Datasets:

chrisgru
/

ro_wiki_chatml_small

Dataset card Data Studio Files Files and versions Community

Split (1)

train · 40k rows

conversations listlengths 3 3
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Anii 150 î.Hr.." }, { "from": "assistant", "value": "Secole: Secolul al III-lea î.Hr. - Secolul al II-lea î.Hr. - Secolul I î.Hr.\n\nDecenii: Anii 200 î.Hr. Anii 190 î.Hr. Anii 180 î.Hr. Anii 170 î.Hr. Anii 160 î.Hr. - Anii 150 î.Hr. - Anii 140 î.Hr. Anii 130 î.Hr. Anii 120 î.Hr. Anii 110 î.Hr. Anii 100 î.Hr.\n\nAnii: 160 î.Hr. \| 159 î.Hr. \| 158 î.Hr. \| 157 î.Hr. \| 156 î.Hr. \| 155 î.Hr. \| 154 î.Hr. \| 153 î.Hr. \| 152 î.Hr. \| 151 î.Hr. \| 150 î.Hr.\n\nEvenimente\n\nSecolul al II-lea î.Hr." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pAnii 160 î.Hr.?" }, { "from": "assistant", "value": "Secole: Secolul al III-lea î.Hr. - Secolul al II-lea î.Hr. - Secolul I î.Hr.\n\nDecenii: Anii 210 î.Hr. Anii 200 î.Hr. Anii 190 î.Hr. Anii 180 î.Hr. Anii 170 î.Hr. - Anii 160 î.Hr. - Anii 150 î.Hr. Anii 140 î.Hr. Anii 130 î.Hr. Anii 120 î.Hr. Anii 110 î.Hr.\n\nAnii: 170 î.Hr. \| 169 î.Hr. \| 168 î.Hr. \| 167 î.Hr. \| 166 î.Hr. \| 165 î.Hr. \| 164 î.Hr. \| 163 î.Hr. \| 162 î.Hr. \| 161 î.Hr. \| 160 î.Hr.\n\nEvenimente\n\nSecolul al II-lea î.Hr." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Anii 170 î.Hr.?" }, { "from": "assistant", "value": "Secole: Secolul al III-lea î.Hr. - Secolul al II-lea î.Hr. - Secolul I î.Hr.\n\nDecenii: Anii 220 î.Hr. Anii 210 î.Hr. Anii 200 î.Hr. Anii 190 î.Hr. Anii 180 î.Hr. - Anii 170 î.Hr. - Anii 160 î.Hr. Anii 150 î.Hr. Anii 140 î.Hr. Anii 130 î.Hr. Anii 120 î.Hr.\n\nAnii: 180 î.Hr. \| 179 î.Hr. \| 178 î.Hr. \| 177 î.Hr. \| 176 î.Hr. \| 175 î.Hr. \| 174 î.Hr. \| 173 î.Hr. \| 172 î.Hr. \| 171 î.Hr. \| 170 î.Hr.\n\nEvenimente\n\nSecolul al II-lea î.Hr." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Anii 180 î.Hr.?" }, { "from": "assistant", "value": "Secole: Secolul al III-lea î.Hr. - Secolul al II-lea î.Hr. - Secolul I î.Hr.\n\nDecenii: Anii 230 î.Hr. Anii 220 î.Hr. Anii 210 î.Hr. Anii 200 î.Hr. Anii 190 î.Hr. - Anii 180 î.Hr. - Anii 170 î.Hr. Anii 160 î.Hr. Anii 150 î.Hr. Anii 140 î.Hr. Anii 130 î.Hr.\n\nAnii: 190 î.Hr. \| 189 î.Hr. \| 188 î.Hr. \| 187 î.Hr. \| 186 î.Hr. \| 185 î.Hr. \| 184 î.Hr. \| 183 î.Hr. \| 182 î.Hr. \| 181 î.Hr. \| 180 î.Hr.\n\nEvenimente\n\nSecolul al II-lea î.Hr." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Anii 190 î.Hr.?" }, { "from": "assistant", "value": "Secole: Secolul al III-lea î.Hr. - Secolul al II-lea î.Hr. - Secolul I î.Hr.\n\nDecenii: Anii 240 î.Hr. Anii 230 î.Hr. Anii 220 î.Hr. Anii 210 î.Hr. Anii 200 î.Hr. - Anii 190 î.Hr. - Anii 180 î.Hr. Anii 170 î.Hr. Anii 160 î.Hr. Anii 150 î.Hr. Anii 140 î.Hr.\n\nAnii: 200 î.Hr. \| 199 î.Hr. \| 198 î.Hr. \| 197 î.Hr. \| 196 î.Hr. \| 195 î.Hr. \| 194 î.Hr. \| 193 î.Hr. \| 192 î.Hr. \| 191 î.Hr. \| 190 î.Hr.\n\nEvenimente\n\nSecolul al II-lea î.Hr." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Anii 200 î.Hr.?" }, { "from": "assistant", "value": "Secole: Secolul al IV-lea î.Hr. - Secolul al III-lea î.Hr. - Secolul al II-lea î.Hr.\n\nDecenii: Anii 250 î.Hr. Anii 240 î.Hr. Anii 230 î.Hr. Anii 220 î.Hr. Anii 210 î.Hr. - Anii 200 î.Hr. - Anii 190 î.Hr. Anii 180 î.Hr. Anii 170 î.Hr. Anii 160 î.Hr. Anii 150 î.Hr.\n\nAnii: 210 î.Hr. \| 209 î.Hr. \| 208 î.Hr. \| 207 î.Hr. \| 206 î.Hr. \| 205 î.Hr. \| 204 î.Hr. \| 203 î.Hr. \| 202 î.Hr. \| 201 î.Hr. \| 200 î.Hr.\n\nEvenimente\n\nSecolul al III-lea î.Hr." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Anii 210 î.Hr.." }, { "from": "assistant", "value": "Secole: Secolul al IV-lea î.Hr. - Secolul al III-lea î.Hr. - Secolul al II-lea î.Hr.\n\nDecenii: Anii 260 î.Hr. Anii 250 î.Hr. Anii 240 î.Hr. Anii 230 î.Hr. Anii 220 î.Hr. - Anii 210 î.Hr. - Anii 200 î.Hr. Anii 190 î.Hr. Anii 180 î.Hr. Anii 170 î.Hr. Anii 160 î.Hr.\n\nAnii: 220 î.Hr. \| 219 î.Hr. \| 218 î.Hr. \| 217 î.Hr. \| 216 î.Hr. \| 215 î.Hr. \| 214 î.Hr. \| 213 î.Hr. \| 212 î.Hr. \| 211 î.Hr. \| 210 î.Hr.\n\nEvenimente\n\nSecolul al III-lea î.Hr." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Secolul al VI-lea?" }, { "from": "assistant", "value": "După prăbușirea Imperiului Roman de Apus în secolul precedent, Europa s-a fracturat în mai multe mici regate germanice, care au concurat cu înverșunare pentru terenuri și bogăție. În urma rasturnarii de proportii ale imperiului, puterea francilor a crescut, și au format un regat care cuprind Franța și Germania. Între timp, supraviețuitorul Imperiul Roman de Răsărit a început să se extindă, sub imparatul Iustinian, care în cele din urmă recucerit Africa de Nord de la vandali, și a încercat să recupereze pe deplin Italia, precum și în speranța de restabilirea controlului roman asupra teritoriilor pierdute de imperiul cazut. După moartea lui Iustinian, cele mai multe dintre câștigurile sale teritoriale au fost pierdute.\nÎn timpul epocii de aur, Imperiul Sassanid a atins apogeul puterii sale sub Khosrau I în secolul 6. \n\nImperiul Gupta din nordul Indiei, în mare măsură depasise Huna, încheiat la mijlocul secolului al-6. În Japonia, perioada Kofun a fost succedata de perioada Asuka. După ce a fost împărțita de mai mult de 150 de ani între dinastiile de Sud și de Nord, China, a fost reunificata sub dinastia Sui spre sfarsitul secolului al saselea. Cele trei regate ale Coreei au persistat pe tot parcursul secolului al saselea. Göktürkii au devenit o mare putere în Asia Centrală, după ce au învins Rouran.\nÎn America, Teotihuacan a început să cadă în secolul 6, după ce a atins apogeul între anii 150 și 450. Perioada clasică a civilizației maya incepe in America Centrală.\n\nEvenimente \n\n În Spania, uniunea dintre populația indigenă și vizigoți, dă naștere unui regat întins și omogen, într-o perioadă de prosperitate. Omul de știință cel mai important din acea epocă este Isidore de Sevilla, de studiile căruia va depinde întreaga epocă modernă.\n În Italia și o parte din Spania, are loc așa-numita \"Restaurație Bizantină\" din timpul lui Iustinian. Imperiul Roman de Răsărit reocupă pentru mai bine de două decenii aceste foste părți ale imperiului, acțiunea fiind însă sortită eșecului. Eliminarea puterii ostrogoților din Italia va duce la instalarea aici, după 568, a unui neam germanic mai puțin dezvoltat, longobarzii.\n 518: Împăratul roman de Est, Anastasie I moare și este urmat de Iustin I.\n 522: bizantinii obțin viermi de mătase și încep cultivarea ouălelor de viermi de mătase\n C. 524: Boethius scrie: Consolarea Filosofiei.\n 525: După ce s-a stabilit în Roma. C 500, călugărul scit Dionisie Exiguus formeaza Anno Domini(Anul Domnului) era calendarul dupa anul nașterii estimat a lui Isus Hristos * 527: Iustinian I il succede pe Iustin I ca împărat al Imperiului Roman de Răsărit.\n 529: Sfântul Benedict din Nursia fondează mănăstirea din Monte Cassino, în Italia.\n 532: revolta Nika din Constantinopol, catedrala este distrusa. Ele sunt zdrobite o săptămână mai târziu de Belisarius și Mundus, 30.000 de persoane sunt ucise în hipodrom * 535: eruptie vulcanica la tropice, care provoacă racirea climei pentru multi ani, rezultând foamete în emisfera de Nord. (A se vedea evenimentele meteorologice extreme din 535-536.)\n 537: Bătălia de la Camlann, bătălia finală a legendarului rege Arthur.\n 541 - 542: Prima pandemie de ciuma bubonica ( Ciuma lui Iustinian ) lovește Constantinopolul și restul Imperiului Bizantin.\n 543 / 544: Unul din edictele lui Iustinian duce la Controversa în trei capitole\n 545: Regatul Nubian de Nobatia se convertește la creștinism.\n 550: Regatul Funan cade.\n 552: Budismul a fost introdus în Japonia din Baekje în perioada Asuka.\n 553: al doilea consiliu din Constantinopol\n 554: Alungarea ostrogoților din Roma, și reunificare tuturor in Italia, sub conducerea bizantină.\n 561 la 592: călugărul budist Jnanagupta traduce 39 de sutre din sanscrită în chineză.\n 563: Mănăstirea din Iona este fondată de către Sfântul Columba.\n 566: Nașterea lui Lǐ Yuan, fondator al dinastiei Tang și împărat al Chinei, sub numele de Gaozu (618-626)\n 568: Lombarzii invadeaza Italia și stabilesc o federație formata din ducate conduse de un rege.\n 569: Regatul Nubian Alodia se convertește la creștinism.\n 569: Regatul Nubian Makuria se convertește la creștinism.\n 570: Nașterea lui Mohammad, fondatorul Islamului.\n 579 la 590: Domnia Sahului persan Hormizd IV.\n 582 la 602: Domnia împăratului bizantin Maurice.\n 585: Suevii din Britania sunt cuceriti de vizigoții din Spania.\n 587: Reccared, regele vizigoților în Spania, se convertește la catolicism.\n 588: Shivadeva urcă pe tronul dinastiei Lichchhavi în Nepal.\n 589: al treilea Consiliu din Toledo adaugă \" Filioque \"clauza Crezului de la Niceea, în Spania.\n 589: China reunificata sub dinastia Sui(589-618).\n 590: Grigorie cel Mare il succede pe Papa Pelagius al II-lea (care moare de ciuma)\n 595: Papa Grigorie trimite călugări romani condusi de Augustin în Anglia.\n\nPersonalități importante \n\n Iustinian I, (527 - 565), împărat bizantin\n Regele Artur\n Aryabhata\n Augustin de Canterbury\n Belisarie\n Benedict de Nursia\n Boethius\n Muhammad\n Procopius din Cezareea\n Papa Grigore I cel Mare\n Augustin de Canterbury \n Beowulf \n Boethius \n Bozorgmehr \n Cassiodorus\n Clovis I \n Columban\n Dayi Daoxin \n Dazu Huike\n Grigorie de Tours \n Hrodgar \n Jianzhi Sengcan\n Jizang \n Jordanes\n Karaikkal Ammeiyar\n Khosrau I al Persiei \n Leander din Sevilla \n Mohammad \n Muhan Khan \n Procopius \n Împărăteasa Suiko\n Shōtoku \n Taliesin \n Tirunavukkarasar\n Venantius Fortunatus\n Împăratul Wen de Sui\n\nRazboaiele secolului\n\nInvenții, descoperiri \n Plugul greu este folosit în valea râului Po, Italia\n Imperiul Bizantin cumpără tehnologia mătasei de la chinezi(542)\n jocul de șah în India\n 589: hârtia igienică în China (Yan Zhitui)\n Dionisie Exiguus creează sistemul Anno Domini , în 525. Acesta este sistemul pe care calendarul gregorian și sistemul celor doua ere isi au bazele\n Jocul de table, inventat în Persia de Burzoe.\n Șahul, chaturanga, a intrat in Persia din India și a fost modificat in shatranj.\n Hamul de cal în uz în regatul franc.\n Vaghbata, cărți medicale indiene\n Autorul chinez Jia Sixia scris tratat Qi Shu Min Yao în 535, și, citează 160 cărți de agronomie anterioare, acesta este cel mai vechi tratat existent despre agricultura chineză. În peste o sută de mii de caractere chinezești scrise, cartea cuprinde pregătirea terenului, semănatul, cultivarea, livada, silvicultură, zootehnie, comerț, și utilizări culinare pentru culturi.\n\nNote\n\nDecenii și ani \n\nSecolul al VI-lea" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Carol cel Mare?" }, { "from": "assistant", "value": "Carol cel Mare (în germană Karl I, der Große, latină Carolus Magnus, franceză/engleză Charlemagne; ), a fost rege al francilor din 768 până la moarte, și fondator al Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a cucerit Italia și a fost încoronat Imperator Augustus de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800, unii istorici văzând aceasta ca o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus. Imperiul Carolingian a fost în Europa, într-un anumit sens, un stat rival față de Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol (denumit și Imperiul Bizantin). Carol cel Mare face parte din dinastia Carolingiană și este considerat uneori ca părintele fondator al Franței, cât și al Germaniei. Unii istoriografi îl consideră drept părinte al Europei. A fost primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală, de la prăbușirea Imperiului Roman cu capitala la Roma.\n\nOriginea \nLocul nașterii se presupune că ar fi localitatea Prüm, unde ar fi trăit mama sa, Bertrada. Tatăl său, Pepin cel Scurt, provine din familiile Merovingiană și Carolingiană de lângă Liège, Belgia de azi.\n\nCarol domnește singur (771) \n\nLa moartea tatălui său Pepin cel Scurt în anul 768, Carol cel Mare împarte tronul cu fratele său Carloman, care moare în anul 771. Carol va domni singur asupra francilor care, fiind proaspăt trecuți la creștinism, nu pot renunța la „obiceiurile barbare” neglijând noua lor religie. În Sachsen, azi Germania de nord, saxonii continuă să practice „religia barbară”, în sud longobarzii au conflicte cu Biserica Catolică de la Roma, în Cordoba sarazinii se extind spre nord, iar în est apare pericolul invaziei avare, toate acestea amenințând Imperiul Franc.\n\nRăzboiul cu saxonii (772) \n\nÎn anul 772 încep războaiele cu saxonii care durează timp de 32 de ani. După aceste războaie, Carol este denumit (Pater Europae). Scopul acestor războaie era convertirea la catolicism și alipirea de Imperiul Franc a teritoriului saxonilor care trăiau între Marea Nordului și Munții Harz respectiv între Elba și Rin.\n\nÎnfrângerea longobarzilor (774) \nÎn martie 773 legatul papal de la curtea lui Carol îi cere ajutor împotriva longobarzilor din nordul Italiei de azi care amenințau Roma papală. Carol pornește o expediție militară ce durează din martie 773 până în vara lui 774, când reușește să-l învingă pe Desiderius, regele longobarzilor.\n\nCarloman, fratele mort și fost rival al lui Carol, se căsătorise cu fiica lui Desiderius, regele longobarzilor, cu toate că încheiase în prealabil un pact de alianță cu Carol I. Desiderius pornește o incursiune militară împotriva papei Adrian I pentru ca acesta să sfințească ca regi franci pe cei doi fii ai fratelui mort (Carloman), care primiseră azil la curtea lui Desiderius. Carol înfrânge însă oastea lui Desiderius, proclamându-se la Pavia rege al longobarzilor, recunoscând suveranitatea papei, iar teritoriul din jurul Romei (Patrimonium Petri) ca stat de sine stătător sub conducere papală (stato pontificio, sau stato de la Santa Chiesa).\n\nRăzboaiele contra maurilor (778) \n\nExpediția contra maurilor s-a pornit pentru a acorda sprijinul cerut de emirul din Saragossa contra emirului Abd ar-Rahman I din Cordoba (756 – 788). La retragerea sa din Spania, ariergarda sa a fost surprinsă de către basci. Bătălia de la Roncesvalles care a urmat este cântată în Cântecul lui Roland. Teritoriul din Pirinei era numai în parte sub controlul francilor, acest teritoriu întinzându-se până la orașele Girona, Cerdagne, Urgell și Barcelona. În anul 806, acest ținut este numit \"Marca spaniolă\". Unul din rezultatele angajamentului militar al francilor în regiune este constituirea principatului Andorra. Pentru îmbunătățirea relațiilor politice dintre arabi și franci, se spune că în anul 801 califul din Bagdad Harun al-Rashid i-ar fi dăruit lui Carol I, elefanți, dintre care unul era alb.\n\nBavaria își pierde independența (788) \nÎn anul 788 Bavaria va fi integrată în Marca avară aparținând imperiului franc, marcă situată în estul imperiului ulterior fiind denumită 856 Marchia Orientalis ca ținut de graniță și apărare în fața avarilor. Tasilo III prinț de Bavaria a cărui viață a fost cruțată de Pepin cel Scurt căută, însă fără succes să păstreze independența Bavariei printr-o alianță cu longobarzii care erau deja sub stăpânire francă și cu ducele saxon Arichis al II-lea von Benevent care era interesat de asemenea la o rezistență împotriva dominației france.\n\nAceastă coaliție a fost dezmembrată de franci prin asediul orașelor Capua și Salerno 786/787, iar regiunea din preajma Salzburgului din 798 este separată de Bavaria devenind provincie bisericească subordonată unui arhiepiscop catolic. Arhiepiscopul Arhidiecezei de Salzburg a purtat până la sfârșitul Sfântului Imperiu Roman titlul de „primas Germaniae\", adică primat al Germaniei, deși se afla în țările ereditare Austriece.\n\nIntegrarea Bavariei și Saxoniei în imperiul franc au fost condiții esențiale pentru alcătuirea de mai târziu a Sfântului Imperiu Roman.\n\nOcrotitorul Bisericii și al Romei \n\nÎn anul 795 a fost ales papă Leon al III-lea care se asigură de sprijinul lui Carol I trimițându-i acestuia ca protector al bisericii (patricius romanorum) cheia de la mormântul Sfântului Petru și stindardele Romei. Sistemul papal era fărâmițat în acel timp datorită opoziției unor nobili, ajungându-se la un conflict deschis în lupta pentru putere între aceste facțiuni și noul papă. Ca urmare, în 799 are loc un atentat împotriva papei, Leon al III-lea se refugiază sub protecția lui Carol la Paderborn, unde probabil s-a încheiat înțelegerea cu papa pentru sfințirea (încoronarea) lui Carol ca împărat.\n\nÎn vara anului 800 Carol pornește spre Roma unde la 23 decembrie în fața porților Romei trebuie să depună un jurământ de puritate sufletească, care urma să înlăture învinuirile ce-i fuseseră aduse de unii nobili. În ziua de Crăciun din anul 800, Carol cel Mare a fost încoronat de papă ca împărat al Sfântului Imperiu Roman, primind titlul de Karolus serenissimus augustus a Deo coronatus magnus pacificus imperator Romanum gubernans imperium, qui et per misericordiam dei rex Francorum atque Langobardorum, ca patronus et advocatus al Bisericii, patriarhul Ierusalimului trimite lui Carol cheile Mormântului Sfânt ca simbol de ocrotitor al creștinilor, Carol a preluat definitiv și funcția împăratului bizantin, Basileios care pretinde să fie considerat măcar egalul împăratului franc.\n\nCarol se considera Augustus Imperator Renovati Imperii Romani, împăratul imperiului roman restaurat, legitimat de biserică prin denumirea de sacrum (Sfântul Imperiu Roman). Unitatea dintre stat și biserică („imperium et sacerdotium”) a fost fundamentul unității europene medievale.\n\nÎn plan cultural a avut loc dezvoltarea artei și științei, mișcare cunoscută drept renașterea carolingiană.\n\nExtinderea imperiului spre est (după 800) \n\nPentru a umple golul format în nord estul imperiului (Transalbingien) prin deportarea saxonilor, Carol I permite slavilor de pe Elba (Abotriții sau Obotriții) și francilor să se așeze aici.Conflictele cu danezii din 804 datorită sprijinirii saxonilor și prigonirii slavilor, jefuirea ținutului Friesland (810) de către regele danez Göttrik (Godfred), care după analele francilor și-a pregătit o poziție de apărare contra francilor (808) între râurile Teene și Schlei, apărare care a fost consolidată (810) prin zidul de apărare al saxonilor (Limes Saxoniae).Relațiile dintre slavi, sași și turingi au fost de asemenea încordate. În anul 789, francii pornesc o campanie militară contra wilților, iar după înfrângerea rezistenței sașilor, în 806 contra sorbilor, ducele acestora, Miliduoch, fiind în prealabil omorât.Urmează ocuparea Boemiei (805–806) de către franci.În anul 845 în Regensburg sunt botezați 14 duci din Boemia în timpul domniei lui Ludovic cel Pios, nepotul lui Carol, în timpul căruia imperiul s-a dezbinat prin Tratatul de la Verdun, în 843, Boemia devenind mărul discordiei pentru francii din est, iar din anul 862 devine și Ungaria nesigură.Extinderea francilor spre est determină o influență politică și culturală germană în Europa centrală.\n\nConflictele cu Bizanțul (806–812) \n\nNicefor I (802–811), împăratul bizantin (numit „Basileus“), refuză să recunoască titlul de împărat al lui Carol cel Mare și solia francă (803) trebuie să se reîntoarcă umilită din Bizanț. Conflictele se agravează când Carol pretinde și apoi tratează Dalmația și Veneția ca teritorii ale sale. Nicefor răspunde printr-o blocadă maritimă a Veneției. Fiul lui Carol, Pepin, regele Italiei, ocupă Veneția ceea ce care-l determină pe împăratul bizantin să înceapă tratativele.La sfârșitul anului 810 o solie bizantină sosește în Italia. Pentru că fiul lui Carol murise între timp (la 8 iulie 810), solia bizantină este primită la Aachen, dar Carol nu acceptă compromisurile proupuse de bizanti. Între timp Nicefor I cade într-o campanie militară contra bulgarilor (la 26 iulie 811).Puterea politică este preluată de ginerele împăratului bizantin, Mihail I Rangabe (811–813), prin înlăturarea cu sprijinul bisericii ortodoxe a lui Staurakios, fiul lui Nicefor I.Spre deosebire de predecesorul său (Nicefor I), Mihail I este interesat de o alianță cu francii, trimițând o solie bizantină la Aachen, care recunoaște oficial titlul de împărat al lui Carol cel Mare, acesta trebuind să renunțe la Dalmația și Veneția.Urmașii lui Mihail I adaugă la titlul lor de împărat „al romanilor”, pe când urmașii lui Carol se numeau numai „imperator augustus”. În 996, în timpul lui Otto al III-lea (980–1002) din Dinastia Ottoniană, titlul este schimbat în Romanorum imperator augustus, „împărat al Sfântului Imperiu Roman”.\n\nFamilie \n\nCarloman a avut 4 soții, oficial, care au fost recunoscute de către istorici, alături de mai multe concubine.\nCu Himiltrude, se crede că ar fi soția lui Carloman, dar cei mai mulți istorici se referă la ea ca fiind o concubină.\nPippin cel Cocoșat (768/769 – 811)\nCu Desiderata, a fost soția lui Carloman, fiica lui Desiderius, regele longobarzilor. S-a însurat în 770, dar uniunea a fost anulată un an mai târziu.\nCu a doua lui soție, Hildegard de Vinzgouw, a avut 9 copii.\nCarol cel Tânăr, rege al francilor și duce de Maine (772 – 4 Decembrie 881)\nPepin al Italiei, rege al longobarziilor (Aprilie 777 – 8 Iulie 810) \nAdalhaid (n. 774)\nRotrude (775 – 6 Iunie 810)\nLudovic cel Pios, împărat al Imperiului carolingian, rege al francilor și rege al Aquitaniei (778 – 20 Iunie 840). Fratele geamăn al lui Lothair.\nLothair (778–779/780). Fratele geamăn al lui Ludovic. A murit în copilărie.\nBertha (n. 780)\nGisela (781–808)\nHildegarde (782–783)\nCu Gersuinda, prima concubină care apare în documentele oficiale:\nAdaltrude (n. 774)\nA doua concubină recunoscută de istorici este Madelgard, cu care a avut:\nRuodhaid (n. 775), stareță la Faremoutiers\nA treia soție este Fastrada, fiica contelui franc Rudolph \nTheodrada (n. 784), stareță la Argenteuil\nHiltrude (n. 787)\nLuitgard, ultima soție a lui Carloman, nu a avut copii.\nCu a patra concubină, pe nume Regina\nDrogo de Metz (17 Iunie 801 – 8 Decembeie 855)\nHugh, arhicancelar al Imperiului (802 – 844)\nCu Ethelind a avut copii:\nRichbod (805–844), stareț la Saint-Riquier\nTheodoric (n. 807)\n\nGalerie de imagini\n\nNote\n\nVezi și \n Franci\n Listă de regi franci\n Dinastia Carolingiană\n Aachen\n Lista împăraților bizantini\n Premiul \"Carol cel Mare\" \n Tronul lui Charlemagne\n\nBibliografie \n \n \n \n \n \n \n Riché, Pierre (1993). The Carolingians: A Family Who Forged Europe. University of Pennsylvania Press. ISBN 0-8122-1342-4\n \n \n \n \n Comprises the Annales regni Francorum and The History of the Sons of Louis the Pious\n Charlemagne: Biographies and general studies, from Encyclopædia Britannica, full-article, latest edition.\n\nLegături externe \n\n Einhard: The Life of Charlemagne, translated by Samuel Epes Turner (Medieval Sourcebook; ursprüngl. erschienen in New York: Harper & Brothers, 1880 - vgl. , )\n Capitulary of Charlemagne Issued in the Year 802 (Yale Law School)\n Umfassender Stammbaum von Karl dem Großen \n Charlemagne Picture Gallery \n Charter given by Charlemagne for St. Emmeram's Abbey showing the Emperor's seal, 22.2.794 . Taken from the collections of the Lichtbildarchiv älterer Originalurkunden at Marburg University\n Carol cel Mare\n Charlemagne - monarhul universal , 23 ianuarie 2008, Gabriel Tudor, Revista Magazin\n Carol cel Mare - regele care a făurit Franța, 23 mai 2012, Nicu Pârlog, Descoperă\n\nNașteri în 748\nDecese în 814\nRegi franci\nImperiul Carolingian\nÎmpărați romano-germani\nDinastia Carolingiană\nPersonaje citate în Divina Comedie (Paradisul)\nGermani din secolul al VIII-lea\nGermani din secolul al IX-lea\nFranța medievală" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Aachen?" }, { "from": "assistant", "value": "\|componenta=\n\|suprafață_totală_km2=160.83\n\|suprafata_metropolitana_km2=\n\|altitudine=266\n\|populație_note_subsol=\n\|populație=260454\n\|recensământ=2011-12-31\n\|densitate=\n\|populatie_urbana=\n\|populatie_metropolitana=\n\|an=\n\|fus_orar=CET\n\|fus_orar_DST=CEST\n\|utc_offset=+1\n\|utc_offset_DST=+2\n\|camp1_gol_nume=Număr de înmatriculare (auto)\n\|camp1_gol_info=AC\n\|cod_poștal=52062–52080\n\|tip_cod=Cod zonal\n\|cod=0241 / 02405 / 02407 / 02408\n\|website=www.aachen.de\n\|descriere_hartă2= \n}}\n\nAachen (franceză Aix-la-Chapelle, neerlandeză Aken, valonă Åxhe, ripuară Ochen, spaniolă Aquisgrán, latină Aquisgranum), este cel mai vestic oraș al Germaniei, situat în landul Renania de Nord-Westfalia, la granița cu Belgia și Țările de Jos, și la 65 de km vest de Köln.Limba regională (recunoscută) la Aachen e ripuara.Orașul este centrul regiunii Aachen, aparținând districtului Köln.\n\nGeografie \nOrașul Aachen este un oraș din vestul Germaniei, având și densitatea cea mai mare a populației, 236.420( 9 mai 2011). Este amplasat la granița a trei țări (Germania, Belgia și Țările de Jos), la o distanță de cca. 30 km nord de masivul muntos Hohes Venn, într-o depresiune prin care curge râul Wurm, care se varsă în Rur. Orașul se află în bazinul hidrografic al râului Maas-Rin, la nord de poalele munților Eifel, munți unde se află un parc național.Punctul cel mai înalt al orașului este situat în sud-est, la o altitudine de 410 m, iar punctul cu altitudinea cea mai joasă este situat în nord, la o altitudine de 125 m.Lungimea hotarelor orașului însumează 87,7 km, din care 23,8 km reprezintă granița cu Belgia și 21,8 km cu Țările de Jos. Lățimea maximă a orașului este de 21,6 km.\n\nLocalități învecinate \nÎncepând de la nord-vest, în direcția acelor de ceasornic, orașul se învecinează cu:\n localități din Germania: Herzogenrath, Würselen, Eschweiler, Stolberg, Roetgen, Monschau; \n localități din provincia belgiană Liège: Raeren, Kelmis și Plombières\n localități din provincia neerlandeză Limburg: Vaals, Gulpen-Wittem, Simpelveld, Heerlen și Kerkrade\n\nÎmpărțirea administrativ-teritorială a orașului \nOrașul este împărțit în 7 sectoare, fiecare cu un centru de coordonare. Reprezentanții orașului sunt aleși de cetățenii orașului. Cele 7 sectoare sunt:\n Aachen centru\n Brand\n Eilendorf\n Haaren\n Kornelimünster/Walheim și Oberforstbach\n Laurensberg, Vaalserquartier\n Richterich\n\nPopulația \nÎn 1890 orașul avea cca. 100.000 de locuitori. Astăzi are peste 250.000 de locuitori.\n\nClima \nOrașul cu regiunea din jurul său are o climă temperat-oceanică, cu ierni blânde și veri umede și răcoroase.\n\nIstorie \n\nRegiunea orașului este locuită din timpuri străvechi, fapt atestat de urmele istorice din neoliticul timpuriu (3000 - 2500 î.e.n.) descoperite în Lousberg (cremene de aprins focul). În epoca bronzului și epoca timpurie a fierului, regiunea este locuită de celți, fapt atestat de mormintele descoperite în regiunea Aachen. După celți, regiunea este locuită de romani. S-au descoperit urme de băi militare romane din secolul I e.n. (datorită prezenței apelor termale). Soldații romani fondează orașul în secolul I e.n., după faimoasele băi termale (Bad Aachen).Prezența francilor este semnalată prin dovezi istorice din secolul VII (morminte).În timpul regelelui franc Pepin cel Scurt, se construiește în Aachen curtea regală, care este menționată în manuscriptul Aquis villa, din 765. Fiul lui Pepin, Carol cel Mare, stabilește aici reședința Imperiului franc, orașul devenind astfel un important centru de artă. În timpul domniei sale se construiesc aici un palat și o capelă (astăzi capela este înglobată în Dom). La Aachen, în 802, a sosit elefantul alb, dăruit de Harun al-Rashid, califul Bagdadului, și pe care Carol cel Mare l-a numit Abul-Abas. Carol cel Mare a murit la Aachen, fiind înmormântat într-o groapă sub pavajul cu dale al Capelei Palatine, la 28 ianuarie 814.Mai multe concilii regionale s-au ținut la Aachen din 799 până în 861 (vezi Conciliul de la Aachen).\nFiul lui Carol cel Mare, Ludovic cel Pios, a fost încoronat în anul 813 în Capela din Aachen. Încoronarea nepotului lui Carol cel Mare, Lothar I, are loc tot în această capelă, în secolul IX.\nÎn 936, regele Germaniei, Otto I, fiul lui Henric I, a fost încoronat în Dom. Timp de peste 600 de ani (813 - 1531), împărații Sfântului Imperiu Roman au fost încoronați la Aachen, ultimul fiind Ferdinand I. În Evul Mediu, Aachen era unul din cele mai mari orașe ale imperiului, dar apoi nu a avut decât o importanță regională. După distrugerea orașului Dinant de către Carol Temerarul, în 1466, numeroși locuitori valoni ai acestuia, cum au fost familiile Amya, Momma sau Byda, s-au refugiat la Aachen, unde au dezvoltat o industrie înfloritoare.\n\nÎn cel de-al Doilea Război Mondial Aachen a fost primul mare oraș german eliberat de Aliați, care și-au stabilit aici o bază militară.\n\nEconomia \nEconomia orașului se axează pe industrie, învățământ și cercetare, transporturi și turism.\n\nIndustrie \nPrincipalele ramuri industriale sunt:\n Industria de mașini\n Industria extractivă (orașul este un important centru minier pentru exploatarea cărbunelui și a minereului de fier)\n Industria electrotehnică (Fabrica de becuri electrice)\n Industria chimică (Fabrica de cauciuc, Fabrica de geamuri)\n Industria alimentară (producție de dulciuri, de ciocolată)\n Industria textilă: în trecut, în Aachen existau numeroase manufacturi de țesătorie, de vopsire a țesăturilor, ca și de producere a acelor de cusut. Acestea s-au mutat acum în Orientul Îndepărtat (Asia).\n\nTransporturi \nOrașul Aachen este un important nod rutier și de cale ferată. Trenurile de mare viteză asigură legături rapide cu orașe din trei țări.\n\nÎnvățământ și cercetare \nExistă patru mari colegii și universități, în care învață aproximativ 40.000 de studenți: Rheinisch-Westfälische Technische Hochschule (RWTH-Aachen, fondată în 1870), Universitatea de Științe Aplicate, Universitatea Catolică de Științe Aplicate și Academia de Muzică. Pe lângă activitatea de cercetare desfășurată în universități, orașul dispune de numeroase centre de cercetare, printre care trei Institute Fraunhofer, cea mai mare clinică universitară din Europa, și Centrul de cercetare Ford din Aachen. Orașul găzduiește numeroase manifestări științifice din domeniul cercetării de vârf.\n\nTurism \nPunctele de atracție turistică sunt reprezentate de numeroase clădiri, monumente și muzee, precum și de izvoarele termale.\n\nClădiri, monumente și muzee\nDomul din Aachen, simbolul orașului, a fost clădit în anul 800 d.H. de către arhitectul Odo (Eudes) de Metz, pe locul capelei din timpul lui Carol cel Mare, la comanda împăratului. Are cupole de formă ortogonală. Conține tronul și osemintele împăratului Carol cel Mare. Aici în Dom au fost încoronați, între 936 și 1531, peste 30 de monarhi. Domul este o capodoperă a stilului gotic, loc de pelerinaj al credincioșilor din 1349 (pelerinaj care se repetă la fiecare 7 ani). Domul a fost înscris în anul 1978 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.\n\nPrimăria orașului Aachen, imobil clădit în secolul al IX-lea în stil gotic, cu turnul Granus din timpul lui Carol cel Mare. Sunt remarcabile cele 5 fresce din interior, realizate de pictorul Alfred Rethel (n. 1816 - d. 1859). Pereții sunt împodobiți cu picturi ca Mărul, coroana imperială și sabia lui Carol cel Mare. Clădirile din jur sunt în stil baroc.\n\nGrashaus: lângă piața de pește, se află o clădire numită casa gras, care avea fațada primăriei vechi din 1267. Clădirea a servit ca închisoare și judecătorie. În anul 1886, se realizează fațada care se poate vedea și astăzi.\n\nCasa Löwenstein (Haus Löwenstein) a fost clădită în 1345, în același timp cu primăria orașului. Împreună cu Domul și primăria, face parte din puținele clădiri gotice a orașului care au supraviețuit incendiului din 1656. Din cauza tavanului boltit al pivniței (ca un beci pentru butoaie de vin) se presupune că ar fi fost inițial un local. Mai târziu a fost folosită ca locuință, numele provenind probabil de la Ida von Löwenstein 1478, care a locuit aici.\n\nElisenbrunnen (Fântâna Eliza). Această fântână se află în Piața Friedrich-Wilhelm-Platz fiind construită în 1827 de Johann Peter Cremer și Karl Friedrich Schinkel (1781 - 1841), lângă Primărie și Dom. Este complet distrusă, la fel ca o mare parte a orașului, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind reconstruită, exact ca forma originală, în 1953. O placă comemorativă amintește numele unor personalități renumite care au băut apă din această fântână, ca Petru cel Mare, Frederic cel Mare, Giacomo Casanova și Georg Friedrich Händel.\n\nAlte obiective turistice\nPonttor (o poartă a orașului), Clinica universitară (cu o arhitectură interesantă), cartierul Burtscheid, fântâni și statui, Elisenpark, Muzee, Teatrul, Opera sau ansamblurile corale ale orașului.\n\n Izvoarele termale\nOrașul Aachen este o stațiune balneoclimaterică renumită pentru apele sale termale, printre care se numără cele mai fierbinți izvoare termale din Europa.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Aachen im Wikivoyage-Reiseführer (de)\n Fotogalerien zu Brunnen, Denkmälern und anderem in und um Aachen von Franz-Josef Wirtz\n Panorama-Aufnahmen von den Sehenswürdigkeiten Aachens\n Aachen gestern und heute \n Aachen: Sehenswürdigkeiten (Bilder/Rundgang) \n Aachen: Weihnachtsmarkt \n Portal Stadtgeschichte des Arbeitskreises Denkmalpflege als Wiki\n Arnoldus Ludovicus Antonius Robens, Historiker und Heraldiker, beigeordneter Bürgermeister zu Aachen\n Aachen für Touristen (Website der Deutschen Zentrale für Tourismus e.V.)\n Übersichtskarte der Aachener Innenstadtkirchen (kath. und evang.) \n Jüdische Kulturtage Aachen 2007 \n Sursa: http://de.wikipedia.org/wiki/Aachen\n Webseite des gescheiterten Projekts \"Bauhaus Europa\"\n aachen.de: City of Aachen\n\nVezi și \n Premiul Carol cel Mare\n Locuri din patrimoniul mondial" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Secolul al V-lea?" }, { "from": "assistant", "value": "Secolul al V-lea începe la 1 ianuarie 401 și se termină la 31 decembrie 500.\n\nSecolul al V-lea s-a remarcat ca fiind un secol dezastruos pentru Imperiul Roman de Apus, atât pe plan intern și extern, care s-a destrămat în cele din urmă în anul 476.\n\nImperiul de Apus a fost condus de o serie de împărați tineri și fără experiență, ori incompetenți și slabi. De multe ori, puterea imperiului a venit în mâinile generalilor.\n\nTotodata, imperiul a fost invadat de popoare migratoare,numite \"barbare\". Roma a fost jefuită și distrusă în 410 de către vizigoți, iar vandalii au ocupat Cartagina și Africa de Nord, un furnizor major de cereale și grâne. Încercările de a recupera provinciile pierdute au fost întrerupte de invaziile hunice conduse de Attila. După înfrângerea totală a lui Attila, Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit și-au unit forțele pentru a-i alunga pe vandali din nord, dar campania lor a eșuat spectaculos.\n\nSecolul al V-lea este considerat ca fiind ultimul secol al Antichității.\n\nEvenimente \n\n 399 – 412: Călugărul chinez Budist Faxian a traversat Oceanul Indian, călătorind spre Sri Lanka și India pentru a aduna scripturile budiste.\n 401: Călugărul budist și translatorul Sutrelor, Kumarajiva, ajunge în Chang'an\n 406: Frontiera de est a Imperiului Vestic a intrat în colaps după invazia Suevilor, Alanilor și Vandalilor, traverseaza Rinul inghetat și intra în Galia.\n 407: Imparatul vestic Constantin III conduce o forta militara din Britania și Galia pentru a ocupa Arles.\nMarea Britanie este în cele din urma abandonata de trupele romane,Constantin III fiind considerat principalul responsabil pentru retragerea trupelor romane din Britania.\n 410: Roma este jefuita de vizigoții la comanda regelui lor, Alaric I\n 411: Suevii stabilesc Regatul Suevilor în Galicia, primul Regat creștin independent față de Imperiul Vestic. \n 413: Sfântul Augustin scrie cartea \"De Civitate Dei\".\n 430: în El Salvadorul de azi, Vulcanul Ilopango erupe, devastând civilizația Mayașă.\n 439: Vandalii cuceresc Cartagina\nAnglo-saxonii se stabilesc în Britania, la invitația lui Vortigern.\n 451: Hunii conduși de Attila sunt învinși de coaliția formată din trupele romane și forțele vizigote, în Bătălia de la Chalons.\n 452: Orașul Aquileia este distrus de Attila\n 452: Papa Leo I vorbește personal cu Attila lângă râul Micinosi și îl convinge să nu jefuiască Roma\n 453: Moartea lui Attila:Imperiul Hunilor se divide intre fii săi.\n 454: Bătălia de la Nedao .Triburile germane slăbesc imperiul Hunilor\n 455: Vandalii jefuiesc Roma.\n 455: Orașul Chichen Itza este fondat în Mexic\n 469: Moartea lui Dengizich, ultimul Khan al imperiului Hunic.\n 470: Riothamus, regele britonilor, îi sprijină pe romani în lupta împotriva vizigoților\n 28 august 476: Romulus Augustus,ultimul împărat roman, este detronat de Odoacru. Imperiul Roman de Apus cade.\n 477 : Budiștii Chan fondează Mănăstirea Shaolinilor pe Muntele Shan, în Henan-China\n 480: Asasinarea lui Julius Nepos, penultimul împărat al Imperiului vestic îndepărtat de la putere de Orestes, și tatăl lui Romulus Augustus, în Dalmația.\n 481: Clovis I devine regele Francilor vestici după moartea lui Childeric I.\n 486: Clovis îl învinge pe Syagrius și cucerește ultimele teritorii rămase Imperiului Roman de Apus\n 490: Bătălia de la Muntele Badon. Conform legendei, britonii conduși de regele Arthur îi înving pe anglo-saxoni\n 491: Regele Clovis învinge și cucerește Regatul Thuringia din Germania.\n 493: Theodoric Ostrogotul îl îndepărtează pe Odoacru pentru a deveni regele Italiei\n 494: Galia nordica este unită sub domnia regelui franc Clovis I. Se naște dinastia Merovingiană.\n 496: Bătălia de la Tolbiac. Regele Clovis îi învinge pe Alamanni, și este botezat în rit creștin împreună cu multi franci, de către episcopul de Reims, Sfântul Remigius.\n Budismul se răspândește în Burma și Indonezia.\n Coloniștii din Africa și Indonezia ajung în Madagascar.\n Cultura Hopewell se încheie în America de Nord\n\nOameni importanți \n Flavius Aetius, Ultimul mare general roman\n Alaric I, regele vizigoților care a anexat și jefuit Roma\n Aspar, general de origine alană, din Imperiul Roman de Răsărit\n Attila-regele hunilor\n Bahram V, Șah sassanid din Persia\n Bodhidharma, fondatorul Budismului Zen\n Sf. Bonifaciu (Bonifatius din Tarsus), martir\n Clovis I, primul rege franc și primul „barbar” convertit la catolicism\n Chiril din Alexandria, Patriarhul Alexandriei\n Papa Dioscorus I, patriarh de Alexandria\n Geiseric, regele vandal care a înființat Regatul Vandal în Africa de Nord\n Papa Gelasius I\n Hawaiiloa - descoperitorul și colonizatorul insulei Hawaii\n Huiyuan -calugar budist\n Hypatia din Alexandria, femeie filozof, matematician și astronom\n Ioan Cassian - călugăr creștin\n Papa Leon I cel Mare\n Mesrob Maștoț, teolog și lingvist armean \n Nestorie, arhiepiscop de Constantinopol, eretic și fondator al nestorianismului\n Niall Noigiallach, fondatorul dinastiei irlandeze\n Sfântul Patriciu, misionar creștin și episcop în Irlanda\n Pelagius, fondatorul pelagianismului, călugăr breton\n Ricimer, general și politician roman\n Riothamus, rege breton\n Tyrannius Rufinus, preotul din Aquileia, translator latin\n Socrates Scholasticus, istoricul Bisericii Bizantine\n Sozomenos, istoricul Bisericii Creștine\n Theodoric cel Mare,regele vizigoților\n Yazdegerd I, Șah Sassanid al Persiei\n Zu Chongzhi, astronom și matematician chinez\n\nRăzboaiele secolului\n\nInvenții, descoperiri \n Plugul greu este utilizat în terenurile ocupate de slavi\n Potcoavă de metal este folosita în Galia\n Hamul de cal inventat în China \n Runele alfabetului Anglo-Saxon utilizate în Anglia\n Alfabetul armean creat de Sfântul Mesrob\n Medicii romani utilizează, pentru examinare și intervenție chirurgicală, sonda, forcepsul, scalpelul, speculum, foarfeca, ace, cauterizarea, tratează chirurgical cataracta\n India: progrese în domeniul navigației: velatura de-a lungul direcției corăbiei (mai buna valorificare a curenților), dispozitive de determinare a latitudinii\n China:\n vasul comercial cu trei catarge\n tiparul cu caractere fixe\n\nNote\n\nDecenii și ani" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre 17 decembrie?" }, { "from": "assistant", "value": "17 decembrie este a 351-a zi a calendarului gregorian și a 352-a zi în anii bisecți. Mai sunt 14 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 497 î.Hr.: Primul festival Saturnalia a fost sărbătorit în Roma antică.\n 1538: Papa Paul al III-lea îl excomunică pe regele Henric al VIII-lea al Angliei.\n 1586: Go-Yōzei devine împărat al Japoniei.\n 1600: Căsătoria dintre Henric al IV-lea al Franței și Maria de Medici.\n 1777: Revoluția americană: Franța recunoaște în mod oficial Statele Unite. \n 1790: În timpul unor reparații la Catedrala din Mexico City se descoperă \"Piatra Soarelui\" inscripționată cu calendarul aztec. Piatra are 3,58 metri în diametru, 0,9 metri grosime și o greutate de 24 de tone.\n 1851: Înființarea Conservatorului de muzică din București (reînființat în 1864), din inițiativa lui Andrei Wachmann și a lui Ludovic Wiest. \n 1863: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulgă \"Legea secularizării averilor mânăstirești\"; în urma aplicarii ei, 25% din teritoriul țării devenea patrimoniul statului.\n 1890: Este înființată, la București, \"Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor\", care va duce o bogată activitate culturală și politică pentru întărirea unității românilor din România și Transilvania. La începutul secolului al XX–lea activau în Liga: Take Ionescu, Octavian Goga, V.A.Urechia. În 1914 își schimbă titulatura în \"Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor\".\n 1903: A avut loc în Kitty Hawk, statul american Carolina de Nord, primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, realizat după planurile fraților Orville și Wilbur Wright. Durata zborului a fost de 12 secunde, timp în care a parcurs 37 de metri, la o înălțime de circa 10 metri.\n 1909: Este adoptată de către Camera Deputaților \"Legea privind sindicatele funcționarilor statului\", care interzicea dreptul de asociere și de grevă tuturor salariaților statului, ai județelor și comunelor.\n 1938: Premiera piesei \"Jocul de–a vacanța\" de Mihail Sebastian, la Teatrul de Comedie din București, în regia lui Sică Alexandrescu; din distribuție au făcut parte V. Maximilian și George Vraca. \n 1942: Al Doilea Război Mondial: Guvernele britanic, american și sovietic au somat Germania să pună capăt măsurilor de exterminare a evreilor, sub amenințarea cu represalii; în acel moment, în urma aplicării „soluției finale” (adoptată la Conferința de la Wannsee din 20 ian. 1942), fuseseră ucise deja aproape două milioane de persoane .\n 1963: Guvernele român și francez ridică legațiile lor de la București și Paris la nivel de ambasadă.\n 1971: Marea Adunare Națională adoptă Legea nr. 24, a cetățeniei române, care prevedea pierderea cetățeniei române de către cei care pleacă din țară în mod clandestin sau fraudulos și de către cei care, aflându–se în străinătate, se fac vinovați de \"fapte ostile\".\n 1989: Revoluția Română la Timișoara. La ordinele lui Ceaușescu, se trage în manifestanți, din Piața Libertății până la Operă, în zona Podului Decebal, pe Calea Lipovei. Tab-urile blochează intrările în oraș, elicopterele efectuează zboruri de supraveghere.\n 1989: Dizolvarea oficială a poliției secrete est-germane (STASI).\n 1997: A început să emită postul privat de televiziune „Prima TV”. \n 2000: A avut loc reinaugurarea \"Coloanei fără sfârșit\", operă a sculptorului Constantin Brâncuși aflată din 16 septembrie 1996 în lucrări de restaurare.\n 2007: A început demolarea fostului Stadion Național. Noul stadion numit Arena Națională a fost inaugurat la 6 septembrie 2011.\n\nNașteri \n 1619: Prințul Rupert al Rinului (d. 1682)\n 1706: Émilie du Châtelet, matematiciană și fiziciană franceză (d. 1749) \n 1707: Ernest Frederic al II-lea, Duce de Saxa-Hildburghausen (d. 1745) \n 1734: Maria I a Portugaliei (d. 1816) \n 1757: Prințesa Maria Ana de Savoia (d. 1824) \n 1778: Humphry Davy, chimist britanic (d. 1829) \n 1800: Bernhard al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen (d. 1882) \n 1802: Arhiducele Francisc Carol al Austriei, tatăl împăratului Franz Joseph al Austriei (d. 1878) \n 1827: Alexandru Wassilko de Serecki, căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei și membru al Camerei Superioare al Imperiului Austriac (d. 1893) \n\n 1852: Karl Petri, entomolog din Transilvania (d. 1932)\n 1870: Ioan A. Bassarabescu, prozator român, membru al Academiei Române (d. 1952) \n 1887: Hermine Reuss, a doua soție a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei (d. 1947) \n 1890: Prințul Joachim al Prusiei (d. 1920) \n 1893: Dimitrie Bagdasar, medic român, membru post–mortem al Academiei Române (d. 1946)\n 1895: Wells Wintemute Coates, arhitect canadian (d. 1958)\n 1919: Es'kia Mphahlele, scriitor sud-african (d. 2008)\n 1919: Tomáš Špidlík, cardinal, specialist în spiritualitate ortodoxă (d. 2010)\n 1925: Jacques Borel, scriitor francez, câștigător al Premiului Goncourt (d. 2002)\n 1925: Horea Popescu, regizor român (d. 2010)\n 1931: Takashi Arima, poet japonez (d. 2022)\n 1936: Papa Francisc (n. Jorge Mario Bergoglio), al 266-lea episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice\n 1940: Nicolae Lupescu, fotbalist român (d. 2017)\n 1949: Sergiu Cipariu, taragotist român (d. 2020)\n 1951: Rozina Cambos, actriță româno-israeliană (d. 2012)\n 1954: Elena Avram, canotoare română\n 1969: Igor Corman, politician din Republica Moldova\n 1975: Milla Jovovich, model american, cântăreață, actriță și designer de modă\n 1980: Ryan Hunter-Reay, pilot american\n 1983: Sébastien Ogier, pilot francez de raliuri\n 1989: André Ayew, fotbalist ghanez\n 1992: Sanda Belgyan, atletă română\n\nDecese \n 1187: Papa Grigore al VIII-lea (n. cca. 1100)\n 1471: Isabela a Portugaliei, Ducesă de Burgundia (n. 1397)\n 1697: Eleonora Maria Josefa de Austria, regină a Poloniei (n. 1653)\n 1763: Frederic Christian, Elector de Saxonia (n. 1722)\n 1830: Simón Bolívar, unul dintre conducătorii luptei de eliberare a popoarelor din America Latină de sub dominația spaniolă (n. 1783)\n 1847: Arhiducesa Marie Louise a Austriei, a doua soție a lui Napoleon (n. 1791)\n 1860: Désirée Clary, regină a Suediei (n. 1777)\n 1906: Ignác Acsády (Ignác Adler), scriitor, publicist și istoric maghiar de origine evreiască (n. 1845)\n 1907: Lord Kelvin, fizician britanic (n. 1824)\n 1909: Leopold al II-lea al Belgiei (n. 1835)\n\n 1912: Spiru Haret, matematician, astronom, pedagog român de origine armenească, vicepreședinte al Academiei Române (n. 1851)\n 1964: Victor Franz Hess, fizician american de origine austriacă, laureat al Premiului Nobel pentru fizică (1936), (n. 1883)\n 1973: Charles Greeley Abbot, astrofizician american (n. 1872)\n 1987: Marguerite Yourcenar, scriitoare franceză, prima femeie membru al Academiei Franceze (n. 1903)\n 2010: Ciupi Rădulescu, actor român (n. 1930)\n 2011: Cesária Évora, cântăreață din Republica Capului Verde (n. 1941)\n 2011: Kim Jong-il, lider suprem al Coreei de Nord (n. 1941/1942)\n 2018: Penny Marshall, actriță, producătoare și regizoare americană (n. 1943)\n 2018: Anca Pop, cântăreață română (n. 1984)\n\nSărbători \n\n Sf. Prooroc Daniel și Sfinții trei tineri: Anania, Azaria și Misail (calendar creștin-ortodox și greco-catolic)\n Sf. Cristofor de Collesano; Olimpia R. (calendar romano-catolic)\n\nNote\n\n \n! 17\n! 12 17" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Iustinian I." }, { "from": "assistant", "value": "Iustinian I (Flavius Petrus Sabbatius Justinianus; ) a fost împărat roman în perioada 527-565.\n\nIustinian s-a născut în 482 în satul Tauresium (într-o familie de țărani traco-romani sau iliro-romani), sat situat lângă Justiniana Prima din prefectura romană Iliria. Familia lui era vorbitoare a limbii latine, iar Iustinian era nepotul viitorului împărat Iustin I, care a făcut după anul 470 carieră militară în armata împăratului Leon I al Imperiului Roman de Răsărit (457-474).\nPersonaj controversat al vremii, este descris laudativ in istoria oficială a lui Procopiu, însă în scrierile lui secrete (Anecdota, Istoria secretă) este redată adevărata lui personalitate. Lăsând la o parte părțile de text consacrate soției lui Iustinian, și ele nu tocmai laudative, scrierile lui Procopiu îl înfațișează ca fiind un tiran însetat de sânge. Dacă în istoria creștină Iustinian este descris ca apărător al creștinismului, inclusiv creștinii epocii îl vedeau ca pe un tiran care a condamnat la moarte si a ucis pe toți cei care aveau alte opinii sau credințe religioase. Iustinian introducea ad-hoc precepte religioase pe care le impunea cu forța și sub amenințarea cu moartea tuturor supușilor. Acesta și multe alte abuzuri au dus la răscoala Nika pe care Iustinian a reprimat-o în forță. Sursele epocii spun că hipodromul s-a umplut de cei uciși de către forțele lui Iustinian în acea perioada. \n\nProiectul lui Iustinian a fost să reconstruiască Imperiul Roman prin aducerea sub controlul Constantinopolului a fostelor provincii din partea vestică a bazinului mediteranean. A reușit în parte prin generalul său Belisarie care a cucerit nordul Africii și Peninsula Italică. Încercările grele din punct de vedere militar și financiar de cucerire a Italiei, începute de Belisarie și încheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efect îndelungat. În 568, venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian. Procopiu, în istoria secretă îl descrie pe Iustinian ca pe un lider incompetent de o cruzime greu de închipuit. Populația locală din peninsula Italică, deja sărăcită după căderea imperiului roman de apus, începuse să își revină și să se organizeze în mici forme de guvernare. Practicau desigur o agricultură de subzistență, însă forțele lui Iustinian au distrus tot ce mai putea reprezenta un mijloc de redresare în peninsula Italică, practic aducând regiunea în pragul colapsului. Efectul lui Iustinian asupra peninsulei Italice a fost devastator, aruncând-o în secole de instabilitate politică și economică. Victoriile militare așadar au fost atenuate de incompetența și brutalitatea lui Iustinian.\n\nEvenimentul intern cel mai important a fost răscoala Nika din Constantinopol. Opozanții lui Iustinian au proclamat un alt împărat, pe Hepatius, nepotul fostului împărat Anastasiu I. În timp ce Iustinian vedea situația ca și pierdută, soția sa, împărăteasa Teodora, o fostă artistă de circ, s-a opus retragerii din capitală. Prin negocieri purtate de Narses cu revoltații și prin atacul surprinzător al lui Belisarie cu trupele loiale împăratului în hipodrom, unde s-au adunat revoltații, răscoala a fost zdrobită.\n\nUna dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman începută în 529. Iustinian a încercat să revitalizeze societatea romană, aflată în ultimul stadiu al descompunerii, printr-o uriașă operă de sistematizare a dreptului clasic și postclasic, astfel încât să poată fi aplicat la realitățile secolului al VI-lea din Imperiul Roman.\n\nIustinian a jucat un rol important în istoria Bisericii. El însuși a întocmit tratate religioase, a condus adunări bisericești (sinoade) și a întemeiat episcopia Iustiniana Prima. A reconstruit biserica Hagia Sophia (Sfânta Înțelepciune) în forma ei actuală, un monument remarcabil al arhitecturii universale. \n\nIustinian a interzis scrierile nestoriene. Edictul prevedea pedeapsa cu moartea pentru cei la care se vor fi găsit astfel de scrieri.\n\nA murit la 14 noiembrie 565 în Constantinopol.\n\nNote\n\nLegături externe \n Justinian cel Mare, împăratul care nu dormea niciodată, 10 mai 2009, Petru Lazăr, Ziarul Lumina\n Visul himeric al lui Justinian , 1 august 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin\n Moștenirea împăratului Iustinian cel Mare , 2 august 2009, Lect. Dr. Vasile Adrian Carabă, Ziarul Lumina\n\nDinastia Iustiniană\nÎmpărați bizantini\nAntichitate târzie\nEvul Mediu timpuriu\nNașteri în 482\nDecese în 565\nTeologi și sfinți bizantini\nCtitori de edificii religioase\nSfinți militari\nDecese în Constantinopol" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Imperiul Roman de Răsărit?" }, { "from": "assistant", "value": "Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Bizantin sau Bizanțul sunt termeni folosiți, în mod convențional, pentru a numi Imperiul Roman din Evul Mediu având capitala la Constantinopol. Denumirea oficială era Ρωμανία, Romanía sau Βασιλεία Pωμαίων (Basileía Romaíon), Imperiul Roman.\nNu există un consens în ceea ce privește data de început a perioadei bizantine. Unii o plasează în timpul domniei lui Dioclețian (284-305), datorită reformelor administrative pe care acesta le-a introdus, împărțind imperiul în pars Orientis și pars Occidentis. Alții plasează evenimentul în timpul domniei lui Teodosiu I (379-395) și a victoriei creștinismului împotriva păgânismului, sau, după moartea sa din 395, în momentul divizării Imperiului Roman în jumătățile de apus și de răsărit. Alții plasează această dată mai târziu, în 476, când ultimul împărat apusean, Romulus Augustus, a fost forțat să abdice, astfel lăsându-l pe împăratul din răsăritul elenizat ca singur împărat roman. În orice caz, schimbarea a fost graduală și, până în 330, când împăratul Constantin I și-a inaugurat noua capitală, procesul de elenizare și creștinare erau deja în curs. Cei mai mulți istorici au considerat schimbarea din timpul domniei lui Heraclius I (Heraclius a elenizat imperiul aproximativ pe la 640, prin adoptarea limbii grecești ca limbă oficială) ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca „Bizantin”, în loc de „Roman de Răsărit”, după această dată. Este doar o convenție întrucât majoritatea populației din zona europeană a imperiului, cu excepția grecilor, au continuat să vorbească latina populară până la apariția limbilor populațiilor migratoare (slavi și bulgari).\n\nOriginea denumirii „Imperiul Bizantin” \nArticol principal: Nume ale grecilor\n\nNumele Imperiul Bizantin este un termen istoriografic modern, care era necunoscut celor care au trăit în vremurile de glorie ale imperiului (adică Imperiul Roman de Răsărit). Numele original al imperiului în limba greacă era Ρωμανία Romagna sau Βασιλεία Pωμαίων Basileía Romaíon, o traducere din limba latină a numelui Imperiului Roman, Imperium Romanorum. Termenul Imperiul Bizantin a fost inventat în 1557, la aproximativ un secol după căderea Constantinopolului, de către istoricul german Hieronymus Wolf (1516 - 1580), care a introdus un sistem de istoriografie bizantină în lucrarea sa Corpus Historiae Byzantinae, cu scopul de a deosebi istoria antică romană de istoria medievală greacă, fără a mai atrage atenția asupra predecesorilor lor antici și continuității imperiale romane (în Est). Standardizarea termenului a apărut în secolul al XVII-lea, când autorii francezi, precum Montesquieu, au început să-l popularizeze. Hieronymus a fost și el influențat de disputa apărută în secolul al IX-lea între romei, (bizantini, așa cum îi numim azi), și franci. Sub conducerea lui Charlemagne (Carol cel Mare), francii fondaseră un imperiu în vestul Europei și, având sprijinul Papei, încercau să-și legitimeze cuceririle din Italia, nerecunoscând vecinilor de la răsărit dreptul de a se numi romani. Donația lui Constantin, unul dintre cele mai faimoase documente falsificate din istorie, a avut un rol important. Din acel moment a devenit o regulă, în vest, ca împăratul din Constantinopol să nu mai fie numit Imperator Romanorum (Împărat al Romanilor), titlu care a fost rezervat împăraților franci, ci „Imperator Graecorum” (Împăratul grecilor), iar țara condusă de acesta din urmă ca „Imperium Graecorum”, „Graecia”, „Terra Graecorum” sau chiar „Imperium Constantinopolitanus”.\n\nAceste fapte au folosit ca precedente pentru Wolf, care a fost motivat, cel puțin parțial, să reinterpreteze istoria romană în termeni diferiți.\n\nMai târziu, a apărut folosirea peiorativă a cuvântului bizantin .\n\nIdentitatea \n\nImperiul Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit) poate fi definit ca un stat, inițial, roman pe un fundament multietnic și multicultural, treptat elenizat, care s-a dezvoltat, ulterior, ca un imperiu creștin, elenistic și și-a încheiat istoria ca un stat grec-ortodox. Unii autori, îndeosebi greci (Nikolaos Svoronos, de exemplu), dar nu numai (Charles Diehl, Petre Năsturel, George Ostrogorski...), analizează Imperiul tardiv ca o națiune elenică, aproape de înțelesul modern al acestui termen și consideră că aceasta este matca Greciei moderne, lucru lesne de înțeles știind că după 1186, imperiul nu mai controla efectiv decât teritorii populate majoritar de etnici greci, anume cu precădere coastele Anatoliei, actuala parte europeană a Turciei și actuala Grecie.\n\nÎn secolele care au urmat cuceririlor arabe și lombarde din secolul al VII-lea, natura multietnică a imperiului (dar nu multinațională în sensul actual al cuvântului) a rămas prezentă, în timp ce regiunile lui litorale și orașele din Balcani și din Asia Mică aveau o populație preponderent elenizată. Minoritățile etnice, importante din punct de vedere numeric, erau uneori de altă religie (bogomili în Balcani, monofiziți în Orient) și trăiau, în special, în apropierea frontierelor, armenii fiind cei mai importanți printre aceste minorități. În Balcani, o numeroasă populație de traci romanizați, menționată de Theofilact din Simocatta în secolul al VI-lea constituie, după analiza istoricilor români (mai ales Theodor Capidan, A. D. Xenopol și Nicolae Iorga), simetricul meridional al populației de Daci romanizați din nordul fluviului. Tot în Balcani, o altă populație, Slavii s-au adăugat (la sud de Dunăre) începând cu secolul al VI-lea, în parte dominate de Avari, sau de proto-Bulgari (popoare, inițial, turcofone), începând cu secolul al VIII-lea. În sfârșit, mai mulți istorici precum Eqrem Çabej, Eric Hamp sau Walter Porzig au emis ipoteza că strămoșii Albanezilor se trag nu, cum s-a crezut, din Iliri (aceștia fiind strămoșii Dalmaților romanizați, azi dispăruți), ci din Carpi, Daci liberi izgoniți de Goți în secolul al IV-lea spre Balcani.\n\nBizantinii se numeau pe ei înșiși Ρωμαίοι – Romaioi sau Romei, prin care se deosebeau de vechii Έλληνες - Elini, care, în înțelesul lor, însemna „greci antici păgâni”. Istorici precum Hélène Ahrweiler au evocat de o formă de „conștiință națională”, ca cetățeni ai \"Ρωμανία\" (\"Romania\", așa cum se numea oficial Imperiul Bizantin), sau mai bine spus o mândrie de a fi cetățeni ai Imperiului, împărtășită mai ales de intelectualii și de militarii elenizați de la orașe și din zonele frontaliere, fiindcă, în provincie, răscoalele, uneori pe bază etnică (de exemplu, răscoala „Vlahilor”\" Asan, Deleanu și Caloian, în Balcani (1181), încheiată în 1186 prin independența statului numit atunci Regnum Bulgarorum et Valachorum, pe care istoricii moderni îl numesc „Țaratul Vlaho-Bulgar” sau „Al doilea Imperiu Bulgar”) arată că nu toate populațiile erau credincioase puterii bizantine (mai ales în perioadele de împovărare a dărilor și taxelor). Acestă mândrie, mai ales elenică, este reflectată în literatură sau în cântecele acritice, unde „ακρίτες–akrites”, cetățenii-soldați ai zonelor mărginașe, de graniță sunt slăviți pentru luptele de apărare a țării împotriva cotropitorilor, unul dintre cele mai faimoase astfel de cântece fiind poemul epic Digenis Acritas.\n\nDesființarea oficială a statului bizantin în secolul al XV-lea nu a însemnat și dispariția societății bizantine. Sub stăpânirea otomană, ortodocșii, îndeosebi grecii, au continuat să se definească ca Ρωμαίοι (Romaioi, în turcește, Rum), apoi treptat, odată cu dezvoltarea naționalismelor moderne și cu regăsirea istoriei antice, grecii și-au reînsușit denumirea de Έλληνες (Elines, în turcește, Yunan), în timp ce Ρωμαίοι (Rum) rămâne folosit mai mult ca denumire a credincioșilor ortodocși în general.\n\nDimensiunea geografică și demografică a statului bizantin\n\n \nDe-a lungul secolelor, frontierele statului bizantin au cunoscut numeroase modificări, fiind un imperiu continental care între secolele IV-VI se întindea pe trei continente: Europa, Asia și nordul Africii. După pierderea Egiptului, se întindea doar în Europa și Asia. Imperiul Bizantin a fost o thalassocrație, o putere maritimă. Bizantinii au deținut un control asupra intrării în bazinul pontic. Controlau Marea Marmara, Marea Egee și Marea Mediterană până în secolul al VI-lea. \nChiar Constantinopolul se afla la intersecția a două mari drumuri comerciale maritime: drumul vertical care unea bazinul pontic prin Marea Marmara și Marea Egee de Marea Mediterana, iar celălalt, în sudul Mării Negre. Prosperitatea Imperiului Bizantin a depins de controlul asupra drumurilor comerciale, nu numai asupra căilor maritime, ci și asupra celor terestre. \nConstantinopolul se afla la intersecția unor drumuri comerciale care uneau Asia de Europa. \n Vechea Via Ignatia: lega Constantinopolul de Tesalonic și mai departe, de portul Dyrrachium, și de aici, prin Marea Adriatică, se făcea legătură cu Italia \n Drumul care lega Constantinopolul de Dobrogea, pe litoralul pontic, și de aici, în teritoriile din nordul Marii Negre \n Diagonala Balcanilor(Drumul Țarilor de mai târziu) lega Constantinopolul de Adrianopol și ducea până în Europa Centrală \n Drumul care lega Constantinopol de Trapezund, prin sud-estul Marii Negre, făcând legătură și cu Drumul Mătăsii. \n Diagonala Asiei Mici care lega Constantinopolul de Niceea, Ankara și traversa Asia Mică, ajungând până la izvoarele Tigrului și Eufratului și spre Golful Persic \n Drumul de pe litoralul mediteranean al Asiei Mici, care lega Constantinopolul de Antiohia, care făcea legătură cu Drumul Mătăsii.\n\nStăpânirea drumurilor respective a fost vitală pentru bizantini, fiind utilizate și pentru apărarea în față invaziilor și pentru propria expansiune, fiind în egală măsură animate de negustori, misionari, controlul asupra acestora asigurând prosperitate.\n\nApogeul Bizanțului a fost atins când a stăpânit toate aceste drumuri, în secolul VI și în secolul X, în timpul Dinastiei Macedonenilor. În secolul VI, Bizanțul stăpânea Peninsula Balcanică, Asia Mică, Mesopotamia superioară, Siria, Palestina și Egiptul. Acestor teritorii li s-au adăugat nordul Africii, Italia, sud-estul Peninsulei Iberice și insulele din Mediterana, în urma campaniilor de recucerire purtate de Iustinian.\n \nSecolele VII-IX au început prin pierderea provinciilor orientale în față arabilor, și a teritoriilor din Balcani ocupate de slavi. Deși a pierdut sud-estul Peninsulei Iberice și Peninsula Italică, Imperiul a păstrat Asia Mică și Tracia, regiunile esențiale pentru apărarea Constantinopolului și câteva orașe ca Tesalonic și Atena și altele din Italia.\n\nÎn timpul Dinastiei Macedonene, în secolul X, s-a trecut la recucerirea teritoriilor pierdute în timpul domniei împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul. Bizanțul a atins iar apogeul, preluând controlul asupra drumurilor comerciale. După acest moment strălucit, începe declinul treptat, chiar dacă împărații dinastiei Comnenilor au refăcut parțial stăpânirea bizantină în secolul X. Odată cu cucerirea latină a Constantinopolului a început criza statului bizantin în privința stăpânirii teritoriale, problema accentuată în secolul XIV. Din secolul XV, stăpânirea împăraților bizantini se mai întindea doar asupra Constantinopolului și teritoriului din apropierea sa. \n \nÎn perioada de apogeu, la moartea lui Iustinian din 565, Imperiul avea o suprafață de 2 milioane de km², o populație de 20 de milioane de locuitori și o armată de 380 000 de soldați.\n\nUn secol mai târziu, în 668, teritoriul avea o suprafață de 1 milion de km², 10 milioane de locuitori și 130 000 de soldați în armată.\n\nSituația s-a dramatizat din secolul al VIII-lea după cuceririle succesive ale arabilor, imperiul având atunci 700 000 de km², o populație de 7 milioane de locuitori și o armată de 118 000 de soldați.\n\nLa apogeu, la moartea lui Vasile al II-lea Macedoneanul din 1025, suprafața imperiului măsura 1,2 milioane de km², avea o populație de 12 milioane de locuitori și o armată de 120 000 de soldați.\n\nÎn 1350, suprafața imperiului era de 120 000 km², o populație de 2 milioane de locuitori și o armată alcătuită din 10 000 de soldați.\n\nLa 1453, s-a estimat că erau doar 7000 de soldați, trupe genoveze și o populație de 40000 de locuitori.\n\nEvoluția studiilor de istorie bizantină\n\n \nInteresul europenilor pentru istoria bizantină s-a manifestat în perioada Renașterii, când Veneția și Genova dominau economia bizantină în secolul al XIII-lea. Studiul istoriei bizantine a debutat simultan cu apariția Umanismului în Italia (sec. XIV-XV), Germania (sec. XVI), Franța (sec. XVII-XVIII).\n\nÎn Italia, interesul s-a manifestat datorită operelor grecești clasice. Încă din secolul al XIII-lea, italienii vizitau centrele culturale bizantine de la Constantinopol, Thessalonic sau Mistra. Căutau și copiau manuscrisele grecești și predau limba greacă în universitățile din Italia, fiind create primele manuale de limba greacă. \nÎn 1453, Constantinopolul a fost cucerit de otomani, iar cărturarii bizantini ca Manuel Chrisoloras, Theodor Gazes sau Constantin Lascaris au fugit de pericol, găsindu-și refugiu în Italia, aducând cu ei operele clasice unde au scris primele manuale de limbă greacă. Scrierile lui Procopius din Cezareea despre campaniile lui Iustinian în Italia au fost traduse în latină. Florența, angrenată în războaie și Veneția, aflată în plin apogeu comercial, erau interesate de operele clasice. În Veneția s-au stabilit cărturari bizantini în număr mare. \nÎn Germania, interesul umaniștilor pentru Bizanț a început după cucerirea Ungariei și primul asediu al Vienei, sursele bizantine oferind detalii despre organizarea otomanilor. Pe fondul reformei lui Luther, sursele bizantine ofereau argumente împotriva Papalității, privind relația împărat bizantin-patriarh ca fiind mai prielnică decât supremația papală asupra tuturor monarhiilor creștine.\n\nPentru Franța, modelul bizantin a fost urmat și preluat de monarhii absoluți francezi, fiind constituită noua nobilime de robă, în timp ce vechea nobilime de spadă încerca să-și demonstreze prestigiul prin sursele bizantine. În 1640 a apărut prima colecție cu operele autorilor bizantini-Corpus Parisinus. În 1711 apar 40 de volume. Charles du Fresne, sieur du Cange (1610-1688) a fost considerat fondatorul bizantologiei, realizând primul dicționar al limbii grecești și publicând lucrări despre lumea bizantină ca „Imperiul de Constantinopol în timpul împăraților francezi”, Despre familiile Bizantine și „Istoria Bizantină”. A publicat primul dicționar al limbii grecești și al limbii latine medievale ce au pus bazele diplomaticii bizantine și paleografiei grecești. \nÎn epoca Iluminismului, în secolul al XVIII-lea, monarhia absolută și biserica erau criticate și s-a încercat astfel demolarea modelului bizantin, imaginea iluminiștilor despre Bizanț căpătând trăsături negative, considerând perioada bizantină ca una de declin a istoriei romane. Imperiul Bizantin a fost denigrat, apărând concepte de „bas empire”și „bizantinism”. \nCharles le Beau (1701 - 1778) a scris o lucrare în 27 de volume, Istoria Imperiului Târziu, iar Edward Gibbon (1737 - 1794) a scris „Istoria declinului și prăbușirii Imperiului Roman”.\n\nImaginea Bizanțului a fost reabilitată în etapă romantică, odată cu amploarea interesului manifestat pentru studierea evului mediu. \nMișcarea de emancipare a grecilor a fost privită cu simpatie de occident, masacrul grecilor din insula Chios fiind condamnat. Imaginea Bizanțului s-a idealizat treptat. Au fost reeditate operele autorilor bizantini-Corpusul de la Bonn, operele fiind însoțite de traduceri în latină și de note explicative. \n \nIstoria bizantină a fost privită ca o parte a istoriei grecilor, fiind prezentată în culori luminoase și idealizante. George Finlay (1799 - 1875) a scris Istoria Greciei-de la cucerirea romană până în vremurile noastre. Karl Hopf (1832 - 1873) a scris O Istorie a Greciei de la începutul evului mediu până în vremurile noastre. \nJean Sabatier a scris „Descrierea monedelor bizantine”, punând bazele numismaticii bizantine, iar G. Schumberger a pus bazele sigilografiei bizantine în 1884.\n\nÎn epoca științifică-informatică, au fost înființate primele școli de bizantologie, prima fiind fondată de Karl Krumbacher (1856 - 1909). A apărut prima revistă despre bizantologie. A doua școală de bizantologie a fost înființată în Rusia de Alexander Vasilievski (1867 - 1953) în care se preda ideologia imperială bizantină și cea socială. În Franța apare cea de-a treia școală de bizantologie, fondată de Charles Diehl (1859 - 1944). Cea de-a patra școală de bizantologie apare în Anglia, fondată de John Bury care a reeditat lucrarea lui Eduard Gibbon, fiind preocupat de istoria târzie a Imperiului Bizantin de după 1204. Au apărut școli și în statele din sud-estul Europei: în Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, România unde Nicolae Iorga a pus bazele Institutului de Studii Sud-Est-Europene și Gheorghe Brătianu care a abordat istoria socio-economică bizantină. Alte școli au apărut și în Japonia, Austria, Italia și în SUA, la Dumberton Oaks.\n\nPeriodizare și componente\n \nIstoria Bizanțului cuprinde patru componente: \n Componenta romană: pe plan instituțional, militar și juridic, bizantinii se considerau „romanii” Evului Mediu. Limba latină era vorbită în cancelaria imperială și era utilizată pentru redactarea documentelor oficiale până în secolul al VI-lea, iar împărații Teodosiu și Iustinian au sistematizat justiția după modelul roman. \n Componenta greacă: 95% din lucrările bizantine erau scrise în limba greacă în secolele IV-VI. Corpusul lui Iustinian cuprindea trei părți în latină și o parte în limba greacă. Între secolele VI-XI s-a desfășurat un proces de „grecizare” a imperiului bizantin, Asia Mică fiind baza imperiului și cea mai dominată de greci dintre provinciile orientale. Până în secolul al VII-lea, limba greacă a fost limba oficială a imperiului, fiind utilizată în cultură și în redactarea documentelor oficiale. \n Componenta creștină: De la Edictul de la Milano și oficializarea religiei creștine în timpul lui Teodosiu, majoritatea populației imperiului răsăritean era de religie creștină. În secolul al VII-lea, termenul de „creștin” se confunda cu termenul de „roman” \n Componenta orientală: s-a manifestat în artă și în ceremonialul palatial între secolele IV-VI, iar din secolul al VII-lea a câștigat teren în domeniul dreptului. Între secolele VIII-IX, influență orientală a pierdut teren în urma venirii la putere a dinastiei macedonene. \n \nIstoria bizantină se împarte, în mod tradițional, pe dinastii:\n\nCapitala\n\nOrașul bizantin în secolele IV-X\n\nConstantinopolul a fost centrul politic, administrativ, economic, religios și cultural al Imperiului Bizantin. A fost fondat de Constantin cel Mare în noiembrie 324, la două luni după victoria sa asupra lui Licinius. \nA ales fosta colonie megariană, Byzantion, drept locul unde avea să pună bazele noului oraș. Pornind de la istoria Romei, bizantinii au modelat istoria acestui oraș, fiind fondat de pe urma unui conflict dintre doi frați coloniști megarieni. Când a fost atacat de macedonenii lui Filip al II-lea, câinii din oraș au lătrat, iar locuitorii orașului au fost alertați și au respins asaltul. În secolul al II-lea, orașul a fost asediat de romani în timpul domniei împăratului Septimius Severus.\n\nConstantin a ales această cetate datorită unei inspirații divine, legendele târzii având un rol ideologic și propagandistic. Alegerea acestui oraș avea un rol strategic și comercial, Byzantion fiind amplasat la intersecția celor două mari axe comerciale: una verticală care unea bazinul pontic prin Marea Marmara și Marea Egee de Marea Mediterană, și cealaltă, terestră, care unea Europa de Asia. Constantinopolul a prosperat datorită așezării. Centrul imperial a fost deplasat din occidentul aflat în declin în orientul încă prosper.\n\nOrașul se afla în apropierea a două frontiere în care se desfășurau conflicte: frontieră dunăreană atacată de goți și frontieră orientală atacată de sasanizi. Constantinopolul a fost mai ușor de apărat, fiind înconjurat de apă din trei părți, fiind ușor accesibil pe uscat doar dinspre vest, împărații construind multe fortificații pentru apărarea orașului, ca Zidul lui Teodosius al II-lea sau Zidul lui Anastasius, cu scopul de a-i respinge pe barbarii dinspre Dunăre să pătrundă în oraș.\n\nMutarea centrului de greutate și stabilirea reședinței imperiale de la Roma în alte orașe ca Mediolanum sau Antiohia s-a manifestat de multe decenii datorită declinului Romei. Legăturile cu provinciile orientale erau mult mai întărite astfel.\n\nLucrările de construire a orașului au început în noiembrie 324 și s-au încheiat în 336, orașul fiind inaugurat pe 11 mai 330. Pe 11 mai, anual, se desfășurau festivități de celebrare a construirii orașului, manifestate prin jocuri la hipodrom, procesiuni în jurul unui car alegoric ce transporta statuia împăratului, înălțată pe coloana de porfir, construită pe timpul împăratului Constantin. Noul oraș avea să devine o copie a vechii Rome, orașul fiind construit pe șapte coline. Orașul a fost denumit ca „Noua Roma” sau „A doua Roma”/ Constantinopolis-„orașul lui Constantin”.\n\nOrașul a fost împărțit în 14 cartiere și era străbătut de râul Lykos. Împăratul a clădit o serie de edificii ale căror modele erau preluate după cele ale Romei: palatul imperial de dimensiuni mici aflat în sud-estul orașului, hipodromul construit în vecinătatea palatului imperial, piața publică-forumul lui Constantin etc. Pe parcursul secolului IV, Constantinopolul a fost doar reședința imperială și nu capitală. Abia din timpul lui Teodosius, poziția și drepturile Constantinopolului au fost puternic susținute.\n\nÎn 381, importanța orașului a fost recunoscută, al doilea conciliu ecumenic desfășurându-se în acest oraș. Prin canonul al III-lea se recunoștea poziția Episcopului de Constantinopol.\n\nÎn 395, orașul a devenit oficial capitala Imperiului Roman de Răsărit. \nÎn 451 s-a desfășurat cel de-al IV-lea conciliu ecumenic la Calcedon, iar prin canonul al XXVIII-lea, se stabilea ca primul loc aparținea vechii Rome, dar părinții acordau onoruri egale religioase și politicii și noii Rome-Constantinopolul, acesta bucurându-se de prezența împăratului și a senatului.\nÎn lucrarea „Istoria Nova”, Zosimos i-a reproșat lui Constantin că prin fondarea Constantinopolului nu făcea altceva decât să grăbească declinul Romei și dezbinarea imperiului. \nÎn realitate, s-au emis medalii de aur și argint care reprezentau două femei: simbolurile Romei și a Constantinopolului, ținând împreună un scut simbolic al unității imperiului. \n\nDeși Eusebiu de Cezareea a susținut că senatorii s-au aflat la înmormântarea lui Constantin cel Mare, istoric, Senatul a fost creat de Constanțiu al II-lea, fiul acestuia. \nÎn 359 a fost menționată prefectura orașului ce avea atribuții similare cu cele ale prefectului vechii Rome, fiind denumit și eparh al Constantinopolului. Poporul imperial era o altă instituție, locuitorii Constantinopolului reprezentând poporul imperial, fiind împărțit în: \nDema albaștrilor-elită aristocrației senatoriale, susținători ai ortodoxiei \nDema verzilor-populația activă a orașului, negustori, meșteșugari, fierari, susținători ai monofozismului.\n\nDeseori au avut loc ciocniri între cele două deme, precum cele din 445 ce au fost extrem de violente, începute la hipodrom și continuate pe străzile orașului. Demele participau la desemnarea și aclamarea împăratului.\n\nLocul de întâlnire dintre împărat și poporul imperial era hipodromul, deși aceștia nu prezentau rezultatele politicii. Demele s-au mai răsculat și coalizat în 532 împotriva lui Iustinian, iar în 610, o altă coaliție de deme l-au adus pe Heraclius la tron. \nHipodromul a fost construit de Constantin cel Mare. În timpul răscoalei Nika din 532, hipodromul a fost grav avariat. Cursele de cai se desfășurau în jurul spinei care se mai păstrează și azi. Hipodromul avea o intrare principala în partea nordică, partea monumentală. De o parte și de altă erau grajdurile unde erau ținuți caii. În momentul în care începea cursa, porțile erau închise. \nDeasupra intrării monumentale erau cai de bronz auriți. Caii de bronz se află în prezent în Piața San Marco.\n\nDemografic, Constantin trebuia să populeze orașul, scutindu-l de plata impozitelor. A adus aristocrația din Asia Mică să clădească palate în noul oraș. În 326, pentru a organiza aprovizionarea orașului, a fost organizat un transport anual de cereale din Egipt în luna septembrie.\n\nA instituit „Annona”, distribuind gratuit pâine, stabilind un număr de 80 000 de rații de pâine distribuite zilnic. În anii 360, rezultatele politicii lui Constantin au fost evidente. Succesorii săi și-au stabilit reședința la Constantinopol, venind din toate colțurile imperiului persoane dornice să ocupe funcții administrative, militare și comerciale.\n\nLa începutul domniei lui Teodosius, orașul s-a prezentat ca un șantier, iar creșterea accelerată a numărului locuitorilor a făcut ca populația să se întindă în afara zidurilor orașului, fiind astfel clădit un nou zid de apărare între 408-413.\n\nVechiul Byzantion, refăcut de Septimus Severus, avea o suprafață de 200 de hectare și o populație de 20-30 000 de locuitori. După construirea zidului lui Constantin, orașul avea 700 de hectare și o populație de 100-150 000 de locuitori către sfârșitul secolului IV. După construirea zidului lui Teodosius, suprafața orașului s-a dublat, ajungând la 14 km², populația crescând în continuare. În 430, populația Constantinopolului depășise populația Romei, având 250 000 de locuitori.\n\nÎn timpul lui Iustinian, populația s-a dublat, ajungând la 500 000 de locuitori. După secolul VII, populația a scăzut la 250 000 de locuitori. \nÎn secolul X, populația a crescut la 400-500 000 de locuitori. \nDin secolul XIII, populația a intrat într-un declin demografic îndelungat, iar în secolul XV, populația era estimată la numărul de 40 000 de locuitori și 7000 de soldați. \n\nDupă cucerirea Ierusalimului de către arabi, Constantinopolul și-a revendicat titlul de centru al lumii creștine. Heraclius a adus Sfânta Cruce la Constantinopol unde a rămas până în 1204. Din secolul VII, a apărut ideea că orașul era protejat de Dumnezeu, având-o ca protectoare pe Fecioara Maria care a respins multe asedii. \nÎn secolul XIII se scriau poezii care o prezentau pe Fecioara Maria plângând din cauza asediului Constantinopolului de către latini. Cucerirea Constantinopolului de către turci a fost prezentată ca o pedeapsa divină aplicată noului popor ales pentru păcatele sale.\n\nZosimos a susținut că împăratul Constantin a clădit primele edificii, componenta politică și religioasă a orașului fiind în partea sud-estică, pe țărmul Mării Marmara. Strada Mese străbătea Constantinopolul până la Forumul Amastrianum. \nComponenta economică era Portul de Aur, Zona Cornului de Aur, acesta fiind închis cu lanțuri în 1453 în timpul asediului.\n\nPartea centrală a Constantinopolului a fost utilizată pentru construirea mănăstirilor și multe locuințe se aflau în zona țărmului. Nu exista un sistem de canalizare și de aceea tăbăcării aruncau pieile în mijlocul orașului. \n\nPalatul imperial a fost reconstruit, însă nu mai păstra nimic din vechea construcție. Constantin a respectat inițial elementele arhitecturii romane. Biserica Sfânta Sofia se află în apropierea complexului. Palatul imperial avea să fie mărit de succesorii lui Constantin până în secolul XI, devenind un complex de apartamente în care locuiau membrii familiei imperiale și anturajul, biblioteci, capele, biserici, birouri și un penitenciar. \nPalatul era decorat și ornamentat cu grădini și terenuri de joacă. În secolul XI, clădirile aflate în cadrul complexului ocupau 100 de hectare, fiind dificil de întreținut. Reședința imperială a fost mutată la Palatul Blacherne. În secolul IX, împăratul Teofil a construit palatul Bucco Leon.\n\nÎn complexul Palatului Imperial era Sala celor 19 paturi care datează din secolul IV, fiind câte nouă paturi de fiecare latura, acestea sala fiind utilizată pentru dineuri și cine festive, aproape fiecare sărbătoare civilă și religioasă fiind urmată de un dineu la care participau invitații împăratului, și principala sală de desfășurare a ceremoniilor, Sala de Aur, construită în secolul VI, similară cu Basilica San Vitale, cu pereți împodobiți cu aur, copaci decorați cu nestemate și păsări de aur ce cântau melodii, iar tronul masiv din aur era flancat de câte doi lei din aur, ca și cum părea că cobora treptat din cupola sălii până ajungea la nivelul pardoselii. \nPrincipala Poarta a Palatului Imperial era o poartă din bronz, fiind refăcută în secolele VI-X, deasupra fiind construită o capela. Până în timpul crizei iconoclaste, poarta era decorată cu portretul lui Hristos.\n\nPrincipala piață publică din Constantinopol era Piața Augusteon construită în secolul IV și refăcută de Iustinian, unde a fost ridicată o statuie ce putea fi văzută la o zi distanță pe mare. În piață se vindeau manuscrise și erau executate pedepsele publice.\n\nTurnul lui Constantin cel Mare se află pe strada Mese, având formă circulară, împodobit cu statui. Statuia lui Constantin s-a prăbușit în urma unui cutremur, fiind înlocuită cu statuia lui Manuel Comnenul.\n\nForumul lui Teodosiu cel Mare avea formă pătrată, preluat după modelul forumului de la Roma. Acolo erau gravate victoriile acestuia. Strada Mese ajungea până la Poarta de Aur a orașului. Porțile erau placate cu foița de aur și capela din zidul lui Constantin era decorată cu statui. \n\nZidul lui Teodosiu al II-lea avea trei porți, una mare centrală de aur, în care intra împăratul, între două porți mai mici, iar pe zid erau înălțate statui ale unor elefanți. Zidul lui Constantin nu a rezistat, pe când din zidul lui Teodosiu s-au păstrat mici porțiuni, acesta fiind construit între 408-413.\n\nPrincipalul apeduct a fost construit în timpul lui Valens, apă fiind adusă de la 100 km de oraș, iar apă era păstrată în cisterne imense. Cisterna Basilica a fost construită în secolul IV și refăcută de Iustinian. Se spune că turcii au descoperit-o în timpul unei secete puternice. Există și o cisternă în interiorul Palatului Imperial, dar nu a rezistat.\n\nConstantinopolul avea mai multe edificii religioase că bisericile Sfintei Irina, Biserica Sfânta Sofia, Biserica Sfinții Apostoli. Biserica Sfânta Sofia a fost construită în 532 și inaugurată pe 25 decembrie 537.\n\nDin 1453, biserica Sfinții Apostoli a devenit Patriarhie, pe când Sfânta Sofia a fost transformată într-o moschee. Lângă Biserica Sfinții Apostoli se află Mausoleul lui Constantin. Majoritatea împăraților au fost înmormântați la Pantocrato, alții în Biserica Sfinții Apostoli.\n\nOrașul bizantin în secolele X-XI\n\nÎn secolul al IX-lea, după o perioadă de declin, a avut loc o reanimare a vieții urbane în statul romeilor, având la bază nomisma, moneda bizantină. Procesul de reanimare a fost strâns legat de reluarea controlului asupra principalelor drumuri comerciale, în condițiile marii expansiuni militare bizantine din sec. IX-X. Comerțul era practicat pe trei direcții: \nspre occident: pe Valea Dunării către Europa centrală și prin Peninsula Balcanică, de la Thessalonic-Ochrida-Dyrrachium, până în Italia. \nspre nord-drumul de la varegi la greci, de la rușii scandinavi, pe Nipru, spre Marea Neagră și către Constantinopol \nspre orient, cu multe ramificații: drumul mătăsii, prin Asia Centrală către Trapezunt, prin Marea Roșie sau Golful Persic \n\nMicul comerț avea un rol important pentru vistieria statului, care percepea de la negustori o taxă-commerkion: 10-18% din valoarea mărfurilor. \nPrincipala sursă care furnizează informații despre organizarea vieții urbane este Cartea Eparhului, atribuită împăratului Leon al VI-lea Înțeleptul, deși ulterior s-a stabilit a fi o culegere de norme și reglementări realizată pe parcursul secolului X. Documentul relevă un tablou amplu al vieții meșteșugărești și comerciale din Constantinopol, acordând o atenție deosebită breslelor, care existau și în alte orașe. \nEparhul/prefectul orașului era un primar al Constantinopolului, cu atribuții largi, cupand un loc înalt în ierarhia imperială. Funcția de prefect al Constantinopolului a fost menționată prima oară în 359, funcție preluată după cea de la Roma. Ulterior, s-a îndepărtat de modelul roman, titularul ei reprezentând autoritatea supremă în capitală după basileu, conform codurilor de legi. \nÎn Ecloga lui Leon al III-lea se menționează că eparhul era cel mai puternic în oraș după basileu, iar în Basilicalele lui Leon al VI-lea Înțeleptul se subliniază că toate corporațiile, toți cetățenii, întregul popor imperial de la Constantinopol sunt conduși de eparhul orașului. Eparhul era numit prin edict direct de către împărat, dintre persoanele apropiate, considerate de mare încredere ale acestuia, iar ceremonia de învestitură, în cadrul căreia primea și însemnul funcției sale-centură, este descrisă în lucrarea lui Constantin al VII-lea Porfirogenetul-Despre ceremoniile curții bizantine.\n\nAvea atribuții administrative și juridice considerabile, era responsabil pentru menținerea ordinii în oraș. Avea dreptul de a pedepsi delictele comise, de a supraveghea sclavii eliberați, piețele, spectacolele, manifestările publice, de a interzice intrarea în oraș sau în anumite cartiere a unor indivizi, având sub ordinele sale un corp de poliție urbană. Avea ca sarcina menținerea curățeniei orașului, împodobirea acestuia atunci când basileul ieșea din palatul imperial sau când veneau suverani străini în oraș. Era considerat vocea împăratului, prin intermediul căruia basileul vorbea poporului, iar în perioadele în care suveranul lipsea, eparhului îi era încredințată conducerea capitalei bizantine.\n\nAvea o putere considerabilă, fiind responsabil de prosperitatea orașului. Producția, vânzările, exercitarea unor meserii, corporațiile erau sub controlul direct al acestuia, iar prin reprezentanții săi, calitatea produselor și materiilor prime era controlată. Aceștia limitau beneficiile comerciale, împiedicau realizarea unor stocuri pentru că negustorii să obțină venituri mai mari în perioadele de criză, stabileau prețurile pietelelor, luau decizii privind importul și exportul mărfurilor, acceptau sau expulzau membrii în cadrul unei bresle, deschideau magazine, ateliere sua birouri, rezolvau abaterile grave sau divergențele din cadrul breslelor.\n\nEparhul dispunea și de un personal auxiliar numeros. Cel mai important serviciu era cancelaria prefectului, care dispunea de un sigiliu propriu pentru corespondență și ordinele acestuia, pentru a fi aplicat pe unitățile de măsură și greutate, că grantie a respectării normelor și a garanției calității produselor. \nSupravegherea breslelor era încredințată unui personal numeros condus de locțiitorul eparhului, legatharios, numit de prefect cu aprobarea împăratului, cu sarcina specială de a supraveghea și importurile și exporturile, precum și pe negustorii străini veniți în oraș. Printre auxiliari se află și un inspector maritim, care controla navele din porturile orașului, la intrare și la ieșire.\n\nLa începutul secolului XI, eparhul a devenit un mare personaj principal al statului. Un eparh ca Roman Argyros a devenit basileu în 1028 după ce s-a căsătorit cu porfirogenetă Zoe. La sfârșitul secolului XI, puterea împăratului a intrat în declin, iar o parte din atribuțiile sale au fost preluate de alți magistrați. În secolul XII, instalarea negustorilor italieni la Constantinopol, în cartiere proprii, a restrâns autoritatea eparhului, însă funcția se menține până la cucerirea otomană.\n\nLa conducerea corporațiilor se aflau \"prostatai\"sau \"exarchoi\", iar în fruntea corporației notarilor era primicerul. Nu fiecare corporație avea câte un șef. Există câte un singur șef pentru breslele notarilor, argintarilor, negustorilor de țesături siriene, săpunarilor și șelarilor. Corporațiile aveau mai mulți șefi: cârciumări, negustori de pește, nestorii de porci, negustorii de mătase brută. Erau bresle care erau conduse de șefi că cei ai bancherilor, ai negustorilor de mătase, ai torcătorilor, ai parfumeurilor. Nu existau norme speciale pentru aceștia.\n\nȘeful corporației era numit direct de către eparh, ales din rândurile membrilor breslei. În cazul corporației notarilor, succesiunea îi revenea celui mai în vârstă, aprobat de toți colegii săi. \nȘefii corporațiilor reglementau relațiile cu statul, reprezentat de eparh, asigurau respectarea normelor și reglementărilor care priveau corporația , anunțau abaterile grave și pedepseau pe cele mai puțin importante, comunicau reprezentantului prefectului sau acestuia mărfurile străine cumpărate de corporații. \nConform Cărții Eparhului, pentru a intră într-o breaslă, o persoană trebuia să nu fie membru altei corporații, nu trebuia să fie un străin, să fie un om liber, să-i fie verificată capacitățile și integritatea morală , (precum candidatul pentru breaslă notarilor care trebuia să dovedească onestitate, elocventă, că deține o memorie bună și cultură juridică solidă), să fie acceptat de ceilalți membri , de șeful corporației și prefect și să plătească o taxa. \nSe stabilea numărul membrilor decât pentru corporația notarilor. Abaterile grave erau pedepsite sever prin ras, biciuire, tăierea mâinilor. \nPersoană care dorea să deschidă un birou sau un magazin sau să înceapă o activitate comercială trebuia să facă parte din corporația care se ocupă de domeniul respectiv în care dorea să profeseze și să fie aprobat de eparh. \nProducerea purpurei și a altor stofe de lux era interzisă în atelierele urbane, fiind sub monopolul statului, realizată numai în atelierele palatului imperial pentru uzul curții și pentru darurile acordate principilor străini. În Bizanț există un număr mare de bresle care aduceau venituri importante, fiind tot mai specializate. Are loc o separare clară între producători și negustori: torcătorii de mătase, țesătorii, vopsitorii, negustorii de mătase brună, negustorii de haine de mătase, negustorii de țesături de mătase siriană.\n\nIntervenția statului viza comerțul intern și încerca să evite crearea unor surplusuri de mărfuri, bună aprovizionare a orașului pentru a împiedică izbucnirea crizei în capitală, o eventuală revoltă a populației putând pune în pericol tronul imperial. \nActivitățile comerciale și economice se desfășurau în locuri bine stabilite, centrul capitalei fiind rezervat comerțului cu articole de lux-bijuterii și parfumuri, de-a lungul străzii Mese. Cei care vindeau produse care emanau mirosuri erau nevoiți să o facă la marginea orașului pentru a nu deranja populația. Numai băcănii puteau deschide magazine în întreg orașul pentru a vinde mărfuri de prima necesitate. Unitățile de măsură și greutate erau controlate , iar delicte precum vânzările cu produse de calitate inferioară, falsificarea monedelor sau alterarea metalelor prețioase erau aspru pedepsite.\n\nVânzarea purpurei și a bijuteriilor în afară imperiului era interzisă. Cantitatea mărfurilor exportate era stabilită de autorități, fiind subordonată necesităților capitalei. \nActivitatea economică bizantină era dirijată de autorități în benefiul statului și al populației bizantine, pentru asigurarea ordinii în oraș și evitarea apariției oricărei nemulțumiri sau revolte în capitală ce putea amenința tronul imperial.\n\nIdeologia Imperială\n\nSecolele IV-IX\n\nIdeea imperială a unui imperiu infinit în spațiu-timp a fost de origine orientală, fiind preluată de la greci de către romani, apoi de către bizantini.\nEusebiu de Cezareea a fost considerat ca fiind teoreticianul ideologiei imperiale bizantine. El și dascălul său au fost victime ale persecuțiilor creștine din timpul lui Dioclețian. A fost închis, însă a fost eliberat în timpul lui Galerius și a devenit unul dintre consilierii apropiați ai lui Constantin cel Mare.A participat la Conciliul Ecumenic de la Niceea din 325 și a încercat o formulă de compromis care nu a avut succes, fiind adoptată formula episcopului Alexandrei. \n \nEusebiu de Cezareea a scris multe lucrări și o cronică universală în care a introdus dimensiunea cronologică. A inaugurat genul istoriei ecleziastice. A scris „Vita Constantini” și discursul festiv rostit în 336 cu prilejul aniversării de 30 de ani de domnie a împăratului Constantin. Consideră că existența imperiului roman era expresia voinței lui Dumnezeu și a împărăției divine, ierarhia terestră fiind preluată după cea cerească. Romanii se considerau a fi noul popor ales al lui Dumnezeu. \nImperiul era unic și universal și stăpânea omenirea.Nu avea limite spațiale și cuprindea întreaga lume cunoscută. Orice expansiune era justificată prin impunerea credinței creștine asupra tuturor popoarelor. Nu avea limite temporale, finalitatea fiind intrarea imperiului terestru în planul divin. \n\nPuterea împăratului era legitimată de Dumnezeu, împăratul fiind reprezentantul și alesul lui Dumnezeu pe pământ. Orice act al împăratului era inspirat de divinitate, fiind un imitator al gesturilor lui Hristos. Avea ca misiune providențială încredințată de divinitate de a face ca creștinismul să domnească asupra întregului pământ. Împăratul era considerat un nou Moise desemnat de Dumnezeu pentru a conduce noul popor ales. Împăratul era considerat cel de-al treisprezecelea apostol, având o putere sacră. Împărații bizantini erau reprezentați cu aura specifică sfinților încă din timpul vieții și tot ce dețineau era sacru, de la Palatul Imperial la domeniile imperiale. \n\nDeși era considerat alesul lui Dumnezeu, era ales de senat, armata și poporul imperial. Rolul revenea armatei în perioadele tensionate, ceremonia având loc în tabăra militară din oraș. În cadrul ceremoniei, bizantinii preluau de la romani ridicarea pe scut în mijlocul armatei a celui ales ca împărat ce purta o diademă, urmând gratificarea senatului și aclamațiile poporului. \n\nÎn perioadele stabile, rolul cel mai important revenea senatului, fiind respectate și celelalte rituri. Senatul desemna noul împărat, ceremonia având loc tot în tabăra militară și încheindu-se cu aclamațiile poporului. Din secolul V intervenea și Biserica în desemnarea împăratului, prin actul încoronării religioase menite să întărească ideea alegerii împăratului ca rezultat al voinței divine. \nPrimul împărat încoronat de patriarhul Constantinopolului a fost Leon I, ceremonia desfășurându-se la Biserica Sf Ștefan din cadrul Palatului imperial. Împăratul primea însemnele puterii imperiale: coroana, mantia de purpură și încălțămintea de purpură-mătasea roșie ce avea un atribut al puterii imperiale. În timpul ceremoniei religioase însă, împăratul se încorona singur.\n\nDupă secolul V, Biserica a căpătat cât mai multă putere, împăratul Anastasius I fiind nevoit să semneze un jurământ-promissio. Acesta a ajuns la tron după ce s-a căsătorit cu văduva fostului împărat, însă era cunoscut ca fiind eretic. Era obligat să semneze că va renunță la monofizism. \nÎn timpul dinastiei macedonene, nu mai era recunoscut pe tron decât cel care organiza ceremonia de încoronare ce se desfășura la Biserica Sf. Sofia din secolul VIII. \nÎmpăratul era comandantul suprem al armatei, avea atribuții legislative, era protectorul bisericii și avea o putere absolută, teoretic. În practică însă, erau o serie de factori ce limitau puterea imperială, împăratul fiind reprezentantul unei grupări care ajungea pe tronul imperial și trebuia să țină cont de interesele acesteia, putând da legi, dar nu putea încălca una existentă. Biserica îi recunoștea împăratului anumite privilegii, anumite drepturi care îl ridicau deasupra supușilor. I se recunoștea să respecte instituția imperială și să fie un model pentru supușii săi. Au fost patriarhi care s-au opus împăraților care nu mai respectau principile.\n\nNu există o regulă clară privind moștenirea tronului, deci nu întotdeauna primul născut primea tronul. Tronul revenea celui mai capabil fiu și au fost cazuri în care au primit ambii copii, existând astfel riscul izbucnirii unui război civil. \nInspirat de Dumnezeu, împăratul își desemna urmașul încă din timpul vieții, iar dacă nu avea fii, se asocia la tron cu o altă rudă sau o persoană în funcție de propriile merite, această persoană fiind declarată co-împărat. În cazul desemnării unui co-împărat, erau respectate aceleași rituri ca și în desemnarea împăratului, doar că în cadrul ceremoniei religioase, împăratul îl încorona pe co-împărat. Moștenitorul tronului primea demnitatea de Cezar, ce își va pierde din importanță în secolul VII. De la sfârșitul secolului VII a fost acordat și altor persoane care nu aveau însă să urmeze la tron. \nTitulatura imperială s-a menținut din perioada romană, prin care împăratul primea pe viață anumite puteri excepționale și epitete cu caracter onorific ce îi glorificau victoriile. Titlul oficial era cel de „Imperator”. În secolul VII, protocolul a fost modificat în timpul lui Heraclius. Din 629, titlul oficial al împăratului bizantin era cel de „Basileus” după ce titlul de „imperator” nu mai avea o semnificație deosebită pentru populația grecizată. \n\nDupă 800, în urma încoronării lui Carol cel Mare ca împărat al romanilor, izbucnind rivalitatea titulaturilor dintre apus și răsărit, bizantinii au modificat protocolul și titlul oficial al împăraților devine cel de „Basileu al romanilor/romeilor”, susținând că împăratul bizantin era adevăratul împărat roman și continuator al politicii imperiale romane, titulatura fiind menținută până la sfârșitul Imperiului Bizantin. \nDin secolul X își adaugă titlul de Autokrator după ce țarul Bulgariei s-a proclamat basileu în 927. Împăratul arată că era stăpânul absolut al imperiului și că nu depindea de nimeni pe plan extern, fiind singurul reprezentant al lui Dumnezeu.\n\nSecolele IX-XV\n\nLa mijlocul sec. IX, Bizanțul își adaptează teoria politică la noile realități, cu precizarea că Imperiul Bizantin renunță la universalism. Din contră, se revine la această teorie. Imperiul este privit în continuare ca neavând limite în timp și spațiu, iar puterea împăratului este universală, absolută și de origine divină. Această idee poate fi analizată în una dintre lucrările lui Constantin VII Porphyrogenetul ( lucrarea Despre administrarea Imperiului). Astfel că toți locuitorii pământului trebuie să se închine în fața împăratului bizantin.