text
stringlengths 18
26k
| num_tokens
int64 5
8.19k
|
|---|---|
Subligny este o comună în departamentul Cher, Franța. În 2009 avea o populație de 355 de locuitori. | 38 |
Bettes este o comună în departamentul Hautes-Pyrénées din sudul Franței. În 2009 avea o populație de de locuitori. | 41 |
Stema Republicii Democratice Moldovenești ( 1917 – 1918 ) prezenta în scut francez un cap de bour cu stea, cu 5 raze între coarne și insoțit în dextra de o roză heraldică, iar în senestra de o semilună conturnată. | 76 |
Hoogeveen este o comună și o localitate în provincia Drenthe, Țările de Jos. Localități componente.
Elim, Fluitenberg, Hoogeveen, Noordscheschut, Hollandscheveld, Nieuw Moscou, Nieuweroord, Nieuwlande, Pesse, Stuifzand, Tiendeveen. | 87 |
Frederick Augustus Conrad Muhlenberg, a fost un preot și un politician american, primul al Camerei Reprezentanților Statelor Unite ale Americii. Reprezentant în Camera Reprezentanților din partea statului Pennsylvania și un pastor lutheran prin profesie, Muhlenberg s-a născut în localitatea Trappe din Pennsylvania într-o familie de descendență germană.
Educație și carieră teologică.
Muhlenberg a fost student al Universității din Halle, Germania, unde a studiat teologie. După terminarea studiilor teologice, Muhlenberg a fost numit de episcopia statului Pennsylvania (în original, ) ca pastor al bisericii luterane în ziua de 25 octombrie 1770. A predicat în Stouchsburg și , ambele în Pennsylvania, între 1770 și 1774, respectiv în New York City între 1774 - 1776. Când britanicii au intrat în New York la declanșarea Războiului de independență al Statelor Unite ale Americii, a simțit obligația morală și etică de a se întoarce acasă, la Trappe. S-a stabilit în , practicând apoi ca pastor în și până în august 1779.
Carieră politică.
Muhlenberg a fost unul din membrii Continental Congress în anii 1779 și1780, respectiv a servit ca reprezentativ al legislaturii statului său natal, Pennsylvania, în între 1780 - 1783 fiind ales purtător de cuvânt la 3 noiembrie 1780. Frederick Muhlenberg a fost delegat și președinte al Convenției constituționale din partea Pennsylvaniei la "Convenția Constituțională a Statelor Unite ale Americii" din anul 1787, care a scris, redactat și finalizat, apoi a ratificat Constituția federală a Statelor Unite. Ales în primul și în următoarele trei Congrese (4 martie 1789–4 martie 1797), Muhlenberg a fost în Primul (1789-1791) și în (1793-1795). În 1796 nu a mai candidat.
Muhlenberg a fost și președinte al consiliului de cenzori al statului Pennsylvania, și a fost numit receptor general al Pennsylvania Land Office la 8 ianuarie 1800, funcție pe care a păstrat-o până la moartea sa în Lancaster, Pennsylvania, la 4 iunie 1801. A fost înmormântat în Cimitirul Woodward Hill de acolo. După moartea sa, orașul Muhlenberg a fost denumit în cinstea lui.
Familie.
Tatăl său, imigrant din Germania, este considerat fondatorul Bisericii Lutherane din America. Fratele său, a fost general al Continental Army. Legenda Muhlenberg.
Există o legendă urbană care afirmă că Muhlenberg ar fi motivul pentru care germana nu a devenit cea de-a doua limbă oficială a Statelor Unite ale Americii. Motivul probabil pentru care această referire există este un vot din Camera Reprezentanților din 1794 prin care se respingea la limită, cu 42 la 41, petiția unui grup de imigranți germani care cerea ca toate legile să fie traduse în limba germană. Muhlenberg, care a fost unul din cei care a votat contra petiției, deși era evident de descendență germană, studiase în Germania și stăpânea limba precum orice vorbitor nativ și elevat al acesteia, ar fi declarat că „cu cât mai repede germanii devin americani, cu atât mai bine va fi” (conform originalului, "the faster the Germans become Americans, the better it will be"). | 974 |
Manuel António Pina a fost un scriitor, poet, dramaturg, scenarist și ziarist portughez. A primit Premiul Camões în 2011, cel mai important premiu literar pentru limba portugheză.
Biografie.
Manuel António Pina a urmat Dreptul la Universitatea din Coimbra și a fost jurnalist la "Jornal de Notícias" timp de treizeci de ani și la "Notícias Magazine". Opera sa este alcătuită în principal din poezie și literatură pentru copii. Este, de asemenea, și autor de piese de teatru, scenarii pentru televiziune și opere de ficțiune. | 169 |
Iasînuvata este un oraș din Ucraina. | 15 |
Sorin Frunzăverde a fost un politician român, vicepreședinte al PNL, președinte al consiliului județean Caraș-Severin din 2004 până în 2019 (cu întreruperi). A fost ministru al mediului în guvernul Ciorbea, ministru al apărării în guvernele Isărescu și Tăriceanu, membru al Parlamentului European între 2007-2009.
Biografie.
După absolvirea studiilor elementare la Bocșa și Reșița și a Liceului de Matematică-Fizică din Reșița (1975-1979), a urmat cursurile Facultății de Metalurgie din cadrul Institutului Politehnic București (1980-1985), obținând diploma de inginer metalurgist.
După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la Combinatul Siderurgic Reșița, îndeplinind funcțiile de șef de atelier (1985-1988) și apoi de șef al Serviciului CTC-Laboratoare (1988-1991).
Între anii 1991-1996 a fost președinte și director general al Camerei de Comerț și Industrie al județului Caraș-Severin, deținând de asemenea în perioada 1992-1996 funcția de consilier județean, secretar al Comisiei de Buget-Finanțe din cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin. În perioada 1996-1997 a deținut funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin.
Sorin Frunzăverde a obținut în 2000 titlul de doctor în științe economice al Universității de Vest din Timișoara iar 4 ani mai târziu pe cel de doctor în științe militare al Universității Naționale de Apărare din București.
Funcții ministeriale.
În perioada 1997-2000 a deținut o serie de funcții ministeriale ca reprezentant al Partidului Democrat. Funcții politice.
Sorin Frunzăverde a fost președintele organizației județene Caraș-Severin a Partidului Democrat-Liberal încă de la înființare. În perioada iunie 2001 - mai 2011 a ocupat funcția de vicepreședinte al Biroului Permanent Național al Partidului Democrat (Departamentul Relații Internaționale). A fost artizanul primirii Partidului Democrat în Partidul Popular European, după ce fusese membru al Internaționalei Socialiste.
În 2011 a fost ales prim-vicepreședinte al Biroului Permanent Național al Partidului Democrat-Liberal, funcție pe care a păstrat-o până în 28 martie 2012, când a anunțat demisia sa din PDL și trecerea la PNL.
La congresul PNL din 7 aprilie 2012 a fost ales în funcția de vicepreședinte al partidului. La congresul extraordinar din iunie 2014 a fost reales vicepreședinte al Partidului Național Liberal.
Deputat în Parlamentul European.
La alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007, a fost ales ca deputat în Parlamentul European pentru mandatul 2007-2009, el candidând pe listele Partidului Democrat pe prima poziție. A îndeplinit funcția de șef al delegației române din cadrul PPE-DE, vicepreședinte al Subcomisiei de Securitate și Apărare, titular în Comisia pentru Afaceri Externe și supleant în Comisia de Dezvoltare.
La alegerile locale din 1 iunie 2008 a candidat pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, obținând 43,8% din voturile valabil exprimate. Ca urmare a alegerii sale în funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, Sorin Frunzăverde a demisionat la 4 iunie 2008 din Parlamentul European, fiind înlocuit în această funcție de către Flaviu Călin Rus.
În legislatura 2000-2004, Sorin Frunzăverde a fost ales deputat de Caraș-Severin pe listele Partidului Democrat (PD). În legislatura 2000-2004, a fost secretar al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților și membru în Comisia specială a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informații Externe. De asemenea, a fost vicepreședinte al Grupului Parlamentar de prietenie cu Finlanda și secretar al Grupului Parlamentar de prietenie cu Croația. A demisionat din Parlamentul României la data de 28 iunie 2004, fiind înlocuit de Teodor Crăciun Tuducan.
Președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin.
La alegerile locale din 10 iunie 2012 a obținut un nou mandat ca președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin cu 47,8% din voturile valabil exprimate.
A candidat la alegerile locale din 1 iunie 2008 pentru postul de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, obținând 43,8% din voturile valabile, fiind urmat de Ion Mocioalcă cu 20,8%, Horia Irimia cu 17,3% și Aurel Marinescu cu 5,5% din voturi . El a preluat oficial funcția de președinte al CJ Caraș-Severin la 20 iunie 2008.
Ca urmare a alegerii sale în funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, Frunzăverde a demisionat la 4 iunie 2008 din Parlamentul European, fiind înlocuit în această funcție de către Flaviu Călin Rus.
Sorin Frunzăverde a vorbit fluent limba engleză, limba italiană și limba germană, a fost căsătorit și a avut o fiică.
Condamnare penală.
La data de 3 iulie 2015 Sorin Frunzăverde, președinte al Consiliului Județean Caraș Severin, a devenit urmărit penal de către Direcția Națională Anticorupție pentru infracțiunea de folosire a influenței ori autorității pentru obținerea de foloase necuvenite.
Inculpatul Sorin Frunzăverde ar fi făcut demersuri pentru influențarea procesului electoral în direcția obținerii de mai multe voturi pentru un anumit candidat.
Magistrații Curții de Apel Timișoara, în mai 2016, l-au condamnat definitiv pe Sorin Frunzăverde la 2 ani de închisoare cu suspendare și cursuri de reintegrare în societate. | 1,870 |
Lista campionilor de dublu masculin la turneele de Grand Slam la tenis. La dublu masculin, Bob Bryan, Mike Bryan, Daniel Nestor, Todd Woodbridge și Mark Woodforde sunt singurii jucători care au câștigat un Career Golden Slam. Ken McGregor și Frank Sedgman, în 1951, sunt singura echipă de dublu care a câștigat un Grand Slam calendaristic (frații Bryan au câștigat patru turnee consecutive de Grand Slam, dar într-o perioadă de doi ani calendaristici) și cele șapte victorii consecutive ale lor în turneele de Grand Slam dețin încă recordul din toate timpurile. | 167 |
Iwonicz-Zdrój este un oraș în Polonia. | 15 |
Aceasta este o listă de actori slovaci.
Vezi și. | 17 |
Petrovice este o comună slovacă, aflată în districtul Bytča din regiunea Žilina. Localitatea se află la , se întinde pe o suprafață de și în 2017 număra 1.578 de locuitori. Se învecinează cu comuna .
Istoric.
Localitatea Petrovice este atestată documentar din 1312. | 94 |
18238 Frankshu este un asteroid din centura principală de asteroizi.
Descriere.
18238 Frankshu este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe la Observatorul Palomar de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 3,06 ua, o excentricitate de 0,09 și o înclinație de 8,8° în raport cu ecliptica. | 134 |
Hrapaci este localitatea de reședință a comunei Hrapaci din raionul Bila Țerkva, regiunea Kiev, Ucraina.
Demografie.
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Hrapaci era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi. | 99 |
Voivozi, mai demult "Cheniz", este un sat în comuna Șimian din județul Bihor, Crișana, România.
Localitatea Voivozi este legată de localitatea Bagamér din Ungaria printr-un drum de 4,474 km, din care 1883,13 m în România și 2590,8 m în Ungaria.
