii și adolescenții, precum și elevii primesc, în plus față de cerința obișnuită în condițiile articolului 28 SGB II, prestații pentru educație și participare, în măsura în care nu au dreptul la prestații în conformitate cu al patrulea capitol SGB XII. Educația și Teilhabeleistungen trebuie solicitate separat (§ 37 SGB II). Acest lucru nu se aplică în cazul livrărilor școlare personale în valoare de 70 de euro în luna august și de 30 de euro în februarie pe elev școlar calificat, în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) din SGB II. Prestațiile sociale în conformitate cu articolul 19 alineatul 1 teză 2 SGB II primesc persoane eligibile care nu sunt pregătiți pentru muncă, care trăiește într-o comunitate de nevoi în sensul articolului 7, paragraful 3, SGB II și cu o persoană eligibilă pentru muncă, care poate pretinde chiar și după beneficiile prevăzute de SGB II, în sensul § nu au nici o pretenție la securitatea de bază în vârstă înaintată și capacitatea redusă de câștig în conformitate cu § 41 SGB XII. În plus, copiii care nu sunt angajați, minori ai stagiarilor eligibili pentru BAföG beneficiază de alocația socială. Prin acordarea de asistență socială prin intermediul centrului de locuri de muncă în loc de asistență socială (HLU), conform celei de a 12-a cărți a securității sociale de către instituția de asistență socială, pentru a evita ca diferitele autorități să fie responsabile pentru membrii individuali ai comunității de nevoi. Contribuțiile de asigurări de o sănătate pentru beneficiarii de ALG II, care, în asigurări de sănătate publică în conformitate cu § 5 alin. Nr 2a SGB V fac obiectul asigurării obligatorii va fi plătită în valoare de aproximativ 100 de euro pe lună de la taxele de guvernul federal, costurile suplimentare sunt legale membrilor Asigurări de sănătate distribuite. Contribuția suplimentară la asigurări de sănătate este de 3 SGB V numai la valoarea contribuției suplimentare medie aplicabilă în conformitate cu § 242a SGB V și, de asemenea, adoptate în această sumă în conformitate cu § 242 alin .. Contribuția este, de asemenea, preluată pentru persoanele care sunt asigurate în asigurarea de sănătate statutară și care ar avea nevoie de ajutor doar prin contribuția de asigurări de sănătate. Beneficiarii de ALG II sau bani sociale, care sunt încă în familie asigurate în cadrul asigurării de sănătate statutare nu de asigurare, de a primi o subvenție pentru primele de asigurare pentru aderare voluntară în asigurări de sănătate sau de asigurări de sănătate privat până la jumătate din valoarea contribuției la rata de bază în conformitate cu § 152 alin. 4 Legea privind supravegherea asigurărilor (VAG). Această subvenție nu se limitează la valoarea ratei reduse a contribuției pentru beneficiarii ALG II în asigurările de sănătate statutare. Dreptul de deducere a unei asigurări private de sănătate nu este acoperit de această subvenție, dar poate fi revendicat ca o cerință suplimentară în cazuri excepționale. Contribuțiile la o asigurare privată de îngrijire pe termen lung vor fi de asemenea plătite până la jumătate din contribuția la tariful de bază Pentru a închide un plan de agent de întârziere portiță, în plus, trebuie incluse contribuțiile la asigurarea statutară cu beneficiarii de beneficii, care sunt membri voluntari ai de asigurări de sănătate și în conformitate cu § 20 Abs. 3 SGB XI asigurare în asigurări. Creditarea veniturilor și a activelor Venitul trebuie, în măsura în care trebuie luat în considerare, să fie utilizat în primul rând pentru a asigura un trai. Venitul este ceea ce membrii comunității de nevoi câștigă în valoare în timpul achiziționării beneficiului. Există la data depunerii cererii, sunt active. Care venit va fi luat în considerare în ce sumă este reglementată în §§ 11-11b SGB II, precum și în Regulamentul privind indemnizația de șomaj II / Bugetul social - Alg II-V. Imaginile din dreapta arată exemplele unei singure persoane fără copii și pentru un cuplu cu un copil. Venituri care trebuie luate în considerare Venitul curent sau nerecurențial este recunoscut în luna calendaristică în care acesta se acumulează (principiul influxului). O august 2016, competența Curții federale sociale a fost în mare parte revizuit: veniturile acumulate lunar, în mod regulat, sunt veniturile curente, toate celelalte venituri sunt venituri o singură dată, prin urmare, de asemenea, despre plățile pe performanțe remarcabile. Ar elimina prin luarea în considerare un venit de o singură dată într-o lună de drept, doza unică la o perioadă de șase luni, va fi împărțit în mod egal și de cont lunar, cu o parte din sumă corespunzătoare. În cazul în care beneficiarul consumă venitul unic deja înainte de sfârșitul perioadei de imputare de șase luni, acesta poate solicita un împrumut numai în temeiul articolului 24 alineatul (4) din SGB II. Din veniturile prevăzute la articolul 11b din SGB II, anumite sume trebuie deduse în contextul ajustării veniturilor. O prezentare generală a veniturilor care urmează a fi creditate este calculatorul gratuit al alocațiilor SGB II al Ministerului Federal al Muncii și Afacerilor Sociale. În conformitate cu articolul 11a din SGB II, anumite tipuri de venituri nu sunt luate în considerare. Acestea includ: pensia de bază conform Legii federale de utilitate publică și alte legi care se referă la reglementările corespunzătoare. Pensii și prestații în temeiul legii federale de compensare, care sunt prevăzute pentru deteriorarea vieții și a corpului și a sănătății, până la cuantumul pensiei de bază relevant în temeiul Legii federale de aprovizionare drept civil de compensare bani Donații de terțe părți, cu condiția ca în considerare ar fi extrem de inechitabil și nu afectează în mod semnificativ poziția beneficiarului de beneficii, cum ar fi o alocație pentru o donare de sânge sau servicii ale unui fond de compensare. Pensie vătămată, în cazul în care plata îi dă dreptul titularului la prestații în temeiul Legii federale de pensii, în temeiul articolului 65 BVG, până la valoarea pensiei de bază corespunzătoare Serviciile care sunt prevăzute în mod expres în temeiul legii publice pentru un scop care nu servesc la asigurarea mijloacelor de trai nu sunt, de asemenea, luate în considerare. Acestea includ, de exemplu, toate beneficiile asigurării legale de îngrijire pe termen lung sau a primei pentru locuințe. Excepțiile se aplică: partea educațională a indemnizației de îngrijire pe termen lung, în conformitate cu articolul 39 din SGB VIII, în cazul celui de-al treilea copil favorizat 75%, de la cel de-al patrulea copil adoptiv se ia în considerare suma totală beneficiile de îngrijire de zi în conformitate cu § 23 SGB VIII. În plus, articolul 1 din Regulamentul privind indemnizația de șomaj II / Regulamentul privind protecția socială stabilește norme suplimentare pentru creditare și ignorarea veniturilor. De exemplu, veniturile de până la 10,00 euro pe lună sunt gratuite. Limita de minimis există chiar dacă venitul este altfel obținut și luat în considerare și este, de asemenea, venitul curent. În cazul în care persoana care are dreptul la prestații sau persoanele care locuiesc împreună cu aceasta într-o comunitate de nevoi sunt active recuperabile, în conformitate cu articolul 12 SGB II, nu există niciun drept