\n\nÎn sec. IX, Bizanțul evoluează într-un nou context și este nevoit să își adapteze ideologia la noile realități: apariția unor state creștine ( un imperiu în Occident; un stat bulgar creștin la frontieră Imperiului; un regat armean creștin și Principate creștine ale sârbilor).\n \nDin acest motiv, Bizanțul nu mai putea susține universalismul în termenii formulați de Eusebiu din Cezareea. Principalul element de noutate este familia de principi, care era în viziunea bizantină o familie spirituală alcătuită de principii creștini, această fiind condusă de împăratul de la Constantinopol, care avea calitatea de părinte spiritual și era singurul în măsură să legitimeze puterea tuturor principilor creștini. Împăratul din Occident era considerat fratele împăratului din Constantinopol. Țarul Bulgar era considerat „fiul preaiubit al împăratului”. Urmau „prietenii” împăratului de la Constantinopol (Dogele Veneției, conducătorii Genovei, regii Angliei etc.) iar la baza piramidei se aflau supușii, douloi, în această categorie intrând principii sârbi sau români.\n\nConducătorul fiecărui stat creștin era integrat în familia de principi în funcție de cât de mult putea fi de folos imperiului, de gradul de independență pe care îl avea statul pe care îl conducea, de atitudinea și resursele de care dispunea fiecare conducător în parte.\n\nÎn sec. X, episcopul de Cremona, Liutprand, a fost trimis de Otto cel Mare la împărat pentru a obține recunoașterea titlului de împărat pentru Otto, și a fost profund indignat când a fost așezat la masă în urma reprezentantului țarului bulgar.\n\nÎmpăratul, ca urmare a poziției pe care o deținea în familia de principi, era singurul reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. Împărații binzantini nu au evidențiat acest lucru în titulatură, deoarece se consideră că acest lucru era de la sine de înțeles. De asemenea, împărații erau singurii în măsură să legimiteze puterea principilor creștini și acordau privilegii acestora ( nu încheiau tratate de pe picior de egalitate), erau singurii care puteau acorda chrysobule ( Bule de Aur), putea folosi cerneală roșie și purpura ( nu era produsă în atelierele din Constantinopol; era produsă numai în atelierele de la curtea imperială și era folosită numai de către împărat și curtea imperială; putea face cadou unui principe străin bucăți de purpura). Pe lângă toate acestea, împăratul putea realiza panouri un mozaic ( mozaicul era un atribut al puterii imperiale; vor apărea în sec XII și în Sicilia, fiind realizate de normanzi fără aprobarea împăratului). Orice revoltă împotriva împăratului era considerată o revoltă îndreptată împotriva lui Dumnezeu, iar conducătorul revoltei era considerat apostat. \n \nErau și alte aspecte care țineau să evidențieze poziția împăratului. O descriere amplă a ceremoniilor de la curtea imperială bizantină o face Constantin VII în lucrarea sa Despre ceremoniile curții bizantine. Potrivit acestei surse, ceremonialul bizantin este atât de strict reglementat deoarece are ca scop evidențierea măreției imperiului și a împăratului, a caracterului maiestuos și inaccesibil al împăratului bizantin. În cadrul acestui ceremonial, fiecare persoană își cunoștea locul în cadrul ceremoniei și se păstra o tăcere solemnă.\n\nÎn timpul ceremoniilor nimeni nu putea veni în contact direct cu persoana împăratului care avea un caracter sfânt. Chiar atunci când o persoană primea un obiect, acesta era transmis prin mâna unor intermediari, iar dacă era primit direct de la împărat, își acoperea mâinile cu poală mantiei pentru a nu veni în contact direct cu mâinile împăratului.\n\nPentru a rezolva problema succesiunii la tron, de la mijlocul sec. IX se impune principiul ereditar. Împărații din dinastia macedoneană, Leon al VI-lea Înțeleptul introduce instituția porphyrogenetilor ( cei născuți în camera de purpură dobândeau drepturi de neconstestat la moștenirea tronului). Porphynogeneții apar și înainte de acest moment, însă în sec. al IX-lea va apărea această instituție.\n\nPrimul care va beneficia de acest drept și care a fost născut în camera de purpură a fost Constantin VII Porphyrogenetul ( cu toate că tatăl său avusese mai multe căsătorii, Biserica l-a acceptat pe Constantin ca împărat; întotdeauna biserica acceptând compromisuri care au ca rezultat bunăstarea statului).\n \nMisiunea împăratului este adaptată la noile realități. O expunere magistrala referitoare la misiunea împăratului o face patriarhul Constantinopolului, Photios, într-o culegere de legi din timpul lui Vasile I Macedoneanul. Primul titlu al acestei culegeri de legi este dedicat împăratului, definit ca autoritate legitimă, țelul împăratului fiind de a asigura menținerea bunurilor imperiului, de a recupera bunurile pierdute și de a dobândi prin victoriile sale bunurile care îi lipsesc. Această este ideea care justifică de acum înainte acțiunile de recucerire ale imperiului, fiind obligația împăraților bizantini să își extindă stăpânirea la nivelul întregului pământ.\n\nPrincipiul „Constantinian” era cel care stătea la baza afirmării superiorității împăratului bizantin, care era privit de supușii săi drept stăpânul întregii lumi. Acest principiu este expus de același împărat, Constantin VII în lucrarea Despre administrarea imperiului, făcând referire la însemnele primului împărat creștin ( aceste însemne nu trebuiau lăsate în seama nimănui). Puteau fi realizate căsătorii cu francii, având în vedere că erau creștini și formau un imperiu.\n\nReferitor la titulatura imperială, din 812 a început să fie folosit titlul de „Basileu al romeilor”. În sec X apare o modificare a protocolului imperial ( pusă în legătură cu recunoașterea țarului Petru), apărând titlul de Basileu al bulgarilor, Petru fiind introdus în familia de principi. După recunoașterea acestui titlul lui Petru, împărații bizantini au adoptat în titulatura lor titlul de „Autokrator”, care avea o dublă semnificație: puterea absolută pe plan intern, iar pe plan extern, împăratul nu depinde de nimeni altcineva în afară de Dumnezeu.\n\nTitlul avea să fie preluat ulterior în 1016 de țarul bulgar. În spațiul românesc a fost preluat sub forma de „singur stăpânitor”. Evident că toate aceste prerogative puteau fi uzurpate atunci când un principe dorea să își afirme ieșirea din familia de principi, preluând unele dintre semnele puterii împăratului bizantin și chiar titlul imperial. Așa au procedat Simeon în sec X și Petru Asan. Această teorie nu a fost în realitate contestată până în sec XV.\n\nOrigini\n\nDinastia Constantină (306 - 363)\n\nCătre sfârșitul secolului III, Imperiul Roman traversa o perioadă de criză, aflat în pragul unor transformări profunde de reformele lui Dioclețian. Criza era de natură militară, fiscală și politică, ce se desfășura simultan cu invaziile, uzurpările și războaiele permanente ce dereglau mecanismul economic roman.\n\nDioclețian a întreprins reforme în privința organizării, producției și fiscalității . Având în vedere că pământurile erau abandonate datorită anarhiei politice interne și datorită fiscalității împovărătoare, statul a acordat micilor producători avantaje ca scutiri fiscale și lărgirea domeniilor coroanei. A fost introdus controlul asupra producției și desfacerii bunurilor și a fost instituit monopolul de stat asupra industriei armamentului, industriei miniere sau industriei mătăsii, pentru obținerea veniturilor aduse la tezaurul public, fie pentru menținerea secretului de producție.\n\nUnitatea fiscală-suprafața de pământ ce putea fi lucrată de o persoană, a fost disociată de capacitatea sa de muncă, fiind impus impozitul annona-pământul (jugatio) și persoana (capitatio). Au fost instituite taxe pe exercitarea unei profesiuni în industrie și comerț („chrysargyron”), percepute în monede de aur, pe circulația(pontoria) și vânzarea mărfurilor (octava, siliqualicum). Datorită alterării aliajului și scăderii greutății sale, moneda romană s-a depreciat, fiind impusă astfel o autoritate centrală în reforma monetară. \nDioclețian a introdus un maximum de prețuri printr-un edict din 301, prin care instituia pedeapsa cu moartea pentru cei care făceau stocuri de mărfuri și încălcau prevederile edictului pentru a diminua inflația.\n\nDioclețian a desființat instituțiile Principatului. Imperiul înceta să mai fie o confederație de cetăți și devine un stat riguros centralizat, condus de la Constantinopol și populat de douloi (supuși), conduși de un despot (stăpân).\nAceastă influență orientală a mărit distanța dintre împărat și supușii săi. Locuitorii imperiului continuau să fie, cel puțin în surse, prezentați ca politai (cetățeni), mergând pe filiera romană.\n\nÎmpăratul devine un personaj sacru. Este adorat după modelul despoților orientali. La curte se introduce obiceiul proskynesis în fața împăratului (lat. adoratio).\nSenatul își pierde rolul important în stat . Este format mai mult din acei oameni noi ce nu aveau conștiința puternică a celor de la Roma. Dispar provinciile senatoriale și ultimele privilegii ale Italiei. La nivel central, Palatul este centrul administrativ cel mai important, acolo unde funcționau o serie de birouri (skrinia) populate de funcționari care se ocupau de problemele administrației centrale.\n\nImportante schimbări apar și la nivelul administrației provinciale. Imperiul este reorganizat din punct de vedere administrativ. Au fost înființate, în vremea lui Dioclețian, circa 120 de provincii ce erau grupate în dioceze. Existau în vremea lui Dioclețian 12 dioceze (14 în vremea lui Constantin cel Mare). \n \nDioclețian introduce Diarhia - fiecare parte a imperiului fiind condusă de un August. Pentru a o completa, introduce Tetrarhia – fiecare August fiind dublat de câte un Caesar ce era ridicat la acest rang în funcție de meritele sale.\n\nÎn secolul IV, Imperiul Roman parcurgea o perioada de criză spirituală. Păgânismul se ciocnise cu creștinismul recunoscut oficial de împăratul Constantin cel Mare. Dar ulterior, creștinismul și păgânismul s-au suprapus, formând cultura răsăriteană greco-creștină, denumită “bizantină”, al cărei centru era Constantinopolul, noua capitală a Imperiului Roman creștin. \nConstantin, născut la Naissus, aparținea unei familii ilire, iar mama sa, Elena, se convertise la creștinism. Aceasta chiar a întreprins un pelerinaj în Palestina, găsind presupusa cruce pe care a fost crucificat Isus Christos conform tradiției.\n\nÎn 305, Dioclețian și Maximian au renunțat la rangurile lor imperiale. Au fost succedați de Galerius, ce a devenit August al Răsăritului, iar Constantius I, tatăl lui Constantin, a devenit August al Apusului. Constantius a murit în 306 în Britania, iar legiunile l-au proclamat ca “August” pe fiul său, Constantin.\n\nÎntre timp, la Roma, a izbucnit o răscoală, în care armata și populația s-au răzvrătit și l-au înlăturat pe Galerius, Maxentius, fiul lui Maximian, fiind proclamat drept ca noul împărat. Constantin a format o alianță cu Augustul Licinius și l-a învins pe Maxentius în 312, în Bătălia de la Podul Milvius, în apropiere de Roma. Maxentius s-a înecat în Tibru când a încercat să se retragă. Cei doi împărați biruitori, Constantin și Licinius, s-au întâlnit la Mediolanum, unde a fost proclamat cunoscutul “Edict de la Mediolanum”. \nRelațiile pașnice dintre cei doi împărați n-au durat mult și în scurt timp, a izbucnit o luptă în care Constantin a obținut victoria decisivă. Licinius a fost ucis în 324, iar Constantin a devenit unicul împărat al Imperiului roman.\n\nConstantin s-ar fi convertit conform tradiției atunci când a asistat la apariția crucii luminoase pe cer înainte de bătălia dintre acesta și Maxentius. Lactanius scria în cartea “Despre moartea persecutorilor” că a primit un avertisment de la divinitate în somn pentru a grava simbolul creștin pe scuturile sale . Eusebiu din Cezareea a scris în “Historia ecclesiastica” că împăratul și-a propus să salveze Roma și l-a invocat printr-o rugăciune pe Dumnezeu. În “Viața lui Constantin” scrie că acesta a asistat la apariția unei cruci luminoase la asfințitul soarelui, însoțită de cuvintele In hoc signo vinces( “sub acest semn vei învinge”) . El și legiunile sale au fost cuprinși de uimire. În noaptea următoare, Iisus Hristos i-a apărut în somn lui Constantin, purtând același semn, și i-a poruncit să picteze scuturile și să pornească împotriva inamicilor. În zori, împăratul le-a povestit apropiaților visul și i-a chemat pe meșteri să confecționeze stindardul “labarum”, fiind o cruce lungă ca o lance, de bara transversală atârnând o flamură de mătase, brodată cu aur și împodobită cu pietre prețioase, purtând chipurile lui Constantin și a celor doi fii ai săi, iar la vârful crucii se afla o cunună de aur, înconjurând monograma lui Hristos.\n\nÎn privința cauzelor “convertirii” lui Constantin, spre deosebire de bibliografia lui Eusebiu, unii istorici i-au atribuit un portret diferit. Istoricul Boissier scria în lucrarea “Sfârșitul păgânismului” că împăratul Constantin era în realitate sceptic, nefiind interesant de nicio religie, preferând-o pe aceea care i-ar aduce multe beneficii.\n\nPe de altă parte, istoricul Jacob Burckhardt susținea în lucrarea Epoca lui Constantin cel Mare că împăratul era un geniu, stăpânit de ambiții înalte și de o puternică dorința de putere, un om care ar sacrifice totul pentru îndeplinirea visurilor sale lumești, înțelegând că creștinismul va deveni o forță universală.\n\nAdolf Harnack constată în “Misiunea și răspândirea creștinismului în primele trei secole\" că crestinismul era o religie urbanistică și că un cerc restrâns de oameni putea exercită o influență puternică dacă membrii lui provin din clase conducătoare. A concluzionat că sediul central al Bisericii creștine era Asia Mică la începutul secolului IV.\n\nConstantin chiar a locuit la curtea lui Dioclețian din Nicomedia înainte să se stabilească în Gallia. Păgânismul încă domină însă în stat și societate , iar creștinii reprezentau o minoritate, constituind o zecime din popuatia imperiului, conform statisticilor prof. V. Bolotov. Duruy în Istoria Romei și a poporului roman, scriind că împăratul Constantin conștientizase că creștinismul, prin dogmele sale fundamentale, era o credință într-un zeu unic.\n\nConstantin era determinat să favorizeze păgânismul și creștinismul pentru a menține unitatea și stabilitatea. Cu perspicacitatea diabolică a unui stăpân universal, a înțeles importanța alianței cu biserica. Ceea ce l-a determinat să se convertească nu pare să fie din rațiuni politice, întru-cât creștinii erau o minoritate atunci, ci din convingere.\n\nFusese influențat de exemplul bisericii zoroastiene din Persia. Deși convertirea este asociată cu Bătălia de la Podul Milvius din 312 și cu obținerea victoriei împotriva lui Maxentius, convertirea reală la creștinism s-a desfășurat în anul morții sale. Constantin a rămas pontifex maximus de-a lungul domniei. Ziua de duminică era denumită ca dies solis (ziua soarelui), “sol invictus” nefiind altul decât zeul persan Mithra, al cărui cult era răspândit în imperiu, rivalizând cu creștinismul. Constantin era un adept evlavios al cultului soarelui închinat lui Apollo. Totuși, a inițiat o politică de toleranță față de creștinism, înțelegând că în viitor, creștinismul era elementul principal de unificare a Imperiului. \n\nPrimul decret care favoriza creștinismul a fost emis în 311 de Galerius, chiar de unul dintre cei mai aprigi persecutori ai lui. Prin intermediul decretului, creștinii erau iertați pentru opoziția anterioară față de deciziile menite să-i întoarcă la păgânism. \nÎn 313, Constantin s-a întâlnit cu Licinius la Mediolanum, păstrându-se doar un rescript latin al lui Licinius trimis perfectului de Nicomedia, consemnat de Lactantius. Creștinii și alți adepți ale altor religii primeau libertatea deplină să urmeze orice religie doreau. Bisericile și clădirile private confiscate de la creștini le erau redate în mod liber și fără rezerve.\n\nEdictul promulgat la Mediolanum în 313 era o confirmare a edictului lui Galerius în 311. Nu era un edict propriu-zis, ci o scrisoare adresată guvernatorilor provinciilor din Asia Mică și din Răsărit în care li se explica și li se indica cum să-i trateze pe creștini, având de atunci drepturi egale cu păgânii. Clerului creștin i s-au arcordat privilegiile recunoscute preoților păgâni, membrii lui fiind scutiți de plata taxelor și de datoriile față de stat, de serviciile în folosul statului care puteau să-i abată de la îndeplinirea obligațiilor lor religioase, având drept de imunitate. \n\nFiecare om putea să-și lase proprietatea drept moștenire bisericii, dobândind dreptul de patrimoniu. Pe lângă proclamarea libertății religioase, comunitățile creștine erau recunoscute ca entități juridice legale. Orice om avea dreptul să mute un proces civil la o curte episcopală dacă adversarul accepta. Decizia episcopului era acceptat ca fiind definitivă, orice caz civil putea fi mutat la curtea episcopală în orice stadiu al procesului , însă deciziile curții episcopale trebuiau să fie sancționate de judecători civili. Privilegiile judiciare măreau autoritatea episcopilor în societate. Biserica se îmbogățea material prin daruri în proprietăți funciare, provenind din resursele statului, sau prin donații de bani și grâne. Creștinii nu mai erau obligați să participe la sărbătorile păgâne. Influența creștină a îmblânzit pedepsele pentru criminali.\n\nConstantin a construit multe biserici în imperiu, în Antiohia, Nicomedia și în nordul Africii, precum și în peninsula italică, ca Bazilica Sfântul Petru din Roma și Bazilica Sfântul Ioan din Lateran fiindu-i atribuite. Mama lui, Elena, ar fi descoperit adevărata cruce în cadrul unui pelerinaj din Palestina. A ridicat la Ierusalim Biserica Sfântului Mormânt, pe Muntele Masilinilor a ridicat biserica înălțării, iar la Betleem, Biserica Nașterii Domnului . Noua capitală , Constantinopolul, și suburbiile ei au fost înfrumusețate cu noi biserici, ca biserica Sfinților Apostoli și biserica Sfânta Irina, de asemenea, a pus temelia Sfintei Sofia, finisată de Constantius, succesorul său.\n\nBiserica creștină a trecut printr-o perioada de imensă activitate, concentrându-se pe dogmă. Sinoadele deveneau specific perioadei, fiind considerate singurele mijloace pentru aplanarea controverselor. Statul a luat parte la disputele religioase, a cărui interese nu corespundeau cu cele ale bisericii. Centrul cultural al răsăritului era orașul egiptean Alexandria, activitatea intelectuală erupând, devenind centrul evoluției teologice în est și dobândind în lumea creștină faima particulară de biserica filosofică. Un preot, Arie din Alexandria, al cărui nume poartă învățătură considerate „eretică” ce își avea rădăcinile în a două jumătate a secolului al III-lea, în Antiohia, unde Lucian a fondat o școală de exegeză teologică, a emis idea că fiul lui Dumnezeu era o ființă creată. Dincolo de granițele Egiptului, Eusebiu, episcop de Cezareea, și Eusebiu, episcop de Nicomidia, erau de partea lui Arie. Alexandru, episcop de Alexandria, i-a refuzat Sfânta Euharistie în ciuda eforturilor susținătorilor lui.\n\nÎn 324, după ce l-a învins pe Licinius, Constantin a sosit la Nicomidia, primind plângeri de la adversari și de la susținătorii lui Arie. Pentru că dorea menținerea păcii religioase în imperiu și înțelegând importantă controversei dogmatice, Constantin a trimis o scrisoare episcopului Alexandru și lui Arie, ordonându-le să ajungă la o înțelegere. Scrisoarea fusese dusă la Alexandria de către episcopal Osius de Cordoba. La întoarcere, i-a explicat împăratului situația și atunci, Constantin a convocat un sinod prezidat de el personal prin edicte imperiale la Niceea din Bithynia, participanții fiind în mare parte episcopi răsăriteni, dezbătând disputa Ariană. După discuții aprinse duse de Atanasie, arhidiaconul din Biserica Alexandrei, adversarul lui Arie, erezia lui Arie a fost condamnată și după introducerea unor corecturi, a fost adoptat Crezul, prin care Isus Christos era mărturisit ca fiul lui Dumnezeu, necreat și deoființă cu Tatăl . Crezul niceean a fost semnat chiar și de mulți episcopi arieni, iar Arie, a fost exilat și privat de libertate. Însă Sinodul de la Niceea nu a reușit să pună capăt disputelor ariene, ci a generat noi mișcări, iar Constantin a fost nevoit să facă unele concesii. După câțiva ani, Arie și adepții săi au fost rechemați din exil, fiind exilați în schimb liderii susținători ai Crezului Niceean. Constantin a rămas păgân până în ultimul an al vieții sale (337), doar pe patul de moarte fiind botezat de Eusebiu, episcopul de Nicomidia, un arian. \n\nConstantin a mărit numărul provinciilor, diocezelor, prefecturilor. El a venit cu măsuri în domeniul social-economic, tot în încercarea de a stopa criza și a revigora Imperiul Roman. O primă măsură, pentru a asigura mâna de lucru: în 332, l-a legat pe colon de pământ și pe meșteșugar de meseria lui.\nA inițiat Reformă monetară prin care a introdus moneda de aur numită solidus (lat.) sau nomisma (gr.) de aproape de 24 de karate. Moneda de aur a fost etalonul economiei medievale aproape un mileniu, până în secolul XI.\n\nTot Constantin cel Mare a fost cel ce a stabilit monopoluri economice asupra unor ramuri/domenii considerate strategice: producerea armamentului și industria minieră.\n\nByzantium era un oraș ce se bucura de avantaje strategice și comerciale, fiind amplasat la granița Asiei și Europei, fiind învecinată cu Marea Neagră și Marea Mediterana. \nÎn secolul VII i.e.n., pe țărmul Asiatic al limitei sudice a Bosforului, megarienii au fondat o colonie denumită Calcedon. Conform lucrării “Istoriile” lui Herodot care îi critică pe megarieni pentru amplasarea greșită, la câțiva ani de după fondare, un alt grup de megarieni au înființat colonia Byzantium pe țărmul european al Bosforului. Byzantium a jucat un rol important în războaiele medice și în timpul lui Filip al Macedoniei, iar Polybius a analizat poziția politică și economică a orașului, afirmând că bizantinii controlau mărfurile indispenabile Pontului și rutile maritime din Marea Neagră.\n\nLa sfârșitul secolului II e.n., a fost supus unui jaf devastator în timpul unui război susținut de împăratul roman, Septimius Severus. Când Constantin a vrut să fondeze o noua capitală, s-a gândit la Naissus, Sardica și Thesalonica. Și-a îndreptat atenția spre Troia, orașul lui Enea, care venise în Latium pentru a pune temelia noului stat roman. Împăratul stabilește personal limitele viitorului oraș. Porțile au fost construite, însă într-o noapte, Dumnezeu i-a transmis lui Constantin să construiască nouă capitală la Byzantium. Era un simplu sat în acel timp care se întindea până la Marea Marmara.\n\nÎn 324 s-a decis să fondeze noua capitală, iar în 325, a început construirea clădirilor principale. Împăratul, cu lancea în mâna, a trasat conturul suprafeței orașului ghidat de divinitate . Au fost aduși lucrători din toate părțile, precum și materiale, iar pentru înfrumusețare, au fost folosite monumente păgâne din Roma, Atena, Alexandria, Efes și Antiohia. La lucrări au participat chiar 40 000 de goți foederati. Noii capitale i s-au atribuit privilegii comerciale și financiare pentru a atrage populația în număr cât mai mare. \n \nPe 11 mai 330, nouă capitală a fost inagurată, fiind organizate ceremonii și festivități timp de 40 de zile. Populația orașului depășea 200 000 de oameni. Constantin a construit un zid de apărare care se întindea de la Cornul de Aur până la Marea Marmara. Byzantium a devenit „Orașul lui Constantin”-Constantinopol. A fost adoptat sistemul municipal al Romei, fiind împărțit în 14 sectoare, dintre care două se aflau în afară zidurilor orașului. Nu s-au păstrat multe creații monumentalistice ale lu Constantin, biserica Sfânta Irina fiind reconstruită de două ori și supraviețuind columna de la Delfi în formă de șarpe ce dată din secolul V i.en. ce comemorează victoria spartană de la Plateea, fiind adusă și fixată în hipodrom.\n\nOrașul lui Constantin avea multe avantaje politice, economice și culturale oferite de pozita strategică. Era denumit Nova Roma, dispunând de un sistem defensiv pentru a rezistă în față inamicilor, fiind inaccesibil de pe mare, protejat de ziduri. Controla comerțul al Mării Negre cu Marea Egee și Marea Mediterană, devenind intermediarul comercial dintre Europa și Asia. Dintr-o simplă colonie, un oraș devenise centrul politic, religios, economic și cultural al unui imperiu reunificat efemer.\n\n \nDupă moartea lui Constantin cel Mare, între cei trei fii ai lui Constantin a izbucnit un confict. Constantin și Constans erau adepții crezului niceean, iar Constantius continua politică religioasă a tatălui său manifestată în ultima parte a vieții sale, fiind de partea arienilor. Constantin si Constans n-au supraviețuit luptei, iar Constantius s-a proclamat împărat sub numele de Constanțiu al II-lea. A decretat ca templele păgâne să fie închise și a interzis aducerea de jertfe sub amenințarea cu moartea și confiscarea averii. A poruncit înlăturarea altarului Victoriei din Senat și multor alte monumente considerate “păgâne”. \nScutirile clerului au fost extinse, episcopii fiind exceptați de la procesele civile. A purtat titlul de Pontifex Maximus. Deși s-a pronunțat radical împotriva păgânismului, nu a alungat vestalele și preoții din Roma și chiar a poruncit alegerea unui preot pentru Africa. Divergențele dintre arieni și niceeni s-au intensificat. A murit în 361 în timpul campaniei din Persia, nefiind regretat nespus de mult nici de niceeni, nici de păgâni, care jubilau la alegerea lui Iulian Apostatul ca împărat, ce a avut succes în alungarea germanilor de dincolo de Rin. Senatul chiar l-a trecut pe împăratul decedat în rândul zeilor vechi.\n\nImediat după urcarea sa pe tron, Iulian a emis un edict prin care rechema toți episcopii exilați în timpul domniei predecesorului împărat, redându-le și proprietățile confiscate. La început, a acordat o libertate religioasă tuturor.\nUlterior, fiind un adept invocat al cultului soarelui, a oferit privilegii celor care renunțau la creștinism și chiar îi atrăgea pe oameni să participe la aducerea jerfelor după cum scrie Ieronim. Creștinii erau destituiți din posturile civile și militare, fiind înlocuiți de păgâni. “Labarum-ul” lui Constantin a fost desființat, iar crucile de pe scuturile soldaților au fost înlocuite cu vechile simboluri păgâne. A inițiat reforma școlară, numind profesori în principalele orașe ale Imperiului, fiind aleși și aprobați de către împărat, susținând că cei care vor să predea trebuie să fie oameni cu caracter integru și să nu aibă opinii incompatibile cu spiritul statului. Era considerat absurd ca oamenii care interpretau vechile opere ale autorilor antici să disprețuiască vechii zei.\n\nA interzis creștinilor să predea și să studieze în școlile publice. Scriitori creștini ca Apolinarie cel Bătrân și Apolinarie cel Tânăr, și-au propus crearea unei literaturi proprii, traducând psalmii după stilul odelor lui Pindar, Pentateuhul a fost redat în hexametrii, iar evangheliile au fost rescrise în stilul dialogurilor lui Platon. \nÎn 362, Iulian a întreprins o călătorie spre provinciile orientale, oprindu-se la Antiohia, unde populația era majoritar creștină. A întâmpinat incidente neplăcute, așteptându-se la festivități grandioase dedicate zeilor. Însă găsi în templul lui Apollo din Daphnae doar un preot și o singură gașcă pentru sacrificiu. Incendierea templului i-a provocat o ura împotriva creștinilor. A ordonat pedepsirea creștinilor și închiderea bisericilor din Antiohia, fiind jefuite și pângărite. Creștinii s-au răzbunat, distrugând statuile zeilor. În 363, Iulian a părăsite Antiohia și a inițiat campania împotriva perșilor, fiind rănit de o sulița. A murit la puțin timp. \n\nConform legendei, Sfântul Vasile s-a rugat în fața unei icoane în care era portretizat Mercurius ca un soldat ce poartă o suliță. El s-a rugat ca Dumnezeu să nu-i permită împăratului Iulian Apostatul de-a se război împotriva perșilor și a relua asuprirea creștinilor. Imaginea Sfântului Mare Mucenic Mercurie reprezentată pe icoana a devenit invizibilă, doar pentru a reapărea mai târziu cu o suliță însângerată. Iulian Apostatul a fost rănit mortal de sulița unui soldat necunoscut. Și-a aruncat un pumn din propriu-I sânge din rana spre cer și a exclamat : “Ai învins Galileene!”.\n\nIovian, căpetenia gărzii de curte și creștin niceean fiind, a fost proclamat că împărat. Acesta a semnat un tratat de pace cu Persia, renunțând la câteva provincii de pe malul estic al Tigrulului. Moartea lui Iulian a fost sărbătorită cu bucurie de creștini. Acesta a fost însă înmormântat în biserica Sfinților Apostoli. \nDinastia Constantină se încheiase.\n\nDinastia Valentiniană (364 - 379)\n\nÎn timpul dinastiei Valentiniene, imperiul a fost reîmpărțit (364) și a suferit de pe urma invaziilor barbare. \nCa tribunus scutariorum, Valentian a fost proclamat împărat la Niceea de către armată, la moartea lui Iovianus. L-a numit coîmpărat pe fratele său mai tânăr, Flavius Valens, căruia îi încredințează guvernarea Orientului, rezervând pentru sine conducerea, din Augusta Treverorum (Trier) a provinciilor occidentale (cele două părți ale imperiului încep astfel să fie administrate separat). Spirit activ și energic, Valentinian a avut mari merite în întărirea granițelor de pe Rin și Dunărea mijlocie, respingând atacurile alamanilor în Gallia (368), ale francilor și saxonilor la Rin, ale sarmaților și quazilor la Dunăre. \nA fost constant preocupat de îmbunătățirea administrației și legislației, de limitarea abuzurilor și a fiscalității excesive. S-a dovedit a fi un bun împărat creștin, restaurând privilegiile date clerului creștin oferite de către Constantin. Adept al ortodoxismului nicean, manifestă în același timp toleranță față de cultele păgâne. În 367 îl numește pe fiul său minor Grațian coîmpărat. Acesta a fost împotriva păgânismului și arianismului . A distrus Altarul Victoriei din Casa Senatului. A participat alături de Teodosiu la alungarea goților din Balcani în războiul gotic (376 - 382). \n\nÎntre timp, Valens se dovedea net inferior fratelui sau din punct de vedere al calităților militare, politice și administrative. În politică internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul) , poartă un război la Dunărea de Jos (367-369), împotriva vizigotilor care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigotilor în sudul Dunării în 376 .\nPe plan religios, deși era un adept declarat al arianismului, a devenit intolerant cu toate celelalte doctrine creștine. \nJaful la care aceștia sunt supuși de autoritățile imperiale locale declanșează o mare răscoala antiromană. În Bătălia de la Adrianopol de la 9 august 378 , prin care o angajează fără a mai aștepta sosirea contingentelor din Occident conduse de Grațian, armata romană a fost înfrântă de vizigoții lui Frithigern, sprijiniți de contingente ostrogote, iar Valens și-a găsit moartea pe câmpul de lupta. \nPentru că Valentian al II-lea (împăratul Vestului), fiul lui Valentian I, ce se declara arian, nu avea nici un rol decisiv în politică internă a imperiului, sub Grațian, politică toleranței religioase nu a mai fost respectată și s-a favorizat Crezul Niceean.\nÎn 379, Grațian a renunțat la tronul estic, înscăunându-l pe generalul Teodosiu I. Dinastia Valentiniană se încheiase.\n\nDinastia Teodosiană (379 - 457)\n\nFiind numit August, Teodosiu I a avut de înfruntat două probleme: restabilirea unității în interiorul imperiului pe plan religios și apărarea imperiului de năvălirile goților. Sosind la Constantinopol, i-a propus episcopului arian să renunțe la Arianism și să se alăture Crezului Niceean. Episcopul a refuzat și a părăsit capitala. Bisericile din oraș au fost predate niceenilor. A început o luptă înverșunată cu păgânii și cu ereticii, aplicând pedepse aspre.\n\nPrin decretul din 380, doar cei care credeau în Sfânta Treime predicate de scrierile evanghelistice erau considerați catolici, în timp ce ceilalți erau considerați \"nebuni și nesăbuiți ce au aderat la ticăloasă doctrina eretică\", neavând dreptul de a-și numi locurile de întâlnire biserici și erau pasibili de pedepse aspre. A emis și alte decrete prin care a interzis ereticilor să țină adunări publice și private, dreptul de adunări fiind rezervat doar adepților Simbolului Niceean. Drepturile civile ale ereticilor au fost restrânse în privința testamentelor și moștenirilor. Teodosiu dorea să restabilească pacea și stabilitatea în Biserica Creștină. \n\nÎn 381 a convocat un sinod la Constantinopol. S-a disputat erezia lui Macedonie, un semi-arian care a încercat să demonstreze că Sfântul Duh fusese creat; a întărit decizia simbolului niceean despre Sfânta Treime, Sfântul Duh fiind de o ființă cu Tatăl și cu Fiul. A stabilit rangul patriarhului de Constantinopol în relație cu episcopul Romei. \n \nTeodosiu a lărgit privilegiile acordate de unii dintre predecesorii săi episcopilor și preoților în privința datoriilor personale, responsabilităților față de curte. A impus bisericii datorii față de stat, denumite \"extraordinaria munera\". Biserica nu mai putea fi un loc de refugiu pentru răufăcători și nici nu mai putea adăposti pe cei îndatorați față de stat de colectorii de datorii.\n\nÎn urma masacrelor de la Tesalonic, Teodosiu a intrat în conflict cu Sfântul Ambrozie , episcop de Mediolanum, având vederi opuse în privința relației dintre Biserica și Stat. Teodosie pleda pentru supremația Statului asupra Bisericii, iar Ambrozie susținea că Biserica nu poate fi supusă unei puteri efemere. Ambrozie l-a excomunicat pe Teodosiu pentru că i-a favorizat pe germanicii din Tesalonic ce ocupau ranguri înalte în armata sa și pentru că i-a masacrat pe cetățenii ce se răzvrăteau violent. Teodosiu însuși a fost nevoit să-și recunoască vinovăția în mod public și și-a făcut pocăință impusă de Ambrozie.\n\nTeodosiu a interzis sacrificiile, ghicitul viitorului în intestinele animalelor jertfite și frecventarea templelor păgâne, multe fiind închise, altele fiind folosite de către stat, altele fiind dărâmate și distruse, inclusive comorile și obiectele artistice valoroase, ca faimosul temple al zeului Serapis, Serapeum. \n \nÎn 392, Teodosiu a promulgat un ultim edict pentru interzicerea definitive a sacrificiilor, arderii tămâii, atârnarea ghirlandelor, libațiilor, divinațiilor, practicarea lor fiind considerate o ofensă adusă împăratului și sacrilegii chiar dacă el însuși a introdus un obelisc în Hipodromul de la Constantinopol, ce aparținuse templului de la Karnak din timpul domniei faraonului Tutmes al III-lea. \nÎn 393 s-au organizat pentru ultima oară Jocurile Olimpice. Dar monumente antice ca statuia lui Zeus sculptată de Fidias a fost transferată de la Olimpia la Constantinopol. Chiar dacă teoretic, credințele religioase erau tolerate în egală măsură, Teodosiu a considerat că autoritatea sa trebuia să se extindă asupra bisericii și a vieții religioase a supușilor, scopul fiind crearea unei biserici unice, cea niceeană. \n\nÎn ciuda eforturilor, nu a reușit. Disputele religioase nu s-au încheiat, ba chiar au escaladat și s-au răspândit. Dar a purtat o victorie finală asupra păgânismului. Păgânismul a încetat să mai existe că un întreg organizat chiar dacă mai existau indivizi, familii sau grupuri isolate ce nutreau în taină la trecutul iubit al religiei lor muribunde. \nȘcoala păgână de la Atena și-a continuat existența, iar studenții ei studiau în continuare literatura clasică. \n \n\nPe lângă chestiunea religioasă, Teodosiu a avut de înfruntat problema goților. În 378, însuși împăratul Valens a fost ucis în bătălia de la Adrianopol. Drumul spre capitală le era larg deschis goților. Aceștia au traversat Peninsula Balcanică ajungând la zidurile Constantinopolului. Teodosiu, ajutat de propriile trupe de goți, a reușit să-i respingă și să oprească raidurile în interiorul imperiului. Și-a dat seama că nu-i putea stăpâni pe barbari cu forță și a decis să mențină relațiile pașnice cu aceștia. A încercat să introducă în rândurile lor elemente ale culturii române și să-I atragă în armata română. În timp, goții au fost instruiți după model roman, tacticile și metodele de lupta romane , devenind o forță redutabilă gata să atace imperiul. Populația autohtonă manifestă un puternic sentiment antigermanic. Goții înrolați în cadrul armatei romane apărau imperiul de alți goți.\n\nTeodosiu a murit în 395 la Mediolanum și a fost înmormântat în biserica Sfinților Apostoli. Fii săi, considerați prea tineri și slabi, au fost proclamați împărați ai imperiului: Arcadius a devenit împărat al Răsăritului, iar Honorius a devenit împărat al Apusului. Arianismul a continuat să existe, producând noi mișcări religioase.Teodosiu nu a putut realiza ceea ce și-a propus: o biserica unitară și menținerea unor relații pașnice cu germanicii.\n\nArcadius a preluat conducerea când avea doar 17 ani, fiind lipsit de experiență și de voință, influențat de eunucul Eutropius ce i-a pus la cale căsătoria sa cu Eudoxia, fiica unui ofițer franc din armata romană. Acesta a întâmpinat problema vizigoților, ce se stabiliseră în partea de nord a Peninsulei Balcanice, conduși de Alaric, ce a pornit cu populația sa spre Moesia, Tracia și Macedonia, capitală fiind amenințată. Ulterior, goții și-au îndreptat atenția spre Grecia, traversând Tesalia, jefuind Beotia și Attica, Corint, Argos și Sparta, dar cruțând Atena. În urmă intervenției lui Stilichon din vest în Grecia, Alaric a fost respins și s-a îndreptat spre nord, spre Epir. Arcadius a fost nevoit să-i ofere titlul militar de Magister al armatei din Illyricum. Alaric a încetat să mai amenințe Imperiul Roman de Răsărit și și-a îndreptat atenția doar spre Italia.\n \nGoții aveau o mare influență în societatea romano-răsăriteană, aceștia ocupând posturi militare și administrative înalte ca generalul got Gainas, iar partidul germanic era foarte influent, aflat în conflict cu tabăra lui Eutropius și cu tabăra de senatori, miniștri și clerici conduși de perfectul orașului, Aurelian. S-a păstrat un document ce îi aparținea lui Synesius, un filosof nepolatonic din Cyrene convertit la creștinism, ales episcop al orașului Ptolemais, ce i-a dedicat-o împăratului avertizându-l cu privire la problema influenței germanice. \"Barbarii\" se integraseră în societate, muncind ca sclavi, fiind instruiți ca soldați și chiar obținuseră funcții publice înalte și primiseră pământuri, iar filosoful se temea că aceștia vor putea să organizeze o lovitură de stat și să preia conducerea. Sugera înlăturarea goților și împingerea lor dincolo de Dunăre.\n\nInevitabilul s-a petrecut și goții din Frigia s-au răsculat, dar Gainas a pornit să reprime revoltă. Dintr-o dată, s-a aliat cu liderul rebelilor, Tribigild și, împreună, au plănuit atacarea trupelor imperiale trimise să reprime revoltă. Au trimis împăratului o cerere să-l predea pe Eutropius, acesta fiind în cele din urmă exilat, dar apoi readus în capitală, judecat și executat la presiunile goților. Gainas a mai cerut împăratului să accepte ca goții arieni să folosească una dintre bisericile capitalei pentru practicarea slujbelor. Episcopul Constantinopolului, Ioan Hrisostom (Gură de Aur) a protestat. Gainas, deși preluase stăpânirea asupra orașului, nu a putut fi capabil să se mențină pe poziție și la plecarea să din oraș, a izbucnit o revolt în urmă căreia mulți goti au fost uciși. Arcadius l-a trimis pe Fravita, un got păgân, să-l învingă pe Gainas. Gainas a încercat să scape, refugiindu-se în Tracia, dar a fost executat de huni, iar capul său a fost trimis în dar împăratului. Fravitta a primit funcția de consul. Problema goților a fost rezolvată. \n\nÎnsă avea să întâmpine o nouă problema pe plan religios: Ioan Gură de Aur , predicator din Antiohia, numit episcop al Constantinopolului. Era un idealist, un apărător al principilor morale severe, un adversar al luxului excesiv și apărător al dogmei niceene. Și-a făcut mulți inamici, printre care și Eudoxia care trăia în lux, și goții arieni. Însuși împăratul a fost influențat de adversarii episcopului. Ioan a părăsit Asia Mică, însă populația care îl adoră pe episcop l-a determinat pe împărat să-l recheme pe episcop. Ioan a criticat din nou viciile împărătesei. A fost înlăturat, iar adepții lui au fost persecutați. A fost exilat în 404 în Capadocia, pe urmă, s-a ordonat exilarea sa pe malul estic al Mării Negre, dar a murit în timpul călătoriei, în 407. \nÎn 408, Arcadius a murit, fiind succedat de Teodosiu al II-lea cel Tânăr, care avea doar șapte ani.\nÎn 410, goții conduși de Alaric au jefuit Roma.\n\nTeodosiu al II-lea l-a avut ca tutore pe regele persan Yazdigird I ce primise datoria prin testamentul tatălui său de a-l apăra de intrigile de la curte. Relațiile bune dintre cele două imperii a favorizat extinderea creștinismului în Persia. Regele persan chiar oferise permisiunea creștinilor de a-și practică slujbele public și de a-și reface bisericile.\n\nÎn 410, s-a desfășurat sinodul de la Seleucia în care s-au pus bazele bisericii creștine din Persia și în care episcopul de la Ctesiphon a fost ales drept cap al bisericii.Însă persecuțiile au fost reluate în ultimii ani de domnie ai regelui Yazdigird I. \nTeodosiu al II-lea nu era un om politic strălucit, nefiind interesat de chestiunile guvernamentale. Ducea o viață singuratică de tip monahal. Și-a dedicat o mare parte a timpului caligrafiei, copiind multe manuscrise vechi. A avut în jurul sau oameni energici și capabili, ce au contribuit la isncaunarea sa. Sora sa, Pulcheria, era cea mai influentă. A pus la cale căsătoria lui Teodosiu cu Athenais (botezată Evdochia), fiica unui filosof atenian, o fată cu talent literar ce a scris teme religioase. \n\nLa sfârșitul secolului al IV-lea, a apărut o nouă \"erezie\" care susținea că Hristos nu era om și o divinitate simultan. S-a încercat demonstrarea independenței absolute a firii umane a lui Hristos. Curând, pe tronul patriarhal din Constantinopol a fost ales un partizan al acestei \"erezii\", Nestorie, preot din Antiohia. Dorea să impună bisericii această învățătură și astfel, a început în a-și persecută adversarii, stârnind un mare scandal. Patriarhul Chiril al Alexandriei, și Papa Celestin I au protestat. Teodosiu a fost determinat să convoace un al treila sinod la Efes, în 431, în care doctrina nestoriană era condamnată. Nestorie a fost exilat în Egipt pentru întreagă viață. Dar numeroși adepți au rămas în Siria și Mesopotamia, fiind fondate școli la Edessa și Nisibis și răspândindu-se și în Persia, Asia Mică și India. \nUlterior, adepții lui Chiril din Alexandria au mărturisit superioritatea firii divine asupra celei umane în Isus Hristos, concluzionând că firea umană a fost complet absorbită de cea dumnezeiască. Erezia a căpătat denumirea de \"monofizitism, având că adepți importanți pe episcopul alexandrin Dioscor și Eutihie, arhimandrintul unei mănăstiri din Constantinopol. Împăratul s-a alăturat lui Dioscor, însă noul patriah al Constantinopolului și Papa Leon I cel Mare s-au opus. A fost convocat un nou sinod la Efes în 449. Dioscor i-a silit pe membrii acestuia să recunoască învățătură lui Eutihie și să-i combată pe adversarii noii doctrine. Împăratul a recunoscut deciziile sinodului, recunoscându-l oficial drept noul sinod ecumenic, pacea însă nu a fost readusă în biserica.\n\nÎn 425, Teodosiu a fondat Universitatea de la Constantinopol. Până atunci, orașul Atena era centrul principal al învățământului pagan, fiind căminul școlii filosofice. Universitatea avea 31 de profesori care predau gramatică, retorică, dreptul și filosofia, dintre care trei retori și zece gramaticieni țineau cursurile în latină, iar cinci retori și zece gramaticieni își țineau cursurile în greacă. Deși latina era limba oficială a imperiului, greaca era cea mai vorbită din imperiu. Noua clădire cuprindea săli mari de cursuri pentru că profesorilor le era interzis să își țină cursuri particulare, având un salariu definitiv fixat din visteria imperială. \nTeodosiu a publicat în 438 și o colecție de decrete imperiale, denumită \"Codexul Teodosian\", preluată din codexurile Gregorian și Hermogenian. Teodosiu al II-lea emană la Costantinopol o constituție imperială prin care însărcina o comisie formată din nouă membri să creeze două codice. Primul trebuia să conțină constituțiile imperiale emanate de la împăratul Constantin până la el (Teodosiu). Cel de-al doilea codice trebuia să conțină și textele de jurisprudența luate din operele celor mai importanți jurisconsulți romani. În redactarea celor două codice, comisarii (opt funcționari împărătești: Antioh, Theodor, Eudiciu, Eusebiu, Ioan, Comazonte, Eubul; și un jurisconsult: Apelle) nu aveau nici un permis să interpoleze texte. \n \nEra împărțit în 16 cărți, subîmpărțite într-un număr de tituli, fiecare vorbind despre o anumită latura a guvernării pe plan administrativ, militar și religios, decretele fiind ordonate cronologic-leges novellae. Acesta a fost introdus și în occident, Lex Romană Visigothorum ( Legea romană a vizigotilor) sau Breviarul lui Alaric fiind inspirat după codex.\n\nSub domnia lui Teodosiu, Zidurile Constantinopolului au fost lărgite pentru că orașul depășise perimetrul zidului lui Constantin cel Mare. Jefuirea Romei de către Alaric a fost luat drept un avertisment serios pentru Constantinopol, amenințat de raidurile hunice. Zidurile au foost construite în două rânduri. În 413, când Teodosiu era doar un copil, prefectul pretoriului, Antim, a ridicat un zid prevăzut cu turnuri ce se întindea de la Marea Marmara până la Cornul de Aur. Un alt perfect al pretoriului, Constantin, în urma unui cutremur, a reparat zidul și a construit în jurul lui un alt zid cu turnuri și protejat cu un șanț adânc, plin de apă. Constantinopolul avea o line triplă de fortificații, cele două ziduri fiind separate de o terasă și șanțul adânc care înconjura zidul exterior. S-au mai construit noi ziduri de-a lungul litoralului sub administrația perfectului Cyrus.\n\nAttila a invadat Imperiul Roman de Răsărit, devastând Peninsula Balcanică, și amenințând Constantinopolul. Împăratul roman, Theodosius al II-lea a negociat cu Attila pentru pace , acceptand predarea a peste 6.000 de kilograme de aur ca tribut, fiind de acord să plătească 2.100 de pfunzi de aur pe an pentru ca hunii sa nu se mai reîntoarcă la Constantinopol.\nTeodosiu al II-lea a murit în 450 fără să lase un moștenitor.\n\nSora sa mai mare, Pulcheria, s-a căsătorit cu Marcian, un soldat trac de origine, fiind proclamat împărat prin intermediul sprijinului generalului alan, Aspar. Capitala și-a arătat nemulțumirea față de familie și față de influență \"barbară\" în armată. Hunii, care reprezentaseră un pericol pentru imperiu, s-au mutat la începutul domniei lui Marcian de pe Dunărea Mijlocie în provinciile vestice ale imperiului, unde s-a desfășurat Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice. După moartea lui Attila, pericolul hunic a dispărut. \nSituația bisericească era însă foarte complicată. Monofiziții erau dominanți, iar Marcian era partizan al primelor două sinoade ecumenice. În 451, a convocat cel de-al patrulea sinod ecumenic la Calcedon, fiind prezenți mulți delegați și reprezentanți ai papei. Sinodul a condamnat \"sinodul tâlhăresc\" de la Efes și l-a depus din scaun pe Dioscor. S-a elaborat o nouă formulă religioasă, care respingea doctrina monofizită și care se conforma cu concepția papală. Sinodul consideră că Hristos avea ambele firi neamestecate și neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite. Învățătură sinodului a devenit temelia învățăturilor teologice ale Bisericii Ortodoxe. \nImperiul Bizantin și-a îndepărtat provinciile în care majoritatea populației era monofizită, Siria și Egipt. Biserica egipteană a abandonat folosirea limbii grecești în cult și a introdus limba autohtonă egipteană-coptă. Au izbucnit tulburări religioase în Ierusalim, Antiohia și Alexandria, fiind înăbușite de autorități după multă vărsare de sânge. S-a emis Canonul 28 care provoca un schimb de scrisori dintre împăratul bizantin și papa de la Roma. Ridica problema rangului patriarhului de la Constantinopol în relație cu papa de la Roma. Canonul a conferit privilegii egale preasfântului scaun al noii Rome cu cele ale vechii Rome împărătești. Canonul acordă arhiepiscopului Constantinopolului dreptul de a hirotoni episcopi pentru provinciile Pont, Tracia și Asia.\n\nMarcian a reformat finanțele imperiului și a repopulat provinciile devastate de huni. El a respins atacurile asupra Siriei și Egiptului din anul 452 și a înăbușit tulburările de la frontieră cu Armenia în 456.Nu și-a respectat promisiunile față de Imperiul Roman de Apus când regele vandal Genseric a prădat Roma în 455. \nA murit în anul 457, probabil din cauza unei cangrene declanșată în timpul unei lungi călătorii religioase. Deși domnia să a fost relativ scurtă, Marcian este considerat unul dintre cei mai buni împărați timpurii ai Imperiului Roman de Răsărit.\nDinastia Teodosiană se încheiase.\n\nDinastia Leonidă (457 - 518)\n\nLeon I a ajuns pe tron tot prin strădania generalului Aspar, susținut de goți în 457 . În timpul lui Leon, balcanii au fost pustiiți de goți și de huni. Leon l-a numit pe Anthemius în 467 ca împărat roman în vest. A organizat o expediție maritimă din Africa de Nord împotriva vandalilor, și în ciuda cheltuielilor financiare și eforturilor, s-a dovedit un eșec. Populația l-a acuzat pe Aspar de trădare. Ulterior, a obținut de la Leon titlul de Cezar pentru fiul său. Leon, cu sprijinul unui număr de războinici isaurieni l-a ucis pe Aspar și o parte din familia să. Leon a primit porecla de \"măcelarul\" pentru comiterea acestor crime, făcând un pas decisiv în direcția naționalizării armatei și slăbirii dominației trupelor germanice. Alianța cu Isauria s-a făcut prin căsătoria fiicei lui Leon cu Tarascodissa, conducătorul isaurilor, care va deveni împărat sub numele de Zenon.Tot în timpul lui Leon, a fost adus la Constantinopol moștenitorul tronului ostrogot, Theodoric, care va fi eliberat în timpul lui Zenon. \nLa moartea lui Leon I, nepotul său, Leon al II-lea, a fost numit împărat . A murit în circumstanțe necunoscute după 10 luni de domnie, probabil otrăvit de mama sa, care voia că soțul ei să fie împărat. \n\nZenon a devenit unicul împărat în 474. Dar urcarea sa la tron marchează înlăturarea influenței gotice anterioare cu cea a isaurienilor. Isaurienii ocupau cele mai înalte posturi. Conștientizând de faptul că erau oameni din anturajul său care complotau împotriva sa, a înăbușit revoltă izbucnită în munții Isauriei și a dărâmat fortificațiile. În 475 a fost alungat un scurt timp de la Constantinopol, Basiliskos domniind un scurt timp până în 476, atunci când a revenit Zenon la conducere. \nÎntre timp, în vest, Imperiul Roman de Apus își încheiase existența, în 476, Odoacru, căpetenia ostrogotilor, inlaturandu-l pe ultimul împărat roman apusean, Romulus Augustus și a trimis senatori drept ambasadori la Zenon pentru a-și asigura domnia și pentru a-i cere titlul de patrician pentru a primi administrarea Italiei. A fost numit legal conducătorul Italiei. Odoacru începea să adopte o atitudine de independență vizibilă, iar Zenon a apelat la ostrogoții conduși de Teodoric aflați în Peninsula Balcanică. Teodoric, la cererea împăratului, l-a asasinat pe Odoacru și s-a instalat la Ravenna, înființând Regatul Ostrogot.\n\nMonofiziții din Egipt, Siria, Palestina și Asia Mică reprezentau încă o problema religioasă pentru Zenon. Patriarhii de la Constantinopol și Alexandria au încercat să caute cai pentru a soluționa problema în mod pașnic și pentru a împacă taberele. Zenon a acceptat propunerea și în 482, a emis un act de unire-\"Henoticon\", care se adresa bisericilor aflate sub conducerea patriarhului din Alexandria. Henoticonul recunoștea principile teologice ratificate la primele două sinoade, cât și cele ratificate la cel de-al treilea, dar nerecunoscând Conciliul de la Calcedon. Henoticonul părea să îmbunătățească situația din Alexandria, dar treptat, ortodocșii și monofiziții deveneau tot mai nemulțumiți. Clerul apela la reconciliere și actul de unire, dar ortodocșii și monofiziții erau neînduplecați față de un compromis. Ortodocșii se considerau \"akoimetoi\" (neadormiții) pentru că desfășurau slujbele în mănăstiri zi și noapte fără întrerupere. Monofiziții extremiști erau denumit \"akephaloi\" (fără cap), pentru că nu recunoșteau autoritatea patriarhiei Alexandriei, care acceptase Henoticonul. Papa însuși a protestat împotriva Henoticonului după ce l-a studiat și chiar l-a excomunicat pe patriarhul Constantinopolului, Acacius, la sinodul întrunit la Roma. Acacius a încetat să-l mai pomenească pe papa în rugăciuni ca răzbunare. Ruptură dintre biserica apuseană și cea răsăriteană se declanșase.\n\nDupă moartea lui Zenon din 491, văduva sa, Ariadna, s-a căsătorit cu bătrânul Anastasiu I din Dyrrachium, ce deținea o funcție la curte de \"silentiarius\". A fost încoronat după ce a făgăduit că nu va introduce nicio inovație bisericească. A încheiat socotelile cu isaurienii, inlaturandu-i din funcții, confiscandu-le proprietățile și expulzându-i din capitală. A urmat un război de șase ani în care isaurienii au fost înfrânți și strămutați în Tracia. A dus apoi un război împotriva Persiei fără rezultate. Fiindu-i atenția distrasă de la frontieră dunăreană, bulgarii, geții și sciții întreprindeau incursiuni de jaf împotriva frontierei nordice și în Peninsula Balcanică. Anastasius a fost determinat să ridice zidul lung la 65 de km vest de Constantinopol, care se întindea de la Marea Marmara la Marea Neagră. Însă din cauza construirii la repezeală și cutremurelor, zidul nu a putut servi ca o barieră reală. \nÎntre timp, Theodoric cel Mare fusese recunoscut de împărat ca rege al Italiei, iar Clovis I întemeiase regatul francilor în Galia și primise titlul de consul. \nAnastasius îi favorizase inițial pe monofiziți, dar când a poruncit că Trisaghionul să fie cântat că adaos la un cântec bisericesc, au izbucnit tulburări în capitală și la izbucnirea unei rebeliuni în Tracia, compuse de armate de bulgari, huni și slavi, conduși de Vitalian care pregătise flota pentru asediul Constantinopolului pentru a salva biserica ortodoxă. Dar rebeliunea a fost înăbușită după o luptă grea și lung. \n \n\nPe plan financiar, a abolit \"chrysargyron\", o taxa plătită în aur și argint care se aplică meșteșugarilor și profesiunilor din imperiu, pentru utilizarea uneltelor și animalelor, de pe urmă căreia săracii sufereau atunci când taxa era colectată la cinci ani, aplicată în mod arbitrar și neregulat. Abolirea taxei primită cu festivități și bucurie de către populație a fost compensată de inițierea alteia-chrysoteleia, taxa în aur pentru că visteria imperială să susțină armata. A fost desființat sistemul prin care corporațiile orașelor erau responsabile pentru strângerea taxelor municipalității , oferindu-le sarcina funcționarilor \"vindices\". A decretat că un țăran liber arendaș care avea pământ de 30 de ani devenea \"colonus\", adică legat de pământ,care nu-și pierdea însă libertatea personală și nici dreptul la proprietate. A fost introdusă moneda de bronz \"follis\" deoarece monedele ce cupru erau tot mai rare, iar asta a mulțumit populația săracă. Monedele erau bătute de trei fabrici din Constantinopol, Nicomedia și Antiohia. Anastasius a decretat interzicerea lutelor din circ dintre oameni și animale. \nA construit Zidul cel Lung, apeducte și a renovat Farul din Alexandria. Istoricul Procopius a estimat că statul dispunea de rezerve de o suma de 320 000 de livre de aur (65-70 milioane $).\n\nÎn 518, bătrânul împărat cu un ochi albastru și un ochi căprui murise. Dinastia Leonidă se încheiase.\n\nMarile migrații germanice\n\nVizigoții devin foederati ai imperiului căci apărau linia dunăreană și furnizau trupe auxiliare, dar după creștinarea pe rit arian și nemulțumirile față de fiscalitatea împovărătoare, aceștia se revoltă și îi înving pe romani la Adrianopol în 378. Theodosius le permite să se instaleze în Thracia, fiind scutiți de plata impozitelor și le impune un nou foedus. Gainas, comandantul got se revoltă în tmpul lui Arcadius, dar este oprit de populație. În 410, Alaric jefuiește Roma.\n\nDin 430, împăratul Theodosius II plătea subsidii anuale hunilor. În urma negocierilor purtate, Attila este convins să nu atace teritoriile bizantine. Marcian refuză să-i mai plătească subsidii din 450, dar Attila, captivat de Apus, pierde la Bătălia de la Câmpiile Catalaunice din 451.\n\nDupă moartea lui Attila, Ostrogoții se refugiază în imperiu, Theodoric fiind instruit și educat după model roman și pleacă spre Italia pentru a-l înlătura pe Odoacru.\n\nSlavii și bulgarii\n\nSlavii încep incursiunile în zona Dunării începând cu secolul al VI-lea. În 559, atacă în trei direcții: Marea Adriatică, sudul peninsulei balcanice și Thracia-Constantinopol. Slavii sunt respinși de Belizarie sub domnia lui Iustinian.\n\nDin 558 vin avarii în nordul Mării Negre, care cer Dobrogea și gurile Dunării,dar fiind refuzați de Iustinian, se stabilesc în Pannonia alungându-i pe longobarzi. Aceștia au atacat și cucerit Smirmium , și asediază Thesalonicul. Mauricius duce campanii în Balcani împotriva slavilor și avarilor, dar este asasinat de Phocas.\n\nÎn 626, Constantinopolul a fost asediat de slavi și avari , în timp ce Heraclius era în război cu perșii. Slavii s-au instalat în teritoriile balcanice, organizându-se în slavinii, fiind asimilați după ce adoptă moda și obiceiurile romane.\n\nVin bulgarii conduși de Asparuch care pătrund la sud de Dunăre și constituind un stat propriu la sud de Dunăre . Statul bulgar a fost recunoscut în 681-682 de către împăratul Constantin al IV-lea.\n\nÎn prima etapă, migratorii doar s-au așezat în teritoriile imperiale. Incursiunile acestora au dereglat mecanismul vieții cotidiene în orașe. Viața economică și lumea urbană din Balcani intră în declin. Orașul bizantin își pierde funcția economică, devenind un centru administrativ-politic. Dispare termenul de poleis și apare cel de castrum. Insecuritatea a crescut pe marile rute comerciale, comerțul intrând în declin. Armata bizantină făcea din ce în ce mai greu față atacurilor. Anastasiu a construit un zid în Peninsula Balcanică , legând Marea Marmara de Marea Neagră, care se întindea pe 70 km.\n\nConsecințele celei de-a două etape au fost mai severe. Imperiul Bizantin a pierdut controlul asupra teritoriului dintre Munții Balcani și Dunăre, fiind constituit statul bulgar. Pierde controlul asupra Peninsulei Balcanice, invadată de slavi, care au fost asimilați printr-un program inițiat de autoritățile bizantine. \nConsecințele economice au fost mai grave căci atacurile au dus la paralizarea activității economice bizantine. Multe orașe au fost ocupate de slavi ori au fost distruse. Rutele comerciale au fost blocate. Agricultura a cunoscut un regres, urmând o perioadă de foamete. Sistemul administrativ a avut de suferit, fiind modificat , căci întreagă administrație bizantină în Balcani a fost dislocată. Dispar dioceza Tracia și prefectura Illiricum. Lucrarea Miracolele Sf. Dimitrie scrisă de Ioan al Thessalonicului consemnează situația dificilă pe care o traversa orașul în timpul atacurilor slavo-avare și despre transformările produse în Balcani după instalarea slavilor.\n\nTriburile slave s-au instalat de la Dunăre până în Peloponez, fiind constituite mici formațiuni politice numite slavinii, conduse de arhonți. Populația romanizată, cu timpul, a fost în cea mai mare parte asimilată de noii-veniți, dar resturi de populație romanică neasimilată s-au grupat în zonele înalte ale peninsulei - Munții Pind, Macedonia, Thessalia, Serbia de azi, Munții Balcani, formând „insule” de latinitate. Populația greacă a continuat să conviețuiască cu migratorii instalați în Balcani, constituind sursa politicii grecizare promovată împărații bizantini în secolele VIII-IX. Prizonieri vorbitori de limba latină au fost strămutați de la sud la nord de Dunăre, consolidând romanitatea nord-dunăreană. Episcopatele s-au menținut intacte în Peninsula Balcanică. Slavii au fost creștinați de mănăstiri și episcopate, urmând ca în secolul IX să fie creștinați și bulgarii în urma unui proces lent.\n\nApogeul\n\nDinastia Iustiniană (518-602)\n\nPredecesorul lui Iustinian, Iustin I, s-a desprins de politică religioasă a înaintașilor săi și a trecut de partea adepților Sinodului de la Calcedon . A inițiat o serie de persecuții împotriva monofizitilor. A menținut relații pașnice cu Roma și a dus o politică religioasă ortodoxă.\n\nNepotul său, Iustinian (527-565), a fost personalitatea centrală a acestei perioade, alături de soția sa, Teodora. În \"Istoria secretă\", Procopius îi zugrăvește în culori exagerate, mai ales pe Teodora, relatând despre tinerețea ei trăită în desfrâu, ca fiica unui paznic de urși în amfiteatrul din Constantinopol, ce se prostitua. Dar era frumoasă, elegantă, inteligentă și amuzantă. Istoricul Diehl scie că \"ea distra, încânta și scandaliza Constantinopolul\". Procopius susține că oamenii o ocoleau pe stradă de frică că și-ar putea \"murdari\" hainele de atingerea ei.\n\nTeodora a locuit câțiva ani în Africa, și când s-a întors la Constantinopol, era complet schimbată. Ducea o viață singuratică, dedicându-și timpul împletitului lânii și vieții bisericești. Iustinian, când a văzut-o, frumusețea ei l-a impresionat profund. A luat-o la curte, a ridicat-o la rangul de patriciană și după puțin timp, s-a căsătorit cu ea, Teodora fiind încoronată ca împărăteasa bizantină. A rămas o soție devotată și a activat în viața politică, exercitând o mare influență asupra acțiunilor lui Iustinian. Cu sânge rece și cu o energie extraordinară, a salvat imperiul de convulsii. I-a favorizat deschis pe monofiziți, pe când soțul ei, deși era adept al ortodoxiei, a făcut concesii monofizitismului. Teodora înțelegea importanța provinciilor orientale monofizite, fiind zone vitale ale imperiului din punct de vedere comercial și economic, urmărind să întrețină relații pașnice cu ele \n.\n\nPolitica externă\n\nIustinian a dus războaie ofensive împotriva regatelor germanice din Europa de Vest, Persiei, în Est, și slavilor, din Nord, ce au fost încununate de succese răsunătoare. Vandalii, ostrogoții și vizigoții au fost forțați să se supună împăratului bizantin. Marea Mediterană a fost transformată într-un lac bizantin. Iustinian se numea pe sine \"CAESAR FLAVIUS IUSTINIAN ALAMANNICUS GOTHICUS FRANCICUS GERMANICUS ANTICUS ALANICUS VANDALICUS AFRICANUS. Iustinian s-a urcat pe tron cu idealurile unui împărat roman și creștin, considerându-se un urmaș al Cezarilor și având ca datorie sacră refacerea unității imperiului.\n\nDar războaiele au epuizat economic statul bizantin. Armata a fost transferată în Vest, Estul și Nordul rămânând deschise atacurilor perșilor, slavilor și hunilor.\nInamicii principali ai imperiului erau germanicii. Ca împărat creștin, nu le putea permite germanicilor arieni să persecute populația ortodoxă. Iustinian avea drepturi istorice asupra Europei occidentale. Regii germanici erau doar vasali ai împăratului bizantin, care-i delegase să conducă în Apus. Regele franc, Clovis, a primit rangul de consul de la Anastasie, iar regelui ostrogot, Teodoric, i-a fost recunoscută domnia. Iustinian consideră că goții au pus stăpânire cu forță pe Italia. Se consideră suzeranul firesc al tututor conducătorilor din interiorul granițelor Imperiului Roman, și avea misiunea, ca împărat creștin, de a răspândi creștinismul, singura credință adevărată, printre necredincioși, printre păgâni și eretici.\n\nÎn Africa, era văzut de autohtoni ca un protector ce îi va scoate de sub stăpânirea persecutorilor arieni barbari. Episcopii ortodocși, refugiați și exilați din Africa, au sosit la Constantinopol pentru a-l implora pe împărat să pornească o campanie împotriva vandalilor.\nÎn Italia, populația autohtonă menținea o stare de nemulțumire ascunsă ,așteptând un sprijin de la Constantinopol pentru eliberarea țării lor de ostrogoți și restabilirea credinței ortodoxe.\n\nChiar și regii germanici susțineau planurile ambițioase ale împăratului, continuând să-și exprime respectul profund și cuvenit pentru împăratul bizantin, manifestându-și servilismul și străduindu-se să obțină prin orice mijloace ranguri romane înalte, imprimând chiar și chipul împăratului pe monedele lor și considerându-l ca reprezentantul divin pe pământ.\nÎn urma loviturii de stat organizate de Gelimer în Africa de Nord și înlăturării lui Hilderic, regele vandalilor ce îi susținea pe bizantini , Iustinian a declarat război vandalilor.\n\nCampaniile duse împotriva vandalilor au fost dificile, implicând transferul armatei pe mare, în nordul Africii. Bizantinii au dus lupte grele pe mare cu vandalii ce posedau o flota puternică.\nÎn Persia, casa conducătoare a fost schimbată, iar Iustinian a încheiat pace cu noul rege persan în 532, cu condiția că Imperiul Bizantin să plătească un tribut anual Persiei. Tratatul i-a oferit împăratului posibilitatea și libertatea de a acționa în celelalte zone. L-a numit în fruntea armatei și flotei pe Belizarie, un general de încredere, ce a reușit să reprime răscoala Nika.\n\nVandalii nu au mai putut să reziste, fiind neobișnuiți cu clima caldă din sud și influențați de civilizația romană, pierzând energia și tăria anterioară. După ce și-au înrăutățit relațiile cu populația autohtonă datorită credinței ariene, au izbucnit revoltele triburilor berbere, contribuind la slăbirea forțelor vandalilor. Iustinian a escaladat conflictele interne dintre vandali, știind că regatele germanice nu s-ar uni pentru a i se opune. Ostrogoții erau în relații proaste cu vandalii, francii duceua lupte cu ostrogoții, iar vizigoții din Spania erau la mare distanță de focarul războiului. Iustinian a înțeles că poate învinge orice inamic separat și treptat.\nDupă luptele din anii 533-548, printr-o serie de victorii strălucite, Belizarie a cucerit întregul regat vandal, recuperând Africa de Nord. Împăratul l-a chemat pe Belizarie înapoi la Constantinopol, cu o mare parte din armata. Însă, curând, au izbucnit rebeliuni duse de mauri. Succesorul lui Belizarie în Africa, Solomon, a fost răpus. Puterea imperială a fost restaurată când Ioan Trolita, diplomat și general, a purtat o victorie decisivă.\nCu excepția fortăreței din Septum, aproape de Coloanele lui Hercule, regiunea vestică a Africii de Nord, care se întinde până în Oceanul Atlantic, a rămas necucerită. Însă, nordul Africii, Corsica, Sardinia și Insulele Baleare au devenit parte a imperiului.\n\nDin 535 până în 554, Iustinian a dus războaie împotriva ostrogoților în Italia. A cucerit Dalmația, iar Belizarie a pus stăpânire pe Sicilia, și în cele din urmă, orașele Napoli și Roma din peninsula italică. În 540, capitala ostrogotă, Ravenna, îi deschide porțile lui Belizarie ce îl capturează pe regele ostrogot și îl duce în lanțuri la Constantinopol.\nCurând însă, Totila, ultimul rege al ostrogoților, a condus o puternică rezistență. Belizarie a fost chemat de urgență din Persia pentru a-l confruntă. Teritoriile din Italia și insulele au fost redobândite de ostrogoți. Roma fusese ruinată.\nÎn cele din urmă, a fost chemat Narses, un alt general bizantin, ce a pus capăt rezistenței goților. În 552, Totila a fost înfrânt la Busta Gallorum, în Umbria. Totila a scăpat prin fugă, dar este ucis. Narses a trimis la Constantinopol, la picioarele împăratului, ca dovadă incontestabilă că nu mai era, hainele lui Totila pătate de sânge și coiful său împodobit cu pietre prețioase. În 554, după 20 de ani de războaie devastatoare, Italia, Dalmația și Sicilia au fost realipite imperiului.\nÎn Pragmatio Sanctio, marilor aristocrați funciari din Italia și bisericii le erau înapoiate domeniile luate de la ostrogoți și vechile privilegii. Dar războaiele și-au lăsat amprenta multă vreme, împiedicând pentru o perioada îndelungată dezvoltarea meșteșugărească și comercială în Italia datorită lipsei forței de muncă și datorită terenurilor necultivate. Roma devenise un oraș mediu, ruinat, fără vreo importantă politică, însă devenise reședința papală.\n\nIustinian și-a îndreptat atenția asupra vizigoților din Peninsula Iberică. A profitat de războiul civil dintre pretendenții la tronul vizigot și a trimis o expediție năvală în 540 spre Spania. Orașele și forturile maritime au fost capturate cu succes, iar partea sud-estică a peninsulei a fost cucerită, cu orașele Cartagina, Malaga și Cordoba. În cele din urmă, a ocupat o porțiune întinsă de la capul Sf. Vincent, la vest, până dincolo de Cartagina, la est. S-au construit biserici și monumente specifice artei și arhitecturii bizantine.\n\nDupă războaie îndelungate și crâncene, Dalmația, Italia, Algeria, Tunisia, sud-estul Spaniei, insulele Sardinia, Corsica și Sicilia și Insulele Baleare, au fost incluse în imperiu, Mediterana devenind un \"lac roman\" din nou. Granițele imperiului se întindeau de la Coloanele lui Hercule/Strâmtorile din Gades până la Eufrat.\nNu a reușit însă să cucerească teritoriile fostului Imperiu Roman de Apus. Nordul Italiei a rămas sub stăpânire ostrogotă. A fost nevoit să cedeze Provence francilor, ce și-au menținut independența față de bizantini.\nStatul nu avea autoritatea și mijloacele pentru a controla întinsul imperiu. Victoriile strălucite ale lui Iustinian nu au atras decât complicații politice și economice serioase.\n\nIustinian a dus războaie defensive împotriva Persiei, slavilor și hunilor.\nPersia și Imperiul Bizantin erau angajate în războaie sângeroase de secole la granița de răsărit. „Pacea eternă” avea să se rupă.\nRegele persan, , s-a folosit de o cerere de ajutor din partea ostrogoților, deschizând ostilitățile cu bizantinii. A urmat un război sângeros, perșii obținând victoria. Belizarie a fost chemat din Italia, dar nu a putut să oprească înaintarea lui Chosroes, ce s-a năpustit în Siria, jefuind și distrugând Antiohia. Perșii au ajuns pe țărmul Marii Mediterane și au încercat să-și croiască drum spre Marea Neagră, dar au fost respinși de o puternică rezistență din partea bizantinilor din provincia Lazica-Lazistan, ce era dependentă de Imperiul Bizantin.\n\nIustinian a cumpărat un armistițiu pe cinci ani, fiind obligat să plătească o suma mare de bani. În 562, Imperiul Bizantin și Persia au ajuns la o înțelegere ce ce stabilea o pace de 50 de ani. Împăratul se angaja să plătească Persiei anual o suma mare de bani, în timp ce regele persan garanta toleranță religioasă a creștinilor, cu condiția că aceștia să se abțină de la prozelitism. Comercianții bizantini și persani trebuiau să facă negoț doar în locurile prestabilite, unde se aflau punctele vamale. Perșii au trebuit să părăsească Lazica și să o cedeze bizantinilor, provincia rămânând în deplină stăpânire bizantină.\n\nÎn Peninsula Balcanică, populațiile nordice, bulgarii și slavii, au devastat provinciile balcanice din timpul lui Anastasie. Procopius relatează că anual, slavii și bulgarii traversau Dunărea și pătrundeau adânc în teritoriile bizantine. Au ajuns până la periferia capitalei și au pătruns până la Hellespont, au traversat Grecia până la Istmul Corint și litoralul Mării Adriatice în vest. Slavii aveau intenția de a se îndrepta spre litoralul Mării Egee. Au amenințat Tesalonicul. Trupele imperiale au opus rezistență și i-au silit pe slavi să se retragă dincolo de Dunăre, chiar dacă nu toți s-au retras.\nGepizii germanici și cutrigurii au invadat Peninsula Balcanică dinspre nord. În 558-559, cutrigurii, conduși de Zabergan, au pătruns în Tracia, devastând Grecia, invadând Chersonesul Tracic și îndreptându-se spre Constantinopol. S-a instalat panica, iar bisericile din provinciile devastate și-au trimis tezaurul în capitală sau pe țărmul asiatic al Bosforului. Iustinian a apelat la Belizarie să salveze Constantinopolul. Cutrigurii au fost învinși, dar bizantinii au suferit un puternic regres economic din cauza invaziei.\n\nIustinian a construit, sub presiunea hunica, forturi și ziduri lungi. În Egipt, Iustinian a înfruntat populații africane că blemizii și nobazii. Grație energiei și abilității Teodorei, regele nobazilor, Silko, s-a convertit la creștinismul monofizit și s-a alăturat unui general bizantin pentru a-i obliga pe blemizi să îmbrățișeze credință.\n\nCampaniile au presupus cheltuieli enorme. Procopius scrie că Iustinian a cheltuit toate cele 320 000 de livre de aur moștenite de la Anastasie, deși istoricul Ioan de Efes neagă. În realitate, numărul a fost exagerat, iar Iustinian a beneficiat și de banii priveniti din taxele mari plătite de populația epuizată. Pentru a reduce cheltuielile făcând economie pentru întreținerea armatei, s-a redus numărul de soldați, astfel, în viitor, provinciile obținute de Iustinian au fost pierdute. Politica sa externă a cauzat o gravă și severă criză economică.\n\nLegislația\nÎn opera sa legislativă, s-a folosit de codurile mai vechi: Codex Gregorianus, Codex Hermogenianus și Codex Theodosianus. În februareie 528, împăratul a reunit o comisie de zece experți, printre care și Tribonian, mâna dreapta a împăratului și pe Teofil, profesor de drept. Datoria comisiei era revizuirea celor trei vechi codexuri, eliminând tot ce era învechit și sistematizarea constituțiilor care au apărut după Codexul lui Teodosiu, fiind reunite într-o singură colecție: Codex Iustinianus, publicat în 529. Era împărțit în zece cărți, conținând constituțiile din timpul domniei împăratului Hadrian până la cea a lui Iustinian. A devenit singurul codex de legi obligatoriu, anulând cele anterioare.\nÎn 530, Tribonian a fost însărcinat să adune o comisie care să revizuiască operele juriștilor clasici, să scoată extrase din ele, să elimine elementele șubrede, contradicțiile și în final, să ordoneze toate materialele. Comisia a trebuit să studeze 2000 de cărți cu 3 milioane de rânduri. Munca a fost dusă la bun sfârșit în trei ani, noul codex fiind publicat în 533, împărțit în 50 de cărți și intitulat \"Digeste\" sau \"Pandecte\". Tot în 533, a fost publicat un manual civic pentru tineri, fiind împărțit în patru cărți și intitulat \"Institutele\".\nS-au publicat noi decrete, multe probleme fiind revizuite. A fost întreprinsă o nouă revizuire în 534, iar în luna noiembrie al aceluiași an, a fost publicată o a doua ediție a codexului revizuit și adăugit, împărțit în 12 cărți, sub titlul \"Codex repetitae praelectionis.\nDecretele publicate după 534 au fost numite \"Novellae leges\". Codexul, Digestele și Instituțiile erau scrise în latină, dar novelele au fost redactate în greacă.\nÎn Evul Mediu, Codexul, Digestele, Instituțiile și Novelele au alcătuit un singur corpus de legi, denumit \"Corpus juris civilis\" .\nA fost reformat învățământul juridic, fiind introduse noi programe de studiu. Cursurile durau cinci ani, iar materia principala de studiu în anul I erau Instituțiile, în anii II-IV, se studiau Digestele, iar în anul al V-lea se studia Codexul.\nCodexul lui Iustinian a conservat Dreptul Roman, care a dat principile juridice de baza ce guvernează societatea modernă.\nAu fost dezvoltate trei școli de drept la Constantinopol, Roma și Beirut (în urmă unui cutremur și unui val de inundații, școala a fost transferată la Sidon).\n\nPolitica internă\n\nÎn momentul urcării pe tron , viața internă a imperiului se află într-o stare de dezordine și anarhie, sărăcia fiind foarte răspândită în provincii, iar impozitele nu erau plătite cu regularitate. Facțiunile din circ, marii proprietari de pământuri, rudele lui Anastasie lipsite de dreptul la tron și grupurile religioase disidente au amplificat dezastrul. Iustinian înțelese că era nevoie de reforme interne.\nA fost martorul unei răscoale teribile izbucnite în capitală. În Hipodromul din Constantinopol, locul de întâlnire al locuitorilor capitalei, îndrăgit pentru cursele de care , împăratul, aflat în loja imperială, se arată pentru a primi ovațiile mulțimii. Vizitii purtau haine în patru culori: verde, albastru, alb și roșu. Partidele se aflau în jurul vizitiilor fiecărei culori. Aveau propriile case de finanțare a vizitiilor, cailor și carelor, grupurile fiind în rivalitate și dispută reciprocă. Numărul spectatorilor ajungea la 50 000. Partidele din hipodrom, numite \"demes\" , au devenit partide politice: Roșii, Albaștrii, Verzii și Albii, a căror culori corespundeau cu cele patru elemente ale naturii. Hipodromul era singurul loc de exprimare liberă a opiniei publice ce își impunea voința statului. Împăratul era obligat să apară în hipodrom pentru a oferi explicații poporului pentru acțiunile sale.\nCel mai influent partid era cel al Albaștrilor (Venetoi), susținători ai ortodoxiei, adepți ai sinodului de la Calcedon. Verzii (Prasinoi) erau susținători ai monofizitismului, care se răsculaseră în timpul împăratului Anastasie. Albaștrii, că partid, reprezentau clasa superioară, pe când Verzii reprezentau clasa de jos.\n\nÎn 532, în capitală, Iustinian avea opozanți dinastici, religioși și publici. Verzii doreau să-l înlăture pe Iustinian. Adversitatea publică a apărut din aversiunea generală față de înalții funcționari, că Tribonian sau Ioan de Capadocia, ce au generat nemulțumirea populației prin încălcarea legii. Monofiziții sufereau de asemenea în primii ani de domnie ai lui Iustinian. Populația capitalei s-a revoltat, iar Albaștrii și Verzii, în ciuda dezacordurilor religioase, s-au unit împotriva guvernării. Împăratul a purtat tratative cu poporul aflat în hipodrom, dar fără succes. Revoltă s-a răspândit cu repeziciune, multe edificii și momumente artistice fiind distruse și incendiate, ca Basilica Sfânta Sofia.\nRăsculații strigau \"Nika\"-Victorie.\nIustinian a promis că îi demite pe Tribonian și Ioan de Capadocia. Dar apelul său personal a rămas fără nici un rezultat. Nepotul lui Anastasie s-a proclamat împărat.\n\nIustinian s-a adăpostit în palat alături de consilierii săi și se gândeau să fugă. Dar Teodora interveni și îl sfătui pe împărat și astfel, recăpatandu-și forțele, îi încredința lui Belizarie misiunea de a reprima răscoala, care dura de 6 zile. Belizarie i-a îndrumat pe răsculați în hipodrom, i-a închis, fiind uciși 30-40 000 de oameni. Răscoala a fost reprimată, iar nepoții lui Anastasie au fost executați.\n\nIustinian a înfruntat problemele funciare, ducând lupte cu marii proprietari de pământuri. Conform lui Procopius, statul înfruntă marii proprietari de pământuri, care își administrau averile fără a fi interesați de puterea centrală. Conform unei nuvele, Iustinian deplângea situația proprietăților funciare ce apartinau statului, cum administratorii pământurilor moșierilor, înconjurați de propriile gărzi de corp, jefuiau și că averea statului era în totalitate sub stăpânire privată. Magnații capadocieni aveau autoritate absolută asupra provinciilor lor, întreținând trupele pe cheltuiala statului. Apion, aristocrat egiptean, avea sub stăpânire vaste proprietăți funciare din Egipt, avea proprii secretari, intendenți, muncitori, consilieri, colectori de impozite, trezorieri, poliția să, și un serviciu poștal propriu, chiar și propriile închisori și trupe personale. Domeniile mari erau de asemenea concentrate în mâinile bisericilor și mănăstirilor. Iustinian a dus lupte nemiloase, confiscând proprietățile. Nu a reușit să distrugă aristocrația funciară în totalitate. A încercat să introducă noi reforme pentru a reglementa situația degradată de efectele negative asupra securității, veniturilor orășenești și a agriculturii. Considera că o administrație centralizată cu funcționari competenți și obedienți reprezenta singurul mijloc de îmbunătățire a situație. A emis novele către guvernatori pentru a proteja cetățenii de persecuție , să refuze mită, să fie drepți în sentințe și în decizii, să pedepsească fărădelegea, să-i protejeze pe nevinovați. Ordona obligativitatea plății taxelor integral și de bunăvoie la dată stabilită. Funcționarii trebuiau să depună jurământ că-și vor îndeplini datoria în mod cinstit și safie răspunzători pentru plata integrală a taxelor din provincii, fiind supravegheați de episcopi.\n\nA reunit provincii mici, din Orient, în unități mai mari, și a reunit provincii din Asia Mică în mâinile unui singur guvernator, numit praetor. Acordă o atenție specială Egiptului ce distribuia grâul și a învestit un funcționar civil, augustalis, cu autoritate militară asupra celor două provincii egiptene. A păstrat vechea separație a puterii civile de cea militară în prefecturile din Africa de Nord și Italia.\nDar revoltele, extorcarea și ruinarea au continuat. Când avea nevoie urgentă de bani, chiar el se folosea de mijloacele interzise în decretele sale. Vindea funcții pe sume mari, introducea noi taxe, a recurs la devalorizarea monedei și a bătut monede depreciate, iar atitudinea populației a devenit amenințătoare, astfel, a fost nevoit să revoce măsurile imediat. Orașele au devenit sărace și pustii pentru că locuitorii fugeau pentru a scapă de funcționarii fiscali, iar producția solului era scăzută. Imperiul era ruinat, astfel Iustinian a trebuit să reducă armata, ceea ce a dus la izbucnirea unor revolte și la lăsarea granițelor descoperite, oferind acces liber pentru barbari ce întreprindeau campanii de jaf. Fortarele nu erau întreținute. Iustinian a trebuit să-i mituiască.\nÎn 542, după perioade de foamete, cutremure de pământ, fiscalitate împovărătoare și raiduri barbare, a izbucnit epidemia de ciumă bubonică în apropiere de orașul Pelusium. Din Egipt, molima s-a extins în Asia Mică, în Mesopotamia și Persia, și raspandindu-se în Italia și Sicilia. În Constantinopol, a provocat victime timp de patru luni. Orașele și satele au fost abandonate, agricultura stopată, iar foametea, spaima și fuga multora au aruncat imperiul în haos. Chiar însuși împăratul a fost infectat, dar a supraviețuit.\nÎncercările lui Iustinian de a reforma administrația s-au dovedit un eșec total, și financiar, imperiul se află pe marginea prăpastiei mulțumită campanilor militare ce au necesitat chletuieli colosale.\n\nComerțul\n\nObiecte comerciale rare și valoroase soseau din țări îndepărtate, mai ales din India și China. Constantinopolul, fiind amplasat strategic, s-a dovedit a fi intermediarul dintre Apus și Orient. Intermediarul dintre Bizanț și Orientul Extrem era Imperiul Sasanizilor, ce obțineau profituri enorme de pe urma comerțului. Existau două cai principale: cea terestră care începea de la granițele vestice ale Chinei divizată în aceea perioada în statele Wei și Liang, prin Sogdiana, până la granița persană, unde mărfurile erau transferate de negustorii chinezi persanilor, ce le transportau mai departe, până la punctele vamale de la frontiera bizantină. Calea maritimă era următoarea: chinezii își transportau mărfurile pe corăbiile lor până în Insula Ceylon, aflată în sudul peninsulei Hindustan, iar de acolo, mărfurile chinezești erau încărcate în corăbiile persane, care le transportau prin Oceanul Indian și Golful Persic, până la gurile Tigrului și Eufratului, fiind duse până la punctul vamal bizantin.\nDatorită războaielor cu Persia, comerțul cu Orientul era întrerupt și urmau pagube imense.\nEra comercializată mătasea, a cărei fabricare era neștiută, fiind cerută pe piețele bizantine, vândută la sume mari, de asemenea, din India erau transportate parfumuri, bumbac, mirodenii, pietre prețioase. Iustinian chiar a încercat să fixexe o rută comercială spre China și India în afară zonei de influență persană.\nÎn perioada lui Iustinian, Cosmas Indicopleustes din Alexandria a scris Topografia creștină sau Cosmografia, o operă remarcabilă ce deținea informații despre geografia bazinului Marii Roșii și Oceanului Indian, cât și despre relațiile comerciale cu India și China. Se demonstra că Pământul avea forma unui cufăr dreptunghiular. Autorul se baza pe informațiile primite de la martori oculari. Vorbește despre animale indiene și africane, oferă informații despre insula Taprobane-Celyon.S-au găsit monede bizantine din timpul lui Constantin cel Mare în India, fiind aduse de intermediarii persani și abisieni.Textul era împodobit de miniaturi.\n\nPe fonul neînțelegerilor cu perșii și având în vedere că numărul corăbiilor bizantine din Marea Roșie era insuficient pentru a menține un comerț regulat, Iustinian chiar a stabilit relații cu creștinii abisieni din Axum, impulsionandu-i să cumpere mătase din India și să o revândă bizantinilor.\nNu a putut să deschidă un comerț direct cu chinezii, însă cumva, negustorii din China au păcălit vigilența inspectorilor chinezi și au introdus câteva ouă de viermi de mătase din Serinda pe teritoriul bizantin, formând baza unei noi industrii pentru bizantini.\nCurând, au fost construite întinse plantații de duzi și multe fabrici pentru țesutul mătăsii, cele mai importante fiind construite la Constantinopol, Beirut, Tyr, Antiohia, Teba, Alexandria. Industria mătăsii a devenit monopol de stat și a adus statului un mare venit, care nu a fost însă destul de suficient încât să amelioreze situația financiară precară a imperiului. Articolele bizantine din mătase au ajuns și în Europa de Vest, împodobind palatele regilor apuseni și negustorilor bogați.\n\nIustinian a ridicat fortărețe și limes-uri protejate, fortificații \"castella\" la granițe, în nordul Africii, pe malurile Dunării și Eufratului, în Munții Armeniei și în peninsula Crimeea, refăcând și lărgind un sistem de apărare. După cum scria Procopius în \"Despre edificii\", Iustinian a \"salvat imperiul\".\n\nBiserica \n\nIustinian avea datoria de a restaura imperiul roman, mergând pe principiul \"un stat, o lege, o biserica\". Conștient că Biserica putea sluji ca o armă puternică în mâinile Statului, s-a folosit de toate mijloacele pentru a o subordona. Ținea sub stăpânirea să administrația internă și viitorul clerului, clerul de rang înalt și stabilea dogma. Orientarea religioasă a împăratului trebuia preluată de supușii săi. Avea dreptul de a rândui viață clerului, de a numi indivizi în posturile bisericești după judecata sa, se prezența ca mediator și judecător în acțiunile clerului, avea o atitudine favorabilă față de biserică, protejând preoțimea și construind noi biserici și mănăstiri, cărora le-a acordat privilegii. A depus efort în a stabili unitatea de credință printre supușii săi. Participa la disputele doctrinare și lua decizii finale în chestiunile controversate de doctrina. În concepția sa, împăratul trebuia să fie și cezar și papa, reunind puterea seculară cu cea spirituală.\nIustinian a făcut toate acestea pentru a-și asigura puterea politică, de a întări guvernarea și de a găsi sprijin religios pentru tronul sau. Avea o bună educație religioasă, cunoștea scripturile, participa la discuțiile teologice și chiar a scris imnuri religioase. A favorizat Biserica Romană și au reînnoit relațiile cu ea, ca apărător al sinodului de la Calcedon, ale cărui decizii erau respinse de provinciile orientale.\nA intrat în conflict cu evreii, păgânii și ereticii, printre care maniheiști, nestorieni, monofiziți și arieni.\nPentru a eradica păgânismul, în 529, Iustinian a închis definitiv Școala Filosofică de la Atena, care era în declin de la deschiderea Universității de la Constantinopol sub Teodosiu al II-lea. Atena își pierduse statutul și importantă de oraș cultural. Dar filosofii greci au continuat să trăiască în pace și în siguranță. Evreii s-au răsculat în urma persecuțiilor, fiind reprimați cu brutalitate. Sinagogile au fost distruse, și chiar s-a interzis citirea Vechiului Testament în ebraică, fiind înlocuit cu versiunea grecească-Septuaginta.\n\nIustinian a avut probleme mai mari în privința monofiziților, iar soția sa, împărăteasa Teodora chiar îi susținea. Iustinian a urmărit să stabilească relații pașnice cu aceștia. A invitat monofiziți în capitală la o conferință religioasă cu scop de împăcare, cerându-le să discute toate chestiunile controversate cu adversarii lor cu toată îngăduință. A găzduit 500 de monofiziți într-unul din palatele capitalei. Scaunul de patriah al Constantinopolului a fost oferit chiar episcopului de Trapezunt, Antim, ce ducea o politcă conciliantă cu monofiziți.\nÎnsă, Papa Agapet și achimitii, ortodocșii extremiști, au ajuns la Constantinopol, și au protestat flexibilitatea religioasă a lui Antim și Iustinian. Astfel, Iustinian a trebuit să schimbe politică și l-a depus pe Antim. Împăratul a trebuit să asculte de papa cum în Italia începea războiul cu ostrogoții, iar Iustinian avea nevoie de sprijinul acestuia.\nA disputat problema celor Trei Capitole, privind trei scriitori: Teodor de Mopsuestia, Teodoret de Cir și Ibas de Edesa. La presiunea monofiziților, Iustinian a emis un edict prin care anatemiză operele celor trei scriitori și îi amenință pe cei care îndrăzneau să le apere sau să le aprobe, fiind semnat de toți patriarhii și episcopii.\nCa să atragă Biserica romană de partea sa, Iustinian l-a chemat pe papa Vigilius la Constantinopol. Acesta s-a opus edictului și l-a excomunicat pe patriarhul de Constantinopol, Mina. A cedat sub influența lui Iustinian și a Teodorei în 548 și a semnat condamnatrea celor Trei Capitole-Judicatum.\nÎntre timp, împărăteasa Teodora a murit de cancer în acel an.\nEpiscopii africani au convocat un sinod, biserica romană neacceptând concesia lui Vigilius, iar acesta a trebuit să retracteze Judicatum-ul. Iustinian a recurs la convocarea celui de-al cincilea sinod ecumenic la Constantinopol în 553, în care se confruntă cu precizarea chestiunilor legate de deciziile sinoadelor III și IV, privind nestorianismul și credință monofizită. Sinodul i-a condamnat și anatemizat pe cei trei scriitori. \n\nIustinian a dus o politică de persecuții și exilări a episcopilor care nu au fost de acord cu condamnarea Judicatum-ului. Însuși Papa Vigilius a fost exilat pe una dintre insulele din Marea Marmara, dar s-a putut întoarce la Roma, murind pe drum, în Siracuza. Sinodul a fost recunoscut de Papa Grigore I abia la sfârșitul secolului VI.\n\nÎn ultimii ani de viață, Iustinian i-a favorizat pe monofiziți. Nu s-a putut menține o biserica unitară. După ce primele două biserici construite de Constantin și Teodosiu al II-lea au fost incendiate, Iustinian a construit catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, a cărei durata de construcție a fost între anii 532-537 .\n\nA murit în 565 fără să lase un moștenitor. \"Adormirea împăratului ortodox Iustinian și pomenirea imparatasei Teodora\" se sărbătorește pe 14 noiembrie în calendarul ortodox.\n\nEpoca elenistică \n\nCeea ce a pierdut imperiul în întindere teritorială a câștigat în uniformitate. Heraclius a elenizat și mai mult imperiul, prin adoptarea limbii grecești ca limbă oficială (limba latină mai fiind însă folosită o vreme în ceremonialuri ca o tradiție). Mulți istorici au considerat (dar asta abia după sec. al XV-lea ) schimbarea din sec. al VII-lea din timpul domniei lui Heraclius ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca \"Bizantin\", în loc de \"Roman de Răsărit\", pentru evenimentele istorice de după această dată. Imperiul era, de asemenea, în mod clar diferit din punct de vedere religios față de fostele teritorii imperiale din apusul Europei, deși provinciile sudice bizantine practicau creștinismul monofizit, spre deosebire de cele nordice, ortodoxe. Cucerirea de către arabi a provinciilor sudice a făcut ortodoxia mai puternică în restul posesiunilor bizantine.\n\nConstans II Bărbosul (641 - 668) a împărțit imperiul într-un sistem de provincii militare numite théme pentru a face față permanentelor atacuri, în condițiile în care viața urbană a intrat în declin, iar populația Constantinopolului a început să crească, transformând capitala în cel mai mare oraș din lumea creștină. Încercările arabilor de a cuceri Constantinopolul au eșuat, în principal datorită superiorității navale bizantine, dar și datorită monopolului deținut asupra misterioasei arme incendiare focul grecesc, a zidurilor de apărare solide și a priceperii unor împărați, precum Leon al III-lea Isauricul (717 - 741) sau Isaurienii (717 - 802). După respingerea atacurilor arabilor, imperiul a început să se refacă.\n\nÎn ciuda faptului că imperiul a fost descris ca șubred de istoricul Edward Gibbon, în secolul al XVIII-lea, Imperiul Bizantin ar putea să fie caracterizat mai corect ca o supraputere militară în Evul Mediu timpuriu, datorită cavaleriei grele (cataphract), folosirii clasei țăranilor liberi ca bază de recrutare pentru cavalerie, formidabilului sistem de apărare în adâncime (sistemul themelor), folosirii subsidiilor pentru învrăjbirea inamicilor unii împotriva altora, dibăciei de a culege informații, dezvoltării sistemului de baze logistice aprovizionate cu convoaie transportate de catâri, marinei sale (deseori insuficient finanțată), cât și doctrinelor militare raționale, care puneau accentul pe acțiunile secrete, efectul surpriză, manevre de învăluire și deplasarea rapidă a unor forțe superioare numeric în momentul și locul ales de comandanții bizantini\n\nDupă asediul din 717, în care arabii au suferit pierderi colosale, Califatul Abbasid nu a mai reprezentat niciodată o amenințare serioasă pentru interiorul țării. A fost nevoie de apariția unei alte civilizații, cea a turcilor selgiucizi, pentru a alunga în mod definitiv forțele imperiale din Anatolia estică și centrală.\n\nSecolul al VIII-lea a fost dominat de controversa iconoclastă. Icoanele au fost interzise de împăratul Leon al III-lea Isauricul, provocând revolte ale iconofililor/iconodulilor pe întreg cuprinsul imperiului. Mulțumită eforturilor împărătesei Irina, în 787, a fost convocat al doilea conciliu de la Niceea. Atunci s-a afirmat că icoanele pot fi venerate, dar nu și idolatrizate. Irina a încercat și o alianță prin căsătorie cu Charlemagne al Francilor, care ar fi dus la unirea celor două imperii, dar planul ei a eșuat. Controversa iconoclastă a reapărut la începutul secolului al IX-lea, dar a fost rezolvată odată pentru totdeauna în 843. Aceste controverse nu au ajutat, în nici un fel, la îmbunătățirea relațiilor cu biserica romano-catolică și Sfântul Imperiu Roman, care începeau să câștige tot mai multă putere.\n\nDinastia Heracliană (610-711)\n\nImperiul Bizantin a fost condus de împărații armeni elenizați din dinastia Heracliană între anii 610 și 711. Heraclizii au domnit într-o perioadă de evenimente catastrofice care au fost un moment de cotitură în istoria Imperiului.\n\nLa începutul dinastiei, Imperiul era încă recunoscut ca Imperiul Roman de Răsărit, domina Marea Mediterană și poseda o prosperă civilizație urbană. Această lume a fost distrusă de invaziile succesive, ceea ce a dus la pierderi teritoriale, colaps financiar și epidemii care au depopulat orașele, în timp ce controversele religioase și rebeliunile au slăbit și mai mult Imperiul.\n\nPână la sfârșitul dinastiei, Bizanțul, o societate agrară militară, a fost implicat într-o luptă de lungă durată cu musulmanii. Imperiul a fost redus la teritorii de bază care erau grecizate și ortodoxe, ceea ce i-a permis o perioadă de stabilitate.\n\nDinastia Heracliană a fost numită astfel după generalul Heraclius cel Tânăr, care, în 610, a plecat din Cartagina, l-a înlăturat pe uzurpatorul Focas, și a fost încoronat împărat. La acea vreme, Imperiul a fost implicat într-un război cu Imperiul Persan al Sasanizilor, care în deceniul următor a cucerit provinciile estice ale Imperiului.\n\nDupă o luptă lungă și obositoare, Heraclius a reușit să-i învingă pe perși și a restabilit Imperiul, doar pentru a pierde aceste provincii din nou, la scurt timp după ce acestea au căzut în mâinile musulmanilor. Succesorii lui au luptat pentru a respinge expansiunea arabă. Levantul și Africa de Nord au fost pierdute, în timp ce în 674-678, o mare armată arabă a asediat Constantinopolul.\n\nCu toate acestea, statul a supraviețuit și a instituit sistemul themelor, ceea ce a permis prosperarea imperiului în Asia Mică. În epoca lui Iustinian al II-lea și Tiberiu al II-lea, frontiera imperială în est a fost stabilizată, cu toate că au continuat incursiunile de ambele părți.\n\nSecolul al VII-lea a văzut primele conflicte cu bulgarii și crearea unui stat bulgar în ținuturile anterior bizantine de la sudul Dunării.\n\nDinastia Isauriană (717- 802)\n\nImperiul Bizantin a fost condus dinastia de origine siriana, Isauriana, de la 717 la 802. Impărați au avut succes în apărarea și consolidarea Imperiului împotriva califatului după atacul de la începutul cuceririlor musulmane, dar au avut mai puțin succes în Europa, unde au suferit eșecuri împotriva bulgarilor și au trebuit să renunțe la Exarhatul de la Ravenna, pierzând influența asupra Italiei, iar papalitatea a ajuns sub mana francilor .\n\nDinastia isauriana este în principal asociata cu iconoclasmul bizantin, o încercare de a restabili favoarea divină prin purificarea credinței creștine .\n\nPână la sfârșitul dinastiei isauriene în 802, bizantinii au continuat să lupte cu arabii și Bulgarii. Tot atunci, bizantinii isi vad prestigiul amenințat când papa Leon al III -lea l-a încoronat pe Carol ca Imperator Romanorum (\"împărat al romanilor\").\n\nDinastia lui Nicefor/Focida (802 - 814)\nCa urmare a depunerii împărătesei bizantine, Irina din Atena, tronul Imperiului Bizantin a trecut sub controlul dinastiei Nikephoriane, numita după fondatorul ei, Nichifor I. Imperiul a fost într-o poziție mai slabă și mai precară .\n\nIn timpul acestei epoci, Bizantul era aproape intr-un continuu război pe două frontiere care îl scurg de resursele sale. Nichifor (802-811) a murit în campanie împotriva bulgarilor la nord. Mai mult decât atât, influența Bizanțului a continuat să scadă în vest cu încoronarea lui Carol cel Mare (800-814) ca Împărat Roman de către Papa Leon al III - lea, la Bazilica Sf.Petru de la Roma în anul 800.\n\nDinastia Frigiană/Amoriană (820 - 867)\n\nÎn 813 Leo al V Armeanul (813-820 AD) a restaurat politica iconoclasmului care va dura de la 813 până in 842 . In 843, împărăteasa Teodora a restabilit cinstirea icoanelor cu ajutorul patriarhului Metodie. Iconoclasmul a jucat rolul în înstrăinarea ulterioară a estului de Vest, relatie care s-a înrăutățit în timpul așa-numitei Schisme fotiene , când papa Nicolae I l-a provocat pe patriarhul Fotie.