În anul 2014, urmare a unui proces în justiție, biserica parohială ortodoxă a fost retrocedată către mica comunitate greco-catolică din localitate, dimpreună cu casa parohială și 15 ha de teren. Românii ortodocși majoritari au decis să construiască o biserică nouă, astfel că în ziua de 9 martie 2016 Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat slujba de sfințire a pietrei fundamentale a noii biserici parohiale cu hramurile "Sfântul Ierarh Nicolae" și "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe".
Monumente istorice.
La Voivozi, în zona Grajdurile CAP, a fost descoperită o necropolă de incinerație din epoca bronzului și hallstattiană, care a fost înscrisă cu codurile RAN 31360.01 și LMI BH-I-s-B-01025. | 356 |
Tellus sau Terra Mater a fost o zeiță care personifica Pământul în mitologia romană. Numele "Terra Mater" și "Tellus Mater" înseamnă ambele "Mama Pământ" în latină. Mater este un titlu onorific care era acordat și altor zeițe. Elementul chimic Telur a fost numit dupa Tellus de către Martin Heinrich Klaproth în 1798.
O divinitate de sex masculin de pe Pământ, Tellumo, a fost invocată uneori, împreună cu Tellus în timpul ritualurilor în cinstea ei.
Funcții.
Romani se închinau la Tellus ca să nu aibă loc cutremure. Împreună cu zeița recoltelor, Ceres era responsabilă pentru productivitatea pământurilor agricole. Ea mai era asociată și cu căsătoria, maternitatea, femeile însărcinate și animalele gestante. Omologul său grec este Gaia. | 259 |
Egiptul primește, per ansamblu, cel mai scăzut debit de ploaie pe an dintre toate țările lumii. La sud de Cairo, mediile anuale de precipitații sunt între 2 și 5 mm pe an, și la intervale de mai mulți ani. Pe o fâșie foarte îngustă a coastei de nord, precipitațiile pot ajunge și până la 170 mm, numai între noiembrie și martie. Zăpada cade pe munții Sinai, precum și pe anumite orașe din de pe coastă și unele din mijlocul țării.
Vara, temperaturile variază între 27 - 32 °C până la 42 °C pe coasta Mării Roșii. Mediile temperaturilor pe timpul iernii se situează între 13 și 21 °C. Vântul care bate cu destulă putere din nord-vest ajută la menținerea unei temperaturi scăzute aproape de coasta Mării Mediterane. Khamaseen este vântul care bate dinspre sudul Egiptului, de obicei primăvara sau vara, și care aduce nisip și praf, și care face ca temperatura să urce până la 38 °C. Populația Egiptului se bazează pe apa Nilului. | 345 |
Eckelsheim este o comună din landul Renania-Palatinat, Germania. | 21 |
Cerovec este o localitate din comuna Sevnica, Slovenia, cu o populație de 58 de locuitori. | 31 |
NGC 2244 sau Caldwell 50 este un roi deschis, parte a Nebuloasei Rosette din constelația Licornul. | 32 |
Varacieux este o comună în departamentul Isère din sud-estul Franței. În 2009 avea o populație de de locuitori. | 40 |
Cantonul Saint-Paul-de-Fenouillet este un canton din arondismentul Perpignan, departamentul Pyrénées-Orientales, regiunea Languedoc-Roussillon, Franța.
Comune. | 56 |
Biserica de lemn din Mrenești din localitatea omonimă în județul Vâlcea a fost transferată și salvată în Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni în anul 2003. Construcția are hramul „Intrarea în Biserică” și datează din 1771. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice din județul Vâlcea sub codul LMI: . | 113 |
Szálka este un sat în districtul Szekszárd, județul Tolna, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011). Demografie.
Conform recensământului din 2011, satul Szálka avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de germani (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind romano-catolici (%), persoane fără religie (%), reformați (%) și luterani (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională. | 188 |
35197 Longmire este un asteroid din centura principală de asteroizi.
Descriere.
35197 Longmire este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe la observatorul astronomic din Farra d'Isonzo. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 2,67 ua, o excentricitate de 0,20 și o înclinație de 11,5° în raport cu ecliptica. | 116 |
Râul Dușa Mijlocie este un curs de apă, afluent al râului Sadu. | 26 |
Neopterele (Neoptera) este o infraclasă, care cuprinde insecte aripate, la care aripile în stare de repaus sunt repliate pe abdomen. Paleopterele, insectele cele mai vechi, își țin aripile numai în lături, ca aripile de la avion, nu le pot aduce deasupra abdomenului, de exemplu libelula. Neopterele însă, insecte mult mai noi, au evoluat, în sensul că au căpătat posibilitatea de a da aripile înapoi deasupra abdomenului, aripile anterioare acoperind pe cele posterioare. Termenul de "Neoptera" a fost propus în 1923 de Martynov (1879 - 1938), un entomolog și paleontologul rus.
Taxonomie.
Cuprinde două supraordine principale: Exopterygota și Endopterygota, împărțite în numeroase ordine:
Supraordinul Exopterygota
Supraordinul Endopterygota | 254 |
Nicolae N. Mihăileanu a fost un profesor de matematică din România.
A activat la catedra de geometrie diferențială și topologie de la Facultatea de matematică-mecanică a Universității din București, unde a predat geometria analitică și elemente de algebră liniară și geometrie diferențială.
În 1996 a fost numit membru de onoare al Societății Balcanice a Geometrilor. | 130 |
Nicolae Sabău se poate referi la: | 12 |
12601 Tiffanyswann este un asteroid din centura principală de asteroizi.
Descriere.
12601 Tiffanyswann este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe la Socorro, New Mexico, în cadrul proiectului LINEAR. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 2,41 ua, o excentricitate de 0,18 și o înclinație de 3,3° în raport cu ecliptica. | 123 |
Barajul Valea de Pești a fost construit pe râul Valea de Pești între anii 1967 - 1973 și are o înălțime de 56 de metri, ceea ce-l situează pe locul 35 între cele 246 de baraje din România.
Lacul Valea de Pești este un lac de acumulare care are un volum de 4,5 milioane de metri cubi de apă, o suprafață de 31 ha, adâncimea maximă de 53 m și o lungime de 2,5 km și se află la altitudinea de 830 m.
Lacul, amenajat în apropiere de localitatea Câmpu lui Neag, Hunedoara, are ca scop principal alimentarea cu apă în Valea Jiului, iar în perioadele de ape mari are și scop de producere a energiei electrice și de atenuare a undelor de viitură.
În documentul intitulat "Strategia de alimentare cu energie termică a municipiului Lupeni", din 2008, se prevedea, între altele, instalarea unui generator electric pe conducta de aducțiune Baraj - Stație de tratare a apei Valea de Pești.
Pentru completarea alimentării cu apă a municipiului Lupeni, este folosită magistrala de 800 mm, prin aducțiune de la barajul Valea de Pești, alimentându-se două rezervoare de 1.500 m3 și două rezervoare de 500 m3. De la rezervoare, prin intermediul rețelelor de distribuție, apa potabilă este distribuită la toți consumatorii.
În lac cresc următoarele specii de pești: știucă, somn, crap, mreană și clean.
Dacă, în urma unei calamități naturale, s-ar rupe Barajul Valea de Pești, apele lacului ar mătura localitățile Uricani, Lupeni, Vulcan, Iscroni și exploatările miniere din localitățile respective. | 523 |
Alajõe se poate referi la: | 10 |
Aceasta este o listă de sinucigași în România: | 16 |
Procesul din Dealul Spirii a avut loc după atentatul cu bombă din Senatul României din anul 1920. În proces au fost inculpați 271 de membri ai Partidului Comunist din România, în frunte cu anarhistul Max Goldstein.
La 28 iunie 1922 Max Goldstein a fost condamnat la muncă forțată pe viață pentru aruncarea bombei la senat și pentru uciderea a două persoane și rănirea altora. Alți inculpați au fost condamnați la pedepse între o lună și 10 ani de muncă forțată. Sentințele au fost pronunțate după 125 de ședințe de judecată.
37 de inculpați au fost găsiți nevinovați. Între aceștia s-au numărat Mihail Cruceanu, Moscu Cohn, Ilie Moscovici, Elek Köblös și Constantin Popovici. | 245 |
Gibles este o comună în departamentul Saône-et-Loire, Franța. În 2009 avea o populație de de locuitori. | 40 |
Amfilohie Hotiniul (n. circa 1730; d. circa 1800, Schitul Zagavia, comuna Scobinți, județul Iași) a fost un călugăr moldovean, care a îndeplinit între 1767-1770 funcția de episcop al Episcopiei Hotinului (de unde i se trage și numele) din cadrul Mitropoliei Proilaviei, aflată în jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol . Este autorul primei lucrări românești de geografie, remarcându-se și ca traducător al unor lucrări de aritmetică.
Biografie.
Amfilohie Hotiniul s-a născut în jurul anului 1730. A fost călugărit la Mănăstirea Secu. A studiat probabil la Academia duhovnicească din Kiev; de asemenea a efectuat călătorii de studii la Roma.
Amfilohie Hotiniul a deținut funcția de episcop la Hotin din anul 1767 până în anul 1770. Este întâlnit apoi la Iași, dar mai ales la Schitul Zagavia (comuna Scobinți), de lângă Hârlău.
În 1772 se află la Roma ca student bursier, unde studiază matematica.
S-a reîntors în țară ca profesor la Huși.
A încetat din viață în jurul anului 1800, la Schitul Zagavia.
Scrieri.
PS Amfilohie a tradus și adaptat următoarele lucrări didactice: În manuscris a rămas "Gramatica fizicii", lucrare de științele naturii, prelucrată tot din limba italiană. În manualele sale, PS Amfilohie a introdus o serie de termeni noi, care au rămas în uz până azi.
În 1784 a pregătit un manuscris despre aritmetică, dar care nu a supraviețuit timpului.
Din punct de vedere științific, cărțile lui Amfilohie sunt deosebit de interesante deoarece prezintă noțiuni noi, cum ar fi legile mecanicii clasice formulate de Newton. | 577 |
Jaime Gil Aluja (n. 1936) este un economist spaniol, membru de onoare al Academiei Române (din 1995). | 36 |
Captain Marvel Adventures a fost o antologie de benzi desenate cu Căpitanul Marvel (Shazam) publicată de editura Fawcett Comics în perioada Epocii de Aur a benzilor desenate.
Istoric.
Înaintea să apară în această antologie, Căpitanul Marvel a fost personajul principal al cărții de benzi desenate "". "Captain Marvel Adventures" a fost publicată pentru prima dată în 1941, iar primul număr a fost scris și desenat de și Jack Kirby. Antologia a avut un succes imens: cu peste 14 milioane de exemplare vândute în 1944, aceasta era publicată la un moment dat de două ori pe săptămână, având un tiraj de 1.3 milioane de exemplare pe număr. Pe coperta unor numere se menționează că are cel mai mare tiraj dintre toate cărțiile de benzi desenate. Antologia a fost anulată după numărul 150 în noiembrie 1953.
Pe lângă aventurile Căptainului Marvel, numerele prezentau uneori și aventurile altor personaje precum Captain Kid. și au introdus precum (numărul 18), (numărul 26) și (numărul 78). Cel mai important număr al antologiei a fost numărul 18 - introducerea personajului și a . De asemenea, a fost prezentat în numărul 79.
Moștenire.