la indemnizație de șomaj II, în măsura în care valoarea proprietății depășește anumite cote, nu este o chestiune de protecție și recuperare ar însemna o dificultate deosebită pentru cei afectați. Activele trebuie să fie luate în considerare în ceea ce privește valoarea lor de piață, indiferent de reglementările fiscale (§ 8 Alg II-V). Nu există venit, ci venituri, venitul (dobânda, dividendele) din avere, deoarece beneficiarul primește venitul în valoare numai în timpul necesar. Active fără caracter obligatoriu în conformitate cu articolul 12 SGB II Alocație gratuită pentru achizițiile necesare ¹ Beneficiarii care s-au născut înainte de 1 ianuarie 1948 au făcut obiectul unei deduceri de 520 de euro și de maximum 33.800 de euro. ² Activele copiilor nu sunt luate în considerare la calcularea beneficiilor părintești. ³ Proprietatea nu trebuie folosită înainte de pensionare din cauza unui contract contractual irevocabil. Schemele federale de pensii, cum ar fi "pensia Riester", nu sunt incluse în acest activ, s. u. Active protejate. Ca o avere nu ia în considerare: un vehicul adecvat pentru fiecare angajat eligibil în funcție de vârstă de muncă, în conformitate cu o decizie a APS din 6 septembrie 2007, un vehicul de până la o valoare de piață de 7 500 EUR este considerat adecvat. Vehiculele mai scumpe trebuie să fie luate de la caz la caz. în măsura în care salariatul eligibil sau partenerul său este scutit de asigurare obligatorie în asigurarea legală de pensie de către deținător într-o măsură adecvată, astfel cum este desemnată pentru furnizarea de pensie, o proprietate auto-utilizată de dimensiune adecvată sau un condominiu adecvat, Activele atâta timp cât se dovedește a fi destinate pentru achiziționarea timpurie sau de a menține un teren de origine de dimensiuni rezonabile, în măsura în care acest lucru este utilizat în scopuri rezidențiale a persoanelor cu handicap sau dependente sau pentru a servi și în acest scop ar fi pus în pericol prin utilizarea sau vânzarea bunurilor, Proprietatea și drepturile, în măsura în care recuperarea lor este în mod evident neeconomică sau ar însemna o dificultate deosebită pentru persoana în cauză. În ceea ce privește caracterul adecvat, condițiile de viață în momentul primirii beneficiilor la securitatea de bază pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă sunt decisive Asistență de integrare și plasare de locuri de muncă Potrivit articolului 15 SGB II, centrul de locuri de muncă trebuie să încheie un acord de integrare cu fiecare persoană eligibilă pentru muncă, care determină beneficiile necesare pentru integrare și determină eforturile pe care trebuie să le facă cel puțin beneficiarul pentru a-și găsi locul de muncă și cum își face eforturile trebuie să dovedească. Dacă beneficiarul respinge încheierea acordului de integrare, nu există nicio sancțiune; cu toate acestea, Centrul pentru Ocuparea Forței de Muncă poate impune unilateral măsurile luate de un act administrativ (contestabil). Instrumentul acordului de integrare a existat deja în Actul privind locurile de muncă AQTIV din 2001. Beneficiarii de ALG II, sunt în mare măsură includerea beneficiază de SGB III disponibile, cum ar fi plasarea de locuri de muncă, sprijin de la bugetul de plasament sau alocarea unor măsuri de activare și integrare ocupațională (§ 16 SGB II). În plus, beneficiile suplimentare sunt prevăzute în mod specific în SGB II: Nu există un drept legal pentru anumite servicii de integrare; Instrumentele necesare și adecvate sunt selectate de persoana de contact personală. Prin urmare, trebuie să se ia o decizie individuală discreționară cu privire la o cerere a beneficiarului (opțional). Cu toate acestea, există o pretenție la o justificare factuală a deciziei discreționare luate. O penalizare pentru o încălcare a drepturilor este în conformitate cu § 31 Abs. 1 SGB II datorită faptului că beneficiarii au încălcat în ciuda instrucțiuni anterioare consecințe juridice pentru schemele unui acord de reintegrare, să respingă un loc de muncă, formare sau muncă oportunitate sau nu sunt acceptabile luate în sus sau a anula o măsură rezonabilă. Consecințele juridice în ceea ce privește legea trebuie să fie concrete, corecte, complete și de înțeles. Trebuie să clarifice efectele imediate și concrete ale încălcării obligațiilor. Dacă declarația privind consecințele juridice nu îndeplinește aceste cerințe, beneficiarul serviciului nu poate fi sancționat. O pedeapsă este de asemenea exclusă dacă există un motiv important pentru comportamentul beneficiarului. În alte cazuri, în conformitate cu § 2, o penalizare este de 31 alin. SGB II, fără politica de sancțiune prealabilă posibil, cum ar fi atunci când o putere autorizată a adus nevoia de asistență în mod intenționat, din cauza unui timp de blocare dreptul la prestații de șomaj revine sau se stinge sau motiv pentru apariția unei El își dă timpul liber, de exemplu renunțând la munca sa. Reducerea beneficiilor pentru o sumă de sancțiune, după cum urmează, în conformitate cu articolul 31a alineatul (1) din SGB II: În cazul unei simple încălcări a taxei, ALG II se reduce cu 30% din cerința obișnuită. La prima încălcare repetată a taxelor, ALG II se reduce cu 60% din cerința obișnuită. O încălcare repetată a datoriei apare dacă a trecut mai puțin de un an de la ultima încălcare a taxei. Orice încălcare repetată a taxei va anula integral ALG II, inclusiv costurile de cazare. Întrucât numai beneficiarii ALG II sunt asigurați obligatoriu, această sancțiune elimină acoperirea asigurării de sănătate, cu condiția ca persoana în cauză să nu solicite și să primească bonuri de alimentare. În conformitate cu articolul 31a alineatul (2) din SGB II, în cazul persoanelor în vârstă de până la 25 de ani se aplică condiții mai stricte. În acest caz, cerința de regulă completă dispare deja la prima încălcare a datoriei; în caz de încălcare repetată a taxelor, ALG II, inclusiv costurile de cazare, va fi anulat complet. Cu toate acestea, în cazul anulării complete a indemnizației de șomaj II, instituția de bază de asigurări sociale poate conveni să ramburseze costurile cazării, în cazul în care destinatarul serviciului este de acord, ulterior, să își respecte obligațiile. Din același motiv, durata sancțiunii poate fi redusă la cerința obișnuită la șase săptămâni (articolul 31b alineatul 1 teză 4 SGB II). Dacă sancțiunile reduc ALG II cu mai mult de 30%, instituția de bază de securitate socială poate acorda, la cerere, beneficii suplimentare în natură, cum ar fi vouchere de produse alimentare. El trebuie să acorde aceste prestații în cazul în care copiii minori trăiesc în gospodăria persoanei sancționate (articolul 31a alineatul 3 SGB II). Trăiește mai mult de o persoană într-o comunitate de nevoie și a afectat costul proporțional de cazare cu o sancțiune a unui membru, acestea trebuie să fie compensată printr-o creștere corespunzătoare a celorlalți membri ai comunității de nevoie, așa cum ar apărea altfel Sippenhaftung ilegale O sancțiune pentru neîndeplinirea rapoartelor are loc în conformitate cu articolul 32 SGB II, în cazul în care un beneficiar, în ciuda consecințelor juridice anterioare ale unei cereri de notificare către organismul de bază sau într-un examen medical public, nu se conformează. În cazul unei astfel de sancțiuni, ALG II va fi redus cu 10%, care va fi adăugat la orice sancțiune existentă pentru o încălcare a taxei. Deoarece în acest caz nu există încălcări repetate ale obligațiilor, mai multe nereguli pot genera mai multe sancțiuni de câte 10% din beneficiul standard, fiecare dintre acestea expirând după trei luni. Cu toate acestea, Curtea Socială Federală a decis că notificările nu pot fi utilizate în mod abuziv pentru a reduce beneficiile cu mai mult de 30%. n 2015, au fost impuse în total 978 809 de sancțiuni. Majoritatea acestora au fost sancțiuni mici din cauza unor eșecuri de raportare (aproximativ 75%). 