\n\nCriza secolului al VII-lea: Invazia Arabă\n\nEconomic, imperiul a pierdut cele mai bogate provincii în urma invaziei arabe. Provinciile orientale ca Siria, Palestina, Egiptul și Mesopotamia, inclusiv orașele acestora, au fost pierdute. Împărații bizantini au deplasat centrul de greutate al vieții economice de la oraș la sat. Procesul de ruralizare s-a intensificat în urma pierderii metropolelor și a hegemoniei în Marea Mediterană. Unitatea economică de bază a devenit satul sau obștea-chorion, comunitatea țărănească liberă care devenise și unitate economică și unitate fiscală, ai cărei membrii erau solidar responsabili pentru plata impozitelor. Era și unitate administrativă și judecătorească. Legea rurală a fost atribuită împăratului Iustinian al II-lea, care a reflectat transformările produse în lumea rurală bizantină și a apărat mică proprietate țărănească. Termenul de Polis a dispărut (folosit doar pentru Constantinopol), pentru celelalte orașe fiind folosit termenul de Kastron (fortificate, castru), care demonstra pierderea funcției economice a orașului și trecerea pe primul plan al funcției militare. \nÎn comerț, pierderile teritoriale s-au soldat cu pierderea controlului asupra drumurilor comerciale în Balcani și în Orient. Comerțul se mai desfășura în Marea Neagră, Marea Egee și Marea Adriatică. După pierderea Egiptului, care era principalul grânar al imperiului, împărații au fost nevoiți să rezolve problema furnizării de cereale. Au instaurat astfel monopolul comercial în bazinul pontic, încheind tratate cu cazarii care asigurau apărarea în zona nordică și furnizând cereale imperiului din stepele rusești, dar și din Peninsula Crimeea. Cantitățile de cereale erau compensate din importurile din Thracia și Asia Mică. Circulația monetară a fost afectată, circulația monedei de aur fiind restrânsă. Cantitățile în care era bătută moneda s-au redus. \nPe plan social au loc transformări radicale. Sclavii au devenit coloni, iar colonii au devenit oameni liberi. Structura socială a devenit una orizontală, dominată de comunitățile sociale libere. Slavii ar fi contribuit cu modelul obștei libere, dar transformările au fost legate de relieful anatolian -relieful înalt fiind teritoriul ideal pentru conservarea structurilor de obște. \nInvaziile migratorilor germanici, slavi și arabi au afectat orașele și marea proprietate care nu se mai puteau adapta noilor realități. Împărații au consolidat această situație prin colonizări în Asia Mică. Marea Proprietate se menține totuși, conform lucrării Viața Sfântului Filaret Milostivul. \nPe plan administrativ, imperiul s-a descentralizat. S-a creat o administrație suplă. Vechile funcții ca magister oficiorum au dispărut, atribuțiile fiind preluate de Logothetes. Transformări au loc și la nivelul administrației provinciale. Vechile structuri administrative au fost dislocate, creându-se theme(unitate militară cantonată într-o regiune ) în timpul lui Heraclius. Erau patru theme: trei terestre și una maritimă. Ulterior apar theme și în partea occidentală: thema Thraciei și Thema Hellada. Puterea civilă și cea militară erau concentrate în mâinile strategilor care puteau mobiliza resurse în caz de atac. Au fost alcătuite armate de țărani stratioti-miliții țărănești. Țăranii stratioți erau țărani liberi care primeau un lot de pământ în valoare de 4 livre de aur, având un venit anual de 19 nomisme pentru a-și asigura echipamentele militare. Erau solicitați să se prezinte la exerciții militare sau la apărarea themei.S-a constituit o armata de zeci de mii de stratioți, aceștia fiind puși ulterior să recucerească puține teritorii din mâinile arabilor în timpul dinastiei macedonene. S-a format în paralel și un corp central de armata alcătuit din 20-24 000 de soldați care se afla la dispoziția împăratului. Ideologic, a fost abandonată doctrina imperiului universal, Bizanțul promovând o politică realistă , adaptată la noile realități. Imperiul Bizantin se transformă într-un imperiu național grec care avea ca valori ortodoxia și patria. Termenul de creștin era sinonim cu cel roman sau romeu. Harta lingvistică a imperiului s-a modificat, căci dintr-un imperiu biling, în urma pierderii teritoriilor romanizate din Balcani și a provinciilor orientale, Bizanțul devine un imperiu grec.\n\nRenașterea Macedoneană \n\nOdată cu impunerea principiului ereditar privind succesiunea la tronul imperial s-au constituit marile dinastii pe o perioadă îndelungată. Perioada cuprinsă între secolele IX-XIII a cunoscut trei mari dinastii: \n Dinastia Macedoneană (867-1081)-succesiune pe linie masculină până în 1028; până în 1056 pe linie feminină \n Dinastia Comnenilor(1081-1185) \n Dinastia Angelilor (1185-1204)\n\nDinastia Macedoneană (867-1081)\n\nDinastia macedoneană a fost fondată de Vasile I Macedoneanul în anul 867 după ce ascensiunea sa a fost marcată de Mihail al III-lea, care s-a proclamat co-împărat. Vasile a complotat împotriva lui Mihail al III-lea. Mihai moare asasinat, iar Vasile a pus bazele dinastiei macedonene. A domnit între anii 867-886. Nepotul său, Constantin, a încercat să-i justifice uzurparea în Vita Vasili că Mihail al III-lea nu era capabil să conducă un imperiu, fiind descris eronat ca bețiv și puțin preocupat de problemele statului.\n\nVasile I a fost urmat de Leon al VI-lea Înțeleptul (886-912) care nu a fost la fel de bine apreciat ca tatăl său care se îndoia că i-ar fi fiu. Cum însă fiul lui preferat a murit înainte, Vasile l-a numit ca urmaș la tron pe Leon al VI-lea.\n\nLa moartea lui Leon al VI-lea, Constantin al VII-lea, născut în camera de purpura, era minor. Timp de un an a domnit Alexandru, fratele lui Leon al VI-lea.\n\nAbia în 913, Constantin al VII-lea Porfirogenet și-a început domnia. L-a numit ca Marele Drongar pe Roman I Lecapenos. În perioada domniei co-împăratului Roman I, Constantin al VII-lea s-a ocupat mai mult de activități intelectuale, fiind constituit și un cerc de intelectuali la curtea imperială. Roman I a reușit să-i țină în frâu pe dynatii și a inițiat o serie de campanii în Orient, avându-l ca general loial și cooperant pe Turkuas. Roman și-a asociat la tron fii, încercând să pună bazele unei dinastii proprii. Dar toată familia i-a fost înlăturată de o revoltă populară.\n\nConstantin al VII-lea a preluat conducerea imperiului până în 959. Este succedat la tron de Roman al II-lea cu o domnie scurtă (959-963), murind tânăr și lăsând în urmă 3 copii, toți porfirogeneți-Vasile al II-lea, Constantin al VIII-lea și Ana.\n\nÎn 963, văduva lui Roman al II-lea s-a căsătorit cu un mare general bizantin, Nikephor Phocas, care domnește ca împărat între 963-969. În 969 a fost asasinat de soția sa și de generalul Tzimiskes după ce a obținut succese uimitoare în Siria. Ioan I Tzimiskes a ajuns împărat (969-976), însă a trebuit să îndeplinească condiții impuse de patriarhia de la Constantinopol: îndepărtarea văduvei a lui Roman II și al lui Nikephor Phocas, penitență de 40 de zile, donarea averii către săraci.\n\nÎn 976 ajunge pe tron primul împărat legitim după mulți ani, Vasile al II-lea, care a domnit până în 1025. S-a confruntat cu revoltele aristocrației până în 998 când a apelat la cneazul Vladimir. Nu a avut urmași la tron, nu s-a căsătorit niciodată, petrecându-și viața în campanii militare, fiind auster.\n\nÎn 1025 a fost urmat la tron de Constantin al VIII-lea care a domnit doar trei ani. În mai puțin de 6 ani, imperiul pierde toate teritoriile,reducându-se doar la Constantinopol. A avut trei fete, dintre care Zoe Porfirogeneta care a adus la tron patru împărați după ce s-a căsătorit în 1028 cu eparhul Constantinopolului, Roman al III-lea Argyros, ce a ajuns împărat (1028-1034) și care s-a dovedit a fi un general ratat.\n\nZoe s-a căsătorit cu Mihail al IV-lea în seara zilei morții lui Roman al III-lea. Mihail al IV-lea, care fiind bolnav de epilepsie, a domnit până în 1041. Zoe a fost convinsă să îl adopte pe unul din nepoții lui, Mihail, desemnat cu titlul de cezar.\n\nMihail al V-lea a preluat conducerea imperiului după abdicarea unchiului său. A domnit puțin, până în aprilie 1042, dar a reușit să o îndepărteze pe Zoe, iar pe sora ei, Teodora, a călugărit-o. Poporul s-a revoltat căci o susținea pe Zoe, care era moștenitorul legitim. Mihail al V-lea a fost orbit și înlăturat de pe tron.\n\nCele două suriori, Zoe și Teodora, au ajuns la conducerea imperiului, iscându-se neînțelegeri între cele două. Zoe s-a căsătorit cu Constantin al IX-lea Monomahul, ce a condus imperiul între 1042-1055 și care a organizat învățământul superior. După moartea sa și a lui Zoe, pe tron ajunge Teodora care moare un an mai târziu. Ea a fost urmată la tron de Mihail al VI-lea care a fost supranumit „cel Bătrân”. A domnit doar un an căci și-a pierdut tronul în urma unei revolte a aristocrației militare, condusă de Isaac Comnenul. Mihail al VI-lea a abdicat, iar Isaac I Comnenul a fost proclamat împărat și a domnit între anii 1056-1059. Astfel a fost instaurată dinastia comnenilor.\n\nÎntre timp, Papa Leon al IX-lea (1049-1054) și Patriarhul Constantinopolului Mihail I Cerularie (1043-1058) au desăvârșit ruptura definitivă dintre cele două biserici în anul 1054, în urma unor dezacorduri ireconciliabile (lupta pentru supremație în lumea creștină, divergențe teologice etc.). Această ruptură a rămas cunoscută în istorie sub numele de Marea Schismă.\n\nAstfel, au apărut două biserici distincte, una occidental-latină (Biserica Catolică) condusă de Papă și una oriental-grecească (Biserica Ortodoxă). Din această perioadă este inițiată o adevărată competiție între cele două Biserici. Fiecare dintre ele va încerca să-și extindă aria de influență și să mărească numărul credincioșilor aflați sub ascultarea sa.\n\nPatriarhul Constantinopolului este și în prezent considerat de către bisericile ortodoxe drept șef onorific, simbolic, al ortodoxiei. Este binecunoscută poziția de „Primul dintre egali” pe care o are față de celelalte biserici autocefale aflate în deplină comuniune liturgică.\n\nPolitica externă\n\nPe plan extern, în timpul dinastiei macedonene, s-au produs schimbări radicale. S-a trecut la politica ofensivă , legitimată de caracterul universal al Imperiului Romeilor și de restaurare a stăpânirii asupra teritoriilor uzurpate de inamici. Legislația macedoneană a restaurat vechea legislație universalistă bizantină din timpul lui Iustinian.\n\nÎn 879 a fost elaborat manualul Procheiron în timpul domniei împăratului Vasile Macedoneanul, inspirat după Institutele lui Iustinian și din Ecloga lui Leon III Isaurianul. După câțiva ani a fost elaborat Epanagoge, un nou cod de legi. În timpul lui Leon VI Înțeleptul au fost elaborate Basilicalele-Legile Împărătești, care reprezentau un efort de adaptare a legislației anterioare și consacrând caracterul puterii imperiale: senatul, poporul și biserica subordonate autorității imperiale. Din acest coduri de legi au fost extrase obiectivele politicii imperiale în timpul dinastiei macedonene: reluarea stăpânirii asupra drumurilor comerciale și strategice care asigurau prosperitatea și apărarea Constantinopolului, prin recucerirea provinciilor orientale , restabilirea thalasocrației bizantine în Mediterana și reluarea controlului asupra Peninsulei Balcanice și revenirea frontierei imperiale pe linia Dunării, pentru a restabili controlul asupra celor două mari artere comerciale-Via Ignatia și Diagonala Balcanică.\n\nÎmpărații macedoneni au luat însă în considerare și resursele de care dispuneau. Isaac I Comnenul a afirmat că o expansiune rapidă poate să ducă la declin. După moartea lui Harun al-Rashid, Orientul traversa o perioada de criză, și califatul începea să se descompună, fiind constituite emirate și noi califate în peninsula iberică, în Egipt și în Irak. La frontiera bizantină s-au constituit multe emirate. Mihail III și Vasile I Macedoneanul au declanșat politica ofensivă.\n\nAu reușit să restabilească controlul bizantin asupra Munților Taurus. Generalul Ioan Curcuas a dus lupta împotriva emirilor musulmani, ocupând Cilicia și pătrunzând pe valea fluviului Eufrat, deschizând drumul spre Irak. Sub Nicephor I și Ioan I Tzimiskes continuă politica de cuceriri. Perioada avea să rămână cunoscută în istorie ca Epopeea Bizantină. Sub Nichifor al II-lea Focas, Mesopotamia și Siria sunt recucerite, iar Antiohia a fost ocupată în 969, iar în vara 976 ajunge în apropierea Ierusalimului.\n\nDar după moartea sa neașteptată, succesele obținute în Orient au fost compromise. Vasile al II-lea Macedoneanul a reușit să reprime revoltele în anii 976-988 și a continuat luptele în Orient pentru a consolida teritoriile cucerite de predecesori, renunțând la expansiune. A reușit să încheie pace cu emirii musulmani de la Mosul și Aleppo, recunoscând autoritatea imperială bizantină.\n\nÎn 1022, Vasile al II-lea primește din partea regelui Armeniei promisiunea că îi va lasă regatul prin testament împăratului. Totuși, Vasile al II-lea moare, neapucând intrarea regatului Armeniei sub stăpânire bizantină. În Mediterana, Nicephor Phocas a cucerit Creta în 961, recucerește Cipru și Sicilia. În Peninsula Balcanică, bulgarii au intrat din secolul IX în comunitatea creștină, iar relațiile bizantino-bulgare au fost bune până la ocuparea tronului bulgar de către Simeon, fost ostatic ținut la Constantinopol unde a fost familiarizat cu obiceiurile și practicile bizantine.\n\nÎn urma creșterii taxelor bizantine, Simion, ca țar al bulgarilor, protestează. Ignorat de Leon VI, a invadat Tracia și Macedonia. Împăratul face apel la maghiari care îi înving pe bulgari. Țaratul Bulgar amenință de multe ori capitala bizantina și și-a extins frontieră până aproape de Tesalonic. După moartea lui Simeon în 927, Petru, fiul acestuia, a încheiat pace cu Bizanțul. Roman I Lecapenos îi recunoaște lui Petru titlul de basileu al bulgarilor, intrând în familia de principi ca Fiul Preaiubit al împăratului.\n\nDupă moartea lui Petru, bulgarii au atacat teritoriile bizantine din 968, iar împăratul Nicephor II Phocas a apelat la ajutorul cneazului Kievului, Sviatoslav, căci armatele bizantine erau în orient. Sviatoslav a ajuns în Balcani cu 70 000 de soldați și i-a înfrânt pe bulgari, dar apoi intenționa să se instaleze în Balcani. Împăratul n-a putut accepta și astfel, Ioan Tzimiskes a dus o contra-ofensivă în 971. Armata terestră și flota bizantină au tăiat retragerea rușilor pe Dunăre. Ioan Tizimskes a pătruns în Bulgaria, a cucerit Preslav și a pornit în urmărirea lui Sviatoslav . Sub zidurile cetății Silistra au avut loc confruntările, Sivatoslav fiind învins. Cea mai mare parte a armatei ruse a fost distrusă după o înfruntare cu armata bizantină. S-a încheiat un tratat prin care Sviaceslav a renunțat la pretenția asupra Bulgariei, făgăduind să nu mai atace teritoriile din Chersones și să acorde ajutor împăratului. S-a întors la Kiev, unde în 972 a fost ucis de pecenegi.\n\nFrontiera bizantină a fost restabilită pe linia Dunării și a fost organizată Thema Paristrion în Bulgaria.În 976 a izbucnit o altă răscoala bulgară în Macedonia, condusă de fii contelui Nikora: David, Aaron și Moise. În 980, Samuel a rămas singurul stăpânitor al teritoriilor din centrul peninsulei balcanice. În anul 1000, Vasile și-a concentrat forțele în spațiul balcanic pentru o campanie. A tăiat în două țaratul lui Samuel, pornind de la Tesalonic , ajungând la Vidin. Bizantinii au obținut multe victorii, iar în bătălia din 1014 dintr-un defileu din Macedonia vestică, Vasile al II-lea a evitat o ambuscadă bulgară . A înconjurat până la urmă armata bulgară pe care a capturat-o. Îi orbește pe toți soldații și îi trimite înapoi la Samuel. Confruntarea a reînceput. Samuel a fost uzurpat de Ioan Vladislav în 1015, care a fost învins decisiv în 1018 de Vasile II. Au fost create noi theme : Thema Bulgaria, Sirmium, Vasile reușind să stăpânească și Regatul Croației.\n\nDinastia Duca (Dukas) și Dinastia Comnenilor (1056-1185)\n\nÎn 1059, Isaac I Comnenul a fost forțat să abdice, urmând o perioadă în care imperiul intră sub conducerea generalilor care aveau să reprezinte dianstia Duca (Dukas). Primul a fost Constantin al X-lea Duca (1059-1067). După el a urmat Mihail al VII-lea, a cărei mama, Evdochia, a domnit ca regentă. Datorită crizei care lua amploare, Evdochia s-a căsătorit cu Roman al IV-lea Diogene ce a devenit împărat. Acesta a obținut câteva succese militare împotriva turcilor selgiucizi. Dar în anul 1071 a fost înfrânt de selgiucizi în Bătălia de la Mantzikert, fiind luat în captivitate.\n\nMihail al VII-lea, ajuns major, a preluat puterea. L-a orbit și l-a îndepărtat din capitală pe Roman al IV-lea. A domnit între anii 1071-1078, timp în care turcii au asaltat provinciile imperiului, iar normanzii cuceresc teritoriile bizantine din sudul peninsulei italice. Cautand aliați Mihai Duca a obtinut prin functionari o intelegere cu Geza III, una din căpeteniile (\"vajda\") ungurilor aflate in permanent conflict de supremație - acestui Geza III i-a fost trimisă ca soție nepoata unui inalt functionar si o diademă de aur cu portrete emailate si lanțuri cu pandantive la urechi, diademă care este baza actualei coroane a regilor Ungariei. Pe fronton este Isus, in partea diametral opusă fiind montat portret \"Mihail Duca imparatil romanilor\", iar dedesubt portretul unui general de la Constantinopol si cel al căpeteniei Geza III. \nIn imperiu s-a declanșat o criză internă a cerealelor - Mihail a încercat să depoziteze cerealele la Marea Neagră, dar prețul pâinii a crescut. În urma unei revolte militare din 1078, Mihail al VII-lea a abdicat. Tronul a fost ocupat de Nichifor al III-lea Botaniates care a domnit trei ani, timp în care imperiul a fost devastat de războaie civile.\n\nÎn urma unei revolte militare, Nichifor al III-lea a fost înlăturat, tronul fiind ocupat de Alexios I Comnenul, restaurând dinastia Comnenilor. A avut o domnie lungă din 1081 până în 1118. A încercat să refacă prestigiul imperiului, restabilind controlul asupra pecenegilor și să recucerească teritorii din orient.\n\nPolitica a fost continuată de Ioan al II-lea Comnenul (1118-1143) în timpul căruia au existat tensiuni privind succesiunea la tronul imperial. Fiica cea mare, Anna Comnena, emitea pretenții la conducerea imperiului, fiind porfyrogenetă. Ioan al II-lea s-a confruntat cu două comploturi realizate de mama sa și de fiica sa, Anna.\n\nTronul a fost în cele din urmă ocupat de Manuel I Comnenul, care a domnit până în 1180, căsătorindu-se cu nepoata împăratului Conrad al III-lea al Sfântului Imperiu Roman. S-a căsătorit apoi cu Maria de Antiohia, care i-a născut un fiu, numit Alexios al II-lea. Mulți cavaleri latini au venit la curtea imperială, ocupând funcții. Manuel s-a implicat în politica occidentală, încercând să preia tronul Europei Apusene, neglijând granița orientală a imperiului și suferind o înfrângere la Myriokephalon. A fost urmat la tron de Alexios al II-lea, regența fiind menținută de Maria de Antiohia. Andronic, vărul său, s-a folosit de nemulțumirile referitoare la rolul latinilor în imperiu și astfel, a declanșat o revoltă împotriva latinilor.\n\nÎn 1183, după masacrul latinilor și uciderea lui Alexios al II-lea, Andronic s-a proclamat împărat, conducând despotic și instaurând un regim de teroare care a durat până în 1185. A fost înlăturat de populația furioasă, maltratat în public și ucis.\n\nCriza secolului XI\n\nPerioada 1025-1081 a fost marcată de o criză profundă pe plan intern și extern. În numai 56 de ani, Bizanțul pierde controlul asupra tuturor provinciilor. Această perioadă este foarte bine reflectată într-o lucrare scrisă de un martor ocular al evenimentelor, Mihail Psellos, în Cronografia. Atenția lui s-a concentrat asupra problemelor politice. Ajunge secretar imperial, în 1140 , apoi lider al Senatului, consilier al împăratului Constantin X Dukas și mai târziu al lui Mihail VII Dukas. Numele lui este legat și de reorganizarea Universității din Constantinopol în timpul lui Constantin IX Monomahul. Psellos vorbește foarte puțin despre criza externă a statului bizantin, doar atunci când se raportează la un împărat sau altul. Psellos consideră epoca lui Vasile II Macedoneanul ca fiind una de aur, iar pe fratele acestuia, Constantin, îl critică, considerând că nu a continuat politica lui Vasile. În 1028, după ce Romanos III Argyros ajunge împărat, domnia sa a fost marcată de favorurile și darurile pe care acesta le oferea diverșilor demnitari. Acesta a pregătit o expediție împotriva sarazinilor, însă a fost înfrânt. Împăratul a fost invidios pe Templul lui Solomon și pe Sfânta Sofia construită de Iustinian, astfel că a dorit să construiască și el o astfel de clădire. În cele din urmă, Romanos III Argyros a fost asasinat, iar tronul a fost ocupat de Mihail IV. Psellos îl laudă pe acesta, pe de-o parte datorită faptului că Mihail îl alesese drept consilier. Fiindcă suferea de epilepsie, Mihail a abdicat, iar pe tron ajunge Mihail V. Psellos îi asociază de obicei cu termenul de „tiran”, deoarece a dorit să o îndepărteze de la domnie pe Zoe, trimițând-o pe această la mănăstire. În urma unei revolte populare, împărăteasa a fost readusă la palat. Teodora, sora lui Zoe, a fost adusă de la mănăstire și așezată pe tron, astfel că cele două surori au domnit pentru o anumită perioadă. Divergența dintre cele două surori o determină pe Zoe să se căsătorească pentru a treia oară, astfel că pe tron ajunge Constantin IX Monomahul. Și el, ca și toți ceilalți împărați, era un reprezentat al aristocrației civile. Constantin moare în 1055, iar conducerea imperiului este preluată de Teodora, care guvernează până în 1056, când moare, astfel că se distinge pe linie feminină Dinastia Macedonenilor. Pe tron ajunge Mihail VI, care fusese ales că succesor de către Teodora. În cele din urmă, acesta a fost deposedat de putere de un reprezentant al aristocrației militare. Revolta militarilor este condusă de Isaac Comnenul și izbucnește în 1057, acesta preluând puterea. Psellos a recunoscut că încă de la început, obiectivul domniei lui Isaac a fost să pună capăt răului din Imperiu, însă consideră că nu trebuia să impună atât de rapid anumite reforme. Împăratul a anulat toate donațiile și favorurile realizate de predecesorii săi, domeniile respective intrând în posesia statului, inclusiv pe cele care erau oferite bisericilor. De asemenea, îmbunătățește sistemul de colectare a impozitelor. Aceste măsuri au determinat reacția aristocraților din Constantinopol, care erau cei mai afectați de aceste măsuri, astfel că aceștia se împotrivesc reformelor imperiale ( Senatul a blocat inițiativele împăratului). În consecință, Isaac abdică în 1059 și se retrage la mănăstire.Următorul împărat a fost Constantin X Dukas. Psellos menționând că a avut un anumit rol în ceea ce privește alegerea împăratului. Cea mai mare greșeală a sa a fost slăbirea armatei.Acesta moare în 1067, iar pe tron ajunge Mihail VII, iar mama lui se căsătorește cu Roman IV Diogenes. Acesta rămâne la conducere până în 1071, organizând trei campanii victiorioase împotriva selgiucizilor. În 1071 suferă o înfrângere la Manzikert, chiar însuși împăratul fiind capturat. La Constantinopol, puterea este preluată de Mihail VII, care guvernează până în 1078. Despre acesta, Psellos nu scrie multe, deoarece partea a două a lucrării este comandată de Mihail VII.Pe tron a ajuns Nikephor III. În perioada sa, au loc mai multe confruntări pe plan intern, făcându-se apel la selgiucizi în urma unei revolte militare condusă de Alexios I Comnenul. Pe plan politic s-a manifestat rivalitatea dintre aristocrația civilă și cea militară. S-a ajuns astfel la o instabilitate politică căci în doar 56 de ani au fost 13 împărați pe tron. Fiecare grupare caută să-și impună propriul reprezentant pe tronul imperial, urmându-și interesele. Cele mai multe succese le-a avut aristocrația civilă.Pe plan economic și financiar se manifestă seceta și foametea, care conduc la revolte și războaie civile. Imperiul Bizantin suferă un declin economic și demografic. Multe terenuri au fost părăsite datorită fiscalității excesive. Bizanțul își pierde din nou controlul asupra rutelor comerciale. Măsurile ineficiente ale unor împărați au contribuit la destabilizarea economică, cheltuind banii din vistierie pentru activități personale, distribuirea demnităților, acordarea de scutuiri de la plata impozitelor unor persoane laice, acordarea de titluri și rente unor conducători străini pentru a-i convinge să nu atace imperiul. Cantitatea de aur a monedelor scade, ajungând în timpul lui Mihail al VII-lea de la 24 de karate la 8. Împărații lărgesc baza socială a regimului, deschizând porțile senatului în fața orășenimii ce putea constitui un sprijin politic.Pe plan militar, politica expansionistă este abandonată, astfel, cheltuielile militare au fost reduse. Constantin al IX-lea a desființat 50 000 de proprietăți stratiotice de la frontieră imperiului pentru că avea nevoie de bani. Revoltele generalilor au contribuit la declinul armatei. Pe plan extern, bizantinii reușesc să cucerească Regatul Armeniei, dar apar turcii selgiucizi care cuceresc Bagdadul și care invadează provinciile bizantine prin anii 1050-1060. În 1067, aceștia invadează Asia Mică, iar în 1071, bizantinii suferă catastrofală înfrângere de la Manzikert, asta în timp ce normanzii cuceresc sudul Italiei. În Peninsula Balcanică, revoltă din 1047 a destabilizat apărarea de pe linia dunăreană. Pecenegii și uzii ajung în 1064 în Grecia, dar fiind decimati de epidemie, s-au fragmentat și au fost absorbiți de populația bizantină. Când Alexios I Comnenul a ajuns la tron, Imperiul Bizantin mai controla doar Constantinopolul și o parte din Tracia.\n\nDinastia Angelilor (1185-1204) \nIsaac al II-lea Angelos s-a desemnat împărat și a instaurat Dinastia Angelilor. A fost înlăturat în 1195 de propriul frate, Alexios al III-lea Angelos, care la rândul său a fost înlăturat de cruciații latini în 1203. Isaac al II-lea Angelos a fost reinstalat pe tron alături de Alexios al IV-lea. Dar în februarie 1204, populația fiind nemulțumită de prezența cruciaților, s-a revoltat din nou și i-a înlăturat pe amândoi. Alexios al V-lea Ducas a fost proclamat drept noul împărat și a condus până în aprilie 1204.\n\nBizanțul și Cruciadele (1096-1204)\nAu fost patru factori care au influențat profund desfășurarea evenimentelor: doi factori universali (Papalitatea și Imperiul German) și doi factori cu caracter local (normanzi și venețieni).\nLa mijlocul secolului XI se produce ruptura dintre cele două Biserici: Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă din Răsărit. La mijlocul secolului XI, schisma nu a fost conștientizată de toți cei implicați în derularea evenimentelor.Mihail Psellos nici măcar nu amintește despre această schismă; ea părea o ruptură care putea fi reparată la un moment dat.\tRelațiile statului bizantin cu Papalitatea au fost unele de apropiere pe parcursul secolului XII.\n\nAlexios I Comnenul încearcă să obțină coroana Occidentului din partea pontifului amenințat la Roma.\tExistă o corespondență între Petre Venerabilul și autoritățile bizantine (Patriarhul Constantinopolului, împăratul), în care tonul folosit este unul cât se poate de elogios la adresa împăratului bizantin.La mijlocul secolului XII Manuel I Comnenul se aliază cu Papalitatea împotriva lui Frederic I Barbarossa și a normanzilor.Manuel încerca să obțină de la Papalitate Coroana Occidentului, așa cum spune Nicetas Choniates.Choniates vorbește despre acest proiect al lui Manuel I Comnenul de a aduce granițele Imperiului „până la Coloanele lui Hercule” (Gibraltar).Însă înfrângerea suferită și împăcarea cu Barbarossa a reprezentat trădarea.\tOdată cu trădarea Papei au început să iasă la iveală resentimentele dintre bizantini și catolici.Toate evenimentele derulate pe parcursul secolului XII aveau să scoată la lumină diferențele dintre Bizanțul elevat și Occident.Atunci este conștientizată Marea Schismă din 1054.\t\n\nÎn 1203-1204, atunci când armata cruciată se afla sub zidurile Constantinopolului, bizantinii (pe ziduri) și occidentalii (sub ziduri) își aruncau acuze reciproce, se catalogau schismatici și eretici, occidentalii făcându-i pe bizantini „chiar mai răi decât evreii”.\n\nImperiul Romano-German - ca și în cazul Papalității, raporturile sunt normale în primă fază, chiar de apropiere.\tAna Comnena vorbește despre alianța dintre tatăl ei, Alexios, și Henric IV.\tLupta pentru învestitură și dificultățile politice prin care trece Imperiul Romano-German au făcut ca această alianță să fie menținută și chiar întărită prin căsătoria moștenitorului, Manuel I, cu o prințesă germană, nepoata împăratului Konrad III.\tRaporturile s-au schimbat odată cu venirea la tron a lui Frederic Barbarossa, care redescoperă ideea romană despre imperiul unic și universal (redescoperă Codul lui Iustinian).\nAcest lucru avea să ducă la redeschiderea conflictului dintre cele două imperii.În viziunea lui Frederic Barbarossa, Imperiul Bizantin era un regnum grecorum (regat al grecilor), iar împăratul Manuel I Comnenul era rex grecorum.\n\nAceste expresii apar în scrisorile trimise de Barbarossa la Constantinopol, amintite în Cronica lui Ioan Kinnamos.Conflictul avea să se acutizeze în timpul celei de-a Treia Cruciade, la care participă împăratul în persoană.\tÎn urma unui conflict pe care acesta îl are cu împăratul bizantin Isac II Angelos, Frederic Barbarossa pune chiar problema cuceririi Constantinopolului.\tÎntr-o scrisoare adresată moștenitorului tronului Imperiului Romano-German, Henric VI, Barbarossa îi cere să facă apel la Papă să organizeze o cruciadă împotriva Bizanțului, și ia flota venețiană pentru a lua cu asalt Constantinopolul.După moartea lui Frederic Barbarossa, Henric VI amenință Bizanțul și obține chiar plata unui tribut din partea Constantinopolului.\tMoartea timpurie a lui Henric VI și izbucnirea unui conflict între posibilii moștenitori ai tronului au făcut ca Imperiul Romano-German să nu se implice în Cruciada a IV-a.\n\nBizanțul și normanzii\n\nÎn vara anului 1081, sub conducerea lui Robert Guiscard, începe prima expediție împotriva statului bizantin. Ambiția lui era aceea de a ajunge să cucerească orașul Constantinopol pentru a pune bazele unui imperiu mediteranean. Această primă expediție se desfășoară între 1081 și 1085. Normanzii debarcă la Dyrrachium. Cetatea este asediată și de pe mare, și de pe uscat.\t\n\nAlexios Comnenul nu avea forțe suficiente pentru a se opune normanzilor și face apel la ajutorul flotei venețiene. Venețienii intervin și degajează dinspre mare cetatea Lyrrachium, însă pe sol forțele bizantine sunt înfrânte, iar cetatea e cucerită.\tDupă cucerirea Dyrrachiumului, normanzii pornesc spre Constantinopol. Situația părea una destul de complicată pentru statul bizantin.\t\nCel puțin până în momentul în care Robert Guiscard este obligat să se întoarcă în Italia, lăsând comanda armatei din Peninsula Balcanică fiului său, Boemund de Taranto.\tUlterior, moartea neașteptată a lui Robert Guiscard avea să-l determine și pe Boemund de Taranto să părăsească lupta și să se întoarcă în Italia, pentru a revendica tronul.\n\nArmata normandă începe să piardă teren și astfel normanzii sunt împinși spre Marea Adriatică, obligați să părăsească Peninsula Balcanică, în 1085 fiind recucerită Cetatea Dyrrachium.\tBoemund de Taranto avea să participe la Cruciada I și de numele lui avea să fie legat scandalul legat de stăpânirea Antiohiei.Boemund refuză să înapoieze Antiohia împăratului bizantin, punând aici bazele unui regat latin a cărui conducere a și preluat-o.\t\n\nÎntre 1105-1106, Boemund de Tarent organizează o călătorie la curțile din Occident , fiind însoțit în călătorie de legații Papei, unde încerca să le dovedească tuturor că împăratul bizantin este un trădător, iar Bizanțul este principala piedică în calea succesului cruciaților în Orient.\tBizantinii erau mult mai pragmatici, fiind deschiși la semnarea unor acorduri cu turcii selgiucizi.\n\nBizantinii invocau interesele statului cu privire la încheierea acordurilor cu turcii.Astfel se declanșează cel de-al doilea război bizantino-normand (1107-1108). Forțele normande sunt învinse de Alexios I Comnenul, Boemund fiind chiar obligat să accepte încheierea unui tratat cu împăratul bizantin, în care se recunoștea ca vasal al acestuia și se angaja ca, la moartea lui, Antiohia să fie returnată Bizanțului (ceea ce nu s-a întâmplat).\t\n\nCea de-a treia expediție are loc în vara anului 1147, într-un moment în care începe Cruciada a II-a. Manuel I Comnenul, pentru a face față trecerii cruciaților prin Bizanț, își mobilizează forțele în zona capitalei. Regele normand, Roger II, în fruntea flotei sale, atacă Grecia. Sunt prădate câteva orașe dintre cele mai importante (Corintul, Theba). Scopul expediției nu a fost atât unul politic, cât unul economic. Theba era, după Constantinopol, cel mai important centru de producere a mătăsii. După cucerirea orașului, normanzii au luat uneltele din ateliere și i-au luat în captivitate pe meșteșugari, aceștia fiind duși, împreună cu uneltele lor, în sudul Italiei (Sicilia). Evenimentul a reprezentat o mare lovitură pentru Bizanț. Activitatea a fost reluată, dar nu la același nivel de dinaintea cuceririi Thebei. Acest eveniment stă la baza declinului acestui meșteșug în Bizanț și la dezvoltarea sa în Occident.\n\nÎn 1185, Guillaume II (Wilhelm) debarcă în Peninsula Balcanică, principala țintă fiind orașul Tesalonic. Orașul a fost cucerit și prădat cumplit de către normanzi.\nSe creează panică în Bizanț, iar, după ce normanzii și-au început drumul spre Constantinopol, au început revolte împotriva împăratului Andronic (detronat și asasinat), în locul lui venind Isac II Angelos.\n\t\nPierderile obținute de Bizanț în războaiele cu normanzii arătau că Imperiul Bizantin nu este de neînvins și că o mobilizare mare de forțe putea aduce un plus pentru Occident. Bogățiile Orientului erau un alt motiv pentru care se dorea cucerirea Bizanțului.\n\nVeneția și Bizanțul\n\t\nRelația Bizanțului cu Veneția era mult mai veche. Veneția, potrivit unor legende medievale, apare în secolul V. În secolele următoare, Veneția începe să se afirme pe plan politic și economic.\nÎn 811, negustorii venețieni fură moaștele Sf. Marcu din Alexandria, care sunt mutate la Veneția. De atunci, Sf. Marcu este protectorul Veneției. Au intervenit de partea bizantinilor ori de câte ori a fost nevoie.\t\nÎn schimbul ajutorului primit, bizantinii, pe vremea lui Vasile II Macedoneanu, le oferă venețienilor o reducere a taxelor comerciale până la 4 %.\t\n\nÎn 1081 Alexios I Comnenul face apel la venețieni; intervenția venețienilor duce la eliberarea Lyrrachium-ului dinspre mare.\t\n\nÎn mai 1082, Alexios I Comnenul acordă venețienilor cele mai mari privilegii comerciale pe care el dăduse până atunci vreun împărat bizantin.\t Dogele Veneției și Biserica Sf.Marcu primeau bani. Mult mai importante era privilegiile comerciale.\tVenețienii au fost scutiți de plata taxelor comerciale. Erau protejați de funcționarii imperiali. Totodată venețienii primeau dreptul de a se instala la Constantinopol și de a deschide magazine, ateliere în capitala bizantină și primeau un cartier în care să se așeze.Debarcaderul primit de venețieni se afla pe Țărmul Cornului de Aur.\t\n\nEra un tratat care a avut consecințe importante pentru Imperiul Bizantin și Veneția, cea din urmă punând bazele vastului său imperiu colonial în Orient, dar mai ales pentru cei dintâi, care pierdeau venituri importante.\t\n\nStatul bizantin deschidea o breșă în sistemul său economic și comercial, breșă care avea să fie lărgită la începutul secolului XII (1111-1112) prin acordarea altor privilegii negustorilor din Pisa.\tManuel I avea să-i aducă în imperiu și pe genovezi (1169). Venețienii îi solicită lui Ioan II Comnenul să reînnoiască tratatul, dar acesta refuză, iar un conflict izbucnește între cele două părți (1122-1126).\n\nVenețienii atacă și cuceresc mai multe insule grecești, ajungând să amenințe chiar Constantinopolul, moment în care, Ioan II Comnenul, neavând o flotă puternică pentru a țină față celei venețiene, cedează și acceptă reînnoirea privilegiilor.\n\nManuel I a considerat că Veneția poate deveni un aliat împotriva normanzilor, în 1148.Această alianță nu avea să funcționeze (cel puțin nu așa cum și-ar fi închipuit împăratul bizantin).\t\n\nVenețienii își urmează interesele proprii, în zona Dalmației.Venețienii realizează că instalarea bizantinilor în Italia, dorită de Manuel Comnenul, ar fi avut aceeași urmare pe care ar fi avut-o instalarea normanzilor în Balcani (trimiterea normanzilor către Adriatică).\n\nAstfel, Manuel I se reorientează către genovezi; îi instalează într-un cartier învecinat cu cel al venețienilor.\tVenețienii atacă cu pietre cartierul genovezilor.\tManuel I Comnenul îi cheamă pe venețieni și le cere să le plătească despăgubiri genovezilor, însă, după cum ne spune Ioan Kinnamos, venețienii îl tratează cu aroganță pe împărat.\t\nManuel I, nemulțumit de atitudinea venețienilor, a trimis scrisori în toate provinciile imperiului și, în ziua de 12 martie 1171, sunt arestați toți venețienii din imperiu.\t\nIoan Kinnamos spune că numărul lor era atât de mare, încât nu mai aveau loc în închisori și erau deținuți în mănăstiri. Le-a confiscat și bunurile acestora.\n\nÎntreaga situație a provocat reacția Veneției, care își trimite flota spre Constantinopol, însă expediția eșuează din cauza unei epidemii de ciumă.\t\nUlterior, relațiile aveau să fie mai calme, însă venețienii nu au mai putut fi convinși să revină pe piețele bizantine.\tÎn 1182, când are loc o puternică revoltă antilatină, nu e menționată nicio victimă venețiană.Din 1177, când are loc o conferință la Veneția, se realizează cu acel prilej o alianță antibizantină din care făceau parte Veneția, Regatul Siciliei și Imperiul Romano-German.Practic, mai bine de trei decenii au așteptat venețienii să își ia revanșa.\t\n\nPentru Nicetas Choniates, dogele Veneției, Enrico Dandoloa, au avut ambiția de a lua parte la Cruciada a IV-a.\n\nCruciada I\n\nIn primul deceniu al domniei lui Alexios I Comnenul, atenția împăratului a fost concentrată asupra Balcanilor și a Asiei Mici, încheind o înțelegere cu Contele de Flandra pentru a-i trimit o trupă de mercenari ( 500), care au participat alături de armata bizantină la recucerirea unor teritorii din fața orașului Constantinopol. În ceea ce îi privește pe pecenegi, suveranul bizantin a încheiat o alianță cu cumanii împotriva acestora, astfel că în vara anului 1091 are loc Bătălia de la Levounion , învingătorii fiind bizantinii ( mulți pecenegi au fost luați în captivitate și colonizați în diverse regiuni ale imperiului; însă au fost masacrați și un număr destul de mare dintre ei, inclusiv femei și copii). Probleme apar în momentul în care Occidentul începe pregătirile pentru declanșarea unei expediții militare ce avea drept scop recucerirea Locurilor Sfinte, care erau controlate de turcii selgiucizi.\n\nS-a vorbit foarte mult despre o cerere de ajutor trimisă de Alexios către papa Urban II prin care acesta consemna că Bizanțul avea nevoie de trupe europene pentru a-i respinge pe selgiucizi. Nu a fost păstrată documentul în întregime, însă din unele fragmente reiese că împăratul se plângea de incursiunile selgiucide, de distrugerea bisericilor și chiar era de acord să cedeze Constantinopolul în fața occidentalilor decât să îl vadă ocupat de selgiucizi. În realitate, scrisoarea era falsă. Sursele vorbesc despre prezența unei delegații bizantine la Conciliul de la Piacenza. Nu se știe care a fost activitatea lor în cadrul conciliului și nici care a fost misiunea lor pe care trebuiau să o îndeplinească aici.\n\nÎn 1096, Prima Cruciadă pornește către Orient. Primul val a fost condus de Petre Eremitul și Walker cel Sărac, care era compusă din săraci. Aceasta a pornit din Europa Centrală și a ajuns în Balcani, traversarea peninsulei șocându-i pe greci, Anna Comnena asemuindu-i pe aceștia cu un val de lăcuste, deoarece prădau totul în calea lor. Arhiepiscopul de Ohrida, Theophylact scria că invazia francilor i-a suprins atât de mult pe bizantini încât nu au mai putut reacționa ( îi uimea violența). Această masă ajunge la Constantinopol, iar Alexios le-a asigurat aprovizionarea și i-a sfătui să nu treacă în Asia Mică până nu soseau celelalte forțe, fiind conștient de faptul că reprezentau o pradă ușoară pentru selgiucizi. Relatările Annei Comnena sunt confirmate și de Gesta Francorum, în ceea ce privește pagubele realizate de cruciați. Comportamentul barbar al cruciaților l-a determinat pe Alexios să îi treacă pe aceștia peste strâmtoare, astfel că pelerinii au devenit o pradă ușoară pentru selgiucizi, care au distrus aceste forțe. Rămășitele france au reușit să se întoarcă în cele din urmă în Occident. Această mișcare i-a surprins pe bizantini, deoare aceștia credeau că din Occident aveau să vină cavaleri puternici, care ar fi avut puterea să cucerească Ierusalimul.\n\nCătre sfârșitul anului 1096, au ajuns și cavalerii în Bizanț. Grecii sunt suspicioși față de acești cavaleri care apăruse în jurul capitalei, deoarece printrei ei se afla și Bohemund de Tarent, fostul rival al bizantinilor. Anna Comnena în Alexiada afirmă la un moment dat că dacă oamenii cei mai simpli erau împinși de dorința sinceră de a se închina înainte Sfântului Mormânt, alții precum Bohemund dorea de fapt să cucerească Constantinopolul. Alexios găsește o metodă pentru a negocia cu acești cavaleri, cu atât mai mult cu cât unii dintre ei, precum Raymond de Saint-Gilles se apropie foarte mult de împărat. Soluția lui Alexios a fost aceea de a le solicita în schimbul promisiunii de a asigura aprovizionarea și de a participa cu un corp de oaste la expediție, să presteze jurământul de vasalitate. Acesta nu exista în Bizanț, însă împăratul îi cunoștea valoarea pentru occidentali. După o primă reacție nefavorabilă, cavalerii încep să presteze acest jurământ, cu excepția lui Tancred. În plus i-au promit împăratului că îi vor restitui teritoriile ce aparținuseră odate imperiului și pe care urmau să le recucerească de la selgiucizi. În aceste condiții, cavalerii au trecut strâmtoarea către Asia, și încep asediul Niceei.\n\nAsediul s-a prelungit, cruciații încercând să instaureze o blocadă totală a orașului, însă fiind așezat pe malul unui lac, dar aceștia nu au reușit să taie în totalitate aprovizionarea. Se poate vorbi și de un război psihologic, în contextul în care francii aruncau capetele celor care fugeau din cetate peste ziduri. În cele din urmă, sultanul Klij Arslan a negociat predarea cetății către Alexios. Cruciații au fost surprinși să vadă că peste noapte orașul fusese ocupat de bizantini. Aici s-a produs prima ruptură între cruciați și greci, în contextul în care împăratul nu le-a permis acestora să prădeze orașul. Însă conflictele sunt aplanate, astfel că expediția continuă. Cruciații aleg o cale anevoioasă, aceștia hotărând să taie în două Asia Mică, care nu are un relief primitor și nici o climă blândă în toiul verii. După victoria de la Dorylaeum , turcii nu opun o mare rezistență, iar cruciații reușesc să înainteze liber către Antiohia.\n\nÎn cele din urmă, francii ajung în fața Antiohiei și asediază orașul. Însă asediul avea să se prelungească mai mult decât se așteptau cruciații, aici având să apare alte probleme mari. După cucerirea cetății, Bohemund refuză să cedeze cetatea către împărat, invocând rolul pe care l-a avut în ceea ce privește cucerirea cetății. Apar dispute chiar în rândul cruciaților, Raymond de Toulouse opunându-se nobilului normand. S-a ajuns în cele din urmă la un compromis pentru a nu periclita expediția, iar disputele sunt amânate după încheierea Primei Cruciade. În același timp se puneau bazele Comitatului de Edessa, guvernator fiind Balduin de Boulogne.\n\nExpediția își continuă drumul, iar Ierusalimul este cucerit în 1099. În urma acestei expediții se pun bazele în Orient unui sistem de state latine: Regatul Ierusalimului, Comitatul de Edessa și Tripoli și Principatul Antiohiei. Abia în a doua jumătate a sec. XII, Manuel Comnenul avea să intre triumfător în Antiohia.\n\nCruciada a II-a\n\nSi bizantinii au avut de câștigat de pe urma celei de-a doua expediției, deoarece probleme cauzate de cruciați turcilor le-a permis grecilor să ocupe malul vestic al Asiei Mici, precum și cel al Mării Negre. Politica de cuceriri a lui Alexios a fost continuată și de Ioan Comnenul.După moartea lui Ioan, în timpul guvernării lui Manuel, are loc cucerirea Edessei de selgiucizi (1144), fapt care declanșează cea de-a doua cruciadă. Cruciada a doua a fost publicată de Berbard de Clairvaux în Franța și Germania și de această dată, spre deosebire de prima expediție, conducerea cruciadei este preluată de Ludovic VII și Conrad III. Cele două grupuri ajung separat la Constantinopol, mari neajunsuri provocând germanii în momentul în care au traversat Peninsula Balcanică.\n\nIstoricul bizantin Ioan Kinnamos relatează problemele create de cruciați în Peninsula Balcanică și are aceeași impresie pe care a avut-o și Anna Comnena în legătură cu intențiile cruciaților, afirmând că teoretic celții și galații doreau să lupte împotriva perșilor ( turcilor), însă practic doreau să cucerească Constantinopolul. Alături de Conrad se afla și Frederick Barbarossa, care susținea de acțiunile de pradă ale soldaților germani. Mai puține probleme au creat francezii, care au fost mai disciplinați, însă odată ajunși la Constantinopol, aceștia sunt nemulțumiți în ceea ce privește dorința lui Manuel să obțină din partea lui Ludovic un jurământ de vasalitate. Acesta refuză, astfel că în tabăra franceză apare ideea cuceririi Constantinopolului. Regele refuză ideea de a asedia capitala bizantină și în cele din urmă ajunge la o înțelegere cu Manuel I care renunță la pretenția de a depune jurământ de vasalitate.\n\nCele două armate reunite la Constantinopol au fost trecut în Asia Mică de flota imperială, însă expediția aproapre că eșuează. Conrad este înfrânt de selgiucizi și se retrage la Constantinopol, un contingent de trupe ajungând în Palestina. Însă cruciații nu și-au îndeplinit obiectivul, așa că s-au retras în Europa.\n\nÎn sec. XII, situația din Occident se schimbă, în contextul împăcării dintre papalitate și împărat, astfel că se pun bazele unei alianțe antibizantine ( făcea parte și Veneția și Sicilia). Poziția lui Frederick se consolidează, iar fiul să se căsătoriește cu moștenitoarea tronului sicilian.În Orient, după dispariția dinastiei Comnenilor, încep revolte în cadrul Imperiului, în Balcani ( sârbi și vlaho-bulgari). Treptat se pun bazele unor principate locale grecești care ies de sub autoritatea imperială.\n\nCruciada a III-a\n\nEste o perioadă în care împărații bizantini caută alianțe, chiar Andronic încheind un tratat cu Saladin, același sultan care în 1187 avea să cucerească Ierusalimul. Evenimentul a dus la declanșarea celei de-a treia cruciade, la care au luat parte Frederick I Barbarossa, Filip II August și Richard Inimă-de-Leu. Încă din anul 1188, Frederick trimite o solie la Constantinopol, anunțându-l pe împăratul Isaac II Angelos de intenția sa de a trece prin Peninsula Balcanică. Suveranul bizantin își dă acordul, însă după aceea se pare că s-a răspândit și îi ține captivi la Constantinopol pe solii împăratului german.\n\nArmata germană pătrunde în Peninsula Balcanică, urmând traseul Primei Cruciade, și încep atacurile împotriva orașelor bizantine în contextul în care împăratul refuză să îi elibereze pe solii lui Frederick I. Martorul ocular al ravagiilor făcute de germani este Nicetas Konyates, autor al unei istorii consacrate domniei lui Manuel Comnenul, dar și evenimentelor desfășurate până în acel moment. Barbarossa atacă orașe importante din Peninsula Balcanică, Adrianopol, iar soldații germani ajung să prade cartierele din afara capitalei bizantine. În aceeași perioadă, în noiembrie 1189, Frederick I trimite scrisoarea adresată fiului său Henric VI, prin care îi cere să ia legătura cu papa pentru a predica o cruciadă antibizantină și să trimită flota orașelor italiene în strâmtori pentru a ataca Constantinopolul. Faptul că Isaac II a cedat în cele din urmă, a dus la încheierea unui tratat la Adrianopol, astfel că a fost împiedicată punerea în practică a germanilor de a cuceri Constantinopolul.\n\nDupă încheierea tratatului, trupele germane sunt trecute în Asia Mică. Expediția părea să înceapă sub semne dintre cele mai favorabile, germanii învingându-i pe selgiucizi, însă dispariția lui neașteptată în Siria în 1190, a determinat retragerea armatei germane din Orient. Celelalte două grupuri, cel englez și cel francez, au evitat Constantinopolul, urmând un traseu maritim către Orient, Richard reușind să cucerească insula Cipru, care era guvernată atunci de Isaac Comnenul. Aceasta a fost cedată lui Guy de Lusignan, care va deveni Rege al Ciprului. Evident că cele două grupuri nu aveau cum să obțină rezultate importante în contextul în care existau neînțelegeri între lideri. Singurul succes major a fost cucerirea Acrei. La sfârșitul sec. XIII apare din nou ideea unei alte expediții către Orient. Este adevărat că din nou lucrurile se modificaseră, murind Henric VI, astfel că în Imperiul German încep luptele pentru tron, exponenții fiind Otto de Braunschweig și Filip de Suabia ( era ginerele lui Isaac Angelos). Isaac fusese detronat de propriul frate în 1195, Isaac III Angelos, orbindu-l și aruncându-l în temniță pe acesta. Acest fapt l-a determinat pe fiul lui Isaac II, Alexios, să reacționeze. Regatul Siciliei se afla într-o situație dificilă, deoarece Frederick II era minor și se afla sub tutela papei Inocențiu III. Situația era delicată și în Franța, unde măsurile regelui au determinat nemulțumirea unei mari părți ale nobilimii franceze.\n\nCruciada a IV-a \n\nLansarea chemării pentru cea de-a patra cruciadă este făcut de Inocențiu al III-lea (perioada sa este considerată apogeul papalității medievale). La apelul pontifical au răspuns mari cavaleri, care veneau mai ales din Franța (în special din Flandra). Cruciații încep să se adune în 1201, fiind desemnat un conducător al expediției, contele de Champagne (Thibaut), care a murit la scurt timp, astfel că lideri ai expediției a devenit marchizul de Montferrat (principatul acestuia se afla în nordul Italiei). Principala problemă a cruciaților era aceea a transportului, în contextul în care numărul cruciaților era ridicat (33.000 oameni). Scopul declarat era ocuparea Egiptului, astfel că aveau nevoie de o flotă pentru a traversa Marea Mediterană, iar în acest sens se adresează Genovei și Veneției. Genova a refuzat, însă dogele Veneției Enrico Dandolo a acceptat . Resentimentele venețienilor față de bizantini erau foarte puternice după 1171, astfel că dogele acceptă propunerea cruciaților de a transporta armata acestora către Egipt, însă le cere în schimb o sumă imensă (80.000 de ducați), iar în contextul în care cruciații aveau doar 2/3 din sumă iar pentru a acoperi diferența, dogele le cere să cucerească cetatea Zara (se afla sub autoritatea Ungariei, care își anunțase intenția de pa participa la expediție). Orașul este cuceri în toamna anului 1202. În contextul în care se apropie iarna, cruciații se decid să își amâne plecarea pentru anul viitor. Cu toate că unii dintre cruciați au fost excomunicați de papa Inocențiu al III-lea, expediția a continuat. În tabăra acestora își face apariția prințul Alexios, fiul lui Isaac al II-lea Angelos. Acesta se adresare inițial lui Filip de Suabia pentru a-l reinstala pe tron pe tatăl său, însă acesta era prins în războiul civil din Germania, astfel că îl sfătuiește să apeleze la cruciați. \n \nÎn intervalul cuprins între noiembrie 1202 și începutul anului 1203, în tabăra cruciată își face apariția fiul lui Isaac Angelos, împăratul detronat în 1095, prințul Alexios. Acesta era apropiat de cruciați deoarece era rudă cu Filip de Suabia, care la rândul lui era vărul lui Bonifaciu de Montfferat. Se pare că papa avea cunoștință de acțiunea prințului Alexios, iar într-o primă fază, Inocențiu III susținea ideea sprijinului cruciat pentru reinstalararea pe tron a lui Isaac al II-lea Angelos. Susținerea papei era legată de dorința sa de a restabili unitatea Bisericii Creștine. Prințul Alexios face promisiuni importante cruciaților, fiind vorba de o sumă importantă de bani (circa 200.000 de arginți după unele informații), participarea armatei bizantine la expediția cruciată, asigurarea aprovizionării pentru cruciați și apărarea Locurilor Sfinte după ce acestea avea să fie recucerite. Acestea promisiuni i-au determinat pe cruciați să ia în calcul devierea expediție către Constantinopol, însă un rol important l-a avut și Enrico Dandolo, dogele Veneției. Promisiunile lui Alexios și dorința venețienilor de a ajunge la Constantinopol i-au determinat pe cruciați să se îndrepte către capitala bizantină. Aceștia ajung la Constantinopol în primăvara anului 1203, alături de forțele terestre apărând și flota venețiană. Din sursele occidentale referitoare la cruciada a IV-a, un reprezentant al marii nobilimi, Godefroy de Villerhardouin și Robert de Clari, un reprezentant al mici nobilimi, cruciații se așteptau ca prințul Alexios să fie întâmpinat cu entuziasm de populația bizantină, însă lucrurile nu au stat deloc așa. Grecii din Constantinopol nu erau interesați sa îl revadă pe tron pe Isaac Angelos.\n\nÎnsă prezența cruciaților în fața orașului a determinat o mișcare de nemulțumire în capitala bizantină, împăratul Alexios al III-lea reușind să fugă din oraș, luând cu el și cea mai mare parte a averilor imperiale. După fuga lui Alexios al III-lea, Isaac al II-lea a fost scos din închisoare și reinstalat pe tronul imperial, alături de domnind ca și co-împărat fiul său, Alexios al IV-lea. Alexios al IV-lea a avut sprijinul cruciaților pentru a-și duce la capăt planul, însă problemele majore au apărut atunci când acesta a fost nevoit să își respecte promisiunile pe care le făcuse cruciaților, mai ales când venea vorba de bani. Acesta a negociat cu ei o prelungire a tratatului pentru încă 6 luni, până în aprilie 1204. Faptul că latinii au rămas la Constantinopol, nu a rămas fără consecințe. Atât sursele occidentale, cât și Nicetas Konyates prezintă aceste consecințe, cu atât mai mult cu cât unele acțiuni ale cruciaților au determinat nemulțumirea populației bizantine ( a fost provocat un incendiu ce a mistuit aproape tot orașul; o moschee a fost atacată de cruciați și apărată de bizantini alături de musulmani). Robert de Clari spuneau că bizantinii și cruciații se insultau reciproc, acesta fiind momentul în care este conștientizată ruptura religioasă între Răsărit și Apus (chiar preoții latini îi acuzau pe greci că erau mai răi decât evreii). Aceste nemulțumiri reprezentate de prezența cruciaților și incapacitatea lui Alexios de a guverna imperiul au dus la izbucnirea unei revolte în februarie 1204.\n\nCei doi împărați au fost detronați (Isaac al II-lea a murit la scurt timp după acest moment), iar în locul lor a fost proclamat un alt împărat, reprezentant al aristocrației bizantine, Alexios Dukas, care devine împărat sub numele de Alexie al V-lea Duca. Acesta ia măsuri pentru apărarea orașului, refuzând să îndeplinească promisiunile făcute de Alexie al IV-lea, iar cruciații au două variante: să încerce să îi impună noului împărat bizantin respectarea tratatului încheiat cu predecesorul său sau să părăsească orașul Constantinopol și să continue expediția spre Egipt. Au ales prima variantă, iar din martie 1204 încep discuțiile legate de asedierea Constantinopolului. În tabăra cruciată este elaborat un document, cunoscut sub numele Partitio Romaniae. \n\nPotrivit acestui document, cruciații urmau să ia cu asalt Constantinopolul și își împărțeau teritoriile bizantine pe care aveau să le controleze după ocuparea capitalei bizantine. Documentul prevedea constituirea unui imperiu latin cu capitala la Constantinopol, conducătorii expediției primeau o serie de teritorii bizantine, dar de departe cel care obținea cel mai mult de pe urma acestei împărțiri era Dogele Veneției. Potrivit tratatului, Veneția urma să obțină 3/8 din teritoriul bizantin, inclusiv din Constantinopol, în special zona Cornului de Aur, tot ei ocupând și Sfânta Sofia. În aprilie 1204, cruciații au luat cu asalt Constantinopolul. Primele atacuri au eșuat, astfel că apăruse ideea că Dumnezeu se împotriva lor, însă au crezut că acestea erau doar câteva încercări, urmând ca să depună mai multe eforturi pentru a cuceri orașul. Prin urmare, în dimineața de 13 aprilie, cruciații intrau în Constantinopol. Orașul a fost prădat cumplit de cruciați, palatele, bisericile fiind jefuite cumplit. Nicetas Konyates insistă cel mai mult asupra jefuirii asupra Constantinopolului, prezentând pe larg faptele întreprinse de crucați, atât cele legate de jafuri și de omoruri. Timp de 3 zile, orașul a fost prădat cumplit, iar Constantinopolul nu a mai revenit niciodată la strălucirea sa dinainte. După cucerirea orașului, principalele probleme pentru cruciați erau legate de punerea în practică a tratatului din 1204, cea mai importantă fiind cea a desemnării unui împărat. S-a constituit un colegiu format din 6 reprezentanți ai crucților și 6 venețieni care să desemneze un nou împărat. Cei mai mulți credeau că va fi desemna marchizul de Montferrat, însă în mod surprinzător împărat a ajuns Balduin de Flandra, care se bucura de sprijinul venețienilor. Acesta a devenit primul împărat latin al Constantinopolului.\n\nCea de-a doua problemă era legată de împărțirea teritoriilor bizantine. Aici lucrurile nu au fost la fel de simple, deoarece cruciații occidentali au întâmpinat o rezistență foarte puternică din partea populației grecești, iar în cele din urmă se constituie două sisteme de state de-o parte statele latine: Imperiu Latin de Constantinopol, Regatul Thesalonicului (constituit într-o încercare de a-l despăgubi pe marchizul de Monferrat), mai multe principate latine în Grecia ( Moreea revenind familiei de Villehardouin). Evident Veneția a reușit să își rezerve pozițiile cele mai importante, obținând 3/8 din Constantinopol și punctele cheie din arhipelagul greces și cetățiel de coastă care îi permiteau controlarea traficului comercial prin strâmtorile Bosfor și Dardanele, și a Mării Egee alături de bazinul oriental al Mării Mediterane (stăpânirea venețiană avea să se numească Ducatul Arhipelagului). Vor apărea și state grecești, state de rezistență greacă. În jurul anului 1203 apare Imperiul de Trapezunt, bazele acestui imperiu fiind puse de doi nepoți ai lui Andronic I Comnenul, David și Alexios. Imperiul nu a avut un rol important în lupta pentru recucerirea capitalei bizantine. În 1205 se pun bazele Imperiului de Niceea, bazele fiind puse de ginerele lui Isaac al II-lea Angelos, Teodor Lascaris, care devine împărat la Niceea. Obține un succes de prestigiu când reușește să pune bazele constantinopolitate în orașul Niceea. Acest patriarh l-a încoronat pe Teodor I Lascaris. Al treilea stat este Despotatul Epirului, cu capitala la Arta. Conducătorii despotatului, pentru a-și întări pozițiile, și-au adăugat numelor lor toate numele dinastiilor bizantine din sec. al XII-lea (Dukas – Angelos – Kommnenos). Despoții reușesc să cucerească Tesalonicul, proclamându-se regat, însă situația se schimbă după ce grecii sunt înfrânți de Ioan Asan al II-lea.\n\nSurse ale Cruciadelor\nPrincipala sursă pentru Prima Cruciadă este Alexiada scrisă de Anna Comnena, fiica lui Alexios I. Aceasta era prințesă porphyrogenetă, a fost logodită încă din pruncie cu fiul lui Mihail VII Dukas, Constantin, și fiind prima născută a cuplului imperial, încă din copilărie a avut convingerea că ea avea să fie moștenitoarea tronului imperial. Speranțele ei au fost spulberate după nașterea fiului lui Alexios, Ioan Comnenul, cel care a avut împărat. De altfel, Anna Comnena avea să conteste dreptul fratelui ei de a deveni împărat, ambițiile ei fiind susținute de mama celor doi, Irina Dukas. Cele două femei au pus la cale două comploturi, motiv pentru care Ioan II a închis-o într-o mănăstire. Alexiada este dedicată tatălui ei și dincolo de faptul că ea prezintă în cea mai favorabilă lumină acțiunile lui Alexios I Comnenul, Alexiada este o operă reprezentativă pentru un curent de opinie foarte puternic în Bizanțul sec. XII, fiind vorba de curentul caracterizat prin ostilitate față de Occident și refuzul acceptării unei apropieri între Bizantini și Occidentali. În ceea ce privește Prima Cruciadă, prințesa face referire la lansarea apelului pontifical ( acesta a avut un ecou imens în lumea apuseană). Ea spune că războinicii celți au fost precedați de o mulțime de oameni neînarmați care erau mai numeroși decât nisipul mării și decât stelele. Trecerea cruciaților prin Balcani este asemănată cu un roi de lăcuste, având în vedere pagubele produse. Anna Comnena vorbește despre surprinderea tatălui ei în momentul în care a văzut o asemnea armată ajungând în fața Constantinopolului. Tatăl ei s-a arătat grijuliu față de această mulțime și nu i-a trecut în Asia Mică așa cum i-au cerut aceștia. Doar după ce a fost forțat să îi transporte în Asia Mică, împăratul a acceptat să facă acest lucru. Dacă prințesa bizantină acceptă ideea că sărăcimea era împinsă la cruciadă de dorința de a se închina la Locurile Sfinte, nu același lucru îl poate spune în legătură cu cavalerii. Impresia pe care o are prințesa bizantină față de cruciați era aceea că nobilii occidentali doreau să cucerească Constantinopolul, chiar împăratul temându-se de venirea lor, căci le cunoștea avântul de neînfrânat, sufletul nestatornic și schimbător și tot ceea ce este în firea celților. Primele contacte cu cavalerii sosiți la Constantinopol sunt un prilej pentru prințesa bizantină de a pune în lumină atitudinea lor arogantă și trufașă. Un exemplu pe care îl dă prințesa bizantină este scrisoarea trimisă de regele Franței, Hugo de Vermandois, care mândru de originea sa nobilă, a cerut ca să fie întâmpinat cu toată pompa. Grosolonia și trufia latinilor sunt ilustrate de episodul în care un nobil occidental se așează pe tronul imperial ( era vorba și de necunoașterea protocolului bizantin). Îi face un portret și lui Bohemund de Tarent, dar și tatălui acestuia, Robert, care nu era protretizat într-o manieră favorabilă. Nici Bohemund nu era caracterizat mai bine, însă îi recunoaște frumusețea acestuia. Pentru bizantini era de neînțeles existența unei astfel de expediții, și mai ales participarea preoților la o astfel de expediție. Diverse episoade îi servesc prințesei pentru a accentua diferențele dintre clerul grec și cel occidental. Nici papalitatea nu se bucură de un mare prestigiu în ochii prințesei bizantine ( cazul lui Grigore VII care îi tratează cu cruzime pe solii împăratului Henry IV). Prin urmare, în viziunea Annei Comnena, latinii sunt niște barbari, ca orice alți locuitori din afara imperiului. Aceștia nu făceau parte din politeea bizantină,nu trăiesc sub legea romană, nu se supun regulilor și disciplinei și sunt lipsiți de maniere și cultură. \t\n\nA doua sursa apartine lui Ioan Kynnamos, autor al unei cronici scrisă după 1180.Autorul intenționează să continue Alexiada Anei Comnena, de la 1118 până la 1176.\tScrie numai din ceea ce a avut posibilitatea să audă de la alți martori despre Ioan II.Își concentrează atenția asupra lui Manuel I Comnenul.\tEra foarte apropiat de acest împărat, era secretar al acestuia.\tKynnamos nu poate fi de acord cu relația cu Occidentul și cu latinii.\tManuel era un admirator al modului de viață occidental, al idealului cacaleresc occidental.La curtea imperială din Constantinopol erau prezenți foarte mulți latini.\tPrima soție a lui Manuel I a fost de origine germană, a doua era o prințesă de Antiohia.\tKynnamos este pe deplin convins de superioritatea politică, morală și culturală a bizantinilor și a imperiului lor.\tImperiul, în viziunea lui Kynnamos, este centrul întregii lumi, Constantinopolul este centrul politic al întregii lumi, iar pretențiile occidentalilor și ale Imperiului Romano-German sunt neîntemeiate.\tConsideră că Papa este principalul vinovat pentru coflictul dintre Imperiul Bizantin și Imperiul Roman-German.\tCa și Ana Comnena, Kynnamos nu poate să înțeleagă fenomenul cruciat, nu poate înțelege sentimentele de care sunt animați creștinii occidentali și, chiar în relatarea cu privire la începutul Cruciadei a II-a, Kynnamos spune că adevăratul scop al expediției era cucerirea teritoriilor Imperiului Bizantin.\tInstituția cruciadei și convingerile care îi animau pe occidentali erau complet de neînțeles pentru spiritul bizantin.\tCând au ajuns pe teritoriul Imperiului Bizatin, conduși de regele Conrad și de nepotul său, Frederic Barbarossa, comportamentul germanilor pare să justifice temerile lui Kynnamos.\tOdată ajunși în zona de câmpie, îi prădau tocmai pe cei care trebuiau să se ocupe cu aprovizionarea trupelor.\tGermanii priveau aceste acțiuni cu perfectă indiferență; Kynnamos insistă că, mai ales Frederic Barbarossa, avea un caracter indiferent, violent și orgolios.\tA fost nevoie de intervenția unui corp de armată bizantin.\tAu fost mai multe conflicte; intenția de a prăda o mănăstire stârnește unul dintre ele.\tOdată atacați și surprinși de tactica militară a musulmanilor, barbarii au devenit lași, fricoși, incapabili să reacționeze și să ia o decizie.\tFrancezii nu au dat dovadă de aceeași aroganță, au dovedit că nu au intenția să se arate lipsiți de loialitate și să acționeze împotriva romeilor.\tKynnamos explică această atitudine a francezilor prin faptul că fie au învățat din greșelile armatei germane, fie că acesta le era caracterul.\tDupă înțelegerea de la Veneția din 1177, când se formase o alianță antibizantină, Manuel este în căutarea unor noi aliați; se orientează spre regatul Franței.\n\t\nA treia sursa apartine lui \tNicetas Choniates (cca 1155, Chonai – 1215, Niceea).El ocupă funcții importante în administrația imperială, începându-și cariera tot în timpul lui Manuel I.A fost guvernator de themă în Balcani (Nicopolis).\nIntră în rândul înalților demnitari bizantini în timpul lui Alexios II Angelos.Este martor ocular la evenimentele din 1204.După cucerirea Constantinopolului se refugiază la Selimbria, pe litoralul Mării Negre, iar din 1207 îl găsim la Curtea Imperială din Niceea.\nLucrarea sa, intitulată Istoria, acoperă perioadă 1118-1206 și este considerată una din capodoperele bizantine.\tÎn timpul în care s-a aflat la Niceea și-a rescris o bună parte a lucrării, mai ales acea parte consacrată evenimentelor de după 1180, căutând să-i găsească pe cei responsabili pentru evenimentele din 1204, nu doar pe occidentali, ci și pe împărați.\tRămâne ideea imperiului universal.\nEvident că, mergând pe această linie tradițională, mișcările de emancipare și revoltele.Criticile se îndreaptă asupra împăraților și nu asupra instituției imperiale.\tManuel I Comnenul – ambiția de a obține coroana Occidentului și de a aduce granițele imperiului până ... acolo unde și Iustinian eșuase.\nIsac II Angelos – era condus de lăcomie și a încurajat venalitatea, a pus în vânzare funcțiile și demnitățileAlexios III Angelos (și apropiații săi) – era atât de pasionat de vânătoare, încât a interzis tăierea copacilor de pe domeniile sale de vânătoare, în ciuda necesităților presante ale flotei bizantine, vindea tot ceea ce se putea vinde din flotă, până și ancorele, în timp ce prefera să glumească cu bazileul pe tema mobilizării latinilor; deci au opus rezistență latinilor doar „20 de bărci putrezite”Evenimentul prezentat cel mai pe larg de Choniates este cucerirea Constantinopolului, 1204.Evenimentul din 1204 este, în viziunea lui, o pedeapsă divină aplicată poporului ales pentru păcatele sale, își critică și compatrioții; Constantinopolul era un oraș dominat de necuviință și desfrâu\nCritică reacțiile populației din împrejurimile Constantinopolului, spunând că ei se bucurau de necazurile locuitorilor capitalei.Existau nemulțumiri față de politica fiscală a Constantinopolului.\tCauzele dezastrului sunt, în viziunea lui Choniates, erorile politice ale lui Manuel I, proasta administrare a împăraților din dinastia Angelos și, nu în ultimul rând, resentimentele dintre bizantini și latini, acumulate mai bine de un secol. În ceea ce privește imaginea occidentalilor, avem o imagine complexă, colectivă atunci când autorul se referă în general la latini.\t\nTermenul de latini este folosit în sursele bizantine pentru a-i desemna pe cei aflați sub ascultarea Papei.\tVorbim despre o imagine specific particulară atunci când sunt prezentați separat normanzii, venețienii etc.Choniates îi consideră pe latini barbari. Acest concept de barbar îi cuprinde pe toți cei care nu făceau parte din lumea bizantină.\t\n\nCucerirea Constantinopolului și comporamentul cruciaților în capitala Bizanțului îl face pe Choniates să recurgă la cele mai dure epitete în caracterizarea latinilor ca „Precursori ai lui Antihrist”\nCel care îi contrazicea câtuși de puțin pe cruciați era supus la numeroase orori.Până și turcii erau mai aproape de istoricul bizantin, cel puțin cin punct de vedere al mentalității, decât acești „luptători în numele lui Hristos”.\tNu-i iartă nici pe venețieni.\tDogele venețian este prezentat drept cel mai rău.\tPentru Choniates nu există nicio urma de civilație în acești latini.\tPovestește că au foost distruse numeroase opere de artă, statui; latinii habar nu aveau despre valoarea operelor distruse.\tCondamnă trădarea ideii de Cruciadă.\tȘi pentru Choniates cruciada era un pretext pentru înrobirea unor frați de credință, până la urmă, dar cruciada nu avea nimic în comun cu ce s-a întâmplat la Constantinopol în 1204.\tConcluzia cea mai potrivită o oferă tot Choniates.Astfel se deschide cea mai adâncă prăpastie a dușmăniei; cucerirea Constantinopolului este evenimentul cel mai discutat în epocă.\n\nDivizarea imperiului (1204-1261)\n\nÎn urma împărțirii statului bizantin după cruciada a IV-a , s-au constituit două grupări de state: statele latine: Imperiul Latin de Constantinopol , Principatul de Moreea și Thesalonicul, și Statele de rezistență greacă : Imperiul din Trapezunt, pe litoralul sud-estic al Mării Negre, o poziție periferică( condus de Comneni, fondat de nepotul lui Andronic Comnenul), Despotatul Epirului cu centrul la Arta (condus de doi frați a lui Alexios al III-lea Angelos, Mihail și Teodor, având o ascensiune inforitoare, cel puțin în primele două decenii de după cucerirea Constantinopolului).\nÎn 1224, Despotatul Epirului cucerește Thesalonicul și pun bazele imperiului de Thesalonic, imperiu grec care se menține până în 1230, când imperiul de Thesalonic este învins de țaratul bulgar a lui Ioan Asan al II-lea, imperiul fiind readus la statutul de despotat și intrând sub autoritatea împăratului de la Niceea.\n\nRolul cel mai important l-a avut Imperiul de la Niceea. Bazele sunt puse de Teodor I Lascaris care a domnit până în 1222. Și-a legat numele de înființarea patriarhiei ecumenice în exil. În 1208 a fost încoronat de Patriarhul Constantinopolului pentru a aduce un plus de imagine. A reușit să oprească înaintarea latinilor din Constantinopol în Asia Mică. A încheiat un tratat cu Imperiul Latin de Constantinopol în 1214, consemnând menținerea statutul quo-ului din acel moment. Elaborează un plan ce avea ca obiectiv redobândirea Constantinopolului. Își propunea să accepte unirea cu biserica Romei și reia politică de privilegii comerciale. A încheiat tratatul cu Veneția în 1219 prin care le acorda dreptul de a face comerț în teritoriile sale, dar nu de a se instala.\nPlanul nu avea să fie dus la sfârșit. Rezistența grecilor a fost puternică căci nu doreau unirea cu Roma. Nu a putut să se căsătorească cu moștenitoarea Imperiului Latin de Constantinopol.\n\nDupă moartea lui, tronul revine ginerelui său, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes care a condus până în 1254 . A știut să mențină un echilibru pe plan intern. S-a bazat pe categoriile mici și mijlocii: micii pronoiari și meșteșugari. A reușit să refacă categoria stratiotilor pentru scurt timp. A promovat o politică care proteja interesele supușilor săi și ale imperiului. În 1235 a emis un decret prin care cerea supușilor să se mulțumească cu ceea ce produc mâinile și pământurile romeilor și să renunțe la importuri. Afirmă în edict că aurul niceean nu trebuia să întărească puterea venețienilor. În 1240 li se oferă poziția privilegiată negustorilor din Pisa, care era aliată lui Frederich al II-lea. S-a ocupat și de refacerea flotei, fiind conștient că flota venețiană apăra Constantinopolul. Încurajează activitatea în acest domeniu și amenajează șantierul de la Smirna.\n\nPe plan extern, și-a propus că obiectiv recucerirea Constantinopolului. Reușește să stabilizeze situația orientală căci a încheiat pacea cu selgiugizii. Își întoarce atenția spre Constantinopol și Peninsula Balcanică. Lichidează stăpânirea latină în Asia Mică. Ajunge până la strâmtoarea Bosfor, apoi trece în Peninsula Balcanică. Încheie o alianță cu Țarul Bulgar, cu Ioan Asan al II-lea în 1235, printr-o căsătorie dintre fiul lui Ioan Asan și fiica lui Vatatzes.\n\nAsediază împreună Constantinopolul care nu durează foarte mult. Apar neînțelegeri între cei doi aliați și asediul a fost ridicat.\n\nÎn perioada următoare reușește să învingă Despotatul Epirului, care devine vasal al împăratului niceean. Recucerește teritoriile din sudul Peninsulei Balcanice, ajungând până la Munții Hemus. Acțiunile lui sunt facilitate și de dispariția lui Ioan Asan al II-lea, 1241.\n\nLa moartea lui Iona al III-lea, teritoriile niceeane înconjurau din toate părțile imperiul Latin. Succesorul lui Ioan, Teodor al II-lea Lascaris a avut o domnie scurtă (1254-1258) căci suferea de epilepsie. A reușit însă în cele din urmă să ducă două campanii împotriva Bulgariei și a consolidat stăpânirea niceeană din această regiune. Moartea lui timpurie a făcut că în 1256 să ajungă la tron un copil de 6 ani, Ioan al IV-lea.\n\nDin regență făcea parte omul de încredere a lui Teodor al III-lea Lascaris, Georgios Muzalon. La scurt timp după moartea lui Teodor , se produce o reacție a aristocrației niceeane, profund nemultumita de desființarea privilegiilor sale de dinastia Lascarizilor și de marginalizarea sa în conducerea statului.\n\nRegența a fost înlăturată, iar Geogios Muzalon a fost asasinat, revolta fiind condusă de Mihail Paleologul. Nu l-a înlăturat pe împăratul legitim, dar a urcat foare repede în ierarhie. Îl convinge pe patriarhul Arsenios că cea mai bună cale de a proteja tronul minorului este de a-l încorona drept co-împărat. La începutul anului 1259, Mihail al VIII-lea era într-o situație dificilă și delicată. Era conștient de faptul că pentru a aduce la conducere propria dinastie avea nevoie de un succes major. Acesta devine obiectivul său declarat: recucerirea Constantinopolului.\n\nObține victorii asupra armatelor latine reunite în 1259 la Pelagonia. Însă, un alt asediu eșuat al Cosntantinopolului în 1260 i-a demonstrat împăratului că are nevoie de o flotă mult mai puternică decât cea niceeană pentru a putea să se opună celei venețiene. Începe să caute aliați. Cel mai bun aliat era Genova care era nemulțumită de faptul că Veneția controla strâmtorile și vasele sale nu aveau acces în Marea Neagră, fiind atrasă de perspectivele comerțului pontic.\n\nÎn 1261 Imperiul de la Niceea și Genova semnează tratatul de la Nymphaion. Basileul acordă daruri genovezilor: 500 hyperperi și ahiepiscopului Genevei 60 de hyperperi și acordau genovezilor libertate de comerț. Pentru prima oară , genovezii aveau jurisdicție proprie și veșnică . Toți dușmani genovezilor urmau să fie excluși de pe piața bizantină, exceptând Pisa.\n\nLi se promiteau vechile lor posesiuni din Constantinopol, dar și cartierul venețian din Constantinopol dacă aveau să trimită ajutor rapid și eficace pentru recucerirea cetății.\nGenovezii puteau să adune mărfuri, cereale din imperiu și să le vândă liber. În plus, numai genovezi și pisani aveau dreptul de a face comerț în Bazinul Pontic. Aveau ca interdicție să vândă aur și argint , căci nu puteau scoate aur și argint din imperiu fără acordul împăratului. La sfârșitul tratului urmează și privilegiile negustorilor bizantini, având dreptul să meargă în teritoriile genoveze să facă comerț. Bizantinii nu au avut nevoie de ajutorul genovezilor în recuceriea Cosntantinopolului.\n\nÎn vara lui 1261 a avut loc o situație fericită. O armata niceeană trece pe sub zidurile Constantinopolului, iar grecii le spun că flota venețiană nu era în oraș. Flota neceeană intră imediat în oraș. Ultimul împărat al Constantinopolului, Balduin al II-lea, fuge. Orașul a fost recucerit.\n\nDinastia Paleolog (1261-1453) \n\nTratatul dintre Niceea și Genova a stat la originea declinului imperiului, căci acesta ajungea o anexă a economiei orașelor italiene. Negustorii genovezi obțineau avantaje vamale considerabile spre deosebire de negustorii bizantini. La mijocul secolului XIV, genovezii se instalează în cartierul Pera. De la Andronic al II-lea primesc și dreptul de a-l fortifică. Treptat, genovezii reușesc să atragă cea mai mare parte a traficului care se desfășoară prin strâmtori.\n\nLa mijlocul secolului XIV, Nicephor Gregoras spune că genovezii obțineau din taxele vamale 200 000 hyperperi anual, bizantinii abia obțineau 30 000. Se înregistrau pierderi importante și prin cedarea comerțului pontic.Primind dreptul de a aduna și cerealele, a pornit o criză alimentară în statul bizantin, care depindea tot mai mult de italieni pentru a se aproviziona cu cereale. Împărații bizantini au fost nevoiți să le cumpere cereale. Alimentele erau rare și vândute la prețuri inaccesibile pentru bizantini. Patriarhul Constantinopolului, Athanasius al III-lea i-a trimis două memorii împăratului prin care reclamă că nu numai că italienii au luat aurul și argintul lor , dar mai rău este că vindeau grâu stricat sau amestecat cu paie.\n\nTratatul din 1261 a fost originea unei adevărate competiții între Genova și Veneția. Patru războaie venetiano-genoveze s-au desfășurat între mijlocul secului XIII și sfârșitul secolului XIV. În mare parte, pe teritoriul bizantin se producea confruntarea dintre cele două. Și tot Imperiul Bizantin a fost cel care a plătit. Sumele pe cale le alocă Bizanțul pentru câștigarea și menținerea alianțelor în Occident creșteau tot mai mult. Andronic nu avea cum să mai întrețină flota, marinarii bizantini fiind gata să între în servicul orașelor italiene sau a turcilor. Apariția otomanilor complică situația și mai mult.La începutul sec XIV, în primele două decenii, bizantinii mai controlau doar câteva cetăți în Asia Mică, Nicomedia, Niceea, aflate în apropierea Constantinopolului. În sec XIV se desfășoară în Imperiul Bizantin trei războaie în care fiecare partidă are ca aliate republicile fie Genoveză, fie Venețiană.\n\n1258, reluat din 1261 până în 1264, din care Veneția iese învingătoare: Mihail al VIII-lea negociază și acordă Veneției privilegii echivalente cu ale Genovezilor. Războiul e încheiat in 1265, dar nu e ratificat de partea venețiană decât în 1268.\n1294-1299: Nou război Genovezo-Venețian: Imperiul bizantin se implică, luând partea Genovei. După pacea cu aceasta, Veneția continuă războiul împotriva Imperiului bizantin, dar îl pierde și trebuie să cumpere pacea cu un preț de 79 de hyperperi.\n1351-1355, din cauza taxelor vamale. Catastrofal pentru bizantini care pierd în acest conflict împotriva Genovezilor ultimele lor nave, obigându-l pe Ioan al VI-lea Cantacuzino să încerce a reconstrui flota. Ulterior se declanșează un nou război între genovezi și venețieni, la care Imperiul participă, de data asta de partea Veneției. Conflictul se încheie in 1355, Veneția plătind despagubiri Genovei în valoare de 200 000 de ducați, iar Imperiul, cu vistieria practic goală, plătind prin noi privilegii și insule.\n1377-1381: are loc războiul Chioggiei, oraș și port apropiat de Veneția, pe care Genovezii încearcă să-l cucerească. Imperiul participă de partea Genovezilor. Conflictul se încheie prin pacea de la Torcello, insula Tenedos revenind Bizanțului, iar accesul în Marea Neagră, închisă pentru venețieni timp de 2 ani, devenind un „monopol genovez”. Marea Neagră apare atunci pe hărțile italiene sub denumirea de „Mare Maggiore”, nume transcris în documentele voievozilor români ai epocii prin „Marea cea Mare”.\n\nÎn 1391, tronul a fost preluat de Manuel II Paleologos. Între timp, otomanii se extind. Manuel al II-lea intră în conflict cu Baiazid și timp de 8 ani, din 1394 până în 1402, Constantinopolul a fost supus blocadei otomane. În 1422, Murad al II-lea a asediat fără succes Constantinopolul și a ocupat Salonicul. În 1453, sultanul Mehmed al II-lea cucerește Constantinopolul. Ultimele rămășițe bizantine care au rezistat încă câțiva ani au fost Imperiul din Trapezunt (lichidat în august 1461), din nordul Asiei Mici, și Despotatul Moreei, din Peloponez (lichidat în mai 1460).\n\nOrganizarea politică \nImperiul Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit) s-a menținut timp de unsprezece secole aproape numai grație virtuților constituției sale imperiale și ale administrației sale. Derivate din instituțiile latine, instituțiile bizantine au evoluat adaptându-se mereu unor noi condiții. Primul mare stat care (asemenea Armeniei, înaintea lui) și-a fondat existența politică pe principii creștine, Bizanțul a susținut totdeauna ideea misiunii sale providențiale: Imperiul este o emanație a voinței divine iar împăratul este alesul lui Dumnezeu și omologul său pe pământ; ca atare, puterea sa este (de drept) absolută, întrucât are un caracter divin.\n\nReligia creștină a fost o componentă fundamentală a Imperiului Roman de Răsărit. Numai sinteza culturii elenistice și a religiei creștine cu structura statală romană a permis formarea acelui fenomen istoric care se numește Imperiul Bizantin. Încă în sec. III Aurelian adusese din Siria idealul oriental al unei monarhii sacre și instituise un fel de monoteism solar, religia lui Sol invictus, drept cult oficial al Imperiului. Acest teism solar a fost religia casei lui Constantin și a pregătit calea acceptării creștinismului. Sfântul Imperiu Roman, Sancta Respublica Romana, n-a fost creația lui Carol cel Mare, ci a lui Constantin și Teodosiu. Odată cu sec. V el devine o adevărată teocrație, iar împăratul, un fel de rege-sacerdot.\n\nÎmpărații \nÎn secolul al III-lea, în timpul lui Dioclețian, care a dus până la ultimele consecințe principiul absolutismului monarhic, cultul imperial făcuse din împărat un personaj sacru, adorat după riturile curților orientale.\n\nConstantin, adept al cultului oriental al Soarelui, creștinat și botezat în cultul arian abia în ultimele zile ale vieții, a dat, în 313, \"edictul din Milano\". De fapt, Constantin doar recunoscuse și aprobase, în 313, ordonanța dată în Orient, la Nicomedia (azi Izmit, Turcia), de împăratul Licinius, în 312, care, la rândul ei, repeta edictul de toleranță dat de Galerius (succesorul lui Dioclețian, în Occident) (311). Edictele de toleranță a creștinilor, apoi adoptarea creștinismului ca religie de stat (de către Teodosiu I, în 392), au fost măsuri dictate de rațiuni politice precise: în multitudinea eteroclită de popoare din Imperiu religia era un eficient factor unificator. La început, această religie fusese cea a zeului Soare; dar când majoritatea populației din cele mai importante și mai bogate regiuni - Asia Mică, Siria, Egiptul - trecuse la creștinism, era firesc ca această nouă religie să devină religie de stat, iar împăratul să fie, în același timp, șeful politic și religios al Imperiului. Ca atare, reședința sa va fi „Palatul Sacru”, când va deceda va fi înmormântat într-o biserică creștină, iar el și împărăteasa vor fi declarați, uneori, sfinți creștini, cum s-a întâmplat cu Constantin și mama sa Elena.\n\nÎncoronarea împăratului era forma religioasă prin care se consfințea autoritatea sa de locțiitor pe pământ al lui Dumnezeu. Ca imperator roman, el rămâne legislator și comandant suprem al armatei; ca basileu el este, asemenea monarhilor orientali, autocrat; iar în calitatea sa de șef al unui imperiu creștin, el este reprezentantul lui Dumnezeu, isapostolos (titlu cu care a fost învestit Constantin de Primul conciliu de la Niceea), adică egal în rang cu apostolii. Juriștii bizantini au recunoscut autoritatea absolută a voinței împăratului. În conformitate cu această doctrină, orice jignire adusă împăratului era considerată un sacrilegiu; iar o răzvrătire împotriva autorității sale era pedepsită și cu excomunicarea.\n\nÎn consecință, o lege care să reglementeze succesiunea la tron nu exista și nici nu ar fi putut să existe, căci însăși voința Providenței, necesară și suficientă, o făcea absolut de prisos. Nici o familie regală în sânul căreia să fie limitat dreptul la succesiune nu exista. Puteau deveni împărați și candidații de cea mai umilă condiție socială. Împărații Iustin I și Vasile I fuseseră simpli țărani; Leon V și Mihail II, scutieri; Phocas, simplu soldat; iar Leon Isaurianul, un modest meseriaș. Și chiar dacă era vorba de un uzurpator printr-un act de violență, singura condiție era ca un pretendent la tron să fie aclamat de Senat, de armată și de populația Constantinopolului; în care caz, și un uzurpator devenea \"alesul lui Dumnezeu\", căci voința divinității se exprima tocmai prin această alegere, prin aceste aclamații. Din cei 109 împărați pe care i-a avut Bizanțul, numai 42 au sfârșit cu bine; 12 au fost forțați să abdice, 20 au murit de moarte violentă, 12 au fost întemnițați sau închiși într-o mănăstire, 3 au fost lăsați să moară de foame, iar 18 au fost mutilați (după Louis Bréhier, 65 de împărați bizantini au fost detronați, dintre care 41 asasinați, 8 au căzut pe câmpul de luptă și numai 39 au murit de moarte naturală).\n\nÎmpăratul putea să-și asocieze la domnie pe unul din fiii săi, căruia îi dădea titlul de co-imperator și succesor al său, încoronându-l cu coroana imperială, cum procedase Leon II, care își încoronase fiul (viitorul împărat Constantin V) când acesta avea vârsta de abia doi ani. Iar Ana Comnena scrie că, la câteva zile după ce s-a născut, „părinții mei m-au onorat și pe mine cu coroana și diadema imperială”. Grație acestui mecanism prin care se putea asigura o continuitate a succesiunii, Bizanțul a avut timp de cinci secole (IV-IX) numai patru dinastii. Imperiul putea avea, concomitent, chiar și cinci asociați la domnie: în sec. X, Roman II Lecapenos, care domnea împreună cu Constantin VII Porphyrogenetul, îi proclamă împărați pe trei din fiii săi (iar pe al patrulea, uzurpând autoritatea Bisericii în favorul puterii statului, îl numește patriarh al Constantinopolului). De notat însă că, totdeauna, predomina autoritatea unui împărat principal. Și o fiică, sau o soră, sau văduva unui împărat puteau să succeadă decedatului și chiar să transmită dreptul la domnie soților lor. În sec. XI, împărăteasa Zoe, fiica lui Constantin VIII, după moartea tatălui ei, acordă coroana imperială fiecăruia din cei trei bărbați cu care se va căsători. În secolul VIII și în secolul IX, după moartea părinților lor, două prințese, Irena și Theodora, au ocupat tronul Imperiului fără să se mai căsătorească.\n\nCeremonia învestiturii era primul act de recunoaștere oficială a noului împărat; consta în înălțarea celui ales pe scut (ținut, într-o perioadă târzie, nu de soldați, ci de patriarh și de înalții demnitari ai Imperiului) - gest care amintea originea militară a instituției imperiale. Dar ceremonia esențială, care punea în evidență și proclama caracterul fundamental religios al autorității imperiale, era încoronarea religioasă: în catedrala Sfânta Sofia, patriarhul Constantinopolului îi binecuvânta hlamida și încălțările de purpură, însemnele demnității imperiale, îl miruia, îi punea pe cap coroana și îi da sfânta cuminecătură.\n\nSoția împăratului era încoronată și ea, dar în cadrul unei ceremonii care avea loc la Palat, în prezența patriarhului și a înalților demnitari. Împărăteasa se bucura de cuvenitele onoruri: efigia sa figura pe monede, asista la ceremonii și procesiuni (dar numai începând din sec. XI), primea, alături de împărat, jurământul ierarhilor, al senatorilor și guvernatorilor provinciilor; primea ambasadorii și senatorii, ținea și ea o corespondență oficială. În calitate de regentă a fiului său minor, împărăteasa își exercita efectiv și autocrat puterea. Începând din sec. X, din motive politice, căsătoriile cu prințese străine sunt tot mai frecvente. Din aceleași motive sunt frecvente și căsătoriile unor prințese bizantine cu împărați, regi sau prinți străini.\n\nCultul imperial a devenit în Bizanț o adevărată religie: cu un sanctuar propriu, în „Palatul Sacru”, reședința principală a împăraților bizantini, cuprinzând și un ansamblu de capele și oratorii, și cu ceremonii având caracter de solemnități religioase. O tăcere profundă, gesturi rituale, rugăciuni, aclamații ritmate, prosternare obligatorie, sărutarea mâinii și încălțării împăratului, care nu călca decât pe un covor de purpură, mâna lui nu putea fi profanată prin contactul cu mâna unui muritor de rând, și în fața căruia cel primit în audiență era condus și susținut de doi demnitari ai curții. Ceremoniile de la Palat, codificate în tratate anumite, aveau aspectul unor liturghii, de slujbe religioase comportând veșminte somptuoase de diferite culori (variind după natura ceremoniei), mișcări și gesturi solemne, muzică și cântări, lumânări, cădelnițe, fum de tămâie, aclamații ritmate și dialogate al căror text glorifica victoriile și exalta măreția cvasi-divină a împăratului: un ritual care a transmis numeroase elemente liturghiei Bisericii ortodoxe. Biserica orientală a introdus în serviciul divin lumânările și fumul de tămâie abia în sec. IV; iar veșmintele liturgice, imitând hlamida imperială, au fost introduse tot sub influența ceremoniilor de la Palat, în secolele V și VI. Exista și un calendar al sărbătorilor imperiale, analog calendarului religios, care însă nu se confundau cu sărbătorile stabilite de Biserică. Chiar sărbătorile religioase erau celebrate la Palat independent și înainte de a fi sărbătorite în biserici. Audiențele imperiale, primirea ambasadorilor străini, procesiunile cu întreg cortegiul de înalți demnitari, banchetele care se încheiau cu sărbătorile, funeraliile unui basileu, totul era de un fast impresionant, urmărind apoteozarea împăratului.\n\nAdorația imperială se referea și la efigiile împăratului, la portretele, busturile și statuile lui. În secolul al XIV-lea, printre icoanele sfinților purtate în procesiuni figura și portretul basileului. Acesta avea și o semnificație juridică de autoritate: prezența portretului împăratului dădea valoare legală actelor publice care trebuiau îndeplinite în mod obligatoriu în fața lor: prestări de jurăminte, decizii administrative, hotărâri ale tribunalelor. Obligația de venerare a imaginilor împăratului impunea norme precise de reprezentare portretistică a persoanei sale sacre. Adeseori caracterul iconografiei imperiale, nimbul auriu, atitudinea maiestuoasă, figurile alegorice, cadrul triumfal, reprezentarea curții imperiale cu fastul ei, simbolurile creștine, semnul crucii în primul rând, figurând în portretele împăratului și în scenele solemne ale picturii de curte, sunt identice celor ale iconografiei religioase. Și în iconografie, Biserica orientală s-a inspirat din modelele fastului imperial.\n\nDoctrina politică bizantină îl prezenta deci pe împărat ca pe o divinitate terestră; ca atare, prerogativele lui se extind și în viața Bisericii. Dar funcția cea mai importantă a împăratului era cea administrativă, legislativă și judecătorească. Legislator și judecător suprem, voința sa avea valoare de lege. În exercitarea acestei funcții suveranul nu era limitat decât de o forță: conștiința tradiției, a respectării tradițiilor juridice, a dreptului roman.\n\nEfectiv, începând chiar cu Constantin cel Mare împăratul guverna prin intermediul unui aparat politico-administrativ având competențe precise. În cadrul acestuia, personajul cel mai important după împărat era praefectus praetori, care avea facultatea de a controla și dispune în toate domeniile vieții economice. Comanda supremă a armatei o avea împăratul, în subordinea căruia era (până la începutul sec. VII) un magister militum pentru trupele din Occident, și un altul, pentru cele din Orient. Sub conducerea împăratului, patru miniștri conduceau politica internă și externă. Poziția preeminentă o deținea magister officiorum, șeful protocolului, al relațiilor externe, al poliției politice și comandant al gărzii palatului. „Ministrul justiției”, quaestor sacri palatii, se ocupa de pregătirea legilor și ordonanțelor imperiale; un „ministru de finanțe” (comes sacrarum largitionum) administra tributurile în bani și regla îndatoririle Imperiului (plata soldei trupelor și a salariilor funcționarilor, vărsăminte externe pe baza acordurilor stipulate). Un al doilea „ministru de finanțe” (comes rerum privatarum) administra enormele venituri primite de împărat din bunurile și fondurile imperiale, din care plătea trupele private ale împăratului, activitatea edilitară, jocurile oferite poporului, primirile ambasadorilor străini, întreținerea personalului curții, etc.; fonduri imense, pentru că fiecare împărat era moștenitorul bunurilor private ale predecesorului său.\n\nO instituție de mare importanță era consistorium, consiliul imperial. Spre deosebire de vechiul consilium principis, acesta ținea ședințe regulat, iar membrii săi (comites) rămâneau aceiași, fiecare ocupându-se de un anumit fel de probleme bine precizate. Propunerile aduse în fața consistorium-ului erau pregătite în prealabil de anumite comisii, care le studiau. Foarte curând aceste comisii s-au transformat în „Casa civilă”, în cancelaria personală a împăratului, numită cubiculum, pentru că lucra într-un cabinet privat (în latină cubiculum) din palatul imperial (membrii ei se numeau cubicularii). Cancelaria privată a devenit un organ mai important decât consistorum. Ședințele consistorium-ului se țineau de membrii săi, chiar și de cei mai înalți demnitari, stând în picioare (în latină consistere înseamnă „a sta în picioare”); căci împăratul pretindea venerație din partea tuturor.\n\nSenatul \nSenatul, în schimb, n-a avut niciodată autoritatea și prestigiul celui din Roma; atribuțiile sale rămăseseră în principiu aceleași, dar cu puteri adesea limitate. Ca organ consultativ, Senatul (synkletos) pregătea proiectele de legi și putea fi invitat de împărat să se pronunțe asupra unor probleme importante de stat; ca adunare politică, ratifica alegerea noului împărat de către armată și popor; se ocupa și de aprovizionarea capitalei, prezidat fiind în acest caz de prefect, și de învățământul public. În jurul anului 900 atribuțiile legislative și administrative i-au fost abolite.\n\nNumărul membrilor Senatului a fost în continuă creștere. Cum după fondarea noii capitale puțini senatori părăsiseră Roma, împăratul Constantin a numit peste 300 de senatori din răsăritul Imperiului; succesorul său a ridicat numărul la 2 000. După răscoala Nika din 532, în care fuseseră amestecați și senatori (cărora li s-au confiscat bunurile), Iustinian a reformat Senatul: toți cei ce dețineau înalte demnități în stat au devenit automat membri, precum și bogați proprietari funciari. În sec. XI au intrat în Senat și negustori și meșteșugari, încât în timpul domniei lui Alexios I numărul membrilor ordinului senatorial trecea de 10 000. Pensiile și gratificațiile le erau acordate o dată pe an. Împărații promiteau să țină seama de hotărârile Senatului, dar această promisiune n-a fost respectată niciodată. Devenită în curând anacronică, această instituție a supraviețuit totuși până la sfârșitul Imperiului.\n\nOrganizarea administrativă \n\nStatul bizantin se deosebea de celelalte state medievale prin puternica sa centralizare administrativă, fiind primul stat centralizat și singurul până în sec. XIII.\n\nAdministrația depindea direct de împărat, la fel ca justiția, finanțele, armata și Biserica. Toți funcționarii statului îi erau subordonați, întreaga activitate a Imperiului era propulsată de Palatul Sacru. Înalții funcționari civili și militari erau distinși de împărat cu titluri onorifice (care implicau și anumite privilegii), pe lângă cele ale respectivelor lor funcții și precedându-le. În unele cazuri titlurile acordate nu comportau și sarcini efective; chiar și în acest caz titlul onorific dădea drept (cel puțin după sec. IX) la o pensie. Dar nici funcțiile efective nici titlurile onorifice nu erau ereditare, ci totdeauna conferite de împărat ad personam. Funcțiile erau retribuite cu salarii anuale și cu cadouri din partea basileului, la anumite ocazii. Îndatorirea principală a oricărui funcționar era să execute hotărârile împăratului sau să vegheze ca acestea să fie executate. Începând din sec. VI, în unele provincii înalții demnitari dețineau în același timp și autoritatea supremă civilă și cea militară. Aceasta era situația strategului, în sistemul themelor instaurat în sec. VII; sau a exarhului, locțiitor cu depline puteri al împăratului, după înființarea (la sfârșitul sec. VI) a celor două exarhate, din Italia (cu sediul la Ravenna) și Africa (la Cartagina).\n\nÎn „Palatul Sacru” împăratul încredințase guvernarea Imperiului unor înalți funcționari, un fel de „miniștri”, în frunte cu cei patru logotheți. Primul era logothetul dromului (logothetes tou drómou), șeful poștei, devenit (din sec. IX) șeful poliției, ministru de interne și totodată de externe; iar din sec. XII, cu titlu de „mare logothet”, șeful cancelariei imperiale (prim-ministru). Urmau: logothetul tezaurului (logothetes tou genikou), ministru de finanțe; logothetul militarilor, care se ocupa de administrația armatei; în fine, „logothetul turmelor”, administratorul domeniilor, turmelor și hergheliilor Imperiului. Alți demnitari se ocupau de birourile administrației centrale (sacellarii), de patrimoniul personal al împăratului (sakelion), de administrația financiară (chartularios), de manufacturi și arsenale (eidikos). Comandantul-șef al armatei era Domesticul Scholelor, corpul gărzii personale a împăratului, al cărui titlu, din sec. XI, este Marele domestic (mégas doméstikos). Amiralul-prim al marinei era, până în sec. XII, Drongarul flotei (înlocuit apoi de megadux). Ceilalți înalți demnitari erau: protospatharios, care la ceremonii purta spada împăratului; protovestiarios, administratorul garderobei personale și al tezaurului privat al împăratului; protostratorios, administratorul grajdurilor basileului; parakimomenos, șeful eunucilor, paznicul nocturn și adeseori confidentul împăratului; eparchul, prefectul capitalei, în sarcina căruia rămânea alimentarea populației, conducerea poliției, supravegherea asociațiilor de meșteșugari, etc.