Succesul antologiei de benzi desenate a determinat DC Comics să editurii Fawcett Comics pentru plagiat, deoarece Superman era mult prea asemănător cu Căpitanul Marvel. DC Comics a câștigat procesul. | 425 |
Err este o comună în departamentul Pyrénées-Orientales din sudul Franței. În 2009 avea o populație de de locuitori. | 41 |
The National Interest (TNI) este o revistă bilunară americană de relații internaționale. Este editată de jurnalistul american Jacob Heilbrunn și publicată de Acest centru a fost înființat de fostul președinte american Richard Nixon în 1994 sub numele de Centrul Nixon pentru Pace și Libertate. De-a lungul anilor, revista s-a asociat cu școala realistă de studii internaționale, abordând subiecte de importanță globală și oferind analize profunde și riguroase.
Istoria.
Revista "The National Interest" a fost fondată în 1985 de către jurnalistul american și susținător al neoconservatorismului, Irving Kristol. Până în anul 2001, revista a fost editată de către universitarul australian Owen Harries.
În 2001, "The National Interest" a fost achiziționată de către The Center for the National Interest, un grup de reflecție în domeniul politicilor publice cu sediul în Washington. Acest centru a fost înființat de către fostul președinte american Richard Nixon la 20 ianuarie 1994, sub numele de Nixon Center for Peace and Freedom.
În anul 2005, zece redactori de la "The National Interest" au demisionat din cauza unor diferențe de opinie cu privire la achiziționarea revistei și cu consiliul editorial mai mare. Aceștia au fondat o publicație separată, numită "The American Interest".
În ianuarie 2023 s-a raportat că revista "The National Interest" își va închide ediția tipărită, ca urmare a unei scăderi a numărului de abonați, de la aproximativ 10.000 în anii 1990, la aproximativ 2.000 de abonați în prezent.
Influența și recepția.
Revista "The National Interest" este recunoscută pentru introducerea în discursul public a conceptelor precum „Occidentul și restul” și geoeconomia. Un moment important în istoria revistei a fost în anul 1989, când politologul Francis Fukuyama și-a exprimat primele gânduri politice și filozofice despre „sfârșitul istoriei” în paginile acesteia. Fukuyama susținea că răspândirea la nivel mondial a democrațiilor liberale, capitalismului de piață liberă și a stilului de viață occidental ar putea reprezenta punctul final al evoluției socioculturale a umanității și ar putea fi forma finală de guvernare umană. În anul 2005, Francis Fukuyama a părăsit "The National Interest" și a fondat revista "The American Interest", invocând ceea ce el considera a fi un exces de realism în domeniul relațiilor internaționale promovat de Nixon Center.
În 2015, Maria Butina, care ulterior a fost condamnată în 2018 ca spion rus, a publicat un articol editorial în revista intitulat „"Ursul și elefantul"”. În acest articol, ea susținea că îmbunătățirea relațiilor dintre Statele Unite și Rusia ar putea fi realizată doar prin alegerea unui președinte din Partidul Republican.
Într-un articol publicat în "Politico" în 2016, jurnalistul James Kirchick a argumentat că "The National Interest" și compania sa mamă sunt „"două dintre instituțiile cu cele mai simpatizante poziții față de Kremlin în capitala Statelor Unite, chiar mai mult decât Centrul Carnegie din Moscova"”. Această perspectivă a fost exprimată în contextul comentariilor referitoare la relațiile lui Donald Trump cu Rusia. | 974 |
Lindsey Erin Pearlman a fost o actriță americană. Este cel mai cunoscută pentru rolurile din "General Hospital" și "Chicago Justice".
Biografie.
Pearlman s-a născut la 5 octombrie 1978 în Chicago, Illinois. A fost căsătorită cu Vance Smith, un producător de televiziune.
La 16 februarie 2022, ea a fost dată dispărută de Departamentul de Poliție din Los Angeles (LAPD). Poliția i-a găsit cadavrul la 18 februarie, după ce a răspuns unui apel privind descoperirea unui cadavru la intersecția dintre Avenida Franklin și Avenida North Sierra Bonita. Cauza decesului nu a fost dezvăluită, în așteptarea analizei medicului legist. | 209 |
Villa Guardia este o comună din provincia Como, Italia. În 2011 avea o populație de 7,801 de locuitori. | 36 |
Lev Berinski (în ; în ; ) este un evreu basarabean, poet și traducător israelian în limbile rusă și idiș. Biografie.
S-a născut în târgul Căușeni din județul Tighina, Basarabia (România interbelică), în familia lui Șmil Berinski (1914–?), un maestru într-un atelier de croitorie. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial împreună cu mama sa Ruhl Fix, s-a aflat în evacuare în Regar, RSS Tadjikă și în Urali în orașul Zlatoust; tatăl său a murit pe front. La întoarcerea în Moldova, familia a locuit o vreme în Căușeni, apoi s-a mutat în cartierul Tăbăcăria din Chișinău. Aici Berinski s-a împrietenit cu viitorul regizor de film Valeriu Gagiu și mai târziu cu viitorii scriitori Aleksandr Gelman și Aleksandr Brodski. A debutat cu poezie în limba rusă în ziarul "Юный Ленинец" din Chișinău, într-o publicație comună cu Gagiu la 5 ianuarie 1953.
Din 1954 a locuit la Stalino, unde, după ce a studiat la școala tehnică pentru pregătirea lucrătorilor culturali și educaționali (1957-1959), a lucrat ca acordeonist și profesor de muzică. A fost membru al unui grup de poeți ruși locali, îl cunoștea îndeaproape pe poetul ucrainean Vasîl Stus și a publicat în ziarul "Комсомолец Донбасса" („Comsomolistul Donbassului”). În anii 1960-1961 a trăit și a lucrat în Moldova sovietică, apoi s-a întors la Donețk. În 1963-1968 a studiat la facultatea de limbi străine a Institutului Pedagogic din Smolensk (Facultatea de limba și literatura germană), în 1965-1970 a studiat la catedra de traducere a poeziei la Institutul literar „Gorki”, în 1970-1974 a predat limba germană la școala profesională din Moscova.
În 1981 a debutat cu o poezie în idiș în revista "Sovetish heymland" („Patria sovietică”) din Moscova, cu care va colabora o perioadă îndelungată. În 1981-1983 a studiat în primul grup de limbă și literatură evreiască la Cursurile literare superioare din cadrul Uniunii Scriitorilor Sovietici la Institutul Literar „Gorki”, simultan cu scriitorii Boris Sandler, Moișe Pens, Velvl Cernin, Aleksandr Brodski, etc. A fost colaborator literar la ediția din Moscova a VESK („Buletinul culturii sovietice evreiești”), a publicat de asemenea, o rubrică în ziarul "Unzar Kol" („Vocea noastră”) de la Chișinău.
În 1991 a emigrat în Israel (Acra). A fost unul dintre fondatorii revistei literare "Naye way" („Noi căi”, publicată din 1992 până în 2003), președinte al Uniunii israeliene a scriitorilor și jurnaliștilor idiș (1998-2001), membru al PEN International. A fost, de asemenea, câștigător al premiilor „Sarah Gorby” (1993), „David Gofshtein” (1997), „Itzik Manger” (1997), ultimul, cel mai înalt premiu literar pentru creativitate în limba idiș.
Fratele său, Serghei Berinski (1946–1998), a fost un compozitor, muzicolog și critic muzical sovietic și rus. | 1,028 |
Schopfloch (Schwarzwald) este o comună din landul Baden-Württemberg, Germania. | 28 |
Lamblore este o comună în departamentul Eure-et-Loir, Franța. În 2009 avea o populație de 405 de locuitori. | 42 |
Teruel (în aragoneză: Tergüel) este o provincie în Aragon, centrul Spaniei. Capitala este Teruel.'
Se învecinează cu provinciile Tarragona, Castellón, Valencia (incluzând enclava sa Rincón de Ademuz), Cuenca, Guadalajara și Zaragoza. Suprafața provinciei este de 14.809 km². Populația sa este de 134.572 (2018), dintre care aproximativ un sfert locuiesc în capitală, iar densitatea populației sale este de 9,36 / km². Acesta conține 236 de municipalități, dintre care mai mult de jumătate sunt sate sub 200 de persoane.
Limba principală din întreaga provincie este spaniola (cu statut oficial), deși limba catalană este vorbită într-o zonă de nord-est de la granița cu Catalunia.
Geografie.
Această provincie este situată în zona muntoasă Sistema Ibérico. Principalele lanțuri muntoase din provincia Teruel sunt Sierra de la Virgen, Sierra de Santa Cruz, Sierra de Cucalón, Sierra de San Just, Sierra Carrascosa, Sierra Menera, Sierra Palomera, Sierra de Javalambre, Sierra de Gúdar, Sierra de Albarracín și Montes Universales, alături de multe altele.
Depopulare și neglijență.
Cea mai mare parte a provinciei Teruel a suferit o depopulare masivă de la mijlocul secolului XX. Această situație este împărtășită cu alte zone din Spania, în special cu cele din apropierea lanțului muntos iberic (o mare parte din provinciile Soria, Guadalajara și Cuenca) și cu alte zone din Aragón.
Exodul din zonele de munte rurale din Teruel a început după Planul general de stabilizare al generalului Franco din 1959. Populația a scăzut abrupt pe măsură ce oamenii migrau spre zonele industriale și marile orașe din Spania, lăsând în urmă satele lor mici, unde condițiile de viață erau adesea dure, cu ierni reci și dotări precare.
În consecință, există multe orașe fantomă în diferite părți ale provinciei. [1]
Un număr mare de orașe supraviețuitoare din provincia Teruel au doar o populație reziduală, care reînvie oarecum în timpul verii, când câțiva locuitori din oraș își petrec vacanța acolo. Alte cauze ale emigrării puternice au fost productivitatea scăzută a practicilor agricole tradiționale, cum ar fi agricultura de ovine și caprine, închiderea minelor, precum marea mină Sierra Menera de lângă Ojos Negros, [2], precum și schimbările de stil de viață care au trecut prin mediul rural din Spania în a doua jumătate a secolului XX. [3]
Mișcarea „Teruel Exists” (spaniolă: Teruel există) a început la începutul secolului XXI. Este o platformă de autorități, instituții și simpatizanți provinciali care încearcă să oprească neglijarea de lungă durată a acestei provincii. [4] | 871 |
Le Chesnay este un oraș în Franța, sîn departamentul Yvelines, în regiunea Île-de-France. | 34 |
Locomotiva Thomas și prietenii săi este o serie de televiziune bazată pe Seria Căilor Ferate scrisă de Wilbert Awdry, în care ne este prezentată viața unui grup de locomotive și vehicule cu trăsături umane, ce trăiesc pe Insula Sodor.
Acest articol se referă la Sezonul 3. A fost produs în anul 1991-1992 de Britt Allcroft și David Mitton.
Difuzare în România.
Acest sezon a fost difuzat pe postul TV JimJam, in mai 2008 | 144 |
Tulare este un nume propriu, care se poate referi la: | 17 |
Cravant-les-Côteaux este o comună în departamentul Indre-et-Loire, Franța. În 2009 avea o populație de 719 de locuitori. | 47 |
Ținutul Suceava a fost o unitate administrativ-teritorială în cadrul Țării Moldovei, care făcea parte din Țara de Sus și avea centrul administrativ în orașul Suceava. Ținutul se învecina la nord cu ținutul Cernăuți, la est cu ținuturile Dorohoi, Hârlău, la sud cu ținuturile Roman și Neamț, la vest cu Transilvania.
Istorie.