131.520 Șomaj Beneficiarii au fost afectați de cel puțin o sancțiune (3.0% din toți beneficiarii de șomaj II). Reducerea medie a beneficiilor dintre acestea a fost de 19,4%. 6 963 de pacienți cu Alg II au fost afectați de răspuns la scară largă Frecvența sancțiunilor variază în funcție de regiune; este mai mare în Berlin. În conformitate cu articolul 40 din SGB II, reglementările SGB X se aplică procedurii administrative în domeniul ajutorului de șomaj II, cu unele ajustări minore. Împotriva unui conform administrativ cu § 31 SGB X drumul spre instanțele sociale (§ 1 51 Abs.) SGG este în conformitate cu § 62 SGB X dat, deoarece disputele în domeniul ajutoarelor de șomaj II intră în responsabilitatea jurisdicției sociale. Acest lucru se aplică, de asemenea, în cazul litigiilor privind interzicerea unei locuințe emise de un centru de ocupare a forței de muncă împotriva unui beneficiar, în acest caz o trimitere la jurisdicția administrativă este inadmisibilă. Înainte de revendicare, trebuie să se efectueze mai întâi proceduri preliminare (§ 78 SGG). Persoanele care doresc să primească beneficii pot solicita asistență de consiliere la instanța districtuală locală. Asistența de consiliere nu poate fi negată pe motiv că beneficiarul poate pretinde sarcina de a consilia în temeiul articolului 14 SGB I la exact autoritatea împotriva căreia a introdus căi de atac . În temeiul articolului 39 SGB II, opoziția și acțiunea împotriva marea majoritate a actelor administrative nu au efect suspensiv. În caz de îndoială, acest lucru trebuie solicitat de la Curtea Socială (§ 86b SGG). Dacă termenul de opoziție a expirat deja, o cerere de revizuire poate fi totuși depusă (§ 44 SGB X). Cu favorizarea actelor administrative există o protecție a așteptărilor legitime, astfel încât anularea unui act administrativ este posibilă numai în anumite cazuri (§ 45 SGB X). Recuperarea de către autoritate circumstanțele relevante ale beneficiarului de beneficii pentru perioada în timpul schimbării, Autoritatea SGB, veniturile sau bunurile conform § 48 SGB X, § 330 alin. 3 teza 1 III creditate retroactiv de la începutul veniturilor câștiga și a anula decizia de autorizare în consecință și schimbare. Cheltuielile plătite în plus trebuie să fie rambursate. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, în conformitate cu § 40 alin. 4 SGB II 56% din venitul de închiriere pentru a lăsa să înlocuiască alocația de locuințe, care nu a aplicat datorită priorității Cartea a II-a beneficiarilor, serviciile nu pot fi recuperate până în prezent acest lucru. Cu toate acestea, acest lucru nu se aplică în cazul unei decizii provizorii în temeiul articolului 40 alineatul (2) nr.1 SGB II i. V. m. Secțiunea 328 SGB III; Aici, de asemenea, alocația pentru locuință trebuie să fie rambursată. Spre deosebire de majoritatea altor acte administrative în domeniul SGB II se desfășoară de opoziție și de acțiune împotriva unei decizii de recuperare într-o preliminară, care se referă numai la perioadele în trecut, un efect suspensiv. În plus, articolul 34 definește cererile de despăgubire în caz de comportament social. Creanțele față de beneficiarii pot, conform § 43. 1 SGB II sunt compensate cu beneficiile pentru a asigura mijloacele de trai. Compensarea este, în general, declarată în scris prin act administrativ. Termenul de prescripție este de trei ani; Perioadele în care recursul introdus de compensare nu este executabil, limitarea extinde (§ 43. 4 SGB II). O cerere poate fi emisă dacă confiscarea acesteia ar fi nerezonabilă (§ 44 SGB II). Cu toate acestea, acest lucru necesită cerințe stricte. O incorectitudine subiectivă poate fi acordată atunci când dispozitivul beneficiari de compensarea în caz de urgență, care este periculos pentru o viață sau-vernichtend; Cu toate acestea, simplul deficit al cerinței regulate nu este un pericol existențial. O inechitate obiectivă poate exista dacă revendicările au fost cauzate de abaterile organizației de bază. Pentru cererile de rambursare datorită beneficiilor plătite, ca urmare a unui anunț de evaluare preliminară, valoarea de compensare este de 10% din cerințele de control în cererile de despăgubire în abatere socială 30%. În total, valoarea compensării nu poate depăși 30% din cerința standard. În cazul în care această limită este depășită printr-o multitudine de revendicări, revendicările mai vechi omit (§ 43. 2 SGB II). În cazul în care plafonul este depășită din cauza unei reclamații simultane de rambursare în curs de desfășurare a unui împrumut, rambursarea împrumutului este omis (§ 43 Abs. 3 SGB II). Afecteaza furnizori de servicii diferite, cum ar fi agenția de ocupare pentru serviciile de cerințele de control și municipalitatea pentru costurile de locuințe și de încălzire este suma împărțită în funcție de valoarea creanțelor (§ 43a SGB II) compensare. Primește un beneficiar în timpul unui curent de credit, o penalizare este în conformitate cu notele tehnice agenția de ocupare suspend off, altfel ar duce la rezultate ilegale care 60% din cerințele de control au reprezentat, de destinatari, dar încă nu ar avea dreptul la un fel suplimentar sub formă de tichete de masă. Conform § 65e SGB II, de asemenea, susține un purtător de asistență socială pot fi compensate cu condiția ca beneficiarii intră înapoi în domeniul de competență al SGB II, dar numai în primii doi ani de performanțăALG II a fost o ianuarie 2005 prin Legea a patra pentru servicii moderne pe piața forței de muncă [1] ( „Hartz IV“) a fost introdus. Primele îmbunătățiri ale SGB II au intrat în vigoare odată cu Actul 1 de modificare a SGB II la 31 decembrie 2005. În foarte scurt subiectele abordate Amendamentul Actul de proporția guvernului federal la beneficiile pentru cazare și încălzire (§ 46 SGB II finanțare din fonduri federale). La 1 august 2006, prima parte a pasit „Legea pentru dezvoltarea în continuare a securității de bază pentru solicitanții de locuri de muncă“(pe scurt: dreptul de dezvoltare, anterior: „SGB II optimizare Legea“) a intrat în vigoare Legea privind dezvoltarea prevede aproximativ 50 de modificări, inclusiv reducerea beneficiilor și restricțiile de acces pentru indemnizația de șomaj II. deficiențe juridice fundamentale responsabilitățile nelichidate între Agenția Federală ocuparea forței de muncă și autoritățile locale nu au fost clarificate. Câteva exemple de modificări care au intrat în vigoare la 1 august 2006 sunt: Excluderea beneficiilor în cazul încălcării ordinului de disponibilitateLa 1 ianuarie 2007, a intrat în vigoare ultima sancționare a "Legii privind dezvoltarea securității de bază pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă". Punctele