\n\nÎn mod cu totul deosebit erau favorizați, în viața Palatului, în administrație și în general în funcții de conducere, eunucii. Foarte puține asemenea funcții le erau interzise, de pildă, cea de prefect al capitalei sau cea de strateg al unei theme. Mari comandanți ai armatei bizantine (Narses, de exemplu) și ai marinei au fost eunuci; mulți logotheți și un număr de patriarhi ai Constantinopolului au fost de asemenea eunuci. Un eunuc nu putea aspira la coroana Imperiului și, firește, n-avea nici cum să transmită drepturi ereditare. În realitate, folosirea eunucilor și funcțiile de conducere care li se încredințau a fost principala armă a Bizanțului împotriva tendinței feudale de a concentra puterea în mâinile unei nobilimi ereditare, tendință care a cauzat atâtea tulburări în Occident. Pe de altă parte, eunucii nu s-au dovedit niciodată a fi inferiori nici sub raport moral nici din punct de vedere intelectual colegilor lor necastrați. Iar castrarea nu era socotită o rușine; părinții aparținând familiilor celor mai nobile își mutilau copiii, știind că prin aceasta îi ajută să facă o carieră strălucită; și chiar unii împărați au recurs la asemenea act. Niketas, fiul lui Mihail I, a fost castrat și totuși a ajuns patriarh al Constantinopolului. Romanos I și-a castrat nu numai fiul nelegitim care apoi, ca Mare Șambelan, a condus Imperiul timp de câteva decenii, ci și pe unul din fiii legitimi, devenit apoi patriarh: căci, în situații egale, eunucii aveau prioritatea. În clasele mijlocii mutilările erau mai rare; dar un medic castrat putea să-și facă o clientelă mai mare, căci putea profesa și pe lângă mănăstirile de călugărițe și în spitalele de femei.\n\nToți funcționarii, de toate gradele, erau amovibili, numiți sau revocați de împărat, căruia trebuiau să îi depună jurământul de credință. Această obligație era impusă și patriarhului și înalților prelați. Sistemul de recrutare a funcționarilor, aproape neschimbat de-a lungul secolelor, era bazat pe un examen destul de greu; candidaților li se cerea, nu atât o pregătire de specialitate, cât cunoștințe generale de epistolografie, de retorică, de istorie, de literatură și filosofie și mai ales de drept. Pregătirea lor era asigurată de școlile medii și superioare, de stat sau particulare. În principiu, oricine avea acces la cariera administrativă; în practică însă, încă din sec. VI familiile de mari proprietari au acaparat și funcțiile cele mai înalte; iar începând din sec. XII, posturile administrative înalte erau deținute de prietenii împăraților sau de membrii familiilor lor.\n\nFuncțiile puteau fi și cumpărate. Iustinian a suprimat asemenea incorectitudini, dar succesorii lui n-au reușit să le suprime. Pentru a le îngrădi, Leon VI a fixat un tarif în acest sens; venalitatea a devenit înfloritoare îndeosebi sub Paleologi. De altfel răul nici nu putea fi extirpat: incompetența devenise o normă, din moment ce o pregătire de specialitate nu li se cerea decât juriștilor, medicilor și profesorilor.\n\nEconomie și societate\n\nEconomia bizantină a fost una dintre cele mai avansate din spațiul european mediteranean pentru multe secole. Europa, în particular, nu a depășit economia bizantină până în sec. XI-XIII. Constantinopolul era centrul-cheie în rețeaua de rute comerciale extinse în toată Eurasia și nordul Africii. Până în secolul VI, economia bizantină a prosperat.\n\nCiuma lui Iustinian și cuceririle islamice au contribuit la declin și stagnare. Reformele isauriene și repopularea din timpul împăratului Constantin V, lucrările publice și taxele impuse au marcat începutul revitalizării economice care au continuat până în 1204 în ciuda pierderilor de provincii orientale. În secolele X-XII, imperiul bizantin își proiecta imaginea de civilizație luxuriantă unde călătorii străini erau impresionați de bogăția acumulată în capitală.\n\nCea de-a patra Cruciadă a rezultat din perturbarea producției bizantine și supremația comercială a Europei vestice, ceea ce a dus la catastrofa din 1204. \nDinastia Paleologilor a încercat să revitalizeze economia, dar Bizanțul Târziu nu și-a mai putut reveni în a controla forțele economice domestice și externe. Și-a pierdut influența de altă dată în modalitățile comerciale și mecanismul prețurilor. Pierde controlul asupra metalelor prețioase și producției monedelor.\n\nUnul dintre pilonii economici ai Bizanțului a fost comerțul maritim. Textilele erau importate, ca mătasea din Egipt, care ulterior a început să se producă în Bulgaria și în vest. Statul controla comerțul intern și extern, având monopol asupra circulației monetare.\n\nStatul bizantin a exercitat un control formal asupra ratelor dobânzilor și a setat parametrii activității breslelor și corporațiilor. Împăratul și oficialii interveneau în timpurile de criză pentru a asigura aprovizionarea capitalei și pentru a menține prețul scăzut al cerealelor. În final, statul colecta o parte din surplusul băniilor obținuți din taxe și îi punea înapoi în circulație iar astfel erau redistribuiți sub formă de salarii către oficialii de stat sau erau investiți în lucrări publice.\nStatul exercita monopol în alte sectoare importante ale economiei.\n\nCirculația monetară \nMoneda a fost forma de bază economică în Bizanț, cu toate că a existat și creditul . Imperiul Bizantin a creat un sistem monetar durabil pentru mai mult de o mie de ani, de la Constantin I până în anul 1453, datorită flexibilității sale relative. Moneda a fost atât produs și instrument al unei organizații financiare și fiscale complexe și dezvoltate.\n\nPrimele caracteristici ale organizării administrative a producției monetare au fost mai întâi stabilite de către Dioclețian și Constantin până la începutul secolului al VII - lea. Pe parcursul istoriei bizantine, rolul de supravegherea monetăriilor a aparținut Împăratului; astfel , statul controla oferta de bani. Cu toate acestea, împăratul și guvernul său nu au fost întotdeauna capabili de a conduce o politică monetară în sensul modern al termenului.\n\nLa crearea sistemului monetar bizantin din anul 312, se punea în circulație moneda de aur- solidus , o monedă a cărei valoare nominală a fost egală cu valoarea sa intrinsecă, așa cum este dovedit de Codul teodosian . Solidus a devenit extrem de prețuit și au fost implementate mijloace stabile de stocare și de transferare a valoriilor . Greutatea și finețea monedelor au fost unite printr-un alt element: autenticitatea ștampilei, care a servit pentru a garanta autenticitatea celorlalte două. A existat o monedă de bronz cu caracter fiduciar care a constituit a doua caracteristică specifică sistemul monetar . În secolele X-XI , circulația monetară a suferit o transformare profundă, urmată de o criză. Reforma lui Alexios I Comnen a pus capăt acestei crize prin restaurarea unei monede de aur cu o finețe mare, hyperpyron , și prin crearea unui nou sistem moenetar care a durat timp de aproximativ două secole.\n\nÎn 1304 a fost introdus basilikon , o monedă de argint pur modelată după ducatul venețian ce a marcat abandonarea structurilor comnene sub influența modelelor occidentale. Sistemul care a început în 1367 a fost construită în jurul monedei stavraton , o altă monedă din argint greu , echivalentă cu de două ori greutatea metalului fin al ultimei monede hyperpyron . Până la sfârșitul secolului al XII - lea, mai ales din 1204 , fragmentarea politică a imperiului a dus la crearea de monede diferite ( de exemplu , în Trapezunt , în 1222, în Bulgaria , în 1218, și în Serbia , în 1228) . Monede venețiene au pătruns în curând în circulația monetară în Bizanț.\n\nComerțul \nUnul dintre fundamentele economice ale imperiului era cel comercial. Constantinopol se află la instersectia rutelor comerciale est-vest și nord-sud . Trebiozond era un port important în comerțul de est. Rutele exacte au variat de-a lungul anilor în funcție de războaie și situația politică. Importuri și exporturi au fost uniform impozitate cu 10%.\n\nCerealele și mătasea au fost două dintre cele mai importante produse de baza pentru imperiu. Invazia arabă din Egipt și Siria a afectat comerțul și aprovizionarea capitalei cu cereale. Pe măsură ce populația a crescut în secolele IX-X, cererea de cereale a crescut. A existat o piață funcțională pentru cereale în Constantinopol, dar ea nu a fost în întregime reglată.\n\nMătasea a fost folosită de către stat , atât ca mijloc de plată și în diplomație . Mătase brută era cumpărată din China și a fost prelucrată în brocarturi fine și țesute din pânză aurită , vândute la prețuri ridicate . Mai târziu, viermii de mătase au fost introduși ilegal în imperiu și comerțul cu mătase a devenit mai puțin important pe uscat. După ce Iustinian I a instaurat monopol pe fabricarea și vânzarea de mătase , numai fabricile imperiale prelucrau mătasea și o vindea doar unor cumpărători autorizați.\n\nCelelalte mărfuri ciomercializate erau : ulei, vin, sare, peste, carne, legume, alte produse alimentare, lemn , ceară, ceramică, și textile. \nArticole de lux, cum ar fi mătăsuri, parfumuri și mirodenii au fost , de asemenea , importante. Comerțul cu sclavi este atestat , atât în numele statului, și, de către persoane particulare. Comerțul internațional a fost practicat nu numai la Constantinopol, care a fost până la sfârșitul secolului al XII - lea un important centru al comerțului de lux de est, dar și în alte orașe care au servit drept centre comerciale inter-regionale și internaționale, cum ar fi Thessaloniki și Trebizond . Textilele trebuie să fi fost de departe cele mai importante elemente. \nImperiul tranzacționa și prin Veneția (atâta timp cât această a fost parte a imperiului): sare, lemn, fier, și sclavi , ca produse de lux . În 992, Vasile al II - lea a încheiat un tratat cu Pietro Orseolo II în reglarea taxelor vamale.Între secolele XI-XII , imperiul a avut condiții privilegiate în comerțul cu Veneția, Genova și Pisa . \nCruciada a patra și dominația venețiană a comerțului în zonă a creat condiții noi. În 1261, genovezii au primit privilegii vamale generoase . .\n\nPaleologii au încercat să revigoreze economia, și să se restabilească formele tradiționale de supraveghere politică și de orientare a economiei. Statul bizantin târziu a fost în imposibilitatea de a obține controlul deplin al forțelor economice externe sau interne. Treptat, statul a pierdut influența asupra modalităților de comerț și a mecanismelor de preț, și controlul asupra fluxului de metale prețioase și, potrivit unor cărturari , chiar și asupra baterii monedelor. Oficialii bizantini târzii au trebui să pună în aplicare o politică de reglementare , utilizând prerogativele de stat în afacerile lor private. Activitatea comercială privată a fost afectată de crizele în politică externă, precum și de eroziunea internă a Bizanțului.\n\nAgricultură \nEconomia rurală s-a dezvoltat lent în secolele VIII-XIV. Zonele apropiate de mare erau populate de culturi de cereale, viță de vie, și plantații de măslini ( în Balcani și Asia Mică se practică zootehnia) , relativ bine favorizate, și par să fi jucat un rol important în dezvoltarea economiei bizantine. Uneltele țărănimii au fost schimbate de-a lungul veacurilor, și au rămas rudimentare, ceea ce a dus la un raport scăzut de productivitate . Cu toate acestea, tehnicile, și instrumente erau adaptate cu succes la mediu.\n\nÎntre secolele VII-XII, organizarea socială a producției a fost aranjată în jurul a doi poli: marele domeniu și mica proprietate țărănească . Structura socială a proprietății țărănești a fost formă de organizare cea mai bine adaptată la condițiile nesigure.Moșiile marelui domeniu erau lucrate de țărani, sclavi și coloni.\n\nDistincția între arendaș și agricultor chiriaș ( paroikos ) a slăbit o dată ce loturile deținute de paroikoi au fost considerate ereditare, atingând statutul de proprietari. \nDin secolul al X - lea , Dynatoi și-a asumat rolul dominator care fusese deținut până atunci de sate. Până la începutul secolul al XIV - lea, în urma politicii rurale macedoneme , a fost formată o rețea aproape neîntreruptă de imobile care au înlocuit fosta rețea de comune. Satele care posedau statutul de comună în secolul al X - lea au devenit moșii fiscale , după care acestea erau cedate unei mănăstiri sau unui aristocrat .\n\nPopulația a fost densă în secolul al VI - lea, însă a fost diminuată în secolele VII-VIII . Epidemiile (cum ar fi ciumă din 541/542 și din 747) , par să fi avut un impact mai mare asupra populației decât războaiele. Din secolul al IX - lea, populația imperiului a crescut, dar a fost distribuită neuniform. Se estimează că suprafețele cultivate s-au dublat.\n\nCucerirea imperiului de către cruciați în 1204, precum și împărțirea ulterioară a teritoriilor bizantine au afectat economia agrară . Sărăcirea progresivă a țărănimii a determinat declinul cererii și a dus la o concentrare a resurselor în mâinile marilor proprietari .\n\nExpansiunea demografică a ajuns la sfârșit în cursul secolului al XIV - lea, în timpul căreia s-a produs un declin demografic. Aristocrații și-au pierdut averile, și în cele din urmă a existat o concentrare a proprietății în mâinile mănăstirilor mari și privilegiate în Macedonia..\n\nSecolele III-VI\nImperiul abia ieșit din criză în urma reformelor, s-a aflat în pragul unor transformări profunde: centralizare riguroasă și extinderea rolului statului. Au fost implementate reforme în organizarea producției, în fiscalitate și în finanțe.\n\nMicii producători și țăranii liberi își abandonau pământurile datorită fiscalității excesive și anarhiei politice interne. Suprafața cultivată a scăzut și tot mai multe terenuri vaste erau pustii. Pentru a valorifica pământurile abandonate, statul a acordat micilor producători scutiri fiscale, drepturi de proprietate în schimbul unor redevențe și dreptul de a-și largi domeniile proprii pe care să le lucreze cu ajutorul sclavilor . \nColonul a fost legat de pământ prin decretul din 332, dar își păstra libertatea juridică. În oraș, meșteșugarii și negustorii au fost integrați în \"collegia\"(corporații), fiind legați de meseriile pe care le exercitau și erau făcuți responsabili pentru bunurile lor și desfășurarea activității.\n\nÎn timpul împăratului Dioclețian s-a făcut disocierea dintre jugum/unitatea fiscală (suprafață de pământ lucrabila) și caput (capacitatea de muncă). Impozitul era calculat pe jugatio (pământ) și capitatio (persoană).\n\nÎn timp ce procesul de ruralizare s-a intensificat în occident, în orient, reformele au stopat efectele crizei. Economia a fost redresată de rezultatele înregistrate în agricultură. Insecuritatea și fiscalitatea excesivă au stat la baza consolidării marelui domeniu și extinderii patronajului.\n\nVilla-marele domeniu a prosperat și s-a extins pe seama micii proprietăți țărănești. A devenit o unitate economică și administrativă, înzestrată cu largi imunități. Mulți țărani, coloni și sclavi își găseau refugiu pe marele domeniu pentru a fugi de agenții fiscali și a se adăposti de climatul de insecuritate. Renunțau la proprietățile lor în schimbul protecției, căci organele publice nu le mai putea oferi siguranță .\n\nChiar dacă edictele interziceau patronajul, în ciuda pedepselor severe enunțate, acestea n-au avut efecte în față msicarii irezistibile din societate. S-a format o clasă de mari proprietari ce își disputau puterea în provinciile administrației de la Constantinopol. Mica proprietate țărănească liberă s-a menținut în toate provinciile imperiului roman târziu, mai ales pe platourile înalte din Balcani și Asia Mică unde aristocrația nu se putea extinde.\n\nÎn vârful ierarhiei se află aristocrația funciară, înzestrată cu imense domenii pe care le puteau extinde. Profitau de tulburările sociale și politice din imperiu. Aveau puteri economice și politice și dețineau poziții în administrația centrală, provincială, în senat și în armată. Din rândurile aristocrației făceau parte vechii proprietari funciari-aristocrații senatoriali, proprietarii ecleziastici, municipali și cei din Casa Imperială, care dețineau proprietăți imense cu venituri anuale de 500-600 livre de aur . În lipsa mâinii de lucru servile, terenurile erau arendate și astfel au dobândit mari averi.\n\nMagnus din Siria, fost comandant militar, administrator vamal și administrator a două case divine, a devenit stăpânul unor domenii care îi aduceau venituri anual de 1000 de livre de aur. Din familia Appion din Egipt erau membrii care dețineau poziții înalte în administrația imperială . Teodosie Ioan Appion I era guvernator al provinciei Arcadia, perfect al pretoriului. Fiul acestuia, Strategios Appion a devenit magister officiorum și șef al vistieriei imperiale în timpul lui Iustinian.Nepotul lui Teodosie a primit consulatul în 540 și a îndeplinit funcția de tribun. Ultimul membru Appion menționat în papirusurile egiptene a fost Strategios al III-lea Appion care a trăit în secolul VII. După invazia persană, familia Appion a dispărut de pe scenă istoriei. Familia Appion era cea mai însemnată familie de proprietari funciar din Egipt, având domenii repartizate în regiuni , administrate de funcționari care formau un corp bine constituit, în afara agenților statului. Încasările asupra cheltuielilor era evaluat la 178 de livre pe an, iar banii datorați fiscului erau trimiși la Alexandria, fără a trece în mâinile funcționarilor provinciali, căci transporturile erau însoțite de soldați particulari și casieri.\n\nStructura producătorilor era alcătuită din sclavi, coloni și țărani liberi. Sclavii erau folosiți în atelierele meșteșugărești în oraș, pe când în mediul rural erau reduși că număr. Țăranii Liberi erau organizați în comunități sătești libere și dețineau un lot de pământ care era o proprietate deplină și ereditară. Colonii erau categoria cea mai numeroasă, alimentată cu elemente provenite din rândurile celor două categorii.\n\nSecolele VII-IX\nImperiul Bizantin a pierdut provinciile orientale și bogatele metropole ce erau pilonii economiei monetare mediteranene în fața arabilor, inclusiv grânarul imperiului-Egiptul, și teritoriile balcanice după instalarea slavilor.\n\nRedus la Asia Mică, Constantinopol și Thessalonic, Imperiul Bizantin și-a găsit un echilibru prin deplasarea centrului de greutate economic din orașele orientale în provinciile agricole anatoliene. Procesul de ruralizare a societății a fost singura soluție pentru ca Bizanțul să-și asigure existența. \nAsia Mică a devenit noul grânar al Constantinopolului, cunoscând o dezvoltare agricolă remarcabilă și devenind principalul factor de stabilitate în viața economică a statului.\n\nDacă anterior, marea proprietate aristocratică își exercită supremația necontestată, acum, imperiul era dominat de mica proprietate țărănească liberă. Aristocrația funciară avea dificultăți în a se adapta la noile condiții economice și politice într-un climat de insecuritate provocat de invaziile străine. Mica proprietate țărănească de pe platourile anatoliene și balcanice era protejată și revitalizată prin masive colonizări de populații orientale și slave datorită conștientizării politicii imperiale de interesele fiscale și militare.\n\nChorion/comunitatea rurală devenise elementul central al vieții agricole bizantine. Țăranul deținea un lot de pământ , o proprietate deplină și ereditară. Își lucra pământul propriu, dar și pășunile, pădurile și pământul necultivat alături de ceilalți membri ai comunității. Comunitata rurală forma o unitate administrativ-fiscală, membrii ei fiind solidari și responsabili de plata impozitelor, participând periodic la distribuirea loturilor abandonate de stăpânii lor. La nivelul micii colectivități, litigiile erau frecvente, astfel , se desfășurau procese în care problemele se aduceau în față judecătorilor obștei, aleși din cadrul comunității respective , conform legii rurale-Nomos georgikos, elaborată în timpul domniei împăratului Iustinian al II-lea.\n\nVechea aristocrație încă se mai menținea în Asia Mică, în Paphlagonia-coasta micrasiatică a Pontului, ca Philaret care deținea 40 de domenii, 600 de boi, 12 000 de oi, 100 de atelaje de muncă, numeroși sclavi. Văduva Danielis stăpânea în Pelepones 80 de domenii, 3000 de sclavi și turme de vite, fiind una dintre căile de constituire a unei noi categorii sociale de proprietari funciari aflați în ascensiune, menționați ca „puternici” (dynatoi).\n\nPolitica agrară macedoneană (922-1025) \nÎn anii 922-1025, împărații dinastiei macedonene au luptat pentru apărarea micii proprietăți țărănești libere împotriva dynatilor (puternicii) din rândurile aristocrației. Ascensiunea aristocrației a rezultat în urma subminării , dizolvării comunităților rurale și presiunii exercitate de dynati. Dynatii, înalți funcționari din theme, beneficiari ai secularizării bunurilor monastice în urma crizei iconoclaste, au devenit mari stăpâni de domenii. \nLeon al VI-lea, nevăzând pericolul, a anulat vechile restricții impuse dregătorilor militari până atunci de a achiziționa bunuri imobiliare. A abrogat dreptul de preemțiune și a grăbit declinul comunităților rurale. Țăranii cădeau astfel sub dependența dynatilor laici și ecleziastici, devenind paroikoi-vecini.\n\nRoman Lecapenos ia la cunoștință pericolul, știind că mica proprietate era esențială pentru plata impozitelor și îndeplinirea sarcinilor militare. Printr-o diplomă imperială/novela din 922, vechiul mare drongar al flotei a restabilit dreptul de preemțiune din sânul comunității rurale pentru a se opune mai eficient dynatilor. Bunurile militare acaparate de dynati au fost înapoiate țăranilor pentru a reface valoarea loturilor stratiotice. Legea prevedea restituirea bunurilor funciare înstrăinate în ultima decadă.\n\nÎn 934 este emisă novela care sprijină mică proprietate lovită de foametea din iarnă 927-928. Îi obligă pe marii proprietari să-și înstrăineze bunurile, orice tranzacție , donație sau moștenire fiind anulată. Orice proprietate achiziționată la jumătate de preț era înapoiată fără despăgubire. Dacă vânzarea a fost la preț normal, țăranului îi era restituită , însă era obligat să înapoieze suma primită în 3 ani . Agenții proceselor dizolvante din interiorul comunităților sătești , înalții funcționari, au fost denunțați pentru că au acumulat averi și au lovit în interesele statului. Succesorul lui Roman, Constantin VIII, a întărit dispozițiile înaintașului, fixând valoarea minimă a loturilor militare la 4 livre pentru soldați și 2 livre pentru marinari, termenul de prescripție fiind stabilit la 40 de ani.\n\nPrin novela din 964, ofensiva marii proprietăți monahale a fost oprită, prin interzicerea unor noi așezăminte monastice și a achiziționării pe alte căi de către biserica și mănăstiri a altor noi proprietăți. Legea a oprit intrarea locuitorilor valizi în mănăstiri. \nPrin novela din 967, Nikephor I Phocas, din familie aristocratică, a întrerupt politica predecesorilor săi și a slăbit dreptul de preemțiune. A acordat dynatilor drept de achiziționare a proprietății părăsite din interiorul comunității țărănești. Orice înstrăinare a loturilor stratiotice era interzisă, iar cele înstrăinate erau restituite fără despăgubire. Valoarea acestora a crescut de la 4 la 12 livre. Se dorea de astfel crearea unei cavalerii grele cu armament mai costisitor care să facă față inamicilor.\n\nLegislația macedoneană antiaristocratică a atins apogeul sub Vasile al II-lea care a emis în 996 o novela radicală prin care apără mica proprietate țărănească și stratiotica. A anulat termenul de prescripție de 40 de ani iar astfel orice achiziție de bunuri funciare din anul 922 era declarată nulă. Proprietățile țărănești au fost înapoiate fără despăgubire vechilor stăpâni. Prin novela din 1002, împăratul a reintrodus impozitul de reciprocitate, prin care dynatii laici și ecleziastici plăteau statului capitația și celelalte impozite pe care țărănimea nu le puteau plăti, rezultând proteste.\n\nPolitica macedoneană nu a putut opri ofensivă marii proprietăți datorită caracterului contradictoriu, fiscalității excesive și reorientartea politicii externe. Proprietățile stratiotice au slăbit, masele de țărani liberi au ruinat, devenind pradă ușoară a puternicilor. Măsurile anterioare au fost anulate la presiunea aristocrației funciare.\n\nOrașul bizantin în secolele X-XI \nDupă o perioadă de declin, viața urbană își revine conform lucrării \"Cartea eparhului\", care a fost atribuită inițial împăratului Leon VI, o culegere de norme și reglementări, ce prezintă viața meșteșugarilor și negustorilor, a breslelor și corporațiilor. Controlul asupra drumurilor comerciale a fost reluat. Comerțul se desfășura spre Occident (pe valea Dunării sau prin Peninsula Balcanică), spre nord, în Rusia pe Nipru, spre Marea Neagră, și spre Orient, prin drumul mătăsii, prin Marea Roșie sau Golful Persic. \nMicii comercianți și negustori contribuiau la visteria bizantină cu plata taxei de 10-18% din valoarea mărfurilor. \nEparhul/prefectul orașului era primarul Constantinopolului, având atribuții largi, ocupând poziția a doua sau a treia în ierarhie. Eparhul era numit direct de către împărat din rândurile persoanelor apropiate prin edict, iar în cadrul ceremoniei de învestitură, primea centură, conform lucrării \" Despre Ceremoniile curții bizantine\" de Constantin VII.\n\nEparhul avea atribuții administrative și juridice. Asigura ordinea publică , pedepsea delictele, supraveghea sclavii eliberați, piețele, spectacolele, manifestările publice, interzicea unor indivizi intrarea în oraș, având sub ordinea sa un corp de poliție urbană, Se ocupa de curățenia orașului, împodobirea acestuia când împăratul se plimbă pe străzile orașului sau cu ocazia vizitelor oficiale. Era considerat vocea împăratului căci prin intermediul său, împăratul vorbea poporului. Când împăratul absenta, eparhul conducea deplin capitala. \nProducția, vânzările, meseriile, corporațiile erau sub controlul său. Supraveghea calitatea produselor, materiile prime, și împiedica realizarea unor stocuri pentru a se obține profituri mari. Stabilea prețurile piețelor, decidea în privința importului și exportului mărfurilor, deschiderea magazonelor, birourilor și atelierelor, rezolva abaterile grave și divergențele. \nAvea un personal auxiliar numeros: cancelaria prefectului, care avea un sigiliu propriu pentru corespondență, aplicat pe unități de măsură și greutate, pentru a garanta respectarea normelor. Corpul personal condus de legatharios, locțiitorul eparhului, supraveghea corporațiile, importurile și exporturile, negustorii străini. Inspectorul maritim controla navele din porturile orașului.\n\nEparhi ca Roman Argyros au ajuns împărați. La sfârșitul sec. XI, puterea eparhului a decăzut, atribuțiile fiind preluate de magistrați, iar negustorii italieni instalați din sec. XII în capitală au restrâns autoritatea eparhului.\n\nLa conducerea corporațiilor erau prostatai/exarchoi, iar în fruntea corporației notarilor era primicerul. Fiecare breaslă avea un singur șef, ca cea a notarilor, argintarilor, săpunarilor, pe când breslele cârciumarilor, negustorilor de peste, mătase brută, aveau mai mulți șefi. \nȘeful corporației era numit de eparh din rândul membrilor breslei.Șefii corporațiilor reglementau relațiile cu statul reprezentat de eparh privind respectarea normelor. \nPentru a intra într-o breaslă, persoanele trebuiau să nu fie membrii altor corporații, să nu fie străine, să le fie verificate capacitățile și integritatea morală, să fie acceptate de eparh, șefi și de colegi, și să plătească o taxa. \nNumărul membrilor unei corporații nu era fix, exceptând corporația notarilor care era de 24. Persoana care deschidea un magazin sau un atelier trebuia să facă parte din corporația care se ocupă de domeniul respectiv și să fie aprobat de eparh.\n\nStructurile sociale urbane \nStructura era eterogenă și ierarhizată. În fruntea ierarhiei era aristocrația senatorială.\nUrma orășenimea care avea rol economic, alcătuită din negustori, fierari, patroni de ateliere, înscriși în corporații pentru a-și începe activitatea economică și aprobați de eparhi. \nLucrătorii meșteșugari lucrau în ateliere în număr de 2-3, legați de patron printr-un contract pe perioada determinată (prin care erau stabilite salariul și obligațiile), plătiți cu 10-15 nomisme pe an. \nSclavii erau folosiți în atelierele imperiale, fiind plătiți cu 30-50 de nomisme și având hrană asigurată.\n\nCalitatea materiilor folosite, puritatea aurului și a argintului, calitatea produselor din ateliere erau verificate. Producerea stofelor de lux avea loc numai în atelierele imperiale. Erau numerose corporații în domeniul textilelor: torcătorii de mătase, țesătorii, vopsitorii, negustorii de mătase brută etc. \nSe încerca evitarea surplusului de bunuri și erau impuse reglementări pentru bună aprovizionare a orașului pentru a împiedică izbucnirea unei crize și revolte ce puneau tronul imperial în pericol. Centrul capitalei era rezervat comerțului articolelor de lux d-ea lungul străzii Mese. \nProdusele mirositoare erau vândute la marginea orașului, deși doar băcănii puteau să activeze în tot orașul. Unitățile de măsură și greutatea erau verificate . Se sancționa produsele de calitate inferioară, falsificarea monedelor sau alterarea metalelor prețioase. \nVânzarea purpurei și a bijuteriilor în afara imperiului era interzisă. Activitatea economică era dirijată de autorități în beneficiul statului și populației.\n\nPronoia \nÎmpărații Comneni, pentru a rezolva problemele interne, au recurs la o soluție: instituirea pronoiei-\"grijă\". Statul ceda unui particular un număr mare de contribuabili pentru că in schimbul concesiunii temporare și condiționate, particularul să îndeplinească sarcini militare față de stat. Numărul contribuabilor cedat era calculat pentru a ajunge la nivelul posotes-venitul anual al pronoiarului din care să-și asigure procurarea echipamentului militar și pentru a-și întreține familia. În secolul XIII, venitul era de 60 de hyperperi, scăzând la 10.\n\n Pronoia era o instituție apărută la inițiativa imperială, statul fiind singurul deținător al pământurilor, iar împăratul era singurul care putea să acorde pronoia printr-o diplomă imperială. \n Pronoia avea caracter viager și condiționat, și putea fi retrasă în cazul neîmplinirii sarcinilor militare ale pronoiarului. \n Statul își păstra drepturile asupra bunurilor, putând oricând revoca sau reînnoi, și putând micșora sau mări veniturile. \n Pronoia constă în cedarea unui număr de contribuabili sau a veniturilor unor vămi, locuri de pescuit sau mine. \n Pronoiarul era funcționar imperial, putând să strângă impozite pe care le plăteau parecii, funcționarii publici dispărând.\n\nÎmpărații acordau veteranilor daruri de pareci, ajungând apoi să le distribuie la scară largă croitorilor și fierarilor apți de luptă. Statul își putea asigura astfel forțele militare necesare. Nu a fost suficient și statul a creat bunuri militare de tip stratiotic, refăcând categoria țăranilor-stratioti.\n\nDupă cucerirea Constantinopolului din 1204, arhonții greci locali s-au supus cuceritorilor latini, cu condiția că fii acestora să respecte jurământul de vasalitate și serviciul militar în schimbul păstrării pronoiei. Țăranii dependenți-pareci au rămas pe loturile lor, dependenți de pronoiarii bizantini sau latini. Arhonții greci își puteau transmite pronoia ereditar.\n\nÎn Imperiul de la Niceea , organizarea militară era pe baza bunurilor stratiotice și sistemului pronoiar. Mulți indivizi obțineau locuri de pescuit, vămi și mine sub formă de pronoia, doar că unii pronoiari obțineau posotes-ul de la pareci, alții îl realizau din taxele pentru locurile de pescuit, taxele vamale sau din veniturile minelor. \nS-a emis documentul \"Formular pentru atribuirea de pareci unui pronoiar\". \nDupă recucerirea Constantinopolului din 1261, Mihail VIII i-a recompensat cu generozitate pe cei care l-au sprijinit, aristocrați și militari, răsplătiți prin acordarea de pronoia sau pronoia ereditare. Din 1272 , mercenarii primeau solda anuală mărită la 24 hyperperi pe an, iar pronoiarii primeau 36 hyperperi pe an. Pronoia era o posesiune temporară, având caracter condiționat. Dacă stratiotul nu-și putea îndeplini sarcinile militare, putea fi pedepsit și înlocuit de un alt stratiot. \nDin secolul XIII, Bizanțul apela la mercenari străini, dar în perioada pătrunderii turcilor în Asia Mică, s-a recurs la distribuirea proprietăților mănăstirești sub formă de pronoia.\n\nRelațiile Internaționale\n\nRelațiile dintre Bizanț, Papalitate și Carol cel Mare\n\nDin timpul domniei împăratului Iustinian, scaunul pontifical a intrat sub influența împăraților bizantini. Majoritatea papilor erau desemnați de împărații de la Constantinopol. Când papalitatea întâmpina rezistență, basileii nu ezitau să-și afirme controlul asupra scaunului pontifical. Papa Martin I care a ocupat scaunul pontifical în secolul al VII-lea fără aprobarea Constantinopolului, s-a opus politicii împăraților bizantini, Heraclius și Constant, care încercau să găsească o formulă de compromis între monofiziți și ortodocși. Constant l-a chemat pe Martin la Constantinpol în 653, acuzându-l de trădare și l-a condamnat să fie maltratat în public. Apoi, l-a exilat în Chersones, unde a murit la scurt timp.\n\nLa începutul secolului al VIII-lea, papalității i s-a oferit un prilej favorabil pentru a scăpa de sub tutela Bizanțului. Constantinopolul era atunci devastat de luptele iconoclaste. Papalitatea și-a căutat un aliat în Europa Apuseană. Acel aliat avea să fie Pepin cel Scurt din Franța de azi. Scopul lui Pepin era să ocupe tronul franc și să-i alunge pe merovingieni. Acesta a fost în cele din urmă încoronat de papa Ștefan al II-lea după ce papalitatea a beneficiat de intervenția francilor în Italia. Pepin a recucerit teritoriile fostului exarhat al Ravennei din mâinile longobarzilor și le-a încredințat papei, și nu împăratului de la Constantinopol. Acest act a stat la baza creării statului pontifical care și-a continuat existența până la jumătatea secolului XIX.\n\nCa reacție, împăratul de la Constantinopol a protestat și a scos diocezele din sudul Italiei și Illyricumului de sub autoritatea papalității și le-a trecut sub autoritatea patriarhiei de la Constantinopol. Relația strânsă dintre regatul franc și scaunul pontifical a fost continuată și de fiul lui Pepin, Carol cel Mare. \nCarol a intervenit în Italia în urma solicitării venite din partea papalității, țintă fiind Regatul Longobard. În 774, Carol cel Mare a cucerit Regatul Longobard și s-a proclamat regele francilor și longobarzilor. Carol și-a continuat acțiunile militare în Peninsula Iberică unde a pus bazele Mărcii Cataloniei. Apoi s-a îndreptat spre Pannonia unde i-a înfrânt pe avari, și în cele din urmă, spre Saxonia unde i-a supus pe germani.\n\nCarol și-a dovedit atitudinea de adevărat apărător al creștinismului. A mai acordat un alt sprijin papalității în anul 799 când Papa Leon al III-lea s-a confruntat cu o revoltă din partea populației romane și a aristocrației. După ce a fost aruncat în închisoare, acesta a cerut ajutor lui Carol cel Mare. Carol a intervenit și l-a repus pe papa pe scaunul pontifical.\n\nÎntre timp, Bizanțul se confruntă cu propriile probleme interne generate de criză iconoclastă și cu ascensiunea Hanatului Bulgar pe plan extern. Constantin al V-lea s-a preocupat în prima domnie a sa de problemele de pe frontieră orientală. A condus 9 campanii împotriva hanatului, aducându-l în pragul prăbușirii. Dar moartea sa din 775 și dispariția lui Leon al IV-lea aveau să compromită succesele obținute de bizantini. A urmat o perioada de regență a Irinei, care a preluat conducerea imperiului ulterior, asta în timp ce Hanatul Bulgar se refăcea. În 778, Irina a trimși un corp de armată în Italia care a fost nimicită de armata francă.\n\nÎn concluzie, conform scrisorii lui Alquin, tronul de la Constantinopol era vacant, căci era ocupat de o femeie, iar papalitatea traversa o perioadă de criză. Singură putere reală a lumii creștine era Regatul Franc, Carol cel Mare fiind considerat unica speranța a lumii creștine, depășind puterea spirituală a papalității și cea temporală de la Constantinopol.\n\nPe 25 decembrie, anul 800, Carol a coborât în Italia fiind primit cu mare fast la Roma de către papa Leon al III-lea. Carol a fost luat prin surprindere conform unor anale, fiind încoronat de papa ca împărat. Carol a fost însă nemulțumit că papa a fost cel care i-a pus coroana pe cap în contextul în care la Bizanț împăratul era cel care se încorona singur. Astfel, a izbucnit un conflict între Carol și Papa. \nConstantinopolul consideră că ceea ce se petrece în Italia era doar o revoltă la adresa autorității imperiale. Împărații bizantini încă considerau Italia ca fiind un teritoriu cuvenit Bizanțului. \nPentru papalitate, Imperiul Carolingian era unicul imperiu roman, papa insistând ca regele francilor, Carol cel Mare, să preia titlul de Împărat al Romanilor. Carol a refuzat acest titlu (ulterior, Ludovic cel Pios a acceptat acest titlu).\n\nCarol cel Mare percepea puterea imperială ca o stăpânire asupra mai multor regate. Titulatura lui Carol era cea de Imperator Augustus și rege al francilor și longobarzilor. Carol a încercat să obțină recunoașterea titlului de Imperator de la Constantinopol, atunci condus de împărăteasa Irina. Cronicarul bizantin Theophanes a scris despre un posibil proiect de alianța matrimonială dintre Carol cel Mare și împărăteasa Irina, prin care imperiul apusean și cel răsăritean să fie reunite. Un astfel de proiect de alianță a fost realizat între fiica lui Carol cel Mare și Constantin al VI-lea, dar logodna celor doi a fost ruptă după ce Carol s-a supărat pentru că nu a fost invitat să participe la cel de-al șaptelea conciliu ecumenic de la Niceea. În 802, Irina a fost înlăturată de la conducerea imperiului, iar noul împărat , Nikephoros I, a refuzat ferm recunoașterea titlului imperial al lui Carol.\n\nCarol a făcut presiuni asupra Constantinopolului prin atacarea orașelor bizantine din Dalmația și asedierea Veneției. Dar în 812, în condițiile în care conflictul cu Hanatul Bulgar a fost reluat, Mihail I Rangabe, ginerele și urmașul lui Nikephoros I, a trimis o solie la Aachen care să-i recunoască titlul de „Basileu” al lui Carol cel Mare. Eginhard susține că împăratul Carol a fost chiar numit „frate” al împăratului de la Constantinopol.\n\nTitlul imperial bizantin a fost schimbat în „Basileu al Romeilor”. Prin acest titlu, împărații de la Constantinopol și-au dorit să demonstreze că ei sunt succesorii spirituali ai cezarilor din antichitate și că puterea lui Carol cel Mare era limitată și nu era universală că a împăratului bizantin. Având însă titlul de „frate”, Carol făcea parte din familia de principi.\n\nDupă moartea lui Carol, situația s-a schimbat. Ludovic cel Pios a preluat titlul de Imperator Romanorum, fiind încoronat de papă. Conflictul de doctrina dintre Bizanț și Apus s-a menținut până la dispariția Imperiului Carolingian. Conflictul avea să fie reluat în secolul X cu Otto I când a fost încoronat de papă ca împărat al Sfântului Imperiu Român. \nDonatio Constantini:\nAr fi apărut în secolul VIII pentru a legimita posesiunile din fostul exarhat al Ravennei. \nAr fi apărut în secolul IX când s-a conturat conflictul dintre papalitate și Carol cel Mare. \nPapalitatea a apelat la documentul „Donatio Constantini” pentru a demonstra că puterea sa ecleziastică este superioară celei imperiale și că papa este singurul care poate încredința puterea imperială, având autoritate asupra Italiei și a provinciilor occidentale. Papalitatea revendică supremația creștinității, Papa considerându-se capul Bisericii Creștine asupra celorlalte scaune patriarhale de la Constantinopol, Antiohia, Alexandria sau Ierusalim. \nReacțiile provocate de acest document au fost diferite. Mulți au susținut că e fals, ca împăratul Otto al III-lea care a cerut arderea documentului și tăierea mâinii celui care a creat acest document fals. \nÎn secolul XIII, pontifii au ordonat ca scenele din Donatio Constantini să fie expuse pe pereții unei biserici din Roma. \nBizanțul consideră că împăratul de la Constantinopol era urmașul împăraților romani, susținând ideea că împăratul Constantin s-a mutat la Constantinopol ca împărat roman.\n\nRelațiile cu Rusia\n\nÎn secolul VII, în stepele nord-pontice s-a constituit un stat khazar care controla zona de stepă a Europei răsăritene și s-a impus în fața uniunilor tribale turco-mongole. Khazarii au fost și aliați ai bizantinilor, relațiile dintre aceștia și greci fiind intense. Bizantinii se aprovizionau cu cereale din zona bazinului pontic.La mijlocul secolului IX, în stepele nord-pontice și-a făcut apariția formațiunea nord-pontică fondată de Rurik conform cronicii lui Nestor.\n\nIstoricii bizantologi germani susțin însă că statul a fost creat de varegi, pe când istoricii ruși susțin că a fost fondat de slavi. Termenul de „rus” apărea în sursele europene și musulmane ca desemnând varegii scandinavi. Varegii erau negustori și ulterior s-au pus pe cucerit teritorii.\n\nFiul lui Rurik, Oleg, a cucerit Kievul și a pus bazele statului kievean, cu centre la Kiev și Novgorod. Varegii reprezentau triburile slave și structurile patriarhale. Ulterior, varegii au fost absorbiți de slavi. Oleg a intenționat apoi să dezvolte comerțul pontic, doriind să asigure securitatea arterei care lega Marea Baltică de Marea Neagră.\n\nRușii au atacat Constantinopolul în 859-860 cu 2000 de corăbii , stârnind panică imperiului. Atacul a fost respins de bizantini la comanda Patriarhului orașului, Photios, care a ordonat folosirea focului grecesc.\n\nÎn secolul X, Oleg a declanșat un alt atac, care se încheie cu un tratat prin care Leon VI acordă privilegii negustorilor ruși, textul acestuia păstrându-se în cronică lui Nestor. Rușii primeau privilegii mai extinse decât ceilalți negustori, fiindu-le asigurați banii pentru a se întoarce în ținuturile lor și puteau să se stabilească în capitala bizantină timp de un an, exceptând iarnă.Fiul lui Oleg, cneazul Igor, a încercat să-și sporească privilegiile comerciale și a asediat capitala în anii 941-944 pentru a forța mâna împăratului. Roman Lecapenos a reînnoit privilegiile acordate de Leon VI. În societatea rusă au pătruns influențe bizantine. Rușii au fost creștinați.\n\nÎn 945, cneazul a fost ucis, iar soția sa, Olga, a guvernat ca regentă în numele fiului său, Sviatoslav. Olga, când s-a creștinat, a fost botezată chiar de patriarhul Constantinopolului. Planurile ei de a creștină ținuturile rusești au fost zădărnicite de fiul ei.\n\nSviatoslav a mărit teritoriul statului rus după organizarea campaniilor împotriva khazarilor. Sviatoslav a încercat să se instaleze apoi la sud de Dunăre, dar după ce a fost înfrânt în 971 de Ioan I Tzimiskes, a fost forțat să părăsească Balcanii, iar în 972 a fost asasinat de pecenegi.\n\nA fost succedat de Vladimir, fiul său nelegitim, care în 980, a preluat conducerea statului rus, care a condus până în 1015. Vladimir i-a acordat sprijin lui Vasile II în reprimarea revoltelor aristocraților bizantini. A primit mâna surorii împăratului, Ana Porfyrogeneta după ce a făcut presiuni asupra cetății Chersones, unde avea să aibă loc nuntă și să înceapă construirea bisericii Sfântului Ioan. În Rusia au ajuns prin intermediul Anei o serie de icoane și vase liturgice. În 988 a avut contacte cu Sfântul Imperiu Roman, khazarii mozaici și bulgarii musulmani de pe Volga, și până la urmă s-a creștinat pe rit ortodox. Vladimir a ordonat distrugerea idolilor păgâni și a inițiat seria de botezuri a populației la Nipru. Rusia a intrat în sfera de influență bizantină, consolidând supremația patriarhiei ortodoxe bizantine în Europa răsăriteană.\n\nÎn timpul împăratului Constantin Monomahul au mai avut loc tensiuni după ce rușii au inițiat o altă expediție de cucerire a capitalei bizantine. Relațiile au fost în general amicale. Mulți arhitecți bizantini au plecat în Rusia. Cnezatul Kievean a devenit un stat ortodox, iar după prăbușirea Imperiului Bizantin, țarii ruși s-au considerat moștenitorii și continuatorii civilizației bizantine, însuși Ivan cel Groaznic preluând titlul împăratului bizantin.\n\nRelațiile cu Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană\n\nÎn timpul dinastiei macedonene, în Occident, urmașii lui Carol cel Mare au abandonat concepția acestuia, chiar din timpul lui Ludovic cel Pios și au preluat titlul de Împărați ai Romanilor, încercând chiar să cucerească teritoriile bizantine din Italia. Este adevărat că au existat momente de apropiere în vremea lui Vasile I Macedoneanul, când bizantinii intervin în Italia pentru a recupera teritoriile cucerite de arabi în sudul Peninsulei unde s-au pus bazele unui emirat propriu la Bari.\n\nO flota bizantină beneficiind de ajutorul lui Ludovic II au reocupat cetatea Bari în 871, emiratul arab fiind desființat. Însă această apropiere nu s-a menținut prea mult timp pentru că cei doi protagoniști au intrat din nou într-un conflict de doctrina politică în jurul titlului de împărat roman. În aceeași perioadă, în Italia au început să joace un rol din ce în ce mai important principii longobarzi, în multe cazuri aliați ai statului bizantin, alături de Papa Ioan VIII, dezamăgit de urmașul lui Ludovic III, Carol cel Pleșuv. Ultimii ani de domnie ai lui Vasile I Macedoneanul sunt marcați de campanii majore în Italia.\n\nTot în sec. X are loc o apropierea a papalității față de statul bizantin, în contextul în care presiunea arabă devine din ce în ce mai mare ( în 902,arabii cuceres întrega Sicilie). În acest context, papa Ioan X organizează o „cruciadă creștină” împotriva arabilor din sudul Italiei, acțiunea lui fiind susținută de flota bizantină.\n\nÎn deceniile următoare, în Occident se ridică Imperiul Romano-German, mai întâi sub conducerea lui Henric Păsărarul, și apoi sub conducerea lui Otto cel Mare, care a domnit între 937-973. Otto cel Mare și-a legat numele de victoria asura maghiarilor la Lechfeld în 955, după care vine în ajutorul papei Ioan XII, învingându-i pe longobarzii din Italia. Aceste acțiuni ale sale constituiau momente decisive pentru încoronarea sa ca împărat. Evenimentul are loc la Roma în februarie 962, Otto fiind încoronat de papa Ioan XII, cu care chiar avea să între în conflict la scurt timp după aceea ( Ioan XII era caracterizat ca fiind un desfrânat, având nenumărate amante și se povestește chiar că la un moment dat, fiind beat, l-ar fi numit diacon pe unul dintre grăjdarii săi, după cum fără nici un motiv papa l-a numit episcop pe un băiat de 10 ani). Papa Ioan VII a murit în 964 după ce fusese inițial înlăturat de pe scaunul pontifical, iar potrivit lui Liutprand, Papa Ioan VII a fost ucis de diavol.\n\nOtto cel mare și-a luat titlul de „IMPERATOR FRANCORUM”, iar în bulă de învestire scria ”INOVATIUM IMPERII FRANCORUM”. După încoronare, Otto cel Mare a trimis o primă solie la Constantinopol, cerând din partea împăratului recunoașterea titlului său imperial. Cererea lui a fost respinsă cu fermitate și în aceste condiții, Otto face presiuni asupra teritoriilor bizantine atacând cetatea Bari, însă fără succes. După ce și-a asociat și fiul la domnie, pe Otto II, Otto cel Mare a trimis o solie condusă de Liutprand de Cremona, de această dată cerând nu numai recunoșterea titlului imperial, ci și mâna porphyrogenetei Ana pentru Otto II.\n\nÎmpăratul Nicephor II Phocas a condiționat cererile de renunțarea drepturilor asupra orașelor Ravenna și Roma. Practic, Nicephor îi refuză cererile împăratului german printr-o formă mai voalată, Otto neavând cum să renunțe la aceste drepturi. În consecință, Otto a continuat să facă presiuni asupra orașelor bizantine din Italia.În 969, Ioan I Tzimiskes, a cărui atenție era îndreptată către Peninsula Balcanică, dar și către Orient, acceptă căsătoria uneia dintre nepoatele sale Theophano cu Otto II și recunoașterea titlului de ”BASILEU AL ALAMANILOR” pentru Otto cel Mare. Este adevărat că Theophano nu era o porphyrogenetă, dar Otto I acceptă alianța și renunță la pretențiile asupra sudului Peninsulei Italiei.\n\nOtto II nu are o domnie foarte lungă. Domnește până în 982 și își asumă titlul de împărat al romanilor, iar după 976, această asumare avea să îl aducă pe Otto II într-un nou conflict cu Constantinopolul. Prin intermediul Thephanei au pătruns influențe bizantine în Imperiul German și a fost admirată pentru că a reușit să asigure tronul pentru fiul ei, Otto III. O nouă încordare a relațiilor are loc când Otto III preia tronul în jurul anului 1000, acesta fiind educat în stil bizantin, desemnează un nou pontif care își ia numele de Silvestru II. Ulterior, potrivit relatărilor, acesta a profanat mormântul lui Carol cel Mare și a utilizat însemnele imperiale care aparțineau monarhului carolingian. Totodată, a mutat capitala la Roma, care era capitală lumii, după cum biserica romană era mama tuturor bisericilor. Și-a asumat rolul de protector al Bisericii, a creat episcopate și mai ales demnități după modelul celor bizantine, astfel că ambiția lui era total diferită de cea a bunicului său, visul lui fiind de a reface Imperiul Roman. Otto III a murit la vârstă de 22-23 de ani, în 1002, iar potrivit dorinței sale a fost înmormântat la Aachen alături de Carol cel Mare. După moartea lui Otto III, urmașii săi au abandonat linia politică a acestuia și și-au concentrat atenția asupra principalelor teritorii pe care le controlau (Italia și Germania).\n\nBiserica\n\nLuptele Hristologice\n\nÎn perioada marilor migrații, imperiul bizantin s-a confruntat și cu dispute religioase. În prima etapă, din secolul IV au loc dispute în jurul naturii lui Hristos. În a două etapă, în secolele V-VII, se dispută raportul naturii umane și cea divine a persoanei lui Hristos. În secolul III, creștinismul câștigă adepți pe durata crizei.\n\nÎn sec. III-IV au loc persecuțiile împotriva creștinilor căci refuzau să respecte cultul imperial. Pentru suferințele îndurate, raiul le promitea creștinilor răsplată de după moarte. Din secolul IV a fost acordat libertatea de cult creștinismului. După 313, apare necesitatea stabilirii unei dogme asupra căreia să nu mai existe dispute. Erezia însemna alegerea. \n \nÎn secolul IV se mulează pe structura societății romane biserica legală și cea oficială, dioceza devenind unitatea de baza a bisericii. S-a mulat și pe valorile societății laice. Dacă până în secolul IV avea o structura orizontală, de atunci avea să fie legitimată ierarhia, iar pozițiile înalte erau deținute de aristocrați. \n \nS-au creat tensiuni între masele de credincioși și vârfurile bisericii creștine, adepte ale unor noi valori. S-au produs rivalități între scaunele episcopale. Episcopul roman își revendică prima poziție în cadrul bisericii creștine, folosind ca argumente bazele puse de Petru și Pavel. Însă mai existau alte scaune episcopale importante în Alexandria, Antiohia, Ierusalim și Constantinopol. Din 381, Theodosius face din episcopatul Constantinopolului al doilea în ierarhia scaunelor episcopale, iar din 451 s-a stabilit egalitatea dintre episcopatul roman și cel bizantin. Constantinopolul își revendică supremația folosindu-se de argumentul intemeieirii scaunului din vechiul Byzantion de către apostolul Andrei.\n\nA izbucnit o rivalitate între episcopatul de la Constantinopol și cel al Alexandrei, sprijinit de Papa. Tensiunile sociale au alimentat disputele religioase, s-a consolidat birocrația, fiind create noi structuri administrative care apăsau asupra populației prin sistemul de colectare a impozitelor, fiscalitatea excesivă. S-au afirmat particularismele locale. Ereziile au devenit modul ideal de manifestare a nemulțumirilor față de politica promovată de Constantinopol. \n \nÎn secolul IV, un preot din Alexandria, Arius, a început să-și expună teoria potrivit căreia Dumnezeul Tatăl era nepieritor și necreat, pe când Fiul a fost creat de Tatăl și nu avea aceeași substanță cu Dumnezeul Tatăl. Biserica a provocat tensiuni în episcopatul Alexandrei, fiind convocat sinodul local la Alexandria în 320-321 prin care era condamnată doctrina lui Arius. Acesta a fost îndepărtat din Alexandria, dar a continuat să-și răspândească ideile la Nicomedia.\n\nConstantin a intervenit pentru a restaura ordinea și a convocat primul conciliu ecumenic din 325 la Niceea. Constantin l-a prezidat și a intervenit decizional. Arianismul a fost condamnat, Arius fiind exilat în Iliricum. A fost declarată dreapta credință susținută de Athanasiu, rivalul lui Arius-ortodoxia. Au fost adoptate primele poziții ale Crezului-Simbolul Niceean. Politică avea să stabilească relația Biserica-Stat, împăratul având dreptul de a interveni în problemele bisericii. Constantin l-a chemat însă pe Arius pentru a-l reabilita după concilul de la Tir din 335 și l-a desemnat drept episcopul Alexandrei. Arius a murit la scurt timp, dar arianismul a câștigat teren, fiind oficializat de Constanțiu al II-lea și susținut de Valens, apoi răspândit de Ulfila printre rândurile goților care s-au creștinat pe rit arian. Arianismul a fost o formă de rezistență antiromană, fiind adoptat de longobarzi, ostrogoți și vizigoți. \n \nÎn secolul al IV-lea apărut erezia lui Macedonius care susținea că Duhul Sfânt nu este de aceeași natură cu Tatăl și Fiul. Theodosius I a intervenit, în 381 convocând conciliul de la Constantinopol, unde Crezul a fost completat și restabilin deciziile luate la Conciliul de la Niceea. Arianismul dispare, dar rămâne în rândul populațiilor germanice.\n\nEreziile secolului al V-lea și consecințele lor – nestorianismul și monofizismul \n\nDeși luptele cristologice păreau să fi luat sfârșit, s-au fondat alte două școli cristologice în Antiohia și Alexandria în secolul al V-lea. Cea din Antiohia se apropia de linia arianistă, iar cea din Alexandria se apropia de linia mistică a lui Atanasios, Vasile cel Mare, Grigore de Nazians și Grigore de Nyssa.\n\nȘcoala din Antiohia susținea că Isus, după întrupare, era predominat de natura umană, astfel, Fecioara Maria nu putea fi considerată „Născătoare de Dumnezeu”, ideea fiind răspândită de Nestorios, care în 428, a devenit episcop al Constantinopolului .\n\nȘcoala de la Alexandria era tradiționalistă, susținând că Hristos avea o natură divină după întrupare, însă natură umană se pierdea în cea divină, astfel, ia naștere Monofizismul. Cele două doctrine s-au confruntat la cel de-al treilea conciliu de la Efes în 431. Au fost adoptate decizii privind nestorianismul, fiind condamnată ca erezie sub influența puternică a episcopului Alexandriei.Nestorios a fost depus și exilat. Conciliul de la Efes marchează victoria monofizită susținută de școală de la Alexandria, Fecioara Maria fiind declarată ca „Născătoare de Dumnezeu”.Monofizitismul a câștigat teren datorită puterii faraonice a episcopului Alexandrei. Episcopul Constantinopolului, susținut de papa Leon cel Mare, a condamnat monofizismul, iar Teodosius al II-lea a convocat un nou conciliu la Efes în 449. Au fost comise abuzuri, fiind maltratați trimișii Papei. „Sinodul tâlhăresc” a fost nerecunoscut de biserica. Urmează Marcian la tron ce era căsătorit cu sora lui Teodosius, susținătoare a ortodoxiei.\n\nÎn 451 este convocat cel de-al patrulea conciliu la Calcedon prin care erau condamnate nestorianismul și monofizisimul, stabilindu-se ca dogmă oficială diofizismul, prin care natură umană și cea divină a lui Hristos erau considerate a fi unite. După condamnarea monofizismului, tensiunile s-au accentuat în provinciile orientale, mai ales în Egipt, manifestându-se în lupte deschise între tabăra ortodoxă condusă de episcopul de la Constantinopol și tabăra monofizită, condusă de Patriarhul Alexandrei. S-a constituit prima biserica monofizită, Biserica Coptă din Egipt, urmând să fie organizate noi biserici monofizite în Siria și Armenia . Tensiunile s-au adâncit, iar împărații au încercat să facă un compromis între cele două tabere. Împăratul Zenon chiar emite edictul „Henotikon” în 482 prin care sunt interzise disputele religioase.\n\nÎn 553 , Iustinian a convocat cel de-al cincelea conciliu la Constantinopol, încercând să-i împace pe ortodocși și pe monofiziți prin condamnarea scrierilor nestoriene, dar a eșuat.În secolul VII, arabii cuceresc provinciile orientale ce opun o slabă rezistență împotriva acestora în urma tensiunilor religioase interne. Se arată inițial o toleranță față de monofiziți. Heraclius a încercat să impună două formule de compromis, emitând monoenergismul, adică cele două naturi, dar o singură energie, și apoi, monothelismul, adică cele două naturi, dar o singură voință de a acționa, ce avea să fie impusă prin două edicte din 638 și 648. Rezultatele nu au fost cele așteptate, iar în secolul VII, Imperiul Bizantin a pierdut Egiptul. În 680-681, a fost organizat cel de-al șaselea conciliu ecumenic la Constantinopol, convocat și prezidat de Constantin al IV-lea, ce condamnă ereziile, inclusiv formulele de compromis, restabilind ortodoxia, însă cu prețul pierderilor teritoriale.\n\nIconoclasmul bizantin \n\nSursele despre această perioada sunt puține căci lucrările autorilor iconoclaști au fost distruse după restabilirea cultului icoanelor. S-au păstrat fragmente în actele conciliului ecumenic din 787 sau în operele adversarilor acestora. Cele mai importante sunt cele trei tratate despre distrugerea icoanelor, scrise de Ioan Damaschinul, care se află în afara granițelor imperiului. Biserica încerca să respingă păgânismul și să revină la principiile timpurii.\n\nS-a manifestat lipsa unei poziții clare a bisericii privind cultul icoanelor. Au existat poziții ale reprezentanților de seamă ai bisericii care se opuneau venerării și prezenței icoanelor în bisericile bizantine.\n\nEusebiu din Cezareea s-a opus solicitării surorii lui Constantin să-i aducă un portret al lui Hristos, căci consideră că reproducerea trăsăturilor divine ale lui Hristos și acceptarea și venerarea unor imagini pot duce la păgânism.\n\nEpiscopul Epifanie din Salamina, în secolul V, a venit cu aceeași opinie. Papa Grigore cel Mare a primit o scrisoare de la episcopul Marsiliei prin care era anunțat că toate icoanele din bisericile aflate sub autoritatea să au fost înlăturate. Grigore a reacționat, insistând că numai prin folosirea icoanelor, poporul ignorant putea fi educat religios.\n\nCultul icoanelor s-a dezvoltat în perioada când imperiul traversa o criză gravă, iar populația își caută refugiul în biserică. În provinciile orientale influențate de monofiziți se susținea că natura divină a lui Hristos nu putea fi redată în icoane. Împărații iconoclaști că Leon III, Constantin V, Leon V, Mihail II, și Teofil erau originali din Siria, Armenia sau din Frigia. Împărătesele Irina și Teodora care au restabilit cultul icoanelor erau din Grecia și Asia Mică.\n\nInstrumentul utilizat în aplicarea măsurilor iconoclaste a fost armata, cu soldați recrutați din provinciile orientale. Chiar și musulmanii au fost influențați, califul arab Yazid II interzicând venerarea icoanelor în bisericile creștine din califat.\n\nCauze materiale/politico-ideologice : dezvoltarea cultului icoanelor a determinat populația să aibă din ce în ce mai puțină încredere în autoritățile bizantine și capacitatea acestora de a o apăra. Populația s-a refugiat la biserica către divinitate, pentru a-și asigura măcar viață de după moarte. Mulți bogați și-au donat averile bisericilor și s-au călugărit. Astfel, biserica începea să aibă un prestigiu tot mai crescut.\n\nIconoclasmul a fost declanșat prin edictul emis de Leon III Isaurianul în 726. Era interzisă venerarea icoanelor, relicvelor și moaștelor . Portretul lui Hristos de pe poartă de bronz al palatului imperial a fost distrus. S-a declanșat o revoltă care a fost reprimată brutal. Patriarhia de la Constantinopol și Papalitatea de la Roma și-au exprimat dezacordul. Revolte au izbucnit în Grecia și în Italia. În 730, pentru a obține susținere, Leon a convocat un consiliu la palatul imperial, în față căruia împăratul prezintă edictul interzicerii venerării imaginilor sacre. Patriarhul refuză să semneze, așa că este depus și este desemnat un alt patriarh, Anastasius, care acceptă și semnează edictul. Constantin V l-a înlăturat pe Leon III și i-a continuat politică. A convocat un sinod ecumenic la Constantinopol în 754 la care nu au participat patriarhii și nici papa. Astfel, a fost desemnat un patriarh iconoclast care a adoptat hotărârea care condamnă icoanele. De atunci, era interzisă fabricarea icoanelor. Cei care le fabricau erau pedepsiți, excomunicați, depuși din funcții ecleziastice, judecați că adversari ai lui Dumnezeu și era pronunțată anatema. Icoanele și picturile au fost arse , iar iconodulii au fost torturați, întemnițați sau executați.În biserici erau pictate doar scene din natură. Au fost luate măsuri severe și împotriva călugărilor, fiind obligați să se căsătorească. Averile mănăstirilor au fost secularizate, iar mănăstirile au fost transformate în cazărmi și arsenale. Mulți călugări au emigrat în Grecia sau în sudul Italiei, ori în Cipru. Leon IV a continuat politica iconoclastă. Sub regența preluată de împărăteasa Irina în numele lui Constantin VI, cultul icoanelor a fost restabilit de către patriarhul Tarasios în urma conciliului ecumenic de la Constantinopol din 786 și de la Niceea în 787. Relicvele au fost reașezate în biserici, mănăstirile au fost reabilitate, dar încă mai erau numeroși susținători ai iconoclasmului.\n\nÎn 815 s-a revenit la iconoclasm sub Leon V Armeanul după ce l-a înlăturat pe patriarhul Nichefor și în urma conciliului de la Constantinopol. Dar iconoclasmul își pierduse din susținere.\n\nÎn 843, în tipul regenței preluată de Teodora în numele lui Mihail al III-lea , cultul icoanelor a fost restaurat definitiv. Autoritatea imperială a avut cel mai mult de câștigat după ce transferul de proprietate și populație a fost făcut dinspre biserica spre sfera laică. Împăratul și-a refăcut prestigiul, iar biserica devine aliatul supus al autorității imperiale. Dar picturi, sculpturi monumentale și icoane au fost distruse. Dovezi ale picturii bizantine din sec. IV-VI se mai găsesc în Thessalonic sau în Italia.\n\nCultura bizantină\n\nIstoriografie\nEusebiu de Cezareea este considerat părintele istoriografiei creștine. Nu a fost inclus în rândurile bisericii răsăritene căci s-a împotrivit deciziei conciliului de la Niceea din 325, propunând o formulă de compromis. A scris Cronica Universală și Istoria Ecleziastică. În Cronica Universală a scris despre sistemele cronologice ale antichității-caldeean, asirian, egiptean, ebraic, grec și roman, și a redat o cronologiei a istoriei lumii de la nașterea lui Avraam în 2016 i.e.n. până în anul 303 e.n.-începutul persecuțiilor creștine. Cronica Universală scrisă în greacă a fost tradusă în latină de către Ieronim. Istoria Ecleziastică cuprindea 10 cărți, de la nașterea lui Hristos până în anul 323, punea accent pe dimensiunea temporară și se baza pe documente istorice. Lucrarea a fost tradusă în latină în secolul V de către Rufinus din Aquileia. Eusebiu a mai scris și o lucrare biografică cu caracter apologetic a împăratului, Vita Constantini, care are ca nucleu elogiul funerar rostit în 337. În secolul V au fost realizate Istorii Ecleziastice, iar genul cronicii universale s-a menținut până în secolul XII, precum cronica lui Ioan Malalas din secolul VI. \nProcopius din Cezareea a fost un alt mare reprezentant. Consilier al generalului Belizarie, dar după ce cade în dizgrație, a fost îndepărtat de la Constantinopol și trimis înapoi în Cezareea. A scris numeroase lucrări despre domnia împăratului Iustinian. \nÎn Războaiele, a încercat să fie obiectiv, concentrându-se mai mult pe personalitatea generalului Belizarie. Descrie campaniile împotriva perșilor, și apoi campaniile împotriva vandalilor și ostrogoților. Apar unele accente critice asupra lui Iustinian, ca Răscoala Nika, dar prezintă și informații geografice, istorice, culturale și etnografice bizantine. \nÎn Despre Construcții, împărțită în 6 cărți-557, a elogiat activitatea domeniului edilitar al domniei lui Iustinian, lucrarea fiind scrisă când încă se mai afla la Constantinopol. \nÎn Istoria Secretă, scrisă în 550-560, Procopius are un ton diferit în privința descrierii lui Iustinian și a soției sale, Teodora, care sunt blamați pentru duritate, catastrofe naturale, ca Iustinian era trimisul diavolului pe pământ. Procopius, fiind din rândul aristocrației senatoriale, era nemulțumit de măsurile luate de Iustinian care promova noi oameni în administrație. Iustinian este prezentat în termeni critici, sarcastici, acuzându-l de incompetență, abuzuri, corupție și vicii.\n\nMoștenirea și importanța Imperiului Bizantin \n\nSe spune că istoria este scrisă de învingători, și cel mai bun exemplu este modul în care a fost tratat Imperiul Bizantin în istorie: un imperiu urât de Europa Occidentală, așa cum a fost arătat de jefuirea Constantinopolului în timpul celei de-a patra Cruciade.\n\nSecolul al XX-lea marchează o creștere semnificativă a interesului istoricilor pentru înțelegerea imperiului și a impactului pe care l-a avut acesta asupra civilizației europene. Contribuțiile la dezvoltarea culturii, științei și vieții sociale a Occidentului au fost recunoscute cu greu și doar în ultima perioadă. Orașul Constantinopol, numit pe drept cuvânt „Orașul-Rege”, a fost o metropolă cu o importanța majoră în Evul Mediu, pe măsura importanței pe care au avut-o Roma și Atena în antichitate. Cultura bizantină reprezintă, fără nici o îndoială, una dintre cele mai importante culturi ale lumii. Datorită poziției sale unice de continuatoare a valorilor Imperiului Roman, există tendința de a fi ignorată de clasiciști dar și de medievaliștii occidentali. Este frecventă tendința acestora de a atribui continuitatea culturii romane (în Europa) doar vestului (Sfântul Imperiu Roman), deși organizatoric, statal, Occidentul a avut între secolele V și IX o situație ingrată, politic confuză. De aceea, dezvoltarea culturilor vest-europene, slave și islamice nu poate fi înțeleasă fără înțelegerea uriașei influențe bizantine. Studiul istoriei medievale europene, nu se poate face fără înțelegerea lumii bizantine. De fapt, Evul Mediu este, în mod tradițional, delimitat în timp de căderea Romei, în 476, și căderea Constantinopolului, în 1453, adică din secolul al V-lea până în secolul al XV-lea.\n\nImperiul Bizantin a fost singurul stat stabil din perioada medievală. Capacitatea militară și puterea diplomatică au asigurat vestului Europei securitatea în fața invaziilor devastatoare dinspre răsărit, într-un timp în care regatele creștine vest-europene erau profund instabile și incapabile să facă față unor provocări militare majore. Bizantinii au apărat Europa de atacurile perșilor, arabilor, turcilor selgiucizi și, pentru o perioadă, de cele ale turcilor otomani.\n\nÎn comerț, Bizanțul a fost punctul terminus al Drumului Mătăsii. A fost cel mai important centru comercial pentru cea mai mare parte, dacă nu cumva pentru toată perioada Evului Mediu. Căderea Constantinopolului, în 1453, a închis ruta terestră către Asia Mică și a determinat ruinarea Drumului Mătăsii. Aceasta a determinat o schimbare a rutelor comerciale, căutarea unora noi fiind imboldul care a dus la descoperirea Americilor de către Cristofor Columb.\n\nBizanțul a fost calea prin care cunoștințele antichității au fost transmise lumii islamice și celei europene renascentiste. Renașterea nu ar fi înflorit fără mulțimea de învățați greci care au fugit în apus după căderea Imperiului (1453) și fără prețioasele lor cunoștințe. Influența teologică asupra Occidentului, în special prin intermediul lui Toma de Aquino, a fost profundă.\n\nImperiul Bizantin a fost cel care a răspândit creștinismul în Europa, chiar dacă se încearcă, uneori, să i se limiteze importanța culturală doar la lumea ortodoxă est-europeană. Misionarii bizantini ortodocși au creștinat diferitele popoare slave și alte popoare din Europa răsăriteană. Influența bizantină se simte și în religia milioanelor de creștini din Etiopia, Egipt, Georgia și Armenia\n\nBizanțul ca entitate „mentală” a lăsat o adevărată moștenire în Europa, veritabilă ordine, tolerată de Imperiul otoman, căci turcii n-au putut-o înlocui. Spațiul acesta spiritual care i-a supraviețuit, în special în Europa de Sud-Est, a fost numit de către Nicolae Iorga „Bizanț după Bizanț”.\n\nBizanț după Bizanț \nConceptul istoric introdus de Nicolae Iorga Bizanț după Bizanț definește continuitatea unității spirituale, sub umbrela creștinismului ortodox, a domnitorilor români, a popoarelor din Sud-Estul Europei pentru aproape patru sute de ani, de la căderea Bizanțului (1453) până în prima parte a secolului al XIX-lea. Domnitori români, precum Ștefan cel Mare, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, au contribuit decisiv la păstrarea unității spațiului cultural bizantin, printr-un sprijin consistent și constant de tip financiar, politic și cultural acordat Patriarhiei de la Constantinopol și mânăstirilor de pe cuprinderea spațiului Mediteranei orientale (de la Athos până la Ierusalim și Alexandria). Trebuie, de asemenea, subliniat că naționalitatea fiecăreia dintre popoarele sud-Dunărene datorează foarte mult dreptului de a-și mărturisi credința ortodoxă sub oblăduirea Patriarhiei de la Constantinopol, în perioada otomană. Spațiul acesta al „Bizanțului după Bizanț” este, însă, „colonizat” de imperialismul rus, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, când Imperiul Țarist, sub doctrina panslavismului, caută o înaintare cât se poate de profană în spațiul balcanic, pentru controlul Strâmtorilor și al spațiului adiacent.\n\nNote\n\nBibliografie \n Edward Gibbon, Decline and Fall of the Roman Empire, J.M. Dent & Sons, London, 1966\n Edward Gibbon, Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman, Editura Minerva, București, 1976\n Nicolae Iorga, Byzance après Byzance, Paris, 1935 (reeditată în 1971 în România, la Assoc. Int. d'Études du Sud-Est Européen, București).\n Nicolae Iorga, Études byzantines, vol. I-II, Bucarest, 1939-1940. \n Nicolae Iorga, Istoria românilor, vol. I-III, București, 1939-1941. \n J. W. Barker, Justinian and the later Roman Empire, Madison, London, 1966.\n Hans-Georg Beck, Respublica Romana. Vom Staatsdenken der Byzantiner, Munchen, 1970.\n Stelian Brezeanu, O istorie a Bizanțului, București, 2005.\n Nicolae Bănescu, Istoria Imperiului bizantin, vol. I-II, București, 2000.\n Robert Browning, The Byzantine Empire, Washington, 1992.\n Jack Linsday, Byzantium in to Europe. The story of Byzantium as the first Europe (326-1204 A.D.) and its further contribution till 1453 A.D., London, 1952. \n John Bagnell Bury, A History of the Eastern Roman Empire from the Fall of Irene to the accession of Basil I (A.D. 802-867), London, 1912.\n John Bagnell Bury, A History of the later Roman Empire from the death of Theodosius I to the death of Justinian (A.D. 395 to A.D. 656), London, 1923.\n Jean-Claude Cheynet, Byzance. L'Empire Romain d'Orient, Paris, 2001.\n Charles Diehl, Études byzantines, Paris, 1905.\n \n Georges Ostrogorsky, Histoire de l'État byzantin, (trad. fr.) - Payot, Paris, 1969.\n Emilian Popescu, Curs de bizantinologie, Universitatea București, Fac. de Teologie ortodoxă, 1996.\n Andrei Oțetea ș.a., Istoria lumii în date, București, 1969.\n Christopher Dawson, La nascita dell'Europa, (Trad. di Cesare Pavese) - Mondadori, Milano, 1969.\n Cyril Mango, Byzantium: The Empire of New Rome, London, 1980.\n Vasile Mărculeț, Statele medievale românești și formațiunile de origine bizantină (sec. XIII-începutul sec. XVI), Sibiu, 2003.\n Vasile Mărculeț, Imperiul Bizantin și Țările Române în secolele XIV-XV, Sibiu, 2003.\n Vasile Mărculeț, Contribuții la istoria Bazinului vest-pontic, Ed. Samuel, Mediaș, 2006. \n Steven Runciman, La civilisation byzantine (330-1453), Ed. Payot, Paris, 1952.\n Steven Runciman, The last byzantine Renaissance, Cambridge Univ. Press, Cambridge, 1970.\n Louis Bréhier, Vie et mort de Byzance, A. Michel, Paris, 1969.\n Hans-Wilhelm Haussig, Storia e cultura di Bisanzio, Il saggiatore, Milano, 1964.\n Pr. Mihai-Andrei Aldea, Istoria neamului ca teologie, București, 2007.\n Stephen Williams, Gerald Friell The Rome that did not fall: the survival of the East in the fifth Century, London, 1999.\n Ovidiu Drimba, Istoria culturii și a civilizației, vol. 4, Editura Saeculum I.O., București, 2002. ISBN 973-9211-70-4\n\n Lectură suplimentară \n O istorie a Bizanțului, Timothy E. Gregory, Editura MintRight Inc, 2013\n Bizanț, Michael Kaplan, traducere de Ion Doru Brana, Editura Nemira, 2011 - recenzie\n Istoria vieții Bizantine: imperiul și civilizația după izvoare, Nicolae Iorga, Editura Enciclopedică română, 1974\n O istorie a imperiului Bizantin, Stelian Brezeanu, Editura Albatros, 1981\n Istoria imperiului bizantin, Vol. 2, Nicolae Bănescu, Tudor Teoteoi, Editura Anastasia, 2003\n\n Legături externe \n\n Byzantium: Studii bizantine pe internet\n What, If Anything, Is A Byzantine? by Prof. Clifton R. Fox\n Neobyzantine Official Website\n Bizantul si Europa occidentala, 3 iunie 2008, Charles Delvoye, CrestinOrtodox.ro Bizantul si Europa occidentala, 19 iunie 2008, C. Delvoye, CrestinOrtodox.ro Bizantul si lumea araba, 2 iunie 2008, Charles Delvoye, CrestinOrtodox.ro Bizantul si Persia sasanizilor, 26 mai 2008, Charles Delvoye, CrestinOrtodox.ro Occidentalii în sursele bizantine: «vipere aducătoare de moarte», 27 septembrie 2011, Andreea Lupșor, Historia Ideologie Imperială Bizantină – criza secolului VIII , 13 mai 2010, Flavius Țone, Historia Crestinismul bizantin - caracteristici, 26 mai 2008, Charles Delvoye, CrestinOrtodox.ro Ceremonialul imperial bizantin la marile sărbători religioase , 30 ianuarie 2011, Prof. Dr. Tudor Teoteoi, Ziarul Lumina Umanismul în Bizanț și Occident , 5 iunie 2011, Pr. Dr. Cristian Gagu, Ziarul Lumina Cum arăta azi Europa, dacă Bizanțul rămânea creștin? , 29 mai 2008, Ziarul Lumina Românii și Bizanțul , 29 iunie 2008, Prof. Dr. Cătălin Turliuc, Ziarul Lumina Epoca Imperiului latin de la Constantinopol si renasterea din vremea paleologilor, 19 iunie 2008, C. Delvoye, CrestinOrtodox.ro''\n\nVezi și \n\n Căderea Constantinopolului\n Imperiul Roman de Apus\n Lista subiectelor legate de Imperiul Bizantin\n Imperiul Roman\n Împărați Romani\n Împărați Bizantini\n Istoria Greciei\n Istoria Balcanilor\n Istoria Europei\n Imperiul Latin de Constantinopol\n Imperiul de la Niceea\n Imperiul din Trapezunt\n\n Cultura bizantină\n Arta bizantină\n Muzica bizantină\n Era bizantină\n Armata bizantină\n Familia Comnen\n Familia Paleolog\n Iacob Paleologul\n\n \nFoste țări transcontinentale\nFoste țări din Orientul Mijlociu\nFondări în 330" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Constantinopol?" }, { "from": "assistant", "value": "Constantinopol (; ; ; acum ) a fost capitala Imperiului Roman de Răsărit, Imperiului Latin și Imperiului Otoman. A fost fondat în anul 330 d.Hr. de către împăratul roman Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecești Byzantion („Bizanț”, ce data din secolul al VII-lea î.Hr.), care a stabilit aici noua capitală a Imperiului Roman. Numele acestei noi capitale a fost inițial Nova Roma („Noua Romă”), dar ulterior s-a încetățenit numele Konstantinoúpolis („orașul lui Constantin”). \n\nÎn secolul al XII-lea Constantinopolul era cel mai mare și cel mai bogat oraș din Europa. În timpul celei de-a patra cruciade din 1204 el a fost ocupat și jefuit de cruciații apuseni, dar a fost ulterior eliberat de forțele Imperiului de la Niceea conduse de Mihail al VIII-lea Paleologul în 1261. \n\nSultanul otoman Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul la 29 mai 1453, după un asediu de două luni. Ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, a murit în luptă, încercând în zadar să apere zidurile cetății. Orașul a rămas capitala Imperiului Otoman până la destrămarea acestuia în 1922.\n\nDenumire \nOrașul a fost fondat inițial ca o colonie greacă sub numele de Bizanț, în secolul al VII-lea î.Hr. Acesta a luat numele de Konstantinoupolis („orașul lui Constantin”, Constantinopol), după ce împăratul roman Constantin I a schimbat capitala imperiului de la cea istorică, Roma, la Bizanț în anul 330 d.Hr. și a desemnat noua capitală Nova Roma sau „Noua Romă”. Denumirea modernă a orașului dată de turci, Istanbul, provine de la fraza greacă eis tin polin (εις την πόλιν), care înseamnă „în oraș”. Această denumire s-a folosit în limba turcă împreună cu Kostantiniyye, o adaptare mai formală a originalului Constantinopol. S-a numit Constantinopol până în secolul al 20-lea, de-a lungul perioadei existenței legilor otomane, în timp ce cea mai mare parte a limbilor occidentale au continuat să se refere la oraș ca Constantinopol până în secolul al 20-lea. După crearea Turciei în 1923, guvernul turc a început să se opună în mod oficial utilizării denumirii de Constantinopol în alte limbi și a cerut ca să se folosească un nume comun pentru oraș.\n\nÎn limba română veche Constantinopolul era denumit Țarigrad, adică „Cetatea Împăratului” sau a „Cezarului”, cu referire la faptul că până în anul 1453 Constantinopolul a fost reședința Imperiului Roman de Răsărit. Numele Țarigrad a pătruns pe filieră slavonă. Constantinopol este o adaptare la fonetica limbii române a cuvântului Konstantinoupolis, care în limba greacă înseamnă „Orașul lui Constantin”.\n\nIstorie\n\nPerioada antichității târzii și epoca bizantină\n\nConstantinopolul și Imperiul Roman de Răsărit\n\nDatorită creșterii importanței părții răsăritene a imperiului roman și a victoriei asupra ultimului rival Licinius, care a controlat imperiul roman de răsărit până în 324 Bizanțul este planificat din anul 326 de către împăratul roman Constantin cel Mare ca noua reședință imperială. Patru ani mai târziu este inaugurat în mod solem la 11 mai 330.\n\nConstantinopolul în perioada bizantină medie\n\nPe timpul Imperiului Bizantin în Constantinopol s-au fondat o mulțime de mănăstiri și edificii: Catedrala Sfânta Sofia, Biserica Sfinții Apostoli, Hippodromul, Arcul lui Constantin, Palatul lui Iustinian, Palatul imperial din Blachernae etc. Orașul avea trei rânduri de ziduri: zidul vechi (din Antichitate), Zidul lui Constantin (construit de Constantin cel Mare) și Zidul Theodosian (construit de Teodosiu II).\n\nConstantinopolul în perioada bizantină târzie și înaintarea turcilor\n\nImperiul Otoman \n\nPe 29 mai 1453 Imperiul Otoman a cucerit Constantinopolul împreună cu întregul Imperiu Bizantin, devenind capitala Turciei. Otomanii își numeau orașul-capitală în mai multe feluri, inclusiv Constantinopol, Stambul, Istanbul, Der-i saadet etc. Istanbul a devenit nume oficial în 1930, provenind probabil dintr-o prescurtare a numelui Constantinopol, sau de la expresia grecească eis tin Polin (\"înspre Oraș\", unde Orașul este evident Constantinopolul). S. B. Dașkov în „Împărați bizantini” este de părere, la fel ca A. P. Kazhdan, în Oxford Dictionary of Byzantium, că Εις την Πόλιν este expresia care a fost coruptă de către turci, care încercau să o pronunțe ca „Istanbul”. Denumirea de Constantinopol nu mai este oficială din 1930, dar alături de denumirea „I Poli” (însemnând pur și simplu „Orașul”) ea continuă să fie folosită în mod curent în limba greacă.\n\nPatriarhia Ecumenică de Constantinopol și patriarhul Constantinopolului, care conduce Biserica ortodoxă greacă poartă în continuare în denumirea sa vechiul nume al orașului.\n\nMonumente ale perioadei musulmane\n\nMoscheea Maslama\n\nDupă al doilea asediu al Constantinopolului din anii 717–718, conducătorul arab Maslama ibn Abd al-Malik a intervenit pe lângă împăratul bizantin Leon al II-lea pentru înființarea unei moschei pentru prizonierii de război și pentru negustorii musulmani din Constantinopol.\n\nMoschei arabe\n\nMorminte și locuri de pelerinaj\nCartierul Vlaherne, Izvorul Tămăduirii\n\nFilologul Ilie Gherghel, într-un studiu despre cuvantul \"Vlach\" a demonstrat că denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne) din Constantinopol vine de la vlahi, care au avut o colonie lângă capitală, aproximativ în secolul al VI-lea\n\nVezi și \n Istanbul\n Căderea Constantinopolului \n Cornul de Aur\n Hagia Sophia\n\nNote\n\nLiteratură \n Friedrich Schrader: Konstantinopel in Vergangenheit und Gegenwart. Mohr, Tübingen 1917.\n Fritz Krischen: Die Landmauer von Konstantinopel / T. 1. Zeichnerische Wiederherstellung mit begleitendem Text, De Gruyter, 1938\n John Freely, Hilary Sumner-Boyd: Istanbul. Ein Führer. 5. durchgesehene Auflage. Prestel, München 1994, ISBN 3-7913-0098-9.\n Wolfgang Müller-Wiener: Bildlexikon zur Topographie Istanbuls. Byzantion – Konstantinupolis – Istanbul bis zum Beginn des 17. Jahrhunderts. Wasmuth, Tübingen 1977, ISBN 3-8030-1022-5, (Standardwerk zu Stadtentwicklung und Bauten).\n Wolfgang Müller-Wiener: Die Häfen von Byzantion – Konstantinopolis – Istanbul. Wasmuth, Tübingen 1994, ISBN 3-8030-1042-X.\n Rudolf Grulich: Konstantinopel. Ein Reiseführer für Christen. Mit einem Geleitwort von Otto von Habsburg. Gerhard Hess Verlag, Ulm 1998, ISBN 3-87336-271-6, (Texte zum Ost-West-Dialog. 14).\n Stéphane Yerasimos: Constantinople. De Byzance à Istanbul. Place des Victoires, Paris 2000, ISBN 978-2-84459-015-2, ( Konstantinopel, Istanbuls historisches Erbe. Ediție specială în limba germană. Ullmann, Königswinter 2009, ISBN 978-3-8331-5585-7).\n Klaus Kreiser: Istanbul. Ein historisch-literarischer Stadtführer. Ediția a 2-a. Beck, München 2009, ISBN 978-3-406-59063-4. Cuprins\n Peter Schreiner: Konstantinopel. Geschichte und Archäologie. Beck, München 2007, ISBN 978-3-406-50864-6. (Beck'sche Reihe 2364. C. H. Beck Wissen).\n Roger Crowley: Constantinople. The last great siege, 1453. Faber, London, 2006, ISBN 978-0-571-22186-8, (Auch deutsch: Konstantinopel 1453. Die letzte Schlacht. Ediția a 2-a. Theiss Verlag 2009, ISBN 978-3-8062-2191-6).\n Klaus Kreiser: Geschichte Istanbuls. Von der Antike bis zur Gegenwart. C.H.Beck, München 2010 ISBN 978-3-406-58781-8.\n R. Janin, Constantinople byzantine, seconde édition, Paris, 1964.\n Gilbert Dagron, Naissance d'une capitale. Constantinople et ses institutions de 330 à 451 (Bibliothèque byzantine), Paris, Presses universitaires de France, 1974, 578 p.\n Cyril Mango, Le développement urbain de Constantinople, Paris, de Boccard, 1985, 72 p., 6 fig., 2 cartes.\n\nLegături externe \n\n Hărți ale Constantinopolului în Evul Mediu: și \n Hartă a Constantinopolului din 1807 digitalizată de Biblioteca Universității din Düsseldorf\n Hartă a Constantinopolului din 1829 digitalizată de Biblioteca Universității din Düsseldorf\n \n Lonely Planet Istanbul\n Zidurile fără de moarte ale Bizanțului , 9 mai 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin\n Zidurile Constantinopolului , 27 noiembrie 2009, Pr. Felix-Lucian Neculai, Ziarul Lumina\n Constantinopol: capitala bizantina, 13 noiembrie 2009, CrestinOrtodox.ro\n\n \nOrașe romane din Tracia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Cornul de Aur (Turcia)?" }, { "from": "assistant", "value": "Cornul de Aur (în , în , transliterat Khrysokeras sau Chrysoceras) este un golf ce împarte orașul Istanbul în două părți. \n\nÎmpreună cu Marea Marmara, Cornul de Aur formează o peninsulă cu un liman natural. Acest loc a fost ocupat la început de coloniștii greci, la fel ca și Bizanțul. Imperiul Bizantin își avea sediul naval aici și zidurile erau construite pe linia malului pentru a proteja orașul (pe atunci redenumit Constantinopol) de atacurile navale. La intrarea în Corn, exista un lanț mare tras din Constantinopol spre fortăreața Galata, în parte de nord, pentru a preveni intrarea vaselor nedorite.\n\nIstanbul\nConstantinopol" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărUrsus Breweries?" }, { "from": "assistant", "value": "Ursus Breweries este un nou nume al operațiilor Asahi Breweries Europe Ltd în România. Au fost unite sub acest nume 4 mărci de bere prezente în România plus alte mărci internaționale: Ursus, Timișoreana, Ciucaș, Stejar, Azuga, Peroni Nastro Azzurro, Grolsch, Redd's și Pilsner Urquell.\n\nCompania deține fabrici de bere în Brașov, Buzău, Timișoara, și o mini-facilitate de producție în Cluj-Napoca..\n\nUrsus Breweries are o capacitate totală de peste 6,8 milioane hectolitri și peste 1.500 angajați.\n\nCompania a fost deținută de SABMiller din 1996 până în martie 2017, când Ursus Breweries a devenit parte din Asahi Breweries Europe Ltd. Ca urmare a achiziției grupului SABMiller de către grupul AB InBev, aprobarea Comisiei Europene a combinației între SABMiller și AB InBev a fost condiționată de un angajament ca AB InBev să vândă afacerile SABMiller în Europa Centrală și de Est (CEE). La data de 31 martie 2017, Asahi a finalizat preluarea fostelor afaceri ale SABMiller din Europa Centrală și de Est, inclusiv Ursus Breweries. \n\nAsahi Breweries Europe Ltd. (ABEL) este prezent în 5 țări din Europa, deține 11 fabrici de bere, are aproximativ 7.800 de angajați și produce anual în jur de 33 mil. Hl de bere.\n\nIstoric \nUrsus Breweries în România începe în 1996, atunci când compania South African Breweries a cumpărat Vulturul Buzău. Un an mai târziu, aceasta a achiziționat Pitber Pitești și URSUS S.A Cluj-Napoca. În 2001 a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni al companiei Bere Timișoreana S.A. Începând cu 2002, URSUS S.A și Timișoreana S.A au fuzionat într-o singură companie integrată, numită Compania de Bere România S.A. În 2005, noul nume al operațiunilor SABMiller în România devine Ursus Breweries. \n\nPe 31 martie 2017 Asahi Group Holdings Ltd. a finalizat achiziția fostelor operațiuni SABMiller din Europa Centrală și de Est, inclusiv a Ursus Breweries.\n\nMărci de bere \n\n Ursus\n Ursus Black\n Ursus Retro\n Ursus Fără Alcool\n Ursus Cooler\n Timișoreana\n Timișoreana Nepasteurizată\n Ciucaș\n Ciucas Malzbier \n Stejar\n Azuga Nepasteurizată\n Peroni Nastro Azzurro\n Grolsch\n Grolsch Weizen\n Redd's\n Pilsner Urquell\n Efes\n Efes Draft\n St. Stefanus\n\nNote\n\nLegături externe \n Web site oficial\n Platforma de responsabilizare Despre Alcool\n Site oficial al SABMiller\n\nProducători de bere din România\nCompanii din Cluj-Napoca\nCompanii private din România\nMărci românești\nFondări în 1878" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Secolul al IV-lea." }, { "from": "assistant", "value": "Secolul al IV-lea a durat din 301 până în anul 400. În Occident, prima parte a secolului a fost modelată de Constantin I, care a devenit primul Împărat Roman care s-a convertit la creștinism. Și-a câștigat controlul suprem asupra întregului imperiu după îndepărtarea rivalului său, Maxențiu, și s-a remarcat pentru construirea unei singure capitale din 330 numită Nova Roma (Noua Romă), mai târziu a fost redenumită Constantinopol, în onoarea lui.\nUltimul împărat care a controlat întregul imperiu a fost Teodosie I. În cele din urmă, imperiul a fost împărțit în două imperii:Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit.\n\nCreștinismul a devenit religie oficială a imperiului, iar cultele păgâne au fost interzise și au dispărut treptat. Tot în aceeași perioadă, invaziile repetate ale popoarelor migratoare au afectat imperiul din anul 376. Aceste invazii timpurii au marcat începutul sfârșitului pentru Imperiul Roman de Apus.\n\nÎn Extremul Orient, Coreea s-a menținut împărțită în trei regate: Baekje, Goguryeo și Silla.\n\nEvenimente \n\n301 : Armenia este prima țară care adoptă creștinismul ca religie de stat, urmată de Etiopia (circa 320); republica San Marino este înființată.\n306 - 337 : Constantin I încheie persecuțiile creștine din Imperiul Roman și Constantinopolul devine noua capitală imperială (Noua Romă).\n312 - Convertirea împăratului roman Constantin I la creștinism.\n325 : Constantin I solicită Primul Consiliu de la Niceea pentru a pacifica creștinismul în strânsoarea controversei ariane.\n337 : Constantin I este botezat pe patul de moarte.\n350 : Hunii încep să invadeze Imperiul Sassanid. \n376 : Vizigoților li se permite intrarea în Imperiul Roman prin traversarea Dunării, pentru a-i opri pe huni.\n378 : Bătălia de la Adrianopol. Armata romană este învinsă de cavaleria vizigotă. Împăratul Valens este ucis.\n378 - 395 : Teodosie I, Împărat Roman, interzice cultele păgâne, creștinismul devenind religia oficială a Imperiului.\n381 : Primul Consiliu din Constantinopol reafirmă doctrina creștină a Sfintei Treimi prin adăugarea Crezului de la Niceea.\n383 : Bătălia de la Raul Fei în China.\n395 : Împăratul roman Teodosie I moare, cauzând împărțirea Imperiului Roman.\n\nOameni importanți \n Constantin I (280 - 337), împărat roman între 306 și 337\n Iulian Apostatul:împărat roman\n Sfântul Augustin: teolog și Părinte al Bisericii (354 - 430)\n Arius: fondatorul arianismului\n Antonie cel Mare:întemeietor al Ordinului călugărilor Anahoreți \nSfântul Ambrozie:episcop, teolog, unul din cei patru părinți ai Bisericii Apusene, doctor al Bisericii.\nVasile cel Mare:teolog, creștin, episcop în Cappadocia\nFaxian: călugăr budist\nGrigore de Nazianz: teolog creștin, episcop\nIamblichus (245-C. 325): filozof neoplatonist\nIeronim:călugăr și traducător al Bibliei în latină\nIoan Gură de Aur: de origine siriană, Patriarh al Constantinopolului\n Kumārajīva ( 344 - 413 ): călugăr budist din India, traducătorul sutrelor în chineză\n Tao-Un (312-385): călugăr chinez budist, traducător care a eliminat cuvinte taoiste din scrierile budiste\nTeodosie I (378-395): Împărat Roman\nWulfila : preot arian și traducător al Bibliei în gotică\n\nRăzboaiele secolului\n\nInvenții, descoperiri \n\nScăriță a fost inventată în China, nu mai târziu de 322.\nKama Sutra: vechi text indian, considerat astăzi a fi lucrarea standard despre dragoste din literatura sanscrită.\nCodex Sinaiticus, Codex Vaticanus.\nCartea pașilor, discursuri religioase siriace.\n 400: India: ginul extras din bumbac\n\nDecenii și ani" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Augustin de Hipona?" }, { "from": "assistant", "value": "Augustin de Hipona, cunoscut ca Sfântul Augustin, (născut Aurelius Augustinus, ) a fost un filosof și teolog creștin, episcop în nordul Africii, unul din Părinții Bisericii din Antichitatea târzie, în pragul spre Evul Mediu timpuriu.\n\nÎn scrierile sale a utilizat argumente logice încercând să demonstreze veridicitatea religiei creștine. A scris Confesiunile, care au sfârșit Antichitatea, și Despre cetatea lui Dumnezeu, care a deschis Evul Mediu.\n\nCaracterizare \n\nSfântul Augustin este unul din cei patru Sfinți Părinți latini ai Bisericii, alături de Ambroziu, Ieronim și Grigore cel Mare. Este unul dintre cei mai importanți teologi și filosofi creștini, ale cărui opere au trasat gândirea europeană. Opera sa constituie o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală.\n\nÎn tinerețe a studiat retorica. Impresionat de „Hortensius al lui Cicero, Augustin s-a profilat pe filosofie. A urmat întâi maniheismul, apoi scepticismul și în final neoplatonismul. După convertirea sa la creștinism (387) prin Ambrosius de Milano a devenit în 396 episcop de Hippo Regius, în nordul Africii.\n\nTeologia sa a influențat gândirea lui Martin Luther, care inițial aparținuse ordinului augustinian.\n\nDin punct de vedere politic, Augustin vede organizarea de stat ca fiind folositoare și luptă pentru despărțirea între Stat și Biserică. În opera sa târzie, \"Despre cetatea lui Dumnezeu\" (De Civitate Dei) apreciază istoria omenirii ca pe o evoluție a cetății terestre, a oamenilor („civitas terrena”), ce aspiră spre cetatea lui Dumnezeu („Civitas Dei”). Augustin identifică Cetatea lui Dumnezeu cu Biserica. El explică decăderea Imperiului Roman prin faptul că devenise un loc păgân, care a trebuit să facă loc Cetății lui Dumnezeu, adică Bisericii.\n\nViața \nAureliu Augustin s-a născut la Tagaste (astăzi Souk Ahras), din vechea Numidia, în nordul Africii, în anul 354. Tatăl său, Patricius, era păgân, iar mama sa, Sfânta Monica, era o practicantă exemplară a creștinismului. Educația elementară a lui Augustin, primită în orașul natal, a fost una creștină. A învățat mai apoi la Madaura și Cartagina. Aici a intrat pe drumul păcatului, după cum spune în Confesiuni, adică a dus o viață dezinhibată, în umra căreia a avut și un fiu din flori. Înainte de a se dedica creștinismului, a fost adeptul mai multor culte și orientări filozofice, în special maniheismul și a tratat problema diviziunii clare între bine și rău, fiind preocupat de problema originii răului.\n\nAugustin a fost de etnie berber (cetățean roman), o populație hamito-semitică din nordul Africii, care este prezentă și astăzi. Hipona, orașul unde a fost instalat ca episcop, pe atunci parte din Imperiul Roman, se află pe teritoriul Algeriei de azi, numit Annaba (عنابة‎).\n\nÎn anii 373 - 383 a fost profesor de Retorică, întâi la Tagaste și apoi la Cartagina. În această perioadă, s-a ocupat de dialogul Hortensius de Cicero, care îndeamnă la iubirea înțelepciunii eterne, lucru care îi va schimba viața, luând o turnură decisivă: Sf. Augustin va deveni manihean. Dar după scurtă vreme, episcopul manihean Faustus nu îi poate răspunde la întrebări, iar Augustin se retrage din sectă. Pleacă la Roma pentru a întemeia o școală de Retorică, dar, neavând succesul la care se aștepta, în 384 călătorește la Milano unde îl cunoaște pe episcopul creștin Ambrozie.\n\nSe dedică apoi studiului în Noua Academie Platonică, influențată atunci de scepticism. Învățăturile conform cărora trebuia să se mulțumească cu poziția sceptică a adevărului probabil nu îl vor mulțumi. Îl întâlnește pe Sfântul Ambrozie, asistă la predicile acestuia și viața sa trece printr-un nou moment de cotitură. Regăsind acea fervoare pentru căutarea adevărului absolut, studiază învățătura platoniciană, încercând, în același timp, să lupte cu tentațiile sale carnale.\n\nTocmai când se gândea să se căsătorească cu mama copilului său din flori, spre a da legitimitate acelei relații din tinerețe, se implică într-o nouă poveste amoroasă. Este un moment de maximă tensiune în conștiința sa. Acesta este momentul celebrei sale convertiri, relatată în cartea a opta din Confesiuni.\n\nRetras în grădină pe domeniul Cassiciacum, spre o „dramatică examinare a adâncurilor ființei sale”, Augustin are un moment de revelație sub un smochin: aude o voce a unui copil din casa vecină, spunând: „Tolle, lege; tolle, lege” („ia și citește; ia și citește!”). Nu-și amintea însă nici un cântec de copii care să conțină aceste vorbe și, imediat, și-a dat seama că îi vorbise o voce divină. Luând „Cartea apostolului”, citi primele cuvinte care îi căzură sub ochi: „Nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Cristos și grija față de trup să nu o faceți spre pofte”. Acesta este momentul convertirii sale, hotărâtoare în acest sens fiind influența episcopului Ambrozie, care l-a și botezat, în noaptea de Paști a anului 387.\n\nÎn 389 revine la Tagaste, unde întemeiază o comunitate monahală. Se dedică studiului Scripturilor, combaterii Maniheismului și a altor erezii. În 391 devine preot la Hippo Regius, iar în 395 episcop. Moare în 430, după treizeci și cinci de ani dedicați activității episcopale.\n\nÎn acel moment Imperiul Roman era deja în declin, iar vandalii se pregăteau să atace chiar cetatea episcopală a lui Augustin.\n\nOpera \nVezi lista operelor complete sau mai jos lista edițiilor disponibile în limba română.\n\nFilosofia lui Augustin \nPrin intermediul lui Augustin platonismul a influențat gândirea medievală. El rămâne o autoritate mai mult de o mie de ani după moartea sa, influențând, de exemplu, gândirea lui Descartes.\n\nAugustin a înlocuiește concepția timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear, pe care a preluat-o din Biblie. Istoria este „tămăduitoare” în sensul de drum către bine. Învățătura autentică este posibilă numai prin iluminare.\n\nOmul se poate îndoi de multe dar nu și de certitudinea existenței sale (premerge raționalismul cartezian).\n\nOamenii sunt împărțiți în două categorii: damnați și aleși; avem răspunderea de a recunoaște drumul dat de Dumnezeu. Absurdul este semnul divinului – tot ceea ce ascultă regulile logicii noastre este omenesc, ceea ce transcende logica noastră este divin. Sufletul este un alt ordin de realitate decât materia (corpul), este nemuritor fiind din aceeași substanță cu Adevărul. Adevărul este Dumnezeu, este în suflet, mai lăuntric mie decât sinele meu cel mai lăuntric. Credința precede înțelegerea, cunoașterea. Virtuților preluate de la Platon – dreptate, cumpătare, curaj, înțelepciune – Augustin le adaugă virtuțile creștine: credință, speranță, iubire; acestea au fost completate cu “virtuți umanitare”: iubirea aproapelui, fidelitatea, încrederea, modestia (umilința).\n\nDe civitate Dei\n\nÎn perioada clasică a Imperiului Roman, partea occidentală a acestuia și, în special Roma, are o preponderență autoritară pe toate planurile. Această stare de lucruri se modifică odată cu mutarea capitalei la Constantinopol. Secolul al IV-lea a adus sfârșitul lumii antice și triumful noii religii, cea creștină, ce este adoptată acum ca fiind religie oficială în stat. Tot în această perioadă, din cauza presiunii popoarelor barbare, a germanicilor mai ales, precum și a războaielor civile, apare o criză deosebită ce duce la ruperea unității politice și economice a imperiului. Acesta se rupe în două: Orientul și Occidentul- lumi ce mai păstrează încă elemente comune. O vreme, echilibrul dintre cele două lumi va fi păstrat, dând o aparentă senzație de unitate a lumii romane. În timp însă, cele două entități politice romane vor avea evoluții culturale, lingvistice și religioase diferite. Eșuarea încercărilor de a restabili ordinea și unitatea Imperiului vor dovedi clar acest lucru. Mai mult decât atât, echilibrul este rupt definitiv, de data asta în favoarea Orientului grecofon. Pentru prima oară în istoria lumii romane Răsăritul se impune. După dispariția în 476 a Imperiului Roman de Apus, centrul de greutate al istoriei europene părăsește Occidentul prăbușit economic și politic pentru a se stabili la Constantinopol. \n\nLa adăpostul armatelor imperiale bizantine, Biserica Greacă va făuri și va dărui lumii creștine o bogăție spirituală mistică ce-i este specifică. În Occident procesul de afirmare a religiei creștine a avut o altă evoluție. Într-o lume aruncată în dezordine și haos politico-social de către invaziile popoarelor barbare, într-o lume ce încearcă să-și regăsească echilibrul și totodată să integreze într-o nouă sinteză valorile romane și creștine cu cele germanice, proces complex desfășurat de-a lungul secolelor V-VIII, Biserica rămâne singura instituție de continuitate. Silită de istorie să devină elementul stabil al identității acestei noi civilizații, Biserica Latină regăsește în interiorul său caracterul dinamic, vocația creatoare îndreptată spre viitor, specifică creștinismului.