Ținutul Suceava este atestat pentru prima oară în actele cancelariei moldave într-un document data la 18 aprilie 1463. La finele secolului al XVIII-lea ținutul cuprindea jumătatea de est a actualului județ Suceava și un mic teritoriu spre nord, pe ambele pârți ale Siretului, până la nord de localitatea Storojineț, și un alt mic teritoriu spre sud-est, tot pe ambele părți ale Siretului, până la localitatea Pașcani.
În timpul celei de-a doua domnii în Țara Moldovei, Constantin Mavrocordat (1741-1743) a făcut o reformă administrativă, împărțind ținuturile în subunități administrativ-teritoriale numite ocoale și conduse de ocolași.
Stemă.
Stema ținutală apare pe Sigiliului Divanului Principatului Moldovei apăruta în perioada 1806-1812, înconjurat de medalioane cu stemele celor 21 de ținute. În aceste sigiliu, stema ținutul Suceava este așezat deasupra coroanei care timbrează scutul. Stema ținutului este reprezentată de un arbore cu o coroană dezvoltată pe o terasă însoțită pe dextra de slova „с” (s) și în senestra cu slova „ꙋ” (u).
Lista localităților.
În anul 1774, autoritățile de ocupație țariste realizează un recensământ în vederea stabilirii resurselor Moldovei pentru aprovizionarea armatei țariste în războiul cu Imperiului Otoman, în care au fost enumerate toate localitățile după ocol:
Ocolul Berhometelor
Berhometele, Lucavățu, Jadova, Comăreștii, Storojinețul, Panca, Ropcea, Iordăneștii, Carapciu, Cupca, Pătrăuții, Ijeștii, Ciudeiu, Crasna, Budinții, Cireșul, Opaiț, Burla, Bănila, Rușii ot Cocivia, Hliboca, Oprișănii, Stăneștii, Prorochia, Tereblecea-Ungureni, Tereblecea-moldoveni, Bârlinții, Verpole, Târgui Siretului, Onofreiu, Mușinița, Văscăuții, Bainții, Bahrineștii, Volcinețul, Camânca, Grimeștii, Bălineștii, Botoșinții, Lozna, Derțca, Cândești, Călineștii, Vlădenii, Sănăuții, Tureatca.
Ocolul Vicovilor
Straja, Vicovul de Sus, Liudi ot Mănăstirea Putnii, Vicovul de Jos, țiganii Mănăstirii Putnii, Horodnicul, Satul Mare, Badiuții, Meleșeuții, Pârlișănii, Crăiniceștii, Iazlovățul, Botoșana, țiganii Mănăstirii Solcăi, Comăneștii, liudi Homorului, Homarul, Bălăceana, Solonețul, Todereștii, Pârhăuții, lacobeștii, Româneștii, Calafindeștii, Șărbăuții, Călineștii, Călineștii lui Ianachi-căpitan, Găurenii, Mărățăi, Dărmăneștii, Costâna. Ocolul Mijlocului
Plopenii, Feteștii, Salcea, Poiana pustie, Pătrăuții, Mivovenii, Bâmova, Scheia, lpoteștii, Teșăuții, Săcuricenii, Răusănii, Hilișănii, Rușii, Uideștii, Cutul Mitropoliei, Lisaura, Iațcanii, Zamca, târgul Suceava.
Ocolul Siretului de Sus
Zvoriștea din Deal, Zvoriștea din Vale, Zamostie, Bereștii, Ionășanii, Siminicea, Sălăjănii, Dumbrăvenii, Vlădenii, Corocăeștii, Bălușănii, Băneștii, Fântânelele, Găineștii, Mănăstirea Slatina, Suha i Mălinii, Sasca, Bercheșeștii, Corlăteștii Slatinii, Corlăteștii Gorii, Băișaștii, Baia, Mănăstirea Râșca, Breațca, Mănăstirea llișăștii, Stupca, Stroeștii, Vomicenii, Zăhăreștii, Litenii, Drăgoeștii, Corlata, Măzănăeștii, Horodnicenii cu liudi ot Botești, Rotopăneștii, Mihăeștii, Lămășenii, Rădășenii, Fălticenii, Buciumenii, Tâmpeștii, Șoldăneștii, Spătăreștii, Leucușăștii, Cămârzanii, Hușii, Preuteștii, Dolheștii, Manole" Săliștea, Giurgeștii, Mereștii, Pleșeștii, Hreasca, Hârtopul, Onceștii, Buneștii, Petia.
Ocolul de Jos
Cârsteștii, Socii, Bourenii, Năvrăpeștii, Verișenii, Miteștii, Conțăștii, Tătărușu, Heciu, Pășcanii, Boldeștii, Todereștii, Bălușăștii, Criveștii, Hârtoapele, Tudura, Comii, Nigoteștii, loneasa, Țoleștii, Forăștii, Drăgușenii, Săcuenii, Lețcanii, Căbugii, Broștenii, Onicenii, Boroaia, Bărăștii, Dumbrăvița, Cimăleștii, Hărmăneștii, liudi de la Mănăstirea Pobrata, Stolnicenii. | 1,858 |
Macromedia a fost o companie producătoare de software (în general, dezvoltare web și grafică) din Nordul Americii cu sediul în California, San Francisco, producând software precum Macromedia Flash (acum Adobe Flash) și Macromedia Dreamweaver (acum Adobe Dreamweaver). Întreaga linie de produse Macromedia este acum controlată de către compania rivală, Adobe Systems, care a achiziționat Macromedia pe 3 decembrie 2005.
Istoric.
Macromedia a fost formată în anul 1992 ca fuziune între companiile Authorware Inc. (creatorii lui Authorware) și MacroMind-Paracomp (creatorii lui Macromind Director).
Director, un intrument de creat aplicații multimedia interactive, folosit în general la programele și aplicațiile ce rulau pe CD-uri și aplicațiile informative, a fost primul produs de succes al Macromediei până în mijlocul aniilor 1990. Cum piața aplicațiilor pe CD-uri a intrat în declin și World Wide Web-ul a crescut în popularitate, Macromedia a creat Shockwave, un motor de vizualizare a aplicațiilor create cu Director pentru browserele Web. | 303 |
Tubul de respirat, (germ.: "Schnorchel", citit "șnorhel"), este un instrument simplu dar indispensabil pentru scufundare superficială, cu ajutorul căruia la înot de suprafață, înotătorul sau scufundătorul evită efortul de a scoate capul din apă pentru a respira. Poate fi folosit complementar și la scufundarea autonomă cu aer comprimat, pentru economisirea aerului din butelii, pe timpul parcursului la suprafața apei.
Tubul de respirat este utilizat, într-o formă sau alta, de peste 2.000 de ani, dar abia în zilele noastre este utilizat împreună cu vizorul. Tubul de respirat astăzi clasic este format dintr-o țeavă îndoită și o piesă bucală numită și muștiuc. Sub forma modernă a fost inventat în 1935 de francezul Philippe Tailliez dintr-o bucată de furtun de stropit și dintr-un muștiuc de cauciuc.
Tipuri.
Astăzi există o mare varietate de tuburi de respirat: cu sau fără supapă, simple sau duble etc. Din punct de vedere al tipului scufundării la care sunt utilizate, există două categorii de tuburi de respirat:
Tubul pentru scufundări libere este mai rigid și confecționat din material plastic sau metal. Cel pentru scufundări cu aer comprimat este prevăzut cu un racord de cauciuc gofrat ce permite muștiucului să cadă afară din gură pentru a fi înlocuit cu piesa bucală a detentorului.
Caracteristici.
La alegerea unui tub de respirat trebuie ținut cont de două caracteristici: rezistența la respirație (trecerea aerului) și confortul respirator. Lungimea tubului nu poate depăși 30 ... 35 cm, deoarece o diferență prea mare dintre presiunea apei la nivelul plămânului și presiunea atmosferică, face respirația dificilă sau chiar imposibilă. S-a constatat că la întrebuințarea unui tub lung de 60 cm, după 4-5 minute de scufundare survin la nivel pulmonar deteriorări serioase. Diametrul optim al tubului de respirat este în jur de 20 mm. Un diametru mai mic creează, nefavorabil, o rezistență aerodinamică mai mare la inspirație, iar un diametru mai mare al tubului ar favoriza acumularea de dioxid de carbon. Alegerea unui tub de respirat cu diametru optim va conduce la o respirație mai eficientă și la o golire mai bună a apei din tub. La alegerea tubului de respirat trebuie încercat și muștiucul, mai concret, să se verifice practic potrivirea lui la persoană. Un muștiuc care nu se potrivește conformației bucale a scafandrului poate fi (deveni) foarte inconfortabil la folosirile de durată. Muștiucurile pot fi de mai multe mărimi, forme și flexibilități, scafandrul trebuind să-și aleagă, prin încercări, muștiucul cel mai potrivit.
Utilizare.
Tubul de respirat se poartă sub bareta vizorului sau într-un dispozitiv de prindere special. De obicei, tubul de respirat se poartă pe partea stângă a corpului, pentru a nu se încurca cu furtunul detentorului cu două trepte, aflat în partea dreaptă. La scufundătorii liberi, tubul de respirat poate fi purtat și în partea dreaptă. Cu ajutorul tubului de respirat se poate înota la suprafață fără a ridica capul deasupra apei pentru a respira. Capul poate rămâne scufundat sub apă pentru perioade lungi de timp, iar corpul stă relaxat având o flotabilitate pozitivă maximă. În acest fel, se poate sta la suprafața apei nemișcat, respirând prin tub, fără vreun alt efort. Tubul de respirat este folosit și de scafandrii autonomi cu aer comprimat. Aceștia pot respira prin tub pentru a economisi aer în timpul înotului la suprafață, spre și de la locul scufundării sau deasupra unei zone de scufundare.
În momentul pătrunderii sub apă, aerul din tub iese în mediul acvatic exterior, iar apa din exterior pătrunde în tub. La ieșirea la suprafața apei, pentru a vida tubul de apa din interior, se pot folosi două metode: | 1,221 |
Dick Clark Productions este o companie de producție de emisiuni de televiziune fondată în 1957 de către Dick Clark.
Studioul produce în primul rând emisiuni de decernare a unor premii și alte programe de divertisment muzical, printre care se numără "Billboard" Music Awards (în colaborare cu revista "Billboard"), "Dick Clark's New Year's Rockin' Eve", Premiile Globul de Aur (în colaborare cu Hollywood Foreign Press Association), "So You Think You Can Dance?" (cu 19 Entertainment).
Compania a fost vândută unui grup media condus de Daniel Snyder în 2007 pentru 150 de milioane de dolari. | 166 |
Le Touquet-Paris-Plage este o comună în departamentul Pas-de-Calais, Franța. În 2009 avea o populație de 4785 de locuitori. | 46 |
Penelopides mindorensis este o specie de pasăre rinocer din familia Bucerotidae. Este endemică în pădurile de pe insula din Filipine, fiind găsită în pădurile tropicale umede. Așa cum este cazul tuturor speciilor de păsări rinocer din genul "Penolopides" din Filipine, a fost odată considerată o subspecie a "P. panini". Este singura specie din acest gen în care ambele sexe sunt alb-crem și negru. Sexele sunt foarte asemănătoare fizic, diferă în principal prin culoarea inelului ocular, acesta fiind alb-roz la mascul și albastru la femelă. Specia este amenințată de pierderea habitatului și, în consecință, este considerată a fi pe cale de dispariție de către IUCN. Descriere.
EBird descrie pasărea ca fiind „o pasăre destul de mare de câmpie și pădurilor joase de pe Mindoro. Mică pentru o pasăre rinocer. Ciocul destul de scurt, cu benzi negre. Are aripi negre, o coadă crem cu vârful negru, abdomen și cap crem cu obraji negri și pielea goală în jurul feței și bărbiei. Masculul are pielea feței rozie, în timp ce la femelă este albastră. Inconfundabilă. Singura pasăre rinocer de pe Mindoro. Vocea este un lătrat nazal scurt, „wak!”.”