cheie aici au fost: Trei niveluri de sancțiuni: prima încălcare a taxelor, reducerea beneficiilor cu 30% timp de trei luni; a doua încălcare a taxelor, reducerea beneficiilor cu 60%; a treia încălcare a taxei în termen de un an, anularea totală a prestațiilor, inclusiv costurile de cazare și anularea asigurării de sănătate. Costurile de cazare sunt, de asemenea, afectate de sancțiuni pentru tineri. Numărul mediu anual de beneficiari angajabili în milioane În urma introducerii ALG II, în 2005 au fost înregistrate în medie 4,98 milioane de angajați eligibili care primesc ALG II. Acestea au format 3,9 milioane de comunități de nevoi. Beneficiarii prestațiilor sociale nu sunt incluse. Beneficiarii au fost, în primul rând, beneficiarii fostului beneficiar de asistență socială sau asistență pentru șomaj. Potrivit IAB, situația veniturilor ALG II sa deteriorat pentru aproximativ 50% din beneficiarii de ajutor de șomaj anterior, în timp ce sa îmbunătățit cu 43%. Chiar și fără a ține seama de costurile municipale, ALG II a fost, în cele din urmă, mai scump decât sistemul anterior de ajutor de șomaj și de asistență socială. Prin urmare, în 2006 au fost adoptate două legi majore de modificare. Cheltuielile nominale nominale ale guvernului federal pentru ALG II sunt estimate la aproximativ 36 de miliarde de euro pentru exercițiile financiare 2017-2019. În 2009, din 25 de milioane de declarații de ajutor de șomaj, 822 000 au fost depuse și aproape 143 000 au fost depuse. Raportul guvernului federal citează literalmente: "Aproximativ 1,2% din decizii au fost modificate sau revocate în cursul procedurii de opoziție. Abrogate sau modificate în instanță au fost de aproximativ 0,2% ". A existat o creștere de 38,655 plângeri în 2005 la 158436 în 2010. Rata de succes în procese a crescut de la 36,7% în 2006 la 48,8% în 2010, în prima jumătate a anului 2013, de asemenea, a contradicțiilor a fost acordat mai mult de o treime. Pentru abonați-șomerii II angajați, așa-numitul Aufstocker, ALG II acționează ca un salariu combinat. În septembrie 2005, au existat 900000 răsărire, 2010, au existat 1,4 milioane de răsărire, 2012 1300000 Acesta este de aproximativ o treime din beneficiarii ajutorului de șomaj II angajat. În 2014, aproximativ 13% dintre toți beneficiarii ALG II nu aveau o diplomă școlară, aproximativ 21% nu aveau o calificare profesională. La sfârșitul lunii aprilie 2016,7,7% dintre germani și 18% dintre străini din Germania erau Hartz IV / Beneficiari de șomaj II. Cu ALG II, noul software de management A2LL a fost introdus pentru prima data in centrele de job-uri cooperative ale Agentiei Federale si ale autoritatilor locale pentru calcularea beneficiilor. Responsabil pentru dezvoltarea software-ului a fost inițial casa de software PROSOZ Herten din partea T-Systems. Totuși, acest lucru sa datorat volumului mare al proiectului în aprilie 2005, cu puțin timp înainte de faliment, astfel că T-Systems a preluat programatorii și apoi a dezvoltat software-ul pe propria răspundere. A2LL a lovit titlurile în principal din cauza numeroaselor greșeli care au dus la probleme semnificative cu plata. Până în iulie 2006, costul de dezvoltare a fost de 48 de milioane de euro, de cinci ori mai mult decât era planificat inițial. Daunele cauzate de erorile de programare au estimat că guvernul federal a ajuns la 28 de milioane de euro, consiliul raional din Schleswig-Holstein a ajuns la un cost anual de 230 de milioane de euro. De asemenea, guvernul federal a recunoscut probleme semnificative de protecție a datelor; 40.000 de angajați ai Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă au acces nelimitat la toate datele de caz la nivel național. În martie 2008, agenția de ocuparea forței de muncă a decis să reușească software-ul predispuse la erori A2LL dezvoltarea programului de management al ALLEGRO (proces de performanță ALGII de bază de securitate online). Timpul de dezvoltare a fost estimat la cinci ani, costul estimat fiind de 90 de milioane de euro. Agenția Federală pentru Ocuparea Forței speră că noile îmbunătățiri software în procesarea și planurile să fie implicate mai mult decât a fost cazul în A2LL extern dezvoltate în dezvoltarea programului. Conversia de la A2LL la ALLEGRO a avut loc în perioada august 2014 - iunie 2015. În domeniul medierii, centrul de locuri de muncă de cooperare a pus software-ul VERBIS ( „plasament, consiliere și sistem de informații“) din 2005, care inițial vine de la agenția de ocupare și plasarea beneficiarilor sub SGB III. Cu VERBIS aplicații online pot fi create și profilele schimbate pentru medierea între centrele de locuri de muncă și Agenția Federală a Muncii, în cazul în care acesta este acoperit de prestații de șomaj în intervalul de Hartz IV ca la sfârșitul anului de referință. Municipalitățile optând au fost lăsate pentru motive de confidențialitate, programul A2LL nu utilizează, deoarece se bazează pe accesul central de gestionare a informațiilor personale (zPDV) al Agenției Federale a Muncii. Prin urmare, acest set un alt software predominant, fie, de asemenea, producătorul Prosoz sau terță parte ca software-ul „OK.Sozius SGB II“ din München cu sediul firma AKDB, „LämmKom Lissa“ Lämmerzahl sau aplicarea „AKDN-sociale“, a GKD compania Paderborn. Acestea au fost, în cele mai multe cazuri a altor evoluții ale programelor de asistență socială din înainte de 2004. Ei au interfețe cu software-ul Agenției Federale a Muncii pentru transmiterea de date statistice. Soluțiile software ale centrelor municipale de ocupare a forței de muncă în majoritatea lor includ nu numai calculul beneficiilor, ci și modulele de mediere a beneficiarilor. În domeniul lor de responsabilitate, ele înlocuiesc cererea VerBIS a Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă. software suplimentar este de multe ori încă începe să transforme exploatațiile lor în fișiere electronice pentru gestionarea documentelor, mai ales că centrul de locuri de muncă de la începutul acestui deceniu. În general, reformele de la Hartz critică faptul că legile privind serviciile moderne de pe piața muncii (2003-2005), dezvoltate de conceptul Hartz, au ratat intențiile lor. Scopul declarat de reducere la jumătate a șomajului și, mai presus de toate, reducerea șomajului pe termen lung nu a fost realizat până în prezent. Acest lucru se aplică și în cazul obiectivului de relaxare semnificativă a fondurilor publice prin fuzionarea șomajului și a asistenței sociale. Reducerea efectivă a șomajului în Germania începând cu anul 2006 se datorează exclusiv evoluției economiei, tendințelor demografice și modificărilor cosmetice ale statisticilor privind șomajul. Alte critici de natură generală la ALG II includ următoarele afirmații: Presiunea sporită a sancționării asupra șomerilor prin reforma Hartz pentru a prelua orice activitate ar reduce considerabil posibilitatea solicitanților de a-și exercita propriile pretenții în contractul de muncă (inclusiv în perspectiva sindicală). Aceasta conduce la extinderea sărăciei veniturilor. Angajații care au un sindicat sau un consiliu de întreprindere cu experiență și ambiții de viață active ar fi excluși de pe piața muncii de către masa candidaților subcontractați. Judecătorul de la Tribunalul federal a. D. și fostul stânga a Stângii Federale, Nešković, consideră că sancțiunile sunt neconstituționale, deoarece sancțiunea combină acordarea sau neacordarea securității de bază cu un comportament specific, dar nu cu nevoile reale. Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale Federale, garanția umană a Legii fundamentale impune asigurarea nivelului de subzistență în fiecare caz în parte. Comitetul ONU pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale a criticat faptul că beneficiarilor de beneficii de bază, asistență socială și Hartz IV nu li sa acordat un "standard decent de viață". ALG II implică un sprijin inadecvat pentru stilul de viață cu un singur părinte, cu copii mici și pentru femeile care trăiesc în parteneriat, deoarece obiectivele pieței forței de muncă corespundeau obiectivelor privind egalitatea de gen, De asemenea, au fost criticate practicile conceptului de retragere, al ajutorului de distribuire și al îngrijirii de urmărire (vezi aici). Potrivit Berliner Zeitung, șefii de centre de la Berlin colectează până la 4000 de euro pentru economii riguros implementate, care includ și sancțiuni, potrivit unei declarații confidențiale a Ministerului Federal al Muncii. Sancțiunile dure Hartz IV impulsionează evaluarea asistenței pentru persoanele fără adăpost, în special a celor sub 25 de ani de pe stradă. În special, avocații critică practica administrativă a centrului locurilor de muncă și povara gravă pe care o au asupra instanțelor sociale. Numai în 2009 au fost înregistrate 143.000 de procese împotriva centrelor de ocupare a forței de muncă, cu o rată de succes de 48,9%. Începând din noiembrie 2015, Curtea Socială Federală a pronunțat 777 de hotărâri privind ALG II. Potrivit avocaților, acest lucru se datorează, în principal, practicii de închidere a centrelor de ocupare a forței de muncă, astfel încât numeroase litigii care ar putea fi soluționate în mod informal în trecut trebuie să se desfășoare în instanță. În plus, cererile nu sunt adesea procesate deloc, astfel încât solicitanții trebuie să se apere cu acțiuni de nerespectare înainte ca Biroul să reacționeze. Curtea Administrativă Superioară din Renania de Nord-Westfalia a respins cererea unui destinatar al serviciului de a publica listele telefonice ale angajaților centrului de locuri de muncă pe motiv că publicarea acestor liste de telefone periclitează securitatea și existența Republicii Federale Germania. Calcul și cantitate de putere de echilibrare. Nivelul beneficiilor este criticat atât de inițiativele de bunăstare, cât și de cele fără scop lucrativ, precum și de asociațiile de afaceri; aceștia consideră că nivelul de putere de rezervă este prea mic în timp ce consideră că este prea mare. Senatul a avut 11 b Tribunalului Social Federal nicio îndoieli cu privire la constituționalitatea nivelului actual al puterii de control, în timp ce 14 Senatul legislația în temeiul căreia alocația socială pentru copiii până la vârsta de 14 ani, stabilit la doar 60 la suta din care reglementează adulți unic de control de putere , considerată neconstituțională. Curtea socială Hessian a fost de părere că nivelul de putere de control și de beneficii sociale nu acoperă nivelul socio-cultural subzistență a familiilor cu copii și contravine Legii fundamentale. Ambele instanțe au prezentat Curții Constituționale Federale hotărârea de constituționalitate. Acest lucru a declarat neconstituțional calculul, dar nu suma prestațiilor obișnuite și a alocației sociale și a introdus un caz de greutăți. În rezoluția sa din 23 iulie 2014, Curtea Constituțională Federală a descris cerințele de serviciu obișnuit drept "în prezent încă constituționale". Cu toate acestea, în cazul în care acoperirea reală a nevoilor existențiale în puncte individuale a fost îndoielnică (aproximativ în costul energiei electrice de uz casnic, mobilitatea și achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată, cum ar fi frigidere și mașină de spălat), legiuitorul a avut un design funcțional are nevoie de obicei la redeterminare lor viitoare pe baza venitului și eșantionul de consum 2013. O asociație de bunăstare a criticat sfârșitul anului 2014 că guvernul federal nu a răspuns încă solicitărilor Curții Constituționale Federale. Regula nu este suficientă pentru o alimentație sănătoasă a copilului. Institutul de Cercetare de Nutritie pentru copii (FKE), Universitatea din Bonn a venit în 2007, într-un studiu cuprinzător la concluzia că ALG II nu este suficientă pentru a hrăni copii și adolescenți echilibrat. Legislativul estimează pentru alimente și băuturi pentru copiii de 14-18 ani doar 3,42 de euro pe zi. Chiar și cei care cumpără doar la magazinele de discount, dar trebuie să cheltuiască 4,68 de euro pe zi, în medie, pentru a satisface apetitul unui adolescent cu un regim alimentar echilibrat. Copiii și tinerii din păturile sociale inferioare a suferit astăzi de două până la trei ori la fel de des ca de obezitate colegii mai bine-off. Deconectarea de la sistemul de asigurare. O critică a ALG II afirmă că mulți profesioniști ar mai devreme picior de mulți ani egali financiar cu persoane cu reforma Hartz IV și eliminarea ajutorului de șomaj care a lucrat niciodată sau niciodată o lungă perioadă de timp. Acest lucru se referă mai presus de toate solicitanții de locuri de muncă care devin șomeri la o vârstă avansată și de aceea, în ciuda experienței profesionale săraci ar găsi un nou loc de muncă. Potrivit criticii, cauza condiției criticate este că indemnizația de șomaj II este independentă de salariul anterior. Legislatorul contracarează acest efect printr-un program special de sprijin pentru șomerii mai în vârstă. mutări forțate. Singura rambursarea parțială a costului de apartamente mari și scumpe, este văzut ca forțat să se mute într-un apartament mic și ieftin și a criticat din cauza pieței de locuințe, în special în regiunile dens populate dispuși să nu ne imaginăm suficient case potrivite și creșterea cererii de locuințe ieftine duce la relocalizări forțate reînnoite. După o prezentat martie 2007 Prezentare generală de piață a Asociației de Real Estate din Germania (IVD) pentru Renania de Nord-Westfalia, introducerea de ALG II au făcut în ultimele douăsprezece luni de închiriat creșteri în apartamente mobilate simplu, în valoare de 7% până la 11%. Mulți beneficiari ai ajutorului de șomaj ar fi trebuit să se mute în case mai mici, chiriile crescând din cauza cererii mai mari. Diferențierea regională insuficientă. a criticat mic calcul diferențiată a beneficiului standard, deoarece acestea iau în considerare diferențele regionale mari în costul vieții în diferite regiuni în mod adecvat. Privilegiul proprietății; nepotrivire între luarea în considerare rigidă a venitului (de lucru) și relativ spațioase, alocațiile (necondiționate) active la o înălțime considerabilă, cum ar fi casele în ocupate este criticată. Sa constatat că banii pentru alcool și nicotină au fost șterși din baza de calcul. Critica instrumentelor de integrare în muncă Mai multe tipuri de instrumente prevăzute în SGB II pentru integrarea șomerilor pe piața forței de muncă sunt considerate critice de inițiative, șomeri Linke și DGB ca un oponent al reformei Hartz IV:Oportunitati de angajare care implică cheltuieli guvernamentale suplimentare sunt criticate în special privind suspiciunea de