\n\n„De Civitate Dei” a fost scrisă într-un moment de criză în care Apusul era descumpănit în fața invaziei și jefuirii cumplite a Romei de către vizigoții lui Alaric în 410. Concepută inițial ca o scriere polemică față de acuzațiile aduse creștinilor de către păgâni, „De Civitate Dei” a formulat un răspuns la provocările viitorului, iar idealul augustinian a constituit punctul de plecare pentru zidirea unei noi civilizații.\n\nSf. Augustin plasează istoria pe o axă temporală liniară care începe potrivit dogmei creștine de la facerea lumii de către Dumnezeu (Geneza biblică) și se termină în momentul Judecății de Apoi. Din cauza păcatului originar, în urma alungării din Rai, întreaga creație divină se scindează în două entități spirituale. Astfel au apărut cele două cetăți: una este cea a spiritelor rele și malefice, Cetatea Satanei, a doua cetate fiind guvernată de legile divine. Este Cetatea lui Dumnezeu în care nu există decât iubire și dăruire pentru celălalt, o cetate sfântă ai cărei locuitori sunt într-o luptă permanentă și totală cu slujitorii Diavolului, război ce va dura până la venirea lui Cristos pe pământ, până la Judecata de Apoi - moment ce marchează sfârșitul axei temporale a istoriei. Numărul locuitorilor acestei cetăți sfinte, al luptătorilor lui Cristos trebuie să sporească continuu până la înfrângerea definitivă a diavolului. Cetatea lui Dumnezeu devine pentru creștinii occidentali, declarați de către Biserică ca fiind soldații lui Crisos, un obiectiv viitor, un crez istoric, un deziderat ce trebuie transmutat din sfera teologică și spirituală în lumea reală, temporală, politică. „De Civitate Dei” nu este numai prima interpretare filosofică creștină a istoriei, ea este totodată un document oficial ce stabilește Bisericii Romano-Catolice un obiectiv politic concret.\n\nPotrivit lui Augustin istoria, timpul și spațiul devin câmpul de luptă dintre cele două cetăți, iar Biserica își asumă rolul de a face vizibilă cetățenia lui Dumnezeu pe pământ. Biserica Latină a reușit să solidarizeze masele cu idealul ei augustinian. Odată cu răspândirea creștinismului printre germanici, conflictele dintre aceștia și latini se estompează treptat și ia naștere o nouă formă de solidaritate umană, legată de sentimentul apartenenței comune la Cristos. Identitatea lingvistică/culturală devine mult mai puțin importantă decât calitatea de cetățean al cetății lui Dumnezeu.\n\nAugustin și scepticismul \nPentru o perioadă Augustin este atras de scepticismul Academiei platonice târzii, pentru ca, treptat, să-și modifice atitudinea astfel încât una din primele sale scrieri de după convertire este Contra academicilor, un atac la adresa scepticismului academic.\n\nScepticii argumentau că ceea ce ne oferă simțurile este incert și înșelător: un băț introdus în apă ne pare frânt, un turn pătrat pare rotund privit de la o anumită distanță etc. Altă sursă a cunoașterii nu există, deci cunoașterea este îndoielnică. Augustin nu împărtășește acest „empirism” al scepticilor, fiind de părere că cunoașterea nu provine în întregime din simțuri. Simțurile, deși cu adevărat limitate și nedemne de încredere, au o utilitate practică și trebuie să le luăm ca punct de pornire în acest sens relativ.\n\nÎn „Confesiuni”, X, Augustin va deosebi între lucrurile care se află în minte în mod direct (în sine) și lucrurile care sunt prezente în minte indirect, prin reprezentare sau imagine. De bună seamă, o achiziție culturală din vremea educației sale sceptice, căci, în momentul când critică scepticismul (adică doctrina pe care tocmai o părăsise), pune problema la fel: în senzație lucrurile sunt prezente indirect, prin reprezentări, date senzoriale sau impresii. Prin urmare nu avem acces la obiectele exterioare însele, decât la imaginile și impresiile pe care simțurile ni le dau despre acestea. Ceea ce se află în mintea noastră nu este un lucru ci o imagine sau o reprezentare a lui. Nu suntem deci îndreptățiți să judecăm ca și cum am avea acces la lucrurile însele, ci ca și cum am avea acces la imaginile lor, spunând: „Văd imaginea (reprezentarea, semnul, intermediarul) unui băț frânt în apă”, în loc de „Văd un băț frânt”. Căci, dacă lucrurile nu ne sunt accesibile în sine ci numai prin intermediul imaginilor, imaginile însele sunt indiscutabile căci se află nemijlocit în mintea noastră. Putem să ne înșelăm asupra unui obiect (necunoscându-l pe el, ci o imagine a lui, care poate fi eronată), dar nu ne putem înșela asupra imaginii pe care o avem (căci pe aceasta o avem în mod nemijlocit în mintea noastră). Mintea se înșală asupra obiectelor materiale, dar nu se poate înșela asupra imaginilor pe care le are. Aceste imagini sunt în minte și, chiar dacă nu sunt obiectele însele, sunt niște mesaje despre obiecte.\n\nAcesta este momentul îndoielii sceptice. Scepticii se îndoiesc de adevărul acestor mesaje, a imaginilor, în măsura în care – noi neavând acces la obiecte – ele nu pot fi niciodată verificate de către mintea noastră. Îndoiala sceptică este, până în acest punct, rezonabilă, fiind expresia unei dileme care îl va frământa peste secole și pe Kant: obiectul pe care vreau să-l cunosc, ca lucru în sine, îmi este inaccesibil, tot ceea ce pot percepe este un fenomen; dar cum pot ști dacă acest fenomen nu este pur subiectiv și arbitrar? \n\nAugustin ocolește această dilemă spunând că imaginile însele, fiind prezente în minte nemijlocit, pot constitui un dat principial cert pentru mintea noastră. Nu putem spune despre lucruri nimic fără a greși, dar putem spune ceva, despre imagini și reprezentări, fără riscul de a greși: „este principial cert că am imaginea unui băț frânt în apă”. Aceasta este prima parte a criticii aduse scepticilor. Scepticii se îndoiau de posibilitatea cunoașterii pornind de la caracterul înșelător al simțurilor, care li se părea că, deformând imaginea lucrurilor percepute, anulează posibilitatea oricărei certitudini. Augustin le răspunde că tocmai conștientizarea acestei bariere este prima certitudine pe care o avem.\n\nCel de-al doilea pas al demersului critic pornește de la anularea premisei sceptice conform căreia simțurile sunt singura sursă a cunoașterii. Trebuie să acceptăm, conform lui Augustin, că mintea are acces și la altceva decât la ceea ce îi furnizează simțurile. În primul rând, ea poate conștientiza faptul că are acces nemijlocit la imagini, care, deși nu sunt copii fidele ale lucrurilor fizice, pot fi, ca atare (ca imagini), obiecte ale cunoașterii. În al doilea rând, mintea însăși, sub forma actelor sale, este o prezență nemijlocită, deci un dat principial cert. Putem ști nemijlocit că avem o minte sau un intelect (ce ar putea mijloci acest fapt?), că mintea sau intelectul nostru are viață, deci noi înșine avem viață (iarăși, nimic nu se interpune între minte și propriul său act de a fi în viață) și, ca o consecință, știm că, având viață, existăm.\n\nPremisa principală a acestui tip de argument este identitatea („nemijlocirea”) dintre subiect și intelect: eu înseamnă intelectul meu. Este premisa care va justifica, în epoca modernă, curentul raționalist, dar este în același timp și o premisă care subzistă în însuși miezul empirismului (ca și al scepticismului combătut de Augustin): acceptând că singura sursă a cunoașterii este senzația, presupunem că vorbim despre accesul la un obiect al cunoașterii (lumea externă a obiectelor materiale) al unui intelect cunoscător, diferit de lumea externă, intelect cu ajutorul căruia eu, subiectul, cunosc ceea ce îmi dau simțurile. Empirismul nu poate face abstracție de această presupoziție decât cu riscul de a postula imposibilitatea principială a cunoașterii: chiar dacă simțurile, sursa unică a cunoștințelor, ar furniza informații certe despre lumea externă, în absența identității intelectului cu subiectul aceste informații nu ar avea cui să se adreseze, căci procesele de memorare, analiză, sinteză, abstractizare etc. ar fi cel puțin îndoielnice pentru un subiect care nu și-ar asuma paternitatea lor.\n\nAugustin pornește de la această premisă (așa cum va face și Descartes, mai târziu) și, postulând natura intelectuală a subiectului cunoscător (identitatea eu-intelect), formulează, înaintea lui Descartes, un argument ontologic.\n\nÎn afară de actele minții, Augustin mai admite posibilitatea unor adevăruri nemijlocite pe care nu le-am dobândit prin simțuri: adevărurile matematicii și propozițiile etice a priori (de exemplu: „Binele este preferabil răului”). Aceste adevăruri nemijlocite sunt prezente în sine în mintea noastră și nu altfel; ele trebuie să fie așa din moment ce le cunoaștem cu certitudine. Datorită acestor argumente scepticismul este de nesusținut: cunoașterea certă este posibilă dar nu prin simțuri ci prin introspecție. \nLovitura de grație adusă scepticismului se găsește însă în micul tratat Despre fericire. Dacă concedem scepticilor că atingerea adevărului este imposibilă, atunci ei, scepticii, care totuși se află în căutarea adevărului, se găsesc în situația de a nu fi fericiți. Dar „nu este fericit cel ce nu are ce-și dorește (...); or, nimeni nu este înțelept dacă nu este fericit: deci un academic nu este înțelept”. Ulterior, creștinismul se va dovedi foarte receptiv la această teză augustiniană a căutării adevărului în suflet, care va dobândi – chiar în formularea lui Augustin – dimensiuni mistice.\n\nIluminarea și teoria ideilor divine \nProblema cunoașterii la Augustin presupune și doctrina iluminării. Cunoașterea presupune prezența nemijlocită a obiectului cunoscut în fața agentului cunoscător (mintea), motiv pentru care Augustin nu poate prelua în totalitate ideea platonică a reminiscenței și nici nu va dezvolta, propriu-zis, o doctrină a ideilor înnăscute. \nPentru Augustin este importantă teza că, în toate cazurile de cunoaștere, este necesară iluminarea divină și mai ales faptul că obiectele cunoașterii autentice sunt de natură ideală, idei divine. În discuția anterioară am arătat că cunoașterea senzorială nu este o cunoaștere autentică ci este mai degrabă felul în care sufletul „guvernator” este atent la trupul pe care îl comandă. Cunoașterea în sens propriu este numai cunoaștere a unor idei de natură divină.\n\nPe de altă parte, știm că intelectul uman este o creatură, fiind situat pe un nivel inferior al ierarhiei universale, deci sub ideile divine, motiv pentru care nu poate avea nici o putere asupra lor. Cum poate totuși intelectul uman să cunoască ideile divine, din moment ce, neavând putere asupra lor, nu poate în nici un fel să le „prindă” sau să intre în contact cu ele, pentru simplul motiv că nu poate exercita nici un fel de acțiune asupra lor? Pe de altă parte, nu se poate renunța nici la ideea că obiectele cunoașterii trebuie să se afle în contact nemijlocit cu intelectul cunoscător. Soluția dată de Augustin este că noi nu avem puterea de a produce în mintea noastră o cunoaștere a ideilor divine dar ea are totuși loc pentru că este produsă în noi de către ceva mai înalt decât propriul nostru intelect. În acest fel cunoașterea nu este un produs al intelectului nostru ci urmarea iluminării. Agentul care produce cunoașterea ideilor divine în intelectul uman nu poate să fie însă ceva mai prejos decât ideile însele deoarece ar însemna din nou că ceva mai prejos decât ideile ar exercita o putere asupra lor, punându-le în intelectul nostru. Prin urmare agentul iluminării nu poate fi altul decât Dumnezeu.\n\nÎn acest fel, Augustin respectă doar o parte din teoria platonică a cunoașterii. Cunoașterea poate avea loc numai prin contact direct cu ideile cunoscute (așa cum spusese și Platon), iar ideile cunoscute sunt de natură divină. Însă, dacă la Platon problema contactului nemijlocit este rezolvată prin doctrina reamintirii (posibilă acolo deoarece sufletul este de natură divină), Augustin apelează la Iluminare deoarece sufletul este creatură și nu poate „păstra” sau aduce în actul cognitiv ceva asupra căruia nu are putere. Prin natură, contactul cu ideile (cunoașterea, adică) este ceva divin, un lucru pe care omul nu și-l poate însuși. Dacă omul este capabil de cunoaștere, este pentru că Dumnezeu creează această cunoaștere în intelectul uman, oferind-o ca pe un dar divin.\n\nAugustin discută câteva concepte și judecăți certe, necesare și imuabile care cu siguranță nu pot proveni din simțuri și deci trebuie să le avem de la Dumnezeu, cum ar fi conceptul de unitate sau judecata „Binele trebuie să fie preferabil răului”.\n\nTeoria grației divine \nAugustin este primul care a elaborat o teorie sintetică despre grația divină, în contextul eforturilor sale de combatere a pelagianismului (Quaestiones diversae). Pelagianismul zilelor lui Augustin nega păcatul originar dar și imortalitatea și integritatea lui Adam, altfel spus, întreaga lume supranaturală. Ideea lui Pelagius, de origine stoică, afirma emanciparea completă a omului față de Dumnezeu și puterile sale nelimitate în privința binelui și răului. Omul este capabil, conform acestei teorii, să obțină, fără nici o intervenție din partea lui Dumnezeu, un control complet asupra pasiunilor sale (apatheia). Datorită acestei capacități, datoria absolută a omului este evitarea, prin propriile sale puteri, a oricărui păcat. Nu există o ierarhie a păcatelor și nu există păcat în afara puterii de control a agentului uman.\nAugustin se opune acestui sistem afirmând că Dumnezeu este, prin grație, stăpânul absolut al voinței și că, sub acțiunea grației, omul este liber. Concilierea între omnipotența lui Dumnezeu și libertatea umană depinde de guvernarea divină.\n\nSuveranitatea absolută a lui Dumnezeu \nPrimul principiu al lui Augustin constă în afirmarea suveranității complete a lui Dumnezeu asupra voinței. Toate actele virtuoase, fără excepție, necesită o intervenție divină sub forma unei providențe eficiente care pregătește dinainte orice act bun al voinței (Retractationes, I, IX, 6). Nu este vorba despre faptul că voința nu poate realiza un act virtuos ci despre ideea că, fără intervenția providențială, ea nu ar înclina către bine.\nExistă două niveluri ale grației: a) grația virtuților naturale, darul universal al providenței, care pregătește motivațiile eficiente ale voinței; aceasta este grația acordată tuturor oamenilor, chiar și celor necredincioși (gratia filii concubinarum); b) grația virtuților supranaturale, dată odată cu credința. Aceasta din urmă este grația fiilor (gratia filiorum), adică a oamenilor lui Dumnezeu.\n\nLibertatea oamenilor \nÎn al doilea rând, Augustin afirmă că libertatea oamenilor rămâne intactă. Augustin nu renunță niciodată la principiul libertății voinței, astfel încât sistemul său încearcă obținerea unei sinteze între afirmarea libertății și a grației divine. Din acest motiv, el nu postulează existența unei puteri umane complete de alegere: ceea ce face omul nu depinde în totalitate de libera alegere; acceptarea sau respingerea credinței este anticipată dinainte de Dumnezeu.\n\nFără îndoială, omul are puterea de a alege între bine și rău, căci altfel nu ar fi posibilă responsabilitatea, meritul sau culpa; Augustin, reproșând însă pelagienilor exagerarea rolului alegerii individuale, spune că nu există un echilibru perfect între alegere și grație: acest echilibru se găsea numai la Adam, dar a fost distrus odată cu păcatul originar. În starea căzută, omul este în situația de a lupta împotriva înclinației spre rău; el și-a pierdut acea libertate perfectă și senină, libertatea fără luptă, de care dispunea Adam. Libertatea omului căzut este una tensionată, conflictuală, problematică. Această libertate nu ne ajută decât cel mult să ne direcționăm alegerea către acceptarea grației.\n\nConcilierea grației și a libertății. Problema predestinării \nCum se poate rezolva această antinomie între libertatea omului și grația divină? Pe de o parte, se afirmă puterea lui Dumnezeu de a direcționa alegerea umană (voința liberă), de a converti păcătoșii, iar pe de altă parte ni se spune că respingerea ori acceptarea fie a grației, fie a păcatului, depind de voința liberă. Mulți exegeți au considerat că aceste două principii sunt ireconciliabile. Pe acest motiv a fost posibilă, de pildă, aprecierea conform căreia doctrina augustiniană a grației este o „mare greșeală dogmatică” . Aceasta pentru că, așa cum sublinia Eugène Portalié , grația augustiniană a fost înțeleasă ca un fel de impuls supraimpus de Dumnezeu, în absența căruia voința nu se poate manifesta.\n\nCheia problemei stă în felul în care Augustin explică guvernarea divină a voințelor. Astfel, voința nu decide niciodată fără un motiv, adică fără să fie atrasă de un bine pe care îl percepe în obiect. Numai că această percepție asupra obiectului nu stă în puterea absolută a omului. Este privilegiul lui Dumnezeu să determine fie cauzele exterioare care acționează asupra percepției, fie iluminarea interioară care acționează asupra sufletului. În acest fel, decizia voinței se exercită asupra unei conjuncturi de situații pe care o creează Dumnezeu. Omul este stăpânul gândurilor sale primare, fără a putea determina obiectele, imaginile și prin urmare motivele care se înfățișează minții sale. Conform teoriei sale despre cunoaștere, sufletul este conștient de imaginile pe care le vede, fie prin percepție fie prin iluminare, dar nu este cauza lor: pe de o parte, cauzele externe ale imaginilor percepute sunt guvernate de Dumnezeu, iar pe de altă parte, iluminările divine provin de asemenea de la Dumnezeu.\n\nMai mult, Dumnezeu știe dinainte răspunsul pe care sufletul, dispunând de toată libertatea posibilă, îl va da acestor factori exteriori. Astfel, în cunoașterea divină, există pentru fiecare voință creată o serie indefinită de motive care, de facto, câștigă adeziunea omului cu privire la ceea ce este binele. Dumnezeu dispune, în omnisciența sa, de suficiente motive pentru a-l salva pe Iuda, de pildă, sau de a-l pierde pe Petru. Nici o voință nu ar putea rezista planului divin. În acest fel, Dumnezeu, datorită autonomiei sale perfecte, poate cauza motive pentru orice fel de alegere a sufletelor individuale, anticipând și răspunsul acestora. În acest sens, grația este infailibilă, deși liberă.\n\nDin acest motiv Augustin spune că acel om care a acționat conform binelui trebuie să mulțumească lui Dumnezeu pentru că i-a trimis o inspirație eficientă (adică un sistem de factori exteriori în care a putut percepe binele datorită unei iluminări directe asupra sufletului), în timp ce altora le-a negat sau amânat această favoare. Cel care a primit-o este un ales.\n\nÎncercând să explice această aparentă contradicție, Augustin scrie o epistolă numită De Diversis quaestionibus ad Simplicianum, în care formulează un răspuns direct, adresat unor călugări care îl întrebaseră asupra problemei. Pe de o parte este neîndoielnic că voința bună există datorită grației, astfel încât nici un om nu poate să-și asume vreun merit după cum nici o formă de libertate nu i se va opune, deși are această putere. În acest sens, grația acționează într-un mod eficient și nu cauzal, într-un mod analog celui în care acționează argumentele retorice: fiecare om are puterea și libertatea de a se opune unor argumente persuasive. El poate insista în opinia sa personală și poate să se opună fără măcar să încerce a asculta argumentele care i se aduc. Poate însă să le asculte și, înțelegându-le, se va lăsa convins de ele. Sufletele umane au dispoziții foarte diverse și este aproape o chestiune de șansă dacă fiecare dintre ele va întâlni la un moment dat argumentul potrivit cu dispoziția sa, adică acel argument care să-i permită să perceapă binele ca motiv pentru alegere. \nDumnezeu, însă, conform acestei analogii, este retorul perfect, adică știe foarte bine ce situație este potrivită fiecărui suflet pentru ca acesta să poată avea acces la motivul alegerii binelui. Aceasta este grația: Dumnezeu ne oferă acele percepții care, în acord cu preștiința sa, constituie tocmai situația fericită pentru ca iluminarea noastră să aibă loc. Din acest motiv grația nu acționează cauzal: deși situația optimă ne este oferită de Dumnezeu, alegerea ne aparține. Astfel, eficiența grației nu înseamnă faptul că, fără ea, noi nu am avea capacitatea de a alege binele ci faptul că fără grație noi nu am dori binele. Grația este invitația fără de care noi nu am avea un obiect al dorinței.\n\nExistă multe căi prin care Dumnezeu ne poate invita la credință și, dintre ele, fiecărui suflet i se potrivesc numai unele. Dumnezeu știe ce formă de invitație va fi acceptată de fiecare suflet, conform dispoziției sale și care va fi respinsă. Aleșii sunt acei oameni cărora Dumnezeu le adresează acea invitație potrivită, adică eficientă.\n\nProblema care rămâne este cum anume trebuie să înțelegem această selecție operată de Dumnezeu atunci când unora le adresează invitația potrivită iar altora le-o amână sau pur și simplu nu le-o trimite. Este grația un „instrument” al predestinării?\nSemipelagienii gândeau problema în termenii unei egalități de șanse: Dumnezeu predestinează la salvare pe toți oamenii, dându-le tuturor grația, în măsură egală. Libertatea umană este cea care decide dacă unul sau altul dintre indivizi acceptă invitația sau nu, astfel încât numărul aleșilor nu este cunoscut.\nUn sistem opus este predestinaționismul, pe care semipelagienii îl atribuiau în mod eronat lui Augustin și care spunea că Dumnezeu prestabilește numărul aleșilor și al damnaților; în acest sens, iadul și raiul se vor umple cu oameni care au fost aleși dinainte și care nu pot face nimic pentru a modifica acest destin. Acesta va fi de fapt sistemul lui Calvin.\n\nÎntre aceste două opinii extreme, Augustin a formulat o poziție ingenioasă prin care afirmă ambele adevăruri în același timp: a) stabilirea aleșilor de către Dumnezeu este reală, gratuită și constituie grația grațiilor, acordată în mod selectiv, dar b) aceasta nu anulează dorința lui Dumnezeu de a salva omenirea integral, lucru care depinde însă de libertatea umană. Aleșii dispun de posibilitatea de a-și refuza statutul de aleși, după cum ceilalți oameni dispun de libertatea și puterea de a se ridica prin alegeri proprii la statutul de aleși. \nAstfel, deși Dumnezeu acordă grația absolută numai unor anumiți oameni (acesta fiind, pentru Augustin, misterul cel mai înalt), pe de altă parte este la fel de adevărat că:\n\na) nici un om nu este privat de libertate;\n \nb) nici un om nu este lipsit de puterea de a se opune răului;\n\nAceste două enunțuri fac ca predestinaționismul să nu fie compatibil cu doctrina lui Augustin. El afirmă, de altfel, repetat și explicit că toți oamenii ar putea fi salvați dacă aceasta ar fi și dorința lor. De aceea este inexact să afirmăm că grația divină diminuează sau anulează responsabilitatea individului, după cum este o eroare caracterizarea doctrinei augustiniene despre predestinare ca „determinism”.\n \nFaptul că Dumnezeu cunoaște ante rem care va fi alegerea fiecăruia dintre oameni și oferă, în acord cu această preștiință, fiecăruia invitația potrivită (deși știe că unii o vor refuza), nu este un factor cauzal. Dimpotrivă, tema iubirii lui Dumnezeu își găsește, poate, aici mai mult decât în altă parte, un context optim: deși știe că o anumită persoană va refuza alegerea credinței, Dumnezeu nu anulează nimănui posibilitatea de a se salva. Faptul că cei aleși și cei osândiți constituie (din punctul de vedere al preștiinței divine) două „liste încheiate” nu se datorează imposibilității omului de a alege destinul său ci dimpotrivă lipsei de voință a acestuia de a face ceva.\n\nDin punctul de vedere al cunoașterii noastre temporale, acest lucru pare a fi o predestinare, o determinare cauzală. Din perspectiva cunoașterii atemporale (cum este cea divină) acest lucru este un fapt: cei numiți „vase ale mâniei” (osândiții) nu sunt numiți astfel conform unei alegeri divine arbitrare ci conform faptului că Dumnezeu știe deja ceea ce noi nu putem afla decât după încheierea istoriei.\n\nÎn acest sens, ființa umană nu poate să renunțe la exercitarea alegerii și voinței sale libere întrucât, chiar dacă Dumnezeu știe dinainte care va fi finalitatea lor, nu există nici o legătură între preștiința divină și libertatea umană de decizie. Dacă un om ar renunța, la un moment dat, să-și exercite voința liberă, judecând că Dumnezeu cunoaște oricum destinul său și, dacă este un ales, va primi oricum grația la un moment dat, el ar face o eroare: momentul acestei judecăți ar coincide de fapt cu momentul renunțării conștiente la a-și mai exercita voința pentru salvare. Acel om s-ar autocondamna. Știa Dumnezeu că el va lua această decizie? Da. Aceasta nu înseamnă decât că decizia respectivă a confirmat, în mod liber, ceea ce Dumnezeu știa dinainte. Pe de altă parte, omul respectiv ar fi putut să nu renunțe ci să continue să dorească să fie un ales, acționând în consecință (alegând binele). Înseamnă aceasta că el ar fi modificat preștiința divină? Nu, deoarece, în acest caz, preștiința divină ar fi constat tocmai în a doua variantă.\n\nDoctrina grației constituie și azi un punct dificil nu numai din punct de vedere teologic. Filosofic vorbind, problema constă în faptul că Augustin încearcă să apropie două sisteme diferite de principii: o logică temporală, specifică omului și una atemporală, potrivită omniscienței lui Dumnezeu.\n\nConcepțiile privind sexualitatea \nAugustin considera sexualitatea imorală, atât prin emoțiile pe care o însoțesc, cât și datorită faptului că dragostea pentru divinitate trebuia să fie superioară față de cea erotică.\nDin acest motiv, femeia era considerată inferioară bărbatului și supusă acestuia.\n\nInfluența lui Augustin \nConcepția lui a fost preluată și utilizată dogmatic pentru respingerea concepției aristotelice a lui Toma de Aquino. În vremea Reformei, a fost preluată în special concepția despre predestinare și istorie ca tămăduitoare.\n\nA fost primul filozof care a luat în considerare istoria ca fiind necesară pentru educarea oamenilor și pentru lichidarea răului.\n\nSărbători \n în calendarul romano-catolic: 28 august („Sfântul Augustin”)\n în calendarul ortodox: 15 iunie (sub numele „Fericitul Augustin”, alături de „Fericitul Ieronim”)\n în calendarul greco-catolic: 28 august („Sfântul Augustin„)\n în calendarul luteran: 28 august („Augustin”)\n în calendarul anglican: 28 august\n\nEdiții în limba română \n\n Predici despre virtuțile creștine, traducere de Anca Meiroșu, Editura Doxologia, Iași, 2021.\n Despre răbdare, despre înfrânare, despre darul perseverenței, traducere și note de Ana-Cristina Halichias, Editura IBMO, București, 2021.\n Despre viața cea fericită, traducere de Ilarion Argatu, Editura Doxologia, Iași, 2020.\n Despre sfânta feciorie; Despre binele văduviei, traducere, introducere și note de Anca Meiroșu, Editura IBMO, București, 2019.\n Despre răbdare. Despre adulter, traducere de Anca Meiroșu, Editura Doxologia, Iași, 2019.\n Confesiuni, ed. bilingvă, traducere, introducere, note și comentarii, tabel cronolgic și indice de Eugen Munteanu, Editura Humanitas, București, 2018.\n Despre minciună, ed. bilingvă, traducere de Lucia Wald, studiu introductiv de Constantin Georgescu, Editura Humanitas, București, 2016.\n Predici la marile sărbători, traducere din limba latină și studiu introductiv de Corneliu Clop, note de Corneliu Clop și Policarp Pîrvuloiu, Editura Basilica.\n Despre adevărata religie, ed. bilingvă, traducere de Cristian Bejan, Editura Humanitas, București, 2007.\n Despre îngeri și oameni, traducere și note de Bogdan Tătaru-Cazaban, Editura Humanitas, București, 2005.\n De libero arbitrio, ed. bilingvă, traducere de Gheorghe I. Șerban, Editura Humanitas, București, 2004.\n De dialectica, ed. bilingvă, traducere de Eugen Munteanu, Editura Humanitas, București, 2003.\n De doctrina christiana, ed. bilingvă, traducere de Marian Ciucă, Editura Humanitas, București, 2002.\n De civitate Dei / Despre cetatea lui Dumnezeu, I-X, traducere și note de Paul Găleșanu, introducere de Gheorghe Vlăduțescu, Editura Științifică, București, 1998.\n De magistro, traducere de Mihai Rădulescu & Constantin Noica, Editura Humanitas, București, 1998.\n Solilocvii, ed. bilingvă, traducere și note de Gheorghe I. Șerban, Editura Humanitas, București, 1993.\n\nBibliografie secundară \n Randall B. Smith, Întruchipări ale înțelepciunii creștine, trad. Dan Siserman & Petru Dimitriu, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2021.\nJean-Luc Marion, În locul sinelui. Abordarea Sfântului Augustin, trad. Marius Boldor, Editura Ratio&Revelatio, Oradea, 2020.\nAlin Tat, Augustin, Dumnezeu și filosofia, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006.\n Anton Adămuț, Filosofia Sfântului Augustin, Editura Polirom, Iași, 2001.\nÉtienne Gilson, Filozofia în Evul Mediu, trad. Ileana Stănescu, Editura Humanitas, București, 1995.\n Marrou, Henri-Irenée, Patristică și umanism, trad. Cristina și Costin Popescu, Editura Meridiane, București, 1996.\n Marrou, Henri-Irenée, Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice, trad. Dragan Stoianovici și Lucia Wald, Editura Humanitas, București, 1997.\n Pavel, Constantin C., Problema răului la Fericitul Augustin, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996.\nHenry Chadwick, Augustin, (Maeștrii spiritului), trad. Ioan Lucian Muntean, Editura Humanitas, București, 1998.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Viața și Operele complete ale Sf. Augustin\n Scrieri\n Opere Sf. Augustin\n Viețile sfinților (profamilia.ro) \n Enciclopedia catolică (newadvent.org)\n Sfinți și fericiți (santiebeati.it)\n Viețile sfinților (enrosadira.it)\n Enciclopedia catolică, versiunea spaniolă (enciclopediacatolica.com)\n Viețile sfinților (corazones.org)\n Augustin: Sfant sau Fericit?, 17 noiembrie 2009, Drd. Sebastian Dumitru Carstea, CrestinOrtodox.ro\n Fericitul Augustin, marele orator african , 14 iunie 2008, Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina\n Cine îl cunoaște pe Augustin? , 30 noiembrie 2010, Dragoș Mîrșanu, Ziarul Lumina\n Fericitul Augustin și valoarea nemuritoare a cuvântului , 5 octombrie 2009, Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina\n Iconomia Fiului Lui Dumnezeu , 4 august 2010, Adrian Agachi, Ziarul Lumina\n , 18 august 2010, Adrian Agachi, Ziarul Lumina\n\nVezi și \n Sant'Agostino, miniserial TV din 2010\n\nNașteri în 354\nNașteri pe 13 noiembrie\nDecese în 430\nDecese pe 28 august\nEpiscopi\nTeologi creștini din secolul al IV-lea\nTeologi creștini din secolul al V-lea\nDoctori ai Bisericii\nSfinți creștini din secolul al V-lea\nSfinți în Biserica Catolică\nSfinți în Biserica Ortodoxă\nFilozofi creștini\nFilozofi din secolul al IV-lea\nFilozofi din secolul al V-lea\nNeoplatoniști\nPersonaje citate în Divina Comedie (Paradisul)\nScriitori creștini\nScriitori de limbă latină din secolul al IV-lea\nScriitori de limbă latină din secolul al V-lea\nOrdinul Sfântului Augustin" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Marcus Tullius Cicero?" }, { "from": "assistant", "value": "{{Infobox writer\n\| name = Cicero\n\| image = Cicero - Musei Capitolini.JPG\n\| caption = \n\| birth_date = 3 ianuarie 106 î.Hr.\n\| birth_place = Arpinum, Republica Romană(în prezent Arpino, Lazio, Italia)\n\| death_place = Formia, Republica Romană\n\| occupation = Politician, jurist, orator, filosof și poet\n\| party = Optimate\n\| nationality = Roman\n\| subject = Politică, lege, filosofie, retorică\n\| movement = \n\| notableworks = Orator: In Verrem, In Catilinam I-IV, PhilippicaeFilosofie: De Oratore, De Re Publica, De Legibus, De Finibus, De Natura Deorum, De Officiis\n}}\n\nMarcus Tullius Cicero () a fost un filozof, politician, jurist, orator, teoretician politic, consul și constituționalist roman. El a jucat un rol important în perioada de sfârșit a Republicii romane. Activitatea sa literară și politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis. El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influență asupra literaturii latine și s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât Seneca și Augustin.\n\n Viața \n\nCicero s-a născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 î.Hr., într-o familie de cavaleri și notabili municipali. După ce a urmat cursurile școlare obișnuite la Arpinum, Cicero este dus la Roma de către tatăl său, pe când avea 17 ani, iar în 88 î.Hr. ascultă expunerile lui Philon din Larissa, exponent al Noii Academii și elev al lui Carneade. A debutat ca orator și avocat în 81 î.Hr. Pentru a-și desăvârși formația intelectuală, audiază la Atena prelegerile filosofilor, iar în insula Rhodos devine elevul oratorului Molon. Începe o carieră senatorială și se angajează în viața politică. În 76 î.Hr., Cicero devine quaestor, iar apoi senator. În iulie 64 î.Hr. este ales consul pentru anul 63 î.Hr. În timpul consulatului său, Cicero descoperă așa numita conjurație a lui Catilina. El va ordona arestarea și executarea complicilor lui Catilina - fapt ce atrage nemulțumirea partidei popularilor în frunte cu Caesar, care-l va urmări cu înverșunare. După 60 î.Hr., orientarea politică și existența lui Cicero intră într-o adâncă criză. Începând din martie 58 î.Hr., petrece mai mult de un an de exil în Grecia; este o perioadă foarte dificilă pentru el. După ce, în 51-50 î.Hr., fusese proconsul în Cilicia, Cicero a încercat în van să-i reconcilieze între ei pe Caesar și Pompeius, aflați acum în conflict. În cele din urmă trece de partea lui Pompeius și a optimaților republicani, însă după înfrângerea acestora, se află printre primii care se întorc în Italia și obțin iertarea din partea lui Caesar. După asasinarea lui Caesar, în care se prea poate să fi fost implicat, Cicero devine destul de rapid șeful republicanilor, sperând într-o instaurare a republicii, lucru care atunci era imposibil. A încercat să-l manipuleze pe tânărul Octavianus (viitorul împărat Augustus, 27 î.Hr.-14 d.Hr.) împotriva lui Marcus Antonius, pe care îl considera cel mai primejdios dușman al republicii, însă fără succes. În 7 decembrie 43 î.Hr. a fost ucis chiar de către oamenii lui Marcus Antonius.\n\n Opera \nCicero a alcătuit o operă imensă. Se pot distinge în primul rând discursurile ciceroniene în număr de 58, care reprezintă o fericită armonizare între talentul nativ, (ingenium), cultura vastă (doctrina) și practica forului (usus forensis). Discursurile acoperă o perioadă de 38 de ani (81-43 î. Hr.) de activitate retorică pusă în slujba cetățeanului și a cetății, \"de la interesul sau nevoia cărora niciodată nu m-au sustras odihna, plăcerea sau somnul\" (Pro Archia poeta, VI, 12). \nÎntre aceste discursuri se disting : In Verrem (Împotriva lui Verres) - o serie de șapte discursuri ținute în 70 î.Hr. împotriva lui C. Verres, guvernatorul nedemn al Siciliei (73-70 î.Hr.), care era acuzat de a fi comis abuzuri foarte grave și malversațiuni în timpul guvernării Siciliei; \nse remarcă de asemenea In Catilinam (Împotriva lui Catilina, Catilinarele), poate cele mai cunoscute cuvântări ciceroniene pronunțate împotriva lui L. Sergius Catilina, după descoperirea conspirației acestuia împotriva republicii; \ncelebre sunt și cele 14 discursuri pronunțate împotriva lui Marcus Antonius, In Marcum Antonium, care dorea să urmeze politica lui Caesar.\n\nCicero s-a remarcat și ca un teoretician al artei retorice, fiind socotit unul dintre părinții oratoriei antice. În tratatele sale, el face o incursiune în istoria oratoriei antice și o analiză a principalelor curente retorice care aveau adepți în epoca sa (aticismul și asianismul), dezbătând problema formării oratorului și a funcției sale în societate; oratorul ideal (orator summus et perfectus) este, în concepția lui, prototipul omului și cetățeanului desăvârșit, o personalitate complexă. El își materializează ideile în tratate numeroase, dintre care sunt demne de amintit: De oratore libri tres (Trei cărți despre orator) - tratat alcătuit în 55 î. Hr., dedicat lui Quintus, fratele său și redactat sub forma unui dialog între celebritățile forului roman Crassus și Marcus Antonius (omonim al generalului); Partitiones oratoriae (Diviziunea părților artei elocinței) alcătuit în 54 î.Hr., un adevărat manual de retorică în formă dialogală între Cicero-tatăl și fiul său Marcus; \ndeosebit de valoroase sunt și alte două lucrări ca Brutus, scris în 46 î.Hr., în care Cicero își proclamă idealurile sale de armonizare a tuturor ideilor școlilor retorice, opunându-se curentului aticist, prea simplu și sobru, care apăruse la Roma între 51-50 î.Hr. și tratatul Orator, unde Cicero își apără din nou idealul său retoric moderat, amenințat de influența crescândă a aticismului.\n\nCicero are, de asemenea, o deosebită pasiune pentru filozofie, insuflată, după propria-i mărturie, de reprezentanții principalelor doctrine din acea vreme (epicureismul, stoicismul, neoacademismul) pe care îi audiase la Roma sau în Grecia, cu unii dintre ei păstrând relații chiar familiare (cum ar fi stoicii Diodotus și Posidonius, academicienii Philon și Antiochos).\n\nCicero se va dedica întru totul filozofiei după anul 56 î.Hr., când, dezamăgit de situația politică, caută un rost al existenței sale în scris, propunându-și să dea Romei o literatură filozofică proprie, în măsură să o elibereze de sub tutela spirituală a Greciei. Opera sa filozofică, chiar dacă nu reprezintă un corpus doctrinar, trebuie apreciată pentru adaptarea modelelor filozofiei grecești la spiritualitatea și mentalitatea romană și, mai ales, pentru impunerea unui limbaj filosofic latin, la crearea căruia Cicero are un merit incontestabil. Dintre lucrările sale cu caracter filosofic, merită menționate: De republica (Despre stat) - dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare și a calităților conducătorului ideal; De legibus (Despre legi) - tot un dialog politic pe tema legislației și a tipului ideal de constituție; De natura deorum (Despre natura zeilor) - scriere pe tema existenței și esenței divinității; De divinatione (Despre divinație) - abordând tema divinației ca har și artă a prezicerii viitorului; De fato (Despre destin) - o expunere despre problema destinului.\n\nCicero are și o vastă corespondență (peste 800 de scrisori) scrisă între anii 68 și 43 î.Hr., care este în același timp un dosar intim al scriitorului și o adevărată frescă a vieții Romei din vremea sa. Omul Cicero ni se descoperă aici cu o surprinzătoare sinceritate prin atitudinile politice și civice, prin viața zilnică din for sau din familie.\n\n Principalele opere \n\nNote\n\n Bibliografie \n H. Mihăescu, Analogie și anomalie: Cezar și Cicero, Iași, s.n., 1940;\n H. Mihăescu, De la origini până la Cicero, Iași, Tipografia A.A.Terek, 1947;\n N.I. Barbu, Aspecte din viața romană în scrisorile lui Cicero, București, Editura Academiei R.P.R., 1959;\n T.S. Zielinski, traducere B. Grecina și A. Berar, Cicero în istoria culturii europene'', București, Tipografiile Romîniei Unite, s.d.\n\nLegături externe \n\n Biblioteca latină: Toate operele lui Cicero\n Toate operele lui Cicero\n Quotes with Cicero's teachings on oratory \n Links to Cicero resources\n University of Texas Cicero Homepage \n The Internet Encyclopædia of Philosophy\n\nNașteri în 106 î.Hr.\nDecese în 43 î.Hr.\nScriitori romani\nScriitori executați\nScriitori de limbă latină din secolul I‎ î.Hr.\nPersonaje citate în Divina Comedie (Infernul)\nRomani din secolul al II-lea î.Hr.\nRomani din secolul I î.Hr.\nSenatori romani\nOratori din Antichitate\nSavanții în traduceri\nAuguri romani din secolul I î.Hr." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre 28 mai?" }, { "from": "assistant", "value": "28 mai este a 148-a zi a calendarului gregorian și ziua a 149-a în anii bisecți. Mai sunt 217 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 585 î.Hr.: În timp ce Aliattes al II-lea se luptă cu Cyaxares în Bătălia de la Halys, are loc o eclipsă solară, prezisă cu precizie de filosoful grec Thales din Milet. Potrivit lui Herodot, apariția eclipsei a fost interpretată ca un semn, lupta s-a oprit imediat și a fost încheiat un armistițiu.\n 1357: Petru cel Just devine rege al Portugaliei.\n 1358: Începe insurecția antifeudală a țărănimii franceze, „Jacqueria”, condusă de Guillaume Cale.\n 1503: Iacob al IV-lea al Scoției și Margareta Tudor s-au căsătorit în conformitate cu o bulă papală emisă de către Papa Alexandru al VI-lea. A fost semnat un tratat de pace veșnică între Scoția și Anglia; pacea a durat cel puțin zece ani.\n 1588: Flota spaniolă Invincibila Armada a ridicat ancora din portul Lisabona îndreptându-se spre Canalul Mânecii cu scopul de a realiza o debarcare pe Insula Marea Britanie.\n 1812: Tratatul de la București încheie Războiul Ruso-Turc (1806–1812) cu o creștere teritorială a Rusiei. Principatul Moldovei pierde Basarabia.\n 1871: Căderea Comunei din Paris.\n 1918: Republica Democratică Azerbaidjan și Republica Democrată Armeană își declară independența.\n 1936: Matematicianul englez Alan Turing a trimis spre publicare articolul \"Despre numerele calculabile cu aplicații în problema decizie\", articol în care a introdus conceptul de mașină Turing, un dispozitiv abstract simplu de manipulare a simbolurilor, capabil de a simula logica oricărui algoritm rulat de un calculator.\n 1937: Este fondată fabrica germană de automobile Volkswagen (VW).\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Bătălia Belgiei se încheie cu ocuparea Belgiei de către forțele germane, după ce armata belgiană a capitulat. \n 1940: Al Doilea Război Mondial: Forțele norvegiene, franceze, poloneze și britanice recuceresc Narvik în Norvegia. Aceasta este prima victorie a infanteriei aliate a războiului.\n 1948: Printr-un decret al guvernului Petru Groza, Regelui Mihai și membrilor familiei regale li s-a retras cetățenia română.\n 1961: Ziarul britanic The Observer a publicat articolul avocatului englez Peter Benenson intitulat \"Prizonierii uitați\", declanșând o campanie de scrisori ce a stat la baza înființării organizației pentru apărarea drepturilor omului Amnesty International.\n 1964: A fost creată Organizația pentru Eliberarea Palestinei (Ierusalim, 28 mai – 2 iunie 1964).\n 1968: A fost rejudecat „Procesul Pătrășcanu”; Tribunalul Suprem i-a achitat pe toți membrii „lotului Pătrășcanu”, iar Lucrețiu Pătrășcanu a fost declarat erou național\n 1971: A fost lansată stația interplanetară sovietică „Marte 3\"; a devenit satelit artificial al acestei planete la 2.XII.1971 și a depus pe suprafața ei primul agregat automat care a comunicat date științifice din mediul marțian.\n 1975: Cincisprezece țări din Africa de Vest semnează Tratatul de la Lagos, crearea Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest.\n 1977: A fost inaugurat Muzeul Tropaeum Traiani și replica monumentului triumfal roman de la Adamclisi, restaurat de un grup de specialiști români.\n 1982: Războiul din Insulele Falkland: forțele britanice înving pe cele argentiniene în Bătălia de la Goose Green.\n 1987: Celebrul zbor al unui avion pilotat de cetățeanul vest-german, Mathias Rust, care a violat spațiul aerian al URSS și a aterizat în Piața Roșie.\n 1992: A fost semnat, la București, Tratatul româno–american pentru încurajarea și protejarea reciprocă a investițiilor.\n 1993: Eritrea și Monaco se alătură Națiunilor Unite.\n 1995: Orașul rus Neftegorsk este lovit de un cutremur de 7,6 grade pe scara Richter; peste 2.000 victime, reprezentând 2/3 din totalul populației.\n 1998: Oficialitățile militare din Pakistan au efectuat primele teste cu arme nucleare.\n 1999: Scandalul dioxinei: descoperirea unor animale contaminate cu dioxină și vândute de Belgia câtorva mii de ferme din lume.\n 1999: La Milano, Italia, după 22 de ani de lucrări de restaurare, capodopera lui Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină este expusă publicului din nou; vizitatorii au obligația de a privi de departe pânza și pot sta doar pentru 15 minute.\n\nNașteri \n 1371: Ioan de Burgundia, comandant al unui corp de armată în bătălia de la Nicopole (d. 1419)\n 1524: Selim al II-lea, sultan otoman (d. 1574)\n 1604: Ecaterina de Brandenburg, principesă a Transilvaniei (d. 1649)\n\n 1660: George I al Marii Britanii, din 1714 primul rege al Marii Britanii din Casa de Hanovra (d. 1727)\n 1731: Johann August Ephraim Goeze, zoolog german (d. 1793)\n 1759: William Pitt cel Tânăr, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (d. 1806)\n 1779: Thomas Moore, poet irlandez (d. 1852)\n 1796: Joseph Henri Léveillé, medic, botanist, micolog, fitopatolog și ilustrator francez (d. 1870)\n 1818: Pierre Beauregard, ofițer, politician, inventator, și scriitor american (d. 1893)\n 1830: Carl Filtsch, pianist și compozitor sas (d. 1845)\n 1832: Heinrich al XIV-lea, Prinț Reuss (d. 1913)\n 1842: Theodore Ayrault Dodge, ofițer și istoric militar american (d. 1909)\n 1853: Carl Larsson, pictor suedez (d. 1919)\n 1866: Franz von Bayros, grafician, ilustrator și pictor austriac (d. 1924)\n 1874: Ernst Cassirer, filosof german (d. 1945)\n 1882: Henri Deberly, scriitor francez, câștigător al Premiului Goncourt în 1926 (d. 1947)\n 1884: Edvard Beneš, politician ceh (d. 1948)\n 1884: Marie Antoinette de Mecklenburg, membră a Casei de Mecklenburg-Schwerin (d. 1944)\n 1908: Ian Fleming, scriitor britanic (d. 1964)\n 1912: Roger Ikor, scriitor francez, câștigător al Premiului Goncourt în 1955 (d. 1986)\n 1912: Patrick White, scriitor australian, laureat al Premiului Nobel (d. 1990)\n 1912: Anișoara Odeanu, poetă, prozatoare și jurnalistă română (d. 1972)\n 1913: George Macovescu, publicist, prozator, diplomat și politician român (d. 2002)\n\n 1922: José Craveirinha, poet mozambican (d. 2003)\n 1925: Bülent Ecevit, politician turc, prim-ministru al Turciei de cinci ori (d. 2006)\n 1928: André Schwarz-Bart, scriitor francez, câștigător al Premiului Goncourt în 1959 (d. 2006)\n 1930: Frank Drake, astronom, astrofizician american (d. 2022)\n 1945: John Fogerty, compozitor-cântăreț american, chitarist și producător (Creedence Clearwater Revival și The Golliwogs)\n 1955: Nicolae Robu, inginer, profesor universitar și politician român, rector al Universității „Politehnica” din Timișoara, primar al Timișoarei (2012-2020)\n 1956: George Volceanov, anglist și traducător român\n 1968: Kylie Minogue, compozitoare-cântăreață australiană, producătoare și actriță\n 1974: Tudor Chirilă, actor, cântăreț și compozitor român\n 1985: Carey Mulligan, actriță engleză\n 1988: Artur Ahmathuzin, scrimer rus\n 1999: Cameron Boyce, actor, dansator american (d. 2019)\n\nDecese \n 1357: Afonso al IV-lea al Portugaliei (n. 1291)\n 1750: Împăratul Sakuramachi al Japoniei (n. 1720) \n 1758: Ernst August al II-lea, Duce de Saxa-Weimar (n. 1737)\n 1767: Maria Josepha de Bavaria, soția lui Iosif al II-lea, Împărat Roman (n. 1739)\n 1805: Luigi Boccherini, violoncelist și compozitor italian (n. 1743)\n 1849: Anne Brontë, scriitoare engleză (n. 1820)\n 1864: Simion Bărnuțiu, politician român (n. 1808)\n 1878: John Russell, Conte de Russell, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1792)\n\n 1912: Paul Emile Lecoq de Boisbaudran, chimist francez (n. 1838)\n 1916: Ivan Franko, poet ucrainean (n. 1856)\n 1937: Alfred Adler, psihiatru austriac (n. 1870)\n 1940: Prințul Frederic Karl de Hesse, landgraf de Hesse (n. 1868)\n 1944: Prințesa Maria Josepha a Saxoniei (n. 1867)\n 1945: Valeriu Maximilian, pictor și grafician român (n. 1895)\n 1963: Ion Agârbiceanu, scriitor român, membru al Academiei Române (n. 1882)\n 1970: Iuliu Hossu, episcop, deținut politic, cardinal (n. 1885)\n 1972: Regele Eduard al VIII-lea al Regatului Unit (n. 1894)\n 1985: Șerban Țițeica, fizician român, vicepreședinte al Academiei Române (n. 1908)\n 1988: Arthur Kreindler, medic neurolog român (n. 1900)\n 2003: Ilya Prigogine, chimist și fizician belgian (n. 1917)\n 2010: Mihai Drăgănescu, inginer electronist român, membru al Academiei Române (n. 1929)\n 2014: Maya Angelou, poetă americană (n. 1928)\n 2018: Jens Christian Skou, chimist danez, laureat Nobel (n. 1918)\n 2022: Bujar Nishani, politician albanez, președinte al Republicii Albaneze (2012–2017), (n. 1966)\n 2022: Yves Piétrasanta, politician francez (n. 1939)\n\nSărbători\n\nCalendar creștin ortodox\n\n Sf. Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului (calendar ortodox)\n Sf. Mc. Eladie și Eliconida\n\nCalendar greco-catolic\n Sf. M. Eutihie; Sf. Beda Venerabilul\n\nCalendar romano-catolic\n Sf. Gherman de Paris; Fericitul Stefan Wyszyński, arhiepiscop († 1981)\n\nSărbători laice\n Azerbaidjan: Ziua Republicii (1918)\n\nNote\n\n \n! 28\n! 05 28" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre 29 mai?" }, { "from": "assistant", "value": "29 mai este a 149-a zi a calendarului gregorian și ziua a 150-a în anii bisecți. Mai sunt 216 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n363: Împăratul roman Iulian învinge armata sasanidă în Bătălia de la Ctesiphon, sub zidurile capitalei sasanide, dar nu poate captura orașul.\n 1176: Bătălia de la Legnano: Milițiile Ligii Lombarde au înfrânt armata împăratul Frederic I.\n 1328: Filip al VI-lea este încoronat rege al Franței.\n 1453: Căderea Constantinopolului: Armatele otomane, sub conducerea sultanului Mahomed al II-lea, cuceresc Constantinopolul după un asediu de 53 de zile; sfârșitul Imperiului Bizantin.\n 1660: Restaurarea engleză: Carol al II-lea, chiar în ziua în care împlinește 30 de ani, este repus pe tronul Angliei, Scoției și Irlandei.\n 1807: La presiunea ienicerilor, Selim al III-lea, conducătorul reformist al Imperiului Otoman din 1789, este detronat și arestat.\n 1825: Carol al X-lea este încoronat rege al Franței, la Reims.\n 1868: Asasinarea la Belgrad a prințului Serbiei, Mihailo Obrenović al III-lea.\n 1903: Regele Alexandru Obrenovici al Serbiei și regina Draga sunt asasinați la Belgrad, de către un grup de ofițeri de armată.\n 1914: Nava RMS Empress of Ireland s-a scufundat după ce s-a ciocnit de SS Storstad pe fluviul Sfântul Laurențiu. Și-au pierdut viața 1.012 de oameni.\n 1918: Armenia învinge armata otomană în Bătălia de la Sardarapat.\n 1918: Finlanda adoptă steagul național, care simbolizează lacurile și zăpada.\n 1919: Eclipsa de Soare din 29 mai 1919 a fost fotografiată pentru a se verifica experimental relativitatea generală a lui Albert Einstein. \n 1935: Nava franceză de pasageri Normandie își începe călătoria plecând din Le Havre. Va ajunge la New York după patru zile, trei ore și 14 minute, doborând recordul anterior deținut de Panglica albastră. Gigantul transatlantic va fi cel mai mare vas din lume timp de cinci ani.\n 1953: Neo-zelandezul Edmund Hillary și șerpașul Tenzing Norgay sunt primii oameni care au ajuns pe Everest.\n 1980: Campionatul internațional de atletism. Anișoara Cușmir cucerește locul întâi la săritura în lungime, realizând una din cele mai bune performanțe mondiale la această probă: 7 metri.\n 1982: Papa Ioan Paul al II-lea devine primul pontif care vizitează Catedrala Canterbury.\n 1985: Dezastrul de pe stadionul Heysel din Bruxelles: 39 de spectatori au murit și sute au fost răniți, în urma prăbușirii unei tribune.\n 1986: Noul steag european este ridicat pentru prima dată în sunetele imnului european în fața clădirii Berlaymont din Bruxelles.\n 1990: Parlamentul rus îl alege pe Boris Elțîn președinte al Federației Ruse.\n 1995: A 12-a enciclică intitulată „Ut unum sunt\" („pentru ca toți să fie unul\"), prin care Papa Ioan Paul al II-lea a făcut apel la unitatea creștinilor din întreaga lume.\n 2005: Francezii au respins, cu 54,67 % voturi contra, ratificarea Constituției europene. Prezența la vot a fost de 69,37%.\n\nNașteri \n 1439: Papa Pius al III-lea (d. 1503)\n 1568: Virginia de' Medici, ducesă de Modena și Reggio (d. 1615)\n 1627: Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier, prințesă și scriitoare franceză (d. 1693)\n 1630: Regele Carol al II-lea al Angliei (d. 1685)\n 1679: Antonio Farnese, Duce de Parma (d. 1731)\n 1680: Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Brunswick-Lüneburg (d. 1735)\n 1735: Marie-Geneviève Navarre, pictoriță franceză (d. 1795)\n 1801: Jacques Amans, pictor francez (d. 1888)\n 1860: Isaac Albéniz, compozitor și pianist spaniol (d. 1909)\n 1874: G. K. Chesterton, scriitor, jurnalist englez (d. 1936)\n 1880: Oswald Spengler, filosof și istoric german (d. 1936)\n 1890: Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (d. 1972)\n 1890: Aurel Racovitză, diplomat, general român (d. 1957)\n\n 1897: Erich Wolfgang Korngold, compozitor austriac de muzică clasică și de film (d. 1957)\n 1901: Ionel Fernic, compozitor, poet, aviator și parașutist român (d. 1938)\n 1903: Bob Hope, comic american (d. 2003)\n 1917: John F. Kennedy, al 35-lea președinte al Statelor Unite (d. 1963)\n 1920: John Charles Harsanyi, economist american, laureat al Premiului Nobel pentru Economie pe anul 1994\n 1922: Iannis Xenakis, matematician, arhitect, inginer constructor și compozitor francez de origine greacă (d. 2001)\n 1923: Bernard Clavel, scriitor francez (d. 2010)\n 1925: Erwin M. Friedländer, fizician american de origine română (d. 2004)\n 1929: Peter Higgs, fizician teoretic englez, laureat Nobel\n 1935: Alexandru Nichici, 84 ani, inginer român (d. 2020)\n 1955: Aurel Gubandru, politician român\n 1959: Adrian Paul, actor englez\n 1967: Noel Gallagher, cântăreț, compozitor englez (Oasis)\n 1975: Melanie Brown, cântăreață, compozitoare, dansatoare, actriță britanică (Spice Girls)\n 1977: Massimo Ambrosini, fotbalist italian\n 1988: Mihai Costea, fotbalist român\n 1990: Elena Utkina, handbalistă rusă\n 1993: Richard Carapaz, ciclist ecuadorian\n\nDecese \n 1259: Regele Christopher I al Danemarcei (n. 1219)\n 1379: Regele Henric al II-lea al Castiliei (n. 1334)\n 1453: Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat bizantin (n. 1404)\n 1500: Bartolomeu Dias, explorator portughez (n. 1450)\n 1814: Josephine de Beauharnais, prima soție a lui Napoleon Bonaparte și împărăteasă a Franței (n. 1763)\n 1861: Joachim Lelewel, istoric polonez, bibliograf, poliglot, activist social și politic (n. 1786)\n 1873: Prințul Friedrich de Hesse și de Rin (n. 1870)\n 1883: Prințesa Mariana a Țărilor de Jos (n. 1810)\n\n 1910: Mili Balakirev, compozitor, pianist și dirijor rus (n. 1837)\n 1945: Mihail Sebastian, prozator, dramaturg și eseist român (n. 1907)\n 1955: Aristide Caradja, entomolog român (n. 1861)\n 1958: Juan Ramón Jiménez, poet și eseist spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1956) (n. 1881)\n 1962: Gheorghe Arsenescu, ofițer român (n. 1907)\n 1974: Albert Pilát, botanist și micolog ceh (n. 1903)\n 1979: Mary Pickford, actriță canadiano-americană, co-fondatoare a United Artists (n. 1892)\n 1982: Romy Schneider, actriță franco-germană (n. 1938)\n 1987: Choudhary Charan Singh, politician indian, prim-ministru al Indiei (1979-1980) (n. 1902)\n 1992: Ion Bostan, regizor român de filme documentare (n. 1914)\n 1994: Erich Honecker, politician comunist german, secretar general al Partidul Unității Socialiste din Germania (n. 1912)\n 2003: Pierre Restany, artist plastic, critic de artă și filozof cultural francez (n. 1930)\n 2010: Dennis Hopper, actor și regizor american (n. 1936)\n 2011: Ferenc Mádl, politician maghiar, al 14-lea președinte al Ungariei (n. 1931)\n 2022: Evaristo Carvalho, politician din statul São Tomé și Príncipe, al 4-lea președinte al acestui stat (2016–2021), (n. 1942)\n\nSărbători\n\nCalendar creștin ortodox\n\n Sf. mc. Teodosia fecioara \n Sf. Sfințit Mc. Olivian\n\nCalendar greco-catolic\n Sf. M. Teodosia\n\nCalendar romano-catolic\n Sf. Maxim\n\nSărbători laice\n Nepal: Declarația de republică\n Ziua internațională a forțelor ONU de menținere a păcii (Ziua internațională a Căștilor Albastre)\n\n2023 dinamo promovează în liga a 1 \n\n \n! 29\n! 05 29" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre 30 mai." }, { "from": "assistant", "value": "30 mai este a 150-a zi a calendarului gregorian și ziua a 151-a în anii bisecți. Mai sunt 215 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1232: La doar un an după moartea sa, Anton de Padova este canonizat de către Papa Grigore al IX-lea.\n 1381: Începutul Răscoalei țărănești în Anglia.\n 1431: Războiul de 100 de Ani: la Rouen, Franța, Ioana d'Arc, în vârstă de 19 ani, este arsă pe rug de către un tribunal dominant englez. Din acest motiv, Biserica Catolică amintește această zi ca sărbătoare a Sf. Ioana d'Arc.\n 1536: Regele Henric al VIII-lea al Angliei s-a căsătorit cu cea de-a treia soție, Jane Seymour, o doamnă de onoare a primelor sale două soții.\n 1574: Henric al III-lea devine rege al Franței.\n 1631: Medicul regal Théophraste Renaudot publică primul ziar francez La Gazette. Foaia săptămânală va fi disponibilă până în 1915 (din 1762 sub titlul Gazette de France).\n 1635: Războiul de Treizeci de Ani: Se semnează Pacea de la Praga.\n 1814: Se semnează primul Tratat de la Paris, care a readus granițele Franței la întinderea lor din 1792. În aceeași zi, Napoleon I al Franței este exilat pe insula Elba.\n 1876: Sultanul otoman Abdülaziz este detronat și succedat de nepotul său de frate, Murad al V-lea. Trei luni mai târziu, Murad va fi înlocuit de fratele său, Abdul-Hamid al II-lea. \n 1915: Primul genocid al secolului XX, comis prin aplicarea Ordinul general de deportare a armenilor din Imperiul Otoman spre deșerturile din Siria și Irak; sute de mii de oameni au murit în urma epidemiilor.\n 1935: Orașul Quetta, capitala provinciei Belucistan (Pakistan), a fost distrusă de un cutremur, în care au murit peste 20.000 de oameni.\n 1945: Începe procesul ziariștilor „criminali de război și vinovați de dezastrul țării”. Printre acuzați: Pamfil Șeicaru, Radu Gyr, Nichifor Crainic. Sentința va fi pronunțată la 4 iunie 1945.\n 1971: Naveta spațială americană Mariner 9 este lansată într-o misiune pentru a aduna informații științifice despre Marte.\n 1975: Este fondată Agenția Spațială Europeană.\n 1982: Spania devine al 16-lea membru NATO și prima țară care intră în alianță de la admiterea Germaniei de Vest în 1955.\n 1990: Are loc un cutremur de 6,9 grade pe scara Richter în Vrancea.\n 1995: Bulgaria încheie un acord cu FMI privind ajutorul financiar pentru prevenirea falimentului național.\n\nNașteri \n 1653: Claudia Felicitas de Austria, împărăteasă consort a Germanie (d. 1676)\n 1672: Petru cel Mare, țar al Rusiei (d. 1725)\n 1792: Prințul Bernhard de Saxa-Weimar-Eisenach (d. 1862)\n 1800: Karl Wilhelm Feuerbach, matematician german (d. 1834)\n 1814: Mihail Bakunin, revoluționar rus (d. 1876)\n 1814: Eugène Charles Catalan, matematician belgian (d. 1894)\n 1840: Nicolae Valter Mărăcineanu, ofițer român căzut la Grivița (d. 1877)\n 1845: Amadeo I al Spaniei (d. 1890)\n 1850: Enea Grazioso Lanfranconi, inginer italian (d. 1895)\n 1884: Vilmos Nagy, general secui, drept între popoare (d. 1976)\n 1895: Nicolai Bulganin, prim-ministru al Uniunii Sovietice (d. 1975)\n\n 1896: Howard Hawks, regizor, scenarist și producător de film american (d. 1977)\n 1899: Irving Thalberg, producător american de film (d. 1936)\n 1908: Hannes Olof Gösta Alfvén, fizician suedez, laureat Nobel (d. 1995)\n 1912: Julius Axelrod, biochimist american, laureat Nobel (d. 2004)\n 1916: Joseph W. Kennedy, chimist american, codescoperitor al plutoniului (d. 1957)\n 1920: Franklin J. Schaffner, regizor american (d. 1989)\n 1929: Doina Cornea, disidentă anticomunistă română (d. 2018)\n 1931: Vizma Belševica, poetă, scriitoare și traducătoare letonă (d. 2005)\n 1946: Dumitru Dragomir, politician român, fost președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal\n 1947: Gabriela Silvia Beju, sculptoriță română\n 1952: Rodica Culcer, jurnalistă română\n 1953: Colm Meaney, actor irlandez\n 1956: David Sassoli, politician italian, fost președinte al Parlamentului European (d. 2022)\n 1958: Marie Fredriksson, cântăreață, cantautoare și pianistă suedeză de muzică pop (Roxette) (d. 2019)\n 1969: Vladimir Alexandru Mănăstireanu, politician român\n 1980: Steven Gerrard, fotbalist englez\n 1992: Albert Cristescu, handbalist român\n\nDecese \n 1252: Ferdinand al III-lea de Castilia (n. 1199)\n 1431: Ioana d'Arc, eroină națională a Franței (n. 1412)\n 1574: Regele Carol al IX-lea al Franței (n. 1550)\n 1593: Christopher Marlowe, dramaturg englez (n. 1564) \n\n 1640: Peter Paul Rubens, pictor și desenator olandez (n. 1577)\n 1731: Ducesa Violante Beatrice de Bavaria, Mare Prințesă de Toscana (n. 1673) \n 1744: Alexander Pope, poet englez (n. 1688) \n 1760: Johanna Elisabeth de Holstein-Gottorp, (n. 1712)\n 1770: François Boucher, pictor și desenator francez (n. 1703)\n 1778: Voltaire, filosof și scriitor iluminist francez (n. 1694) \n 1849: Joseph Marlin, scriitor și jurnalist german originar din Transilvania (n. 1824) \n\n 1891: Prințesa Vilhelmine Marie a Danemarcei (n. 1808) \n 1904: Frederic Wilhelm, Mare Duce de Mecklenburg (n. 1819) \n 1906: Florian Porcius, botanist român (n. 1816)\n 1924: Amélie Beaury-Saurel, pictoriță franceză (n. 1848) \n 1960: Boris Pasternak, poet, prozator și traducător rus, laureat al Premiul Nobel (n. 1890)\n 1995: Ștefana Velisar Teodoreanu, romancieră, poetă și traducătoare română, soția scriitorului Ionel Teodoreanu (n. 1897)\n 2012: Andrew Huxley, biofizician și fiziolog britanic, laureat al premiului Nobel (n. 1917)\n 2015: Vladimir Arnautović, jucător și antrenor sârb de baschet (n. 1962)\n 2017: Paul Fister, actor român (n. 1944)\n\nSărbători \n\n Sf. Cuv. Isaachie Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Dalmaților, la Constantinopol (calendar ortodox)\n Sf. Cuv. Varlaam (calendar ortodox)\n\n România: Ziua gardianului public (din 1993)\n\nNote\n\n \n! 30\n! 05 30" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre 31 mai?" }, { "from": "assistant", "value": "31 mai este a 151-a zi a calendarului gregorian și ziua a 152-a în anii bisecți. Mai sunt 214 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 455: Împăratul roman Petronius Maximus este omorât cu pietre de către o mulțime furioasă în timp ce fugea la Roma.\n 1223: Bătălia de la Râul Kalka - armatele mongole ale lui Genghis Han aflate sub comanda lui Subutai au învins Rusia Kieveană și cumanii.\n 1578: Regele Henric al III-lea pune prima piatră la Pont Neuf (Podul Nou), cel mai vechi pod din Paris, Franța.\n 1795: Tribunalul revoluționar din timpul Revoluției Franceze, un tribunal pentru procese politice, este desființat.\n 1859: Orologiul Parlamentului din Londra, poreclit ulterior Big Ben, a fost pornit pentru prima oară.\n 1902: Tratatul de la Vereeniging a pus capăt celui de-al doilea război al burilor.\n 1911: Are loc lansarea vasului RMS Titanic.\n 1911: Preșdintele Mexicului, Porfirio Díaz, fuge din țară în timpul Revoluției mexicane.\n 1916: Primul Război Mondial: Flota germană și cea engleză se înfruntă în Bătălia Iutlandei, cea mai mare confruntare navală din timpul primului război mondial.\n 1961: Uniunea Africii de Sud a devenit Republica Africa de Sud.\n 1962: Adolf Eichmann este spânzurat în Israel.\n 1970: Cutremurul din nordul Chile și Peru provoacă o alunecare de teren care îngroapă orașul Yungay, Peru; peste 47.000 de persoane sunt ucise.\n 2009: A încetat din viață britanica Millvina Dean, ultima supraviețuitoare a naufragiului vasului „Titanic” (15 aprilie 1912).\n 2013: Asteroidul 1998 QE2 s-a apropiat la 0,039 u.a. (15 distanțe lunare) de Pământ, cea mai mare apropiere a asteroidului de Pământ pentru cel puțin următoarele două secole. \n 2019: Vizită apostolică a Papei Francisc în România timp de trei zile. Este a doua vizită a unui Suveran Pontif, după cea din 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea.\n\nNașteri \n 1469: Manuel I al Portugaliei (d. 1521)\n 1535: Alessandro Allori, pictor italian (d. 1607)\n 1557: Feodor I al Rusiei (d. 1598)\n 1612: Margherita de Medici, Ducesă consort de Parma și Piacenza (d. 1679)\n 1613: Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia (d. 1680)\n 1640: Mihail Korybut Wiśniowiecki, rege al Poloniei (d. 1673)\n 1653: Eleonora Maria Josefa de Austria, regină consort a Poloniei (d. 1697)\n 1656: Marin Marais, compozitor francez (d. 1728)\n 1718: Jacob Christian Schäffer, teolog luteran german (d. 1790)\n 1773: Ludwig Tieck, scriitor german (d. 1853)\n\n 1816: Dimitrie Ghica, politician român, prim-ministru al României în perioada 1868-1870 (d. 1897)\n 1818: George Pomuț, general american de origine română (d. 1882)\n 1819: Walt Whitman, poet american (d. 1892)\n 1857: Papa Pius al XI-lea (d. 1939)\n 1867: Prințesa Maria Josepha a Saxoniei (d. 1944)\n 1872: Charles Greeley Abbot, astrofizician american (d. 1973)\n 1883: Onisifor Ghibu, pedagog, memorialist, om politic român (d. 1972)\n 1887: Saint-John Perse, poet și diplomat francez, laureat al Premiului Nobel (d. 1975)\n 1907: Gheorghe Arsenescu, ofițer român (d. 1962)\n 1908: Don Ameche, actor american (d. 1993)\n 1916: Arhiducele Felix de Austria, al treilea fiu al împăratului Carol I al Austriei (d. 2011)\n 1921: Niculae Florea, inginer chimist român\n 1921: Alida Valli, actriță italiană (d. 2006)\n 1923: Rainier al III-lea, prinț de Monaco (d. 2005)\n 1929: Andreas Meyer-Landrut, diplomat german\n 1930: Clint Eastwood, actor și regizor american\n 1931: Robert Schrieffer, fizician american, laureat Nobel (d. 2019)\n 1946: Adriana Bittel, prozatoare română\n 1948: Svetlana Alexievici, jurnalistă, ornitologă și scriitoare belarusă\n 1948: John Bonham, toboșar și compozitor englez (Led Zeppelin) (d. 1980)\n 1949: Tom Berenger, actor american\n 1950: Edgar Savisaar, politician eston\n\n 1951: Serge Brussolo, scriitor francez\n 1954: Nicu Alifantis, muzician, cântăreț, actor, poet și compozitor român\n 1961: Lea Thompson (n. Lea Kathleen Thompson) este o actriță, regizoare și producătoare de televiziune americană\n 1962: Răsvan Popescu, jurnalist român\n 1963: Viktor Orbán, politician maghiar, prim-ministru al Ungariei\n 1965: Vasile Emilian Cutean, politician român\n 1965: Brooke Shields, actriță americană\n 1974: Zsolt Erdei, boxer maghiar\n 1976: Colin Farrell, actor irlandez\n 1979: Millo Simulov, regizor român de film\n 1981: Daniele Bonera, fotbalist italian\n 1983: Cabron, cântăreț român de muzică hip-hop\n 1986: Robert Gesink, ciclist neerlandez\n 1986: Sylwia Lisewska, handbalistă poloneză\n 1988: Laura Ioana Paar, jucătoare română de tenis\n 1989: Marco Reus, jucător german de fotbal\n 1991: Patrick Jørgensen, scrimer danez\n 1995: Alexandra Georgescu, handbalistă română\n 1995: Bianca Tiron, handbalistă română\n 2001: Iga Świątek, jucătoare poloneză de tenis\n\nDecese \n 455: Petronius Maximus, împărat roman\n 1246: Isabella de Angoulême, regină consort a Angliei (n. c. 1188)\n 1495: Cecily Neville, mama regilor Eduard al IV-lea și Richard al III-lea (n. 1415)\n 1594: Tintoretto, pictor italian (n. 1518)\n 1740: Frederic Wilhelm I al Prusiei (n. 1688)\n 1809: Joseph Haydn, compozitor austriac (n. 1732)\n 1832: Evariste Galois, matematician francez (n. 1811) \n 1910: Elizabeth Blackwell, medic american de origine engleză (n. 1821)\n 1938: Max Blecher, prozator și poet român (n. 1909)\n\n 1943: Prințul Georg de Bavaria, membru al Casei regale de Wittelsbach și preot catolic (n. 1880)\n 1957: Leopold Staff, poet polonez (n. 1878)\n 1976: Jacques Monod, biolog francez, laureat Nobel (n. 1910)\n 1978: József Bozsik, fotbalist maghiar (n. 1925)\n 1986: Leo James Rainwater, fizician american, laureat Nobel (n. 1917)\n 2000: Petăr Mladenov, politician bulgar (n. 1933)\n 2001: Faisal Husseini, politician palestinian (n. 1940)\n 2006: Raymond Davis, Jr., fizician american, laureat Nobel (n. 1914)\n 2009: Millvina Dean, ultima supraviețuitoare a naufragiului vasului „Titanic” (n. 1912)\n 2021: Andreea Bollengier, jucătoare de șah româno-franceză (n. 1975)\n 2022: Vasile Rădulescu, politician român (n. 1945)\n\nSărbători \n\n Vizita Fecioarei Maria\n România: Ziua Geniștilor\n Ziua mondială fără tutun (ONU)\n\n Sfântul Mucenic Ermie\n\nNote\n\n \n! 31\n! 05 31" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre 1 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "1 iunie este a 152-a zi a calendarului gregorian și ziua a 153-a în anii bisecți. Mai sunt 213 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 193: Împăratul roman Marcus Didius este asasinat în palatul său.\n 1475: Prima mențiune documentară a orașului Craiova.\n 1533: Anne Boleyn a fost încoronată regină a Angliei printr-o fastuoasă ceremonie la Westminster Abbey.\n 1910: Membrii expediției către Polul Sud, conduși de Robert Falcon Scott, părăsesc Anglia.\n 1914: Are loc, la Constanța, vizita oficială a Țarului Nicolae al II-lea, împreună cu ceilalți membri ai familiei imperiale ruse. Au fost întâmpinați de familia Regală și de personalități politice române. Aceasta va fi ultima lor vizită înafara Rusiei, înainte de asasinarea lor de către bolșevici din anul 1918.\n 1937: Se desființează Universitatea Săsească, unitate politică și administrativă a sașilor transilvăneni ce a activat din 1876 ca fundație.\n 1939: Alegeri parlamentare în România, în urma cărora Frontul Renașterii Naționale - care prezentase liste unice, fără contracandidați - obține toate locurile în Adunarea Deputaților și în Senat.\n 1941: Al Doilea Război Mondial: Creta capitulează în fața Germaniei.\n 1945: Autoritățile române înființează Universitatea Bolyai din Cluj, cu predare în limba maghiară, pentru a arăta bunăvoință în perspectiva Tratatului de Pace din 1947.\n 1946: Sunt executați la Jilava, Mareșalul Ion Antonescu, împreună cu Mihai Antonescu, Constantin Z. Vasiliu și Gheorghe Alexianu, în urma condamnării la moarte de instanța \"Tribunalului Poporului\".\n 1949: S-a inaugurat Teatrul de Stat din Reșița cu piesa „Cumpăna\", de Lucia Demetrius.\n 1957: S-a înființat, la București, Muzeul Literaturii Române. A fost fondat de către criticul și istoricul literar Perpessicius, care a fost și primul director al instituției.\n 1957: Televiziunea Română a transmis prima emisiune pentru copii de la Teatrul Țăndărică din București.\n 1967: The Beatles lansează albumul Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band.\n 1980: Postul de televiziune american, „Cable News Network\" (CNN), a efectuat prima transmisie.\n 2004: Adunarea Generală al ONU, declară anul 2005, ca An Internațional al Fizicii, în amintirea împlinirii a 100 de ani de la publicarea celebrelor lucrări ale lui Albert Einstein.\n 2009: Un Airbus A 330, aparținând companiei Air France, a dispărut deasupra Oceanului Atlantic. Au fost 228 de victime, iar cutia neagră a fost găsită după 23 de luni de căutări.\n\nNașteri \n\n 1636: Nicolae Milescu Spătarul, scriitor memorialist, teolog și diplomat român (d. 1708)\n 1796: Nicolas Léonard Sadi Carnot, fizician francez (d. 1832)\n 1926: Marilyn Monroe, actriță, model și cântăreață americană (d. 1962)\n 1926: Andy Griffith, actor american (d. 2012)\n 1930: Erich Bergel, dirijor german, născut în România (d. 1998)\n 1932: Alexandru Lulescu, actor român (d. 2022)\n 1937: Morgan Freeman, actor, regizor de film și narator american\n 1952: Mihaela Loghin, atletă română\n 1953: Xi Jinping, politician chinez\n 1956: Mircea Cărtărescu, scriitor român\n 1959: Martin Brundle, pilot englez de Formula 1\n 1960: Elena Muhina, gimnastă rusă (d. 2006)\n 1961: Evgheni Prigojin, oligarh rus (d. 2023)\n 1962: Adriean Videanu, politician român\n 1968: Jason Donovan, actor australian\n 1969: Marian Ivan, fotbalist român\n 1971: Monica Anghel, actriță, prezentatoare de radio și cântăreață română de muzică ușoară\n 1973: Adam Garcia, actor australian\n 1973: Heidi Klum, fotomodel, designer de modă, femeie de afaceri, prezentatoare de televiziune și actriță germană\n 1974: Alanis Morissette, interpretă canadiană de muzică ușoară\n 1977: Sarah Wayne Callies, actriță americană\n 1981: Amy Schumer, actriță americană\n 1982: Justine Henin, jucătoare belgiană de tenis\n 1984: Jean Beausejour, jucător chilian de fotbal\n 1988: Javier Hernández Balcázar, jucător mexican de fotbal\n 1996: Tom Holland, actor britanic\n\nDecese \n\n 1841: Nicolas Appert, inventator francez (n. 1749)\n 1846: Papa Grigore al XVI-lea (n. 1765)\n 1868: James Buchanan, politician american, al 15-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (1857-1861), (n. 1791)\n 1893: António Carvalho de Silva Porto, pictor portughez (n. 1850)\n 1938: Gustav Kisch, filolog sas, membru de onoare al Academiei Române (n. 1869) \n 1943: Leslie Howard, actor englez (n. 1893)\n 1946: Ion Antonescu, mareșal, politician român, prim-ministru și lider al României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1940-1944), (executat) (n. 1882)\n 1946: Mihai Antonescu, avocat și politician român, viceprim-ministru și ministru de externe al României (1941-1944), (executat) (n. 1904)\n 1946: Constantin Z. Vasiliu, general român (executat) (n. 1882)\n 1946: Gheorghe Alexianu, politician român (executat) (n. 1897)\n 1962: Adolf Eichmann, oficial german nazist (executat) (n. 1906)\n 1979: Werner Forssmann, chirurg german, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1956 (n. 1904)\n 1986: Nicolae Mladin, mitropolit ortodox al Ardealului (n. 1914)\n 2002: Costache Agafiței, pictor și grafician român (n. 1908)\n 2008: Yves Saint-Laurent, designer de modă francez (n. 1936)\n 2019: Jose Antonio Reyes, fotbalist spaniol (n. 1983)\n 2019: Michel Serres, filosof francez (n. 1930)\n 2020: Vladimir Zamfirescu, pictor și desenator român (n. 1936)\n2021: Prințul Amedeo, Duce de Aosta, pretendent la șefia Casei de Savoia, familia regală care a condus Italia între 1861 și 1946 (n. 1943)\n\nSărbători \n\n Sf. Mc. Justin Martirul și Filosoful; Sf. Mucenici Hariton, Firm și Valerian (calendar ortodox)\n Ziua Internațională a Copilului\n Samoa: Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1962)\n Wikipedia: Ziua Brion Vibber\n\n \n! 01\n! 06 01" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre 2 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "2 iunie este a 153-a zi a calendarului gregorian și ziua a 154-a în anii bisecți. Mai sunt 212 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n 576: Benedict I devine papă.\n 657: Eugen I devine papă.\n 1881: Guvernul SUA recunoaște independența de stat a României.\n 1896: Guglielmo Marconi primește patentul pentru noua sa invenție: radioul.\n 1897: Mark Twain, răspunde zvonurilor privind moartea sa, spunând în „New York Journal\": „Știrea despre moartea mea a fost o exagerare\".\n 1918: Black Sunday („Duminica neagră”), când au fost scufundate 6 nave americane, de către submarinul german U 151.\n 1924: Congresul din SUA le-a garantat amerindienilor cetățenia americană.\n 1945: Poetul Radu Gyr rostește memorabilul „ultim cuvânt\" în fața Tribunalului Poporului. În el arată, printre altele, și inconsistența acuzațiilor de antisemitism aduse Mișcării Legionare, el însuși fiind fondatorul teatrului Evreiesc de Stat.\n 1952: Începe guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.\n 1953: Ceremonia de încoronare a reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, la Westminster.\n 1979: A avut loc prima vizită a unui Papă într-o țară comunistă, vizita Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia, țara sa natală.\n 2003: De la cosmodromul kazah Baikonur se lansează sonda spațială Mars Express.\n\nNașteri \n\n 1489: Charles, Duce de Vendôme, bunicul regelui Henric al IV-lea al Franței (d. 1537)\n 1535: Papa Leon al XI-lea (d. 1605)\n 1737: Ernst August al II-lea, Duce de Saxa-Weimar (d. 1758)\n 1740: Marchizul de Sade, scriitor francez (d. 1814)\n 1816: Constantin A. Rosetti, politician român (d. 1885) \n 1821: Ion C. Brătianu, politician român (d. 1891)\n 1835: Papa Pius al X-lea (d. 1914)\n 1840: Thomas Hardy, scriitor britanic (d. 1928)\n 1857: Karl Gjellerup, scriitor danez (d. 1919)\n 1857: Edward Elgar, compozitor britanic (d. 1934)\n 1882: Ion Antonescu, mareșal, politician român, prim-ministru și lider al României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (d. 1946)\n 1903: Max Aub, scriitor spaniol (d. 1972)\n 1904: Johnny Weissmuller, înotător și actor american născut la Timișoara (d. 1984)\n 1906: Carlo Scarpa, arhitect italian (d. 1978)\n 1920: Marcel Reich-Ranicki, critic de literatură german (d. 2013)\n 1930: Dan Iordăchescu, bariton român (d. 2015)\n 1930: Sorin Bottez, om politic român (d. 2009)\n 1930: Charles Conrad, astronaut american (d. 1999)\n 1937: Sally Kellerman, actriță americană (d. 2022)\n 1940: Regele Constantin al II-lea al Greciei (d. 2023)\n 1941: Stacy Keach, actor american\n 1941: Charlie Watts, baterist britanic (The Rolling Stones) (d. 2021)\n 1963: Nini Săpunaru, politician român\n 1967: Mugur Mihăescu, actor și scenarist român \n 1968: Teo Trandafir, prezentatoare de televiziune și actriță română\n 1972: Wentworth Miller, actor american\n 1975: Cătălina Cristea, jucătoare română de tenis\n 1977: Arthur Claudiu David, pugilist român (d. 2012)\n 1977: Zachary Quinto, actor american\n 1978: Dominic Cooper, actor englez\n 1978: Justin Long, actor american\n 1978: Allen Lloyd Jones, wrestler american\n 1979: Morena Baccarin, actriță braziliano-americană\n 1981: Nikolai Davîdenko, jucător rus de tenis\n 1982: Jewel Staite, actriță americană\n 1986: Guess Who, cântăreț român de hip hop\n 1988: Sergio Leonel Agüero, fotbalist argentinian\n 1989: Liviu Antal, fotbalist român\n 1990: Michał Kwiatkowski, ciclist polonez\n\nDecese \n\n 193: Didius Julianus, împărat roman\n 1876: Hristo Botev, poet, revoluționar bulgar (n. 1848)\n 1885: Prințul Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl regelui Carol I al României (n. 1811)\n 1945: Père Jacques, călugăr francez, drept între popoare (n. 1900)\n 1964: Dumitru Caracostea, critic și istoric literar român (n. 1879)\n 1970: Bruce McLaren, pilot de Formula 1 din Noua Zeelandă (n. 1937)\n 1970: Giuseppe Ungaretti, scriitor italian (n. 1888)\n 1978: Santiago Bernabéu Yeste, fotbalist și antrenor spaniol de fotbal (n. 1895)\n 1987: Anthony de Mello, preot iezuit, scriitor indian (n. 1931) \n 1990: Rex Harrison, actor englez de teatru și film (n. 1908)\n 1993: Tahar Djaout, jurnalist, autor de romane, poet algerian\n 1998: Mihai Ioan Botez, neurolog român (n. 1927)\n 2008: Bo Diddley, cântăreț american de rock and roll, compozitor, și chitarist (n. 1928)\n 2018: Paul D. Boyer, chimist american, laureat Nobel (n. 1918)\n 2018: Emil Wolf, fizician american, membru de onoare al Academiei Române (n. 1922)\n\nSărbători \n\n Sf. Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; Sf. Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului (calendar ortodox)\n Fericiții Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu; Sf. Nichifor I al Constantinopolului, patriarh (calendar greco-catolic)\n Sfinții Marcelin și Petru (calendar romano-catolic).\n Italia: Sărbătoarea națională.\n\nNote\n\n \n! 02\n! 06 02" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre 3 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "3 iunie este a 154-a zi a calendarului gregorian și ziua a 155-a în anii bisecți. Mai sunt 211 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1267: Prima mențiune documentară a orașului Mediaș.\n 1326: Se încheie tratatul privind delimitarea graniței dintre Novgorod și Norvegia, în zona denumită Finmark (partea de nord a Norvegiei).\n 1428: Dan al II-lea, domnul Valahiei, participă la lupta de la Golubăț împotriva otomanilor, alături de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg\n 1922: Ion Vinea editează, la București, revista avangardista Contemporanul, care promova sincronizarea literaturii naționale cu cea mondială.\n 1950: Prima ascensiune a vârfului Annapurna, al 10-lea vârf ca înălțime din lume, de către o expediție franceză.\n 1989: Guvernul chinez trimite forțe de securitate să evacueaze protestatarii din Piața Tiananmen, omorând sute dintre ei.\n 1991: A erupt vulcanul Mount Unzen din sudul Japoniei; valul de fum și lavă a omorât 43 de oameni, toți cercetători sau jurnaliști.\n 1998: ICE-ul Wilhelm Conrad Röntgen deraiaza la Eschede, accident feroviar la care mor 101 de oameni.\n 2002: S-a desfășurat, la Cluj, în perioada 3-9 iunie, prima ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, primul festival din România destinat exclusiv lung-metrajelor.\n 2006: Muntenegru redevine stat independent, proclamându-și în mod oficial separarea de uniunea statală Serbia și Muntenegru.\n 2007: Craiova se inaugurează piața socio-umana din centrul civic al orașului, în mijlocul căreia se află prima fântână muzicală din România, și una din puținele din întreaga lume.\n 2009: A doua tentativă de alegere a președintelui Republicii Moldova a eșuat.\n\nNașteri \n 1540: Carol al II-lea, arhiduce de Austria (d. 1590)\n 1743: Wilhelm I, Elector de Hesse (d. 1821)\n 1761: Henry Shrapnel, inventatorul schijei.\n 1808: Jefferson Davis, politician american, președinte al Statelor Confederate ale Americii (d. 1889)\n 1822: Maria Adelaide de Austria, prima soție a lui Victor Emanuel al II-lea al Italiei (d. 1855)\n 1841: Eduard Caudella, compozitor român (d. 1924)\n 1843: Regele Frederick al VIII-lea al Danemarcei (d. 1912)\n 1865: Regele George al V-lea al Marii Britanii (d. 1936)\n 1869: Baudouin al Belgiei, fiul cel mare al Prințul Filip, Conte de Flandra (d. 1891)\n 1906: Josephine Baker, cântăreață americană (d. 1975)\n 1915: Constantin Năstase, general român\n 1920: Paulette Goddard (Marion Levi), actriță americană (d. 1990)\n 1925: Tony Curtis, (Bernard Schwartz) actor american (d. 2010)\n 1926: Allen Ginsberg, poet american (d. 1997)\n 1934: Andi Andrieș, dramaturg român (d. 2010)\n 1944: Florina Ruxandra Jipa, politician român\n 1947: Mickey Finn, muzician britanic (d. 2003)\n 1950: Suzi Quatro, cântăreață americană de rock\n 1951: Jill Biden, profesoară americană, Prima Doamnă a Statelor unite (din 2021)\n 1953: Patrick Blanc, botanist francez\n 1972: Aurelian Temișan, interpret român de muzică ușoară\n 1980: Tamim bin Hamad Al Thani, emir al Qatarului\n 1986: Rafael Nadal, jucător spaniol de tenis\n 1992: Mario Götze, fotbalist german\n\nDecese \n 1837: Marc Dax, neurolog francez (n. 1771)\n 1844: Louis-Antoine, Duce de Angoulême, ultimul Delfin al Franței (n. 1775)\n 1875: Georges Bizet, compozitor francez (n. 1838)\n 1880: Țarina Maria Alexandrovna a Rusiei, soția Țarului Alexandru al II-lea (n. 1824)\n 1899: Johann Strauss II, compozitor austriac (n. 1825)\n 1922: Duiliu Zamfirescu, scriitor român (n. 1858)\n 1924: Franz Kafka, scriitor ceh de limbă germană (n. 1883)\n 1934: Paul Burman, pictor estonian (n. 1888)\n 1963: Papa Ioan al XXIII-lea (n. 1881)\n 1964: Frans Eemil Sillanpää, scriitor finlandez, laureat al Premiului Nobel (n. 1888)\n 1977: Theodor Burghele, medic român (n. 1905) \n 1977: Roberto Rossellini, regizor italian (n. 1906)\n 1989: Ayatollahul Ruhollah Khomeini, întemeietorul și liderul spiritual al Republicii Islamice Iran (n. 1902)\n 2001: Anthony Quinn, actor american (n. 1915)\n 2009: David Carradine, actor american (n. 1936)\n 2010: Vladimir Arnold, matematician rus (n. 1937)\n 2016: Cassius Clay, boxer american (n. 1942)\n 2019: Agustina Bessa-Luís, scriitoare portugheză (n. 1922)\n\nSărbători \n\n Sf. Mucenici Luchilian, Ipatie, Pavel, Dionisie și Claudie; Sf. Mc. Paula (calendar ortodox)\n\n \n! 03\n! 06 03" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre 4 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "4 iunie este a 155-a zi a calendarului gregorian și ziua a 156-a în anii bisecți. Mai sunt 210 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 105: Împăratul Traian părăsește Roma pentru a purta al doilea război împotriva dacilor (105-106). \n 1919: Congresul american aprobă cel de-al 19-lea amendament al Constituției SUA, care garantează dreptul la vot al femeilor. \n 1920: Se încheie Tratatul de la Trianon între Puterile Aliate și Ungaria. Recunoașterea pe plan internațional a unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România (a intrat în vigoare la 26 iulie 1921).\n 1937: Au fost folosite pentru prima oară cărucioarele de supermarket, în Oklahoma City; inventatorul lor a fost Sylvan Goldman.\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Se încheie Bătălia de la Dunkerque, cu victoria germanilor. \n 1941: Al Doilea Război Mondial: Trupele naziste execută 24 de profesori polonezi în Lwów.\n 1942: Al Doilea Război Mondial: Începe bătălia aeronavală de la Midway, în care Marina Statelor Unite a învins în mod decisiv Marina Imperială Japoneză (încheiată la 7 iunie 1942).\n 1944: Al Doilea Război Mondial: Eliberarea Romei de către trupele aliaților.\n 1970: Tonga își câștigă independența față de Marea Britanie.\n 1989: În Polonia au loc alegeri câștigate de celebrul sindicat „Solidaritatea\", condus de Lech Walesa, singura mișcare muncitorească independentă întâlnită vreodată într-un stat comunist; la 19 august 1989, s-a format primul guvern postcomunist.\n 1989: Au avut loc tragicele evenimente din Piața Tienanmen; armata a invadat piața și a reprimat sângeros mișcarea de la Beijing. Tinerii adunați în Piața Tienanmen („Poarta Păcii Cerești”) manifestaseră, începând cu 22 aprilie 1989, pentru reforme democratice și pentru inițierea unui dialog cu guvernul comunist. \n 1992: Sfințirea crucii de marmură și a monumentului ridicat în memoria Mareșalului Ion Antonescu, în apropiere de Jilava, pe locul unde a fost executat, la 1 iunie 1946.\n 2003: Ministrul Afacerilor Externe a inaugurat Consulatul General al României de la Barcelona.\n 2004: A fost inaugurat „Water Park\" cel mai mare parc acvatic din România (lânga Aeroportul Otopeni).\n\nNașteri \n 1394: Philippa a Angliei, regină consort a Danemarcei, Suediei și Norvegiei (d. 1430)\n 1604: Claudia de Medici, arhiducesă de Austria și ducesă de Urbino (d. 1648)\n 1694: François Quesnay, medic francez (d. 1774)\n 1738: Regele George al III-lea al Marii Britanii (d. 1820)\n 1754: Franz Xaver von Zach, astronom, geodez, matematician și ofițer german-austriac (d. 1832)\n 1812: George Bariț, istoric și publicist român transilvănean (d. 1893)\n 1834: Jacob Volhard, chimist german (d. 1910)\n 1867: Gustaf Mannerheim, militar și politician finlandez (d. 1951)\n 1877: Heinrich Otto Wieland, chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1927) (d. 1957) \n 1893: Armand Călinescu, politician român (d. 1939) (asasinat)\n 1904: Ioan Massoff, teatrolog și prozator român (d. 1985)\n 1908: Angelika „Geli“ Raubal, nepoata vitregă a lui Adolf Hitler (d. 1931)\n 1911: Milovan Đilas, om politic, eseist și disident iugoslav (d. 1995)\n 1912: Robert Jacobsen, sculptor și pictor danez (d. 1993)\n 1923: Elizabeth Jolley, scriitoare australiană (d. 2007)\n 1924: Dennis Weaver, actor american (d. 2006)\n 1929: Karolos Papoulias, politician grec, președinte al Grecei (2005-2015) (d. 2021)\n 1936: Bruce Dern, actor american\n 1936: Timotei Seviciu, arhiepiscop al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului\n 1939: Alexandru Arșinel, actor român de teatru și film (d. 2022)\n 1940: Ioan Igna, arbitru și jucător de fotbal român\n 1941: Dan Alexandru Grigorescu, geolog și paleontolog român\n 1941: Valentin Uritescu, actor român de teatru și film (d. 2022)\n 1947: Rodica Mureșan, actriță română de teatru și film\n 1952: Bronisław Komorowski, politician polonez, președinte al Poloniei între 2010-2015\n 1953: Jimmy McCulloch, muzician britanic\n 1954: Horst Samson profesor, jurnalist și poet de limba germană de origine română\n 1956: Keith David, actor american\n 1956: Bernd Posselt, om politic german\n 1959: Anil Ambani, om de afaceri indian\n 1961: Arina Avram, scriitoare și jurnalistă română\n 1961: Ferenc Gyurcsány, om politic ungur, prim-ministrul Ungariei 2004-2009\n 1964: Sean Pertwee, actor englez\n 1966: Cecilia Bartoli, mezzosoprană italiană\n 1970: Izabella Scorupco, actriță, cântăreață și model polonez\n 1971: Noah Wyle, actor american\n 1975: Russell Brand, actor englez\n 1975: Angelina Jolie, actriță americană\n 1976: Aleksei Navalnîi, jurist, activist și politician rus\n 1976: Nenad Zimonjić, jucător de tenis sârb\n 1981: Giourkas Seitaridis, jucător grec de fotbal\n 1983: Emmanuel Eboué, fotbalist ivorian\n 1983: Guillermo García-López, jucător spaniol de tenis\n 1985: Lukas Podolski, fotbalist german\n\nDecese \n 1530: Maximilian Sforza, duce de Milano (d. 1493)\n 1541: Pedro de Alvarado, conquistadorspaniol și guvernator al Guatemalei\n 1792: Jakob Michael Reinhold Lenz, scriitor german (n. 1751)\n 1798: Giovanni Giacomo Casanova de Seingalt, scriitor și aventurier italian (n. 1725) \n 1801: Frederick Muhlenberg, preot și un politician american (n. 1750)\n 1836: José da Cunha Taborda, pictor și arhitect portughez (n. 1766)\n 1872: Stanislaw Moniuszko, compozitor polonez (n. 1819)\n 1876: Abdülaziz, al 32-lea sultan otoman al Imperiului Otoman (n. 1830)\n 1918: Aristizza Romanescu, actriță română de scenă (n. 1845)\n 1925: Gheorghe Dima, compozitor și dirijor român (n. 1847)\n 1925: Pierre Louÿs, scriitor francez (n. 1870)\n 1941: Wilhelm al II-lea, împărat al Germaniei, rege al Prusiei (n. 1859)\n 1942: Reinhard Heydrich, general în SS și de poliție, șef al Oficiului Suprem al Securității Reichului (RSHA) (n. 1904)\n 1961: Alice Voinescu, scriitoare română (n. 1885 ) \n 1967: Gheorghe Ionescu-Sisești, agronom român (n. 1885)\n 1971: György Lukács, filosof maghiar-evreu, istoric literar și estetician marxist (n. 1885)\n 1973: Maurice René Fréchet, matematician francez\n 1985: Gleb Struve, poet, critic și istoric literar rus (n. 1898)\n 2002: Nineta Gusti, actriță română de teatru și film (n. 1913) \n 2004: Nino Manfredi, actor italian de film (n. 1921)\n 2012: Ljubiša Rajić, filolog sârb (n. 1947)\n 2012: Eduard Khil, bariton rus (n. 1934)\n 2017: Juan Goytisolo, scriitor spaniol (n. 1931)\n2021: Friederike Mayröcker, scriitoare austriacă (n. 1924)\n2022: György Moldova, scriitor maghiar (n. 1934)\n\nSărbători \n\n Sf. Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel; \n Sf. Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului (calendar ortodox)\n Sf. aep. Mitrofan; Sf. m. Zoticos, Attalos, Camasis și Filipos din Niculițel (calendar greco-catolic)\n Sf. Francisc Caracciolo, pr. (calendar romano-catolic)\n Ziua Internațională a Copiilor - victime ale agresiunii (se marchează din 1983, ca urmare a hotărârii Adunării Generale a ONU, din 19 august 1982, în memoria copiilor omorâți în timpul invaziei israeliene în Liban, din 1982)\n Tonga: independența față de Regatul Unit (1970)\n\n \n! 06 04\n! 04" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre 5 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "5 iunie este a 156-a zi a calendarului gregorian și ziua a 157-a în anii bisecți. Mai sunt 209 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n 8498 î.Hr.: După calcul începe Calendarul mayaș.\n 774: După Înfrângerea longobarzilor, Carol cel Mare se proclamă „Rex Francorum et Langobardorum“ (Rege al francilor și longobarzilor).\n 1224: Împăratul Frederic al II-lea a fost fondat Universitatea din Napoli.\n 1288: Bătălia de la Worringen a sfârșit războiul de succesiune pentru Limburg.\n 1446: Dieta Ungariei îl alege pe Iancu de Hunedoara în funcția de guvernator general.\n 1654: Cristina a Suediei a abdicat de la tron.\n 1806: Napoleon Bonaparte îl numește pe fratele său Louis Bonaparte Rege al Olandei.\n 1915: Danemarca adoptă constituția prin care se permite și femeilor să voteze.\n 1935: Corneliu Zelea Codreanu înființează Partidul Totul pentru Țară, expresia politică a Mișcării Legionare.\n 1937: Lucian Blaga a rostit discursul de recepție la Academia Română intitulat „Elogiul satului românesc\".\n 1944: Al Doilea Război Mondial: Mai mult de 1000 de bombardiere britanice aruncă 5000 de tone de bombe pe coasta Normandiei în pregătirea zilei Z.\n 1947: A fost făcut public planul Marshall, de către George Marshall, senator de stat al SUA, de ajutorare a țărilor din Europa Occidentală devastate de cel de-al doilea război mondial. Aplicarea acestuia a început de la 3 aprilie 1948, fiind în vigoare până în luna iulie 1951.\n 1967: Începe războiul de șase zile: Forțele aeriene israeliene lansează atacuri simultane asupra Egiptului, Iordaniei și Siriei.\n 1968: Robert F. Kennedy, candidat la președinția SUA, este împușcat la „Ambassador Hotel\" în Los Angeles, California, de către Sirhan Sirhan.\n 1970: Prima expoziție retrospectivă a lui Constantin Brâncuși, în Europa, la Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România.\n 1973: Ilie Năstase a câștigat turneul de tenis de la Roland Garros.\n 1975: Canalul Suez se redeschide traficului internațional (închis în urma războiului de șase zile), iar Egiptul preia controlul celor două maluri.\n 1983: Anișoara Cușmir realizează un nou record mondial la săritura în lungime - 7,43 m.\n 2002: La Institutul de boli cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu ” din București a fost efectuat primul autotransplant cardiac, intrevenție chirurgicală constând în explantarea cordului pacientului, repararea și redimensionarea în afara corpului pacientului și reimplantarea sa.\n 2017: Muntenegru aderă oficial la NATO, devenind al 29-lea stat membru.\n\nNașteri \n 1660: Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough (d. 1744)\n 1656: Joseph Pitton de Tournefort, botanist francez (d. 1708)\n 1723: Adam Smith, economist scoțian (d. 1790)\n 1760: Johan Gadolin, chimist finlandez (d. 1852)\n 1771: Ernest Augustus I de Hanovra, rege al Hanovrei (d. 1851)\n 1779: Gheorghe Lazăr, cărturar iluminist român (d. 1823)\n 1805: Jacob Niclas Ahlström, compoztor suedez (d. 1857)\n 1819: John Couch Adams, matematician britanic (d. 1892)\n 1830: Carmine Crocco, bandit italian (d. 1905) \n 1859: Constantin I. Nottara, actor, director de scenă, profesor român (d. 1935)\n 1862: Allvar Gullstrand, oftalmolog suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în anul 1910\n 1871: Nicolae Iorga, istoric, scriitor, publicist și om politic român (asasinat) (d. 1940)\n 1878: Pancho Villa, revoluționar mexican (d. 1923)\n 1883: John Maynard Keynes, economist britanic (d. 1946)\n 1884: Ralph Benatzky, compozitor austriac (Im weißen Rößl) (d. 1957)\n 1898: Federico Garcia Lorca, poet și dramaturg spaniol (d. 1936)\n 1900: Dennis Gabor, inginer maghiar-britanic, laureat al Premiul Nobel pentru Fizică\|Premiului Nobel pentru Fizică (d. 1979)\n 1903: Stephan Roll, poet și prozator român (d. 1974)\n 1908: Franco Rol, pilot italian de Formula 1\n 1909: Henry Levin, regizor american de film (d. 1980)\n 1912: Alexandru Todea, cardinal român (d. 2002)\n 1928: Umberto Maglioli, pilot italian de Formula 1\n 1933: Olimpia Berca, critic istoric și literar și stilistician român (d. 2014)\n 1933: William Kahan, matematician și informatician canadian\n 1933: Dan Mihăescu, umorist, scenarist și regizor român (d. 2013)\n 1941: Martha Argerich, pianist argentinian\n 1944: Whitfield Diffie, criptograf american\n 1945: John Carlos, atlet american\n 1946: Luminița Dobrescu, cântăreață română\n 1946: Stefania Sandrelli, actriță italiană\n 1949: Ken Follett, scriitor britanic\n 1950: Johannes Voggenhuber, membru al Parlamentului European în perioada 1999-2004 din partea Austriei\n 1951: Fernando Lugo, politician paraguayan, președinte al Paraguayului (2008-2012)\n 1952: Nicko McBrain, muzician și baterist britanic (Iron Maiden)\n 1953: Gheorghe Mocuța, poet român (d. 2017)\n 1956: Roger Michell, regizor de teatru, film și televiziune sud-african\n 1957: Thomas Kling, poet german\n 1962: Astrid a Belgiei, Arhiducesă de Austria-Este\n 1965: Béla Sóki, politician român\n 1966: Irina Movilă, actriță română de film\n 1971: Mark Wahlberg, actor și producător american\n 1977: Enver Ablaev, schior ucraineano-uzbec\n 1979: David Bisbal, cântăreț spaniol\n 1979: Vasile-Cătălin Drăgușanu, politician român\n 1980: Horațiu Pașca, antrenor român de handbal\n 1981: Octavian Strunilă, actor și regizor român\n 1982: Valentina Ardean-Elisei, jucătoare română de handbal\n 1985: Rubén de la Red, fotbalist spaniol\n 1989: Roxana Cocoș, halterofilă română\n 1993: Alina Rotaru, săritoare în lungime română\n 1998: Jaqueline Cristian, jucătoare română de tenis\n 1998: Iulia Lipnițkaia, patinatoare artistică rusă\n\nDecese \n 1316: Regele Ludovic X al Franței (n. 1289)\n 1752: Carl I Ludwig Frederick, Duce de Mecklenburg-Strelitz, tatăl reginei Charlotte a Marii Britanii (n. 1708)\n 1826: Carl Maria von Weber, compozitor german (n. 1786)\n 1854: Jenaro Pérez Villaamil, pictor spaniol (n. 1807)\n 1900: Stephen Crane, scriitor american (n. 1871)\n 1910: O. Henry, scriitor american (n. 1862)\n 1977: Martí Ventolrà, fotbalist spaniol (n. 1906)\n 1998: Jeanette Nolan, actriță americană (n. 1911)\n 2004: Ronald Reagan, cel de-al 40-lea președinte al SUA (1981-1989) (n. 1911)\n 2008: Eugenio Montejo, eseist și poet din Venezuela\n 2012: Ray Bradbury, scriitor american (n. 1920)\n 2020: Viorel Comănici, actor român (n. 1941)\n\nSărbători \n\n Sf. Mc. Dorotei, Episcopul Tirului; Sf. Mucenici Marchian, Nicandru și Leonid (calendar ortodox)\n Sf. ep. m. Dorotei al Tirului (caledar greco-catolic).\n Sf. Bonifaciu, misionar, „apostolul germanilor” (calendar romano-catolic, evanghelic, anglican)\n Ziua Mondială a Mediului (ONU) (din 1972)\n Danemarca: Grundlovsdag (Ziua Constituției). Sărbatoare națională (1849)\n Seychelles: Ziua națională\n România: Ziua Învățătorului\n\n \n! 06 05\n! 05" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre 6 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "6 iunie este a 157-a zi a calendarului gregorian și ziua a 158-a în anii bisecți. Mai sunt 208 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1513: Trupele italiene a „Ligii Sfinte\" înving în Bătălia de la Novara, armata sub conducerea lui Ludovic al XII-lea al Franței.