Este extrem de unică între speciile "Penolopides" (P.panini, Luzon hornbill, Samar hornbill și Mindanao hornbill), în sensul în care celelalte specii prezintă un dimorfism sexual accentuat, în care bărbații au cap și piept albe, în timp ce femelele sunt aproape uniform negre. În cazul acestei specii, atât masculii, cât și femelele, au capete și abdomene albe, singurele caracteristici fizice pentru a distinge sexele fiind pielea facială, care la femele este albastră, iar la masculi este de culoare roz.
Ca toate păsările rinocer, ele cuibăresc în scorburi și depinde de prezența copacilor mari din genul "Dipterocarpus" pentru reproducere.
Păsările sunt în principal frugivore, consumând smochine și fructe de pădure, dar uneori consumă și insecte, șopârle și alte animale mici. Habitat și stare de conservare.
Este găsită mai ales în pădurile tropicale umede primare de câmpie, până la 1.000 m altitudine. De asemenea, ele pot fi observate în pădurile secundare și la marginile pădurilor, dar au nevoie de copaci mari pentru a se putea reproduce.
În Lista Roșie a IUCN, această pasăre este clasificată drept specie pe cale de dispariție, cu estimări ale populației de la 250 la 999 de indivizi maturi, aceasta fiind cea mai mică estimare între toate cele cinci specii ale genului. Este amenințată de pierderea habitatului în Mindoro, unde pădurea a suferit o reducere majoră în suprafață în ultimele decenii. Până în 1988, defrișările extinse de pe Mindoro au redus acoperirea forestieră la doar 120 km2, din care doar o mică parte este sub limita altitudinală superioară a acestei specii. Pădurea de câmpie care mai rămâne este foarte fragmentată și este încă amenințată. Transformarea în terenuri agricole, exploatarea selectivă ocazională și colectarea ratanului amenință fragmentele de pădure care încă susțin specia. Dinamitarea pentru pentru exploatarea marmurii este o amenințare suplimentară pentru pădurea din Puerto Galera. Vânătoarea și braconajul sunt, de asemenea, considerate amenințări semnificative.
Apare în câteva zone protejate, inclusiv Parcul Național Muntele Iglit-Baco, unde împarte habitatul cu , și în Mt. Siburan din , care a fost declarat Zonă Importantă Pentru Păsări.
Acțiunile de conservare propuse includ mai multe sondaje în zonele în care au fost raportate pentru a înțelege mai bine populația, pentru a crea o protecție formală în alte situri unde se găsesc, precum în Malpalon, și Lacul Manamlay. | 1,207 |
Uralove este localitatea de reședință a comunei Uralove din raionul Seredîna-Buda, regiunea Sumî, Ucraina.
Demografie.
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Uralove era vorbitoare de rusă (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%). | 99 |
Balázs Ambrus nume la naștere "Károly Hermann" (n. 16 octombrie 1887 Mátészalka-d.17 decembrie 1941 Szabadka) a fost un scriitor, poet și critic literar maghiar. | 64 |
Bertoncourt este o comună în departamentul Ardennes din nordul Franței. În 2009 avea o populație de 137 de locuitori. | 40 |
Beata Brookes (n. 21 ianuarie 1931 – d. 18 august 2015) a fost un om politic britanic, membru al Parlamentului European între 1979 și 1989 din partea Regatului Unit. | 58 |
Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene este un organism interinstituțional care are rolul de a asigura editarea publicațiilor elaborate de instituțiile Uniunii Europene, în conformitate cu Decizia 2009/496/CE, Euratom.
Oficiul pentru Publicații răspunde de apariția zilnică a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în 22 de limbi (sau chiar în 23, când se impune și publicarea în limba irlandeză) - fenomen unic în lumea editorială. De asemenea, este editor sau coeditor al publicațiilor în contextul activităților de comunicare interinstituțională. Mai mult, Oficiul pentru Publicații pune la dispoziție diverse servicii on-line care oferă acces liber la informații privind legislația UE (EUR-Lex), publicațiile UE (EU Bookshop), contractele de achiziții publice ale UE (TED) și cercetarea și dezvoltarea în UE (CORDIS). | 263 |
Dealul Ghiunghiurmez (denumire turcească însemnând: „a nu vedea ziua/lumina zilei”, de la "gün" = zi, "görmez" = a nu vedea) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și faunistic), situată în județul Tulcea pe teritoriul administrativ al comunei Dorobanțu.
Descriere.
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Hotărârea de Guvern" Nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone), se întinde pe o suprafață de 1.421 hectare și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.
Este rezervația de stepă cea mai înaltă altitudinal dintre rezervațiile de stepă din Dobrogea centrală și constituie una dintre rarele zone în care Podișul Casimcei mai păstrează un relativ aspect montan, caracteristic orogenezei caledoniene. Aceasta se datorează în special versanților și văilor abrupte și stâncoase, spre deosebire de aspectul predominant de peneplenă al Dobrogei centrale. Împreună cu rezervația învecinată, Muchiile Cernei - Iaila, acestea reprezintă cele mai întinse rezervații de stepă din țară.
Pe lângă numărul ridicat de asociații și specii rare și / sau amenințate, caracteristice Dobrogei, rezervația constituie una din puținele arii protejate din Dobrogea de nord în care se conservă populații de "Lactuca viminea", "Minuartia adenotricha", "Astragalus cornutus", ultimul fiind semnalat doar în Valea Mahomencea.
Din punct de vedere faunistic, rezervația e caracterizată îndeosebi prin prezența speciilor "Oenanthe isabelina", "Melanocorypha calandra", "Hieraaetus pennatus". | 572 |
Trabojin este un sat din municipiul Podgorica, Muntenegru. Conform datelor de la recensământul din 2003, localitatea are 52 de locuitori (la recensământul din 1991 erau 164 de locuitori).
Demografie.
În satul Trabojin locuiesc 41 de persoane adulte, iar vârsta medie a populației este de 38,8 de ani (39,7 la bărbați și 37,8 la femei). În localitate sunt 11 gospodării, iar numărul mediu de membri în gospodărie este de 4,73. | 163 |
Bulanık este un oraș din Turcia. | 11 |
Josef Puvak a fost un scriitor de limba germană din România.
Josef Puvak a fost etnic slovac, vorbitor de limba germană. La vârsta de 15 ani a devenit ucenic la Uzina Metalurgică din Reșița. Cariera sa de militant a început în organizația locală de tineret catolic, apoi în organizația de tineret socialist și apoi în cea a tineretului comunist. În 1942 a fost arestat și condamnat pentru trădare (din cauza unei acțiuni de sabotaj pregătite pentru uzina din Reșița.), apoi exclus din Partidul Comunist, al cărui membru era din 1933. În octombrie 1947 a fost reprimit în Partidul Comunist.
În 1947, Puvak a devenit președintele sindicatului Reșița, cu 24.000 de membri. A fost ales în Comitetul Central al Sindicatelor din România și în 1948 a devenit director general adjunct al companiei „Sovrom Metal” din București. Din 1949 a fost membru al Comitetului Antifascist German, iar din 1951 a fost ministru adjunct al Metalurgiei. În 1954 a revenit la Reșița ca director general al Combinatului Siderurgic Reșița. În primăvara anului 1956 a fost trimis la Berlin ca ambasador al României în RDG, timp de cinci ani până în 1960. Apoi a lucrat ca director al Uzinei Autobuzul București și a studiat la Facultatea de Metalurgie timp de trei ani. În ultimii ani până la pensionare, Josef Puvak a lucrat ca director al Atelierelor CFR „Grivița”. Activitatea literară.
Prima carte a lui Josef Puvak a fost publicată în limba română și a fost dedicată mișcării sindicale. A doua carte a fost despre urșii din Carpați (1964). A fost urmată de încă 10 titluri literare, publicate de edituri din București, Timișoara, Leipzig și Graz. | 559 |
Fibroina este o proteină insolubilă prezentă în mătasea produsă de larvele Bombyx mori, alte genuri de molii precum Antheraea, Cricula, Samia și Gonometa și numeroase alte insecte. Mătasea în starea sa brută constă din două proteine principale, sericina și fibroina, cu un strat asemănător lipiciului care acoperă două filamente singulare de fibroină numite saramuri. | 123 |
Alexandru Săndulescu, cunoscut și sub pseudonimul Al. Săndulescu, (n. 13 iunie 1929, Pleșești, județul Râmnicu-Sărat) este un critic și istoric literar român, autor de monografii și studii, editor și publicist literar. Un domeniu de interes al său este ceea ce Tudor Vianu numea „literatura subiectivă”, dovezi fiind renumita carte "Literatură epistolară" (1972) și altele care au urmat-o. Cu ocazia aniversării vârstei de 70 de ani, Teodor Vârgolici scria despre el că „"Timp de peste patru decenii, Al. Săndulescu s-a implicat activ, ca exeget și editor, în domeniul vast și complex al istoriei literaturii române, impunându-se prin contribuții fundamentale, concretizate în studii analitice aprofundate, în monografii exhaustive consacrate unor scriitori clasici reprezentativi, explorând fenomenul literar revolut din perspective inedite, formulând puncte de vedere noi în raport cu o operă literară, potrivit principiului estetic al lui G. Călinescu"”. Biografie.
S-a născut în jud. Râmnicu-Sărat ca fiu al învățătorului Anton Săndulescu și al soției sale, Maria (n. Dediu). A urmat liceul la Râmnicu Sărat (1940-1948) și apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1948-1952). După absolvirea studiilor superioare, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-1959).
Al. Săndulescu a dobândit recunoaștere profesională când a editat operele lui G. Topîrceanu în 1955, după trei ani publicând și o monografie dedicată scriitorului. A încercat să ascundă faptul că tatăl său era de ceva vreme deținut politic (a fost întemnițat 13 ani, până în 1964), însă când secretul a ieșit la iveală, Săndulescu a fost dat afară de la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, unde lucra ca redactor. George Călinescu, directorul Institutului de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, intelectual care a făcut compromisuri cu regimul comunist, însă a ajutat o seamă de scriitori persecutați de regim precum Ovidiu Papadima, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Dinu Pillat și Valeriu Ciobanu, l-a angajat în 1963 pe Al. Săndulescu pe post de cercetător științific principal. Al. Săndulescu a obținut în 1967 o bursă de specializare la Paris, iar în 1972 a devenit doctor în filologie al Universității din București cu teza "Literatura epistolară" (1972).
Activitatea literară.
A debutat în presa literară în 1952 cu articole de istorie literară și recenzii în revista "Viața Românească", apoi a colaborat la ziarul "România liberă" (1954) și în revistele literare românești sau din străinătate (Italia, Franța, Iugoslavia). Prima carte publicată a fost un studiu monografic dedicat lui George Topîrceanu (1958). A urmat o perioadă de pauză cauzată de interdicția de a publica, întreruptă abia după angajarea la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române.
Săndulescu scria în cartea sa de memorii "Efectele dosarului dalmațian" (1995):
În următorii ani a publicat monografii dedicate scriitorilor Barbu Ștefănescu Delavrancea (1964), Duiliu Zamfirescu (1969) și Liviu Rebreanu (1976). În 1971 a editat în două volume opera lui Paul Zarifopol, pe care a publicat-o din nou după Revoluția din 1989 (mai precis în 1997), într-o ediție revizuită în care a adăugat textele care fuseseră respinse anterior de cenzura comunistă. A coordonat elaborarea unui "Dicționar de termeni literari" (1976) și a volumului "B. P. Hasdeu și contemporanii lui români și străini", I-III (1982-1984). Studiile publicate l-au impus ca un critic și istoric literar conștiincios, ce a analizat biografia autorilor prin raportare permanentă la opera acestora. Operele sale au fost distinse cu Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1972) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1985).