distrugere a locurilor de muncă regulate și sub marca „locuri de muncă de un euro“, deoarece interesul comun și în special adiționalitatea locurilor de muncă create nu monitorizează în mod adecvat sau în parte, nu poate fi controlată. fi privit critic pe părți ale politicii, compensarea scăzută și statutul juridic al acestor lucrători. proiectarea „activarea“ măsurile și instrumentele de integrare pe piața muncii, în special accentul excesiv, conform criticilor de cer pentru opinia lor, aderarea simultană sau subordonarea promovării modelului contra echilibrate a „susținere și provocare“. Evaluarea pozitivă a ajutorului de șomaj II De la politicienii SPD și CDU / CSU, introducerea ajutorului de șomaj II este evaluată retrospectiv pozitiv. Reformele sociale care au condus la instituția sa au fost necesare și fără o alternativă viabilă. Consiliul Județean din Germania evaluează pozitiv reforma pieței muncii ALG II, deoarece ar fi oferit posibilitatea multor municipalități de a face ceva direct împotriva șomajului în propriul oraș / raion și de a realiza toate serviciile dintr-o singură sursă . Acest lucru sa dovedit a fi în practică. Efecte pozitive pe piața muncii Potrivit profesorului economiei din Berlin Michael Burda este un rezultat pozitiv al introducerii unui ajutor de șomaj II, o piață a muncii mai flexibilă, ceea ce a condus la o creștere a ocupării forței de muncă. Acest punct de vedere este împărtășită de cele mai importante institute de cercetare economică în raportul lor primăvara anului 2008, dar este extrem de controversată în rândul experților pe piața forței de muncă. Agenția Federală pentru Ocuparea Forței de vede reforma un efect pozitiv suplimentar de reducere a șomajului pe termen lung (o reducere de 700.000 2005 - 2007). Ea atribuie acest lucru ceea ce ea consideră un loc de muncă profesional la Jobcenter. Introducerea unui ajutor de șomaj II au continuat să se îmbunătățească îngrijirea tinerilor șomeri, în conformitate cu Agenția Federală ocuparea forței de muncă, prin care șomajul lor a scăzut, de asemenea, peste medie (2007 cu 27% față de anul precedent). La scurt timp după introducerea indemnizației de șomaj II, fluxul de șomaj au crescut în mod global, în ciuda efectelor statistice negative după punctele de vedere ale conducerii Agenției Federale a Muncii. Chiar și după o lungă perioadă de timp directori ai Centrului și ocuparea forței de muncă Agenția de locuri de muncă evaluează propria lor muncă în practică pozitivă. de ALG II este punctul de vedere al susținătorilor ca politologul Klaus Schroeder de la Universitatea din Berlin a crescut pentru șomeri un stimulent pentru a reveni la locul de muncăÎn limbajul vernacular, termenul "Hartz IV" pentru ALG II a fost în mare parte naturalizat ("El primește Hartz IV" sau "Am solicitat Hartz IV")."Hartz IV" se referă de fapt doar la pachetul legislativ, care a format a patra etapă a așa-numitelor reforme Hartz, în cadrul căreia a fost creat ALG II. Ca sinonim pentru acest nume, numele a trecut, de asemenea, în limba oficială. Verbul Hartzen, derivat din "Hartz IV", a fost votat cuvintele de tineret ale anului 2009 de către un juriu condus de Langenscheidt Verlag. Directiva privind serviciile europene Noțiuni de bază privind: asistența socială, statul de bunăstare
Vindecarea prin credință este practica de rugăciune și gestuală (cum ar fi punerea mâinilor), care, în credința unor persoane, este considerată a atrage intervenția divină în vindecarea fizică și spirituală, mai ales în practica creștină. Credincioșii susțin că vindecarea bolii sau invalidității poate fi realizate prin credința religioasă, folosind rugăciuni și/sau alte ritualuri care, potrivit aderenților, stimulează prezență și puterea divină. Credința religioasă în intervenția divină nu depinde de existența unor dovezi empirice. Pe larg este considerată pseudoștiință. Credința că o multitudine de tehnici de esență religioasă, cum ar fi rugăciunea, intervenția divină sau mijlocirea unui vindecător pot vindeca boli au fost populare de-a lungul istoriei. S-a susținut că credința poate vindeca orbirea, surzenia, cancerul, SIDA, problemele de dezvoltare corporală, anemia, artrita, bătăturile, defectele de vorbire, scleroza multiplă, erupțiile cutanate, paralizia totală a corpului și diverse leziuni. Refacerea sănătății a fost atribuită mai multe tehnici considerate în mod frecvent ca vindecare prin credință. Ea poate implica rugăciunea, pelerinajul la un sanctuar religios sau pur și simplu credința puternică într-o ființă supremă. Mulți oameni interpretează Biblia, mai ales Noul Testament, ca o sursă de învățătură în vindecarea prin credință. Potrivit unui sondaj realizat de Newsweek în 2004,72% dintre americani au spus că ei cred că pot obține vindecarea unei persoane dacă se roagă lui Dumnezeu, chiar dacă persoana respectivă are o boală incurabilă. Spre deosebire de vindecarea prin credință, adepții medicinii spirituale nu fac nici o încercare de a provoca intervenția divină, crezând în schimb într-o energie divină. Creșterea interesului față de medicina alternativă la sfârșitul secolului al XX-lea a dat naștere unui interes paralel al sociologilor pentru relația dintre religie și sănătate.
Seriale de televiziune polițiste Seriale de televiziune americane
Cheltuielile de producție s-au ridicat la 100 - 150 de milioane $. În Statele Unite și Canada, Mortal Engines a fost lansat odată cu Into the Spider-Verse și The Mule, inițial a fost proiectat pentru a avea încasări de 10-13 milioane $ din 3103 de cinematografe în weekendul premierei. A avut încasări de 83,6 milioane $.
Fanii entuziaști (sau fanaticii entuziaști) ai anumitor domenii, fenomene sau persoane (autori, ideologii) se manifestă adesea într-un fandom. Fanii sunt interesați de cel mai mic detaliu al subiectului fandomului lor, ceea ce îi diferențiază de amatorii simpli. Membrii unui fandom participă la întâlniri ("convenții") ale fanilor, publică și schimbă fanzine. Odată cu răspândirea calculatoarelor personale în anii 2000, aceste comunități există adesea prin internet, mai ales dacă obiectul fandomului lor este mai puțin cunoscut. Unii fani scriu și fan-ficțiuni, adică povestiri originale cu tema fandomului lor și a unora dintre elementele sale. Apariția internetului a permis proliferarea numărului de fani ai căror membri probabil că nu puteau fi găsiți înainte. Ei se găsesc pe LiveJournal, Tumblr, Fanforum, TWOP (Television Without Pity), Huffangirlpost. În plus față de fan-ficțiuni, membrii unui fandom se exprimă prin fan-artă.
Un fandom SF este o subcultură ai cărei membri sunt legați de pasiunea comună pentru științifico fantastic. Fandomul science fiction a început prin intermediul rubricii de scrisori din revistele de ficțiune ale lui Hugo Gernsback. Fanii nu numai că au scris comentarii despre povestiri - ei au trimis și adresele lor, iar Gernsback le-a publicat. În curând, fanii își scriau scrisori unii altora și se întâlneau în persoană atunci când trăiau în apropiere unul de altul sau când puteau călători. În New York City, David Lasser, editorul lui Gernsback, a sprijinit nașterea unui mic club local numit Scienceers, care și-a organizat prima întâlnire într-un apartament din Harlem la 11 decembrie 1929. Aproape toți membrii erau băieți adolescenți.