\n 1523: Regentul Suediei, Gustav Vasa, este ales rege al Suediei, marcând simbolic sfârșitul Uniunii de la Kalmar. Această zi este Ziua Națională a Suediei. \n 1654: Regina Cristina abdică de pe tronul suedez și este succedată de vărul ei, Carol al X-lea Gustav. Motivele abdicării sunt dorința ei de a deveni catolică (lucru interzis în Suedia protestantă) și nu voia să se căsătorească pentru a avea un moștenitor la tron.\n 1674: Este încoronat Shivaji, fondatorul Imperiului Maratha.\n 1808: Fratele lui Napoleon, Joseph Bonaparte, este încoronat rege al Spaniei.\n 1809: Suedia promulga o nouă Constituție, care restabilește puterea politică pentru Ståndsriksdagen, după 20 de ani de absolutismul luminat. În același timp, Carol al XIII-lea este ales pentru a-i succeda lui Gustav Adolf al IV-lea, ca rege al Suediei.\n 1857: Sofia de Nassau se căsătorește, la castelul din Wiesbaden-Biebrich, cu viitorul rege Oscar al II-lea al Suediei și Norvegiei.\n 1925: A fost fondată compania americană producătoare de automobile „Chrysler\".\n 1930: Restaurația carlistă. Carol al II-lea s-a reîntors în țară, intrând ilegal, cu pașaport fals.\n 1932: Alexandru Vaida-Voievod a fost ales președinte al Consiliului de Miniștri (6 iunie-10 august 1932).\n 1942: Al Doilea Război Mondial: SUA declară război României și Bulgariei, declanșându-se, în zilele următoare, expedițiile aeriene americane asupra țării noastre, în special asupra Prahovei.\n 1944: Al Doilea Război Mondial: Începe Bătălia Normandiei. Ziua Z, sub numele de cod Operation Overlord, începe cu debarcarea a 155.000 de trupe aliate pe plajele din Normandia în Franța. \n 1960: La București, atleta Iolanda Balaș a stabilit un nou record mondial la săritura în înălțime: 1,85 m.\n 1961: Primul titlu de campion mondial cucerit de un luptător român, Valeriu Bularca, la Campionatul mondial de lupte greco-romane de la Yokohama.\n 1971: A fost lansată nava „Soiuz 11\", prima navă cosmică de transport, într-o misiune ce a durat 23 de zile, 17 ore și 40 minute.\n 1987: A fost dat în folosință Pasajul Unirii din Capitală, cel mai lung pasaj subteran auto bucureștean (900 metri din care 600 acoperiți).\n 2004: Primul tur al alegerilor locale în România.\n\nNașteri \n\n 1436: Regiomontanus, astronom și matematician german (d. 1476)\n 1519: Andrea Cesalpino, medic, filozof și botanist italian (d. 1603)\n 1553: Bernardino Baldi, matematician, savant și scriitor italian. (d. 1617)\n 1599: Diego Velázquez, pictor spaniol (d. 1660)\n 1606: Pierre Corneille, dramaturg francez (d. 1684)\n 1714: Iosif I al Portugaliei (d. 1777)\n 1772: Maria Teresa a celor Două Sicilii, împărăteasă a Austriei (d. 1807)\n 1799: Alexandr Pușkin, poet rus (d. 1837)\n 1841: Eliza Orzeszkowa, scriitoare poloneză (d. 1910)\n 1850: Karl Ferdinand Braun, fizician și inventator german, laureat al Premiului Nobel (d. 1918)\n 1868: Robert Falcon Scott, explorator englez (d. 1912)\n 1872: Țarina Alexandra Feodorovna (d. 1918)\n 1875: Thomas Mann, scriitor german, laureat al Premiului Nobel (d. 1955)\n 1894: Sabin Drăgoi, compozitor și folclorist român (d. 1968) \n 1896: Italo Balbo, lider politic și mareșal italian (d. 1940)\n 1899: Franz Liebhard, poet român (d. 1989)\n 1901: Sukarno, primul președinte al Indoneziei (d. 1970)\n 1903: Aram Haciaturian, compozitor armean și sovietic (d. 1978)\n 1909: Isaiah Berlin, filosof politic englez (d. 1997)\n 1910: Hélène de Beauvoir, pictoriță franceză (d. 2001)\n 1917: Ion Rațiu, politician român (d. 2000)\n 1933: Heinrich Rohrer, fizician elvețian (d. 2013)\n 1934: Regele Albert al II-lea al Belgiei\n 1941: Ilie Pârvu, filosof român\n 1943: Richard Smalley, chimist american, laureat al Premiului Nobel (d. 2005)\n 1944: Calinic Argatu, cleric ortodox român, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului din 2009\n 1946: Jeana Gheorghiu, jurnalistă română (d. 2007)\n 1956: Eugen Nicolicea, politician român\n 1956: Björn Borg, jucător suedez de tenis\n 1963: Federico Andahazi, scriitor argentinian\n 1963: Jason Isaacs, actor englez\n 1963: Adrian Titieni, actor român\n 1976: Adrian-Miroslav Merka, politician român\n 1981: João Paulo Andrade, fotbalist portughez\n\nDecese \n\n 1832: Jeremy Bentham, filosof englez (n. 1748)\n 1861: Camillo Benso, conte de Cavour, primul prim-ministru al Italiei (n. 1810)\n 1883: Ciprian Porumbescu, compozitor și dirijor român (n. 1853)\n 1931: Alexandru Voevidca, folclorist și muzicolog român (n. 1862)\n 1944: Paul Cornu, inginer francez (n. 1881)\n 1946: Mircea Dem. Rădulescu, poet și dramaturg român (n. 1889)\n 1946: Gerhart Hauptmann, scriitor și dramaturg german, laureat al Premiului Nobel (n. 1862)\n 1948: Louis Lumière, inventator și cineast francez (n. 1864)\n 1961: Carl Gustav Jung, psiholog și psihiatru elvețian (n. 1875)\n 1962: Yves Klein, pictor francez, considerat părintele picturii monocrome (n. 1928)\n 1968: Robert F. Kennedy, senator de New York, fratele președintelui John F. Kennedy (n. 1925)\n 2003: Adalbert Boroș, preot romano-catolic român (n. 1908)\n 2005: Anne Bancroft, actriță americană (n. 1931)\n 2006: Vlada Barzin, poet român de etnie sârbă (n. 1940)\n 2006: Billy Preston, muzician american\n 2013: Esther Williams, înotătoare și actriță americană (n. 1921)\n 2013: Jerome Karle, chimist american, laureat Nobel (n. 1918)\n 2015: Pierre Brice, actor francez (n. 1929)\n 2016: Mihai Dragolea, prozator, eseist și critic literar român (n. 1955)\n 2021: Ei-ichi Negishi, chimist japonez (Negishi-Kupplung), laureat al premiului Nobel (n. 1935)\n\nSărbători \n\n Cuvioșii Visarion și Ilarion cel Nou; Sf. Mucenici Ghelasie și Valeria (calendar ortodox)\n Sf. cuv. Visarion Taumaturgul; Sf. cuv. Ilarion cel Nou (calendar greco-catolic).\n Sf. Norbert, ep. (calendar romano-catolic).\n Suedia: Ziua națională (din 2005)\n Coreea de Sud: Ziua comemorării\n\n \n! 06\n! 06 06" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] 7 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "7 iunie este a 158-a zi a calendarului gregorian și ziua a 159-a în anii bisecți. Mai sunt 207 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 48 î.Hr.: Bătălia de la Pharsalos. Pompei este învins de Cezar.\n 1340: A fost fondat în Olanda orașul Rotterdam.\n 1494: Spania și Portugalia au semnat Tratatul de la Tordesillas, prin care Lumea Nouă (America) era împărțită între cele două țări.\n 1654: Ludovic al XIV-lea este încoronat rege al Franței.\n 1775: „Coloniile Unite\" își schimbă denumirea în Statele Unite ale Americii.\n 1780: Revoltă anticatolică la Londra.\n 1821: Bătălia de la Drăgășani, în care trupele otomanii îi înfrâng cu ușurință pe eteriști, împreună cu o parte din panduri.\n 1929: Vaticanul devine stat suveran.\n 1942: Al Doilea Război Mondial: Se încheie bătălia aeronavală de la Midway, în care Marina Statelor Unite a învins în mod decisiv Marina Imperială Japoneză (începută la 4 iunie 1942).\n 1947: A luat ființă, prin ordinul Ministrului Armatei, Mihail Lascăr, clubul sportiv ASA București, din 1961 Steaua București.\n 1958: La București, atleta Iolanda Balaș a stabilit recordul mondial la săritura în înălțime - 1,78 m.\n 1995: Regizorul Lucian Pintilie a primit distincția franceză Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor.\n 2001: Partidul Laburist a lui Tony Blair rămâne la putere după ce câștigă alegerile generale.\n 2004: Printr-un decret emis pe 7 iunie de președintele Franței, Jacques Chirac, actorului român Ion Lucian i-a fost decernat titlul de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare, ca o recunoaștere a meritelor excepționale în domeniul teatrului.\n 2009: Alegeri pentru Parlamentul European în România.\n 2021: Cascada Bigăr, parte din Izvorul Bigăr din Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița, s-a prăbușit din cauze naturale.\n\nNașteri \n\n 1502: Ioan al III-lea al Portugaliei, rege al Portugaliei (d. 1557)\n 1757: Georgiana Cavendish, Ducesă de Devonshire (d. 1806)\n 1837: Alois Hitler, tatăl lui Adolf Hitler (d. 1903)\n 1840: Charlotte a Belgiei, soția împăratului Maximilian I al Mexicului (d. 1927)\n 1848: Paul Gauguin, pictor francez (d. 1903)\n 1862: Philipp Lenard, fizician german, laureat al Premiului Nobel (d. 1947)\n 1868: Charles Rennie Mackintosh, arhitect, grafician, pictor britanic (d. 1928)\n 1877: Charles Glover Barkla, fizician britanic (d. 1944)\n 1879: Knud Rasmussen, explorator, antropolog și etnolog danez (d. 1933)\n 1879: Joan Voûte, astronom neerlandez (d. 1963)\n 1886: Henri Coandă, inginer român în aviație (d. 1972)\n 1893: Ludovic Feldman, muzician evreu din România (d. 1987)\n 1896: Imre Nagy, politician maghiar (d. 1958)\n 1896: Robert S. Mulliken, fizician și chimist american (d. 1986)\n 1909: Virginia Apgar, chirurg și anestezist american (d. 1974)\n 1909: Jessica Tandy, actriță americano-britanică (d. 1994)\n 1914: Khwaja Ahmad Abbas, regizor de film, scenarist și jurnalist indian (d. 1987)\n 1915: Constantin Constantinov, artist moldovean (d. 2003)\n 1917: Dean Martin, cântăreț și actor american (d. 1995)\n 1920: Georges Marchais, politician francez (d. 1997)\n 1922: Egon Balas, matematician și economist român (d. 2019)\n 1933: Lamine Diack, atlet senegalez (d. 2021)\n 1940: Tom Jones, pe numele adevărat Sir Thomas Jones Woodward, cântăreț britanic\n 1940: Ion Murgeanu, poet, prozator și jurnalist român (d. 2016)\n 1942: Muammar al-Gaddafi, politician și conducătorul de facto al Libiei (d. 2011)\n 1951: Philip Davis, politician din Bahamas, prim-ministru (2021-prezent)\n 1952: Orhan Pamuk, scriitor turc\n 1952: Liam Neeson, actor irlandez\n 1954: Jan Theuninck, pictor și poet belgian\n 1958: Prince (n. Prince Rogers Nelson), cântăreț, compozitor, textier, producător de muzică și multi-instrumentist american (d. 2016)\n 1960: Radu, Principe al României\n 1960: Bill Prady, scenarist, producător de film american\n 1963: Prințul Joachim al Danemarcei\n 1964: Grant Blackwood, scriitor american\n 1965: Mick Foley, Wrestler american\n 1967: Cristina-Adela Foișor, șahistă română (d. 2017)\n 1968: Juan Antonio Pizzi, fotbalist argentinan\n 1969: Alina Astafei, atletă română stabilită în Germania\n 1970: Cafu, fotbalist brazilian\n 1973: Daniel Baston, fotbalist român\n 1973: Cristi Gram, chitarist român de muzică rock\n 1974: Bear Grylls, aventurier britanic\n 1976: Ron Braunstein, rapper american\n 1977: Florian Ghimpu, actor român de film și teatru, și prezentator TV\n 1979: Anna Torv, actriță australiană\n 1981: Anna Kurnikova, jucătoare rusă de tenis\n 1983: Bogdan Toader, politician român\n 1984: Constantin Bejenaru, pugilist român\n 1987: Hao Jialu, scrimeră chineză\n 1988: Michael Cera, actor canadian\n 1988: Ekaterina Makarova, jucătoare rusă de tenis\n 1988: Valentina Panici, handbalistă română\n 1990: Iggy Azalea, rapperiță australiană\n 1991: Emily Ratajkowski, model și actrița americană\n 1993: George Ezra, cântăreț englez\n\nDecese \n 1394: Ana de Bohemia, prima soție a regelui Richard al II-lea al Angliei (n. 1366)\n 1710: Louise de la Vallière, metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței (n. 1644)\n 1716: Stolnicul Constantin Cantacuzino, diplomat, istoric și geograf român\n 1843: Friedrich Hölderlin, poet german (n. 1770)\n 1865: Auguste Aiguier, pictor francez (n. 1814)\n 1876: Josephine de Leuchtenberg, soția regelui Oscar I al Suediei și Norvegiei (n. 1807)\n 1937: Jean Harlow, actriță americană (n. 1911)\n 1953: Ion Flueraș, politician român (n. 1882)\n 1954: Alan Turing, matematician, logician, criptanalist englez (n. 1912)\n 1966: Jean Arp, sculptor, pictor și poet francez (n. 1886)\n 1980: Henry Miller, scriitor american (n. 1891)\n 2002: George Ioan Dănescu, general și politician român\n 2008: Dino Risi, regizor italian de film (n. 1916)\n 2009: Hugh Hopper, basist englez (Soft Machine) (n. 1945)\n 2010: Petru Codrea, jurnalist, profesor, scriitor și consultant media român (n. 1934)\n 2011: Mircea Iorgulescu, critic, istoric și eseist literar român (n. 1943)\n 2013: Pierre Mauroy, politician francez, prim-ministru al Franței (n. 1928)\n 2014: Fernandão, fotbalist brazilian (n. 1978)\n 2015: Christopher Lee, actor, autor și cântăreț englez (n. 1922)\n 2019: Elisabeta Ionescu, handbalistă română (n. 1953)\n2021: Iurie Sadovnic, muzician și cântăreț de muzică ușoară și folk din Republica Moldova (n. 1951)\n2022: Carl, Duce de Württemberg, șef al Casei de Württemberg (n. 1936)\n\nSărbători \n Sf. Mc. Teodot, Episcopul Ancirei; Sf. Mc. Zenaida și Sebastian (Calendar ortodox)\n Ziua Mondială a Salariului Minim pe Economie\n\n \n! 07\n! 06 07" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împăr8 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "8 iunie este a 159-a zi a calendarului gregorian și ziua a 160-a în anii bisecți. Mai sunt 206 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1838: La Colegiul Sf. Sava a fost deschisă prima bibliotecă publică din București. \n 1897: Cinematograful „Lumière\" a prezentat primele trei subiecte de actualități românești, filmate la 10 mai 1897, de către operatorul Paul Menu, din inițiativa ziarului L’Indépendance Roumaine.\n 1922: La Belgrad are loc nunta principelui Alexandru al Iugoslaviei cu principesa Maria a României. Totodată se desfășoară primul meci din istoria echipei naționale de fotbal a României. Partida Iugoslavia-România se termină cu scorul de 1-2.\n 1930: Parlamentul îl proclamă pe Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al României sub numele de Carol al II-lea.\n 1995: A fost lansată naveta „Discovery\", această misiune marcând al 100-lea zbor spațial american cu personal uman la bord (Cap Canaveral, Florida). \n 2004: Pentru prima dată după 1882, s-a produs un fenomen astronomic deosebit: planeta Venus a trecut prin fața Soarelui, între orele 05:20 și 11:24 GMT, fenomen observat de peste trei sferturi din populația Terrei.\n\nNașteri \n 1593: Gheorghe Rákóczi I, principe al Transilvaniei (d. 1648)\n 1625: Giovanni Domenico Cassini, matematician, astronom, inginer și astrolog italo-francez (d. 1712)\n 1671: Tomaso Albinoni, compozitor și violonist italian (d. 1751)\n 1745: Caspar Wessel, matematician și cartograf norvegiano-danez (d. 1818)\n 1761: Juliane de Hesse-Philippsthal, contesă și regentă de Schaumburg-Lippe (d. 1799)\n 1810: Robert Schumann, compozitor german (d. 1856)\n 1829: John Everett Millais, pictor englez (d. 1896)\n 1851: Arsène d'Arsonval, medic, fizician și inventator francez (d. 1940)\n 1882: György Ádám, scriitor și filozof maghiar din Transilvania (d. 1906)\n 1886: Alvar Cawén, pictor finlandez (d. 1935)\n 1895: Santiago Bernabéu Yeste, fotbalist și antrenor spaniol de fotbal (d. 1978)\n 1903: Margueritte Yourcenar, scriitoare franceză (d. 1987) \n 1916: Francis Crick, cercetător englez, laureat al Premiului Nobel (d. 2004)\n 1921: Suharto, președintele Indoneziei (1967-1998) (d. 2008)\n 1925: Barbara Bush, soția președintelui american George H. W. Bush (d. 2018)\n 1927: Jerry Stiller, actor, comedian și autor american (d. 2020)\n 1933: Joan Rivers, actriță americană (d. 2014)\n 1934: Petru Codrea, jurnalist, profesor, scriitor și consultant media român (d. 2010)\n 1935: Victor Frunză, scriitor, disident și jurnalist român (d. 2007)\n 1936: Robert Floyd, informatician american (d. 2001)\n 1936: Kenneth Wilson, fizician american, laureat al Premiului Nobel (d. 2013)\n 1938: Angelo Amato, cardinal catolic italian\n 1940: Nancy Sinatra, cântăreață și actriță americană\n 1951: Bonnie Tyler, cântăreață britanică\n 1954: Soumeylou Boubèye Maïga, politician malian (d. 2022)\n 1955: Tim Berners-Lee, programator englez, inventator al World Wide Web-ului\n 1955: José Antonio Camacho, jucător și antrenor spaniol de fotbal\n 1959: André de Azevedo, pilot brazilian de rally raid\n 1959: Marina Procopie, actriță română (d. 2018)\n 1965: Frank Grillo, actor american\n 1971: Anna Brzezińska, scriitoare poloneză\n 1971: Radu Muntean, regizor român\n 1972: Adrian Igrișan, muzician român, solistul trupei Cargo\n 1972: Roosevelt Skerrit, politician dominican, prim-ministru din 2004\n 1974: Lindsay Davenport, jucătoare de tenis americană\n 1983: Kim Clijsters, jucătoare de tenis belgiană\n 1983: Pantelis Kapetanos, fotbalist grec\n 1984: Torrey DeVitto, actriță și model american\n 1984: Javier Mascherano, fotbalist argentinian\n 1989: Timea Bacsinszky, jucătoare elvețiană de tenis\n 1997: Jeļena Ostapenko, jucătoare letonă de tenis\n\nDecese \n 632: Muhammad, profet al Islamului (n. cca. 570)\n 1701: Filip I, Duce de Orléans, fratele regelui Ludovic al XIV-lea al Franței (n. 1640)\n 1795: Regele Ludovic XVII al Franței (n. 1785)\n 1862: Barbu Catargiu, jurnalist și politician român, prim-ministru al Principatelor Române (n. 1807)\n 1876: George Sand, scriitoare franceză (n. 1804)\n 1905: Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl Regelui Ferdinand I al României (n. 1835)\n 1956: Marie Laurencin, pictor francez (n. 1883)\n 1967: Otilia Cazimir, poetă română (n. 1894)\n 1970: Abraham Maslow, psiholog american (n. 1908)\n 1992: Péter Ábel, scriitor, jurnalist, critic și istoric de cinema maghiar (n. 1929)\n 2007: Adrian Pintea, actor român (n. 1954)\n 2007: Richard Rorty, filosof american (n. 1931)\n 2013: Yoram Kaniuk, scriitor israelian (n. 1930)\n 2020: Pierre Nkurunziza, om politic din Burundi (n. 1964)\n 2020: Costin Mărculescu, actor și cântăreț român (n. 1969)\n\nSărbători \n Sf. Mucenici Nicandru și Marcian; Aducerea moaștelor Sf. Teodor Stratilat (Calendar ortodox)\n Ziua Mondială a Oceanelor\n\n \n! 08\n! 06 08" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre 9 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "9 iunie este a 160-a zi a calendarului gregorian și ziua a 161-a în anii bisecți. Mai sunt 205 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n 1598: Tratatul dintre împăratul Rudolf al II-lea și Mihai Viteazul, încheiat la Mănăstirea Dealu. Domnul Țării Românești recunoaște suzeranitatea împăratului, iar Rudolf al II-lea se obligă să-i asigure subsidii pentru întreținerea armatei și recunoaște caracterul ereditar al domniei.\n 1815: Semnarea actului final al Congresului de la Viena; Franța este redusă la granițele din 1792; Austria obține Galiția, Tirolul, Triestul, Dalmația, Stiria, Lombardia și Veneția; Olanda primește Belgia.\n 1818: Primul zbor cu un balon cu aer cald care zboară deasupra Bucureștiului; aerostatul a fost numit bășica lui Vodă Caragea.\n 1848: Începutul revoluției pașoptiste în Muntenia. Adunarea de la Islaz. Ion Heliade Rădulescu citește Proclamația de la Islaz, programul revoluției din Țara Românească.\n 1856: Vasile Alecsandri a publicat, în revista „Steaua Dunării\", poezia „Hora Unirii\"; în scurt timp a devenit imnul de luptă pentru Unirea Principatelor, imnul unității naționale românești\n 1934: Personajul de desene animate, Donald, creat de Walt Disney, debutează pe ecrane în filmul „Găinușa cea înțeleaptă\".\n 1959: Este lansat la apă „George Washington\", primul submarin dotat cu rachete balistice.\n 2005: Muzeul Memorial de la Sighet inaugurează o nouă sală ce va face cunoscută vizitatorilor „poezia din închisori\" compusă de detinuții politici ai sistemului comunist.\n 2017: Aflat într-o vizită oficială de șase zile în Statele Unite, președintele Klaus Johannis s-a întâlnit cu președintele Donald Trump la Casa Albă. La finalul discuțiilor care au durat 45 de minute, cei doi oficiali au susținut o declarație de presă comună.\n\nNașteri \n 1640: Leopold I, împărat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (d. 1705)\n 1714: Giovanni Antonio Battarra, botanist și micolog italian (d. 1789)\n 1843: Bertha von Suttner, scriitoare austriacă, laureată a Premiului Nobel (d. 1914)\n 1868: Jørgen Aabye, pictor danez (d. 1959)\n 1916: Robert McNamara, om de afaceri și politician american (d. 2009)\n 1917: Eric Hobsbawm, istoric britanic (d. 2012)\n 1925: Keith Laumer, scriitor american (d. 1993)\n 1928: Jean Ionescu, actor român (d. 1994)\n 1939: Ileana Cotrubaș, soprană română\n 1941: Jon Lord, muzician britanic (d. 2012)\n 1942: Mircea Coșea, politician român\n 1948: Mircea Pospai, scriitor român\n 1955: Virginia Mirea, actriță română\n 1959: Beni Gantz, politician israelian\n 1961: Michael J. Fox, actor canadian\n 1962: Paul Beatty, scriitor american\n 1963: Johnny Depp, actor american\n 1973: Attila Cseke, politician român\n 1974: Samoth, chitarist norvegian\n 1977: Ibón Pérez Arrieta, fotbalist spaniol\n 1978: Adrian Diaconu, pugilist român\n 1978: Miroslav Klose, fotbalist german\n 1978: Matthew Bellamy, muzician și compozitor britanic\n 1981: Natalie Portman, actriță americană de origine ebraică\n 1982: Mamuka Bakhtadze, politician georgian, prim-ministru al Georgiei (2018-2019)\n 1990: Raluca Anghelina, handbalistă română\n 1993: Lidia Buble, cântăreață română\n\nDecese \n\n 68: Nero, împărat roman (n. 37)\n 1597: José de Anchieta, misionar iezuit, fondator al orașului São Paulo (n. 1534)\n 1870: Charles Dickens, scriitor englez (n. 1812) \n 1891: Ludvig Lorenz, fizician și matematician danez (n. 1829)\n 1912: Ion Luca Caragiale, dramaturg, prozator român (n. 1852)\n 1923: Takeo Arishima, scriitor japonez (n. 1878)\n 1923: Prințesa Elena a Regatului Unit, fiică a reginei Victoria a Regatului Unit (n. 1846)\n 1932: Émile Friant, pictor francez (n. 1863)\n 1932: Jules Ernest Renoux, pictor francez (n. 1863)\n 1949: Maria Cebotari, soprană română (n. 1910)\n 1958: Robert Donat, actor englez (n. 1905)\n 1974: Miguel Ángel Asturias, scriitor guatemalez, laureat al Premiului Nobel (n. 1899)\n 1978: Principele Nicolae al României, al doilea fiu al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria (n. 1903)\n 2022: Eliza Botezatu, scriitoare și critic literar din Republica Moldova (n. 1938)\n 2022: Matt Zimmerman, actor canadian (n. 1934)\n\nSărbători \n\n Sf. Ierarh Chiril al Alexandriei; Sf. Mc. Tecla, Marta și Maria (Calendar ortodox)\n\nNote \n\n \n! 09\n! 06 09" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre 10 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "10 iunie este a 161-a zi a calendarului gregorian și ziua a 162-a în anii bisecți. Mai sunt 204 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1415: Prima mențiune documentară a funcției de „spătar\" în Țara Românească (atribuțiile acestuia erau comanda armatei și prezentarea însemnelor autorității domnești la ceremonii). \n 1912: Mitingul aviatic de la Aspern, Austria, la care Aurel Vlaicu a obținut un mare succes; aflat în competiție cu piloți celebri ai timpului, a obținut premiul I pentru aruncarea unui proiectil la țintă, de la o înalțime de 300 metri și premiul al II-lea, pentru aterizarea la punct fix.\n 1922: În Sala Filarmonicii din Petrograd începe procesul public intentat de bolșevici unor preoți care s-au opus confiscării bunurilor bisericești. Principalul acuzat este mitropolitul Veniamin al Petrogradului, și, alături de el, alte 86 de persoane.\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Italia declară război Franței și Marii Britanii.\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Canada declară război Italiei.\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Norvegia se predă forțelor germane.\n 1944: Al Doilea Război Mondial: Trupele naziste au ucis aproape 650 de civili, locuitori ai satului Oradour-sur-Glane, Franța.\n 1948: Are loc în Grecia căsătoria dintre regele Mihai I și principesa Ana de Burbon-Parma.\n 1967: A încetat Războiul de Șase Zile dintre Israel, Siria, Egipt și Iordania.\n 2012: În România au avut loc alegeri locale.\n\nNașteri \n\n 1672: Petru I cel Mare, țarul Rusiei (1682-1725) (d. 1725)\n 1688: James Francis Edward Stuart, fiul regelui detronat Iacob al II-lea al Angliei (Iacob al VII-lea al Scoției) (d. 1766)\n 1706: John Dollond, optician englez, cunoscut pentru inventarea lentilei acromatice\n 1727: Ernest Frederic al III-lea, Duce de Saxa-Hildburghausen (d. 1780)\n 1819: Gustave Courbet, pictor francez (d. 1877)\n 1853: Ion Pop-Reteganul, folclorist și traducător român (d. 1905)\n 1860: Hariclea Hartulari Darclée, soprană română (d. 1939)\n 1861: Pierre Duhem, fizician francez\n 1863: Louis Couperus, autor olandez (d. 1923)\n 1877: Petre Cănciulescu, general român de divizie (d. sec. XX)\n 1880: André Derain, pictor francez (d. 1954)\n 1895: Hattie McDaniel, actriță americană (d. 1952)\n 1914: Oktay Rifat, jurist și scriitor turc (d. 1988)\n 1915: Saul Bellow, scriitor american, laureat al Premiul Nobel pentru Literatură\|Premiului Nobel (d. 2005)\n 1918: Barry Morse, actor britanic (d. 2008)\n 1903: Poul Høybye, lingvist danez (d. 1986)\n 1921: Prințul Philip, Duce de Edinburgh, soțul reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit (d. 2021)\n 1922: Judy Garland, actriță de film americană (d. 1969)\n 1927: László Kubala, fotbalist ungur-slovac-spaniol (d. 2002)\n 1928: Maurice Sendak, ilustrator și autor american (d. 2012)\n 1931: Dan Constantinescu, compozitor român (d. 1993)\n 1931: João Gilberto, chitarist, cântăreț, compozitor brazilian (d. 2019)\n 1935: Vic Elford, pilot englez de Formula 1 și de raliu (d. 2022)\n 1943: Elena Zagorskaya, cântăreață sovietică și italiană\n 1952: Kage Baker, scriitoare americană de science fiction & fantasy (d. 2010)\n 1952: Șerban Celea, actor român (d. 2020)\n 1953: Mihail Lupoi, om politic român (d. 2012)\n 1955: Gheorghe Firczak, politician român de etnie ruteană\n 1955: Annette Schavan, politician german\n 1959: Carlo Ancelotti, fotbalist și antrenor italian\n 1960: Mircea Anca, actor și regizor român (d. 2015)\n 1962: Vincent Perez, actor, regizor, scenarist, producător de film elvețian\n 1965: Elizabeth Hurley, actriță britanică\n 1967: Pavel Badea, fotbalist român\n 1968: Bill Burr, comedian, actor și podcaster american\n 1969: Cosmin Olăroiu, fotbalist și antrenor român\n 1970: Loredana Groza, cântăreață română\n 1973: Faith Evans, cântăreață și actriță americană\n 1976: Martin Tudor, fotbalist și antrenor român (d. 2020)\n 1982: Prințesa Madeleine a Suediei, al treilea copil al regelui Carl XVI Gustaf al Suediei\n1987: Valentina Naforniță, soprană de operă din Republica Moldova\n 1988: Jagoš Vuković, fotbalist sârb\n 1989: Alexandra Stan, cântăreață română\n 1992: Francielle da Rocha, handbalistă braziliană\n 1992: Kate Upton, model american\n\nDecese \n\n 323 î.Hr.: Alexandru cel Mare (n. 356 î.Hr.)\n 1437: Ioana de Navara, a doua soție a regelui Henric al IV-lea al Angliei (n. 1370)\n 1580: Luís de Camões, poet portughez (n. 1524)\n 1836: André-Marie Ampère, fizician și matematician francez (n. 1775)\n 1894: Federico de Madrazo y Kuntz, pictor spaniol (n. 1815)\n 1918: Arrigo Boito, compozitor și poet italian (n. 1842)\n 1924: Anna Palm de Rosa, pictoriță suedeză (n. 1859)\n 1931: Traian Băcilă, general român (n. 1867)\n 1949: Sigrid Undset, scriitoare norvegiană, laureată a Premiului Nobel (n. 1882)\n 1967: Spencer Tracy, actor american (n. 1900)\n 1971: Michael Rennie, actor britanic (n. 1909)\n 1983: Geo Barton, actor român de teatru și film (n. 1912)\n 2004: Ray Charles, cântăreț și pianist american (n. 1930)\n 2008: Cinghiz Aitmatov, scriitor kirghiz (n. 1928)\n 2016: Christina Grimmie, cântăreață și pianistă americană (n. 1994)\n\nSărbători \n\n Sf. Mc. Alexandru și Antonia; Sf. Mc. Timotei (Calendar ortodox)\n România: Ziua parașutiștilor\n Portugalia: Ziua națională\n Republica Moldova: Ziua grănicerului\n\n \n! 10\n! 06 10" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre 11 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "11 iunie este a 162-a zi a calendarului gregorian și ziua a 163-a în anii bisecți. Mai sunt 203 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1184 î.Hr.: Războiul troian - Potrivit calculelor lui Eratostene, Troia este arsă.\n 1509: Căsătoria regelui Henric al VIII-lea al Angliei cu Ecaterina de Aragon, prima dintre soțiile sale.\n 1770: Exploratorul englez, James Cook, a descoperit Marea Barieră de Corali din largul coastei australiene,\n 1788: Exploratorul rus Gherasim Izmailov, ajunge în Alaska,\n 1848: Începutul revoluției pașoptiste în București. Domnitorul Gheorghe Bibescu este silit să semneze „Constituția\" (proclamația și programul de la Islaz) și să recunoască guvernul revoluționar provizoriu,\n 1903: Regele Serbiei Alexandru I și regina Draga sunt asasinați de membri ai grupării panslaviste Mâna Neagră, care urmăreau îndepărtarea Serbiei de sub influența vestică, în folosul Rusiei. Deoarece ofițerii implicați în atentat făceau parte din Regimentul 6 Infanterie, care purta numele \"Regimentul Regele Carol al României\", Carol I al României a telegrafiat la Belgrad anunțând că renunță la patronajul onomastic asupra regimentului respectiv. \n 1941: Al Doilea Război Mondial: Acordurile româno-germane de la München și Berchtesgaden. România se angajează să participe la războiul antibolșevic, alături de Germania.\n\n 1948: Marea Adunare Națională votează Legea privind naționalizarea principalelor întreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurări și de transport (Legea nr.119).\n 1955: 83 de morți și cel puțin 100 de răniți într-un accident pe circuitul Le Mans, cel mai grav accident din istoria curselor auto. Un Mercedes pilotat de francezul Pierre Levegh s-a lovit de Austinul britanicului Lance Macklin, s-a răsucit în aer și a explodat.\n 1978: Virginia Ruzici, jucătoare de tenis de câmp, cucerește titlul de campioană la Roland Garros, fiind prima româncă laureată atât la simplu, cât și la dublu, alături de jucătoarea iugoslavă Mima Jaušovec.\n 1985: Un ou Fabergé a fost vândut pentru £1.375.000 la New York, Statele Unite.\n 1992: S-a desfășurat primul Târg Internațional de Carte „Bookarest\" organizat la București în perioada 11-14 iunie 1992.\n 2004: Au loc funeraliile lui Ronald Reagan la Washington National Cathedral.\n 2005: Jurnalista franceză Florence Aubenas și însoțitorul ei, ghidul irakian Hussein Hanoun, au fost eliberați după 157 de zile de captivitate în Irak.\n 2008: Un incendiu a distrus Biserica Evanghelică din Bistrița, monument reprezentativ pentru tranziția de la stilul gotic la cel renascentist în Transilvania.\n\nNașteri \n 1456: Anne Neville, soția regelui Richard al III-lea al Angliei (d. 1485)\n 1776: John Constable, pictor englez (d. 1837)\n 1838: Marià Fortuny, pictor catalan din Spania (d. 1874)\n 1857: Antoni Grabowski, inginer chimist polonez (d. 1921)\n 1864: Richard Strauss, compozitor și dirijor german (d. 1949)\n 1888: Bartolomeo Vanzetti, anarhist american de origine italiană (d. 1927)\n 1910: Jacques-Yves Cousteau, oceanolog francez (d. 1997)\n 1922: Michael Cacoyannis, regizor cipriot grec (d. 2011)\n 1922: Erving Goffman, sociolog american (d. 1982)\n 1925: Jean-Pierre Chabrol, scriitor și actor francez (d. 2001)\n 1926: Victor Moldovan, actor român (d. 2007)\n 1930: Mihail Șerban, biochimist român (d. 2004) \n 1936: Ioan Șișeștean, episcop român (d. 2011)\n 1939: Petru Ciubotaru, actor român (d. 2019)\n 1941: Margit Ács, critic de artă, romancieră, nuvelistă maghiară \n 1943: Grigore Arbore (Grigore Popescu), poet, eseist, critic de artă român\n 1946: Paul Lynch, regizor de film și de televiziune englezo-canadian\n 1946: Viorel Pupeză, politician român\n 1947: Richard Palmer-James, chitarist britanic (King Crimson și Supertramp)\n 1953: Aurora Leonte, actriță română de teatru și film\n 1954: Alexander Bălănescu, violonist și compozitor israelian-britanic, originar din România\n 1955: Mariana Buruiană, actriță română de teatru și film\n 1957: Liviu Papadima, prozator și critic literar român\n 1959: Hugh Laurie, actor, scriitor și muzician englez\n 1962: Mihai Stănișoară, politician român\n 1966: Marius Stănescu, actor român de teatru și film\n 1968: Alois, Principe Ereditar al Liechtensteinului\n 1976: Milorad Bukvić, fotbalist sârb\n 1978: Cristian Balint, actor român\n 1979: Saša Bjelanović, fotbalist croat\n 1986: Shia LaBeouf, actor, regizor, scenarist și comedian american\n 1990: Christophe Lemaitre, atlet francez\n 1992: Julian Alaphilippe, ciclist francez\n\nDecese \n 1488: Regele Iacob al III-lea al Scoției\n 1557: Regele Ioan al III-lea al Portugaliei (n. 1502)\n 1712: Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme, mareșal al Franței (n. 1654)\n 1727: Regele George I al Marii Britanii (n. 1668)\n 1847: John Franklin, explorator și căpitan englez (n. 1786)\n 1859: Metternich, politician austriac (n. 1773)\n 1903: Alexandru I al Serbiei (n. 1876)\n 1914: Adolphus Frederic al V-lea, Mare Duce de Mecklenburg (n. 1848)\n 1935: Endre Aczél, (Ármin Adler) scriitor, jurnalist și redactor maghiar (n. 1865)\n 1952: Jules Adler, pictor francez (n. 1865)\n 1956: Corrado Alvaro, poet, prozator, memorialist și jurnalist italian (n. 1895)\n 1974: Julius Evola, filosof italian (n. 1898)\n 1978: Nicolae Veniaș, actor român (n. 1902)\n 1979: John Wayne, actor american (n. 1907)\n 1982: Anatoli Solonițîn, actor sovietic (n. 1934)\n 1996: Brigitte Helm, actriță germană (n. 1906)\n 2012: Teófilo Stevenson, boxer amator cubanez (n. 1952)\n 2013: Robert Fogel, economist american, laureat Nobel (n. 1926)\n 2020: Emmanuel Issoze-Ngondet, politician gabonez, prim-ministru în perioada 2016-2019 (n. 1961)\n\nSărbători \n Sf. Apostoli Bartolomeu și Barnaba (Calendar ortodox)\n\nLegături externe \n\n 11 iunie. Istoria unei străzi, 10 iunie 2013, Magda Cristina Ursache, Jurnalul Național\n\n \n! 11\n! 06 11" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre 12 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "12 iunie este a 163-a zi a calendarului gregorian și ziua a 164-a în anii bisecți. Mai sunt 202 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n 1550: Helsinki, capitala Finlandei, a fost fondată.\n 1839: A avut loc primul meci de baseball.\n 1898: Generalul Emilio Aguinaldo, liderul naționaliștilor din Filipine, a declarat independența țării sale față de Spania.\n 1934: La Londra au fost inaugurate trecerile de pietoni.\n 1964: Nelson Mandela, militant al luptei împotriva apartheid-ului din Africa de Sud, a fost condamnat la închisoare pe viață.\n 1995: Republicile baltice au semnat acordurile de asociere la UE.\n 1999: În Kosovo s-au constituit Forțele din Kosovo (KFOR), conduse de NATO, cu scopul menținerii păcii în provincie.\n 2005: Bienala de la Veneția (12 iunie-6 noiembrie 2005).\n\nNașteri \n 1564: Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg (d. 1633)\n 1733: Maruyama Ōkyo, pictor japonez (d. 1795)\n 1835: Alphonse Monchablon, pictor francez (d. 1907)\n 1890: Egon Schiele, pictor austriac (d. 1918)\n 1895: Wanda Dubieńska, scrimeră poloneză (d. 1968)\n 1912: Eva Crane, fizician britanic (d. 2007)\n 1915: David Rockefeller, bancher și filantrop american\n 1916: Irwin Allen, producător de film (d. 1991)\n 1916: Alexandru Balaci, critic și istoric literar român, membru al Academiei Române (d. 2002)\n 1924: George Bush, al 41-lea președinte al SUA (d. 2018) \n 1929: Anne Frank (Annelies Marie Frank), autoare a unui celebru jurnal scris în lagărul de exterminare (d. 1945) \n 1929: Irina Mavrodin, poetă, eseistă și traducătoare română (d. 2012)\n 1937: Vladimir Arnold, matematician rus (d. 2010)\n 1941: Chick Corea, pianist american (d. 2021)\n 1943: Marin Diaconescu, politician român (d. 2020)\n 1947: Nicola Di Pinto, actor italian\n 1948: Hans Binder, pilot austriac de Formula 1\n 1949: Jens Böhrnsen, politician german\n 1952: Benito Floro, fotbalist spaniol\n 1953: Sharon Bowles, politiciană britanică\n 1966: Adrian Enache, interpret român de muzică pop\n 1966: Veaceslav Iordan, politician moldovean\n 1973: Cosmin Bodea, fotbalist român\n 1974: Sharon den Adel, cântăreață și compozitoare neerlandeză\n 1979: Amandine Bourgeois, cântăreață franceză\n 1981: David Gilbert, jucător englez de snooker\n 1981: Martin Gould, jucător englez de snooker\n 1984: Bruno Soriano, fotbalist spaniol\n 1985: Dave Franco, actor american\n 1988: Mauricio Isla, fotbalist chilian\n 1996: Albertina Kassoma, handbalistă angoleză\n 1997: Bianca Curmenț, handbalistă română\n\nDecese \n\n 816: Papa Leon al III-lea (n. 750)\n 1574: Renata a Franței, promotoare a reformei protestante (n. 1510)\n 1675: Carol Emanuel al II-lea, duce de Savoia (n. 1634)\n 1816: Pierre Augereau, mareșal francez (n. 1757)\n 1943: Henri Delavallée, pictor francez (n. 1862)\n 1950: Eugen Cristescu, șeful Serviciului Special de Informații al României în perioada 1940-1945 (n. 1895)\n 1969: Józsi Jenõ Tersánszky, scriitor, dramaturg maghiar născut în Baia Mare (n. 1888)\n 1995: Arturo Benedetti Michelangeli, pianist italian (n. 1920) \n 2003: Gregory Peck, actor american (n. 1916)\n 2012: Elinor Ostrom, politolog american, laureat al Premiului Nobel (n. 1933)\n 2012: Henry Hill, mafiot american de origine italiană (n. 1943)\n 2023: Silvio Berlusconi, politician italian (n. 1936)\n 2023: Treat Williams, actor american (n. 1951)\n\nSărbători \n\n Cuvioșii Onufrie cel Mare și Petru Atonitul (Calendar ortodox)\n Marea Britanie: Sărbătoare națională\n Republica Filipine: Ziua națională. Declararea independenței. \n Federația Rusă: Ziua națională\n Brazilia: Ziua Îndrăgostiților (Dia dos Namorados)\n\n \n! 12\n! 06 12" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre 13 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "13 iunie este a 164-a zi a calendarului gregorian și ziua a 165-a în anii bisecți. Mai sunt 201 zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1456: A fost menționat pentru prima dată în documentele din Moldova „slugerul\", dregător ce avea în grijă aprovizionarea cu alimente a curții domnești. \n 1720: Pacea de la Frederiksborg; Danemarca ia în stăpânire întreg ținutul Schleswig-Holstein. \n 1848: Conferința restrânsă la biserica română din cartierul „Fabric\" din Timișoara, la care au participat delegații români veniți aici pentru Congresul bisericesc româno-sârb care nu s-a mai ținut. Adunarea a hotărât completarea „Petiției neamului românesc\", recunoscută prin legea din 9/21 mai și înaintarea acesteia parlamentului maghiar.\n 1848: Gheorghe Bibescu, domnul Țării Românești (1842-1848), a abdicat și a plecat la Brașov.\n 1911: Prima reprezentație, la teatrul Chatelet din Paris, a baletului „Petrușka – scene burlești în patru tablouri\", de Igor Stravinsky.\n 1930: Al doilea guvern condus de Iuliu Maniu (13 iunie - 8 octombrie 1930); demisia primului guvern Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928 - 7 iunie 1930) a fost determinată de refuzul lui Maniu de a accepta instaurarea ca rege a lui Carol al II-lea, care, în 1925, renunțase de bunăvoie la drepturile succesorale.\n 1932: Înființarea Institutului de Biooceanografie din Constanța.\n 1941: În noaptea de 12 spre 13 iunie au fost deportați din Basarabia și Bucovina de Nord în Siberia peste 31.000 de locuitori. \n 1952: Gheorghe Cucu a realizat primul zbor fără motor din țara noastră pe o distanță de 300 km (Cluj-Siliștea-Buzău).\n 1965: În finala Cupei campionilor europeni la volei masculin, desfășurată la Bruxelles, echipa Rapid București cucerește pentru a treia oară Cupa de Cristal, decernată celei mai bune echipe de pe continent. \n 1982: Fahd devine rege al Arabiei Saudite după moartea fratelui său, Khalid.\n 1990: Începutul represiunii violente a ceea ce s-a numit „Fenomenul Piața Universității\", începutul celei de-a treia mineriade din anul 1990, cea mai sângeroasă dintre toate.\n 2000: A avut loc prima întâlnire dintre președintele nord-coreean, Kim Jong-il, și Kim Dae-jung, omologul său din Coreea de Sud.\n 2004: Un meteorit de 4 kg lovește o locuință din Noua Zeelandă.\n\nNașteri \n\n 823: Carol cel Pleșuv, rege al Franței (d. 877)\n 1555: Giovanni Antonio Magini, astronom, astrolog, cartograf și matematician italian (d. 1617)\n 1732: Martha Washington, cea dintâi „Primă doamnă” a Statelor Unite ale Americii (d. 1802)\n 1790: José Antonio Páez, general și om politic, președintele Venezuelei (d. 1873)\n 1831: James Clerk Maxwell, fizician și chimist britanic (d. 1879)\n 1821: Albert de Broglie, istoric, publicist și prim-ministru francez (d. 1901)\n 1828: Jules-Élie Delaunay, pcitor francez (d. 1891)\n 1833: Ioan Micu Moldovan, academician român (d. 1915)\n 1854: Jenny Nyström, pictoriță suedeză (d. 1946)\n 1865: William Butler Yeats, poet irlandez, laureat al Premiului Nobel (d. 1939)\n 1866: Aurélia de Souza, pictoriță portugheză (d. 1922)\n 1870: Alexandru Bogdan-Pitești, poet, eseist, critic de artă și colecționar de artă român (d. 1922)\n 1870: Jules Bordet, medic belgian, laureat al Premiului Nobel (d. 1961)\n 1874: Leopoldo Lugones, poet și eseist argentinian (d. 1938)\n 1883: Ioan I. Mironescu, scriitor român (d. 1939)\n 1884: Étienne Gilson, filosof francez (d. 1978)\n 1885: Elisabeth Schumann, soprană germană (d. 1952)\n 1888: Fernando Pessoa, poet și scriitor portughez (d. 1935)\n 1893: Dorothy L. Sayers, scriitor și traducător britanic (d. 1957)\n 1897: Paavo Nurmi, atlet finlandez (d. 1973)\n 1899: Carlos Chávez, compozitor mexican (d. 1978)\n 1908: Maria Helena Vieira da Silva, pictoriță portugheză (d. 1992)\n 1909: Eugen A. Pora, zoolog, ecofiziolog și oceanograf român, membru al Academiei Române (d. 1981)\n 1910: Gonzalo Torrente Ballester, scriitor spaniol, laureat al Premiului Cervantes (d. 1999)\n 1911: Luis Walter Alvarez, fizician american, laureat al Premiului Nobel (d. 1988)\n 1912: Hector de Saint-Denys Garneau, poet și eseist canadian (d. 1943)\n 1928: John Forbes Nash Jr., matematician american, laureat al Premiului Nobel (d. 2015)\n 1935: Samak Sundaravej, prim-ministru thailandez (d. 2009)\n 1937: Raj Reddy, informatician indian-american\n 1939: Siegfried Fischbacher, actor german (Siegfried und Roy) (d. 2021)\n 1940: Mircea Ciobanu, poet român (d. 1996)\n 1943: Malcolm McDowell, actor britanic\n 1944: Ban Ki-moon, diplomat și politician sud-corean, secretar general al Națiunilor Unite\n 1951: Stellan Skarsgård, actor suedez\n 1953: Tim Allen, actor american\n 1953: Ovidiu-Cristian-Dan Marciu, politician român\n 1959: Boiko Borisov, politician bulgar, prim-ministru al Bulgariei în perioadele 2009-2013, 2014-ian. 2017, mai 2017-2021\n 1959: Klaus Iohannis (n. Klaus Werner Iohannis), politician român de etnie germană, al 5-lea președinte al României\n 1963: Iurie Florea, dirijor al Operei Naționale din București\n 1969: Mugur Mateescu, atlet român\n 1970: Julián Gil, actor argentinian\n 1974: Dušan Petković, fotbalist sârb\n 1975: Oana-Consuela Florea, politiciană română\n 1977: Dragoș Bucur, actor român\n 1980: Sarah Connor, cântăreață germană\n 1980: Florent Malouda, fotbalist francez\n 1980: Markus Winkelhock, pilot de formula 1 german\n 1981: Chris Evans, actor american\n 1983: Rebeca Linares, actriță porno spaniolă\n 1984: Kaori Ichō, sportivă (lupte libere) japoneză\n 1985: Ida Alstad, handbalistă norvegiană\n 1986: Keisuke Honda, fotbalist japonez\n 1986: Ashley Olsen, actriță americană, sora geamănă a lui Mary-Kate Olsen\n 1986: Mary-Kate Olsen, actriță americană, sora geamănă a lui Ashley Olsen\n 1986: Måns Zelmerlöw, cântăreț suedez\n 1988: Bianca Pascu, scrimeră română\n 1989: Maxim Potîrniche, fotbalist moldovean\n 1990: Aaron Taylor-Johnson, actor englez\n\nDecese \n 1909: Gheorghe I. Lahovary, inginer, scriitor român (n. 1838) \n 1918: Marele Duce Mihail Alexandrovici al Rusiei (n. 1878)\n 1948: Dazai Osamu, scriitor japonez (n. 1909)\n 1965: Martin Buber, filosof austriac (n. 1878)\n 1972: Nicolae Tăutu, poet român (n. 1920) \n 1977: Lazăr Iliescu, traducător român (n. 1887) \n 1979: Anatoli V. Kuznetov, scriitor și disident politic (n. 1929)\n 1980: Nicolae Mărgineanu, profesor de psihologie (n. 1905) \n 1986: Benjamin David Goodman — „Benny” — instrumentist și orchestrator de jazz, personalitate a epocii swing (n. 1909)\n 1994: Nadia Gray, actriță română (n. 1923) \n 2002: Gheorghe Bulgăr, filolog și istoric literar român (n. 1920) \n 2002: Horia Sebastian Stanca, cronicar dramatic, memorialist, traducător român (n. 1909)\n 2012: William Standish Knowles, chimist american, laureat Nobel (n. 1917)\n 2019: Edith González, actriță mexicană (n. 1964)\n 2019: Joyce Pensato, pictoriță americană (n. 1941)\n 2021: Ned Beatty, actor american de film (n. 1937)\n 2023: Cormac McCarthy, autor de romane american (n. 1933)\n\nSărbători \n\n Sf. Mc. Achilina din Țara Sfântă; Sf. Ierarh Trifilie (Calendar ortodox)\n Sfântul Anton de Padova (calendar romano-catolic)\n\n \n! 13\n! 06 13" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre 14 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "14 iunie este a 165-a zi a calendarului gregorian și ziua a 166-a în anii bisecți. Mai sunt 200 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1574: Ioan Vodă cel Viteaz este înfrânt și apoi ucis de turci la Roșcani.\n 1800: Bătălia de la Marengo: Armata austriacă a fost înfrântă de armata franceză comandată de Napoleon I, împărat al Franței (1804-1814 și 1815).\n 1848: Unirea guvernelor constituite la Islaz și București și formarea Guvernului provizoriu al Revoluției de la 1848.\n 1848: Guvernul revoluționar de la București a adoptat prin decret drapelul național tricolor, care a fost sfințit la 15 iunie; drapelul avea culorile albastru, galben, roșu și avea înscrisă deviza „Dreptate, Frăție”.\n 1848: Vasile Alecsandri a publicat, în revista brașoveană „Foaie pentru minte, inimă și literatură\", poezia „Hora Ardealului\".\n 1880: România și Statele Unite ale Americii au stabilit relații diplomatice, la nivel de agenție diplomatică, pentru ca două luni mai târziu acestea să fie ridicate la nivel de legație. Relațiile diplomatice au fost întrerupte la 12 decembrie 1941 și au fost reluate, la 7 februarie 1946, la nivel de legație. La 1 iunie 1964, relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost ridicate la nivel de ambasadă.\n 1900: Hawaii devine teritoriu al Statelor Unite.\n 1905: Răscoala marinarilor de pe crucișătorul „Potemkin” (14-24).\n 1934: Are loc prima întâlnire dintre Adolf Hitler și Benito Mussolini, la Veneția.\n 1935: În portul Constanța sosește vasul \"Prințesa Maria\" cu rămășițele pământești ale lui Dimitrie Cantemir și cu câteva arhive din Tezaurul României care a fost trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Arhivele au constat în registrele contabile ale unor bănci, state de servicii ale funcționarilor Ministerului Agriculturii, bancnote românești tipărite în 1917 la Moscova și nici un document istoric.\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Armata germană intră în orașul Paris, declarat „oraș deschis”.\n 1941: Al Doilea Război Mondial: A patra deportare majoră a polonezilor către Siberia: 300.000 dintre aceia ce evitaseră deportările precedente și copii din taberele de vară și orfelinate.\n 1962: Înființarea Agenției Spațiale Vest Europene.\n 1967: China testează prima sa bombă cu hidrogen.\n 1982: Forțele militare argentiniene s-au predat unităților britanice din Insulele Falkland.\n 1985: Semnarea Tratatului de la Schengen, privitor la suprimarea controalelor la frontierele europene.\n 1990: Urmare a evenimentelor din 13 iunie, circa 10.000 de mineri din Valea Jiului au descins în București pentru a „restabili ordinea”. Au fost atacate sediile partidelor din opoziție, lideri ai acestora, facultăți, studenți (14-15 iunie 1990).\n 1991: La intrarea în Parcul Libertății din București a fost ridicată o cruce în memoria victimelor din 13-15 iunie 1990.\n 2004: Miniștrii Afacerilor Externe din statele membre ale UE au aprobat, la Luxemburg, cadrul politico-juridic necesar creării primei Agenții europene pentru armament.\n 2005: Salvamontistul sibian Teodor Tulpan, cel de-al doilea român care a ajuns pe Everest, începe expediția pe cel mai înalt vârf din Peru, Huascaran.\n\nNașteri \n\n 1736: Charles Augustin Coulomb, fizician francez (d. 1806)\n 1811: Harriet Beecher Stowe, scriitoare americană (d. 1896)\n 1811: Jozef Lies, pictor flamand (d. 1865)\n 1830: Alfred Enneper, matematician german (d. 1885)\n 1832: Nikolaus August Otto, inventator german (d. 1891)\n 1835: Nikolai Rubinstein, pianist și compozitor rus (d. 1881)\n 1864: Alois Alzheimer, medic psihiatru și neuropatolog german (boala Alzheimer) (d. 1915)\n 1868: Karl Landsteiner, medic austriac, laureat al Premiului Nobel (d. 1943)\n 1870: Sofia a Prusiei, regină a Greciei, soția regelui Constantin I al Greciei (d. 1932)\n 1875: Ion Dragoslav, prozator român (d. 1928)\n 1878: Nicodim Ganea, dirijor, compozitor și om de cultură român\n 1882: Ion Petrovici, filosof și memorialist român (d. 1972)\n 1883: Gheorghe Ciprian, dramaturg și actor român (d. 1968)\n 1884: Ioachim Botez, scriitor român (d. 1956)\n 1899: Vasile Aftenie, episcop greco-catolic, deținut politic (d. 1950)\n 1907: René Char, poet francez (d. 1988 )\n 1909: Harald Meschendörfer, pictor sas (d. 1984)\n 1910: Rudolf Kempe, dirijor german (d. 1976)\n 1913: Henry Banks, pilot american (d. 1994)\n 1916: Georg Henrik von Wright, filozof finlandez (d. 2003)\n 1918: T.M. Aluko, scriitor nigerian (d. 2010)\n 1920: Mihai Brediceanu, compozitor și dirijor român (d. 2005) \n 1928: Che Guevara, revoluționar argentinian (d. 1967)\n 1931: Béla Abody, scriitor, critic literar, traducător, redactor maghiar (d. 1990)\n 1931: Eugen Trofin, antrenor de handbal din România (d. 2009)\n 1933: Dumitru Pârvulescu, luptător român (d. 2007)\n 1936: Cornel Coman, actor român de teatru și film (d. 1981)\n 1941: Viorel P. Barbu, matematician român, membru al Academiei Române\n 1941: Vasile Vasilache Junior , compozitor și pianist român (d. 1991)\n 1944: Șerban Creangă, regizor român de film (d. 2012)\n 1946: Donald Trump, miliardar, vedetă de televiziune și politician american, al 45-lea președinte al Statelor Unite ale Americii\n 1949: Alan White, baterist englez (Yes) (d. 2022)\n 1949: Harry Turtledove, istoric și scriitor american\n 1950: Luigi Cagni, fotbalist italian\n 1950: Rowan Williams, arhiepiscop de Canterbury\n 1953: Puiu Hașotti, politician român\n 1953: Hanna Laslo, actriță israeliană de comedie și de varietăți\n 1956: Gianna Nannini, cântăreață italiană\n 1957: Petre Capusta, canoist român\n 1958: Olaf Scholz, politician german\n 1961: Boy George, cântăreț britanic\n 1965: Mihaela Adriana Rusu, politician român\n 1969: Steffi Graf, jucătoare germană de tenis\n 1970: Tetsuya Harada, pilot de motociclism de viteză japonez\n 1970: Ștefan-Radu Oprea, politician român\n 1973: Ceca, cântăreață sârbă\n 1974: Viorel Burlacu, interpret, compozitor, muzician român din Basarabia\n 1976: Igor Lukšić, politician din Muntenegru, prim-ministru în perioada 2010-2012\n 1976: Massimo Oddo, fotbalist italian\n 1979: Elena Neceaeva, scrimeră rusă\n 1981: Elano, fotbalist brazilian\n 1981: Steffen Hamann, baschetbalist german\n 1982: Lang Lang, pianist chinez\n 1984: Siobhan Donaghy, fondatoare a grupului britanic Sugababes\n 1989: Daniela Crudu, model playboy România și asistentă TV\n 1991: Kostas Manolas, fotbalist grec\n\nDecese \n\n 1574: Ioan Vodă cel Viteaz, domnul Moldovei (n.1521)\n 1594: Orlando di Lasso, compozitor flamand (n. 1530 sau 1532)\n 1746: Colin MacLaurin, matematician scoțian (n. 1698)\n 1837: Giacomo Leopardi, poet italian (n. 1798)\n 1903: Carl Gegenbaur, anatomist german (n. 1826)\n 1911: Johan Svendsen, compozitor norvegian (n. 1840)\n 1913: Louis-Robert Carrier-Belleuse, pictor și sculptor francez (n. 1848)\n 1920: Max Weber, filosof și sociolog german (n. 1864)\n 1926: Mary Cassatt, pictoriță americană (n. 1844)\n 1927: Jerome K. Jerome, scriitor englez (n. 1859)\n 1932: Nicolae Vermont, pictor român (n. 1866)\n 1946: John Logie Baird, inginer și inventator scoțian (n. 1888)\n 1968: Salvadore Quasimodo, poet italian, laureat al Premiului Nobel (n. 1901)\n 1970: Nifon Criveanu, mitropolit al Olteniei (n. 1889) \n 1986: Jorges Luis Borges, scriitor argentinian (n. 1899)\n 1995: Rory Gallagher, chitarist și cântăreț irlandez (n. 1949)\n 2016: Anatol Dumitraș, interpret moldovean de muzică ușoară (n. 1955)\n\nSărbători \n\n Sărbători relligioase\n Sf. Prooroc Elisei, profet israelit (romano-catolică, ortodoxă, copt, evanghelică: ELCA)\n Sf. Ierarh Metodie al Constantinopolului (calendar ortodox)\n Grigore de Nyssa, mitropolit din Sivas (evanghelică: ELCA)\n Sărbători naționale\n SUA: Ziua drapelului național\n Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud: Ziua Eliberării (seit 1982)\n Sărbători ale organizațiilor internaționale\n Ziua Internațională a Donatorilor de Sânge (WHO), din anul 2005\n\n \n! 06 14\n! 14" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre 15 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "15 iunie este a 166-a zi a calendarului gregorian și ziua a 167-a în anii bisecți. Mai sunt 199 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n 1167: A fost întemeiat orașul Copenhaga, devenit capitală a Regatului danez în 1443.\n 1215: Regele Ioan Fără de Țară semnează Magna Carta la Runnymede, Anglia.\n 1389: Bătălia de la Kosovo Polje (Câmpia Mierlei). Înfrângerea de către armata turcă a armatei sârbe, condusă de cneazul Lazăr, aliat cu bosniecii și cu macedonenii. Vestul și sud-vestul Serbiei au fost supuse Imperiului otoman (15/28).\n 1502: În timpul ultimei sale expediții Columb descoperă insula Martinica.\n 1520: Papa îl excomunică pe Martin Luther din Biserica Catolică.\n 1810: La Burgtheater din Viena are loc prima audiție a uverturii Egmont, compusă de Ludwig van Beethoven.\n 1839: Charles Goodyear (1800-1860), inventator, a descoperit vulcanizarea cauciucului, procedeu prin care acesta devine insensibil la variațiile de temperatură și are proprietăți mecanice și de rezistență chimică superioare.\n 1848: A fost sfințit drapelul național tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie, de către Guvernul revoluționar de la București; drapelul avea culorile albastru, galben, roșu și avea înscrisă deviza „Dreptate, Frăție\" . \n 1848: A doua Adunare populară de la Lugoj a românilor din Banat, a hotărât: înființarea unei armate populare române în frunte cu Eftimie Murgu, introducerea limbii române, recunoașterea naționalității române etc. \n 1848: Marea Adunare de pe Câmpia Filaretului, numită apoi Câmpia Libertății, în timpul căreia s-a depus juramântul pe Constituție și s-a aprobat constituirea Guvernului provizoriu.\n 1875: S-a înființat, la București, Societatea Română Regală de Geografie.\n 1940: Al Doilea Război Mondial: A fost fondat lagărul de exterminare de la Auschwitz, destinat inițial oamenilor politici din Polonia.\n 1970: Începe vizita oficială de două zile a lui Nicolae Ceaușescu în Franța la invitația președintelui Georges Pompidou. La sfârșitul interviului acordat televiziunii de stat – ORTF (Office de radiodiffusion-télévision française), Ceaușescu s-a lăudat gazetarilor că instaurase un regim al echității sociale în toate domeniile, România fiind superioară chiar Franței. \n 1977: A fost inaugurat la Paris atelierul lui Constantin Brâncuși, reconstituit pe esplanada Beaubourg, într-o clădire separată de clădirea Muzeului de Artă Modernă. Spațiul cuprinde 148 de sculpturi și încearcă să redea atmosfera atelierului sculptorului din Impasse Ronsin.\n 1985: La spectacolul organizat de Cenaclul Flacăra la Ploiești a avut loc o busculadă soldată cu cinci morți și mai mulți răniți, fapt care a dus la interzicerea cenaclului inițiat și condus vreme de 12 ani de Adrian Păunescu. În perioada 1973-1985, au avut loc 1.615 spectacole de muzică și poezie.\n 1992: Au fost stabilite relații diplomatice între România și Republica Kârgâzstan.\n 2002: Lansarea postului de televiziune MTV România; invitat de onoare la spectacolul inaugural a fost cunoscutul interpret de muzică latino Enrique Iglesias. Postul a funcționat până la 1 martie 2019.\n 2004: Ivan Gašparovič a fost învestit oficial în funcția de președinte al Republicii Republicii Slovacia.\n 2005: Casa Bloomsbury, din Londra, scoate la licitație prima ediție a romanului autobiografic „Mein Kampf\", semnat de Adolf Hitler.\n 2005: Compania Microsoft începe comercializarea pentru producătorii de computere a sistemului de operare Windows fără Media Player, conform exigențelor Comisiei Europene.\n 2005: Se încheie reuniunea Comisiei mixte, Camerun-Nigeria, pentru rezolvarea diferendului frontalier privind Peninsula Bakassi (Yaounde, Camerun, 10-15).\n\nNașteri \n\n 1397: Paolo Uccello, pictor italian (d. 1475)\n 1479: Lisa del Giocondo, model italian (d. 1542)\n 1618: François Blondel, arhitect francez (d. 1686) \n 1839: Sofia Cocea, publicistă, poetă, traducătoare română (d. 1861) \n 1841: Dimitrie Grecescu, etnobotanist român (d. 1910) \n 1843: Edvard Grieg, compozitor, pianist și dirijor norvegian (d. 1907)\n 1856: Henri Pinta, pictor francez (d. 1944)\n 1881: Paul Cornu, inginer francez (d. 1944)\n 1893: Ion Marin Sadoveanu, prozator, poet, dramaturg, eseist român (d. 1964) \n 1900: Paul Mares, trompetist american (d. 1949)\n 1902: Erik Erikson, psiholog și psihanalist american (d. 1994) \n 1903: Victor Brauner, pictor român (d. 1966) \n Iosif Fekete, sculptor român (d. 1979) \n 1909: Virgil Teodorescu, poet și eseist român (d. 1987) \n 1911: Eliza Petrăchescu, actriță română de teatru și film (d. 1977) \n Viorel Huși, pictor român (d. 1972) \n 1914: Saul Steinberg, caricaturist american originar din România (d. 1999)\n 1917: John Bennett Fenn, chimist american, laureat al Premiului Nobel (d. 2010)\n 1920: Alberto Sordi, actor și regizor italian de film (d. 2003)\n 1921: Errol Garner, cântăreț și compozitor de jazz (d. 1977)\n 1926: Savel Stiopul, regizor român de film (d. 2007) \n 1931: Octavian Vișan, pictor român (d. 2003)\n 1933: Mohammad Ali Rajai, politician iranian, președinte al Iranului (2-30 august 1981) (d. 1981)\n 1934: Matei Călinescu, critic și teoretician literar român, stabilit în Statele Unite ale Americii (1973) (d. 2009)\n Silvia Cinca, prozatoare și publicistă română\n 1935: Belinda Lee, actriță engleză (d. 1961)\n 1938: Eugenia Miulescu, poetă română\n 1941: Dan Culcer, critic literar român stabilit în Franța\n 1943: Francisca Băltăceanu, filolog și teolog român\n 1943: Johnny Hallyday, cântăreț și actor francez (d. 2017)\n 1946: Demis Roussos, cântăreț grec (d. 2015)\n 1947: Mihail Sirețeanu, politician român (d. 2020)\n 1954: Jim Belushi, actor american\n 1956: Veaceslav Untilă, politician din Republica Moldova\n 1959: Alexandru Darie, regizor român de teatru (d. 2019)\n 1963: Helen Hunt, actriță americană\n 1964: Courteney Cox, actriță americană\n Michael Laudrup, fotbalist danez\n 1969: Ice Cube, rapper, actor american\n Oliver Kahn, fotbalist german\n 1973: Tore André Flo, fotbalist norvegian\n Neil Patrick Harris, actor american\n 1976: Dorin-Valeriu Bădulescu, politician român\n 1978: Wilfred Bouma, fotbalist neerlandez\n 1980: Iker Romero, handbalist spaniol\n 1983: Julia Fischer, violonistă și pianistă germană\n Valeri Priiomka, scrimer bielorus\n 1985: Nadine Coyle, cantautoare irlandeză\n 1986: Feli, cântăreață și compozitoare română\n 1987: Petra Blazek, handbalistă austriacă\n 1993: Kanna Arihara, actriță japoneză\n 1994: Mădălin Bucur, scrimer român\n Lee Kiefer, scrimeră americană\n\nDecese \n\n 1467: Filip cel Bun, duce de Burgundia (n. 1396)\n 1521: Tamás Bakócz, cardinal originar din Ardud, papabil la conclavul din 1513 (n. 1442)\n 1669: François, Duce de Beaufort, nobil francez, figură prominentă a Frondei (n. 1616)\n 1849: James Knox Polk, al 11-lea președinte al SUA (n. 1795)\n 1893: Ferenc Erkel, compozitor, pianist, dirijor și pedagog maghiar (n. 1810)\n 1889: Mihai Eminescu, poet, prozator și jurnalist român (n. 1850) \n 1919: Prințul Francisco José de Braganza (n. 1879)\n 1929: Traian Lalescu, matematician român (n. 1882) \n 1938: Ernst Ludwig Kirchner, pictor german (n. 1880) \n 1939: Nicolae Matei Condiescu, prozator, general român (n. 1880) \n 1952: Vladimir Albițki, astronom sovietic (n. 1891)\n 1971: Aron Cocerghinschi, medic român din Republica Moldova (n. 1898)\n 1971: Wendell Stanley, biochimist american, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (n. 1904)\n 1974: Cristian Vasile, cântăreț român din perioada interbelică (n. 1908) \n 1996: Ella Fitzgerald, cântăreață americană de jazz (n. 1920)\n 1981: Benedict Corlaciu, poet, prozator și traducător român, stabilit în Franța (n. 1924)\n 2012: Rune Gustafsson, chitarist suedez (n. 1933)\n 2013: Kenneth Geddes Wilson, fizician american, laureat Nobel (n. 1936)\n 2015: Janna Friske, cântăreață, actriță și prezentatoare TV din Rusia (n. 1974)\n 2019: Franco Zeffirelli, regizor italian de film (n. 1923)\n\nSărbători \n\n Sf. Prooroc Amos; Sf. Isihie; Fericiții Ieronim și Augustin al Hiponei (calendar ortodox)\n Sfântul Vitus (calendar romano-catolic)\n Danemarca: Ziua steagului/Ziua Valdemar (1219) \n Idaho: Ziua Pionierului (1910) \n Oregon: Ziua tratatului (1846)\n\n \n! 15\n! 06 15" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre 16 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "16 iunie este a 167-a zi a calendarului gregorian și ziua a 168-a în anii bisecți. Mai sunt 198 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1462: Vlad Țepeș a condus un atac surpriză, de noapte, asupra taberei otomane (nu se cunoaște numele localității unde s-a petrecut lupta), provocând mari pierderi inamicului și o mare debandadă; trupele lui Vlad Țepeș s-au retras apoi la nord de Târgoviște.\n 1567: Regina Mary I a Scoției este închisă în castelul Loch Leven.\n 1599: Mihai Viteazul încheie, la Târgoviște, un tratat cu trimișii lui Andrei Bathory, acceptând să fie inclus în pacea cu otomanii, pentru a câștiga timpul necesar în vederea finalizării pregătirilor pentru a neutraliza ostilitățile Porții.\n 1671: Rebelul cazac Stenka Razin este executat la Moscova.\n 1815: Armata franceză a obținut victoria asupra armatei prusace în Bătălia de la Ligny.\n 1815: Armata franceză a obținut victoria tactică asupra armatei anglo-aliate la Bătălia de la Quatre Bras.\n 1864: Prin protocolul de la Constantinopol, puterile garante recunosc dreptul statului român de a-și modifica legiuirile interne fără o prealabilă aprobare din partea lor.\n 1903: Fondarea, la Detroit, a Companiei „Ford Motor Company\", de către Henry Ford.\n 1913: A fost declanșat cel de-Al Doilea Război Balcanic, între foștii aliați (Bulgaria împotriva Greciei, Serbiei și Muntenegrului), cărora li se va alătura România și Turcia (16-29).\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Franța cere armistițiu, încheiat la 22 iunie cu Germania și, la 24 iunie, cu Italia.\n Guvernul condus de Paul Reynaud a demisionat. Mareșalul Philippe Petain a preluat conducerea noului guvern francez.\n 1955: Papa Pius al XII-lea îl excomunică pe Juan Perón.\n 1958: În noaptea de 16/17 iunie au fost condamnați la moarte și executați organizatorii revoluției anticomuniste, din 1956, din Ungaria (Imre Nagy, Pal Maleter, Miclos Gimes); au fost reabilitați juridic în iunie 1989, iar la 16 iunie 1989 au avut loc funeraliile naționale ale lui Imre Nagy.\n 1963: A fost lansată nava cosmică Vostok-6, pilotată de Valentina Terescova, prima femeie cosmonaut.\n 1964: Au fost grațiați deținuții politici din România.\n 1977: Leonid Brejnev devine președinte al URSS.\n 1983: Iuri Andropov devine președinte al URSS.\n 1990: În cadrul unei ședințe de guvern au fost analizate Manifestațiile din Piața Universității. Președintele și Guvernul cer intervenția armată și sprijinul populației.\n 1991: A fost inaugurat al doilea Pod de Flori.\n 1995: Un măslin adus din Israel și oferit Papei Ioan Paul al II-lea a fost plantat în gradina Vaticanului pentru a marca prima aniversare a stabilirii relațiilor diplomatice între Sfântul Scaun și statul evreu.\n 2004: O echipă de cercetători de la Universitatea din Innsbruck (Austria) a publicat, în revista de știință „Nature\", un articol în care anunța realizarea primei „teleportări\"; experimentul nu presupunea deplasarea dintr-un spațiu în altul, ci transferarea proprietăților fizice ale unui foton unui alt foton, instantaneu, fără a exista nici o cale de comunicare între cele două particule de lumină.\n 2005: Al IV-lea Congres Internațional de Cardiologie Intervențională. (Târgu Mureș, 16-18).\n Companiile Electro-Motive Diesel (EMD) și CFR Călători lansează pe piață prima serie de locomotive Diesel electrice clasa 621 modernizate.\n Premieră națională a unei piese de teatru în limba rromani, „Zurinka\", de Ziua Mondială a Limbii Rromani, stabilită de UNESCO pentru data de 16 iunie. (Teatrul „Ariel\" din Târgu Mureș)\n Președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu-Tăriceanu participă la reuniunea Consiliului European de vară. Șeful statului român are o întrevedere cu regele Belgiei, Albert al II-lea. Este prima dată când România și Bulgaria participă, în calitate de observator, la lucrările Consiliului European (Bruxelles, 16-17)\n\nNașteri \n\n 1313: Giovanni Boccaccio, scriitor italian (d. 1375)\n 1583: Axel Oxenstierna, om politic suedez (d. 1654)\n 1612: Murad al IV-lea, sultan otoman (d. 1640)\n 1613: John Cleveland, poet englez (d. 1658)\n 1723: Adam Smith, economist scoțian (d. 1790)\n 1801: Julius Plücker, matematician, fizician german (d. 1868)\n 1857: Arthur Arz von Straussenburg, general-colonel, ultimul șef al Marelui Stat Major al armatei austro-ungare (d. 1935)\n 1858: Regele Gustav al V-lea al Suediei (d. 1950)\n 1875: Fredrik Ljungström, inginer, constructor și industriaș suedez (d. 1964)\n 1884: Nicolae Dăscălescu, general român (d. 1969)\n 1890: Nae Ionescu, logician, filosof și publicist român (d. 1940)\n Stan Laurel (Arthur Stanley Jefferson), actor american (d. 1965)\n 1891: Vladimir Albițki, astronom sovietic (d. 1952)\n 1897: Georg Wittig, chimist german, laureat al Premiului Nobel (d. 1987)\n 1902: Barbara McClintock, genetician american, laureată, în 1983, a Premiului Nobel pentru Medicină (d. 1992)\n 1913: Ion Banu, filosof român, membru al Academiei Române (d. 1993)\n 1925: Anatol E. Baconsky, poet, prozator, eseist, traducător român (d. 1977)\n Jean d’Ormesson, scriitor și jurnalist francez (d. 2017)\n 1928: Sergiu Comissiona, dirijor român de etnie evreiască stabilit în S.U.A. (d. 2005)\n 1929: Sabah Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah, emirul Kuweitului între 2006-2020 (d. 2020)\n 1930: Ion Siminie, actor român\n 1931: Alexandru Vulpe, istoric și arheolog român, membru corespondent (1996) al Academiei Române (d. 2016)\n 1936: Zina Dumitrescu, creatoare de modă, \"mama modei din România\" (d. 2019)\n 1937: Erich Segal, scriitor american (d. 2010)\n Simeon al II-lea al Bulgariei \n 1940: Melania Ursu, actriță română (d. 2016)\n 1946: Cornel Penu, handbalist român\n 1947: Ștefan Agopian, prozator și publicist român\n 1952: Aleksandr Zaițev, patinator rus\n 1954: Marian Constandache, scriitor român\n 1969: Bogdan Pătruț, informatician român\n 1961: Rui Barreira Zink, scriitor portughez\n 1971: Tupac Shakur, cântareț american de hip-hop (d. 1996)\n 1973: Eddie Cibrian, actor american\n 1998: Lauren Taylor, cântăreață, compozitoare și actriță americană\n 2000: Bianca Andreescu, tenismană canadiană\n\nDecese \n 1216: Papa Inocențiu al III-lea\n 1671: Stenka Razin, lider insurgent cazac, executat de autoritățile ruse (n. 1630)\n 1722: John Churchill, Duce de Marlborough (n. 1650)\n 1742: Louise Elisabeth de Orléans, soția regelui Ludovic I al Spaniei (n. 1709)\n 1873 : Andrei Șaguna, lider al luptei de eliberare națională a românilor din Transilvania (n. 1809)\n 1900: François d'Orléans, prinț de Joinville, fiul cel mic al regelui Ludovic-Filip al Franței (n. 1818)\n 1918: Bazil G. Assan, inginer și explorator român (n. 1860)\n 1927: Harry Moger, fotbalist englez (n. 1879)\n 1940: Richard Maguet, pictor francez (n. 1896)\n 1944: Marc Bloch, istoric francez (n. 1886)\n 1948: Mircea Damian, prozator și publicist român (n. 1899)\n 1958: Imre Nagy, politician maghiar, executat de autoritățile comuniste (n. 1895)\n 1977: Wernher von Braun, inginer german (n. 1912)\n 1979: Costache Antoniu, actor român (n. 1900)\n 2000: Împărăteasa Kōjun, soția împăratului Hirohito al Japoniei (n. 1903)\n 2003: Emanuel Elenescu, compozitor și dirijor român (n. 1911)\n 2006: Igor Śmiałowski, actor polonez (n. 1917)\n 2008: Mario Rigoni Stern, scriitor italian (n. 1921)\n 2017: Helmut Kohl, politician german, cancelar al Republicii Federale Germania (n. 1930)\n 2022: Alexandru Lulescu, actor român (n. 1932)\n\nSărbători \n\n Sf. Ierarh Tihon al Amatundei, făcătorul de minuni; Sf. Mc. Marcu Episcopul (calendar ortodox)\n Ziua Internațională de Solidaritate cu Popoarele Luptătoare din Africa de Sud – „Ziua Soweto\" (proclamată de Adunarea Generală a ONU în memoria victimelor represaliilor rasiste de la Soweto, 16 iunie 1976)\n Ziua Copilului African (se marchează din 1991, la inițiativa Organizației Unității Africane și a UNICEF)\n Ziua Mondială a Limbii Rromani, stabilită de UNESCO\n Paraguay: Ziua Păcii Chaco (1836)\n\nLegături externe \n Mediafax.ro\n\n \n! 16\n! 06 16" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] 17 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "17 iunie este a 168-a zi a calendarului gregorian și a 169-a zi în anii bisecți. Mai sunt 197 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n 1473: Călugărul Nicodim de la mânăstirea Neamț a terminat „Tetraevangheliarul”, lucrare vestită pentru miniaturile sale și pentru că în el se află portretul lui Ștefan cel Mare, dăruit de către domnitor mănăstirii Humor; de aici denumirea actuală „Tetraevangheliarul de la Humor”.\n 1889: Înmormântarea lui Mihai Eminescu la cimitirul Bellu.\n 1903: Henry Ford fondeaza Ford Motor Company.\n 1910: Primul zbor al lui Aurel Vlaicu pe Dealul Cotrocenilor.\n 1923: S-a înființat Oficiul Național pentru Educație Fizică (ONEF).\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Radiodifuziunea Franceză transmite discursul lui Philippe Pétain, președinte al Consiliului de Miniștri, în care se cerea poporului francez să predea armele în lupta cu armatele naziste: „Cu inima strânsă, va spun astăzi ca trebuie să încetam lupta\". La 22 iunie 1940 a fost încheiat armistițiul între Franța și Germania.\n 1944: Islanda anunță separarea sa definitivă de Danemarca și se proclamă republică - ziua națională.\n 1950: Medicul american Richard Lawler efectuează primul transplant de rinichi la Spitalul „Mary\" din Chicago.\n 1954: România a ratificat Convenția asupra drepturilor politice ale femeilor adoptată de ONU la 20 decembrie 1952.\n În Germania de Vest, ziua de 17 iunie este prima dată sărbătorită ca Ziua Unității Germane.\n 1960: A fost ridicat nivelul reprezentărilor diplomatice la rang de ambasadă între România și Indonezia.\n 1977: Inaugurarea lucrărilor de construcție a uzinei de autoturisme de mic litraj „Oltcit” de la Craiova (cooperare româno-franceză).\n 2002: Decernarea premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2001.\n\nNașteri \n 1239: Regele Eduard I al Angliei (d. 1307)\n 1682: Regele Carol al XII-lea al Suediei (d. 1718)\n 1811: Jón Sigurðsson, politician islandez (d. 7 decembrie 1879).\n 1818: Charles Gounod, compozitor și dirijor francez (d. 1893) \n 1825: Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza (d. 1909) \n 1832: William Crookes, chimist și fizician englez (d. 1919)\n 1872: Ulrich Hübner, pictor german (d. 1932)\n 1880: René Béhaine, scriitor francez (d. 1966)\n 1882: Igor Stravinsky, compozitor, pianist și dirijor rus (d. 1971) \n 1888: Ilie E. Torouțiu, critic, istoric literar, folclorist și traducător român (d. 1953)\n 1888: Heinz Guderian, general german în cel de-al Doilea Război Mondial (d. 1954)\n 1898: Maurits Cornelis Escher, artist și grafician olandez (d. 1972)\n 1900: Martin Bormann, om politic național-socialist (d. 1945)\n 1901: Miklós Nyiszli , medic evreu, supraviețuitor al lagărelor de concentrare naziste (d. 1956)\n 1920: Setsuko Hara, actriță japoneză (d. 2015)\n 1920: Francois Jacob, biolog francez, laureat al Premiului Nobel\n 1926: Sergiu Rădăuțanu, fizician român din Republica Moldova (d. 1998)\n 1927: András Sütő, scriitor maghiar din Transilvania (d. 2006)\n 1932: Sabin Bălașa, pictor, regizor și scriitor român (d. 2008) \n 1939: Krzyssztof Zanussi, regizor de film, teatru și operă \n 1940: Virgil Ogășanu, actor român de teatru și film\n 1942: Mohamed El Baradei, politician egiptean\n 1945: Eddy Merckx, ciclist belgian\n 1947: Ninela Caranfil, actriță română\n 1947: Paul Young, solist vocal\n 1949: Pavel Coruț, scriitor român (d. 2021)\n 1951: Ioan Fernbach, violonist, concert-maestru, director al Filarmonicii „Banatul\" din Timișoara (din 1997)\n 1952: Mihai Coadă, actor român\n 1969: Mircea Stănescu, politician român (d. 2009)\n 1975: Lucian Dan Teodorovici, scriitor român\n 1976: Scott Adkins, actor englez\n 1981: Sorin Paraschiv, fotbalist român\n 1985: Marcos Baghdatis, jucător cipriot de tenis\n 1990: Jordan Henderson, fotbalist englez\n 1992: Ante Sarić, fotbalist croat\n 1996: Alicia Stolle, handbalistă germană\n 1997: KJ Apa, actor din Noua Zeelandă\n\nDecese \n 1501: Ioan Albert al Poloniei (n. 1459))\n 1696: Ioan al III-lea Sobieski (n. 1629)\n 1925: Anghel Saligny, inginer român, membru al Academiei Române (n. 1854) \n 1940: Arthur Harden, chimist englez, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (n. 1865)\n 1958: Wells Wintemute Coates, arhitect canadian (n. 1895)\n 1996: Thomas Kuhn, filosof american (n. 1922)\n 2001: Donald J. Cram, chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (n. 1919)\n 2003: Emanuel Elenescu, dirijor, compozitor român (n. 1911)\n 2019: Mohamed Morsi, politician egiptean, președinte al Egiptului (n. 1951)\n 2022: Jean-Louis Trintignant, actor și regizor francez (n. 1930)\n 2022: Valentin Uritescu, actor român de teatru și film (n. 1941)\n\nSărbători \n Ziua națională a Islandei\n Sf. Mucenici Manuel, Savel și Ismail; Sf. Mc. Isavru și cei împreună cu dânsul (calendarul creștin ortodox)\n Sf. Martiri Manuel, Sabel și Ismael (calendarul greco-catolic)\n\n \n! 17\n! 06 17" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre 18 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "18 iunie este a 169-a zi a calendarului gregorian și a 170-a zi în anii bisecți. Mai sunt 196 zile până la finalul anului.\n\nEvenimente \n 1812: Războiul din 1812: Congresul american declară război Regatului Unit al Marii Britanii.\n 1815: Bătălia de la Waterloo (Belgia), în urma căreia Napoleon I, împărat al Franței (1804-1814 și 1815), a fost înfrânt de armatele anglo-prusace și a pierdut definitiv tronul Franței. \n 1910: A avut loc primul concurs european de aviație. Traseul a cuprins 19 orașe din Franța, Olanda, Belgia, Anglia (18 iunie - 7 iulie). \n 1925: S-a votat Legea pentru reglementarea repausului duminical și sărbătorilor legale. \n 1940: Al Doilea Război Mondial: Generalul francez Charles de Gaulle cere compatrioților săi, în cadrul unei emisiuni transmise de postul de radio BBC, să continue lupta (Apelul de pe 18 iunie).\n 1951 A început deportarea în Bărăgan a persoanelor care locuiau la 25 km de granița României cu Iugoslavia.\n 1976: A fost pusă piatra de temelie a extinderii Combinatului de utilaj greu din municipiul Cluj-Napoca.\n 1977: Iustin Moisescu a fost recunoscut de Nicolae Ceaușescu ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind al patrulea patriarh al BOR (1977-1986).\n 2000: Al doilea tur de scrutin al alegerilor locale. Prezența la urne a fost de 46,93%. Au fost aleși primarii a 2.249 localități. Primăria Generală a Capitalei a fost câștigată de Traian Băsescu, iar primăriile de sector de reprezentanții PDSR.\n 2000: A fost fondat postul independent de radio \"Vocea Basarabiei\".\n\nNașteri \n 1799: William Lassell, descoperitorul sateliților planetelor Uranus (Ariel, Umbriel) și Neptun (Triton, Hyperion) (d. octombrie 1880)\n 1821: Théophile Schuler, pictor francez (d. 1878)\n 1855: Constantin C. Arion, politician român, membru al Academiei Române (d. 1923) \n 1909: Lena Constante, artist plastic român (d. 2005)\n 1929: Jürgen Habermas, filosof german\n 1939: Ilie Merce, politician român\n 1942: Paul McCartney, cântăreț și compozitor englez (The Beatles)\n1943: Raffaella Carrà, cântăreață și actriță italiană (d. 2021)\n 1946: Fabio Capello, fost fotbalist și actual antrenor de fotbal italian\n1952: Idriss Déby, politician din Ciad, președinte (1990–2021) (d. 2021)\n 1972: Infernus, muzician norvegian\n 1972: Kaja Kallas, politiciană estoniană, prim-ministru al Estoniei (din 2021)\n 1994: Takeoff (Kirshnik Khari Ball), rapper american (d. 2022)\n\nDecese \n 1464: Rogier van der Weyden, pictor flamand (n. 1400)\n 1898: Alexandru Papadopol-Calimah, istoric, publicist și politician român (n. 1833)\n 1917: Titu Maiorescu, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, scriitor și politician român (n. 1840)\n 1921: Eduardo Acevedo Díaz, prozator, politician și jurnalist uruguayan (n. 1851)\n 1924: Giuseppe De Sanctis, pictor italian (n. 1858)\n 1926: Olga Constantinovna a Rusiei, soția regelui George I al Greciei (n. 1851)\n 1936: Maxim Gorki, scriitor rus (n. martie 1868)\n 1937: Pierre Bodard, pictor francez (n. 1881)\n 1959: Vincenzo Cardarelli, poet și jurnalist italian (n. 1887)\n 1968: Sándor Földes, (pseudonim literar: Pál Ács), scriitor, poet, jurnalist maghiar (n. 1895)\n 1982: Curd Jürgens, actor germano-austriac (n. 1915)\n 1986: Mihai Pălădescu, actor român (n. 1928)\n 1993: Jean Cau, scriitor francez, câștigător al Premiului Goncourt în 1961 (n. 1925)\n 2006: Gică Petrescu, interpret român de muzică ușoară și de petrecere (n. 1915)\n 2009: Mihai Mocanu, fotbalist român (n. 1942)\n 2010: José Saramago, scriitor portughez (n. 1922)\n 2011: Elena Bonner, militantă pentru drepturile omului (n. 1923)\n 2016: Mircea Chiorean, medic și profesor universitar român, co-fondator al Serviciului Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD) (n. 1933)\n 2018: XXXTentacion, rapper și cântăreț american (n. 1998)\n 2018: Gō Katō, actor japonez (n. 1938)\n 2022: Iulia Buciuceanu, cântăreață română de operă și lied (mezzo-soprană) (n. 1931)\n 2023: Cornel Țăranu, compozitor, dirijor și profesor universitar (n. 1934)\n\nSărbători \n\n Sf. Mc. Leontie din Grecia și cei împreună cu dânsul, Ipatie și Teodul; Cuviosul Erasm (calendar ortodox)\n Seychelles—Ziua Națională\n Republica Moldova—Ziua Istoricului\n\n \n! 18\n! 06 18" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre 19 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "19 iunie este a 170-a zi a calendarului gregorian și a 171-a zi în anii bisecți. Mai sunt 195 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1906: S-a deschis, în parcul din Dealul Filaretului (actual „Carol I\"), „Expoziția generală română\", dedicată împlinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I (1866-1914).\n 1930: Canadianul Robin Beardmore a efectuat primul zbor cu planorul peste Canalul Mânecii.\n 1953: Soții Julius și Ethel Rosenberg au fost executați, în SUA, sub acuzația ca au livrat Uniunii Sovietice secretul bombei atomice. Condamnați în 1951, au fost ultimii americani executați pentru spionaj. Procesul de spionaj al secolului a durat numai 2 zile și a declanșat în întreaga lume, în contextul „războiului rece\", manifestații antiamericane. Nikita Hrușciov, liderul Uniunii Sovietice din 1953 până în 1964, a declarat în cartea sa de memorii publicată postum că \"nu poate spune în mod specific ce fel de ajutor ne-au oferit soții Rosenberg\", dar că a aflat de la Iosif Stalin și Viaceslav Molotov că aceștia \"au oferit un ajutor foarte important în accelerarea producției bombei noastre atomice\".\n 1956: Marilyn Monroe se căsătorește cu scriitorul Arthur Miller.\n 1961: Kuwaitul își declară independența față de Marea Britanie.\n 1983: A fost inaugurat podul rutier de la Agigea, cu o lungime totală de 300 m, circulația desfășurându-se pe patru benzi.\n 1987: Biserica Sfânta Vineri - Hereasca, cu hramul „Cuvioasa Parascheva\" (datând din 1645) a fost demolată. Prin grija preotului paroh, Gheorghe Bogdan, cea mai mare parte din bunurile sacre ale bisericii au fost salvate, fiind duse în custodie la Mănăstirea Cernica și muzeul Herești. Pe locul bisericii a fost construit blocul 105 B.\n 1992: România și Republica Azerbaidjan au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă.\n 2001: A fost realizat, pentru prima dată în România și în Europa Centrală și de Est, un transplant de inimă artificială de ultimă generație „Novacor\" – un sistem montat la nivelul abdomenului bolnavului (Institutul de Boli Cardiovasculare Fundeni din București).\n S-a redeschis, pentru public, Muzeul figurilor de ceară (muzeul Grevin din Paris), după șase luni de lucrări de restaurare, primele de la inaugurarea sa în 1882; printre cele 80 de noi exponate se numară și statuile actorului Arnold Schwarzenegger, designerului Jean-Paul Gaultier, cântărețului Ray Charles.\n 2003: Limba română: Se lansează versiunea localizată a Wikipediei. Versiunea de la această dată se află arhivată aici.\n 2014: Prințul Felipe, singurul fiu al regelui Juan Carlos I și fost Prinț de Asturia, a urcat pe tronul Spaniei sub numele de regele Felipe al VI-lea.\n\nNașteri \n 1566: Regele Iacob I al Angliei (d. 1625)\n 1623: Blaise Pascal, matematician, fizician și filosof francez (d. 1662)\n 1899: George Călinescu, critic și istoric literar, dramaturg, poet, prozator român (d. 1965)\n 1909: Osamu Dazai, scriitor japonez (d. 1948)\n 1910: Arnold Graffi, medic sas, pionier al oncologiei (d. 2006)\n 1922: Aage Niels Bohr, fizician danez (d. 2009)\n 1927: Malvina Urșianu, regizoare și scenaristă română (d. 2015)\n 1933: Otto Barić, antrenor croato-austriac de fotbal (d. 2020)\n 1941: Irina Petrescu, actriță română (d. 2013)\n 1945: Aung San Suu Kyi, politiciană myanmareză (birmaneză), laureată a Premiului Nobel\n Radovan Karadžić, politician, poet și medic psihiatru sârb \n 1947: Salman Rushdie, romancier, poet, eseist britanic de origine indiană\n 1977: Maria Cioncan, atletă română (d. 2007)\n 1987: Cătălina Mihai, actriță română\n 1996: Larisa Iordache, gimnastă română\n\nDecese \n\n 1867: Maximilian I al Mexicului (n. 1832)\n 1884: Juan Bautista Alberdi, scriitor argentinian (n. 1810)\n 1897: Charles Boycott, proprietar irlandez împotriva căruia țăranii de pe moșia sa au organizat, pentru prima dată în istorie, o formă de protest numită de atunci „boicot\" (n. 1832)\n 1900: Prințesa Josephine de Baden, mama regelui Carol I al României (n. 1813)\n 1909: Lajos Abafi ( Ludwig Aigner), scriitor, editor, istoric literar, entomolog și francmason maghiar de origine germană (n. 1840)\n 1956: Thomas J. Watson, Sr., primul președinte al IBM (n. 1874)\n 1984: Lee Krasner, pictoriță americană (n. 1908)\n 1989: Betti Alver, poetă estonă (n. 1906)\n 1991: Jean Arthur, actriță americană (n. 1900)\n 1993: William Golding, scriitor englez, laureat al Premiului Nobel (n. 1911)\n 2013: Gyula Horn, prim-ministru al Ungariei 1994-1998 (n. 1932)\n 2013: James Gandolfini, actor american (n. 1961)\n 2014: Ibrahim Touré, fotbalist ivorian (n. 1985)\n 2016: Mihnea Berindei, istoric de origine română naturalizat în Franța (n. 1948)\n 2016: Victor Atanasie Stănculescu, general de armată, ministru român (n. 1928)\n 2020: Carlos Ruiz Zafón, scriitor spaniol (n. 1964)\n\nSărbători \n\n Sf. Apostol Iuda, ruda Domnului; Cuviosul Paisie cel Mare (calendar ortodox)\n\n \n! 19\n! 06 19" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] 20 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "20 iunie este a 171-a zi a calendarului gregorian și a 172-a zi în anii bisecți. Mai sunt 194 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 451: A avut loc Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, ultima mare bătălie a antichității, în care o coaliție romano-vizigotă a oprit expansiunea hunilor în Europa Vestică.\n 1837: Victoria devine regină a Marii Britanii.\n 1928: Are loc, la București, primul concurs național de decatlon.\n 1936: A avut loc Conferința Internațională de la Montreux (Elveția) ce a avut ca scop stabilirea unui nou regim al strâmtorilor Bosfor și Dardanele; Convenția încheiată confirma principiul libertății de trecere și de navigație prin strâmtori pentru navele comerciale ale tuturor statelor pe timp de pace, precum și în timp de război dacă Turcia nu era parte beligerantă; delegația română a fost alcătuită din Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Străine, Constantin Contescu și Vespasian V. Pella, miniștri plenipotențiari.\n 1938: În perioada 20 iunie - 25 iulie 1938 s-a desfășurat procesul de acoperire cu alamă a modulelor din fontă ale „Coloanei fără sfârșit\", operă a sculptorului Constantin Brâncuși, a cărei construcție a început la 15 august 1937.\n 1940: A fost inaugurat, la București, Institutul de Antropologie, întemeiat prin strădaniile doctorului Francisc Iosif Rainer (astăzi Institutul de Antropologie „Francisc Rainer\" al Academiei Române).\n 1954: S-a inaugurat podul cu tablier metalic peste Dunăre la Giurgiu, numit Podul Prieteniei, pe atunci cel mai mare pod combinat (de cale ferată și rutier) din Europa, construit în doi ani și jumătate, în colaborare cu alte țări vecine.\n 1955: Are loc cea mai îndelungată eclipsă totală de soare a secolului: 7 minute și 8 secunde, observată în Filipine.\n 1959: A avut loc premiera bucureșteană a operei „Falstaff\", de Giuseppe Verdi, avându-l în rolul titular pe Petre Ștefănescu-Goangă.\n 1963: Reprezentanți ai SUA și URSS au semnat un acord de instalare a „liniei fierbinți\" – telefonice – între Washington și Moscova. Ea a devenit operațională din luna august a anului 1963.\n 1969: Și-a început mandatul prezidențial Georges Pompidou, succesorul generalului Charles de Gaulle la președinția Franței \n 1991: La Tribunalul Municipiului București a fost înregistrat Partidul România Mare.\n 1992: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea ca sfinți a voievodului Constantin Brâncoveanu și a copiilor lui, precum si a „binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt\", prăznuit la 2 iulie.\n 1996: Orașul Berlin a devenit, oficial, unul din sediile ONU, găzduind două instituții ale organizației : Voluntarii ONU și Secretariatul Convenției-Cadru asupra schimbărilor climatice.\n 2001: Au fost deschise oficial lucrările la autostrada București – Constanța.\n 2012: Adrian Năstase, fost premier din partea PSD, a fost condamnat pentru infracțiuni de corupție la doi ani de închisoare cu executare, în dosarul \"Trofeul calității\". În timp ce era așteptat de polițiști pentru a fi dus la închisoare, Adrian Năstase a încercat să se sinucidă cu un pistol.\n 2022: David Popovici devenea, la Budapesta, cel mai tânăr campion mondial la 200 m liber, aducând României singurul titlul în bazin olimpic la masculin, seniori. Cu timpul de 1 min 43 sec 21/100, tânărul înotător de doar 17 ani stabilea și un nou record mondial de juniori, aceasta fiind, totodată, a patra cea mai bună performanță din istorie în proba de 200 de m liber a seniorilor.\n\nNașteri \n 1634: Carol Emanuel al II-lea, duce de Savoia (d. 1675)\n 1756: Joseph Martin Kraus, compozitor german (d. 1792)\n 1819: Jacques Offenbach, compozitor francez de origine germană considerat întemeietorul operetei clasice franceze (d. 1880)\n 1895: Ana Kansky, chimistă și ingineră chimistă slovenă (d. 1962)\n 1909: Errol Flynn, actor american ( d. 1959)\n 1913: Aurel Baranga, dramaturg și publicist român (d. 1979)\n 1917: Iosif Constantin Drăgan, publicist și eseist român (d. 2008)\n 1917: Igor Śmiałowski, actor polonez (d. 2006)\n 1929: Petre Gheorghiu, actor român (d. 2000)\n 1933: Danny Aiello, actor american (d. 2019)\n 1934: Cornel Țăranu, compozitor, dirijor și profesor universitar român (d. 2023)\n 1934: Iuri Vizbor, celebru cantautor, om de litere și alpinist profesionist, unul dintre creatorii modelului artistic al cantautorilor și fondatorul genului pieselor-reportaj (d. 1984)\n 1937: Radu Gabrea, regizor și scenarist român, stabilit în Germania (1974)\n 1941: Stephen Frears, regizor britanic\n 1942: Brian Wilson, muzician („The Beach Boys\")\n 1945: Justus Franz, pianist german\n 1946: Birgitte, Ducesă de Gloucester\n 1949: Lionel Richie, cântăreț american\n 1955: Viorica Ionică, handbalistă română (d. 2020)\n 1956: Tim Weiner, reporter și scriitor american\n 1966: Marian Lupu, politician din Republica Moldova\n 1967: Nicole Kidman, actriță australiană\n 1978: Frank Lampard, fotbalist englez\n 1987: Asmir Begović, fotbalist bosniac.\n\nDecese \n 1818: Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp, soția regelui Carol al XIII-lea al Suediei (n. 1759)\n 1837: Regele William al IV-lea al Marii Britanii (n. 1765)\n 1870: Jules de Goncourt, scriitor francez (n. 1830)\n 1882: François-Auguste Biard, pictor francez (n. 1799)\n 1891: Mihail Kogălniceanu, politician, avocat, istoric și publicist român, prim-ministru al României (n. 1817)\n 1923: Prințesa Maria de Battenberg, prințesă de Battenberg și de Erbach-Schönberg (n. 1852)\n 1933: Clara Zetkin, unul dintre întemeietorii Ligii „Spartacus” și ai Partidului Comunist din Germania, inițiatoarea sărbătoririi zilei de 8 martie ca „Ziua Internațională a Femeii” (n. 1857)\n 1947: Bugsy Siegel, gangster american (n. 1906)\n 1962: Victor Papacostea, istoric român (n. 1900)\n 1966: Georges Lemaître, preot catolic și fizician belgian (n. 1894)\n 1969: Emanoil Arghiriade, matematician român (n. 1903)\n 1995: Emil Cioran, eseist și filosof român (n. 1911)\n 1999: Iulian Mihu, regizor și publicist român (n. 1926)\n 2000: Vintilă Cossini, fotbalist român (n. 1913)\n 2005: Jack S. Kilby, fizician american, laureat al Premiului Nobel (n. 1923)\n 2015: Angelo Niculescu, fotbalist, antrenor român (n. 1921)\n 2017: Herbert H. Ágústsson, compozitor islandez și muzician (n. 1926)\n\nSărbători \n Sf. Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor (calendar ortodox)\n Sf. Calist, Patriarhul Constantinopolului (calendar ortodox)\n Argentina: Ziua drapelului\n Germania: Ziua comemorării victimelor refugiatului și expulzării (din 2015)\n Ziua mondială a refugiaților (ONU) (din 2001)\n\nNote\n\n \n! 20\n! 06 20" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre 21 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "21 iunie este a 172-a zi a calendarului gregorian și a 173-a zi în anii bisecți. Mai sunt 193 de zile până la sfârșitul anului.\n\nÎn 21 (respectiv 20) iunie, în emisfera nordică soarele ajunge în zenit și nu mai apune la cercul polar. Această zi marchează solstițiul de vară în emisfera nordică și solstițiul de iarnă în emisfera sudică. Este ziua anului cu lumina zilei cea mai lungă în emisfera nordică, și cea mai scurtă în emisfera sudică.\n\nEvenimente \n\n 1607: Este instaurată prima Parohie Protestant Episcopală din SUA, în Jamestown.\n 1633: Omul de știință italian Galileo Galilei este găsit vinovat de către Inchiziție de „bănuită erezie“ pentru apărarea opiniei heliocentrice copernicane, în care se crede că Pământul și alte planete orbitează în jurul Soarelui. Deși a fost forțat în a renega public opinia heliocentrică, pedepsei sale i s-a adăugat și o perioadă nelimitată de arest la domiciliu.\n 1848: În revista „Foaie pentru minte, inima și literatură\" a apărut poezia „Un răsunet\", de Andrei Mureșanu. Din data de 24 ianuarie 1990, această poezie, pe muzica lui Anton Pann, a devenit Imnul de Stat al României, cunoscut sub titlul „Deșteaptă-te, române!\"\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Franța capitulează în fața Germaniei.\n 1941: Al Doilea Război Mondial: În noaptea de 21-22 iunie, ora 00:00, Armata Română a declanșat operațiunile militare pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord de sub ocupația sovietică.\n 1963: Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini este ales Papa Paul al VI-lea, de către Colegiul Cardinalilor.\n 1965: Trupa „The Byrds\" lansează albumul Mr. Tambourine Man.\n 1977: Elvis Presley susține ultimul său concert în Rapid City, Dakota de Sud.\n 2017: Moțiunea de cenzură intitulată \"România nu poate fi confiscată. Apărăm democrația și votul românilor\", inițiată de parlamentarii PSD și ALDE împotriva Guvernului Sorin Grindeanu a fost aprobată cu 241 voturi „pentru” și 10 voturi „împotrivă”. Au votat doar parlamentarii PSD, ALDE și cei ai minorităților naționale; PNL și USR au fost prezenți în plen, dar nu au votat, în timp ce UDMR și PMP nu au fost prezenți. Deși de obicei votul era secret cu bile, de data asta s-a votat cu bilele la vedere. Pentru ca moțiunea să treacă, numărul minim necesar de voturi a fost de 233.\n\nNașteri \n\n 1774: Daniel D. Tompkins, al șaselea vicepreședinte american (d. 1825)\n 1781: Siméon Denis Poisson, fizician și matematician francez (d. 1840)\n\n 1814: Théodore Frère, pictor francez (d. 1888)\n 1824: Vincenzo Cabianca, pictor italian (d. 1902)\n 1839: Machado de Assis, scriitor brazilian (d. 1908)\n 1845: Luis Jiménez Aranda, pictor spaniol (d. 1928)\n 1858: Giuseppe De Sanctis, pictor italian (d. 1924)\n 1863: Max Wolf, astronom german (d. 1932)\n 1884: Marcel Schlumberger, inginer francez (d. 1953)\n 1891: Hermann Scherchen, dirijor și compozitor german (d. 1966)\n\n 1905: Jean-Paul Sartre, romancier, dramaturg, filosof francez (d. 1980)\n 1914: William Vickrey, economist american, laureat al Premiului Nobel (d. 1996)\n 1920: Puiu Călinescu, actor român (d. 1997)\n 1921: Jane Russell, actriță americană (d. 2011)\n 1921: Judy Holliday, actriță americană (d. 1965)\n 1924: Jean Laplanche, scriitor francez (d. 2012)\n 1925: Marcel Anselme, pictor francez (d. 1982)\n 1928: Elena Greculesi, pictoriță română (d. 2016)\n 1929: Abdel Halim Hafez, cântăreț și actor egiptean (d. 1977)\n 1934: Mihail Cibotaru, prozator și publicist din Republica Moldova (d. 2021)\n 1935: Françoise Sagan, scriitoare franceză (d. 2004)\n 1943: Andrei Șerban, regizor român de teatru și film\n 1948: Ian McEwan, scriitor britanic\n 1948: Andrzej Sapkowski, scriitor polonez de literatură fantasy\n 1953: Benazir Bhutto, politician pakistanez (d. 2007)\n 1955: Michel Platini, fotbalist și antrenor francez, președinte al UEFA\n 1961: Manu Chao, muzicant francez (Mano Negra)\n 1962: Viktor Țoi, cântăreț rock, poet și actor rus cu origini coreene, lider al formației Kino (d. 1990)\n 1968: Liviu Câmpanu, politician român\n 1971: Anette Olzon, cântăreață suedeză\n 1974: Răzvan Mazilu, dansator și coregraf român\n 1974: Flavio Roma, fotbalist italian\n 1978: Andreea Bănică, cântăreață română \n 1979: Kostas Katsouranis, fotbalist grec\n 1979: Chris Pratt, actor american\n 1982: Prințul William, duce de Cambridge, Prinț al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord\n 1983: Edward Snowden, whistleblower american\n 1985: Lana Del Rey, cântăreață americană\n 1993: Dylan Groenewegen, ciclist neerlandez\n\nDecese \n 1377: Regele Eduard III al Angliei (n. 1312)\n 1527: Niccolo Machiavelli, istoric, scriitor, politician italian (n. 1469)\n 1874: Anders Jonas Ångström, fizician și astronom suedez (n. 1814)\n 1914: Bertha von Suttner, scriitoare austriacă, prima femeie laureată a Premiului Nobel pentru Pace (n. 1843)\n 1922: Tache Ionescu, om politic român (n. 1858)\n 1957: Johannes Stark, fizician german (n. 1874)\n 1970: Victor Vâlcovici, matematician român, membru al Academiei Române (n. 1885)\n 1978: Pál Auer , politician, scriitor, memorialist, jurnalist și diplomat maghiar (n. 1885)\n 1981: Alberto Suppici, jucător și antrenor uruguayan de fotbal (n. 1898)\n 1988: George Ivașcu, istoric și critic literar român (n. 1911)\n 2019: Dimítris Christófias, politician cipriot, președinte al Ciprului între 2008-2013 (n. 1946)\n 2020: Zeev Sternhell, istoric și politolog polonez israelian (n. 1935)\n\nSărbători \n Sf. Mucenici Iulian din Tars și Afrodisie (calendar ortodox)\n Sf. Alban din Mainz (calendar catolic)\n\n Fête de la Musique, ziua internațională a muzicii (din 1982)\n Uniunea Internațională Etică și Umanistă (ONU) (din 1982)\n\nNote\n\n \n! 21\n! 06 21" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre 22 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "22 iunie este a 173-a zi a calendarului gregorian și a 174-a zi în anii bisecți. Mai sunt 192 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1462: Atacul nereușit al lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, ajutat de flota otomană, asupra cetății Chilia, apărată de o garnizoană regală maghiară.\n 1498: Ștefan cel Mare a condus o expediție de represalii în Polonia, urmare a atacului din anul precedent al regelui Ioan Albert asupra Moldovei. A ars toate așezările și cetățile din Galiția, până aproape de Cracovia.\n 1815: Napoleon I abdică a doua și ultima dată. Armatele aliate ale Rusiei, Austriei, Prusiei și Angliei au impus abdicarea și exilul împăratului Franței (1804-1814 și 1815), pe Insula Sfânta Elena.\n 1940: S-a creat Partidul Națiunii, care a înlocuit Frontul Renașterii Naționale.\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Noul guvern francez condus de mareșalul Philippe Pétain semnează cu Germania armistițiul de la Rethondes.\n 1941: Al Doilea Război Mondial:\n Sovieticii încep execuții în masă la închisoarea Brygidki, Lwów (Polonia). Execuțiile se vor opri la 28 iunie. Dintre cei 13.000 prizonieri, majoritatea polonezi, doar 600 au fost cruțați. 3.000 dintre prizonieri erau ucraineni.\n Germania începe Operațiunea Barbarossa, reprezentând atacul asupra URSS. Declarația lui Winston Churchill cu privire la spijinirea URSS de către Marea Britanie în lupta împotriva Germaniei.\n 1942: Al Doilea Război Mondial: Germania începe Operațiunea Fall Blau, reprezentând atacul Grupului de Armate Sud asupra sudului URSS.\n 1944: Al Doilea Război Mondial: URSS începe Operațiunea Bagration, ofensivă care a curățat teritoriul Bielorusiei sovietice și al Poloniei răsăritene de trupele germane. \n 1970: Președintele Richard Nixon a semnat cel de-al 26-lea amendament la Constituție, prin care vârsta la care le era permis cetățenilor să voteze era stabilită la 18 ani.\n 1992: A apărut, la București, sub conducerea redacțională a lui Ion Cristoiu, primul număr al cotidianului Evenimentul zilei.