Reputatul critic Teodor Vârgolici opina:
Ulterior, Al. Săndulescu a publicat două volume de memorialistică: "Efectele dosarului dalmațian" (1995) și "Operație pe cord deschis" (2002). | 1,374 |
Jadro este un curs de apă din cantonul Split-Dalmația, Croația, care se varsă în Marea Adriatică, în zona golfului Kaštela. Cursurile superioare ale râului Jadro, precum și izvorul său, sunt protejate ca rezervație naturală ihtiologică, parțial datorită prezenței unei specii endemice de păstrăv moale (sau păstrăv adriatic). Izvoarele râului Jadro au constituit inițial alimentarea cu apă a Palatului lui Dioclețian din orașul antic Salona (aflat acum într-o zonă centrală a orașului croat Split). Împăratul Augustus a construit un apeduct pentru a alimenta orașul cu apă din râul Jadro. Acesta a avut o lungime de 3,85 km, iar partea cel mai bine conservată este la nord de centrul episcopal. Calculele arată că apeductul ar fi putut furniza suficientă apă pentru aproximativ 40.000 de oameni. Datorită semnificației sale și evenimentelor din istoria veche a Croației, este numit și "Iordanul croat". Pe o insulă a râului se află Gospin Otok, o zonă din Split unde istoricul și arheologul croat don Frane Bulić (1846 - 1934) a făcut numeroase descoperiri din perioada antică croată, inclusiv fragmente cu epitaf de pe sarcofagul reginei de Zadar († 976), descoperiri importante pentru stabilirea cronologiei istoriei croate medievale și genealogia dinastiei Trpimirović.
Studii contemporane indică niveluri favorabile de calitate a apei ale râului în apropierea izvorului Jadro. Izvorul se află la cca. 9 km de orașul Split.
Râul Jadro curge prin orașul Solin și are o lungime de aproximativ patru kilometri și jumătate. Jadro furnizează apă orașelor Split, Kaštela și Trogir. Locuitorii din Solin mai denumesc râul și Solinska rika (cu sensul de „râul Solina”).
Păstrăvul moale sau păstrăvul Solin sau "Salmo obtusirostris salonitana" este o specie endemică de păstrăv care trăiește în acest râu (din 1964), care este în prezent pe cale de dispariție din cauza urbanizării, pescuitului și a păstrăvului curcubeu. | 666 |
Maux este o comună în departamentul Nièvre din centrul Franței. În 2009 avea o populație de de locuitori. | 38 |
Giorgos Dimitrakopoulos este un om politic grec, membru al Parlamentului European în perioada 1999-2004 din partea Greciei. | 37 |
Mydaea discocerca este o specie de muște din genul "Mydaea", familia Muscidae, descrisă de Feng în anul 2000. Este endemică în Sichuan. Conform Catalogue of Life specia "Mydaea discocerca" nu are subspecii cunoscute. | 73 |
Miluta este un sat în comuna Borăscu din județul Gorj, Oltenia, România. Are o populație de 655 de locuitori, conform recensământului din 2002. Este situată în sudul județului Gorj la 15 km de Strehaia și 80 km de Târgu Jiu. Este o zonă deluroasă cu foarte puține câmpii dar foarte multe păduri și coline.
A aparținut de raionul Strehaia în perioada 1950–1968, și până la jumătatea secolului al XX-lea era delimitat prin așa-zisele porți ale satului. | 177 |
Robert Milton Ernest Rauschenberg (n. 22 octombrie 1925 în Port Arthur, statul Texas - d. 12 mai 2008) a fost un artist american, important lider al artei americane contemporane.
Biografie.
A studiat la Kansas City Art Institute, la Academia Juliană din Paris și în Carolina de Nord la Colegiul Black Mountain.
Faima lui de artist pop a crescut după ce a inventat "combinațiile" (“combines”), fuziuni între bidimensionalitatea unei picturi și tridimensionalitatea unei sculpturi sau lucrări care includ pe pânză atât uleiuri sau acuarelă, cât și diverse obiecte.
În privința înțelesului artei sale, Rauschenberg sugerează că e ca o “invitație la a găsi propriile diferențe” și de a privi lumea deschis, pentru că ea “e cu mult mai bogată decât înțelegem și mult mai variată și surprinzătoare decât am putea crede.” | 253 |
8203 Jogolehmann este un asteroid din centura principală de asteroizi.
Descriere.
8203 Jogolehmann este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe la Observatorul La Silla de Eric Walter Elst. El prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 3,15 ua, o excentricitate de 0,13 și o înclinație de 5,1° în raport cu ecliptica. | 115 |
Peć (se citește "Peci") este un oraș și municipiu situat în nordul provinciei Kosovo, și centru de administrare în districtul Peć.
Numele orașul în limba sârbă este "Peć" (Пећ); forma definită în limba albaneză este "Peja", iar forma nedefinită este "Pejë". Alte nume folosite pentru oraș sunt "Pescium "și "Siparantum" în limba latină; în limba turcă "Ipek" sau "İpek", în evul mediu era cunoscut ca "Pentza".
Municipiul acoperă o suprafață de 602 km², incluzând orașul și 95 de sate; este împărțit în 28 de comunități teritoriale. Municipiul are o populație de aproximativ 170,000 (2008), din care 81,000 locuiesc în orașul Peć.
Istorie.
Orașul este situat într-o poziție strategică pe râul Pećka Bistrica, un afluent al râului Drinul Alb la est de Alpii de Nord ai Albaniei. În timpul dominației Imperiului Roman orașul se numea "Pescium"; sau "Siparantum", după cum relatează "Geografia" lui Ptolomeu.
Orașul a devenit un important centru religios al Serbiei medievale, în timpul domniei lui Ștefan Dușan, țarul Serbiei, stabilind centrul Bisericii Ortodoxe Sârbe în 1346. Și-a păstrat statutul până în 1766, când Patriarhia de la Peć a fost desființată. Conducător al Bisericii Ortodoxe Sârbe a devenit întâistătorul Mitropoliei de Carloviț (din 1848 Patriarhia de Carloviț). Orașul Peć și împrejurimile sale sunt locuri de pelerinaj pentru credincioși. Mănăstirea Visoki Dečani din secolul al XIV-lea, înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO, se află la 19 km în sud, aproape de Dečani.
Spre sfârșitul secolului al XIV-lea Peć a fost cucerit de Imperiul Otoman făcându-se schimbări majore, inclusiv schimbarea numelui în "Ipek". Orașul a fost cuprins de un număr mare de turci, iar mulți dintre urmașii lor încă locuiesc în această zonă, cu un caracter distinct oriental, cu străzi înguste și case vechi în stil turcesc. De asemenea a oferit un caracter islamic pentru construirea moscheilor, iar multe dintre acestea sunt active. Una dintre acestea este moscheea Bajrakli, construită de Imperiul Otoman în secolul al XV-lea și se află în centrul orașului.
Cele cinci secole de ocupație ale Imperiului Otoman s-au sfârșit în primul război balcanic (1912-1913), când Muntenegru a preluat controlul orașului. Spre sfârșitul anului 1915, în timpul Primului Războiului Mondial, Imperiul Austro-Ungar a cucerit orașul. Peć a fost recucerit în octombrie 1918. După sfârșitul primului război mondial, Peć făcea parte din Regatul Iugoslaviei. Între 1931-1941 orașul aparținea de Zeta Banovina. În timpul celui de-al doilea război mondial orașul a fost ocupat de Albania. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Peć era parte din Iugoslavia ca parte din Republica Socialistă Serbia.
Relațiile dintre sârbi și albanezi, care reprezentau majoritatea populației, au fost tensionate în secolul al XX-lea. În timpul Războiului din Kosovo din 1999, orașul a fost grav afectat și ucideri în masă.. Mai multe pagube au fost produse în timpul tensiunilor etnice din 2004.
Economie.
Economia a fost grav afectată de război, dar de-a lungul istoriei orășenii se axau pe agricultură, și pe meșteșugire de către meșteșugarii tradiționali ai orașului: fierari de cupru, fierari de aur, fabricanți de papuci, tăbăcari de curele, fabricanți de șa, etc.
Locuri turistice.
Peć are locuri turistice frumoase, inclusiv Canionul Rugova, skiul fiind și acesta posibil în apropierea munților. Canionul Rugova s-a format pe râul Pećka Bistrica care străbate munții în amonte de orașul Pec (Peja). Este recunoscut prin peisajul sălbatic, grote și peșteri, cascade și panorame magnifice.
Demografie.
Conform recensământului din 1981, orașul avea o populație de 54,497; conform recensământului din 1991, populația a crescut la 68,163. În 2003 populația orașului era de 81,800.
Populația din 2008 era de aproximativ 170,000, dintre care 81,000 locuiesc în orașul Peć.
Cea mai mare parte a populației este de etnie albaneză, dar este și o mare comunitate minoritară. Cei mai mulți sârbi locuiesc în enclavele din Goraždevac, cu o populațe de aproximativ 850. De asemenea, este și o mare comunitate de bosniaci în orașul Peć și Vitomirica, pe când comunitățile semnificative de romi, ashkali și egipteni locuiesc în zonele rulale și urbane.
Sport.
Peć este unul dintre orașele cu cele mai bune performanțe din liga sportivă kosovară. Echipa de fotbal premiată este KF Besa; echipele de baschet sunt KB Peja și KF Shqiponja. Ambele echipe sunt debutante în superliga kosovară. KB Peja este clubul cel mai vechi dar deține și cele mai bune rezultate. În plus orașul găzduiește o echipă de handbal KH Besa Famiglia, o echipă de volei Ejona Peja, o echipă de judo Ippon, precum și o echipă de baschet feminină KB Penza. | 1,706 |
Nicolae Țîu (n. 25 martie 1948, Andrușul de Jos, raionul Cahul, RSS Moldovenească, URSS) este un funcționar comunist de înalt rang în anii 1980, politician, diplomat, profesor universitar și doctor în economie moldovean. La prima plenară după Congresul XVI al PCM (23-24 ianuarie 1986) a fost ales șef al Secției Agricultură a CC. În iulie 1986 Vladimiri Kiktenko a fost exclus din Biroul CC, iar în locul său a fost promovat Țâu. Astfel Țîu devenea unul din primii 11 comuniști ai RSSM. Ca și alți comuniști de rang înalt a reușit să se reorentieze și să rămână la putere și după Transformare. A fost primul Ministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova din 6 iunie 1990 până la 28 octombrie 1993. Între august 1990 și până la obținerea independenței a fost ministru de externe a RSS Moldova, iar apoi a Ministru de Externe al Republicii Moldova în două guverne: 28 mai 1991 – 1 iulie 1992 și 1 iulie 1992 – 28 octombrie 1993.
Ulterior a exercitat funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii, Canada și Mexic între anii 1993-1998.
Din anul 2002, activează ca profesor universitar la catedra Economie și Relații Economice Internaționale, Universitatea Liberă Internațională din Moldova.
Între anii 2011 - 2015, Vicerector Relații Internaționale, Universitatea Liberă Internațională din Moldova.
Din anul 2015, activează ca profesor universitar la catedra Relații Economice Internaționale, Academia de Studii Economice din Moldova.