Solaris este primul fanzin românesc, editat de cenaclul SF omonim. Cenaclul Solaris a fost primul cenaclu SF de amatori din România. A fost înființat la 25 iulie 1969 la Tehnic-Club (București) sub denumirea „cenaclul S.F. de pe lângă clubul MM”.A fost redenumit ca „Cenaclul SF” iar, din 1973, Adrian Rogoz i-a dat numele Solaris. Fanzinul a apărut prima dată în iunie 1972, fiind lansat de Daniel Cocoru. Solaris a primit Premiul Special la Eurocon 1972, iar coperta sa a fost reprodusă în caietul program al primei convenții SF europene. Primul număr a apărut șapirografiat în 99 de exemplare. Au fost lansate doar două numere ale fanzinului Solaris.
Când vine pisica (titlul original: în ) este un film de comedie fantastico-lirică cehoslovac, realizat în anul 1963 de regizorul Vojtěch Jasný, fiind un important reper al noului cinematograf ceh, filmul abordând satiric problemela morale ale epocii, la modul unei fabule moderne. Protagoniști sunt actorii Jan Werich, Emília Vášáryová, Vlastimil Brodský, Vladimír Menšík. Într-un mic orășel de provincie aflat undeva în Moravia, viața decurge liniștit, aproape monoton, fără evenimente deosebite. Oliva, unul din locuitori, ne prezintă unii dintre concetățeni, fără să-i omită pe copii care ca și niște mici Picasso, pictează zidurile orășelului cu cretă colorată, sau pe Janek, bărbat în putere, care mereu simulează că e bolnav ca să nu lucreze, pe autoritarul director al școlii și pe omul de serviciu din școală care era ca un lacheu al șefului său. Nu lipsesc din prezentare nici profesorul Robert, cu nemulțumirile sale în dragoste, secretara școlii, sau șeful de restaurant care din bacșiș putea să-și cumpere mașină. Când profesorul Robert îl invită pe Oliva la o oră de desen ca să stea model pentru copii care vor să îl deseneze, aceștia îl roagă a nu știu câta oară, să le spună cum s-a îndrăgostit el de frumoasa Diana. Așadar Oliva le povestește despre Diana care era acrobată la circ și avea o mâță care purta tot timpul ochelari. Acești ochelari erau însă miraculoși pentru că atunci când i se scoteau, pisica privind la oamenii din jurul ei, îi delimita pe oamenii de bună credință de ceilalți care își schimbau culoarea după starea lor sufletească și mai ales în funcție de caracterul lor. Astfel ipocriții, mincinoșii și carieriștii deveneau violet, infidelii primeau culoarea galbenă, hoții și borfașii deveneau gri iar de culoare roșie erau îndrăgostiții. Fascinați de misterioasa pisică, mulți copii o desenează după închipuirea lor.
Călcâiul de fier (în ) este un roman științifico-fantastic distopic al scriitorului american Jack London. Lucrarea, considerată ca fiind una printre primele scrieri distopice, relatează ascensiunea unei tiranii oligarhice în Statele Unite. A apărut prima dată în 1907 la editura Macmillan. Cartea este neobișnuită printre scrierile lui London (și, în general, pentru literatura timpului în care a apărut), fiind o narațiune scrisă de un bărbat care relatată la persoana I din perspectiva unei femei. O mare parte a narațiunii este stabilită în Regiunea Golfului San Francisco, incluzând evenimentele din San Francisco și Comitatul Sonoma. Romanul este bazat pe fictivul "Manuscris Everhard" scris de Avis Everhard pe care l-a ascuns și care a fost găsit câteva secole mai târziu. În plus, romanul are o introducere și o serie de note (adesea lungi) scrise din perspectiva savantului Anthony Meredith. Meredith scrie din anul cca. 2600 AD sau 419 B.O.M. (Brotherhood of Man, Frăția omului). Jack London scrie pe două nivele, cu Meredith corectând adesea erorile lui Everhard, dar în același timp expunând înțelegerea adesea incompletă a acestei perspective îndepărtate. Introducerea lui Meredith servește de asemenea ca un "sinopsis" deliberat (termenul nu exista încă în momentul scrierii). Înainte de a avea vreodată șansa de a-i cunoaște pe Avis și Ernest, de a afla cum s-au îndrăgostit sau cum Avis s-a implicat politic, cititorilor li s-a spus deja că toate luptele și speranțele lor se vor sfârși într-un eșec total și că ambii fi executat sumar. Acest lucru face ca tot ceea ce urmează să aibă atmosfera unei tragedii predeterminate. Mai rămâne însă consolarea că un sfârșit fericit va veni pentru întreaga omenire - deși cu sute de ani prea târziu pentru Avis și Ernest ca indivizi; când oligarhia crudă va cădea, iar cei doi vor fi respectați de posteritate ca pionieri și martiri. Cartea începe cu Avis Cunningham, fiica unui fizician renumit, care face cunoștiință cu socialistul Ernest Everhard. La început, Avis nu este de acord cu Ernest că întregul sistem social contemporan se bazează pe exploatarea muncii. Cu toate acestea, ea continuă să investigheze condițiile în care trăiesc lucrătorii și acele condiții teribile o fac să se răzgândească și să accepte viziunea lui Ernest asupra lumii. În mod similar, episcopul Morehouse nu crede inițial în ororile descrise de Ernest, dar devine apoi convins de adevărul lor și este constrâns la nebunie datorită noilor sale păreri. Manuscrisul în sine acoperă anii 1912 până în 1932, când Oligarhia (sau "Călcâiul de fier") a apărut în Statele Unite. În Asia, Japonia a cucerit Asia de Est și și-a creat propriul imperiu, India și-a câștigat independența, iar Europa a devenit socialistă. Canada, Mexic și Cuba și-au format propriile oligarhii și s-au aliniat cu SUA. (London rămâne tăcut în ceea ce privește soarta Americii de Sud, Africii și a Orientului Mijlociu). În America de Nord, Oligarhia se menține la putere timp de trei secole până când Revoluția va reuși și va începe Brotherhood of Man (Frăția omului). În perioada romanului, este descrisă Prima Revoltă și au loc discuții privind pregătirile cele de-a doua Revolte. Din perspectiva lui Everhard, iminenta Revoltă a Doua va reuși cu siguranță, dar din povestea lui Meredith, cititorul știe că speranțele lui Ernest Everhard vor fi împlinite câteva secole după moartea sa. Oligarhia este cel mai mare monopol al trusturilor (sau al baronilor tâlhari), care reușesc să stoarcă clasa de mijloc prin falimentarea afacerilor mici precum și prin aducerea tuturor fermierilor într-o formă de robie medievală. Această Oligarhie menține puterea printr-o "castă de muncitori" și mercenari. Lucrătorii din industriile esențiale, cum ar fi oțelul și calea ferată, sunt crescuți și li se acordă salarii decente, locuințe și educație. Într-adevăr, transformarea tragică a romanului (și avertismentul principal al lui Jack London către contemporanii săi) este trădarea acestor sindicate favorizate, care se despart de celelalte sindicate și se alătură Oligarhiei. Mai mult, se formează o a doua castă militară: Mercenarii. Mercenarii sunt oficial armata SUA, dar de fapt sunt în slujba Oligarhilor. Manuscrisul este autobiografia lui Everhard, după cum spune ea: copilăria ei privilegiată ca fiica unui om de știință realizat; căsătoria cu revoluționarul socialist Ernest Everhard; căderea republicii americane; și anii ei în rezistența subterană de la Prima Revoltă prin anii care au dus la Revolta a Doua. Spunând povestea lui Avis Everhard, romanul este, în esență, o poveste aventuroasă, presărată puternic cu un comentariu social al unui viitor alternativ (din perspectiva