\n 1995: La Paris, România remite oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană.\n 2022: David Popovici devenea, la Budapesta, cel mai tânăr campion mondial la 100 m liber, aducând României singurul titlul al acestei probe, în bazin olimpic la masculin, seniori. Cu timpul de 47 sec.58/100, tânărul înotător de doar 17 ani, este și cel mai tânăr înotător din istorie care reușește dubla, 100/200 m liber, după ce cu doar două zile mai devreme urca pe cea mai înaltă treaptă a podiumului în proba de 200 m liber.\n\nNașteri \n 1425: Lucrezia Tornabuoni, nobilă italiană, mama lui Lorenzo de' Medici (d. 1482)\n\n 1767: Wilhelm von Humboldt, filozof politic și lingvist german (d. 1853)\n 1777: Andreas Alois Ankwicz von Skarbek-Poslawice, arhiepiscop de Lemberg și arhiepiscop de Praga\n 1805: Giuseppe Mazzini, politician italian (d. 1872)\n 1807: Prințesa Cecilia a Suediei, Mare Ducesă de Oldenburg (d. 1844)\n 1837: Paul Morphy, actor american al secolului XIX-lea (d. 1884)\n 1864: Hermann Minkowski, matematician și fizician german (d. 1909)\n 1887: Julian Sorell Huxley, biolog și filosof, primul director general al UNESCO (d. 1975)\n 1882: Konrad Bercovici, prozator (d. 1961)\n 1898: Erich Maria Remarque, scriitor german (Im Westen nichts Neues)\n 1902: Alexandru Ghika, matematician român, membru titular al Academiei Române (d. 1964)\n 1903: John Dillinger, jefuitor de banci american (d. 1934)\n 1906: Billy Wilder, regizor de film și producător american de origine austriacă (d. 2002)\n 1909: Infanta Beatriz a Spaniei, fiica regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei (d. 2002)\n 1910: Konrad Zuse, constructor german, inventatorul primului calculator funcțional (d. 1995)\n\n 1922: Bill Blass, celebru creator de modă (d. 2002)\n 1927: Vlad Mugur, regizor român de teatru (d. 2001)\n 1937: Kris Kristofferson, actor australian\n 1939: Ada Yonath, biochimistă israeliană, laureată a Premiului Nobel pentru Chimie\n 1940: Abbas Kiarostami, regizor, scenarist iranian (d. 2016)\n 1943: George Banu, teatrolog și profesor universitar româno-francez (d. 2023)\n 1949: Meryl Streep, actriță americană\n 1950: Adrian Năstase, politician român\n 1952: Crin Halaicu, politician român, primar general al Bucureștiului\n 1953: François Lelord, psihiatru și scriitor francez\n 1953: Cyndi Lauper, cântăreață și compozitoare americană\n 1958: Bruce Campbell, actor american\n 1958: Rodion Cămătaru, fotbalist român\n 1960: Rovana Plumb, politician român\n1960: Valentin Nicolau, dramaturg, Președinte - Director General al TVR, fondator Editura Nemira\n 1964: Dan Brown, scriitor american\n 1966: Alexandru Solomon, regizor român\n 1972: Emanuele Filiberto, Prinț de Veneția și Piemont\n 1977: Bernadette Heerwagen, actriță germană\n 1978: José Luis Abajo Gómez, scrimer spaniol\n 1978: Pedro Taborda, fotbalist portughez\n 1980: Stephanie Jacobsen, actor australian\n 1984: Osvaldo Miranda, fotbalist argentinian\n 1987: Lee Min Ho, actor sud-coreean\n\nDecese \n\n 1017: Leon Passianos, general bizantin\n 1276: Papa Inocențiu al V-lea (n. 1225)\n 1429: Al-Kashi, astronom și matematician persan (n. 1380)\n 1691: Suleiman al II-lea, sultan al Imperiului Otoman (n. 1642)\n 1874: Howard Staunton, jucător englez de șah (n. 1810)\n 1892: Pierre Ossian Bonnet, matematician și academician francez (n. 1819)\n 1913: Ștefan Octavian Iosif, poet român (n. 1875)\n 1919: Dominique Lang, pictor luxemburghez (n. 1874)\n 1922: Take Ionescu, politician român (n. 1858)\n 1925: Felix Klein, matematician și academician german (n. 1849)\n 1931: Armand Fallières, politician francez, al nouălea Președinte al Franței (n. 1841)\n 1935: Szymon Askenazy, istoric, politician și diplomat polonez (n. 1866)\n 1936: Moritz Schlick, medic și filosof german (n. 1882)\n 1942: August Froehlich, preot catolic, opozant al regimului nazist (n. 1891)\n 1959: Jørgen Aabye, pictor danez (n. 1868)\n 1961: Regina Maria a Iugoslaviei, a doua fiică a regelui Ferdinand I al României și soția regelui Alexandru I al Iugoslaviei (n. 1900)\n 1963: Maria Tănase, interpretă română de muzică populară (n. 1913)\n 1965: David O. Selznick, producător american de film (n. 1902)\n 1969: Judy Garland, actriță americană (n. 1922)\n 1974: Ion Conea, geograf român (n. 1902)\n 1974: Darius Milhaud, compozitor și profesor francez (n. 1892)\n 1987: Fred Astaire (Frederick Austerlitz), actor și dansator american (n. 1899)\n 1990: Ilia Mihailovici Frank, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (n. 1908)\n 2001: Arturo Maly, actor argentinian\n 2008: George Carlin, actor de comedie și autor american (n. 1937)\n 2015: James Horner, compozitor american de muzică de film (n. 1953)\n 2020: Joel Schumacher, producător de filme, scenarist și regizor american (n. 1939)\n\nSărbători \n Sfinții John Fisher și Thomas Morus, patronul politicienilor (calendarul romano-catolic)\n Sf. Grigore Dascălul, mitropolit al Ungrovlahiei; Sf. sfințit mucenic Eusebie; Sf. mucenici Zenon, Zina și Galaction (calendarul ortodox)\n\n \n! 22\n! 06 22" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împăr23 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "23 iunie este a 174-a zi a calendarului gregorian și a 175-a zi în anii bisecți. Mai sunt 191 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n 1532: Henric al VIII-lea și François I au semnat tratatul secret împotriva împăratului Carol al V-lea.\n 1879: David Emmanuel își ia doctoratul la Sorbona cu teza „Étude des intégrales abéliennes de troisième espèce\", devenind astfel al doilea român doctor în matematici la Sorbona.\n 1881: S-au stabilit relații diplomatice între România și Spania.\n 1923: A luat ființă, la București, Societatea Națională de credit Industrial, al cărei scop era stimularea dezvoltării industriale a țării.\n 1937: Concurs hipic, la Londra, organizat cu prilejul încoronării regelui George al VI-lea al Angliei, a cărui Cupa Challenge de Aur a revenit călărețului român Henry Rang. Trofeul „Daily Mail\" a fost cucerit de Felix Țopescu, tatăl cunoscutului comentator sportiv de televiziune, Cristian Țopescu (22-25 iunie).\n 1944: Thomas Mann devine cetățean american.\n 1961: A intrat în vigoare Tratatul asupra Antarcticii, elaborat în anul 1959; tratatul bloca, pe o perioadă de 30 de ani, pretențiile oricărui stat la o suveranitate teritorială în Antarctica, unde cercetarea științifică este liberă, iar orice activitate cu scopuri militare este interzisă.\n 1985: Echipa națională de handbal masculin a obținut, la Frankfurt pe Main (Germania), titlul de campioană mondială universitară.\n Un avion Boeing 747, aparținând companiei „Air India\", care efectua un zbor pe ruta Ottawa - New Delhi, s-a prăbușit în largul coastelor Irlandei. Și-au pierdut viața 329 de persoane.\n 1990: Republica Moldova își declară suveranitatea de stat (independența pe 27 august 1991).\n 1992: Gangsterul american John Gotti a fost condamnat la închisoare pe viață.\n 2001: S-a desfășurat, la Teatrul de Balet „Oleg Danovski\" din Constanța, prima ediție a Concursului Internațional de Dans (23 iunie - 1 iulie).\n Pelerinajul Papei Ioan Paul al II-lea în Ucraina (23-27 iunie).\n 2004: Gloria Macapagal-Arroyo a fost proclamată oficial, de Congresul filipinez, învingătoare în alegerile prezidențiale din 10 mai 2004.\n 2005: Reuniunea miniștrilor afacerilor externe din Grupul celor șapte state puternic industrializate plus Rusia (G-8) (Londra).\n Forumul Crans Montana. Sunt așteptați să participe președintele ucrainean Viktor Iușcenko, președintele în exercițiu al OSCE, Dimitrij Rupel, președintele georgian Mihail Saakașvili, primul ministru macedonean Vlado Buckovski și vicepreședintele Băncii Mondiale Jean Francois Rischard (Monaco, 23-25 iunie).\n Miniștrii de finanțe și directorii băncilor centrale din 55 de țări, care sunt membre ale Băncii Islamice de Dezvoltare (IDB) se întâlnesc în vederea sprijinirii comerțului din cadrul blocului islamic (Malaezia, Kuala Lumpur, 23-24 iunie).\n 2006: Are loc primul concert al formației Depeche Mode în România.\n\nNașteri \n 1668: Giambattista Vico, filozof italian (d. 1744)\n 1703: Maria Leszczyńska, soția regelui Ludovic al XV-lea al Franței (d. 1768)\n 1763: Josephine de Beauharnais, prima soție a lui Napoleon Bonaparte și împărăteasă a Franței din 1804 (d. 1814)\n 1834: Alexandru Odobescu, prozator și istoric român, membru al Societății Academice Române (d. 1895)\n 1867: Iulian Marțian, istoric român, membru al Academiei Române (d. 1937)\n 1889: Anna Ahmatova, (Anna Andreevna Gorenco), poetă rusă (d. 1966)\n 1894: Regele Eduard al VIII-lea al Marii Britanii (d. 1972)\n 1897: Alexandru Giugaru, actor român de teatru și film (d. 1986)\n 1907: James Meade, economist englez, laureat al Premiului Nobel (d. 1995)\n 1909: Ovidiu Papadima, istoric și critic literar român (d. 1996)\n 1910: Jean Anouilh, dramaturg francez (d. 1987)\n 1912: Alan Turing, matematician englez (d. 1954)\n 1946: Ted Shackelford, actor american\n 1959: Petru Tărniceru, politician român\n 1972: Zinedine Zidane, fotbalist francez\n1984: Andreea Bălan, cântăreață română\n1995: Danna Paola, actriță și cântăreață mexicană\n\nDecese \n\n 79: Vespasian, împărat roman (n. 9 î.Hr.)\n 1707: John Mill, teolog englez (n. c 1645)\n 1944: Arthur Segal, pictor român (n. 1875)\n 1961: Werner Gilles, pictor german (n. 1894)\n 1995: Jonas Salk, medic american, creatorul vaccinului împotriva poliomielitei (n. 1914)\n 1996: Andreas Papandreou, politician grec (n. 1919)\n 2011: Dennis Marshall, fotbalist costa rican (n. 1985)\n 2011: Peter Falk, actor american (n. 1927)\n\nSărbători \n\n Sfânta Mucenică Agripina; Sf. Mc. Aristocle (calendar ortodox)\n Luxemburg, Ziua națională - Aniversarea zilei de naștere a Marei Ducese Charlotte\n\n \n! 23\n! 06 23" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre 24 iunie." }, { "from": "assistant", "value": "24 iunie este a 175-a zi a calendarului gregorian și a 176-a zi în anii bisecți. Mai sunt 190 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1441: A fost fondat Colegiul Eton - școală publică pentru băieți, localizată în Anglia.\n 1497: John Cabot declară Canada de Est drept proprietate a Angliei.\n 1509: Henric al VIII-lea este încoronat rege al Angliei.\n 1711: Țarul Petru I al Rusiei, sosește la Iași, unde se întâlnește cu domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir.\n 1812: Armata lui Napoleon Bonaparte invadează Rusia.\n 1901: Are loc, la Paris, prima expoziție de pictură a spaniolului Pablo Picasso.\n 1910: Japonia invadează Coreea.\n 1918: A fost inaugurată prima cursă poștală, pe calea aerului, între Montreal și Toronto.\n 1926: Inaugurarea primei linii aeriene naționale civile, pe ruta București-Galați.\n 1927: Corneliu Zelea Codreanu, alături de Ion Moța, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu și Ilie Gârneață, înființează Legiunea Arhanghelul Mihail, cunoscută sub denumirea de Garda de Fier.\n 1941: Al Doilea Război Mondial: 2.000 prizonieri polonezi sunt evacuați din închisoarea Wilejka, de către mai multe sute de colaboratori și de NKVD. Prizonierii sunt împușcați și trași în baionetă, de către escortele lor și atacați apoi de către avioanele germane. Aproximativ 547 de prizonieri lipsesc cinci zile mai târziu.\n 1948: Blocada Berlinului: Reforma monetară, ce urma să introducă o singură monedă pentru cele trei zone occidentale de ocupație, a provocat blocada totală asupra Berlinului de Vest, de către sovietici, care au întrerupt complet comunicațiile cu zona occidentală pe uscat și pe apă; de la 26 iunie 1948, pentru aprovizionarea orașului, a început să funcționeze un „pod aerian\" american; blocada a fost ridicată la 11 mai 1949.\n 1983: Yasser Arafat este expulzat din Damasc, Siria.\n 1991: Parlamentul României a declarat nul Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939.\n 1995: Alpiniștii Constantin Lăcătușu și Sorin Daciu escaladează culmea Batian (5.199 m) din Kenya, iar la 4 februarie realizează cea de-a doua ascensiune românească pe vârful Kibo (5.895 m) din masivul Kilimanjaro, din Africa.\n 1998: A fost adoptată, la Roma, Convenția privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal (a intrat în vigoare la 22 iulie 1998). România a depus instrumentele de ratificare la 21 ianuarie 1998.\n 1999: Chitara cu care Eric Clapton a înregistrat Layla a fost vândută pentru 497.500 de dolari.\n 2008: Ia naștere Asociația Studenților Chimiști a Universității din București.\n\nNașteri \n\n 1400: Johannes Gutenberg, inventator german al tiparului cu litere mobile din metal (d. 1468)\n 1616: Ferdinand Bol, pictor neerlandez (d. 1680)\n 1700: Inocențiu Micu-Klein, episcop al Bisericii Române Unite cu Roma, deputat în Dieta Transilvaniei (d. 1768)\n 1748: Jean Florimond Boudon de Saint-Amans, botanist francez (d. 1831)\n 1799: Jean Baptiste Boisduval, entomologist, botanist și fizician francez (d. 1879)\n 1801: Ioan Alexi, episcop greco-catolic român (d. 1863)\n 1818: Ion Ionescu de la Brad (n. Ion Isăcescu), revoluționar pașoptist român, întemeietorul științei agricole românești, membru de onoare al Academiei Române (d. 1891)\n 1842: Ambrose Bierce, jurnalist american (d. 1914)\n 1854: Konstantin Jireček, politician, diplomat, slavist și istoric ceh (d. 1918)\n 1860: Mercedes d'Orléans, prima soție a regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei (d. 1878)\n 1877: Aleksei Remizov, scriitor rus (d. 1957)\n 1883: Victor Hess, fizician austriac (d. 1964)\n 1886: Ion Gigurtu, inginer și politician român, prim-ministru al României (1940), (d. 1959)\n 1902: Ion Șt. Basgan, inginer român, inventatorul forajului rotopercutor (d. 1980)\n 1911: Ernesto Sábato, scriitor, romancier, eseist, prozator, fizician și pictor argentinian (d. 2011)\n 1911: Juan Manuel Fangio, pilot argentinian de Formula 1 (d. 1995)\n 1927: Ion Pavalache, dirijor român (d. 2007)\n\n 1927: Martin Lewis Perl, fizician american, laureat al Premiului Nobel (1995), (d. 2014)\n 1930: Claude Chabrol, regizor francez (d. 2010)\n 1934: Dumitru Mazilu, politician român\n 1936: Robert Downey, Sr., actor, scriitor, regizor și producător de film american (d. 2021)\n 1939: Annette Andre, actriță australiană\n 1939: Sânziana Pop, prozatoare română\n 1944: Jeff Beck, chitarist rock englez (d. 2022) \n 1947: Dinu Flămând, poet, eseist, jurnalist francez de origine română\n 1947: Helena Vondráčková, cântăreață cehă de muzică pop\n 1949: John Illsley, muzician, cântăreț, chitarist și basist britanic (Dire Straits)\n 1957: Ilie Bărbulescu, fotbalist român (d. 2020)\n 1958: Tom Lister, Jr., actor american de film, televiziune și voce (d. 2020)\n 1959: Tania Filip, actriță română\n 1967: Richard Zven Kruspe (n. Sven Kruspe), muzician german (Rammstein/Emigrate)\n 1970: Glen Medeiros, cântăreț american\n 1975: Nouria Nouri, actriță română\n 1976: Claudia Cetățeanu, handbalistă română\n 1982: Rafał Grzelak, fotbalist polonez\n 1982: Florin Hidișan, fotbalist român (d. 2022)\n 1987: Lionel Messi, fotbalist argentinian\n 1992: David Alaba, fotbalist austriac\n 1992: Raven Goodwin, actriță americană\n\nDecese \n 1718: Ludwig Friedrich I, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (n. 1667)\n 1768: Maria Leszczyńska, soția regelui Ludovic al XV-lea al Franței (n. 1703)\n 1915: Matilda Coxe Evans, etnolog american (n. 1849)\n 1922: Walther Rathenau, om politic german (n. 1867)\n 1941: Maria Baiulescu, scriitoare și activistă pentru drepturile femeilor (n. 1860)\n 1987: Virgil Teodorescu, poet și eseist român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1909)\n 1988: Mihai Beniuc, poet, prozator și psihologromân, membru al Academiei Române (n. 1907)\n 2002: Pierre Werner, politician luxemburghez (n. 1913)\n 2009: Matei Călinescu, critic și teoretician literar român, stabilit în Statele Unite al Americii (1973) (n. 1934)\n 2012: Arthur Claudiu David, pugilist român (n. 1977)\n 2014: Eli Wallach, actor american (n. 1915)\n 2014: Ramón José Velásquez, președinte al Venezuelei (n. 1916)\n 2015: David Rockefeller, mason american (n. 1915)\n\nSărbători \n\nNașterea Sfântului Ioan Botezătorul; Sf. Niceta de Remesiana; Aducerea moaștelor Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava (calendar ortodox)\nNașterea Sfântului Ioan Botezătorul (calendar romano-catolic)\n Sânzienele (Drăgaica) – este una dintre cele mai cunoscute serbări câmpenești, Drăgaica fiind o zeiță agrară, protectoare a holdelor semănate și a femeilor măritate (România)\n Ziua națională a Republicii Malta. Aniversarea nașterii Sf. Ioan Botezătorul, patronul Ordinului Ioanit.\n\n \n! 24\n! 06 24" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre 25 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "25 iunie este a 176-a zi a calendarului gregorian și a 177-a zi în anii bisecți. Mai sunt 189 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente\n\n 1441: Prima mențiune a Adunării Țării în Moldova; în Țara Românească va fi menționată pentru prima dată în 1522.\n 1795: S-a înființat „Biroul de longitudini\", cu sediul la Paris, având drept scop de a sprijini progresul astronomiei și aplicațiile acesteia în navigație, geografie și geodezie.\n 1910: A avut loc, la Paris, premiera baletului „Pasărea de foc\" al compozitorului Igor Fiodorovici Stravinski.\n 1923: S-a înființat Clubul Rapid București (atunci CFR București).\n 1950: Începutul războiului coreean, încheiat prin semnarea la Panmunjom, la 27 iulie 1953 a armistițiului dintre Republica Populară Democrată Coreeană și Republica Coreea.\n 1955: A fost înființată, la București, Bibioteca Centrală de Stat, azi Biblioteca Națională a României.\n 1984: Inaugurarea oficială a lucrărilor de construcție a Casei Republicii și a Bulevardului „Victoria Socialismului\" din București.\n 1998: Instituirea Ordinului „Steaua României\", cu șase grade (Colan, Mare Cruce, Mare Ofițer, Comandor, Ofițer, Cavaler), cel mai înalt ordin național românesc, pentru a recompensa serviciile excepționale, civile și militare aduse statului și poporului român.\n\nNașteri\n 1843: Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mic al regelui Carol I al României (d. 1904)\n 1852: Antonio Gaudí, arhitect catalan (d. 1926)\n 1858: Georges Courteline, dramaturg și romancier francez (d. 1929)\n 1884: Împărăteasa Teimei, soția împăratului Taishō al Japoniei (d. 1951)\n 1894: Hermann Oberth, fizician și inventator sas (d. 1989)\n 1903: George Orwell, jurnalist, eseist și romancier britanic (d. 1950)\n 1907: Johannes Hans Daniel Jensen, fizician german, laureat al Premiului Nobel (d. 1973)\n 1908: W.V. Quine, filosof american (d. 2000)\n 1928: Șerban Papacostea, istoric român, membru al Academiei Române (d. 2018)\n 1928: Alexei Abrikosov, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (d. 2017)\n 1931: Iulia Buciuceanu, cântăreață română de operă și lied (mezzo-soprană) (d. 2022)\n 1937: Dorel Vișan, actor român\n 1940: A. J. Quinnell, scriitor britanic (d. 2005)\n 1942: Anatoli Bugorski, fizician rus\n 1943: Bill Moggridge, designer britanic, autor și educator (d. 2012)\n 1944: Nicolae Iorgu, scrimer român\n 1949: Patrick Tambay, pilot francez de Formula 1 (d. 2022)\n 1950: Doru Stănculescu, interpret și compozitor român de muzică folk (d. 2021)\n 1952: Octavian Știreanu, jurnalist român\n 1952: Radka Toneff, cântăreață de muzică jazz norvegiană (d. 1982)\n 1957: Rodica Nassar, politician român\n 1958: Gigi Becali, om de afaceri și politician român\n 1961: Timur Bekmambetov, regizor rus\n 1961: Ricky Gervais, actor, scenarist, producător și regizor englez \n 1963: Yann Martel, scriitor canadian\n 1963: George Michael, cântăreț englez de origine greacă (d. 2016)\n 1965: Jean Castex, politician francez, prim-ministru al Franței în perioada 2020-2022\n 1968: Dorinel Munteanu, fotbalist și antrenor român\n 1980: Alexandru Nazare, politician român\n 1981: Simon Amman, sǎritor cu schiurile elvețian\n 1983: Florin Birta, politician român\n 1994: Egor Krid, artist, blogger, streamer și actor rus\n\nDecese\n 1134: Niels, rege al Danemarcei (n. 1065)\n 1533: Maria Tudor, a treia soție a regelui Ludovic al XII-lea al Franței (n. 1496)\n 1767: Georg Philipp Telemann, compozitor și organist (n. 1681)\n 1822: Ernst Theodor Amadeus Hoffmann, scriitor, compozitor și pictor romantic german (n. 1776)\n 1842: Simonde de Sismondi, istoric și economist (n. 1773)\n 1864: Regele Wilhelm I de Württemberg (n. 1781)\n 1892: Ernest Mouchez, astronom, hidrograf și contraamiral francez (n. 1821)\n 1901: Alexandru Candiano-Popescu, avocat, ziarist și general român (n. 1841)\n 1912: Lawrence Alma-Tadema, pictor britanic de origine olandeză (n. 1836)\n 1913: Ilarie Chendi, critic și istoric literar român (n. 1871)\n 1929: Georges Courteline, dramaturg și romancier francez (n. 1858)\n 1960: Walter Baade, astronom german (n. 1893)\n 1984: Michel Foucault, filosof francez (n. 1926)\n 1988: Șerban Cioculescu, critic și istoric literar român, membru al Academiei Române (n. 1902)\n 1988: Tudor Bugnariu, sociolog român, membru al Academiei Române (n. 1909)\n 1995: Ernest Walton, fizician irlandez, laureat al Premiului Nobel (n. 1903)\n 1997: Jacques-Yves Cousteau, oceanograf francez (n. 1910)\n 2007: Chris Benoit, wrestler canadian (n. 1967)\n 2009: Farrah Fawcett, actriță americană (n. 1947)\n 2009: Michael Jackson, interpret și compozitor american de muzică pop (n. 1958)\n 2016: Nicole Courcel, actriță franceză (n. 1931) \n 2019: Alla Pokrovskaia, actriță sovietică și rusă (n. 1937)\n 2020: Ionuț Popa, fotbalist român, devenit ulterior antrenor de fotbal (n. 1953)\n\nSărbători\n\n Sf. Mare Mc. Fevronia; Cuv. Dionisie și Dometie; Cuv. Mc. Livia (calendar ortodox)\n Sf. Wilhelm, abate (calendar romano-catolic)\n Mozambic: Ziua națională - Aniversarea proclamării independenței - 1975\n Croația:Ziua națională - Aniversarea proclamării statalității - 1991\n Slovenia:Ziua națională - Aniversarea proclamării independenței - 1991\n\n \n! 25\n! 06 25" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre 26 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "26 iunie este a 177-a zi a calendarului gregorian și a 178-a zi în anii bisecți. Mai sunt 188 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 363: Moartea împăratului roman Flavius Claudius Iulianus într-o luptă împotriva Imperiului sasanizilor, duce în aceeași zi la stabilirea succesorului său Flavius Claudius Iovianus.\n 684: Benedict II devine papă.\n 1241: A fost fondat orașul Hanovra (Germania).\n 1483: Richard al III-lea devine rege al Angliei.\n 1599: Un nou tratat între Țara Românească și Transilvania; Mihai Viteazul a acceptat suzeranitatea lui Andrei Bathory, iar acesta a recunoscut domnia ereditară în familia lui Mihai Viteazul.\n 1819: Este patentată bicicleta.\n 1848: Guvernul revoluționar de la București a decretat eliberarea robilor țigani aparținând boierilor.\n 1877: Schimb de focuri între artileria română și cea otomană în zona Calafat-Vidin; a cazut la datorie sergentul Nicolae Popescu, prima jertfă românească în războiul de independență.\n 1886: Chimistul Henri Moissan a descoperit fluorul, fiind distins pentru aceasta cu Premiul Nobel, în 1906.\n 1895: S-a constituit „Liga votului universal\", care milita pentru obținerea votului universal.\n 1906: În localitatea franceză Le Mans, 32 mașini concurează pentru prima dată la primul Grand Prix din lume. \n 1935: În Germania Nazistă se introduce serviciul obligatoriu de șase luni, Reichsarbeitsdienst RAD, pentru bărbații între 18 și 25 de ani. \n 1941: Al Doilea Război Mondial: Finlanda se alătură Germaniei în războiul antisovietic.\n Al Doilea Război Mondial: NKVD ucide 100 de prizonieri politici într-o strâmtoare în apropiere de Minsk, Belarus.\n 1945: A fost semnată, la San Francisco, Carta Națiunilor Unite.\n 1963: Exprimând sprijinul SUA pentru locuitorii Berlinului, președintele Kennedy vizitează orașul la doi ani după construirea Zidului Berlinului. Adresându-se unei mulțimi uriașe, el spune: Astăzi, într-o lume a libertății, cea mai mare mândrie este să spun: Ich bin ein Berliner.\n 1964: The Beatles lansează albumul A Hard Day's Night.\n 1967: Karol Wojtyła, viitorul papă Ioan Paul al II-lea, este învestit cu titlul de cardinal.\n 1974: Prima utilizare comercială a codurilor de bare într-un supermarket american.\n 1977: Are loc ultimul concert al lui Elvis Presley, la Market Square Arena, din Indianapolis.\n 1986: A fost inaugurat noul edificiu al Palatului Copiilor din București.\n 1995: Președintele egiptean, Hosni Mubarak, a supraviețuit unui grav atentat, la Addis Abeba, în Etiopia.\n 2000: Vaticanul face public cel de-al treilea secret revelat de Fecioara Maria, 13 iulie 1917, celor trei copii păstori în localitatea portugheză Fatima.\n 2006: Ursul problemă, numit „Bruno”, este împușcat în Bavaria. El este primul urs împușcat pe teritoriul german după 170 de ani.\n 2009: Venețiana Giorgia Boscolo devine prima femeie gondolier, meserie exclusiv masculină de peste 900 ani.\n 2013: România este în doliu național, după accidentul din 23 iunie 2013 din Muntenegru, unde au murit 18 români.\n\nNașteri \n\n 1593: George Herbert, poet și orator englez (d. 1633)\n 1730: Charles Messier, astronom francez (d. 1817)\n 1824: Lord Kelvin, fizician britanic (d. 1907)\n 1869: Pablo Uranga, pictor spaniol (d. 1934)\n 1892: Pearl S. Buck, scriitoare americană, laureată a Premiului Nobel (d. 1973)\n 1898: Wilhelm Emil Messerschmitt, un constructor german de avioane (d. 1978).\n 1908: Salvador Allende, politician chilian și președintele Chilei din 1970 - 1973 (d. 1973)\n 1909: Valeriu Novacu, fizician român (d. 1992)\n 1937: Robert C. Richardson, fizician american \n 1968: Paolo Maldini, fotbalist italian\n 1949: Decebal Traian Remeș, politician român (d. 2020)\n1971: Ovidiu Sorin Cupșa, ambasador maritim român\n 1979: Ryan Benjamin Tedder, cântăreț și producător american\n1993: Ariana Grande, actriță și cântăreață americană\n\nDecese \n\n 363: Iulian Apostatul, împărat roman (n. 331)\n 1541: Francisco Pizarro, conchistador spaniol\n 1655: Margareta de Savoia, viceregină a Portugaliei (n. 1589)\n 1683: Hedwig Sophie de Brandenburg, regentă de Hesse-Kassel (n. 1623)\n 1830: Regele George al IV-lea al Regatului Unit (n. 1762)\n 1878: Mercedes d'Orléans, prima soție a regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei (n. 1860)\n 1900: Nicolae Kretzulescu, medic și politician român (n. 1812)\n 1936: Constantin Stere, scriitor și politician român (n. 1865)\n 1957: Alfred Döblin, scriitor german (n. 1878)\n 1967: Françoise Dorléac, actriță franceză (n. 1942)\n 1992: Grigore Ionescu, arhitect român, membru al Academiei Române (n. 1904)\n 1994: Idel Ianchelevici, sculptor și pictor franco-belgian de origine română, membru de onoare al Academiei Române (n. 1909) \n 2000: Corneliu Mănescu, politician român (n. 1916)\n 2003: Strom Thurmond, politician american (n. 1902)\n 2010: Algirdas Brazauskas, președinte al Lituaniei (n. 1932)\n 2013: Dumitru Matcovschi, poet, prozator, academician și dramaturg din Republica Moldova (n. 1939)\n 2015: Evgheni Primakov, politician rus, premier al Rusiei în perioada 1998-1999 (n. 1929)\n 2020: Kelly Asbury, 60 ani, regizor, scenarist, actor de dublaj și scriitor american (n. 1960)\n 2022: Frank Moorhouse, scriitor australian (n. 1938)\n\nSărbători \n\n Sf. Cuv. David din Tesalonic (calendar ortodox)\n Sf. Ier. Ioan, episcopul Goției (calendar ortodox)\n Sf. Ioan și Paul, martiri (calendar romano-catolic)\n\n Ziua Internațională pentru Sprijinirea Victimelor Torturii\n Ziua Internațională Împotriva Abuzului și Traficului Ilicit de Droguri (ONU) (din 1988)\n\n România: Ziua drapelului național (din 1998)\n Madagascar: Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței față de Franța (1960)\n\n \n! 26\n! 06 26" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre 27 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "27 iunie este a 178-a zi a calendarului gregorian și a 179-a zi în anii bisecți. Mai sunt 187 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1709: Țarul Petru cel Mare îl învinge pe Carol al XII-lea al Suediei în bătălia de la Poltava.\n 1844: Joseph Smith, fondatorul și primul profet al Mormonismuliu, este asasinat în Carthage, Illinois, în timpul campaniei electorale pentru a devenit candidat la președinție din Statele Unite.\n 1913: România declară război Bulgariei, intrând în Al Doilea Război Balcanic, alături de Grecia, Serbia, Muntenegru și Turcia.\n 1943: A fost inaugurat, în Cișmigiu, ansamblul de statui „Rondul Roman\", reprezentând busturile unor scriitori de seamă ai literaturii române.\n 1950: Președintele american Harry S. Truman a ordonat forțelor militare aeriene să intervină în războiul dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud.\n 1954: Prima centrală nucleară a fost inaugurată la Obninsk, în apropiere de Moscova, Uniunea Sovietică.\n 1967: Primul ATM (bancomat) din lume e instalat în Enfield, Londra.\n 1968: La Praga are loc „manifestul celor 2.000 de cuvinte\", redactat de un grup de intelectuali, care cer instituirea unui regim liberal.\n 1977: Djibouti devine independentă de Franța.\n 1989: În mod simbolic, miniștrii de externe al Austriei, Alois Mock și Ungariei, Gyula Horn taie la Sopron, între țările lor gardul de frontieră.\n 1991: Slovenia, care își declarase independența cu două zile în urmă, este invadată de trupele iugoslave.\n 2007: Tony Blair, prim-ministru al Regatului Unit, se retrage după zece ani din funcție. Succesorul lui devine Gordon Brown.\n\nNașteri \n\n 1462: Regele Ludovic al XII-lea al Franței (d. 1515)\n 1550: Regele Carol al IX-lea al Franței (d. 1574)\n 1840: Samson Bodnărescu, poet român (d. 1902)\n 1872: Heber Doust Curtis, astronom american (d. 1942)\n 1877: Charles Glover Barkla, fizician englez, laureat al Premiului Nobel (d. 1944)\n 1884: Gaston Bachelard, filozof și critic literar francez (d. 1962)\n 1907: John McIntire, actor american (d. 1991)\n 1921: Temistocle Popa, compozitor român (d. 2013)\n 1926: Nicolae Simionescu, medic român (d. 1995)\n 1931: Martinus J. G. Veltman, fizician olandez, laureat al Premiului Nobel (d. 2021) \n 1936: Cristian Petru Bălan, prozator, poet și dramaturg român\n 1936: Sergiu Pavel Dan, critic și istoric literar, eseist și traducător român ( d .2021) \n \n 1941: Krzysztof Kieslowski, regizor polonez (d. 1996)\n 1948: Ioan Cărmăzan, regizor, scenarist și scriitor român\n 1951: Corneliu Ion, trăgător român de tir\n 1976: Wagner Moura, actor brazilian\n\nDecese \n\n 1574: Giorgio Vasari, pictor, architect și istoric de artă italian (n. 1511)\n 1793: Johann August Ephraim Goeze, zoolog german (n. 1731)\n 1829: James Smithson, fondatorul „Institutului Smithsonian” (n. 1765)\n 1831: Sophie Germain, matematiciană franceză (n. 1776)\n 1844: Joseph Smith, Jr., fondatorul mormonismului (n. 1805)\n 1881: Jules Armand Dufaure, politician francez, al 33-lea Prim-ministru al Franței (n. 1798)\n 1953: Ioan Suciu, episcop român unit, deținut politic (n. 1907)\n 1976: Ion Dumitrescu, istoric literar român (n. 1914)\n 1989: Michele Lupo, regizor italian de filme (n. 1932)\n 1992: Corneliu Sturzu, poet și eseist român (n. 1935)\n 2016: Bud Spencer, actor și fost înotător olimpic italian (n. 1929)\n 2016: Alvin Toffler, scriitor și futurolog american (n. 1928)\n 2017: Michael Nyqvist, actor suedez (n. 1960)\n 2018: Joe Jackson, manager american (n. 1928)\n 2020: Dumitru Comănescu, inginer agronom român, cel mai vârstnic bărbat din lume (n. 1908)\n 2020: Mihai Romilă, fotbalist și antrenor român (n. 1950)\n\nSărbători \n\n Sf. Cuv. Samson, primitorul de străini (calendar ortodox)\n Sf. Mironosiță Ioana (calendar ortodox)\n Sf. Chiril din Alexandria, episcop, învățător al Bisericii (calendar romano-catolic)\n\n Ziua Mondială a Pescuitului\n\n Djibouti: Ziua Națională a Republicii\n\n \n! 27\n! 06 27" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împăr28 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "28 iunie este a 179-a zi a calendarului gregorian și a 180-a zi în anii bisecți. Mai sunt 186 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1243: Inocențiu al IV-lea devine papă.\n 1358: Primul privilegiu comercial cunoscut acordat negustorilor brașoveni pentru Țara Românească; se confirmă existența unui drum comercial ce pornea din Transilvania pe Valea Prahovei și pe Valea Buzăului spre Dunăre, cunoscut, mai târziu, sub numele de „drumul Brăilei”.\n 1491: Eduard al IV-lea este încoronat rege al Angliei.\n 1519: Carol al V-lea este ales împărat al Sfântului Imperiu Roman.\n 1581: A ieșit de sub tipar „Evanghelia cu învățătură\" sau „Cazania\", ultima și cea mai de seamă carte tipărită de diaconul Coresi.\n 1635: Guadelupa devine colonie franceză.\n 1651: Începe bătălia de la Beresteczko dintre Polonia și Ucraina, cea mai mare bătălie din secolul al XVII-lea.\n 1709: Petru cel Mare îl învinge pe Carol al XII-lea al Suediei în Bătălia de la Poltava.\n 1838: Are loc încoronarea Reginei Victoria a Regatului Unit.\n 1846: Adolphe Sax patentează saxofonul.\n 1883: Mihai Eminescu este arestat la Baia Mitrașevschi și internat la spitalul doctorului Alexandru A. Suțu.\n 1914: Atentatul de la Sarajevo: Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, a fost asasinat împreună cu soția sa, Ducesa Sofia, de către un extremist sârb, Gavrilo Princip. Acest eveniment a declanșat Primul Război Mondial.\n 1919: A fost semnat Tratatul de la Versailles, act ce a dus la încheierea Primului Război Mondial.\n 1926: Se înființează marca Mercedes-Benz prin fuziunea companiilor lui Gottlieb Daimler și Karl Benz.\n 1940: Al Doilea Război Mondial: România cedează Uniunii Sovietice Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, după ce URSS îi pune ultimatum.\n 1941: Al Doilea Război Mondial: Sovieticii opresc execuțiile în masă de la închisoarea Brygidki, Lwów (Polonia). Ele au început la 22 iunie. Dintre cei 13.000 de prizonieri, majoritatea polonezi, doar 600 au fost cruțați. 3 mii dintre prizonieri ucraineni.\n 1948: Iugoslavia este exclusă din blocul comunist.\n 1967: Israelul anexează Ierusalimul de est.\n 1982: Are loc vizita în România a fostului președinte al Statelor Unite, Richard Nixon.\n 1991: S-a deschis, la București, Casa Americii Latine.\n 1992: Este adoptată Constituția Estoniei.\n 1993: Andrei Șerban, director al Teatrului Național București, își prezintă demisia din această funcție, unul dintre motivele acestei decizii fiind indiferența factorilor de decizie față de cultură.\n 2001: Slobodan Milošević, președinte al Serbiei între 1989-1997, este deferit Tribunalului de la Haga, sub acuzația de crime împotriva omenirii.\n\nNașteri \n\n 1476: Papa Paul al IV-lea (d. 1559)\n 1491: Henric al VIII-lea, rege al Angliei (d. 1547)\n 1577: Peter Paul Rubens, pictor flamand (d. 1640)\n 1585: Sisto Badalocchio, pictor italian (d. 1647)\n 1712: Jean-Jacques Rousseau, filosof, scriitor francez de origine elvețiană (d. 1778)\n 1831: Joseph Joachim, violinist austriac (d.1907)\n 1867: Luigi Pirandello, dramaturg, prozator italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (d. 1936)\n 1871: Ion D. Berindey, arhitect român (d. 1928)\n 1889: Abbas el-Akkad, scriitor egiptean (d. 1964)\n 1906: Maria Goeppert-Mayer, fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (d. 1972)\n 1912: Sergiu Celibidache, dirijor român stabilit în Franța, membru de onoare al Academiei Române (d. 1996)\n 1912: Elisabeta Rizea, eroina a luptei anticomuniste din Romania (d. 2003)\n 1928: Paul Urmuzescu, compozitor și regizor român (d. 2018)\n 1934: Michael Artin, matematician american\n 1938: Rodica Braga, scriitoare română\n 1943: Klaus von Klitzing, fizician german, laureat al Premiului Nobel\n 1946: Robert Asprin, scriitor american (d. 2008)\n 1948: Kathy Bates, actriță americană\n 1951: Virgil Mihaiu, poet român\n 1954: Mircea Rusu, actor român\n 1962: Anișoara Cușmir-Stanciu, atletă română\n 1966: Adrian Lucaci, fotbalist român (d. 2020)\n 1971: Fabien Barthez, fotbalist francez\n 1971: Elon Musk, afacerist Sud African\n 1973: Kjetil-Vidar Haraldstad, baterist norvegian\n 1987: Bogdan Stancu, fotbalist român\n 1994: Prințul Hussein bin Al Abdullah, prinț moștenitor al Iordaniei\n\nDecese \n 548: Teodora, împărăteasă bizantină, soția împăratului Iustinian I (n. 500)\n 683: Papa Leon al II-lea (n. 611)\n 767: Papa Paul I (n. 700)\n 928: Ludovic cel Orb, împărat carolingian (n. 880)\n 1385: Andronic al IV-lea Paleologul, împărat bizantin (n. 1348)\n 1598: Abraham Ortelius, cartograf și geograf flamand (n. 1527)\n 1757: Sofia Dorothea de Hanovra, regină a Prusiei, fiica lui George I al Marii Britanii (n. 1687)\n 1813: Gerhard von Scharnhorst, general prusac și Ministrul de Război al Prusiei (n. 1755)\n 1833: Gustaf Wilhelm Finnberg, pictor finlandez (n. 1784)\n 1836: James Madison, academician și politician american, al patrulea Președinte al Statelor Unite ale Americii (n. 1751)\n 1873: Andrei Șaguna, mitropolit al Transilvaniei (n. 1809)\n 1914: Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei (n. 1863), și soția sa, Sofia, Ducesă de Hohenberg (n. 1868) (asasinați)\n 1916: Ștefan Luchian, pictor român (n. 1868)\n 1918: Albert Henry Munsell, pictor american (n. 1858)\n 1922: Velimir Hlebnikov, poet și dramaturg rus (n. 1885)\n 1980: José Iturbi, pianist și dirijor spaniol (n. 1895)\n 1992: Mihail Tal, jucător leton de șah (n. 1936)\n 1996: Isao Yamagata, actor japonez (n. 1911)\n 2011: Angélico Vieira, actor și cântăreț portughez (n. 1982)\n 2018: Harlan Ellison, scriitor american (n. 1934)\n 2020: Marián Čišovský, fotbalist slovac (n. 1979)\n 2021: Florin Condurățeanu, jurnalist român (n. 1950)\n\nSărbători \n Aflarea moaștelor Sf. Mucenici, doctori fără de arginți, Chir și Ioan (calendar ortodox)\n Sf. Mc. Papia (calendar ortodox)\n Sf. Irineu, episcop martir (calendar evanghelic, anglican, romano-catolic)\n\nReferințe\n\n \n! 28\n! 06 28" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre 29 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "29 iunie este a 180-a zi a calendarului gregorian și a 181-a zi în anii bisecți. Mai sunt 185 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 120: O diplomă militară descoperită la Porolissum (azi, satul Moigrad din județul Sălaj) menționează pentru prima dată un guvernator al Daciei Superior, Cn. Minucius Faustinus Sex. Iulius Severus\n 1400: Începutul domniei lui Alexandru cel Bun în Moldova (până 1 ianuarie 1432); Alexandru cel Bun a consolidat statul pe plan extern și intern, a aplanat conflictul cu Patriarhia din Constantinopol, care a recunoscut Mitropolia de la Suceava (1401), a înființat episcopiile din Roman și Rădăuți și a clădit mânăstirile Moldovița și Bistrița.\n 1521: Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Johannes Benkner, judele Brașovului; scrisoarea, datată din 29 iunie 1521, reprezintă primul text redactat în limba română, cu caractere slavone care s-a păstrat. \n 1613: Teatrul londonez „Globe\" arde în timpul unei reprezentații cu piesa lui Shakespeare Henry al VIII-lea\n 1880: Franța anexează Tahiti.\n 1866: Parlamentul României adoptă Legea Fundamentală, cea mai longevivă (1866-1923) și cea mai importantă realizare a domniei lui Carol I.\n 1941: Al Doilea Război Mondial: Se sfârșește acțiunea trupelor sovietice de măcelărire a prizonierilor în celulele lor sau prin marșuri ale morții, acțiune inițiată în ajunul invaziei naziste în URSS, la 22 iunie. Aproximativ 12.000 persoane (majoritatea polonezi, ucraineni și evrei) au fost uciși.\n 1986: Argentina câștigă Campionatul Mondial de Fotbal.\n 1995: Navele spațiale Atlantis (SUA) și Mir (Rusia) s-au unit, formând astfel cel mai mare satelit artificial care a orbitat vreodată în jurul Pământului.\n 2019: La Congresul extraordinar al PSD, Viorica Dăncilă a fost aleasă noul președinte al partidului cu 2.828 voturi. Contracandidații ei au fost: Liviu Pleșoianu (715 voturi), Șerban Nicolae (375 voturi) și Ecaterina Andronescu (50 voturi). Funcția de președinte executiv a fost câștigată de Eugen Teodorovici cu 2.463 voturi, iar funcția de secretar general de Mihai Fifor cu 2.366 de voturi.\n\nNașteri \n 1136: Petronilla I a Aragonului, regină a Aragonului (d. 1173)\n 1482: Maria de Aragon, regină a Portugaliei (d. 1517)\n 1716: Joseph Stepling, savant germano-ceh (d. 1778)\n\n 1793: Josef Ressel, silvicultor și inventator al elicei austriac (d. 1857)\n 1798: Giacomo Leopardi, poet italian (d. 1837)\n 1798: Willibald Alexis, scriitor german (d. 1871)\n 1799: François-Auguste Biard, pictor francez (d. 1882)\n 1818: Angelo Secchi, astronom italian (d. 1878)\n 1819: Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor și revoluționar român (d. 1852)\n 1873: Petre Antonescu, arhitect român (d. 1965)\n 1837: Petre P. Carp, politician român (d. 1919)\n 1873: Leo Frobenius, etnolog german (d. 1938)\n\n 1886: Robert Schuman, politician, avocat, om de stat și diplomat francez (d. 1963)\n 1891: Petre Andrei, sociolog și politician român (d. 1940)\n 1893: Demostene Botez, poet român (d. 1973)\n 1900: Mac Constantinescu, sculptor român (d. 1979)\n 1900: Antoine de Saint-Exupéry, scriitor și aviator francez (d. 1944)\n 1911: Bernard Herrmann, dirijor și compozitor american (d. 1975)\n 1916: Mario Carotenuto, actor italian (d. 1995)\n 1921: Harry Schell, pilot american de Formula 1 (d. 1960)\n 1923: Lella Cincu, soprană română (d. 2008)\n 1925: Giorgio Napolitano, politician, președinte al Italiei în perioada 2006-2015 (d. 2023)\n 1927: Mihai Ioan Botez, neurolog român (d. 1998)\n 1929: Oriana Fallaci, jurnalistă și scriitoare italiană (d. 2006)\n 1944: Gary Busey, actor, producător, muzician și compozitor american\n 1947: Brian Herbert, scriitor american\n 1947: Lică Sainciuc, artist plastic din Republica Moldova\n 1948: Ian Paice, muzician, textier și baterist britanic (Deep Purple)\n 1954: Radu Aldulescu, scriitor român\n 1954: Pavel Todoran, politician român\n 1957: Gurbangulî Berdîmuhamedov, politician turkmen\n 1958: Oana Lungescu, purtător de cuvânt al NATO\n 1969: Costin Mărculescu, actor și cântăreț român (d. 2020)\n 1975: Șerban Pavlu, actor român\n 1978: Andrei Gorzo, critic de film român\n 1978: Nicole Scherzinger, cântăreață, dansatoare, autoare, actriță, compozitoare și muziciană americană\n 1979: Clementine Ford, actriță americană\n 1988: Adrian Mannarino, jucător francez de tenis\n 1988: Éver Banega, fotbalist argentinian\n 1994: Elina Born, cântăreață estoniană\n\nDecese \n\n 1861: Elizabeth Barrett Browning, poetă britanică (n. 1806)\n 1863: Ioan Alexi, episcop greco-catolic român (n. 1801)\n 1895: Thomas Henry Huxley, biolog și om de știință britanic (n. 1825)\n 1904: Gheorghe Ionescu-Gion, profesor, istoric, ziarist, publicist român (n. 1857)\n 1940: Paul Klee, artist plastic elvețian (n. 1879)\n 1987: Victor Mercea, fizician român (n. 1924)\n 1990: Irving Wallace, scriitor american (n. 1916)\n 1995: Lana Turner, actriță americană de film (n. 1921)\n 2000: Vittorio Gassman, actor și regizor italian de film (n. 1922)\n 2003: Katharine Hepburn, actriță americană (n. 1907)\n 2020: Carl Reiner, actor american (n. 1922)\n 2021: Donald Rumsfeld, politician american (n. 1932)\n 2023: Alan Arkin, actor american (n. 1934)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Sf. Simon Petru, martir roman, römischer Märtyrer, episcop (calendar evanghelic, anglican, catolic, ortodox)\n Sf. Apostol Pavel din Tars, teolog și misionar, martir (calendar evangelic, catolic)\n Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, sărbătoare liturgică (calendar anglican, evanghelic, catolic, orthodox)\n Sărbători naționale\n România: Ziua Penitenciarelor\n Seychelles: Ziua Independenței\n Sărbători internațională \n Ziua Internațională a Dunării\n\nNote \n\n \n! 29\n! 06 29" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre 30 iunie?" }, { "from": "assistant", "value": "30 iunie este a 181-a zi a calendarului gregorian și a 182-a zi în anii bisecți. Pe 30 iunie se introduce secunda intercalată. Mai sunt 184 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1859: Acrobatul francez Charles Blondin a traversat cascada Niagara, mergând pe o funie.\n 1905: Albert Einstein publică lucrarea „Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare\", cunoscută astăzi ca teoria relativității.\n 1908: Are loc fenomenul Tunguska în Siberia.\n 1934: A avut loc, în Germania, masacrul împotriva liderilor asociațiilor politice rivale lui Hitler („Noaptea cuțitelor lungi\").\n 1936: Se publică romanul „Pe aripile vântului\" al scriitoarei americane, Margaret Mitchell.\n 1960: Congo își câștigă independența față de Belgia.\n 1973: Cea mai lungă eclipsă totală de soare din secolul XX (6 min 20 s).\n 1997: Hong Kong revine sub suveranitatea Republicii Populare Chineze, la miezul nopții, după 156 de ani de administrație britanică.\n 2002: Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2002 este câștigată de Brazilia printr-un 2 : 0 împotriva Germaniei.\n 2005: Spania legalizează căsătoria între persoane de același sex.\n 2015: Pe 30 iunie a fost adăugată o secundă în plus în dispozitivele care măsoară timpul universal, pentru a compensa încetinirea vitezei de rotație a Terrei în jurul propriei axe.\n\nNașteri \n 1470: Charles al VIII-lea al Franței, rege al Franței (d. 1498)\n 1685: John Gay, poet și dramaturg englez (d. 1732)\n 1789: Horace Vernet, pictor francez (d. 1863)\n 1801: Frédéric Bastiat, jurnalist francez (d. 1850)\n 1817: Sir Joseph Dalton Hooker, botanist englez (d. 1911)\n 1876: Anton Davidoglu, matematician român (d. 1958)\n 1884: Georges Duhamel, scriitor francez (d. 1966)\n 1893: Walter Ulbricht, președinte al Republicii Democrate Germane (d. 1973)\n 1900: Gheorghe Vrănceanu, matematician român, membru al Academiei Române (d. 1979)\n 1904: Oskar Paulini, scriitor german (d. 1980)\n 1906: Anthony Mann, regizor de film american (d. 1967)\n 1909: Paul Constantinescu, compozitor român (d. 1963)\n 1911: Czesław Miłosz, poet polonez, laureat al Premiul Nobel (d. 2004)\n 1917: Susan Hayward, actor de film american (d. 1975)\n 1926: Peter Alexander, actor austriac (d. 2011)\n 1926: Paul Berg, biochimist american \n 1931: Harry Blanchard, pilot american (d. 1960)\n 1936: Assia Djebar, scriitor și regizor algerian (d. 2015)\n\n 1944: Raymond Moody, fizician și filozof american\n 1945: Sean Scully, pictor și grafician american\n 1951: Stanley Clarke, basist de jazz american\n 1952: Mircea Grosaru, politician român (d. 2014)\n 1953: Hal Lindes, chitarist și compozitor britanic-american\n 1959: Vincent D'Onofrio, actor american\n 1960: Marin Almăjanu, politician român\n 1963: Yngwie J. Malmsteen, chitarist suedez\n 1966: Mike Tyson, pugilist american\n 1968: Phil Anselmo, muzician și cântăreț american\n 1975: Ralf Schumacher, pilot german de Formula 1\n 1977: Monica Iacob-Ridzi, politician român\n 1981: Alissa Jung, actriță germană\n 1984: Ilinca Hărnuț, actriță română\n 1985: Michael Phelps, înotător american\n 1986: Fredy Guarín, fotbalist columbian\n 1986: Allegra Versace, nepoata lui Gianni Versace\n 1987: Martin Jacobson, jucător suedez de poker\n\nDecese \n\n 1660: William Oughtred, matematican englez (n. 1575)\n 1845: Leonardo Alenza, pictor spaniol (n. 1807)\n 1919: John William Strutt Rayleigh, fizician englez, laureat al Premiului Nobel (1904), (n. 1842)\n 1971: Viktor Patsayev (n. 1933), Gheorghi Dobrovolski (n. 1928) și Vladislav Volkov (n. 1935), cosmonauți sovietici (Soiuz 11)\n 1985: Mihai Flamaropol, fotbalist și hocheist român (d. 1919)\n 1986: Roman Gul, scriitor rus (n. 1896)\n 2001: Joe Fagan, fotbalist și antrenor englez (n. 1921)\n 2009: Pina Bausch, balerină și coregrafă germană (n. 1940)\n 2012: Ițhak Șamir, politician israelian, prim-ministru al Israelului (1983-1984; 1986-1992), (n. 1915)\n 2017: Simone Veil, politiciană franceză (n. 1927)\n 2020: Andrei Burac, poet, prozator, dramaturg, traducător și publicist din Republica Moldova (n. 1938)\n 2020: Ida Haendel, violonistă poloneză (n. 1928)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Soborul Sfinților 12 Apostoli (calendar ortodox)\n Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeț (calendar ortodox)\n Sărbători naționale\n Republica Democrată Congo: Independența de Belgia (1960)\n\n \n! 30\n! 06 30" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre 1 iulie." }, { "from": "assistant", "value": "1 iulie este a 182-a zi a calendarului gregorian și a 183-a zi în anii bisecți. Mai sunt 183 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1097: Bătălia de la Dorylaeum: Cruciații conduși de prințul Boemund de Taranto înving pe turcii Seljuk conduși de sultanul Kilij Arslan I.\n 1766: François-Jean de la Barre, un tânăr nobil francez, este torturat și decapitat înainte ca trupul său să fie ars pe un rug, împreună cu o copie a Dicționarului filosofic a lui Voltaire, bătută în cuie pe trunchiul său pentru crima de a nu fi salutat o procesiune religioasă romano-catolică în Abbeville, Franța.\n 1770: Cometa Lexell, descoperită de astronomul Charles Messier, trece la doar 0,015 unități astronomice (2,2 milioane kilometri) de Pământ, cel mai aproape dintre toate cometele observate de-a lungul istoriei.\n 1862: Prințesa Alice a Regatului Unit, a doua fiică a Reginei Victoria, s-a căsătorit cu Prințul Ludovic de Hesse, viitorul Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse.\n 1863: În timpul războiului civil american începe Bătălia de la Gettysburg, considerată punctul de cotitură în favoarea Uniunii.\n 1878: S-a încheiat Congresul de pace de la Berlin. Prin Tratatul de pace s-au recunoscut independența României și drepturile ei asupra Dobrogei. Județele Cahul, Bolgrad și Ismail, din sudul Basarabiei, aflate în componența României, sunt încorporate Imperiului Țarist.\n 1903: Începe prima ediție a Turului Franței.\n 1908: SOS este adoptat ca semnal internațional de urgență.\n 1916: În prima zi a Bătăliei de pe Somme, 19.000 soldați ai armatei engleze sunt uciși, iar 40.000 sunt răniți.\n 1920: Se înființează, la Sibiu, Școala militară de ofițeri activi de infanterie (inaugurată la 19 decembrie), în prezent Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” .\n 1921: În conformitate cu agenția de știri Xinhua, la Shanghai a fost fondat Partidul Comunist Chinez.\n 1925: António Maria da Silva este numit pentru a treia oară prim-ministru al Portugaliei.\n 1942: Al Doilea Război Mondial: Începe prima bătălie de la El Alamein.\n 1960: Somalia Britanică, a cărei independență fusese recunoscută la 26 iunie 1960 sub numele de Statul Somaliland, s-a unit cu teritoriul sudic aflat sub mandat ONU pentru a forma Republica Somalia.\n 1960: Ghana devine republică și Kwame Nkrumah devine primul ei președinte, Regina Elisabeta a II-a încetând să mai fie șeful statului.\n 1960: Independența Rwanda și Burundi.\n 1976: Portugalia garantează autonomia Madeirei.\n 1990: Reunificarea Germaniei: Germania de Est acceptă Marcă germană ca monedă, unind astfel economiile Germaniilor de Est și Vest.\n 1993: România: A intrat în vigoare taxa pe valoare adaugată (TVA) și liberalizarea completă a prețurilor.\n 1999: Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a inaugurat, la Edinburgh, primul parlament scoțian ales în ultimii 300 de ani.\n 2004: Postul de radio România Tineret emite doar pe Internet, devenind un post experimental. Directorul postului este Florian Pittiș.\n 2005: Intră în circulație leul nou, urmând ca până la 31 decembrie 2006 leii vechi să circule în paralel cu cei noi. Aceasta reprezintă a doua etapă a denominarii și începând cu această dată 10.000 lei vechi vor fi preschimbați pentru un leu nou.\n 2007: Rutierul Dan Anghelache câștigă Turul României 2007. Victorie românească după 10 ani.\n 2007: Pe stadionul Wembley are loc un concert pentru comemorarea a 10 ani de la moartea Prințesei Diana.\n 2011: Albert al II-lea, Prinț de Monaco se căsătorește la Palatul Regal cu Charlene Wittstock, fostă înotătoare olimpică. Wittstock devine Prințesa Charlene.\n 2013: Croația aderă la Uniunea Europeană, devenind al 28-lea stat membru al Uniunii Europene.\n 2014: Fostul președinte al Franței, Nicolas Sarkozy, a fost pus sub acuzare pentru corupție activă și trafic de influență.\n 2015: Grecia devine prima economie avansată care a intrat în încetare de plăți în raport cu FMI după ce Grecia nu a plătit tranșa de 1,5 miliarde de euro pe care o datora Fondului, tranșă care avea scadența la 30 iunie.\n 2016: Curtea Constituțională din Austria a anulat rezultatul alegerilor prezidențiale din mai și a dispus organizarea unui nou scrutin. Curtea a constatat ca la votul prin corespondență au existat nereguli ce ar fi putut vicia rezultatul final. Marja de voturi dintre cei doi candidați a fost mai mică de 1%.\n 2018: În Franța, gangsterul Rédoine Faid, condamnat la 25 de ani de închisoare, pentru un jaf armat eșuat, în timpul căruia un polițist a fost ucis, a evadat din închisoare după ce trei complici înarmați au aterizat cu elicopterul în curtea penitenciarului. Este a doua evadare a lui Faid; în 2013 el a evadat după ce a luat ostatici patru gardieni, pe care i-a folosit drept scut uman.\n\nNașteri \n 1481: Christian al II-lea al Danemarcei (d. 1559)\n 1506: Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei (d. 1526)\n 1534: Frederick al II-lea al Danemarcei (d. 1588)\n 1646: Gottfried Wilhelm Leibniz, matematician și filosof german (d. 1716)\n 1654: Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme, mareșal al Franței (d. 1712)\n\n 1788: Jean-Victor Poncelet, matematician francez (d. 1867)\n 1818: Ignaz Semmelweis, medic maghiar (d. 1865)\n 1872: Louis Blériot, aviator, inventator și inginer francez (d. 1936)\n 1879: Léon Jouhaux, lider francez de sindicat, laureat Nobel (d. 1954)\n 1883: István Friedrich, politician maghiar, prim-ministru al Ungariei (nov. 1919- mar. 1920) (d. 1951)\n 1893: Shishi Bunroku, scriitor japonez, (d. 1969)\n 1906: Estée Lauder, fondatoarea firmei de cosmetice ce îi poartă numele (d. 2004)\n 1911: Serghei Sokolov, mareșal sovietic (d. 2012)\n 1916: Olivia de Havilland, actriță americană (d. 2020)\n 1929: Costache Olăreanu, prozator român (d. 2000)\n 1930: Ileana Iordache, actriță română de teatru, film și televiziune (d. 2021)\n 1933: Leon Dănăilă, neurochirug, membru titular al al Academiei Române.\n 1934: Sydney Pollack, regizor, producător, actor american (d. 2008)\n 1935: David Prowse, culturist, halterofil și actor englez (d. 2020)\n 1941: Alfred G. Gilman, profesor american, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină\n\n 1946: Aimée Iacobescu, actriță română de teatru și film (d. 2018)\n 1947: Dan Verona, poet și traducător român\n 1949: Valeriu Tabără, politician român\n 1956: Mihai Sandu-Capră, politician român\n 1961: Diana, Prințesă de Wales (d. 1997) \n 1961: Carl Lewis (Frederick Carlton Lewis), atlet american\n 1967: Pamela Anderson, model, actriță, producător canadiano-american\n 1968: Dan Grigore, politician român\n 1972: Steffi Nerius, atletă germană\n 1974: Cosmin Prelipceanu, jurnalist român\n 1976: Patrick Kluivert, fotbalist olandez\n 1977: Liv Tyler, actriță americană\n 1985: Léa Seydoux, actriță franceză\n 1989: Daniel Ricciardo, pilot australian de Formula 1\n\nDecese \n 251: Decius, împărat roman (n. 207)\n 1594: Petru Șchiopul, de patru ori domn al Moldovei (n. 1537)\n 1717: Prințesa Ana Sofia a Danemarcei (n. 1647)\n 1839: Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman (n. 1785)\n 1876: Mihail Bakunin, revoluționar rus (n. 1814)\n 1891: Mihail Kogălniceanu, politician originar din Moldova, prim-ministru al României în perioada 1863-1865 (n. 1817)\n 1934: Ernst Röhm, oficial nazist german (n. 1887)\n 1961: Louis-Ferdinand Céline, scriitor francez (n. 1894)\n\n 1971: William Lawrence Bragg, fizician australian, laureat al Premiului Nobel (n. 1890)\n 1974: Juan Perón, politician argentinian, președinte al Argentinei (n. 1895)\n 1981: Marcel Lajos Breuer, arhitect american (n. 1902)\n 1983: Buckminster Fuller, inventator, inginer și arhitect american (n. 1895)\n 1997: Robert Mitchum, actor american (n. 1917)\n 1998: Francis Ambrière, scriitor francez, câștigător al Premiului Goncourt în 1940 (n. 1907)\n 1999: Vasile Ijac, compozitor și critic muzical român (n. 1899)\n\n 2000: Walter Matthau, actor american (n. 1920)\n 2001: Nikolai Basov, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (n. 1922)\n 2001: Hélène de Beauvoir, pictoriță română (n. 1910)\n 2002: Pius Brânzeu, medic român, membru al Academiei Române (n. 1911)\n 2004: Marlon Brando, actor american (n. 1924)\n 2009: Karl Malden, actor american (n. 1912)\n 2014: Matei Alexandru, actor român (n. 1927)\n 2016: Ion Ianoși, scriitor și eseist român (n. 1928)\n 2016: Gheorghe Drobotă, jucător al echipei naționale de rugby a României (n. 1934)\n 2022: Peter Imre, om de afaceri român (n. 1962)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți (calendar ortodox)\n Sf. mucenici și doctori fără de arginți Cosma și Damian (calendar ortodox)\n Sărbători naționale\n Canada: Înființarea Confederației Canadiene (1867)\n Rwanda: Independența față de Belgia (1962)\n Burundi: Proclamarea independenței de stat (1962)\n Somalia: Independența față de Regatul Unit și Italia (1960)\n\nNote\n\n \n! 01\n! 07 01" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre 2 iulie." }, { "from": "assistant", "value": "2 iulie este a 183-a zi a calendarului gregorian și a 184-a zi în anii bisecți. Mai sunt 182 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n437: Împăratul Valentinian al III-lea își începe domnia asupra Imperiului Roman de Apus. Mama sa Galla Placidia își încheie regenței, dar continuă să exercite influență politică la curtea din Roma.\n 1504: Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, devine domn al Moldovei. Va domni până în 1517 și va fi succedat de fiul său, Ștefăniță Vodă.\n 1644: Bătălia de la Marston Moor: Forțele Parlamentului englez au obținut o victorie decisivă împotriva regaliștilor, în cadrul Războiului civil englez (1642-1646).\n 1698: Inginerul și inventatorul englez Thomas Savery brevetează primul motor cu abur.\n 1816: Fregata franceză Méduse eșuează în golful Arguin, în largul Africii de vest, din cauza incompetenței comandantului navei. Mai mult de jumătate dintre cele aproximativ 400 de persoane aflate la bord vor muri în următoarele câteva săptămâni, majoritatea pe o plută improvizată. După 13 zile pe mare, pluta a fost descoperită cu doar 15 oameni în viață. Cazul este imortalizat de pictura lui Géricault Pluta Medusei.\n 1838: A apărut, la Brașov, Foaie pentru minte, inimă și literatură, publicație condusă de George Barițiu, supliment literar al „Gazetei de Transilvania\".\n 1853: Armata rusă trece Prutul și ocupă Țările Române.\n 1871: Victor Emmanuel al II-lea al Italiei intră în Roma după ce a cucerit-o de la Statele Papale.\n 1881: Președintele american, James A. Garfield, a fost rănit prin împușcare și a murit în urma rănirii în data de 19 septembrie. \n 1888: Ion Luca Caragiale este numit director al Teatrului Național din București.\n 1897: Inginerul anglo-italian Guglielmo Marconi obține la Londra un brevet pentru radio.\n 1900: Pe Lacul Constanța, lângă Friedrichshafen, Germania, are loc primul zbor al unui Zeppelin.\n 1923: Accidentul feroviar de la Vintileanca, soldat cu zeci de morți și răniți.\n 1934: Noaptea cuțitelor lungi se termină cu moartea lui Ernst Röhm.\n 1937: Piloții americani, Amalia Earhart și Fred Noonan, care au încercat să zboare în jurul lumii, au fost dați dispăruți deasupra Oceanului Pacific. Evenimentul declanșează cea mai mare operațiune de căutare anterioară celui de-Al Doilea Război Mondial și dă naștere la o varietate de teorii ale conspirației.\n 1951: La Babice, Cehoslovacia, o ședință a Comitetului Național Comunist local este atacată de patru oameni înarmați, trei membri ai comitetului fiind uciși. Actul este prilejul proceselor-spectacol de la Jihlava, care sunt îndreptate în primul rând împotriva influenței bisericii asupra populației rurale și în care unsprezece persoane sunt condamnate la moarte și 111 la închisoare pe termen lung.\n 1964: Președintele american, Lyndon B. Johnson, a promulgat Legea Drepturilor Civile, prin care se interzicea segregarea în școli, locuri publice și la angajare.\n 1994: Cu prilejul aniversării a 70 de ani de la înființare, Asociația Internațională a Presei Sportive a decis ca în ziua de 2 iulie a fiecărui an să fie marcată Ziua internațională a ziaristului sportiv.\n 2002: Bancherul american, Steve Fossett, a devenit primul om care a călătorit singur, nonstop, în jurul lumii într-un balon.\n 2005: La Londra și în alte orașe au avut loc concertele maraton Live 8, destinate să aducă în prim-plan problema sărăciei din Africa, cu doar 3 zile înainte de debutul summit-ului G8 de la Edinburgh.\n 2013: Uniunea Astronomică Internațională numește sateliții patru și cinci ai lui Pluto, Kerberos și Styx.\n\nNașteri \n 419: Valentinian al III-lea, împărat roman (d. 455)\n 1489: Thomas Cranmer, arhiepiscop de Canterbury (d. 1556)\n 1644: Abraham a Sancta Clara, scriitor austriac (d. 1709)\n 1698: Francesco al III-lea d'Este, Duce de Modena (d. 1780)\n 1714: Christoph Willibald Gluck, compozitor german de operă (d. 1787)\n 1724: Friedrich Gottlieb Klopstock, poet german (d. 1803)\n 1790: Leopold, Prinț de Salerno, membru al Casei de Bourbon-Două Sicilii (d. 1851)\n\n 1841: Alexander Mihailovici Zaițev, chimist rus (d. 1910)\n 1841: Eduardo Zamacois y Zabala, pictor spaniol (d. 1871) \n 1849: Maria Theresa de Austria-Este (d. 1919)\n 1862: William Henry Bragg, fizician și chimist englez, laureat al Premiului Nobel (d. 1942)\n 1868: Traian Moșoiu, general român (d. 1932)\n 1869: Liane de Pougy, vedetă și dansatoare de cabaret franceză (d. 1950)\n 1877: Hermann Hesse, scriitor german, laureat al Premiului Nobel (d. 1962)\n 1882: Marie Bonaparte, psihanalist francez (d. 1962)\n 1893: Luca Ion Caragiale, poet român, fiul lui I.L.Caragiale și fratele lui Mateiu Caragiale (d. 1921)\n 1894: André Kertész, fotograf maghiar (d. 1985)\n 1903: Alec Douglas-Home, al 66-lea prim-ministru al Regatului Unit (d. 1995)\n 1903: Regele Olav al V-lea al Norvegiei (d. 1991)\n 1906: Hans Albrecht Bethe, fizician american (d. 2005)\n 1919: Ștefan Fay, scriitor și genealogist român (d. 2009)\n 1921: Iosif Petschovschi, fotbalist român (d. 1968)\n 1922: Pierre Cardin, designer francez de modă (d. 2020)\n 1923: Wisława Szymborska, poetă poloneză, laureată a Premiului Nobel\n 1923: Constantin Dăscălescu, comunist român, prim-ministru al României (d. 2003)\n 1926: Octavian Paler, scriitor și publicist român (d. 2007)\n 1930: Carlos Menem, politician argentinian, președintele Argentinei în perioada 1989-1999 (d. 2021)\n 1939: Iga Cembrzyńska, actriță poloneză\n\n 1950: Ilie Micolov, cântăreț român de muzică ușoară (d. 2018)\n 1950: Liviu Vasilică, cântăreț român de muzică populară (d. 2004)\n 1951: Mariea Crâșmaru, globetrotter român\n 1951: Gheorghe Visu, actor român de teatru și film\n 1954: Ioan Holban, scriitor, critic și filolog român\n 1954: Maria Mardare-Fusu, pictoriță din Republica Moldova\n 1959: Cristian Diaconescu, politician român\n 1960: Dan Nica, politician român\n 1970: Cozmin Gușă, politician român, om de afaceri\n 1974: Rocky Gray, muzician american (Evanescence)\n 1981: Georgeta Diniș-Vârtic, handbalistă română\n 1985: Ashley Tisdale, cântăreață americană\n 1986: Lindsay Lohan, actriță americană\n 1988: Nicoleta Dincă, handbalistă română\n 1990: Margot Robbie, actriță australiană\n 1992: Manon Houette, handbalistă franceză\n 1994: Henrik Kristoffersen, schior norvegian\n 2000: Nikolina Knežević, handbalistă muntenegreană\n\nDecese \n 936: Henric I al Germaniei\n 1504: Ștefan cel Mare, domn al Moldovei (n. 1433)\n 1566: Nostradamus, astrolog francez (n. 1503)\n 1757: Joanna Elisabeth de Baden-Durlach, ducesă de Württemberg (n. 1680)\n 1778: Jean-Jacques Rousseau, filosof elvețiano-francez (n. 1712)\n\n 1893: Georg Daniel Teutsch, episcop evanghelic sas din Transilvania (n. 1817)\n 1914: Emil Gârleanu, scriitor, publicist român (n. 1878)\n 1932: Regele Manuel al II-lea al Portugaliei (n. 1889)\n 1941: George Valentin Bibescu, pilot român, nepot al domnitorul Gheorghe Bibescu (n. 1880)\n 1961: Ernest Hemingway, scriitor american, laureat al Premiului Nobel (n. 1899)\n 1963: Romulus Vuia, etnolog, etnograf, antropolog și folclorist român (n. 1887)\n 1966: Jan Brzechwa, scriitor și poet polonez (n. 1898)\n 1968: Dan Bădărău, filozof român (n. 1893)\n 1970: Alice Cocea, actriță franceză de teatru și de film de origine română (n. 1899)\n 1977: Vladimir Nabokov, scriitor de origine rusă (n. 1899)\n\n 1989: Franklin J. Schaffner, regizor american (n. 1920)\n 1997: James Stewart, actor american (n. 1908)\n 2001: Israel Shahak, profesor de chimie organică la Universitatea Ebraică din Ierusalim și scriitor (n. 1933)\n 2013: Douglas Engelbart, inventator american (n. 1925)\n 2014: Paul Wild, astronom elvețian (n. 1925)\n 2016: Michel Rocard, politician francez, prim-ministru al Franței (n. 1930)\n 2016: Michael Cimino, regizor de film american (n. 1977)\n 2016: Elie Wiesel, scriitor și ziarist american de origine română, laureat Nobel (n. 1928)\n 2021: Ion Ciocanu, scriitor din R. Moldova (n. 1940)\n 2022: Roland Stănescu, fotbalist român (n. 1990)\n\nSărbători \n\n Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu la Vlaherne; Sf. Ier. Iuvenalie al Ierusalimului; Sf. Voievod Ștefan cel Mare (calendar ortodox)\n\nNote\n\n \n! 02\n! 07 02" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu 3 iulie." }, { "from": "assistant", "value": "3 iulie este a 184-a zi a calendarului gregorian și a 185-a zi în anii bisecți. Mai sunt 181 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 324: Bătălia de la Adrianopole: Constantin I îl înfrânge pe Licinius, care fuge din Bizanț.\n 987: Hugo Capet este încoronat rege al Franței, primul din dinastia capețiană, dinastie ce va conduce Franța până în 1328; linia va fi succedată de ramuri ale dinastiei capețiene: Valois și Bourbon care au domnit până la Revoluția franceză din 1792.\n 993: Prima atestare documentară a orașului Potsdam.\n 1608: Exploratorul francez Samuel de Champlain a înființat orașul Quebec (Canada). A fost numit \"părintele Noii Franțe\" și a ocupat funcția de guvernator până la moarte.\n 1849: Trupele de intervenție franceză și spaniolă cuceresc Roma și restabilesc Statele Papale. Republica Romană este abolită cu forța.\n 1863: Războiul civil american - Ziua finală a Bătăliei de la Gettysburg, descrisă drept punctul de cotitură al războiului, și care se încheie cu victoria Uniunii.\n 1866: Războiul austro-prusac este decis de Bătălia de la Königgrätz, care se termină cu victoria prusacilor și va duce la preluarea de către Prusia a națiunii germane proeminente din Imperiul austriac.\n 1886: Inginerul german Karl Benz dezvăluie oficial \"Benz Patent Motorwagen\", privit ca primul automobil, un vehicul conceput pentru a fi propulsat de un motor.\n 1898: Joschua Slocum devine primul navigator solitar care realizează înconjurul complet al Pământului.\n 1928: John Logie Baird englez a enunțat, pentru prima dată, principiul televiziunii în culori.\n 1940: Atacul de la Mers-el-Kébir: În Operațiunea Catapult, un grup naval britanic a distrus o mare parte a flotei franceze pentru a evita ca aceasta să cadă în mâinile germanilor.\n 1941: Al Doilea Război Mondial: Stalin își anunță planul canicular împotriva invaziei germane.\n 1944: Al Doilea Război Mondial: Minsk este eliberat de sub controlul nazist de trupele sovietice în timpul Operațiunii Bagration.\n 1988: Podul Fatih Sultan Mehmet din Istanbul, Turcia este finalizat, oferind a doua conexiune între continentele Europa și Asia peste Bosfor.\n 1990: Adunarea generală a Academiei Române reprimește 72 de membri corespondenți (literați, istorici, oameni de știință) cărora li s–a retras această calitate sau care au fost privați de ea pe nedrept între 1948–1989.\n 1992: Hunedoara a fost primul județ al României primit ca membru în cadrul Ansamblului Regiunilor Europei.\n 2013: Președintele Egiptului Mohamed Morsi este răstrurnat de la putere de o lovitură militară după patru zile de proteste în întreaga țară care solicită demisia lui Morsi. Președintele Curții Constituționale Supreme din Egipt, Adly Mansour este declarat președinte în exercițiu.\n\nNașteri \n 1423: Regele Ludovic al XI-lea al Franței (d. 1483)\n 1676: Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau (d. 1747)\n 1746: Sofia Magdalena a Danemarcei, soția regelui Gustav al III-lea al Suediei (d. 1813)\n 1759: Petrus Sigerus, botanist din Transilvania (d. 1831)\n 1883: Franz Kafka, scriitor evreu de limbă germană (d. 1924)\n 1906: Horia Sima, politician român, lider al Mișcării Legionare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (d. 1993)\n\n 1914: Florin Ciorăscu, fizician român (d. 1977)\n 1932: Coca Andronescu, actriță română de teatru și film (d. 1998)\n 1940: Mihai Adam, fotbalist român (d. 2015)\n 1940: Jerzy Buzek, politician polonez, prim-ministru și președinte al Parlamentului European\n 1946: Leszek Miller, politician polonez\n 1946: Dumitru Avram, politician român\n 1952: Horia Surianu, compozitor român\n 1952: Laura Branigan, cântăreață americană (d. 2004)\n 1962: Tom Cruise, actor american\n 1965: Relu Fenechiu, politician român\n 1967: Bogdan Pascu, politician român\n 1983: Dorota Masłowska, scriitoare poloneză\n 1987: Sebastian Vettel, pilot german de Formula 1\n\nDecese \n 1642: Maria de Medici, regină a Franței, a doua soție a lui Henric al IV-lea (n. 1573)\n 1749: William Jones, matematician galez (n. 1675)\n 1908: Joel Chandler Harris, scriitor american (n. 1845)\n 1929: Pascal Dagnan-Bouveret, pictor francez (n. 1852)\n 1933: Mihail Șuțu, istoric român, membru al Academiei Române (n. 1841)\n\n 1935: André Citroën, inginer și om de afaceri francez, fondatorul Companiei Citroën (n. 1878)\n 1969: Brian Jones, muzician englez, compozitor și producător (The Rolling Stones) (n. 1942)\n 1971: Jim Morrison, solistul trupei The Doors (n. 1943)\n 1977: Alexandru Melentievici Volkov, scriitor și matematician rus (n. 1891)\n 1981: Ludwig Schwarz, scriitor, dramaturg, traducător și jurnalist român de origine șvabă (n. 1925) \n 2002: Irina Nicolau, scriitoare și folcloristă română (n. 1946)\n 2003: Károly Ács (cel tânăr), scriitor, poet și traducător maghiar din Voievodina, Serbia (n. 1928)\n 2012: Andy Griffith, actor american (n. 1926)\n 2013: Radu Vasile, politician român, prim-ministru al României (n. 1942)\n\nSărbători \n\n Sfântul Mucenic Iachint; Sfântul Ieronim Anatolie al Constantinopolului (calendar ortodox)\n România: Ziua Justiției\n\nNote\n\n \n! 03\n! 07 03" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre 4 iulie." }, { "from": "assistant", "value": "4 iulie este a 185-a zi a calendarului gregorian și a 186-a zi în anii bisecți. Mai sunt 180 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1054: O supernovă, numită SN 1054, este observată de către chinezi, japonezi, americanii nativi și astronomii persani arabi ca fiind suficient de luminoasă pentru a fi văzut în timpul zilei. Resturile sale formează Nebuloasa Crabului.\n 1456: Sultanul Mehmed al II-lea încearcă printr-o campanie fulger să subjuge Regatul Ungariei. Începe Asediul Belgradului și a fortăreței sale puternice de graniță însă în timpul nopții de 22 spre 23 iulie sultanul învins și-a retras restul trupelor și s-a întors la Constantinopol.\n 1534: Christian al III-lea este proclamat rege al Norvegiei și Danemarcei la biserica din orașul Rye. De domnia lui se leagă implementarea reformei protestante în această zonă.\n 1776: A fost adoptat documentul numit Declarație de independență a Statelor Unite ale Americii prin ratificarea sa de către Congresul Continental, prima entitate conducătoare a noului stat creat. \n 1826: Thomas Jefferson, al 3-lea președinte al Statelor Unite, moare în aceeași zi cu John Adams, al 2-lea președinte al Statelor Unite, la cea de-a 15-a aniversare a adoptării Declarației de Independență a Statelor Unite.\n 1827: Sclavia este abolită în statul New York. \n 1864: Decret domnesc privind înființarea Universității din București, care reunea într-un singur corp facultățile de Drept, Științe și Litere. Primul rector a fost juristul Gh. Costaforu. (4/16)\n 1876: S-a creat, la București, \"Societatea Națională de Cruce Roșie din România\". La 23 august același an, societatea a fost recunoscută de Comitetul Internațional al Crucii Roșii de la Geneva. (4/16)\n 1898: Cu puțin timp înainte de ora cinci dimineața, nava franceză de pasageri La Bourgogne se scufundă după ce s-a ciocnit cu nava britanică de navigație Cromartyshire, la sud de insula Sable, în timpul unei cețe dense. Din cele 730 de persoane aflate la bord, doar 173 supraviețuiesc, printre care o singură femeie din 300 câte se aflau pe navă; toți copii au pierit.\n 1914: La Viena au loc funeraliile Arhiducelui Franz Ferdinand și ale soției sale Sofia, la șase zile după asasinarea lor la Sarajevo.\n 1918: Sultanul Mehmed al V-lea moare la vârsta de 73 de ani și este urmat la tronul Imperiului Otoman de fratele său, Mehmed al VI-lea. El va fi ultimul sultan al Porții.\n 1928: Marea Britanie: Este acordat dreptul deplin de vot pentru femei.\n 1941: Trupele naziste au masacrat oameni de știință polonezi și scriitori în orașul Lwów (astăzi Liov, în Ucraina).\n 1946: România și Marele Ducat al Luxemburgului au reluat relațiile diplomatice la nivel delegație.\n 1950: Prima emisie a postului de radio Europa Liberă.\n 1954: Germania câștigă Campionatul Mondial de Fotbal din Elveția pentru prima dată - 3:2 cu Ungaria.\n 1957: S-a înființat, la București, Arhiva Națională de Filme.\n 1960: A fost inaugurat noul steag american, în urma admiterii statului Hawaii ca cel de-al 50-lea stat al SUA, în august 1959.\n 1970: România și Costa Rica au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă. \n 1987: A intrat în funcțiune pasajul Lujerului, cu o lungime de 800 m, din care 400 m sunt acoperiți.\n 1987: În Franța, fostul șef al Gestapo-ului Klaus Barbie (poreclit \"Măcelarul din Lyon\") este condamnat pentru crime împotriva umanității la închisoare pe viață.\n 1997: Nava spațială americană Pathfinder a aterizat pe Marte.\n 1998: Japonia lansează sonda Nozomi pe Marte, și se alătură, astfel, Statelor Unite și Rusia în lista națiunilor care explorează spațiul.\n 1999: Doi jefuitori de situri arheologice au găsit în Germania Discul ceresc de la Nebra, care este considerat a fi cea mai veche reprezentare concretă din lume a cerului.\n 2005: Sonda spațială NASA Deep Impact a observat impactul unui proiectil lansat de acesta pe cometa Tempel 1.\n 2006: Coreea de Nord testează patru rachete cu rază scurtă, una cu rază medie și una cu rază lungă de acțiune Taepodong-2. Conform relatărilor, racheta cu rază lungă de acțiune Taepodong-2 a eșuat în aer deasupra Mării Japoniei.\n 2009: Coroana Statuii Libertății se redeschide pentru public, după opt ani de închidere din motive de securitate în urma atacurilor din 11 septembrie 2001.\n\nNașteri \n 1546: Murat al III-lea, sultan otoman (d. 1595)\n 1715: Christian Fürchtegott Gellert, poet și romancier german (d. 1769)\n 1767: Kyokutei Bakin, scriitor japonez (d. 1848)\n 1790: George Everest, geograf englez (d. 1866) \n 1799: Oscar I al Suediei, rege al Suediei și Norvegiei (d. 1859) \n 1801: Infanta Isabel Maria a Portugaliei (d. 1876)\n 1804: Nathaniel Hawthorne, scriitor american (d. 1864)\n\n 1807: Giuseppe Garibaldi, general și om politic italian (d. 1882)\n 1832: Lucien Quélet, medic, naturalist, briolog și micolog francez (d. 1899)\n 1848: Louis-Robert Carrier-Belleuse, pictor și sculptor francez (d. 1913)\n 1853: Ernst Otto Beckmann, chimist și farmacist german (d. 1923)\n 1854: Victor Babeș, bacteriolog și morfopatolog român, fondator al școlii românești de microbiologie, membru al Academiei Române (d. 1926)\n 1868: Henrietta Swan Leavitt, astronomă americană (d. 1921)\n 1872: Calvin Coolidge, al 30-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (d. 1933)\n 1886: Alice Călugăru, poetă română (d. 1933)\n 1897: Costică Acsinte, fotograf român (d. 1984)\n 1900: Robert Desnos, scriitor și jurnalist francez (d. 1945)\n 1908: Aurelio Peccei, industriaș italian (d. 1984)\n 1910: Gloria Stuart, actrița americană (d. 2010)\n 1911: Victor Nadolschi, astronom român (d. 1996)\n 1918: Johnnie Parsons, pilot american (d. 1984)\n 1923: Haralamb Zincă, pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman, scriitor român (d. 2008)\n 1924: Eva Marie Saint, actriță americană\n 1926: Alfredo Di Stéfano, fotbalist și antrenor de fotbal argentiniano-spaniol (d. 2014)\n 1927: Gina Lollobrigida, actriță italiană (d. 2023)\n\n 1927: Neil Simon, scriitor american (d. 2018)\n 1927: Jim McWithey, pilot american (d. 2009)\n 1928: Giampiero Boniperti, fotbalist italian\n 1931: Stephen Boyd, actor american (d. 1977)\n 1938: Bill Withers, muzician american (d. 2020)\n 1942: Prințul Michael de Kent, membru al casei regale britanice\n 1943: Elisabeta Jar, actriță română\n 1948: René Arnoux, pilot francez\n 1948: Claudine Bertrand, scriitoare canadiană\n 1949: Horst Seehofer, politician german\n 1952: Vladimir Tismăneanu, politolog român\n 1960: Cristina Țopescu, editor și prezentator de televiziune (d. 2020)\n 1960: Roland Ratzenberger, pilot austriac\n 1964: Elie Saab, designer libanez\n 1964: Edi Rama, politician albanez, prim-ministru al Albaniei (2013-prezent)\n 1972: Nina Badrić, cântăreață croată de muzică pop \n 1973: Tony Popovic, fotbalist australian\n 1988: Angelique Boyer, actriță mexicană de origine franceză\n 1994: Era Istrefi, cântăreață kosovaro-albaneză\n\nDecese \n 965: Papa Benedict al V-lea\n 1336: Elisabeta de Aragon, regină consort a Portugaliei (n. 1271)\n 1546: Khair ad-Din, amiral otoman (n. 1478)\n 1742: Luigi Guido Grandi, călugăr, preot, filozof, matematician și inginer italian (n. 1671)\n 1826: John Adams, al 2-lea președinte al Statelor Unite (n. 1735)\n 1826: Thomas Jefferson, al 3-lea președinte al Statelor Unite (n. 1743)\n 1831: James Monroe, al 5-lea președinte al Statelor Unite (n. 1758)\n 1848: François-René de Chateaubriand, diplomat și scriitor francez (n. 1768)\n 1874: Hippolyte Boulenger, pictor belgian (n. 1837)\n 1888: Dimitrie Lecca, politician, ministru și general român (n. 1832)\n\n 1902: Hervé Faye, astronom francez (n. 1814)\n 1921: Antoni Grabowski, inginer chimist polonez (n. 1857)\n 1931: Prințul Emanuele Filiberto, Duce de Aosta (n. 1869)\n 1934: Marie Curie, fiziciană și chimistă franceză de origine poloneză, dublu laureată a Premiului Nobel (Premiului Nobel pentru fizică (1903) și Premiul Nobel pentru chimie (1911)), (n. 1867)\n 1935: Mitropolitul Nectarie (n. Nicolae Cotlarciuc), cleric ortodox român, arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei (1924-1935), (n. 1875)\n 1940: Robert Wadlow, american, deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume: 2,72 m. (n. 1918)\n 1958: Fernando de Fuentes, regizor, scenarist și producător de filme mexican (n. 1894)\n 1975: Luigi Carlo Borromeo, episcop italian (n. 1893)\n 1991: Sigismund Toduță, compozitor și muzicolog român (n. 1908)\n 1997: Miguel Najdorf, șahist, argentinian de origine poloneză (n. 1910)\n 2003: Barry White, cântăreț american (n. 1944)\n 2011: Otto von Habsburg, prinț austro-ungar (n. 1912)\n 2011: Șerban Cantacuzino, actor român (n. 1941) \n 2016: Abbas Kiarostami, regizor, scenarist iranian (n. 1940)\n 2020: Sebastián Athié, actor și cântăreț mexican (n. 1995)\n 2021: Luminița Gheorghiu, actriță română (n. 1949)\n 2022: Elena Bodnarenco, politiciană din R. Moldova (n. 1965)\n\nSărbători \n\n Ziua Independenței, Statele Unite ale Americii\n Ziua Liberării (Rwanda)\n Ziua Republicii (Filipine)\n\nNote\n\n \n! 04\n! 07 04" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre 5 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "5 iulie este a 186-a zi a calendarului gregorian și a 187-a zi în anii bisecți. Mai sunt 179 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 328: Inaugurarea oficială a podul lui Constantin cel Mare de la Sucidava (Corabia), construit peste Dunăre, de către arhitectul Theophilus Patricius.\n 1687: Este publicată lucrarea lui Isaac Newton, Philosophiae Naturalis Principia Mathematica.\n 1770: Începe bătălia de la Chesma între Imperiul Rus și Imperiul Otoman finalizată după două zile cu victoria rusă.\n 1809: Are loc Bătălia de la Wagram, cea mai mare confruntare militară din cadrul Războiului celei de-a Cincea Coaliții. Forțele lui Napoleon I înfrâng armatele imperiale habsburgice, comandate de arhiducele Carol de Austria.\n 1811: Venezuela a devenit primul stat sud-american care și-a proclamat independența față de Spania.\n 1830: Franța invadează Algeria.\n 1865: A fost impusă pentru prima oară în lume o limită de viteză în Marea Britanie: 2 mile/h (3,2 km/h) în oraș și 4 mile/h (6,4 km/h) la țară.\n 1870: Incendiu devastator în Istanbul, soldat cu 1.200 morți și 60.000 persoane rămase fără locuințe. \n 1884: Germania intră în posesia Camerunului.\n 1941: Brigăzile 1 și 4 Mixte din cadrul Armatei Române au eliberat orașul Cernăuți.\n 1943: Bătălia de la Kursk–Orel–Belgorod, încheiată la 23 august, desăvârșește cotitura radicală în desfășurarea celui de-Al Doilea Război Mondial, începută la Stalingrad în 1942.\n 1946: La Paris au fost prezentați primii bikini.\n 1954: BBC difuzează primul său buletin de știri de televiziune.\n 1954: Elvis Presley înregistrează primul său single, That's All Right, la Sun Records din Memphis, Tennessee.\n 1958: Prima ascensiune a vârfului Gasherbrum I - al 11-lea ca înălțime din lume.\n 1959: Președintele Indoneziei, Ahmed Sukarno, a dizolvat parlamentul și și-a asumat puteri depline, instalând propria-i dictatură. În 1962 s-a declarat președinte pe viață. S-a retras din funcție în 1967.\n 1962: Algeria devine independentă față de Franța.\n 1965: Proclamarea noii Constituții a statului Honduras.\n 1965: Marea soprană Maria Callas a realizat o nouă performanță cântând în opera \"Tosca\" de Giacomo Puccini la \"London's Covent Garden\".\n 1969: La un concert în aer liber gratuit din Hyde Park din Londra, The Rolling Stones îl comemorează pe fondatorul trupei, Brian Jones, care a murit cu două zile mai devreme la vârsta de 27 de ani.\n 1973: Ministrul apărării Juvénal Habyarimana îl răstoarnă pe verișorul său Grégoire Kayibanda din funcția de președinte al Ruandei într-o lovitură de stat și stabilește o dictatură care va dura 20 de ani.\n 1975: Capul Verde își câștigă independența față de Portugalia.\n 1980: Jucătorul de tenis suedez Björn Borg câștigă a cincea finală de la Wimbledon și devine primul jucător de tenis de sex masculin care a câștigat campionatatul de cinci ori la rând (1976–1980).\n 1989: În Statele Unite se difuzează primul episod al serialului Seinfeld.\n 1995: Armenia își adoptă constituția, la patru ani după independența de Uniunea Sovietică.\n 1996: S-a născut Dolly, prima oaie clonată din lume.\n 1999: Bundestagul (Camera Inferioară a Parlamentului) începe să se mute oficial din Bonn, la Berlin.\n 2004: În Indonezia au avut loc primele alegeri prezidențiale directe. Scrutinul, desfășurat după șase ani de la căderea dictatorului Suharto, s-a încheiat cu alegerea generalului Susilo Bambang Yudhoyono în funcția de președinte al țării.\n 2009: Sunt descoperite primele părți din Tezaurul de la Staffordshire, cea mai mare descoperire de tezaur până în prezent din timpul anglo-saxonilor. Tezaurul este alcătuit din peste 3.500 de articole, însumând un total de 5,1 kg de aur, 1,4 kg de argint și aproximativ 3.500 de bijuterii de granat.\n 2016: Sonda spațială, Juno, a intrat pe orbita planetei Jupiter, după ce a fost lansată la 5 august 2011 de la Cape Canaveral.\n\nNașteri \n 1554: Elisabeta de Austria, soția regelui Carol al IX-lea al Franței (d. 1592)\n 1675: Mary Walcott, acuzată în cadrul proceselor de vrăjitorie de la Salem\n 1717: Pedro al III-lea al Portugaliei, consortul Mariei I a Portugaliei (d. 1786)\n 1723: Filip al II-lea, Conte de Schaumburg-Lippe (d. 1787)\n 1755: Sarah Siddons, actriță britanică de teatru (d. 1831)\n 1801: David Farragut, comandant naval american (d. 1870)\n 1802: Pavel Nahimov, amiral rus (d. 1855)\n 1810: P. T. Barnum, proprietar american de circ (d. 1891)\n\n 1814: Anton Kagerbauer, arhitect transilvănean (d. 1872)\n 1820: William Rankine, inginer și fizician scoțian (d. 1872)\n 1833: Visarion Roman, publicist și om politic român, membru corespondent al Societății Academice Române (d. 1885)\n 1844: Edmond Marie Petitjean, pictor francez (d. 1925)\n 1853: Cecil Rhodes, politician sud-african, fondatorul statului Rhodesia (d. 1902)\n 1860: Robert Bacon, politician american (d. 1919)\n 1879: Dwight F. Davis, tenisman și politician american (d. 1945)\n 1880: Jan Kubelík, compozitor și violonist ceh (f. 1940)\n 1880: Constantin Tănase, actor de revistă și scriitor român (d. 1945)\n 1881: Henri Le Fauconnier, pictor francez (d. 1946)\n 1889: Jean Cocteau, scriitor francez (d. 1963)\n 1891: John Howard Northrop, chimist american, laureat Nobel (d. 1987)\n 1899: Marcel Arland, romancier, critic literar și jurnalist francez (d. 1986)\n 1902: Ion Moța, avocat și politician român, membru fondator al Mișcării Legionare (d. 1937)\n 1911: Georges Pompidou, politician francez, președinte al Franței (d. 1974)\n 1928: Juris Hartmanis, informatician american de origine letonă (d. 2022)\n 1928: Pierre Mauroy, politician francez (d. 2013)\n 1928: Constantin Olteanu, politician comunist român (d. 2018)\n 1930: Ada Brumaru, muzicolog român\n 1931: Alexandru Oprea, istoric și critic literar român (d. 1983)\n 1935: Nikolaus Berwanger, jurnalist și scriitor român de origine germană (d. 1989)\n 1936: James Mirrlees, economist scoțian, laureat Nobel\n 1946: Gerardus 't Hooft, fizician olandez, laureat Nobel\n 1958: Bogdan Ghiu, poet, eseist, realizator radio-tv român\n 1958: Tzipi Livni, politician israelian\n 1966: Roland Agalliu, fotbalist albanez\n 1966: Kathryn Erbe, actriță americană\n 1966: Irina Movilă, actriță română\n 1966: Gianfranco Zola, fotbalist italian\n 1968: Marian Hoinaru, politician român\n\n 1968: Radu Ștefan Mazăre, politician român, primar al Constanței\n 1969: RZA (Robert Fitzgerald Diggs), cântăreț, actor, textier, rapper, producător muzical, regizor și scenarist american\n 1973: Marcus Allbäck, fotbalist suedez\n 1973: Márcio Amoroso, fotbalist brazilian\n 1975: Hernán Crespo, fotbalist argentinian\n 1975: Cornel Dobre, fotbalist român\n 1976: Nuno Gomes, fotbalist portughez\n 1979: Shane Filan, muzician irlandez (Westlife)\n 1979: Amélie Mauresmo, tenismenă franceză\n 1979: Stiliyan Petrov, fotbalist bulgar\n 1980: Csaba Borbély, fotbalist român\n 1981: Cosmin Gabriel Popp, politician român\n 1982: Alberto Gilardino, fotbalist italian\n 1982: Philippe Gilbert, ciclist belgian\n 1986: Ashkan Dejagah, fotbalist german\n 1987: Alexander Kristoff, ciclist norvegian\n 1991: Jason Dolley, actor american\n 1996: Dolly, primul mamifer clonat (d. 2003)\n\nDecese \n 1833: Nicéphore Niépce, inventator francez (n. 1765)\n 1900: Henry Barnard, pedagog american (n. 1811)\n 1904: Abai Kunanbaev, poet kazah (n. 1845)\n 1908: Jonas Lie, autor norvegian (n. 1833)\n 1911: Maria Pia de Savoia, soția regelui Luís I al Portugaliei (n. 1847) \n 1927: Albrecht Kossel, biochimist german, laureat Nobel (n. 1853)\n\n 1936: Cezar Papacostea, filolog clasicist de origine aromână, scriitor și traducător, membru corespondent al Academiei Române (n. 1886)\n 1948: Georges Bernanos, scriitor francez (n. 1888)\n 1966: George de Hevesy, chimist maghiar, laureat al Premiului Nobel (n. 1885)\n 1969: Wilhelm Backhaus, pianist german (n. 1884)\n 1969: Walter Gropius, architect german (n. 1883)\n 1969: Leo McCarey, regizor american (n. 1898)\n 1972: Raúl Leoni, politician și președinte al Venezuelei (1964-1969) (n. 1905)\n 1975: Otto Skorzeny, membru al trupelor speciale germane, salvatorul lui Benito Mussolini (n. 1908)\n 1991: Nobuo Nakamura, actor japonez (n. 1908)\n 1997: Ioan Alexandrescu, compozitor și dirijor de cor român (n. 1912)\n 1999: Mihai Cioroianu, alpinist român (n. 1967)\n 1999: Liviu Petrescu, filolog, membru al Academiei Române (n. 1941)\n 2003: Isabela, contesă de Paris (n. 1911)\n 2007: Kerwin Mathews, actor american (n. 1926)\n 2015: Prințesa Dorothea de Bavaria (n. 1920)\n 2018: Claude Lanzmann, regizor de film francez (n. 1925)\n 2018: Jean-Louis Tauran, cardinal francez (n. 1943)\n2021: Raffaella Carrà, cântăreață și actriță italiană (n. 1943)\n\nSărbători \n\n Algeria: Sărbătoare națională. Proclamarea independenței față de Franța (1962)\n Republica Capului Verde: Sărbătoare națională. Proclamarea independenței față de Portugalia (1975)\n Cehia și Republica Slovacă: Ziua Apostolilor slavi Chiril și Metodiu (se sărbătorește începând cu anul 1990) \n Venezuela: Sărbătoare națională. Proclamarea independenței față de Spania (1811)\n Romania: Ziua națională a Curajului (2020)\n\nNote\n\n \n! 05\n! 07 05" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre 6 iulie." }, { "from": "assistant", "value": "6 iulie este a 187-a zi a calendarului gregorian și a 188-a zi în anii bisecți. Mai sunt 178 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 371 î.Hr.: Bătălia de la Leuctra spulberă reputația de invincibilitate militară a Spartei.\n 1189: Richard I \"Inimă de Leu\" devine rege al Angliei.\n 1348: Bula papală a Papei Clement al VI-lea protejează evreii acuzați de a fi cauzat Moartea Neagră.\n 1413: Prima mențiune documentară a Episcopiei Rădăuților.\n 1415: A fost ars pe rug reformatorul religios ceh Jan Hus (condamnat ca eretic); erou național al poporului ceh; creator al limbii literare cehe („De orthographia boemica\") (n.~1369).\n 1483: Richard III este încoronat rege al Angliei.\n 1535: Sir Thomas More este executat pentru trădare împotriva regelui Henric al VIII-lea al Angliei, după refuzul său de a-l recunoaște pe rege drept cap al Bisericii Angliei.\n 1600: Mihai Viteazul se intitulează într-un hrisov „domn al țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei\", confirmând, documentar, prima unire politică a celor trei țări române (unirea efectivă fusese realizată la sfârșitul lunii mai 1600).\n 1785: Dolarul american este ales în unanimitate ca monedă pentru Statele Unite ale Americii. Este prima dată când un stat adoptă un sistem de monedă zecimal.\n 1885: Savantul francez Louis Pasteur a folosit pentru prima dată vaccinul antirabic. Pacientul este Joseph Meister, un băiat care a fost mușcat de un câine turbat.\n 1908: Robert Peary începe expediția sa la Polul Nord.\n 1917: Primul război mondial: Trupele arabe conduse de Lawrence al Arabiei și Auda ibu Tayi captureză orașul Aqaba.\n 1919: Dirijabilul englezesc R34 aterizează la New York, după o călătorie ce a durat 108 ore. A fost prima traversare a Oceanului Atlantic de către un astfel de aparat de zbor.\n 1942: Anne Frank și familia ei se ascund în „Anexa secretă” de deasupra biroului tatălui ei, într-un depozit din Amsterdam.\n 1944: Incendiul circului din Hartford, unul dintre cele mai grave dezastre de incendiu din America, a ucis aproximativ 168 de oameni și a rănit peste 700 în Hartford, Connecticut.\n 1947: Primul avion Dassault MD 315 Flamant a zburat cu succes.\n 1957: Jucătoarea americană de tenis, Althea Gibson a devenit prima sportivă de culoare care a câștigat Wimbledon-ul la simplu feminin.\n 1964: Premiera primului film Beatles A Hard Day's Night.\n 1975: Comore își declară independența față de Franța.\n 1995: Abolirea pedepsei cu moartea în Africa de Sud.\n 2000: Cele două camere ale Parlamentului federal al Serbia și Muntenegru au adoptat, în ședințe separate, trei amendamente la Constituție, care modifică sistemul de alegere a președintelui țării și diminuează rolul Muntenegrului în cadrul sistemului legislativ de la Belgrad.\n 2012: Traian Băsescu a fost suspendat din funcția de președinte al României de parlamentarii din cadrul celor două camere reunite ale Parlamentului cu 256 voturi pentru. În urma prezenței la referendum a 46,24% din populația cu drept de vot, rezultatul a fost invalidat deoarece nu a întrunit cvorumul necesar.\n\nNașteri \n 1629: Louis Licherie, pictor francez (d. 1687)\n 1686: Antoine de Jussieu, naturalist francez (d. 1758)\n 1782: Maria Louisa a Spaniei, Ducesă de Lucca (d. 1824)\n 1789: María Isabella a Spaniei (d. 1846)\n 1796: Țarul Nicolae I al Rusiei (d. 1855)\n 1832: Maximilian I al Mexicului (d. 1867)\n 1859: Verner von Heidenstam, poet și prozator suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1940)\n\n 1868: Prințesa Victoria Alexandra a Regatului Unit (d. 1935) \n 1878: Eino Leino, poet finlandez (d. 1926)\n 1880: Lucienne Bisson, artistă franceză (d. 1939)\n 1886: Marc Bloch, istoric francez (d. 1944)\n 1890: Joseph Schubert, episcop romano-catolic de București, deținut politic (d. 1969)\n 1896: Jean Mihail (Jean Mihailovici), regizor român de film (d. 1963)\n 1905: Suzanne Spaak, membră a Rezistenței, dreaptă între popoare (d. 1944)\n 1907: Frida Kahlo, pictoriță mexicană (d. 1954)\n 1920: Gleb Drăgan, inginer român (d. 2014)\n 1920: Dragoș Vicol, scriitor român (d. 1981)\n 1923: Constantin Bălăceanu-Stolnici, medic și politician român, membru de onoare al Academiei Române (d. 2023)\n 1925: Bill Haley, cântăreț, compozitor, actor, textier, dirijor și chitarist american (d. 1981)\n 1928: Angela Chiuaru, actriță română (d. 2012)\n 1929: Hélène Carrère d'Encausse, istorică franceză (d. 2023)\n 1931: Antonella Lualdi, actriță italiană de film (d. 2023)\n 1935: Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, exilat în India din 1959, laureat al Premiului Nobel\n 1936: Niculae Spiroiu, general român, ministru al Apărării (d. 2022)\n 1937: Vladimir Așkenazi, dirijor și pianist virtuoz rus\n 1937: Ned Beatty, actor american de film (d. 2021)\n 1938: John Purvis, om politic scoțian (d. 2022)\n 1940: Nursultan Nazarbayev, politician kazah, primul președinte al Kazakhstanului\n 1944: George Alboiu, poet român\n\n 1946: George W. Bush, al 43-lea președinte al Statelor Unite ale Americii\n 1946: Peter Singer, filosof australian\n 1946: Sylvester Stallone, actor, regizor, scenarist american\n 1951: Adrian Iorgulescu, compozitor român\n 1953: Ion Barbu, caricaturist român\n 1958: Duško Marković, politician muntenegrean, prim-ministru al Muntenegrului în perioada 2016-2020\n 1969: Rareș Șerban Mănescu, politician român\n 1970: Demonaz Doom Occulta, muzician norvegian\n 1975: 50 Cent, rapper american\n 1980: Eva Green, actriță franceză\n 1982: Ionuț Rada, fotbalist român\n 1985: Maria Arredondo, cântăreață, compozitoare și textieră norvegiană\n\nDecese \n\n 1189: Regele Henric al II-lea al Angliei (n. 1133)\n 1249: Regele Alexandru al II-lea al Scoției (n. 1198)\n 1415: Jan Hus, teolog ceh (n. 1369)\n 1476: Regiomontanus, astronom german (n. 1436)\n 1533: Ludovico Ariosto, poet italian (n. 1474)\n 1535: Thomas Morus, umanist și politician englez, sfânt în bisericile catolică și anglicană (n. 1478)\n 1553: Regele Eduard al VI-lea al Angliei (n. 1537)\n\n 1762: Țarul Petru al III-lea al Rusiei (n. 1728)\n 1854: Georg Simon Ohm, fizician german (n. 1789)\n 1893: Guy de Maupassant, scriitor francez (n. 1850)\n 1914: Delmira Agustini, scriitoare uruguayană (n. 1886)\n 1916: Odilon Redon, pictor simbolist și litograf francez (n. 1840)\n 1924: Ricardo Urgell Carreras, pictor spaniol (n. 1873)\n 1958: Luigi Musso, pilot italian (n. 1924)\n 1961: Cuno Amiet, artist elvețian (n. 1868)\n 1962: William Faulkner, scriitor american (n. 1897)\n 1962: Arhiducele Joseph August de Austria, mareșal austriac (n. 1872)\n 1964: Ion Vinea, scriitor român (n. 1895)\n 1971: Louis Armstrong, muzician american de jazz (n. 1901)\n 1979: George Lesnea, poet și traducător român (n. 1902)\n 2000: Władysław Szpilman, pianist, compozitor, autor polonez (n. 1911)\n 2002: John Frankenheimer, regizor american (n. 1930)\n\n 2004: Thomas Klestil, politician austriac (n. 1932)\n 2005: Claude Simon, scriitor francez, laureat Nobel (n. 1913)\n 2008: Laurențiu Moldovan, pilot român de raliuri (n. 1933)\n 2009: Robert McNamara, om de afaceri și politician american (n. 1916)\n 2009: Vasili Aksionov, scriitor rus (n. 1932)\n 2018: Marina Procopie, actriță română (n. 1959)\n 2019: João Gilberto, chitarist, cântăreț, compozitor brazilian (n. 1931)\n 2019: Cameron Boyce, actor american (n. 1999)\n 2020: Ennio Morricone, compozitor de film italian (n. 1928)\n 2022: James Caan, actor american (n. 1940)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Sf. Sisoe cel Mare (calendar ortodox)\n Sf. Sfânta Muceniță Lucia (calendar ortodox)\n Sf. Arhip și Filimon (calendar ortodox)\n Jan Hus (calendar evanghelic)\n Sf. Thomas Morus (calendar anglican)\n Sf. Isaia (calendar armean)\n Sărbători naționale\n Republica Moldova: Ziua victimelor stalinismului\n Republica Malawi: Independența față de Marea Britanie (1964)\n Comore: Independența față de Franța (1975)\n Sărbători internaționale\n Ziua internațională a sărutului\n\nNote\n\n \n! 06\n! 07 06" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre 7 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "7 iulie este a 188-a zi a calendarului gregorian și a 189-a zi în anii bisecți. Mai sunt 177 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1456: La 25 de ani după execuție, Papa Calixt al III-lea a retras acuzația de erezie adusă Ioanei d'Arc.\n 1534: Exploratorul Jacques Cartier realizează primul său contact cu popoarele aborigene din Canada, pe partea nordică a golfului Chaleur, cel mai probabil cu tribul Mi'kmaq; au avut loc unele schimburi comerciale.\n 1585: În Franța, Tratatul de la Nemours elimină toleranța față de protestanți.\n 1770: Are loc Bătălia de la Larga între Imperiul Rus și Imperiul Otoman terminată cu victoria decisivă a rușilor.\n 1807: Tratatul de la Tilsit dintre Napoleon I și Țarul Alexandru I pune capăt Războiului celei de-a Patra Coaliții.\n 1881: La Roma apare prima poveste despre Aventurile lui Pinocchio, scrisă de Carlo Collodi\n 1887: Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha-Koháry devine Prinț al Bulgariei, care în acest moment se află încă sub Imperiul Otoman. Recunoașterea oficială de către marile puteri europene s-a obținut în 1896.