A publicat 12 monografii și 150 de articole în Moldova, SUA, România, Rusia, Ucraina și Coreea de Sud. Pe lângă limba maternă - româna, mai vorbește engleza, bulgara, franceza și rusa. | 597 |
Anul 1983 în literatură a implicat o serie de evenimente și cărți noi semnificative. | 28 |
Reea este un sat în comuna Totești din județul Hunedoara, Transilvania, România. | 30 |
Braniște se poate referi la: | 10 |
Žanjev Do este un sat din comuna Cetinje, Muntenegru. Conform datelor de la recensământul din 2003, localitatea are 2 locuitori (la recensământul din 1991 nu era nici un locuitori).
Demografie.
În satul Žanjev Do locuiesc 2 persoane adulte, iar vârsta medie a populației este de 72,5 de ani (74,5 la bărbați și 70,5 la femei). În localitate este o singură gospodărie. | 140 |
Kostadinkino este un sat în comuna Ihtiman, regiunea Sofia, Bulgaria. Demografie.
La recensământul din 2011, populația satului Kostadinkino era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari. Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică. | 97 |
Un indiction (lat.: indictio) este oricare dintre anii dintr-un ciclu de 15 ani folosit până în prezent în documentele medievale din Europa , atât în Est cât și în Vest . Fiecare an dintr-un ciclu fost numerotat : primul indiction ,apoi al doilea indiction , etc. Cu toate acestea , ciclurile nu au fost numerotate , astfel este nevoie de alte informații pentru a identifica un anumit an din acest ciclu.
În cazul în care termenul a început să fie folosit ,acesta se referea doar la un ciclu complet , iar anii individuali au fost menționați ca fiind Anul 1 al Indictionului , Anul 2 al Indictionului , etc. Dar utilizarea s-a schimbat , și treptat a început să se folosească noțiunea de primul indiction ,al doilea indiction , și așa mai departe.
Inițial,indictioanele s-au referit la o reevaluare periodică pentru un impozit agricol sau de teren la sfârșitul secolul al treilea in Egiptul roman . Acestea au fost împarțite inițial în cicluri de 5 ani începând cu anul 287 d.Hr. , apoi într -o serie de non- ciclic , care a ajuns la numarul 26 din 318 d.Hr . Dar, din 314 d.Hr. , a apărut ciclul de 15 ani . Cronica Constantinopolitană ( c. 630 d. Hr. ) atribuie primul său an la 312-313 d.Hr. , în timp ce un document copt din 933 d.Hr. alocă primul său an la 297-298 d.Hr. , un ciclu mai devreme . Ambele au fost ani din calendarul alexandrin în care prima zi a fost pe 29 august în anii iulieni nebisecți și pe 30 august, în anii bisecți , prin urmare, fiecare fiind pe doi ani iulieni.
Indictionul a fost folosit pentru prima dată la datarea unor documente, care nu au legătură cu colectarea taxelor la mijlocul secolului al patrulea . Până în secolul al IV-lea a fost la datarea documentelor de-a lungul Mării Mediterane . În Imperiul Roman de Răsărit în afara Egiptului , prima zi a anului a fost 23 septembrie, ziua de naștere a lui Augustus . În ultima jumătate a secolului al cincilea , probabil, 462 d. Hr. , aceasta s-a mutat pe 1 septembrie , unde a rămas in tot restul Imperiului Bizantin . În 537 d.Hr. , Iustinian a decretat că toate datele trebuie să includă Indictionul prin Novella 47 , care în cele din urmă a provocat anul bizantin să înceapă anul pe 1 septembrie . Dar în vestul Mediteranei , prima zi a fost pe 24 septembrie în funcție de lucrările lui Beda Venerabilul , sau următoarele zile de 25 decembrie sau 1 ianuarie, acest indiction fiind numit Indictionul papal .
Calcularea indictionului pentru orice an din Era Creștină se face astfel
De exemplu, indictionul anului 2013 este 6
Astfel, cu 5 ani în urmă, 2008 a fost primul indiction | 877 |
Chicago este al 16-lea episod din sezonul al 2-lea al serialului de televiziune Prison Break. | 27 |
Mann este un nume de familie. Se poate referi la una din următoarele persoane: | 26 |
Corentin Tolisso este un fotbalist francez. Joacă ca mijlocaș la Olympique Lyon din Franța.
Transferul său de la Olympique Lyon la Bayern München a făcut istorie după ce operațiunea a fost închisă pe 41,5 milioane de euro, plus 6 milioane de euro în termen de obiective, devenind transferul cel mai scump de-a lungul istoriei clubului German, depășind cifra de 40 de milioane plătită pe Javi Martinez. La rândul său, s-a dovedit a fi vânzarea cea mai scumpă a echipei franceze, depășind cele 38 de milioane de euro care au fost plătiți de către Chelsea pentru Michael Essien. | 197 |
Salta este un oraș în Argentina, situat în nordul țării, la poalele Anzilor Cordilieri. Are peste 500.000 de locuitori. În apropierea orașului se află Valea Calchaqui, o renumită atracție turistică. A fost fondat în 1582 de către Hernando de Lerma. Piața Nueve De Julio, cea mai cunoscută și aglomerată, aflată în centrul orașului, este înconjurată de clădirii istorice. Printre ele se numără și Biserica „Sfântul Francisc de Assisi”.
Populația orașului este formată în general din oameni de descendență spaniolă și indigenă, însă există și comunități importante de arabi. Majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici, cu limba maternă spaniola.
Istorie.
Salta a fost întemeiat pe 16 aprilie 1582 de conchistadorul spaniol Hernando de Lerma, ca un punct de aprovizionare între Lima, Peru și Buenos Aires.
În cursul războiului de independență, orașul a devenit un centru comercial și un punct strategic militar între Peru și orașele mari Argentiniene. Între 1816 și 1821, orașul era sub conducerea generalului local Martin Miguel de Guemes, care a apărat zona împotriva trupelor spaniole venind din nord, sub comanda generalului Jose de San Martin. Salta a ieșit din război într-o stare politică și financiară proastă, rămânând în stadiul acesta de-a lungul marii părți a secolului al XIX-lea. Dar la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20, imigranți italieni, spanioli, și arabi, în special sirieni și libanezi, au refăcut comerțul și agricultura din zonă, în timp ce orașul devenise mai etnic amestecat și cosmopolit.
Climă.
Clima in Salta este subtropicală (Cwb, după clasificarea Köppen a climatului), influențată de zona montană. Orașul este renumit în Argentina pentru vremea frumoasă. Situat in nordul subtropical, dar la o altitudine de 1.200 m, Salta are 4 anotimpuri distincte: vara este caldă dar ploioasă, cu furtuni frecvente și maxime între 26C și 28C. Toamna e caracterizată de vreme uscată, cu temperaturi de 22 grade ziua și între 15 și 16 grade noaptea. Iarna este foarte uscată, cu temperaturi maxime de 19 grade și minime de 3 grade. Ninge rar, dar înghețul este un fenomen comun, cu temperaturi care ajung la -7 grade în nopțile cele mai reci. Primăvara este tot relativ uscata cu zile calde si nopți răcoroase: maximele ajung la 25C - 28C si minimele între 10C si 14C. Din cei peste 800 mm de precipitație care cad peste Salta anual, peste 80% cade între Decembrie și Martie, când au loc furtuni aproape zilnic. În restul anului, regiunea este dominată de ceruri senine. | 866 |
eRepublik este un joc pentru calculator bazat pe Browser de tip MMORPG.
Este un joc de strategie politică, economică și militară.
eRepublik.com a fost lansat în noiembrie 2007 de către antreprenorul George Lemnaru, cu o finanțare de 200 000 de euro din partea lui Alexis Bonte.
Compania eRepublik Labs a fost înființată în anul 2007 și are sediul la Dublin, Irlanda.
De-a lungul timpului, eRepublik Labs a primit mai multe runde de finanțare, în valoare de 2,75 milioane euro din partea unor investitori precum Brent Hoberman, Stefan Glaenzer, Mihai Crasneanu, Alexandre Almajeanu, Diego Meller, Philippe Seignol și AGF Private Equity.
În ianuarie 2010 a ajuns la 1 milion de utilizatori, dintre care 329 000 accesează regulat această aplicație.
În ianuarie 2009 avea mai puțin de 50 000 de jucători activi.
În august 2012 avea mai aproximativ 230 000 de jucători activi | 297 |
Basarab al V-lea (domnitor al Țării Românești între ianuarie - februarie sau martie 1529), pretendent domnesc despre care se știu foarte puține. Unii istorici presupun că ar fi fiul lui Mehmed beg, pașa de Vidin, deci strănepot de fiu al voievodului Mihail I, alții că ar fi fiu al lui Neagoe Basarab, sigur este că apare pentru prima oară într-o scrisoare a sibienilor din 29 ianuarie 1529 către arhiducele Ferdinand I al Austriei când cereau sprijin pentru "[...] fiul celui din urmă Basarab [...]".
Acest Basarab vine în țară pus de Soliman Magnificul și însoțit de armatele pașalei de Nicopole în dauna obiceiului legiuit de alegere a domnului și spre marea nemulțumire a nobilimii autohtone. De altfel, la sfârșitul lui martie 1529, trimisul arhiducelui Ferdinand nota că "[...] până acum nu l-au primit ca domn [...]" , iar dintr-o altă scrisoare a sibienilor către solul lor, cneazului Ioan din Rășinari, datată 16 martie se spune "[...] s-a trimes Ion Chinezul [cneazul, "n.t."] în Valahia spre a vedea pe noul voievod [Moise, "n.t."], a cerceta cugetele boierilor asupra "domnitorilor" și ce gând au turcii cu "voievozii existenți" [...]". Din aceste frânturi de mărturii nu se poate deduce decât că acest prezumtiv voievod, dacă a domnit, nu putea domni decât până în martie, căci din acestă lună Moise este singur domnitor al Țării Românești. Despre sfârșitul acestui pretendent se lasă liniștea ca despre întreaga sa viață. Alexandru D. Xenopol presupune că ar fi fost ucis de boieri, indicând ca făptuitori posibili pe Drăgan postelnicul din Merișani și Neagoe din Periș, asasinii lui Radu de la Afumați. În schimb, Ion Radu Mircea afirmă că acest Basarab ar fi dispărut odată cu tatăl său, Mehmed beg, când acesta a fost îndepărtat din funcția de pașă de Nicopole. Adevărul, însă, încă mai așteaptă prin vreun colț de arhivă prăfuit de neumblare. | 690 |
Federația Malaya este numele dat unei federații formată din 11 state (nouă state malaeze și două așezări britanice ale strâmtorilor, Penang și Malacca) ce a existat între 31 ianuarie 1948 și 16 septembrie 1963. Federația a obținut independență la 31 august 1957. El a fost centrul reconstituirii Malaeziei în 1963 împreună cu Singapore, Sabah și Sarawak. | 133 |
Phaonia ryukyuensis este o specie de muște din genul "Phaonia", familia Muscidae, descrisă de Shinonaga și Tadao Kano în anul 1971. Conform Catalogue of Life specia "Phaonia ryukyuensis" nu are subspecii cunoscute. | 75 |
40007 Vieuxtemps este un asteroid din centura principală de asteroizi.
Descriere.