anului 1907). Cu toate acestea, perspectiva viitoare a savantului Meredith adâncește situația tragică a lui Everhard și a tovarășilor săi revoluționari. London a scris dintr-un punct de vedere socialist, care este evident în romanul Călcâiul de fier. Fără a fi un teoretician sau un intelectual socialist, London s-a apropiat de socialism datorită experienței sale de viață. După cum a explicat în eseul său „How I Became a Socialist”, opiniile sale au fost influențate de experiența lui cu oamenii din partea de jos a ierarhiei sociale. Optimismul său s-a atenuat pe măsura trecerii timpului, iar London a jurat că n-o să mai facă muncă fizică grea decât dacă este necesar. El a scris că individualismul s-a încheiat pentru el și că a renăscut din punct de vedere politic. El și-a încheiat adesea scrisorile cu expresia „Yours for the Revolution”. Împreună cu romanul Noi din 1920 al lui Evgheni Zamiatin, Călcâiul de fier este considerat în general părintele genului distopic satiric futurist. Romanul duce aspectele totalitariste ale societății industriale moderne la o concluzie extremă, descriind un stat care consideră că liberul arbitru este cauza nefericirii, așa încât viețile cetățenilor trebuie controlate cu precizie matematică, folosind sistemul eficienței industriale creat de Frederick Winslow Taylor. Romanul Călcâiul de fier este citat de biograful lui George Orwell, Michael Shelden, ca fiind cel care a influențat cel mai mult faimosul roman al lui Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru. Orwell însuși l-a descris pe London ca făcând "o profeție remarcabilă a apariției fascismului" în carte și credea că înțelegerea de către London a primitivului îl făcuse un profet mai bun "decât mulți gânditori mai bine informați și mai logici." Harry Bridges, sindicalist influent la mijlocul anilor 1900, a afirmat că a fost "ațâțat" de romanele lui Jack London, Lupul de mare și Călcâiul de fier. Granville Hicks, revizuind romanul lui Kurt Vonnegut, Player Piano, și-a amintit de Călcâiul de fier: "suntem duși în viitor și am văzut o Americă condusă de o Oligarhie minusculă, iar aici există la fel o revoltă care [însă] nu reușește." Capitolul 7 din Călcâiul de fier este o copie aproape verbală a unui eseu ironic al lui Frank Harris și a dus la acuzații de plagiat. Romanul lui London, The Scarlet Plague (1912) și câteva din povestirile sale scurte sunt plasate într-un cadru distopic care seamănă foarte mult cu cel din Călcâiul de fier, deși nu există o continuitate reală a situațiilor sau a personajelor. Romanul de debut al lui Frederic Tuten, The Adventures of Mao on the Long March, folosește citate extinse din Călcâiul de fier, plasându-le alături de detalii ale istoriei chineze din 1912 până la apariția lui Mao la putere.
Aceasta este o listă de ecranizări bazate pe lucrările lui Jack London (în ordinea cronologică a apariției lucrărilor scrise): Ecranizări cinematografice ale romanului Lupul de mare (1904):
Incineratorul (titlul original: în ) este un film dramatic cehoslovac, realizat în 1969 de regizorul slovac Juraj Herz, după romanul omonim a scriitorului Ladislav Fuks, protagoniști fiind actorii Rudolf Hrušínský, Vlasta Chramostová, Vladimír Menšík. Filmul a fost ales pentru a fi prezentat ca cel mai bun film străin la cel de-al 42-lea Festival Oscar dar nu a fost acceptat ca nominalizare. În 1972 a câștigat la Festivalul de film de la Sitges premiul pentru cel mai bun film. Totodată au primit premii ca cel mai bun actor Rudolf Hrušínský și Stanislav Milota nominalizare pentru cel mai bun cameraman. Tudor Caranfil, Dicționar universal de lungmetraje cinematografice (filme de ficțiune), Ed. a 3-a revizuită, București: Litera internațional, 2008, pag. 834.
The Endurance este un film documentar din anul 2000 regizat de George Butler despre Ernest Shackleton și legendara expediție în Antarctica din 1914. The Endurance a fost numele navei folosită de Shackleton pentru expediție. Deoarece nu a reușit să fie primul care să ajungă la Polul Sud în 1909, fiind în urmă cu doar 97 de mile, Shackleton și-a propus să fie primul care să traverseze continentul Antarctic prin pol. Expediția a eșuat atunci când nava s-a blocat în gheață și, în cele din urmă, zdrobit de presiune. Shackleton și cei 28 de membri ai echipajului au îndurat iarna polară înainte de a fi salvați după o călătorie de 800 mile cu o barcă descoperită pe marea Weddell. Deși nu li se dădea nici o șansă, întregul echipaj de pe The Endurance a supraviețuit. Butler a folosit imagini originale, filmate de Frank Hurley, și interviuri cu urmașii echipajului pentru prezenta povestea expediției lui Shackleton. Filmul a fost bine primit de critici și a fost nominalizat și chiar a câștigat mai multe premii. Butler a creat în anul următor un alt documentar despre expediția lui Shackleton, intitulat Shackleton Antarctic Adventure.
Sub influența Japoniei, China modernizează și trece printr-o versiunea proprie a Restaurației Meiji în anii 1910. În 1922, China se îndepărtează de Japonia și duce un război scurt care culminează cu anexarea chineză a posesiunilor japoneze din Coreea, Formosa (Taiwan) și Manciuria. În următoarea jumătate de secol, populația Chinei crește constant și, în cele din urmă, migrația copleșește coloniile europene din Asia. Statele Unite și celelalte puteri occidentale lansează o campanie de luptă biologică împotriva Chinei, ducând la distrugerea populației Chinei, câțiva supraviețuitori ai bolilor fiind uciși de către trupele europene și americane. China este apoi colonizată de puterile occidentale. Aceasta deschide calea către o epocă voioasă cu "producții splendide mecanice, intelectuale și de artă". În anii 1980, apar încă o dată scântei de război între Germania și Franța, iar povestirea se încheie cu națiunile lumii care se angajaseră solemn să nu mai folosească aceleași tehnici pe care le-au dus împotriva Chinei.
În această fază s-au calificat echipele care au terminat pe primele două locuri în fiecare din cele patru grupe preliminare: În sferturile de finală fiecare echipă clasată pe primul loc într-o grupă preliminară a jucat împotriva unei echipe clasate pe locul al doilea în altă grupă preliminară. Partidele s-au desfășurat în sistem tur-retur. Tragerea la sorți pentru stabilirea meciurilor din sferturile de finală a avut loc pe 12 februarie 2019, de la ora locală 11:00, la sediul EHF din Viena. Cele 8 echipe calificate în sferturile de finală au fost distribuite în 2 urne valorice: echipele care au terminat faza grupelor pe primul loc în urna 1, iar cele care au terminat pe locul al doilea în urna a 2-a. În urma tragerii la sorți au rezultat următoarele sferturi de finală: În finală s-au calificat Team Esbjerg și Siófok KC. Ordinea desfășurării celor două partide a fost stabilită prin tragere la sorți. Siófok KC a câștigat trofeul după ce a învins Team Esbjerg cu scorul general de 47 la 42.
Castelul a fost construit în a doua parte a secolului al XIV-lea. A fost construit în partea de sud a orașului pentru a proteja trecerea peste Râul Oder. În timpul Războiului de Treizeci de Ani, castelul a fost extins în mai multe etape. Ulterior, castelul a fost treptat demolat între 1730 și 1754.