40007 Vieuxtemps este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe la Observatorul La Silla de Eric Walter Elst. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 2,67 ua, o excentricitate de 0,15 și o înclinație de 9,7° în raport cu ecliptica. | 115 |
Göhren-Lebbin este o comună din landul Mecklenburg-Pomerania Inferioară, Germania. | 28 |
Milenii: Mileniul I î.Hr. - Mileniul I - Mileniul al II-lea
Secole: Secolul I - Secolul al II-lea - Secolul al III-lea
Decenii: Anii 140 Anii 150 Anii 160 Anii 170 Anii 180 - Anii 190 - Anii 200 Anii 210 Anii 220 Anii 230 Anii 240
Ani: 186 187 188 189 190 - 191 - 192 193 194 195 196 | 128 |
Bendiuhivka este o comună în raionul Kaharlîk, regiunea Kiev, Ucraina, formată numai din satul de reședință.
Demografie.
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Bendiuhivka era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%). | 99 |
Cantonul Arracourt este un canton din arondismentul Lunéville, departamentul Meurthe-et-Moselle, regiunea Lorena, Franța.
Comune. | 45 |
Minimax este un canal central-european de desene animate. Acesta a început să transmită desene în Ungaria (începând cu 1999), România (începând cu 2001), în Slovacia (începând cu 2003), și în Cehia (începând cu 2004). În Ungaria, din aprilie 1996, Minimax a început să împartă spațiul liber cu A+ și Animax, după ce se termina Minimax la ora 8 seara, măsură luată și pentru varianta românească a canalului, începând din 2001, anul lansării sale, până în 2016.
La data de 4 noiembrie 2008, postul de televiziune Minimax a lansat în România revista Minimax Magazin.
Începând cu 1 ianuarie 2016, Minimax transmite în România 24 de ore din 24 în tot cursul săptămânii, urmând să difuzeze seriale noi și o diversitate de programe. Minimax este orientat către copii cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani.
La data de 1 iulie 2021, canalul Minimax a schimbat noul logo în Ungaria
La data de 1 august 2021, canalul Minimax și-a schimbat noul logo și ident-urile în România, Cehia, Serbia și Slovenia.
Istorie.
Minimax a fost lansat pe 16 aprilie 1999, în Polonia, care era deținută compania de Canal+ Cyfrowy.
Pe 1 august 1999, GameOne a început să partajeze cu Minimax Polonia și a rulat între orele 20:00 și 12:00.
Pe 6 decembrie 1999, canalul Minimax a fost lansat în Ungaria și a rulat între orele 6:00 și 20:00.
Începând cu 17 mai 2001, canalul Minimax a fost lansat în teste, în România și în Republica Moldova.
Pe 1 iunie 2001, canalul Minimax a fost lansat în România și în Republica Moldova.
În anul 2001, Minimax a început să partajeze în timp cu MusicMax.
Pe 27 august 2001, ITV Hungary a ocupat locul lui GameOne.
Pe 1 septembrie 2001, GameOne Polonia a fost înlocuită de Hyper+ și a continuat să partajeze cu Minimax Polonia.
În anul 2003, canalul Minimax a fost lansat în Slovacia.
Pe 15 septembrie 2003, m+ a luat locul lui GameOne, iar câțiva ani mai târziu, GameOne își desfășoară activitatea în Franța și a fost achiziționată de Viacom International Media Networks (care deține canalele Nickelodeon, MTV și Comedy Central).
Începând cu octombrie 2003, canalul Action+ a fost lansat în teste, în România.
Tot în anul 2003, Action+ a fost partajat ca bloc de programe, după încheierea programului MusicMax, iar Minimax va începe să partajeze cu Action+ din 15 noiembrie 2003.
Pe 15 noiembrie 2003, canalul Action+ a fost lansat în România, dar într-un serviciu-test. Action+ emitea între orele 20:00-06:00 după ce se termina programul canalului Minimax.
Pe 1 iulie 2004, canalul Minimax a oferit un aspect actualizat și nou care nu a mai fost folosit în Polonia sau în Spania.
Pe 4 septembrie 2004, m+ a fost redenumit în Cool TV și a fost separat de Minimax începând cu data de 6 decembrie 2003.
Pe 15 septembrie 2004, canalul Minimax a fost lansat în Republica Cehă, unde a înlocuit un canal similar numit Supermax, însă câțiva suporteri Supermax care au fost deranjați de înlocuire și au declarat că Supermax oferă programe mai mature. Minimax a difuzat anterior mai multe emisiuni cu conținut non-preșcolar în Polonia, în Ungaria și în Spania.
Feed-ul polonez al Minimax a fost închis pe 16 octombrie 2004 și a fost înlocuită cu ZigZap, (ulterior a fost redenumit în Teletoon+ pe 1 octombrie 2011); astfel Hyper+ a fost relansat ca un canal separat.
Pe 3 decembrie 2004, Canalul Action+ și-a încetat emisia, iar Minimax va începe să partajeze cu A+ Anime, după încheierea emisiei canalului Action+
Pe 4 decembrie 2004, A+ Anime (sau pur și simplu A+) a început să partajeze în timp cu Minimax, înlocuind m+.
Pe 6 septembrie 2006, Sony Pictures Television International a achiziționat A+ și a procedat în mod similar cu canalul de televiziune latină-americană Locomotion.
În iunie 2007, Chellomedia (acum cunoscută sub numele de AMC Networks International) a achiziționat canalul Minimax și a fost lansat în 2007, în Serbia, în Muntenegru, în Bosnia și Herțegovina și în Macedonia.
Pe 2 iulie 2007, Animax a înlocuit A+ și a fost partajat în timp cu Minimax.
Pe 23 martie 2013, canalul Minimax a schimbat noul logo la 3D și a trecut la formatul 16:9.
Pe 31 martie 2014, Animax a fost închis și C8 a înlocuit Animax pe 1 aprilie 2014 în Ungaria și pe 5 mai 2014 în România, în Republica Cehă și în Slovacia.
Pe 31 decembrie 2015, C8 a fost închis în România, astfel că Minimax rulează acum 24 de ore în România, dar C8 continuă emisia în Ungaria, Cehia și Slovacia, iar apoi încetează mai târziu.
Începând cu 1 ianuarie 2016, Minimax transmite în România 24 de ore din 24 în tot cursul săptămânii, urmând să difuzeze seriale noi și o diversitate de programe. Minimax este orientat către copii cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani.
Pe 31 decembrie 2017, C8 a fost închis în Ungaria, Cehia și Slovacia, iar Minimax rulează acum 24 de ore și în cele 3 țări.
Începând cu 1 ianuarie 2018, Minimax transmite în Ungaria, Cehia, și Slovacia 24 de ore din 24 în tot cursul săptămânii, urmând să difuzeze seriale noi și o diversitate de programe. Minimax este orientat către copii cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani.
Până la sfârșitul anului 2019, a fost anunțat că Minimax și alte canalele de la AMC vor fi scoase din grila DIGI. Pe 31 decembrie 2019, AMC a dat o decizie de ultima oră că va continua să difuzeze canalele de la AMC.
Pe 1 iulie 2021, canalul Minimax a schimbat noul logo în Ungaria
Pe 1 august 2021, canalul Minimax si-a schimbat noul logo și ident-urile în România, Cehia, Serbia și Slovenia. | 1,912 |
Orbigny-au-Val este o comună în departamentul Haute-Marne din nord-estul Franței. În 2009 avea o populație de de locuitori. | 46 |
Vorbirea este o formă vocalizată de comunicare umană. Se bazează pe combinarea sintactică, lexicală și a diverse nume proprii din vocabularul complex (de obicei peste 10.000 de cuvinte diferite) al oricăreia din limbile moderne.
Fiecare cuvânt vorbit este creat printr-o combinație fonetică a unui număr limitat de vocale și consoane, ca elemente unitare ale vorbirii și pronunțării. Diferitele limbi vorbite prezintă diferite sintaxe și diferite cuvinte, ce sunt ansamblate în propoziții și fraze, care constituie structura complexă a comunicării vorbite. Majoritatea oamenilor pot comunica în două sau mai multe limbi, ceea ce îi face să fie . Abilitățile vocale permit oamenilor să producă și un altfel de sunete modulate și articulate, care se deosebesc de vorbire prin tonalitate și ritm și care permit cântatul.
Fiziologia creierului.
Două zone din sunt necesare vorbirii. Una din zone, care poartă numele medicului și neurologului francez Paul Broca, se găsește în lobul frontal, de obicei în stânga, în apropierea zonei ce controlează mușchii buzelor, maxilei, mandibulei, velumului și al corzilor vocale. Când "Zona lui Broca" este afectată, înțelegerea nu suferă, dar vorbirea este lentă și efectuată cu greutate.
Cea de-a doua zonă, "Zona lui Wernicke", care a fost descoperită de neurologul german Carl Wernicke (1848 - 1904), se găsește în spatele lobului temporal, de obicei (din nou) în partea stângă, în apropierea zonelor responsabile de prelucrarea informațiilor auditorii și vizuale. Afectarea acestei zone conservă fluența vorbirii, dar o face lipsită de sens, întrucât procesele care afectează logica, folosirea sintaxei și autocontrolul sunt scăpate de sub controlul conștientului. | 557 |
Un sub-Pământ este o planetă „substanțial mai puțin masivă” decât Pământul și Venus. În Sistemul Solar, această categorie include Mercur și Marte. Exoplanetele de tip sub-Pământ sunt printre cele mai dificil de detectat, deoarece dimensiunile lor mici produc cel mai slab semnal. În ciuda dificultății, una dintre primele exoplanete găsite a fost un sub-Pământ în jurul pulsarului PSR B1257+12. Cel mai mic sub-Pământ cunoscut este WD 1145+017 b cu o dimensiune de 0,15 raze de Pământ sau ceva mai mic decât Pluto. La 10 ianuarie 2012, telescopul spatial "Kepler" a descoperit primele trei sub-Pământuri în jurul unei stele obișnuite, Kepler-42. În iunie 2014 se știa că sistemul Kepler are 45 de planete confirmate, care sunt mai mici decât Pământul, 17 dintre ele fiind mai mici de 0,8 Rⴲ. În plus, există peste 310 candidați de planetă cu o rază estimată de <1Rⴲ, dintre care 135 fiind mai mici de 0,8 Rⴲ.
Sub-Pământurilor le lipsește în mod obișnuit atmosfere substanțiale din cauza gravitației lor scăzute și a câmpurilor magnetice slabe, permițând radiațiilor stelare să le uzeze atmosferele. Datorită dimensiunilor lor mici, și cu excepția cazului în care există forțe mareice semnificative atunci când orbitează aproape de steaua mamă, sub-Pământurile au și perioade scurte de activitate geologică. | 480 |
Comitetul Național Germania Liberă, (în limba germană: "Nationalkomitee Freies Deutschland" sau, abreviat, NKFD) a fost a organizație înființată la Moscova la 12 iulie 1943, iar Erich Weinert a fost ales președinte. Scopurile organizației au fost lupta și propaganda antinazistă, sub tutela și directivele sovietice. Una din modalitățile de acțiune ale Comitetului Național Germania Liberă era încurajarea militarilor germani la acte de dezertare și trădare.
Comitetul Național Germania Liberă era compus din comuniști exilați după 1933 din Germania și prizonieri de război germani.
În septembrie 1943, Comitetul Național Germania Liberă a fost contopit cu Federația Ofițerilor Germani, dar în 1945 ambele organizații au fost desființate.
După război, o parte din membrii Comitetului Național pentru Germania Liberă au fost numiți în funcții administrative importante în zona sovietică de ocupație a Germaniei, devenită în 1949 Republica Democrată Germană, în locul demnitarilor naziști. Membrii Comitetului Național pentru Germania Liberă au avut un rol important la consolidarea regimului comunist în RDG. | 364 |
Subsets and Splits