\n 1898: SUA anexează insulele Hawaii.\n 1930: A început în Statele Unite ale Americii construcția barajului Boulder, cunoscut în prezent ca barajul Hoover.\n 1937: Incidentul de la podul Marco Polo oferă armatei imperiale japoneze pretextul pentru începerea celui de-Al Doilea Război Chino-Japonez, care s-a terminat odată cu capitularea Japoniei din 1945.\n 1941: Armata română a ocupat localitatea Lipnic, atingând aliniamentul Nistrului.\n 1946: Aviatorul american Howard Hughes se prăbușește cu avionul Hughes XF-11 pe care l-a proiectat. El a supraviețuit, însă, grav rănit, nu s-a recuperat complet de la acest accident.\n 1956: Fritz Moravec și alți doi alpiniști austrieci reușesc prima ascensiune a vârfului Gasherbrum II (8.035 m).\n 1978: Insulele Solomon devin independente față de Marea Britanie.\n 1985: Boris Becker, jucător de tenis german, câștigă finala masculină a Wimbledon-ului; este cel mai tânăr câștigător - 17 ani și 7 luni.\n 1991: S-a constituit Partidul Alianței Civice, care, la 28 martie 1998, a fuzionat cu Partidul Național Liberal.\n 1999: În Israel, Guvernul format de liderul laburist Ehud Barak obține învestitura Parlamentului.\n 1999: Președintele Comisiei Europene, Romano Prodi, îi numește pe cei 19 comisari europeni care vor conduce viitorul executiv al UE.\n 2005: O serie de patru explozii de natură teroristă zguduie sistemul de transport din Londra. Au fost uciși 56 de oameni (inclusiv cei patru atentatori) și peste 700 au fost răniți.\n 2009: A început vizita oficială în România a suveranilor Belgiei, regele Albert al II-lea și regina Paola (7-9).\n 2013: Finala masculină de simplu de la Wimbledon este câștigată de scoțianul Andy Murray în fața sârbului Novak Djokovic. Murray devine primul britanic care câștigă Wimbledon de la Fred Perry în 1936.\n 2018: La mitingul aviatic de la Baza 86 Aeriană Borcea un pilot militar și-a pierdut viața după ce s-a prăbușit cu avionul de vânătoare MIG-21 Lancer.\n\nNașteri \n 1207: Elisabeta a Ungariei (d. 1231)\n 1528: Arhiducesa Anna de Austria (d. 1590)\n 1638: François Barrême, matematician francez (d. 1703)\n 1766: Guillaume Philibert Duhesme, general francez (d. 1815)\n 1843: Camillo Golgi, medic și fiziolog italian, laureat al Premiului Nobel (d. 1926)\n 1860: Gustav Mahler, dirijor și compozitor austriac (d. 1911)\n 1882: Henri Alphonse Barnoin, pictor francez (d. 1940)\n 1884: Lion Feuchtwanger, scriitor german (d. 1958)\n 1886: Ion Hartulary-Darclée, compozitor român (d. 1969)\n\n 1887: Marc Chagall, pictor de origine rusă (d. 1985)\n 1893: Miroslav Krleža, scriitor și enciclopedist croat (d. 1981)\n 1899: George Cukor, regizor de film american (d. 1983)\n 1901: Vittorio De Sica, actor și regizor italian (d. 1974)\n 1907: Robert A. Heinlein, scriitor science-fiction american (d. 1988)\n 1923: Liviu Ciulei, regizor, scenograf, actor și arhitect român (d. 2011)\n 1925: Paul Solacolu, inginer hidrotehnician român (d. 2012)\n 1940: Ringo Starr, muzician britanic (The Beatles)\n 1943: Toto Cutugno, cântăreț italian (d. 2023)\n 1948: Tamás Barta, muzician maghiar (d. 1982)\n 1951: Daniela Caurea, poetă română (d. 1977)\n 1959: Alessandro Nannini, pilot italian de Formula 1\n 1968: Jeff VanderMeer, autor american\n 1974: Liv Grete Poirée, biatlonistă norvegiană\n 1974: Gabriel Kajcsa, fotbalist român\n 1975: Nina Hoss, actriță germană\n 1984: Alberto Aquilani, fotbalist italian\n\nDecese \n 1304: Papa Benedict al XI-lea (n. 1240)\n 1307: Regele Eduard I al Angliei (n. 1239)\n 1537: Magdalena de Valois, prințesă a Franței și regină a Scoției (n. 1520)\n 1572: Sigismund al II-lea Augustus al Poloniei (n. 1520)\n\n 1799: William Curtis, botanist, entomolog, fitolog, micolog englez (n. 1746)\n 1892: Jan Czerski, geograf, geolog polonez (n. 1845)\n 1922: Jacques Bertillon, medic, demograf, matematician și statistician francez (n. 1851)\n 1930: Sir Arthur Conan Doyle, scriitor britanic (n. 1859)\n 1951: Dimitrie Voinov, biolog, zoolog, histolog și citolog român (n. 1867)\n 1973: Veronica Lake, actriță americană (n. 1922)\n 1976: Gustav Heinemann, om politic german (n. 1899)\n 1980: Prințul Dmitri Alexandrovici al Rusiei (n. 1901)\n 1988: Mihail Cruceanu, poet român (n. 1887)\n 1990: Hugo Enomiya-Lassalle, călugăr iezuit, maestru zen (n. 1898)\n 2004: Mihail Șerban, biochimist român, membru (2001) al Academiei Române (n. 1930)\n 2006: Syd Barrett, cântăreț, compozitor englez (Pink Floyd) (n. 1946)\n 2014: Alfredo Di Stéfano, fotbalist și antrenor de fotbal argentiniano-spaniol (n. 1926)\n 2014: Eduard Șevardnadze, general și politician georgian, al 2-lea președinte al Georgiei (n. 1928)\n 2015: Angela Ciochină, interpretă de muzică ușoară (n. 1955)\n 2021: Robert Downey, Sr., actor, scriitor, regizor și producător de film american (n. 1936)\n 2021: Carlos Reutemann, pilot argentinian de Formula 1 (n. 1942)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Sf. Mare Muceniță Chiriachi (calendar ortodox)\n Sf. Cuvioși Toma din Maleon și Acachie (calendar ortodox)\n Sărbători naționale\n Nepal: Ziua națională - Aniversarea zilei de naștere a MS Regelui - Gyanendra (1946)\n Insulele Solomon: Ziua națională - Aniversarea proclamării independenței (1978)\n Japonia: Tanabata, sărbătoarea stelelor\n\nNote\n\nLegături externe\n\n \n! 07\n! 07 07" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre 8 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "8 iulie este a 189-a zi a calendarului gregorian și a 190-a zi în anii bisecți. Mai sunt 176 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 158: Data ultimei mențiuni epigrafice a Daciei Superioare.\n 1392: Menționarea prezenței monedelor emise de Țara Românească în cartierul Pera din Constantinopol („perperii de Valachia\"); era atestată, astfel, circulația monedei românești în comerțul internațional.\n 1497: Vasco da Gama începe prima călătorie pe mare din Europa spre India, înconjurând Africa; se deschide astfel linia de navigație din Europa spre Asia.\n 1581: Lucaci \"riitorul\", profesor la Școala Mănăstirii Putna, a terminat de copiat textul bilingv (slavon și românesc) al unei Pravile. Acesta este cel mai vechi text juridic românesc datat.\n 1647: Prima atestare documentară a comunei Racovița.\n 1709: Marele Război al Nordului: Bătălia de la Poltava – Petru cel Mare al Rusiei îl învinge pe Carol al XII-lea al Suediei la Poltava; se încheie astfel rolul Suediei ca putere majoră în Europa.\n 1730: Un cutremur estimat la magnitude de 8,7 produce un tsunami care afectează peste 1.000 km de coastă a Chile.\n 1859: Regele Carol XV & IV accede la tronul Suediei-Norvegiei.\n 1868: A apărut, la Iași, manualul lui Ion Creangă: „Metodă nouă de scriere și citire pentru anul clasei I-a primare\".\n 1869: La Timișoara s-a inaugurat prima linie de tramvai tras de cai din Europa. \n 1873: Poetul francez Paul Verlaine, încercând să-l ucidă pe amantul său, Arthur Rimbaud – un alt poet francez –, îi produce o rană gravă.\n 1889: A fost publicată prima ediție a cotidianului american economic și financiar Wall Street Journal.\n 1901: În Franța, viteza automobilelor este limitată la 10 km/h.\n 1922: A avut loc primul meci al echipei de tenis a României în Cupa Davis (România–India, 0-5).\n 1946: A fost creată \"Uniunea Internațională a Profesorilor\".\n 1947: Are loc Incidentul OZN de la Roswell.\n 1966: Regele Mwambutsa IV Bangiriceng al Burundi este detronat de fiul său, Prințul Charles Ndizi.\n 1976: A fost fondat Partidul Popular European (PPE), federație a partidelor democrat–creștine din țările membre ale Uniunii Europene.\n 1982: Tentativa de asasinat împotriva președintelui irakian Saddam Hussein în Dujail.\n 1989: În Argentina, peronistul Carlos Menem, câștigătorul alegerilor este investit ca noul președinte după demisia predecesorului său, Raúl Alfonsín.\n 1994: Kim Jong-il începe să-și asume conducerea supremă a Coreei de Nord, la moartea tatălui său, Kim Ir-sen.\n 2011: Naveta spațială Atlantis este lansată în misiunea finală a programului Space Shuttle din Statele Unite.\n 2014: Brazilia a pierdut cu un scor istoric de 1–7 împotriva Germaniei în semifinalele Campionatului Mondial de Fotbal.\n 2022: Fostul prim-ministru al Japoniei Shinzo Abe este împușcat ucis de un asasin în timp ce ținea un discurs public în orașul Nara, Japonia.\n\nNașteri \n\n 1528: Emanuel Filibert, Duce de Savoia (d. 1580)\n 1545: Carlos, Prinț de Asturia (d. 1568)\n 1593: Artemisia Gentileschi, pictoriță italiană (d. 1653)\n 1621: Jean de La Fontaine, scriitor și poet francez (d. 1695)\n 1766: Dominique Jean Larrey, medic francez (d. 1842)\n 1792: Theresa de Saxa-Hildburghausen, soția regelui Ludovic I al Bavariei (d. 1854)\n 1830: Alexandra de Saxa-Altenburg (d. 1911)\n\n 1831: John Pemberton, farmacist american, ofițer, a inventat Coca-Cola (d. 1888)\n 1838: Ferdinand von Zeppelin, inventator german (d. 1917)\n 1839: John D. Rockefeller, om de afaceri american (d. 1937)\n 1851: Arthur Evans, arheolog britanic (d. 1941)\n 1865: Jules Adler, pictor francez (d. 1952)\n 1867: Käthe Kollwitz, graficiană, sculptoriță și pictoriță germană (d. 1945)\n 1886: Hans Leicht, jurist și om politic din Transilvania (d. 1937)\n 1890: Walter Hasenclever, scriitor german (d. 1940)\n 1891: Constantin Motaș, biolog, ecolog și hidrobiolog român, membru al Academiei Române (d. 1980)\n 1892: Richard Aldington, scriitor englez (d. 1962)\n 1895: Igor Evghenievici Tamm, fizician sovietic, laureat al Premiului Nobel (d. 1971)\n 1902: Alf Lombard, lingvist romanist și românist (d. 1996)\n 1904: Henri Cartan, matematician francez (d. 2008)\n 1906: Philip Johnson, arhitect american (d. 2005)\n 1907: Petre Abrudan, pictor român (d. 1979)\n 1908: Nelson A. Rockefeller, politician american (d. 1979)\n 1910: Achim Stoia, compozitor român (d. 1973)\n 1919: Walter Scheel, politician german, al 4-lea președinte al Germaniei (d. 2016)\n 1923: Manuel Alvar, lingvist spaniol, membru de onoare al Academiei Române (d. 2001)\n 1925: Jean Cau, scriitor francez, câștigător al Premiului Goncourt în 1961 (d. 1993)\n 1926: Pierre de Boisdeffre, politician, diplomat, romancier și critic literar francez (d. 2002)\n 1933: Marty Feldman, comic englez (d. 1982)\n 1942: Șerban Foarță, poet și eseist român\n\n 1947: Vilmos Ágoston, scriitor, critic literar și reporter maghiar originar din România\n 1951: Anjelica Huston, actriță americană\n 1952: Vasile Pușcaș, politician român\n 1955: Mihaela Mitrache, actriță română de teatru și film (d. 2008)\n 1958: Kevin Bacon, regizor, actor și producător american\n 1959: Robert Knepper, actor american\n 1960: Gheorghe Flutur, politician român\n 1960: Ion Marin, dirijor român, fiul lui Marin Constantin\n 1961: Andrew Fletcher, muzician britanic (Depeche Mode) (d. 2022)\n 1962: Joan Osborne, cântăreață și compozitoare americană\n 1972: Viorel Moldovan, fotbalist și antrenor român\n 1974: Moise Guran , politician român\n 1977: Christian Abbiati, portar italian la fotbal\n 1980: Robbie Keane, fotbalist irlandez\n 1982: Sophia Bush, actriță americană\n 1982: Mouna Chebbah, handbalistă tunisiană\n 1990: Kevin Trapp, fotbalist german \n 1998: Jaden Smith, actor american\n\nDecese \n 975: Edgar Pașnicul, rege al Angliei (n. 943)\n 1153: Papa Eugen al III-lea\n 1623: Papa Grigore al XV-lea (n. 1554)\n 1695: Christiaan Huygens, astronom, matematician și fizician olandez (n. 1629)\n 1776: Peder Als, pictor danez (n. 1725)\n 1784: Torbern Olof Bergman, chimist și mineralog suedez (n. 1735) \n 1822: Percy Bysshe Shelley, poet britanic (n. 1792)\n 1850: Prințul Adolphus, Duce de Cambridge (n. 1774)\n 1859: Oscar I al Suediei, rege al Suediei și Norvegiei (n. 1799) \n 1873: Franz Xaver Winterhalter, portretist și litograf german (n. 1805)\n\n 1913: Louis Hémon, scriitor francez (n. 1880)\n 1930: Gustav Weigand, filolog german (n. 1860)\n 1932: Artur Loureiro, pictor portughez (n. 1853)\n 1956: Damian Stănoiu, prozator român (n. 1893)\n 1956: Giovanni Papini, scriitor italian (n. 1881)\n 1962: Georges Bataille, scriitor francez (n. 1897)\n 1967: Vivien Leigh, actriță de film și teatru britanică (n. 1913)\n 1968: Petre Pandrea, filosof, sociolog, scriitor și ziarist român (n. 1904)\n 1979: Robert Burns Woodward, chimist american și laureat al Premiului Nobel (n. 1917)\n 1979: Sin-Itiro Tomonaga, fizician japonez, laureat al Premiului Nobel (n. 1906)\n 1984: Brassaï, pictor francez (n. 1899)\n 1985: Simon Kuznets, economist american de origine rusă-evreiască, laureat al Premiului Nobel (n. 1901)\n 1993: John Riseley-Prichard, pilot britanic (n. 1924)\n 1994: Kim Ir Sen, lider comunst nord-coreean (n. 1912)\n 1999: Charles Conrad, astronaut american (n. 1930)\n 2006: June Allyson, actriță americană (n. 1917)\n 2010: Adrian Podoleanu, pictor român (n. 1928)\n 2012: Ernest Borgnine, actor american (n. 1917)\n 2013: Ștefan Iureș, scriitor român (n. 1931)\n 2017: Elsa Martinelli, actriță italiană (n. 1935)\n 2020: Naya Rivera, actriță și cântăreață americană (n. 1987)\n 2022: Shinzō Abe, politician japonez, al 90-lea prim-ministru al Japoniei în perioada 2012-2020 (n. 1954)\n 2022: José Eduardo dos Santos, politician angolez, președinte al Angolei (1979-2017) (n. 1942)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Sf. Mare Mucenic Procopie (calendar ortodox)\n Sf. Mucenici Epictet și Astion (calendar ortodox și cel catolic)\n Sf. Aquila și Priscilla, soți martiri (calendar catolic)\n Sf. Kilian (calendar evanghelic, catolic)\n Zile onomastice\n Edgar, Kilian\n\nNote\n\n \n! 08\n! 07 08" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre 9 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "9 iulie este a 190-a zi a gregorian calendarului și a 191-a zi în anii bisecți. Mai sunt 175 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n \n 118: Hadrian, devenit împărat cu un an în urmă, la moartea lui Traian, își face intrarea în Roma. \n 455: Comandantul militar roman Avitus este proclamat la Arles împărat al Imperiului Roman de Apus.\n 869: Un cutremur de 8,4-9,0 Mw lovește zona din jurul Sendai din nordul Honshu, Japonia. Inundațiile de la tsunami s-au extins câțiva kilometri pe teritoriul țării.\n 1357: Împăratul Carol al IV-lea pune piatra de temelie a Podului Carol din Praga.\n 1520: Aceasta este data primei mențiuni păstrate privind o \"hotărnicie\" – se referea la fixarea hotarului dintre Țara Românească și Transilvania, în zona din nordul Olteniei.\n 1540: Regele Henric al VIII-lea al Angliei anulează căsătoria sa cu cea de-a patra soție, Anne de Cleves.\n 1595: Astronomul Johannes Kepler a publicat lucrarea \"Mysterium cosmographicum\", în care menționează șase planete. \n 1600: Mihai Viteazul a întemeiat Mitropolia românească din Transilvania.\n 1701: Războiul spaniol de succesiune: Austria înfrânge Franța în Bătălia de la Carpi.\n 1762: Ecaterina cea Mare devine împărăteasă a Rusiei în urma loviturii de stat împotriva soțului ei, țarul Petru al III-lea. \n 1810: Napoleon anexează Regatul Olandei ca parte a Primului Imperiu francez.\n 1815: Charles Maurice de Talleyrand-Périgord devine prim-ministru al Franței.\n 1816: Argentina își declară independența față de Spania.\n 1850: Președintele american Zachary Taylor moare și este înlocuit de Millard Fillmore care devine cel de-al 13-lea președinte al Statelor Unite.\n 1850: Președintele Statelor Unite Zachary Taylor moare după ce a mâncat fructe crude și lapte cu gheață; el este succedat în funcție de vicepreședintele Millard Fillmore.\n 1850: Profetul persan Báb este executat la Tabriz, Persia.\n 1877: S–a desfășurat prima ediție a Campionatului de tenis de la Wimbledon.\n 1900: Regina Victoria și-a dat consimțământul regal privitor la Actul de Constituție a Commonwealth-ului Australian. \n 1902: Oamenii de știință germani izolează acidul barbituric, substanță ce va sta la baza somniferelor.\n 1918: În Nashville, Tennessee, două trenuri de pasageri se ciocnesc frontal, ucigând cel puțin 101 de persoane și rănind alte 171. Este considerat cel mai grav accident feroviar din istoria Statelor Unite.\n 1922: Johnny Weissmüller, înotător american originar din Timișoara, coboară sub 1 minut recordul mondial la 100 m liber (58.6 secunde).\n 1941: Armata Română încheie operațiunile militare în Nordul Bucovinei, atingând granița existentă între România și URSS în vara anului 1940.\n 1941: În Transilvania de Nord, atribuită Ungariei fasciste prin Dictatul de la Viena, încep a fi organizate, de către autoritățile maghiare, detașamente de muncă formate din români.\n 1943: Invazia aliată în Sicilia va cauza căderea lui Mussolini și-l va forța pe Hitler să anuleze o ofensivă majoră la Kursk.\n 1945: În Austria se decide acordul aliaților despre cele patru zone de ocupație.\n 1947: Consiliul de Miniștri hotărăște să remită secretarului general al Organizației Națiunilor Unite declarația de intrare a României în forul mondial și de aderare la Carta Națiunilor Unite.\n 1955: La această dată a fost citit, la Londra, în cadrul unei conferințe de presă, textul declarației ce punea bazele mișcării Pugwash (mișcare a oamenilor de știință pentru pace, dezarmare și securitate); inițiatorii mișcării au fost savanții Bertrand Russel și Albert Einstein, declarația fiind semnată de către Einstein înainte de 18 aprilie 1955, data morții sale.\n 1958: Un cutremur de 7,8 Mw a avut loc în Golful Lituya, Alaska, provocând un mega tsunami cu înălțimea valului de apă de 525 metri pe marginea golfului Lituya; cinci persoane au fost ucise. \n 1979: Sonda Voyager 2 a ajuns la maximă apropiere de Jupiter, trecând la 570.000 km de planetă și trimițând multe fotografii cu Jupiter și lunile sale. \n 1993: Conferința Națională a Frontului Democrat al Salvării Naționale (FDSN) a hotărât schimbarea denumirii partidului în Partidul Democrației Sociale din România (PDSR) (9-10).\n 1997: Pugilistul american Mike Tyson a fost retras temporar din meciurile de box, ca pedeapsă pentru faptul că l-a mușcat pe Evander Holyfield de ureche.\n 2007: În Argentina mai multe orașe au fost afectate de furtuni de zăpadă și viscole, într-o țară în care acest fenomen meteorologic este foarte rar. A fost pentru a treia oară când un fenomen de genul asta s-a întâmplat în Argentina. Prima dată a fost în 1912, iar cea de-a doua a fost în 1918. Mulțimi de oameni s-au adunat pe străzi și parcurile din toată țara pentru a experimenta zăpada, pentru cei mai mulți pentru prima dată în viața lor.\n 2011: Sudanul de Sud și-a câștigat independența față de Sudan, în urma referendumului din ianuarie.\n 2018: În Japonia, ploile abundente aduse de un taifun au produs inundații, alunecări de teren, au distrus case, drumuri și linii de cale ferată, în special în regiunile Chugoku și Shikoku; 222 de persoane au murit și 30 sunt date dispărute. Acesta este a doua catastrofă ca mărime, după inundația din 1982, când au murit 299 de persoane.\n\nNașteri \n 1511: Dorothea de Saxa-Lauenburg (d. 1571)\n 1578: Ferdinand al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (d. 1637)\n 1654: Împăratul Reigen al Japoniei (d. 1732)\n 1764: Ann Radcliffe, scriitoare britanică (d. 1823)\n 1800: Friedrich Gustav Jakob Henle, medic german (d. 1885)\n 1819: Elias Howe, fabricant american și pionier în dezvoltarea mașinilor de cusut (d. 1867)\n 1836: Sofia de Nassau, soția regelui Oscar al II-lea al Suediei și Norvegiei (d. 1913)\n 1834: Jan Neruda, poet ceh (d. 1891)\n 1848: Robert I, Duce de Parma (d. 1907)\n 1854: Frédéric Samuel Cordey, pictor francez (d. 1911)\n 1858: Franz Boas, antropolog german (d. 1942)\n 1879: Ottorino Respighi, compozitor italian (d. 1936)\n\n 1894: Piotr Kapița, fizician rus (d. 1984)\n 1900: Alexandru Graur, lingvist român de etnie evreiască, membru al Academiei Române (d. 1988)\n 1901: Barbara Cartland, scriitoare britanică (d. 2000)\n 1911: John Archibald Wheeler, fizician american (d. 2008)\n 1916: Edward Heath, prim-ministru britanic (d. 2005)\n 1926: Ben Mottelson, fizician danez de origine americană \n 1932: Donald Rumsfeld, politician american (d. 2021)\n 1935: Wim Duisenberg, economist olandez și primul președinte al Băncii Centrale Europeane\n 1937: David Hockney, pictor britanic\n 1938: Brian Dennehy, actor american (d. 2020)\n 1941: Nancy Farmer, scriitoare americană\n 1943: Margareta Pâslaru, cântăreață română, realizatoare de emisiuni radio și TV\n 1945: Dean Koontz, scriitor american\n 1946: Angela Similea, cântăreață română\n 1946: Bon Scott, solist-compozitor scoțiano-australian (AC/DC) (d. 1980)\n 1947: Mitch Mitchell, muzician britanic\n 1947: Mirabela Dauer, cântăreață română \n 1947: O. J. Simpson, fotbalist, actor american\n 1950: Viktor Ianukovici, politician ucrainean, al 4-lea președinte al Ucrainei\n 1951: Chris Cooper, actor american\n 1956: Tom Hanks, actor american\n 1957: Kelly McGillis, actriță americană\n 1959: Kevin Nash, profiwrestler american\n 1964: Courtney Love, cântăreață americană și actriță\n 1964: Gianluca Vialli, fotbalist italian (d. 2023)\n 1966: Amélie Nothomb, scriitoare belgiană\n 1968: Paolo Di Canio, fotbalist italian\n 1968: Daniel Iordăchioaie, cântăreț român\n 1971: Marc Andreessen, antreprenor american (Netscape Communications Corporation)\n 1982: Sakon Yamamoto, pilot de Formula-1 japonez\n 1991: Mitchel Musso, actor american\n\nDecese \n 1441: Jan van Eyck, pictor flamand (n. 1390)\n 1677: Angelus Silesius, poet silezian (n. 1624)\n 1737: Gian Gastone de' Medici, Mare Duce de Toscana (n. 1671)\n 1746: Filip al V-lea al Spaniei, rege (n. 1683)\n 1797: Edmund Burke, filosof și om de stat englez (n. 1729)\n 1850: Zachary Taylor, al 12-lea președinte al Statelor Unite (n. 1784)\n 1856: Amedeo Avogadro, chimist italian (n. 1776)\n 1880: Paul Broca, medic și anatomist francez (n. 1824)\n 1918: Marie Duhem, pictoriță franceză (n. 1871)\n\n 1932: King Camp Gillette, inventator american (n. 1885)\n 1945: Maria Pawlikowska-Jasnorzewska, poetă și autoare dramatică poloneză (n. 1891)\n 1962: Georges Bataille, scriitor francez (n. 1897)\n 1978: Stere Adamache, fotbalist român (n. 1941)\n 1985: Charlotte, Mare Ducesă de Luxemburg (n. 1896)\n 1985: Pierre-Paul Grassé, zoolog francez (n. 1895)\n 1988: Alexandru Graur, lingvist român de etnie evreiască, membru al Academiei Române (n. 1900)\n 2002: Rod Steiger, actor american (n. 1925)\n 2004: Jean Lefebvre, actor francez (n. 1922)\n 2005: Maria Peter, interpretă de muzică populară românească (n. 1925)\n 2007: Nicolae Proca, fotbalist român (n. 1925)\n 2020: Jean-François Garreaud, actor francez (n. 1946)\n 2023: Luis Suárez, fotbalist spaniol (n. 1935)\n\nSărbători \n\n Sărbători naționale\n Argentina: Recunoașterea independenței față de Spania (1816)\n Calendarul romano-catolic: Sfinții martiri din China\n\nNote\n\n \n! 09\n! 07 09" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre 10 iulie." }, { "from": "assistant", "value": "10 iulie este a 191-a zi a gregorian calendarului și a 192-a zi în anii bisecți. Mai sunt 174 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 48 î.Hr.: Bătălia de la Dyrrhachium: În Macedonia, Iulius Cezar abia evită o înfrângere catastrofală în fața lui Pompei.\n 138: Împăratul Hadrian moare de insuficiență cardiacă la reședința sa din golful Napoli, Baiae; este înmormântat la Roma, în Mormântul lui Hadrian, alături de răposata sa soție, Vibia Sabina. Este succedat de Antoninus Pius.\n 1086: Regele Knut al IV-lea al Danemarcei este ucis de țărani rebeli.\n 1212: Cel mai grav dintre incendiile timpurii ale Londrei distruge mare parte din oraș.\n 1460: Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick învinge forțele lancasteriene ale regelui și-l ia prizonier pe regele Henric al VI-lea în Bătălia de la Northampton.\n 1553: Lady Jane Grey urcă pe tronul Angliei. După doar nouă zile tronul este preluat de regina Maria I a Angliei, care își va decapita rivala șase luni mai târziu.\n 1645: În cadrul primului război civil din Anglia dintre parlamentariști și regaliști are loc Bătălia de la Langport terminată cu victoria decisivă a trupelor parlamentare care preiau controlul principalei zone de aprovizionare a trupelor regaliste.\n 1778: În cadrul Războiului de Independență al Statelor Unite, regele Ludovic al XVI-lea al Franței declară război Regatului Marii Britanii.\n 1850: Millard Fillmore devine cel de-al 13-lea președinte al Statelor Unite.\n 1890: Wyoming a fost admis ca cel de-al 44-lea stat al Statelor Unite. \n 1908: Fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes a fost primul care a reușit să lichefieze heliul prin răcirea gazului la o temperatură mai mică decât un kelvin.\n 1924: La Jocurile Olimpice de la Paris, Paavo Nurmi numit „finlandezul zburător” a stabilit noi recorduri mondiale pentru cursele de 1.500 și 5.000 m cu doar o oră diferență între curse.\n 1925: A fost înființată agenția rusă de presă TASS (din 22 ianuarie 1992, ITARTASS). \n 1938: Pilotul american Howard Hughes ocolește Pământul cu un Lockheed 14 împreună cu tovarășii săi în 91 de ore, stabilind un record de circumnavigare a lumii.\n 1943: Armatele anglo–americane debarcă în insula Sicilia, deschizând un nou front în cel de–Al Doilea Război Mondial (Operațiunea Husky)\n 1955: Uniunea Sovietică - Primul zbor al avionului TU–104, pionier al aviației civile cu reacție.\n 1962: A fost lansat, de la Cape Canaveral, Telstar, primul satelit de telecomunicații, făcând posibilă transmiterea de programe de televiziune peste Oceanul Atlantic.\n 1970: A fost creată Banca Internațională de Investiții.\n 1973: La Roma, John Paul Getty III, în vârstă de 16 ani, este răpit de membrii ai organizației 'Ndrangheta. Făptașii cer o răscumpărare de 17 milioane de dolari. Bunicul său, miliardarul J. Paul Getty, refuză să plătească, dar, după ce familia a primit urechea lui tăiată împachetată într-un ziar, a negociat o plată de 3,2 milioane de dolari (echivalentul a 19,5 milioane de dolari în 2021), iar Getty a fost eliberat la cinci luni după ce a fost răpit.\n 1985: A fost reintrodusă în Statele Unite ale Americii vechea formulă clasică a „Coca-Cola\", în urma controverselor legate de schimbarea numelui din „Coca-Cola\" în „New Coke\". \n 1985: Nava Greenpeace Rainbow Warrior este bombardată și scufundată în Auckland, Noua Zeelandă de către agenții francezi DGSE, omorându-l pe Fernando Pereira.\n 1991: Boris Elțân a devenit primul președinte rus ales de un electorat.\n 1992: La Miami, Florida, fostul lider panamez Manuel Noriega este condamnat la 40 de ani de închisoare pentru trafic de droguri în Statele Unite.\n 1994: România pierde în fața Suediei, calificarea în semifinale Campionatului Mondial de Fotbal din SUA, unde putea întâlni echipa Braziliei.\n 1997: Președinții Statelor Unite și Franței, Bill Clinton și Jacques Chirac, au devenit cetățeni de onoare ai Bucureștiului, printr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București. \n 2000: 30 milioane de oameni, din peste 2.000 orașe, au participat la un „Marș al lui Isus\" pentru celebrarea celor 2.000 ani de creștinism.\n 2000: Israel: Președintele Ezer Weizman își dă demisia, cu trei ani înainte de încheierea celui de–al doilea mandat în fruntea statului.\n 2000: Bashar al-Assad este ales președinte al Siriei după moartea tatălui său Hafiz al-Assad.\n 2006: În Mongolia, la aniversarea a 800 de ani de la înființarea statului se inaugurează o statuie uriașă de 40 de metri înălțime a lui Genghis Khan.\n 2015: România: Pentru prima dată în ultimii 25 de ani, rata anuală a inflației a ajuns în teritoriu negativ (-1,6%), pe fondul reducerii TVA la alimente și băuturi la 9%.\n 2016: Echipa națională de fotbal a Portugaliei câștigă finala Campionatul European de Fotbal 2016 cu scorul de 1-0 în fața echipei naționale de fotbal a Franței\n\nNașteri \n 1509: Jean Calvin, reformator religios francez (d. 1564)\n 1682: Roger Cotes, matematician englez (d. 1716)\n 1736: Maria, Ducesă de Gloucester și Edinburgh (d. 1807)\n 1747: Prințesa Wilhelmina Caroline a Danemarcei și Norvegiei (d. 1820)\n 1766: Jean-Baptiste Édouard Milhaud, general francez (d. 1833)\n 1786: Jean Baptiste Desmazières, botanist și micolog francez (d. 1862)\n\n 1830: Camille Pissarro, pictor francez impresionist (d. 1903) \n 1835: Henryk Wieniawski, compozitor și virtuos violonist polonez (d. 1880)\n 1851: Friedrich von Wieser, economist austriac (d. 1926)\n 1856: Nikola Tesla, fizician și inventator american de origine sârbă (d. 1943)\n 1861: Albert Dagnaux, pictor francez (d. 1933)\n 1863: Tudor de Flondor, compozitor, politician, jurist și economist român din Imperiul Austro-Ungar (d. 1908)\n 1867: Prințul Maximilian de Baden, politician german, cancelar al Germaniei (d. 1929)\n 1869: Prințul Johann Georg al Saxoniei (d. 1938)\n 1871: Marcel Proust, scriitor și critic francez (d. 1922)\n 1872: Aristide Demetriade, actor și regizor român (d. 1930)\n 1888: Giorgio de Chirico, pictor și grafician italian (d. 1978)\n 1895: Carl Orff, compozitor și dirijor german (d. 1982)\n 1902: Nicolás Guillén, poet cubanez (d. 1989)\n 1902: Kurt Alder, chimist german, laureat Nobel (d. 1958)\n 1903: John Wyndham, scriitor britanic (d. 1969)\n 1918: James Aldridge, scriitor australian (d. 2015)\n\n 1919: Pierre Gamarra, scriitor francez (n. 2009)\n 1920: Teodor Oroveanu, inginer român, membru al Academiei Române (d. 2005)\n 1920: Owen Chamberlain, fizician american, laureat Nobel (d. 2006)\n 1926: Tony Settember, pilot american (d. 2014)\n 1928: Bernard Buffet, pictor francez (d. 1999)\n 1928: Alejandro de Tomaso, pilot argentinian (d. 2003)\n 1931: Alice Munro, scriitoare canadiană, laureată Nobel\n 1937: Kurt Bartsch, poet german și prozator (d. 2010)\n 1941: Alain Krivine, om politic francez (d. 2022)\n 1942: Ronnie James Dio, cântăreț american și textier\n 1945: Andrei Voiculescu, jurnalist român\n 1946: Sue Lyon, actriță americană (d. 2019)\n 1951: Vasile Șeicaru, autor și interpret român de muzică folk\n 1954: Neil Tennant, muzician britanic\n\n 1972: Sofía Vergara, actriță columbiană\n 1975: Stefán Karl Stefánsson, actor și cântăreț islandez (d. 2018)\n 1975: Dan Barna, politician român\n 1976: Ludovic Giuly, fotbalist francez\n 1977: Chiwetel Ejiofor, actor britanic\n 1980: Jesse Jane, actriță americană de filme porno\n 1980: Jessica Simpson, cântăreață americană și actriță\n 1984: María Julia Mantilla, model peruvian, Miss World 2004\n 1984: Mark González, fotbalist chilian\n 1985: Mario Gómez, fotbalist german\n 1988: Pavlo Lee, actor și prezentator TV ucrainean (d. 2022)\n\nDecese \n 138: Hadrian, împărat roman (n. 76)\n 983: Papa Benedict al VII-lea\n 1086: Knut al IV-lea al Danemarcei (n. 1042)\n 1096: El Cid, erou național spaniol (n. 1043)\n 1103: Eric I al Danemarcei (n. 1060)\n 1480: René de Anjou, al doilea fiu al lui Louis al II-lea de Anjou, rege al Siciliei (n. 1409)\n 1559: Henric al II-lea al Franței (n. 1519)\n\n 1584: Wilhelm de Orania „Taciturnul“, prinț olandez (n. 1533)\n 1590: Carol al II-lea, Arhiduce de Austria (n. 1540)\n 1631: Constance de Austria, regină consort a Poloniei (n. 1588)\n 1767: Johann Frederic, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (n. 1721)\n 1851: Louis Daguerre, pictor francez și pionier al fotografiei (n. 1787)\n 1884: Karl Richard Lepsius, lingvist prusac (n. 1810)\n 1902: Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (n. 1811)\n 1927: Louise Abbéma, artistă franceză (n. 1853)\n 1944: Lucien Pissaro. pictor francez (n. 1863)\n 1972: Leon Rozpendowski, pictor polonez (n. 1897)\n 1998: Grigore Bradea, sculptor român (n. 1947)\n 2005: A. J. Quinnell, scriitor britanic (n. 1940)\n 2007: Răzvan Givulescu, geolog și paleobotanist român, membru de onoare al Academiei Române (n. 1920)\n 2015: Omar Sharif, actor egiptean (n. 1932)\n 2017: Augustin Buzura, scriitor român (n. 1938)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Sf. 45 Mucenici din Nicopolea Armeniei (calendar ortodox)\n Sf. Mucenici: Apolonie, Vianor si Siluan (calendar ortodox)\n Wilhelm de Orania (calendar evangelic)\n Sf. Knut al IV-lea (calendar catolic)\n Zile onomastice\n Alexander, Erich, Oliver\n Sărbători naționale\n Insulele Bahamas: Independența de stat (față de Marea Britanie) (1973)\n\nNote\n\n \n! 10\n! 07 10" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre 11 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "11 iulie este a 192-a zi a calendarului gregorian și a 193-a zi în anii bisecți. Mai sunt 173 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n \n 1346: Carol al IV-lea de Luxemburg este ales împărat romano-german.\n 1533: Papa Clement al VII-lea l-a excomunicat pe regele Henric al VIII-lea al Angliei.\n 1708: Bătălia de la Oudenaarde: Armata franceză a Ducelui de Vendôme a fost învinsă de armata imperială condusă de Prințul Eugen de Savoia și de către armata britanică condusă de Ducele de Marlborough.\n 1714: Dimitrie Cantemir este ales membru de onoare al Academiei din Berlin.\n 1776: Căptitanul James Cook începe cea de-a treia călătorie. În principal scopul călătoriei a fost o încercare de a descoperi Pasajul de Nord-Vest.\n 1789: În timpul Revoluției Franceze, ministrul de finanțe al regelui Ludovic al XVI-lea, Jacques Necker, este demis, ceea ce duce la Căderea Bastiliei.\n 1801: Astronomul francez Jean-Louis Pons descoperă prima sa cometă. În următorii 27 de ani el a descoperit alte 36 de comete, mai mult decât oricare altă persoană din istorie.\n 1917: Primul război mondial: Bătălia de la Mărăști. Armata a II–a română, comandată de generalul Alexandru Averescu, înfrânge armata germană (11 iulie – 19 iulie).\n 1940: România se retrage din Liga Națiunilor (Societatea Națiunilor).\n 1951: Germania devine Membru UNESCO.\n 1973: Zborul Varig 820 al companiei aeriene braziliane Varig se prăbușește lângă Paris, Franța, la 4 km de aeroportul Orly, din cauza fumului din cabină de la un incendiu de la o toaletă. Incendiul a provocat 123 de morți; au fost doar 11 supraviețuitori (zece membri ai echipajului și un pasager). Ca răspuns, FAA interzice fumatul în toaletele avioanelor.\n 1978: Dezastrul Los Alfaques: un camion care transporta gaz lichid se prăbușește și explodează într-un loc de campare de pe coastă din Tarragona, Spania, ucigând 216 turiști.\n 1979: Prima stație spațială a Americii, Skylab, este distrusă la reintrarea în atmosfera Pământului deasupra Oceanului Indian.\n 1983: O companie aeriană Boeing 737–200 TAME s-a prăbușit în apropiere de Cuenca, Ecuador, ucigând toți cei 119 pasageri și echipajul de la bord.\n 1991: Eclipsă totală de Soare în Hawaii și Mexico.\n 1995: Trupe sârbo-bosniace condusă Ratko Mladić au invadat localitatea Srebrenica, care se afla sub protecția trupelor ONU.\n 1997: Președintele Statelor Unite, Bill Clinton, vine într-o vizită scurtă de 8 ore la București, ocazie cu care s-a lansat parteneriatul strategic bilateral româno-american. Clinton a fost al doilea președinte american în exercițiu, după Richard Nixon, care a vizitat România. Clinton și Constantinescu au mers în Piața Universității unde au fost întâmpinați de o mulțime impresionantă.\n 1999: Sârbii din Kosovo își suspendă colaborarea cu Forța de menținere a păcii condusă de NATO (KFOR)\n 2012: Astronomii anunță descoperirea S/2012 P 1, a cincea lună a lui Pluto.\n 2021: Richard Branson devine primul civil care a fost lansat în spațiu cu ajutorul navei sale spațiale Virgin Galactic.\n\nNașteri \n 1561: Luis de Góngora, poet spaniol și dramaturg (d. 1627)\n 1657: Regele Frederic I al Prusiei (d. 1713)\n 1662: Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria (d. 1726)\n 1723: Caroline Louise de Hesse-Darmstadt, marchiză de Baden (d. 1783)\n 1723: Jean-François Marmontel, poet francez (d. 1799)\n 1732: Jérôme Lalande, matematician francez și astronom (d. 1807)\n 1738: Prințul Albert de Saxonia, Duce de Teschen (d. 1822)\n\n 1751: Caroline Matilda de Wales, regină a Danemarcei și Norvegiei (d. 1775)\n 1767: John Quincy Adams, politician american, al 6-lea președinte al SUA (d. 1848)\n 1826: Franz Grashof, inginer german (d. 1893)\n 1834: James McNeill Whistler, pictor american (d. 1903)\n 1846: Léon Bloy, scriitor francez (d. 1917)\n 1866: Prințesa Irene de Hesse (d. 1953)\n 1885: Roger de La Fresnaye, pictor francez (d. 1925)\n 1888: Carl Schmitt, filozof german (d. 1985)\n 1912: Sergiu Celibidache, dirijor român (d. 1996)\n 1913: Teofil T. Vescan, fizician și pedagog român (d. 1963)\n 1916: Alexandr Mihailovici Prohorov, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (d. 2002)\n 1920: Yul Brynner, actor american de origine rusă (d. 1985)\n 1920: Zecharia Sitchin, scriitor american (d. 2010)\n 1924: Alberto Uria, pilot uruguaian (d. 1988)\n 1926: Pierre de Boisdeffre, istoric, diplomat și critic literar francez (d. 2002)\n 1930: Harold Bloom, teoretician de literatură american și critic (d. 2019)\n 1934: Giorgio Armani, designer vestimentar italian\n\n 1939: Marcu Tudor, politician român\n 1942: Tomasz Stańko, trompetist polonez\n 1943: Luciano Onder, jurnalist, și de televiziune italian\n 1946: Matei Cazacu, scriitor român\n 1955: Mariana Buruiană, actriță română\n 1955: Maria Dragomiroiu, interpretă română de muzică populară\n 1959: Suzanne Vega, cântăreață americană\n 1966: Șab Mami, cântăreț algerian\n 1970: Justin Chambers, actor american\n 1974: André Ooijer, fotbalist olandez\n 1975: Marriah Bridget Andersen, actriță de film americană și fotomodel\n 1979: Éric Abidal, fotbalist francez\n 1986: Yoann Gourcuff, fotbalist francez\n 1986: Jean-Christophe, Prinț Napoléon\n 1990: Caroline Wozniacki, jucătoare de tenis daneză, nr.1 mondial timp de 77 de săptămâni\n 1994: Caleb Ewan, ciclist australian\n\nDecese \n 472: Anthemius, împărat roman (n. 420)\n 1183: Otto I de Wittelsbach, Duce de Bavaria (n. 1117)\n 1302: Robert al II-lea de Artois (n. 1250)\n 1593: Giuseppe Arcimboldo, pictor italian (n. 1527)\n 1766: Elisabeta de Parma, a doua soție a regelui Filip al V-lea al Spaniei (n. 1692)\n 1797: Ienăchiță Văcărescu, poet, istoric român (n. 1740)\n 1844: Evghenii Baratînski, poet rus (n. 1800)\n\n 1887: Alphonse Colas, pictor francez (n. 1818)\n 1920: Împărăteasa Eugenia a Franței, soția lui Napoleon al III-lea (n. 1826)\n 1937: George Gershwin, compozitor, pianist și dirijor american (n. 1898)\n 1941: Theodor Davila, fotbalist român (n. 1888)\n 1952: Valeriu Traian Frențiu, episcop român unit, victimă a regimului comunist (n. 1875)\n 1954: Albert André, pictor francez (n. 1869)\n 1974: Pär Lagerkvist, scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel (n. 1891) \n 1989: Sir Laurence Olivier, actor și regizor britanic (n. 1907)\n 1995: Mihai Botez, matematician și disident român (n. 1940)\n 2021: George Ciamba, diplomat român de carieră (n. 1966)\n 2023: Milan Kundera, scriitor francez de origine cehă (n. 1929)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Sfânta Olga, regenta Rusiei Kieviene (calendar bizantin)\n Sfântul Benedict, călugăr, patronul Europei (calendar latin)\n Sărbători naționale\n Mongoliaː Ziua Victoriei Revoluției Populare (1921)\n Zile internaționale\n Ziua Internațională a Populației Pământului\n\nNote\n\n \n! 11\n! 07 11" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre 12 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "12 iulie este a 193-a zi a calendarului gregorian și a 194-a zi în anii bisecți. Mai sunt 172 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1475: Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), a recunoscut suzeranitatea regelui Ungariei și a obținut sprijinul lui Matei Corvin în lupta împotriva turcilor.\n 1543: Regele Henric al VIII-lea al Angliei se căsătorește cu cea de-a șase și ultima soție, Catherine Parr, la Hampton Court Palace.\n 1776: James Cook începe cea de-a treia călătorie a sa în jurul lumii, cea în care își va pierde viața.\n 1859: Alexandru Ioan Cuza înființează Oficiul Central de Statistică Administrativă precursor al actualului Institut Național de Statistica.\n 1906: După aproape 12 ani de la condamnarea sa în afacerea Dreyfus, Alfred Dreyfus este exonerat oficial de o comisie militară. A doua zi după exonerarea sa, a fost readmis în armată cu promovare la gradul de maior (Chef d'Escadron). O săptămână mai târziu, el a fost numit Cavaler al Legiunii de Onoare și, ulterior, a fost desemnat să comande o unitate de artilerie la Vincennes.\n 1916: Au loc două atacuri de rechini într-o singură zi în Matawan Creek, lângă Matawan, New Jersey. Incidentul, care a provocat doi morți, este cel mai grav dintre atacurile de rechini în largul coastei New Jersey care au avut loc în perioada 1-12 iulie și în care patru persoane au murit și una a fost rănită. Incidentele l-au inspirat pe scriitorul Peter Benchley să scrie romanul său Fălci.\n 1937: Expoziția Mondială de la Paris: Guernica lui Pablo Picasso este expusă pentru prima dată publicului.\n 1941: Al Doilea Război Mondial: Prima manifestare oficială a Alianței pentru formarea unei coaliții antifasciste, acordul anglo-sovietic de ajutor reciproc.\n 1960: Franța a acceptat să acorde independența statelor Nigeria, Volta Superioară, Coasta de Fildeș, Ciad, Africa Centrală și Congo. \n 1962: Trupa The Rolling Stones debutează la Clubul Marquee din Londra.\n 1987: Jefuirea Depozitului de Valori Knightsbridge - Hoții au plecat cu o pradă în valoare de aproximativ 66 de milioane de dolari (echivalentul a aproximativ 130 de milioane de dolari 2012). În august a fost arestat italianului Valerio Viccei, care mai târziu a scris o carte despre jaf.\n 2000: La Manila a fost semnat un acord de stabilire a relațiilor diplomatice între Filipine și RPD Coreeană. \n 2000: Modulul rus „Zvezda\", al treilea element al Stației Spațiale Internaționale (ISS), a fost amplasat pe orbită, la numai zece minute după decolarea rachetei purtătoare Proton-K de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan.\n 2003: Ia naștere proiectul ro.wp, versiunea românească a proiectului Wikipedia.\n 2006: Începutul crizei din Orientul Mijlociu când Hezbollahul șiit libanez a capturat doi soldați israelieni la frontiera israeliano-libaneză.\n\nNașteri \n 1468: Juan del Encina, poet, dramaturg spaniol (d. 1530)\n 1596: Mihail I al Rusiei (d. 1645)\n 1675: Evaristo Felice Dall'Abaco, compozitor și violonist italian (d. 1742)\n 1812: Mirza Fatali Akhundov, scriitor și filozof azer (d. 1878)\n 1813: Claude Bernard, medic și fiziolog francez (d. 1878)\n 1817: Henry David Thoreau, scriitor și filosof american (d. 1862)\n 1824: Eugène Boudin, pictor francez (d. 1898)\n 1828: Nikolai Cernîșevski, filosof materialist rus (d. 1889)\n 1852: Hipólito Yrigoyen, politician argentinian, al 19-lea și 21-lea președinte al Argentinei (d. 1933)\n\n 1854: George Eastman, inventator american (d. 1932)\n 1863: Charles Cottet, pictor francez (d. 1925)\n 1870: Louis al II-lea, Prinț de Monaco (d. 1949)\n 1876: Max Jacob, poet francez (d. 1944)\n 1882: Traian Lalescu, matematician român, membru al Academiei Române (d. 1929) \n 1884: Amedeo Modigliani, pictor și sculptor italian (d. 1920)\n 1884: Louis B. Mayer, producător ruso-american de film (d. 1957)\n 1892: Bruno Schulz, pictor polonez de origine evreu (d. 1942) \n 1895: Buckminster Fuller, inventator, inginer și arhitect american (d. 1983)\n 1904: Pablo Neruda (Neftali Reyes Basualdo), poet chilian, laureat Nobel (d. 1973)\n 1909: Constantin Noica, filosof și eseist român (d. 1988)\n 1913: Willis Lamb, fizician american, laureat Nobel (d. 2008)\n 1928: Elias James Corey, chimist american, laureat Nobel\n 1929: Tayeb Salih, scriitor sudanez (d. 2009)\n 1930: Janina Ianoși, traducătoare și eseistă română (d. 2017)\n 1933: Alexandru Ivasiuc, prozator și eseist român (d. 1977)\n\n 1937: Bill Cosby, comediant, actor, producător american \n 1937: Lionel Jospin, politician francez, al 165-lea prim-ministru al Franței\n 1938: Jorj Voicu, actor român de teatru și film (d. 1991)\n 1943: Radu F. Alexandru (Radu Alexandru Feldman), politician, scriitor, scenarist român\n 1951: Petru Bogatu, scriitor și jurnalist din Republica Moldova (d. 2020)\n 1957: Maria-Eugenia Olaru, scriitoare română\n 1959: Charlie Murphy, actor, comedian și scenarist american (d. 2017)\n 1962: Anca Constantinescu, politician român\n 1965: Damian Florea, politician român\n 1967: John Petrucci, chitarist, cântăreț, compozitor american (Dream Theater)\n 1978: Michelle Rodriguez, actriță americană\n\nDecese \n 1536: Erasmus din Rotterdam, scriitor și filosof olandez (n. 1469)\n 1645: Mihail I al Rusiei (n. 1596)\n 1712: Richard Cromwell, fiul lui Oliver Cromwell (n. 1626)\n 1742: Evaristo Felice Dall'Abaco, compozitor italian (n. 1675)\n 1797: Ienăchiță Văcărescu, poet, filolog, istoric român (n. 1740)\n 1804: Alexander Hamilton, politician american, unul din părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii (n. 1755)\n 1850: Robert Stevenson, inventator și inginer britanic; a inventat luminile intermitente și fulgerătoare și hidroforul (n. 1772) \n 1855: Pavel Nahimov, amiral rus (n. 1802)\n 1885: Mihail Cristodulo Cerchez, general român, participant la Războiul de Independență (n. 1839)\n\n 1887: Florian Aaron, participant la Revoluția de la 1848 (n. 1805)\n 1905: Gheorghe Popovici, istoric român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1863)\n 1910: Charles Stewart Rolls, constructor american de automobile și aviator (n. 1877) \n 1935: Alfred Dreyfus, ofițer francez, personajul central în afacerea Dreyfus (n. 1859)\n 1945: Lipót Ács (Lipót Auerbach), scriitor, designer, pedagog maghiar (n. 1868) \n 1949: Douglas Hyde, primul președinte al Irlandei între 1938 și 1945 (n. 1860)\n 1966: Daisetz Teitaro Suzuki, un învățat al școlii Rinzai (n. 1870)\n 1985: Alexandru Bidirel, rapsod popular român (n. 1918)\n 1986: George Calboreanu, actor român de teatru și film (n. 1896)\n 1988: Joshua Logan, regizor de film și dramaturg american (n. 1908)\n 1999: Mircea Nedelciu, prozator și eseist român (n. 1950)\n 2004: Mioara Avram, lingvistă română (n. 1932)\n 2007: Blaga Aleksova, arheologă macedoneană (n. 1922)\n 2010: Lucia Mureșan, actriță română (n. 1938)\n 2014: Emil Bobu, comunist român, ministru, secretar al CC al PCR (n. 1927)\n 2020: Kelly Preston, actriță americană (n. 1962)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Nathan Söderblom (calendarul evanghelic)\n Zile onomastice\n Felix\n Sărbători naționale\n Kiribati: independența față de Marea Britanie (1979)\n São Tomé și Príncipe: independența față de Portugalia (1975 )\n\nNote\n\n \n! 12\n! 07 12" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre 13 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "13 iulie este a 194-a zi a calendarului gregorian și a 195-a zi în anii bisecți. Mai sunt 171 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1793: Revoluția franceză: Jean Paul Marat este înjunghiat până la moarte în cadă de către Charlotte Corday.\n 1841: A fost semnată Convenția Internațională de la Londra privind regimul strâmtorilor Bosfor și Dardanele.\n 1878: Tratatul de la Berlin: Puterile europene redesenează harta Balcanilor. Serbia, Muntenegru și România devin complet independente de Imperiul Otoman.\n 1897: După doar două zile în aer, expediția polară cu balonul cu gaz a cercetatorilor suedezi Salomon August Andrée, Nils Strindberg și Knut Fraenkel este forțată să aterizeze. Abia după 30 de ani, în vara anului 1930 doi pescari de pe baleniera Bratvaag au descoperit corpurile celor trei expediționari, perfect conservate în gheață. Șefului expediției, inginerul Andrée, îi lipsea însă capul, mâncat probabil de urși.\n 1908: Femeile concurează la Jocurile Olimpice moderne pentru prima dată.\n\n 1928: La concursul automobilistic de la Monthelery din Franța, Matei Ghica stabilește 8 recorduri mondiale.\n 1930: Primul Campionat Mondial de fotbal a fost organizat la Montevideo, Uruguay.\n 1945: A fost transportată prima bombă atomică în deșertul din New Mexico, fiind pregătită pentru primul test al unei bombe atomice care a avut loc două zile mai târziu. \n 1977: O pană de curent de 25 de ore a cauzat panică și haos în New York.\n 1985: A avut loc (simultan la Londra și Philadelphia) celebrul concert Live Aid, organizat de Bob Geldof.\n 1990: Liga Studenților din Institutul Politehnic București, Asociația studenților arhitecți și Grupul Independent pentru Democrație organizează un marș de solidaritate cu Marian Munteanu și cu ceilalți arestați, în zilele de 13–15 iunie.\n 1990: Dezastru de pe Vârful Lenin: un cutremur cu magnitudinea de 6,4 în Afganistan declanșează o avalanșă pe Vârful Lenin, ucigând 43 de alpiniști în cel mai grav accident de alpinism din istorie.\n 1995: Republica Moldova a semnat documentele de aderare la Consiliul Europei, devenind, oficial, cel de–al 35–lea membru al organizației (Strasbourg).\n 1995: Albania a intrat, în mod oficial, în Consiliul Europei, devenind cel de-al 36-lea membru al organizației. \n 2000: Istoricului american de origine română Radu Florescu i s–a acordat titlul Honoris Causa al Academiei Române.\n 2000: Guvernul bulgar a decis închiderea definitivă a celor mai vechi două reactoare de la centrala nucleară de la Kozlodui până la sfârșitul lui 2002, în deplin acord cu cerința de aderare la Uniunea Europeană.\n 2003: A fost inaugurat primul guvern interimar în Irak.\n 2015: Prim-ministrul României Victor Ponta a devenit inculpat în dosarul în care este acuzat de corupție și s-a pus sechestru pe o parte din bunurile acestuia. Ponta își anunță pe Facebook retragerea din funcția de președinte al PSD și din toate funcțiile de conducere ale partidului „până la momentul în care își va demonstra nevinovăția față de acuzațiile aduse”.\n 2016: Theresa May îl înlocuiește pe David Cameron ca lider al Partidului Conservator și devine prim-ministru al Regatului Unit.\n 2019: Simona Halep o învinge pe Serena Williams (6-2, 6-2) în finala de la Wimbledon. Este al doilea titlu de Grand Slam câștigat și este prima jucătoare din România care câștigă turneul de la Wimbledon.\n\nNașteri \n\n 100 î.Hr.: Iulius Cezar, general roman, om de stat, consul și autor notabil de proză latină (d. 44 î.Hr.)\n 1527: John Dee, matematician, astronom, astrolog, geograf, alchimist englez (d. 1608/1609)\n 1590: Papa Clement al X-lea (d. 1676)\n 1608: Ferdinand al III-lea, Împărat Roman (d. 1657)\n 1783: Augustus, Mare Duce de Oldenburg (d. 1853)\n 1787: Alois Schertzinger, ceasornicar german (d. 1864)\n 1798: Charlotte a Prusiei soția Țarului Nicolae I al Rusiei (d. 1860)\n 1793: John Clare, poet britanic (d. 1864)\n 1816: Gustav Freytag, poet, istoric, jurnalist german (d. 1895)\n 1841: Otto Wagner, arhitect austriac (d. 1918)\n 1847: Prințesa Leopoldina a Braziliei, ducesă de Saxonia (d. 1871)\n 1861: Marie Anne a Portugaliei, Mare Ducesă de Luxemburg (d. 1942)\n 1886: Maria Ventura, actriță română (d. 1954)\n\n 1889: Louise Mountbatten, regină consort a Suediei (d. 1965)\n 1901: Nicolae Secăreanu, cântăreț de operă (d. 1992)\n 1918: Alberto Ascari, pilot italian (d. 1955)\n 1924: Carlo Bergonzi, tenor italian (d. 2014)\n 1924: Michel Constantin, actor francez (d. 2003)\n 1927: Simone Veil, politiciană franceză (d. 2017)\n 1934: Wole Soyinka, scriitor nigerian, laureat Nobel\n 1940: Patrick Stewart, actor britanic\n 1942: Harrison Ford, actor american\n 1944: Joel Hasse Ferreira, politician portughez (d. 2022)\n 1944: Ernő Rubik, sculptor ungur, arhitect și designer\n 1950: Ma Ying-jeou, politician chinez\n 1953: Violeta Dinescu, pianistă și compozitoare română\n 1957: Thierry Boutsen, pilot belgian\n 1963: R. J. Palacio, scriitoare americană\n 1967: Benny Benassi, DJ italian\n 1967: Adrian Vîlcu, actor român de teatru și film\n 1969: Oleg Serebrian, politolog, eseist și politician moldovean\n 1972: Gabriela Vrânceanu-Firea, editor-prezentator de televiziune, politician român\n 1974: Jarno Trulli, pilot italian de Formula 1\n 1975: Julia Vignali, actriță franceză\n 1985: Guillermo Ochoa, fotbalist mexican\n 1988: Steven R. McQueen, actor american\n 1989: Kristina Kristiansen, handbalistă daneză\n 1992: Airinė Palšytė, atletă lituaniană\n\nDecese \n\n 939: Papa Leon al VII-lea\n 1621: Albert al VII-lea, Arhiduce de Austria (n. 1559)\n 1762: James Bradley, astronom britanic și teolog anglican (n. 1693)\n 1777: Guillaume Coustou, sculptor francez (n. 1716)\n 1793: Jean-Paul Marat, medic, filozof și om de știință francez de origine elvețiană, revoluționar francez (n. 1743)\n 1840: Ducesa Charlotte Frederica de Mecklenburg-Schwerin (n. 1784)\n\n 1842: Prințul Ferdinand-Filip al Franței, duce de Orléans (n. 1810)\n 1896: Friedrich August Kekulé von Stradonitz, chimist german (n. 1829)\n 1907: Heinrich Kreutz, astronom german (n. 1854)\n 1921: Dionisie Florianu, general român (n. 1856)\n 1921: Gabriel Lippmann, fizician francez, laureat Nobel (n. 1845)\n 1924: Alfred Marshall, economist britanic (n. 1842)\n 1929: Eusebius Mandyczewski compozitor austriac\n 1943: Kurt Huber, profesor german, disident antinazist (n. 1893)\n 1943: Alexander Schmorell, artist german, victimă a regimului nazist (n. 1917)\n 1944: Lidia Kotzebue, sculptoriță română de origine rusă (n. 1885)\n 1951: Arnold Schönberg, compozitor austriac (n. 1874)\n 1954: Frida Kahlo, pictoriță mexicană (n. 1907)\n 1954: Irving Pichel, actor american și regizor de film (n. 1891)\n 1957: Constantin Balmuș, filolog român (n. 1898)\n 1966: Prințesa Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha, sora reginei Maria a României (d. 1884)\n 1971: Franz Joseph, Prinț de Thurn și Taxis (n. 1893)\n 1974: Patrick Maynard Stuart Blackett, fizician britanic, laureat Nobel (n. 1897)\n 1975: Marțian Negrea, compozitor și muzicolog (n. 1893)\n 2000: Jan Karski, ofițer polonez (n. 1914)\n 2003: Compay Segundo, muzician cubanez (Buena Vista Social Club) (n. 1907)\n 2008: Bronisław Geremek, istoric și politician polonez (n. 1932)\n 2011: Cornel Fugaru, solist și compozitor de muzică ușoară român (n. 1940)\n 2013: Cory Monteith, actor și cântăreț canadian (n. 1982)\n 2014: Lorin Maazel, dirijor, compozitor și violonist american (n. 1930)\n 2014: Nadine Gordimer, scriitoare sud-africană (n. 1923)\n 2015: Ildikó Tordasi, floretistă maghiară, campioană olimpică la Montréal 1976 (n. 1951)\n 2017: Charles Bachman, informatician american (n. 1928)\n 2018: Corneliu Gârbea, actor român (n. 1928)\n 2020: Grant Imahara, expert american în electronică și control radio (n. 1970)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Sf. Henric al II-lea (calendar evanghelic, catolic)\n Sf. Cunigunda de Luxemburg (calendar evanghelic)\n Zi onomastică\n Heike, Heinrich, Joel, Sarah, Silas\n Alte\n USA: “Embrace Your Geekness Day” (din 1990)\n Ziua internațională a pietrei\n\nNote\n\n \n! 13\n! 07 13" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre 14 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "14 iulie este a 195-a zi a calendarului gregorian și a 196-a zi în anii bisecți. Mai sunt 170 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1223: Ludovic al VIII-lea devine rege al Franței după moartea tatălui său, Filip al II-lea.\n 1456: Lupta navală de la Slankamen (pe Dunăre); flota guvernatorului Ioan de Hunedoara înfrânge flota turcă și reușește să trimită ajutoare în trupe, arme și alimente celor asediați la Belgrad.\n\n 1582: A fost tipărită Palia de la Orăștie, prima traducere românească cărților „Genezei“ și „Exodului“. Demersul a fost realizat în contextul reformei protestante, cu sprijinul financiar al unor nobili reformați. Lucrarea a fost tipărită la Orăștie de meșterul-tipograf Șerban, fiul diaconului Coresi.\n 1700: A fost semnat Tratatul de pace de la Constantinopol între Rusia și Turcia, prin care Marea Azov a fost atribuită Rusiei. \n 1789: Căderea Bastiliei a marcat începutul Revoluției franceze.\n 1861: La Baden-Baden, regele prusac Wilhelm I este rănit ușor într-o tentativă de asasinat.\n 1865: Prima ascensiune a vârfului Matterhorn de către expediția condusă de exploratorul britanic Edward Whymper. La întoarcere, patru dintre ei au murit.\n 1933: În Germania, toate partidele politice, cu excepția celui nazist, au fost scoase în afara legii.\n 1947: Afacerea Tămădău : Un grup de zece conducători ai PNȚ, în frunte cu Ion Mihalache, vicepreședinte, Nicolae Penescu, secretar general, și Nicolae Carandino, director la ziarul „Dreptatea“, a fost arestat pe aeroportul din Tămădău, la 46 de km de București, sub acuzația de „fugă într-o țară străină“.\n 1965: Mariner 4 zboară în apropiere de Marte și face primele fotografii de aproape ale unei alte planete.\n 1969: În Statele Unite sunt retrase oficial din circulație bancnotele de 500$, 1000$, 5000$ și 10000$.\n 2000: Camera superioară a Parlamentului german (Bundesrat) a aprobat, la Berlin, un proiect de lege, lansat de cancelarul federal, Gerhard Schroeder, privind acordarea de vize de lucru informaticienilor din afara Uniunii Europene (UE).\n 2002: Președintele francez Jacques Chirac scapă neatins dintr-o tentativă de asasinat în timpul festivităților de Ziua Bastiliei.\n 2015: Sonda spațială New Horizons, lansată de NASA în 2006, a trecut în cel mai apropiat punct de planeta pitică Pluto. După o călătorie de 5 miliarde de kilometri, New Horizons a trecut la doar 12.430 km de Pluto, la ora 11,49 GMT. \"Întâlnirea\" este considerată de specialiști principalul eveniment spațial al anului 2015.\n 2015: Oamenii de știință de la Centrul European de Cercetări Nucleare din Geneva au anunțat descoperirea unei noi particule subatomice numită pentaquark. Existența acestui tip de particulă a fost prezisă din 1964 de fizicienii Murray Gell Mann și George Zweig.\n\nNașteri \n 1454: Poliziano, poet italian (d. 1494)\n 1602: Jules Mazarin, diplomat și cardinal francez (d. 1661)\n 1610: Ferdinando al II-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana (d. 1670)\n 1623: Hedwig Sophie de Brandenburg, regentă de Hesse-Kassel (d. 1683)\n 1743: Gavrila Derjavin, poet rus (d. 1816)\n\n 1785: Stéphanie de Virieu, pictoriță și sculptoriță franceză (d. 1873)\n 1793: George Green, matematician și fizician britanic (d. 1841)\n 1801: Johannes Peter Müller, fiziolog german (d. 1858)\n 1816: Arthur de Gobineau, aristocrat, om de litere francez (d. 1882)\n 1824: Károly Ács (cel bătrân), scriitor, poet și traducător maghiar (d. 1894)\n 1858: Emmeline Pankhurst, radical-feministă britanică (d. 1928)\n 1862: Gustav Klimt, pictor austriac (d. 1918)\n 1869: Pierre Marcel-Béronneau, pictor francez (d. 1937) \n 1883: Alexandru Zirra, compozitor român (d. 1946)\n 1889: Ante Pavelić, politician și naționalist croat (d. 1959)\n 1897: Marieta Sadova-Sadoveanu, actriță română (d. 1981)\n 1910: William Hanna, co-președinte și co-fondator al studiourilor \"Hanna Barbera\" (d. 2001) \n 1912: Woody Guthrie, cîntăreț american de folk (d. 1967)\n 1913: Gerald Ford, politician american, al 38-lea președinte al Statelor Unite (d. 2006)\n 1916: Natalia Ginzburg, scriitoare italiană (d. 1991)\n 1918: Ingmar Bergman, regizor suedez (d. 2007)\n 1919: Lino Ventura, actor francez de origine italiană (d. 1987)\n 1921: Geoffrey Wilkinson, chimist britanic, laureat al premiului Nobel (d. 1996)\n 1932: Gheorghe Iliescu-Călinești, sculptor român (d. 2002)\n 1932: Prințesa Margarita de Baden (d. 2013)\n\n 1933: Franz, Duce de Bavaria\n 1935: Ei-ichi Negishi, chimist japonez (Negishi-Kupplung), laureat al premiului Nobel (d. 2021)\n 1939: Karel Gott, muzician din Cehia (d. 2019)\n 1942: Javier Solana, politician spaniol\n 1948: Vasile Silvian Ciupercă, politician român (d. 2022)\n 1958: Mircea Geoană, politician român, secretar general adjunct NATO\n 1967: Mădălina Manole, solistă vocală, compozitoare și instrumentistă română (d. 2010)\n 1967: Jeff Jarrett, wrestler american\n 1971: Howard Melton Webb, arbitru englez de fotbal\n 1975: Amy Acuff, atletă americană\n 1975: Fabian Anton, jurnalist și editor român \n 1977: Victoria, Prințesă Moștenitoare a tronului Suediei, fiica regelui Carl XVI Gustaf\n 1981: Matti Hautamäki, schior finlandez\n 1984: Samir Handanovič, fotbalist slovac\n 1987: Sara Canning, actriță canadiană\n\nDecese \n 937: Arnulf, Duce de Bavaria\n 1223: Regele Filip al II-lea al Franței (n. 1165)\n 1711: Johan Willem Friso, Prinț de Orania (n. 1687)\n 1827: Jean Augustin Fresnel, fizician francez (n. 1788)\n 1881: Billy the Kid, tâlhar și infractor american din Vestul Sălbatic (n. 1859)\n 1887: Alfred Krupp, industriaș și inventator german (n. 1812)\n 1901: Maria Isabella, Prințesă de Toscana, contesă de Trapani (n. 1834)\n 1904: Paul Kruger, om politic sud-african și președinte de stat (n. 1825)\n\n 1914: Carol Telbisz, jurist român, primar al municipiului Timișoara (n. 1843)\n 1917: Luise Margarete a Prusiei, ducesă de Connaught și Strathearn (n. 1860)\n 1932: Dimitrie Paciurea, sculptor, grafician, acuarelist și profesor român (n. 1873)\n 1939: Neculai Costăchescu, chimist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române (n. 1876)\n 1954: Moisei Gamburd, pictor român (n. 1903)\n 1954: Jacinto Benavente, dramaturg spaniol, laureat al Premiului Nobel (n. 1866)\n 1964: Prințul Axel al Danemarcei, nepot al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei (n. 1888)\n 1965: Matila Ghyka diplomat și scriitor român (n. 1881)\n 1967: Tudor Arghezi (Ion N. Theodorescu), poet, scriitor și publicist român (n. 1880)\n 1987: Mihail Fărcășanu politician și scriitor român\n 1993: Léo Ferré, poet, muzician și cântăreț franco-monegasc (n. 1916)\n 1999: Maria Banuș, poetă română (n. 1914)\n 2002: Henri Wald, filosof raționalist român, elev al profesorului Mircea Florian (n. 1920)\n 2010: Mădălina Manole, solistă vocală, compozitoare și instrumentistă română (n. 1967)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Sf. Camillo de Lellis, călugăr italian al ordinului capucinilor (calendar catolic)\n Zi onomastică\n Roland\n Sărbători naționale\n Franța: Ziua națională a Franței (1789)\n România: Ziua transmisioniștilor militari\n\nReferințe\n\n \n! 14\n! 07 14" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: 15 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți. Mai sunt 169 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1099: Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon.\n 1235: Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei, sora regelui Henric al III-lea.\n 1240: Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze (Bătălia de pe Neva).\n 1410: Bătălia de la Grunwald: Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși, cehi, moldoveni, tătari. \n 1497: A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504). Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498.\n 1799: Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta, de căpitanul francez Pierre-François Bouchard.\n 1858: Au fost tipărite în Moldova, primele mărci poștale. Acestea erau vestitele \"Cap de bour\" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre.\n 1888: A aparut ziarul Adevărul.\n 1888: Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni, în prefectura Fukushima, Japonia. \n 1922: A fost creat \"Partidul Comunist Japonez\".\n 1936: A apărut, la București, săptămânalul \"Cuget clar\", revistă de direcție literară, artistică și culturală, sub conducerea lui Nicolae Iorga.\n 1955: 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel.\n 1958: A apărut, la București, sub conducerea lui Mihai Beniuc, revista \"Luceafărul\", organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România.\n 1962: Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial, desfășurat în România, între 8 și 15 iulie.\n 1964: S-a înființat, la București, studioul cinematografic \"Animafilm\".\n 1973: La Roma, tânărul în vârstă de 17 de ani, John Paul Getty III a fost răpit. Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline. Bunicul său, miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană. În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline, iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei, pe 15 decembrie 1973.\n 1975: A avut loc primul zbor cosmic, cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii. \n 1992: Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan.\n 1997: Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia. Este învestit în funcție la 25 iulie 1997.\n 1997: La Miami, Florida, Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan.\n 2016: Are loc o tentativă de lovitură de stat în Turcia organizată de un grup de militari din cadrul Forțelor armate.\n\nNașteri \n 1606: Rembrandt van Rijn, pictor olandez (d. 1669)\n 1646: Frederic I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg (d. 1691)\n 1737: Prințesa Louise-Marie a Franței, fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței (d. 1787)\n 1750: Francis, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld (d. 1806)\n 1803: Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc, scriitor francez (d. 1902)\n 1820 : Iosif Naniescu (Ioan Mihalache), mitropolit și cărturar român (d. 1902)\n 1823: Prințul Alexandru de Hesse și Rin, membru al Casei de Hesse-Darmstadt (d. 1888)\n 1837: Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen (d. 1859)\n 1845: Arhiducesa Maria Theresa de Austria, membră a Casei de Habsburg-Lorena (d. 1927)\n\n 1860: Max von Oppenheim, diplomat și arheolog german (d. 1946)\n 1865: Ludwig Sütterlin, artist german (d. 1917)\n 1882: Iuliu Moldovan, medic român, membru corespondent al Academiei Române (d. 1966)\n 1885: Josef Frank, arhitect austriac (d. 1967)\n 1887: Prințul Gabriel Constantinovici al Rusiei (d. 1955)\n 1892: Walter Benjamin, scriitor și critic literar german (d. 1940)\n 1902: Costin D. Nenițescu, chimist, academician român (d. 1970)\n 1912: Neculai Ghimpu, globtrotter român (d. 2006)\n 1918: Bertram Neville Brockhouse, fizician canadian, laureat Nobel (d. 2003)\n 1919: Iris Murdoch, scriitoare britanică (d. 1999)\n 1920: Yoshio Inaba, actor japonez (d. 1998)\n 1922: Leon Max Lederman, fizician american, laureat Nobel (d. 2018)\n 1928: Carl Woese, microbiolog și biofizician american (d. 2012)\n\n 1930: Jacques Derrida, filosof francez, părintele deconstructivismului (d. 2004)\n 1935: Ken Kercheval, actor american (d. 2019)\n 1939: Aníbal Cavaco Silva, politician portughez, președinte al Portugaliei \n 1941: Attila Ágh, scriitor, politolog și filozof maghiar\n 1946: Linda Ronstadt, cântăreață americană de muzică rock\n 1948: Nicolae Dabija, scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova (d. 2021)\n 1949: Mohammed bin Rashid Al-Maktoum, emir al Dubaiului\n 1952: Terry O'Quinn, actor american\n 1953: Natașa Raab, actriță română (d. 2023)\n 1954: Ioan Popei, pictor român de icoane\n 1961: Forest Whitaker, actor american\n 1968: Eddie Griffin, actor și comedian american\n 1973: Theodor Paleologu, eseist, diplomat și om politic român\n 1976: Diane Kruger, acriță germană\n 1980: Jasper Pääkkönen, actor finlandez\n 1986: Yahya Abdul-Mateen II, arhitect, actor american\n 1987: Kazuyasu Minobe, scrimer japonez\n 1988: Renata Knapik-Miazga, scrimeră poloneză\n 1989: Diego Ulissi, ciclist italian\n 1990: Olly Alexander, cântăreț englez\n 1994: Amalia Tătăran, scrimeră română\n 1997: Jil Teichmann, tenismenă elvețiană\n\nDecese \n 1015: Vladimir I al Kievului, cneaz al Novgorodului (970-980) și mare cneaz al Kievului (980-1015) (n. 956)\n 1274: Bonaventura, teolog și sfânt italian (n. 1221)\n 1291: Rudolf I al Sfântului Imperiu Roman (n. 1218)\n 1685: James Scott, I Duce de Monmouth, nobil și militar englez (n. 1649)\n 1824: Radu Tempea, protopop al Brașovului, director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania (n. 1768)\n 1827: Karl Alexander, Prinț de Thurn și Taxis(n. 1770)\n\n 1857: Carl Czerny, muzician, pedagog și pianist austriac (n. 1791)\n 1904: Anton Cehov, dramaturg și prozator rus (n. 1860)\n 1912: Francisco Lazaro, atlet portughez (n. 1891)\n 1915: Raffaello Giovagnoli, scriitor italian (n. 1838)\n 1916: Georges Lemmen, pictor belgian (n. 1865)\n 1919: Hermann Emil Fischer, chimist german, laureat al Premiului Nobel (n. 1852)\n 1929: Hugo von Hofmannsthal, scriitor austriac (n. 1874)\n 1946: Dumitru Bagdasar, medic român (n. 1893)\n 1977: Konstantin Aleksandrovici Fedin, scriitor rus (n. 1892)\n 1989: Maria Kuncewiczowa, scriitoare poloneză (n. 1895)\n 1992: Ion Luican, cântăreț de muzică populară român (n. 1907)\n 1993: Clarence Zener, fizician american (n. 1905)\n 1997: Gianni Versace, designer italian de modă (n. 1946)\n 2001: Marina Știrbei, aviatoare română (n. 1912)\n 2002: György Fehér, regizor și scenarist maghiar (n. 1939)\n 2011: Friedrich Wilhelm Schnitzler, politician german (n. 1928)\n 2018: Dumitru Drăgan, actor român (n. 1939)\n2021: Piotr Mamonov, muzician și actor rus (n. 1951)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Sf. Bonaventura, episcop de Albano (calendar evanghelic, anglican, catolic)\n Sărbători naționale\n România: Ziua mărcii poștale românești\n\nNote\n\n \n! 15\n! 07 15" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre 16 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "16 iulie este a 197-a zi a calendarului gregorian și a 198-a zi în anii bisecți. Mai sunt 168 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1054: Marea Schismă dintre bisericile creștine occidentale și bisericile orientale de rit bizantin.\n 1228: Canonizarea Sfîntului Francisc de Assisi.\n 1264: Prima mențiune documentară a orașului Bistrița.\n 1377: Încoronarea regelui Richard al II-lea al Angliei.\n 1544: Filip Moldoveanul a tipărit la Sibiu Catehismul Luteran, prima carte tipărită în limba română.\n 1661: Banca suedeză \"Stockholms Banco\" emite primele bancnote din Europa. Acestea au purtat numele de Kreditivsedlar.\n 1782: La Burgtheater are loc premiera operei Răpirea din serai de Wolfgang Amadeus Mozart.\n 1898: Începe vizita oficială a regelui Carol I al României la Sankt Petersburg. Este prima vizită a unui șef de stat român în Rusia, după cucerirea independenței. (16/28 - 19/31)\n 1909: Șahul Persiei Mohammad Ali Shah Qajar este obligat să abdice și înlocuit cu fiul său, Ahmad Shah Qajar.\n 1920: „Acordul de la Spa\" privind reparațiile datorate de Germania puterilor învingătoare din Primul Război Mondial. României i-a fost repartizată o cotă de 1% din totalul reparațiilor germane și 10,55% din cele orientale (de la Ungaria, Austria și Bulgaria). \n 1921: A avut loc primul Congres al medicilor din România, prezidat de prof. dr. Ioan Cantacuzino. (16-23)\n 1945: Proiectul Manhattan: În deșertul Alamogordo din SUA a avut loc primul test al unei bombe atomice „Trinity Test\", în care s-au folosit șase kilograme de plutoniu și care a declanșat o explozie echivalentă cu puterea a 19 kilotone de TNT; ca urmare a exploziei, suportul de lansare a fost pulverizat, iar nisipul, pe o rază de 700 metri, calcinat. \n 1951: Controversatul rege Leopold al III-lea al Belgiei din cauza comportamentului său în timpul ocupației germane din Belgia, abdică în favoarea fiului său, Baudouin I al Belgiei.\n 1951: Este publicat romanul autorului american J.D. Salinger, De veghe în lanul de secară. Aproximativ un milion de exemplare sunt vândute în fiecare an, cu vânzări totale de peste 65 de milioane de cărți. \n 1961: Atleta Iolanda Balaș, multiplă campioană, a stabilit, într-un concurs desfășurat la Sofia (Bulgaria), al 14-lea și ultimul record mondial al său la săritura în înălțime: 1,91 m.\n 1965: Charles de Gaulle și președintele Italiei, Giuseppe Saragat inaugurează tunelul de sub Mont Blanc, care leagă localitatea franceză Chamonix de cea italiană Aosta; considerat, la inaugurare, cel mai lung tunel din lume (11600 m), în prezent ocupă locul al patrulea.\n 1969: Programul Apollo: Apollo 11, prima misiune cu echipaj uman care urmează să aterizeze pe Lună, este lansat de la Kennedy Space Center din Cape Canaveral, Florida.\n 1979: Președintele irakian, Ahmed Hassan al-Bakr demisionează și este înlocuit cu Saddam Hussein.\n 1990: În Ucraina a fost adoptată \"Declarația privind suveranitatea de stat\".\n 1992: A avut loc prima ședință a \"Consiliului Național al Audiovizualului\", în cadrul căreia Titus Raveica a fost ales președinte.\n 1994: Cometa Shoemaker-Levy 9 este distrusă într-o coliziune frontală cu Jupiter.\n 1999: John F. Kennedy, Jr., care pilota un avion Piper Saratoga, moare când avionul său s-a prăbușit în Oceanul Atlantic. Soția lui, Carolyn Bessette Kennedy, și cumnata lui, Lauren Bessette, de asemenea, au murit.\n 2000: Ultima eclipsă de lună a secolului XX.\n\nNașteri \n 1486: Andrea del Sarto, pictor italian (d. 1530)\n 1611: Cecilia Renata de Austria (d. 1644)\n 1723: Joshua Reynolds, pictor britanic, primul președinte al Royal Academy of Arts (d. 1792)\n 1746: Giuseppe Piazzi, astronom italian, matematician și teolog (d. 1826)\n 1776: Ludwig Heinrich Bojanus, medic și naturalist german (d. 1827)\n 1796: Jean-Baptiste Camille Corot, pictor francez (d. 1875)\n 1804: Adrien Dauzats, pictor francez (d. 1868)\n\n 1843: Maxime Cornu, botanist și micolog francez (d. 1901)\n 1872: Dimitrie Anghel, scriitor român (d. 1914)\n 1872: Roald Amundsen, explorator norvegian (d. 1928)\n 1888: Frits Zernike, fizician olandez, laureat al Premiului Nobel (d. 1966)\n 1896: Trygve Lie, ministru norvegian și primul Secretarul General al Națiunilor Unite (d. 1968)\n 1902: Gheorghe Călugăreanu, matematician român (d. 1976)\n 1903: Fritz Bauer, judecător și procuror german (d. 1966)\n 1907: Barbara Stanwyck, actriță americană (d. 1990)\n 1911: Ginger Rogers, actriță și dansatoare americană (d. 1995)\n 1926: Irwin Rose, biochimist american (d. 2015)\n 1933: Gheorghe Cozorici, actor român (d. 1993)\n 1936: Sergiu Adam, poet, prozator și traducător român (d. 2015)\n 1936: Yasuo Fukuda, prim-ministru japonez\n 1940: Tiberiu Ceia, cântăreț român de muzică populară (d. 2023)\n 1941: Dag Solstad, autor norvegian\n 1943: Reinaldo Arenas, scriitor cubanez (d. 1990)\n 1945: Virgil Tănase, scriitor român, stabilit la Paris după 1977\n 1948: Lars Lagerbäck, antrenor de fotbal suedez\n 1958: Michael Flatley, dansator, coregraf și actor american\n 1964: Miguel Indurain, ciclist spaniol, campion olimpic\n 1968: Larry Sanger, filozof american\n 1969: Sahra Wagenknecht, politiciană germană și autoare\n 1976: Șerban Huidu, prezentator român de radio și televiziune\n 1980: Jesse Jane, model american și actriță de filme porno\n 1988: Sergio Busquets, fotbalist spaniol\n 1989: Gareth Bale, fotbalist galez\n 1990: James Maslow, cântăreț, dansator american (Big Time Rush)\n\nDecese \n 1216: Papa Inocențiu al III-lea (n. 1160)\n 1342: Carol Robert de Anjou (n. 1288)\n 1557: Anne de Cleves, a patra soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei (n. 1515)\n 1576: Isabella de' Medici, ducesă de Bracciano (n. 1542)\n 1633: Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg (n. 1564)\n 1662: Alfonso al IV-lea d'Este, Duce de Modena (n. 1634)\n 1663: Wilhelm al VI-lea, Landgraf de Hesse-Kassel (n. 1629)\n\n 1782: Louisa Ulrika a Prusiei, soția regelui Adolf Frederick al Suediei (n. 1720)\n 1833: Pierre-Narcisse Guérin, pictor francez (n. 1774)\n 1887: Laurent-Guillaume de Koninck, paleontolog și chimist belgian (n. 1809)\n 1895: Henri-Pierre Picou, pictor francez (n. 1824)\n 1896: Edmond de Goncourt, scriitor francez (n. 1822)\n 1924: Marius Borgeaud, pictor elvețian (n. 1861)\n 1943: Eugen Lovinescu, critic și istoric literar român (n. 1881)\n 1946: Charlotte de Schaumburg-Lippe, a doua soție a regelui Wilhelm al II-lea de Württemberg (n. 1864)\n 1949: Viaceslav Ivanov, poet rus (n. 1866)\n 1959: Henri Pourrat, scriitor francez (n. 1887)\n 1985: Heinrich Böll, scriitor german, laureat Nobel (n. 1917)\n 1989: Nicolas Guillén, poet spaniol (n. 1902)\n 1989: Herbert von Karajan, dirijor austriac (n. 1908)\n 1993: Traian Coșovei, prozator și poet român (n. 1954)\n 1994: Julian S. Schwinger, fizician american, laureat Nobel (n. 1918)\n 1999: Dan Sava, comedian român, membru al grupului de umor Vacanta Mare (n. 1966)\n 1999: John F. Kennedy Jr., avocat american, fiul președintelui John F. Kennedy (n. 1960)\n 2003: Carol Shields, scriitoare canadiană (n. 1935)\n 2005: Harald Alexandrescu, astronom român (n. 1945)\n 2012: Jon Lord, muzician britanic (Deep Purple) (n. 1941)\n 2012: Theodor Negrescu, inginer de sunet român (n. 1931)\n 2020: George Paul Avram, actor român (n. 1940)\n 2023: Jane Birkin, actriță de origine britanică (n. 1946)\n\nSărbători \n\n Franța -- Ziua memoriei naționale (stabilită de președintele Franței, François Mitterrand în 1993, pentru comemorarea evreilor închiși pe velodromul de iarnă (Velodrom d'Hiver) și trimiși la Auschwitz)\n În calendarul romano-catolic -- Sfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel\n\nNote\n\n \n! 16\n! 07 16" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] 17 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "17 iulie este a 198-a zi a calendarului gregorian și a 199-a zi în anii bisecți. Mai sunt 167 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1402: În China, împăratul Yongle devine cel de-al 3-lea împărat al dinastiei Ming. El l-a învins în luptă militară pe împăratul Jianwen.\n 1429: Războiul de 100 de Ani - Carol al VII-lea al Franței este încoronat rege al Franței la catedrala de la Reims după o campanie de succes cu Ioana d'Arc.\n 1440: Vladislav al III-lea, regele Poloniei (1434-1444), devine și rege al Ungariei. \n 1821: Lupta de la Slobozia. Cetele de panduri, rămase fără Tudor Vladimirescu, au fost înfrânte de turci. Printre cei luați prizonieri se afla și Papa, fratele lui Tudor Vladimirescu. Este sfârșitul revoluției.\n 1918: Din ordinul dat de Partidul Bolșevic, împăratul Nicolae al II-lea și famila sa au fost asasinați la casa Ipatiev din Ekaterinburg, Rusia.\n 1931: Legea privind autonomia universitară în România. Legea prevedea și transformarea \"Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică\" în \"Academia de Muzică și Artă Dramatică\".\n 1969: Legația României în Israel a fost ridicată la rangul de ambasadă.\n 1976: La Montreal (Canada) a început a XXI-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. Gimnasta Nadia Comăneci a obținut trei medalii de aur, iar România a ocupat locul nouă pe națiuni, cu patru medalii de aur, nouă de argint și 14 de bronz. (17 iulie - 1 august)\n 1945: A avut loc Conferința de la Potsdam a șefilor de stat și guvern ai URSS, Marii Britanii și SUA, consacrată reglementării situației postbelice în Europa. \n 1950: Au fost arestați cetățenii americani Julius și Ethel Rosenberg, acuzați de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice. \n 1955: A fost inaugurat parcul de distracții - \"Disneyland\", cu mult fast, în prezența a peste 30000 de vizitatori veniți de pretutindeni. Ceremonia a fost transmisă în direct de televiziune. (sudul orașului Los Angeles, SUA) \n 1975: Proiectul test Apollo–Soyuz: Are loc andocarea navelor spațiale Apollo american și Soyuz sovietic marcând prima astfel de legătură între nave spațiale aparținând celor două națiuni.\n 1980: Au fost inaugurate lucrările de construcție a centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă.\n 1981: Regina Elisabeta a II-a deschide Podul Humber, unul din cele mai lungi poduri suspendate din lume.\n 1985: 17 state au fondat, la Paris, \"Agenția de Coordonare a Cercetărilor Europene\" - EUREKA - (European Research Co-ordination Agency). \n 1994: În finala Cupei Mondiale de fotbal din Statele Unite ale Americii, Brazilia a învins Italia cu 3-2 la penalty, asigurând astfel titlul mondial pe echipe pentru a patra oară. Este prima finală a Cupei Mondiale care a fost decisă de un penalty.\n 1995: Prima Reuniune în formula \"16+1\" a NATO, cu participarea țărilor membre ale Alianței și a Rusiei. A fost semnat acordul interimar de parteneriat și cooperare economică între Uniunea Europeană și Rusia. (Bruxelles).\n 2014: Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prăbușește în Ucraina, la 50 km de granița cu Rusia. Au murit 298 de oameni, dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului.\n\nNașteri \n 1698: Pierre Louis Maupertuis, matematician francez (d. 1759)\n 1714: Alexander Gottlieb Baumgarten, filozof german (d. 1762)\n 1797: Hippolyte Delaroche, pictor francez (d. 1856)\n 1803: Iosif Romanov, librar, editor, tipograf din București\n 1810: August Treboniu Laurian, om de cultură marcant al secolului al XIX-lea, istoric și om politic român (d. 1881) \n\n 1831: Împăratul Xianfeng al Chinei (d. 1861)\n 1840: Franz Hübner, misionar german (d. 1877)\n 1862: Oscar Levertin, scriitor suedez (d. 1906)\n 1867: Dimitrie Gerota, medic român (d. 1939)\n 1867: Ludovic Mrazek, geolog român de etnie cehă, membru al Academiei Române (d. 1944)\n 1888: Șemuel Iosef Agnon, scriitor israelian, laureat al Premiului Nobel (d. 1970)\n 1894: Georges Lemaître, preot catolic și fizician belgian (d. 1966)\n 1899: James Cagney, actor american (d. 1986)\n 1920: Juan Antonio Samaranch, președinte al Comitetului Olimpic Internațional (d. 2010)\n 1923: Traian Ionescu, fotbalist și antrenor român (d. 2006)\n 1924: Florea Fătu, fotbalist român (d. 1995)\n 1927: Sorin Comoroșan, biochimist și fizician român, membru de onoare al Academiei Române \n 1935: Donald Sutherland, actor canadian\n 1940: Faisal Husseini, politician palestinian (d. 2001)\n 1945: Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei\n 1947: Camilla, Ducesă de Cornwall\n 1947: Wolfgang Flür, muzician german\n 1948: Dan Drosu Șaguna, jurist român\n 1949: Terence Michael Joseph “Geezer” Butler, basist britanic\n 1949: Ion Hadârcă poet, om politic din Republica Moldova\n 1949: Geezer Butler, muzician și compozitor englez (Black Sabbath, GZR, și Heaven & Hell)\n 1950: Damon Harris, cântăreț american (The Temptations) (d. 2013)\n 1952: David Hasselhoff, actor și cântăreț american\n 1954: J. Michael Straczynski, autor, scenarist, producător de televiziune american\n 1954: Angela Merkel, politician german, cancelar al Germaniei\n 1963: Letsie al III-lea al Lesotho, actualul monarh al Lesotho\n 1966: Alexandru Gafton, lingvist și filolog român\n 1975: Darude, DJ finlandez\n 1976: Anders Svensson, fotbalist suedez\n 1982: Mihai Pătrașcu, informatician român (d. 2012)\n 2000: Sergiu Ilie Pîrvu, poet și inginer român (v. \"Seară pentru Creație\" - 2020)\n\nDecese \n 924: Eduard cel Bătrân, rege englez (n. 877)\n 1070: Balduin al VI-lea de Flandra (n. 1030)\n 1762: Țarul Petru al III-lea al Rusiei (n. 1728)\n 1790: Adam Smith, economist scoțian (n. 1723)\n 1845: Charles Grey, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1764)\n 1859: Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 1837)\n 1882: Pantazi Ghica, publicist și scriitor român (n. 1831)\n 1894: Leconte de Lisle, poet și traducător francez (n. 1818)\n 1907: Hector Malot, scriitor francez (n. 1830)\n\n 1912: Henri Poincaré, matematician francez (n. 1854)\n 1918: Familia Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei (n. 1868)\n Țarina Alexandra Feodorovna (n. 1872)\n Marea Ducesă Olga (n. 1895)\n Marea Ducesă Tatiana (n. 1897)\n Marea Ducesă Maria (n. 1899)\n Marea Ducesă Anastasia (n. 1901)\n Țareviciul Alexei (n. 1904)\n 1923: Theodor Rosetti, publicist și politician român (n. 1837)\n 1928: Giovanni Giolitti, om de stat italian (n. 1842)\n 1928: Álvaro Obregón, politician mexican, al 39-lea președinte al Mexicului (n. 1880)\n 1944: William James Sidis, matematician american (n. 1898)\n 1952: Charles Plisnier, scriitor belgian, câștigător al Premiului Goncourt în 1937 (n. 1896)\n 1960: Pavel Peter Gojdič, episcop greco-catolic slovac, deținut politic (n. 1888)\n 1989: Masato Ide, scenarist și romancier japonez (n. 1920)\n 1995: Stephen Spender, poet britanic (n. 1909)\n 1995: Juan Manuel Fangio, pilot argentinian de Formula 1 (n. 1911)\n 2002: Gabriela Manole-Adoc, sculptoriță română (n. 1926)\n 2009: Leszek Kołakowski, filosof polonez (n. 1927)\n 2011: Ștefan Sameș, fotbalist român (n. 1951)\n\nSărbători \n\n Irak: Sărbătoare națională. Aniversarea proclamării republicii\n Coreea de Sud :Ziua Constituției (1948)\n Japonia: festivalul Gion Matsuri în Kyoto\n\nNote \n\n \n! 17\n! 07 17" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre 18 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "18 iulie este a 199-a zi a calendarului gregorian și a 200-a zi în anii bisecți. Mai sunt 166 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 586 î.Hr.: Ierusalimul a fost cucerit de Nabucodonosor al II-lea.\n 387 î.Hr.: Celții i-au înfrânt pe romani în bătălia de la Allia.\n 64: Roma a fost cuprinsă de un incendiu de proporții; împăratul Nero s-a folosit de acest eveniment pentru a începe persecuția asupra creștinilor.\n 1290: Regele Eduard I al Angliei emite edictul de expulzare, alungând toți evreii (în număr de aproximativ 16.000) din Anglia până la sfârșitul lunii octombrie.\n 1389: Franța și Anglia sunt de acord cu Armistițiul de la Leulinghem, inaugurând o pace de 13 ani, cea mai lungă perioadă de pace susținută în timpul Războiului de 100 de ani.\n 1658: La Frankfurt, Leopold I este ales Sfânt Împărat Roman.\n 1711: Marea confruntare de la Stănilești dintre forțele ruso–române, conduse de țarul Petru I al Rusiei și de Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, și cele otomane. Victoria turcilor l-a obligat pe Cantemir să–și părăsească tronul și să se refugieze în Rusia, unde a devenit consilierul țarului.\n 1812: Tratatele de la Orebro încetează atât războiul anglo-rus cât și pe cel anglo-suedez.\n 1841: Încoronarea împăratului Pedro al II-lea al Braziliei.\n 1862: Prima ascensiune a vârfului Dent Blanche, unul dintre cei mai înalți din Alpi.\n 1883: Ia ființă Serviciului Meteorologic al României sub conducerea lui Ștefan Hepites. (30 iulie stil nou)\n 1898: Marie și Pierre Curie au anunțat descoperirea unui nou element și au propus să se numească poloniu, după numele țării natale a Mariei Curie, Polonia.\n 1918: A doua zi după uciderea familiei imperiale ruse, Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna, Marele Duce Serghei Mihailovici, Prințul Ioan Constantinovici, Prințul Constantin Constantinovici, Prințul Igor Constantinovici și Prințul Vladimir Palei sunt uciși într-o mină de fier abandonată de către CEKA.\n 1925: Adolf Hitler a publicat manifestul său personal, intitulat Mein Kampf.\n 1942: Al Doilea Război Mondial: Statele Unite declară război Ungariei, Bulgariei și României.\n 1944: Al Doilea Război Mondial: Hideki Tōjō demisionează din funcția de prim-ministru al Japoniei din cauza numeroaselor eșecuri în efortul de război.\n 1955: A luat ființă Adunarea Parlamentară a NATO.\n 1965: A fost lansată stația automată rusească \"Sonda 3\" care a fotografiat partea nevăzută a Lunii.\n 1966: Se lansează misiunea Gemeni 10 cu astronomii John Watts Young și Michael Collins la bord într-o misiune de 70 de ore care include andocarea pe orbită cu vehiculul țintă Agena.\n 1969: Au început lucrările pentru construcția barajului Brazi-Valea Neagră, în cadrul sistemului hidrotehnic Runcu-Baia Mare.\n 1980: India devine cea de-a șasea țară care lansează în spațiu un satelit pe cont propriu.\n 1998: Conflictul din Kosovo. Cel puțin 110 albanezi din Kosovo au fost uciși în luptele de lângă granița cu Albania.\n 2007: Un Airbus A320, al companiei TAM, s-a lovit de o clădire a aeroportului Congonhas din Sao Paulo, incident în urma căruia au murit 200 de oameni.\n2012: Cel puțin șapte oameni au fost uciși, și alți 32 au fost răniți, în urma unui atentat terorist cu bombă plasată într-un autobuz, cu turiști israelieni, aflat la Aeroportul Burgas din Bulgaria.\n\nNașteri \n 1501: Isabela de Burgundia, soția regelui Christian al II-lea al Danemarcei (d. 1526)\n 1552: Rudolf al II-lea, Împărat Roman (d. 1612)\n 1635: Robert Hooke, fizician și matematician englez (d. 1703)\n 1659: Hyacinthe Rigaud, pictor francez (d. 1743)\n\n 1724: Ducesa Maria Antonia de Bavaria, nobilă, compozitoare germană (d. 1780)\n 1811: William Makepeace Thackeray, scriitor englez (d. 1863)\n 1837: Vasil Levski, revoluționar bulgar (d. 1873)\n 1845: Tristan Corbière, poet francez (d. 1875)\n 1853: Hendrik Lorentz, fizician olandez, laureat al Premiului Nobel (d. 1928)\n 1868: Miron Cristea (Elie Cristea), primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, prim-ministru al României (1938-1939) (d. 1939)\n 1900: Nathalie Sarraute, scriitoare franceză (d. 1999) \n 1917: Henri Salvador, cântăreț francez (d. 2008)\n 1918: Nelson Mandela, primul președinte de culoare al Republicii Africa de Sud, laureat al Premiului Nobel (d. 2013)\n 1921: John Glenn, astronaut și politician american (d. 2016)\n 1922: Thomas Kuhn, filosof american (d. 1996)\n 1924: Ioan M. Anton, inginer român, membru al Academiei Române\n 1930: S. Damian, critic literar din România (d. 2012)\n 1933: Evgheni Evtușenko, poet rus (d. 2017)\n 1935: Ioan Holender, impresar austriac originar din România \n 1937: Roald Hoffmann, chimist de origine poloneză, laureat al Premiului Nobel\n 1948: Hartmut Michel, chimist german, laureat Nobel\n 1957: Keith Levene, un muzician, textier și multi-instrumentist englez (d. 2022)\n 1967: Vin Diesel, actor american\n 1968: Florin Piersic junior, actor român \n 1972: Vladimir Vitiuc, politician moldovean\n 1977: Andreea Raicu, manechin, prezentator TV\n 1986: Simon Clarke, ciclist australian\n\nDecese \n 1038: Gunhilda a Danemarcei, prima soție a împăratului Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman (n. c. 1020)\n 1100: Godefroy de Bouillon, cavaler francez (n. 1016)\n 1137: Eric al II-lea al Danemarcei (n. 1090)\n 1488: Alvise Cadamosto, explorator italian (n. 1432)\n 1605: Johann al II-lea, Duce de Saxa-Weimar (n. 1570)\n 1608: Joachim al III-lea Frederic, Elector de Brandenburg (n. 1546)\n 1610: Caravaggio, artist italian (n. 1573)\n 1623: Papa Grigore al XV-lea (n. 1554)\n 1729: Joseph Karl, Conte Palatin de Sulzbach (n. 1694)\n\n 1765: Filip, Duce de Parma (n. 1720)\n 1817: Jane Austen, scriitoare engleză (n. 1775)\n 1872: Benito Juárez García, președinte al Mexicului (1858–1872) (n. 1806)\n 1890: Christian Heinrich Friedrich Peters, astronom germano-american (n. 1813)\n 1909: Carlos, Duce de Madrid, membru senior al Casei de Bourbon (n. 1847)\n 1918: Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna (n. 1864)\n 1918: Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei, fiu al Marelui Duce Mihail Nicolaievici (n. 1869)\n 1918: Prințul Ioan Constantinovici al Rusiei, fiu al Marelui Duce Constantin Constantinovici al Rusiei (n. 1886)\n 1918: Prințul Constantin Constantinovici al Rusiei, fiu al Marelui Duce Constantin Constantinovici al Rusiei (n. 1891)\n 1918: Prințul Igor Constantinovici al Rusiei, fiu al Marelui Duce Constantin Constantinovici al Rusiei (n. 1894)\n 1919: Raymonde de Laroche, prima femeie pilot din lume (n. 1884)\n 1920: Prințul Joachim al Prusiei, fiu al kaiserului Wilhelm al II-lea al Germaniei (n. 1890)\n 1938: Regina Maria a României, soția Regelui Ferdinand I al României (n. 1875)\n 1946: Mauriciu Brociner, militar român de etnie evreiască, participant la Războiul de Independență (n. 1854)\n 1948: Grigore T. Popa, medic român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1892)\n 1968: Corneille Heymans, medic și farmacolog belgian, laureat Nobel (n. 1892)\n 1973: Jack Hawkins, actor britanic (n. 1910)\n 1993: Jean Negulesco, regizor american de origine română, membru de onoare al Academiei Române (n. 1900)\n 1997: Eugene Merle Shoemaker, astronom american (n. 1928)\n 2002: Kyoko Togawa, actriță și cântăreață japoneză (n. 1964)\n 2006: Raoul Șorban, critic de artă român de etnie evreiască (n. 1912)\n 2009: Petre Alexandrescu, istoric român (n. 1930)\n 2010: Mircea Micu, poet, prozator și dramaturg român (n. 1937)\n 2018: Burton Richter, fizician american, laureat Nobel (n. 1931)\n\nSărbători\n\nNote\n\n \n! 18\n! 07 18" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul 19 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "19 iulie este a 200-a zi a calendarului gregorian și a 201-a zi în anii bisecți. Mai sunt 165 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 64: Marele incendiu al Romei durează șase zile și trei părți ale orașului sunt îngropate în cenușă.\n 1553: Lady Jane Grey este înlocuită de Maria I ca regină a Angliei după numai nouă zile de domnie.\n 1821: Încoronarea regelui George al IV-lea al Regatului Unit.\n 1870: Războiul franco-prusac: Franța a declarat război Prusiei. Conflictul se va încheia la 26 februarie 1871 prin înfrângerea Franței.\n 1900: Se deschide prima linie a metroului din Paris.\n 1903: Maurice Garin câștigă primul Tur al Franței.\n 1922: A avut loc primul meci al echipei de tenis a României în Cupa Davis (India–România: 5–0).\n 1922: Judecătorul italian Paolo Borsellino, un luptător dedicat împotriva mafiei, moare în explozia unei bombe de mașină la Palermo. Împreună cu el au fost uciși și cinci agenți din escorta lui.\n 1952: Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Helsinki, Finlanda.\n 1954: A fost lansat primul disc single semnat Elvis Presley – That' s All Right.\n 1965: La Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu a fost ales în funcția de secretar general al Partidului. (19/24)\n 1980: Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Moscova, URSS.\n 1996: Senatul Statelor Unite ale Americii a aprobat prin consens proiectul de lege care prevede acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate, pe bază permanentă României.\n 1996: La Atlanta (SUA) se desfășoară a XXVI-a ediție a Jocurilor Olimpice; delegația României cuprinde 168 de sportivi participanți la 18 dintre cele 31 discipline olimpice. Prin numărul de medalii obținute, România se clasează pe locul 14, cu patru medalii de aur, patru de argint și șase de bronz.\n 2005: Alegeri parlamentare în Burundi.\n 2013: Alpiniștii Zsolt Török, Marius Gane, Aurel Sălășan și Teo Vlad au cucerit, în premieră românească, vârful pakistanez Nanga Parbat, înalt de 8125 m.\n 2022: Cel puțin 12.000 de oameni sunt uciși din cauza valurilor de căldură extreme care lovesc o mare parte din Europa, provocând în plus incendii majore, întreruperi de călătorie și temperaturi record în multe țări.\n\nNașteri \n 1681: Henrietta Godolphin, Ducesă de Marlborough (d. 1733)\n 1813: Isidore Pils, pictor francez (d. 1875)\n 1814: Samuel Colt, industrialist și inventator american (d. 1862)\n 1822: Prințesa Augusta de Cambridge (d. 1916)\n 1834: Edgar Degas, pictor francez (d. 1917)\n 1890: George al II-lea din dinastia Oldenburg, rege al Greciei (1922-1923; 1935-1947) (d. 1947)\n\n 1893: Vladimir Maiakovski, poet rus (d. 1930)\n 1896: A.J. Cronin, scriitor scoțian (d. 1981)\n 1907: Constantin Drâmbă, astronom și matematician român, membru al Academiei Române (d. 1997)\n 1923: Constantin Țoiu, prozator român (d. 2012)\n 1930: Pompiliu Teodor, istoric român, membru al Academiei Române (d. 2001)\n 1932: Alexandru Moșanu, istoric și politician basarabean (d. 2017)\n 1934: Tita Chiper, ziaristă română, scenaristă de filme de animație, autoare de proză pentru copii (d. 2002)\n 1946: Ilie Năstase, jucător român de tenis\n 1947: Brian May, muzician englez\n 1948: Argentina Menis, sportivă română, aruncătoare de disc, medaliată olimpic\n 1948: Alexandru Neagu, fotbalist român (d. 2010)\n 1953: Daniela Buruiană-Aprodu, politician român\n 1954: Elena Ștefoi, poetă, publicistă și diplomată română\n 1984: Diana Mocanu, înotătoare română\n\nDecese \n 1374: Francesco Petrarca, poet italian (n. 1304)\n 1415: Filipa de Lancaster, soția regelui Ioan I al Portugaliei (n. 1359)\n 1687: Laura Martinozzi, ducesă de Modena (n. 1637)\n 1702: Frederic al IV-lea de Holstein-Gottorp, duce de Schleswig (n. 1671)\n 1810: Louise de Mecklenburg-Strelitz, regină a Prusiei (n. 1776)\n 1814: Matthew Flinders, navigator și cartograf englez (n. 1774)\n 1891: Pedro Antonio de Alarcón, scriitor spaniol (n. 1833)\n\n 1931: Nicolae Paulescu, medic român, descoperitorul insulinei (n. 1869)\n 1956: József Babay, scriitor, romancier, poet și dramaturg maghiar (n. 1898)\n 1976: Henri Catargi (Togo), pictor român (n. 1894)\n 1982: Hugh Everett, fizician american (n. 1930)\n 1992: Paolo Borsellino, magistrat italian anti-mafia (n. 1940)\n 1993: Dionisie M. Pippidi, arheolog, epigrafist și istoric român, membru al Academiei Române (n. 1905)\n 2009: Frank McCourt, scriitor american, laureat al premiului Pulitzer (n. 1930)\n 2011: Arsenie Papacioc, duhovnic român (n. 1914)\n 2014: James Garner, actor american (n. 1928)\n 2014: Skye McCole Bartusiak, actriță americană de film și televiziune (n. 1992)\n 2015: Ghennadi Selezniov, politician rus (n. 1947)\n 2019: Rutger Hauer, actor olandez (n. 1943)\n\nSărbători\n\nNote\n\nLegături externe\n\n \n! 19\n! 07 19" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre 20 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "20 iulie este a 201-a zi a calendarului gregorian și a 202-a zi în anii bisecți. Mai sunt 164 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 802: Carol cel Mare primește cadou de la califul Harun al-Rashid, la Aachen, elefantul Abul Abbas, împreună cu alte daruri.\n 1402: Bătălia de la Ankara - Timur, conducător al Imperiului Timurid, învinge forțele Imperiului Otoman ale sultanului Baiazid I.\n 1514: În urma înfrângerii răscoalei țărănești condusă de el, Gheorghe Doja a fost torturat și executat din ordinul lui Ioan Zapolya.\n 1552: După cucerirea Timișoarei, Banatul devine parte a Imperiului Otoman.\n 1810: Cetățenii din Bogotá, Columbia, declară independența față de Spania.\n 1848: Manifestație de protest pe câmpia de la Filaret („Câmpia Libertății\") împotriva încălcării teritoriului țării de către armata otomană pe 19 iulie (20 iulie/1 august)\n 1885: A fost legalizat fotbalul profesionist în Marea Britanie.\n 1896: A apărut ziarul „Liga ortodoxă\", sub conducerea lui Alexandru Macedonski.\n 1906: Finlanda este prima țară europeană care a introdus dreptul de vot al femeilor activ și pasiv.\n 1923: Mexicanul Pancho Villa se deplasează cu mașina personală, însoțit de garda de corp înarmată, spre Hidalgo del Parral; ucigași angajați de președintele mexican Alvaro Obregon îl atacă și îl ucid cu 47 de gloanțe.\n 1927: Prințul Mihai, devine, la numai 5 ani, rege al României, în urma decesului bunicului său, Regele Ferdinand I.\n 1940: Danemarca părăsește Liga Națiunilor.\n 1944: Adolf Hitler supraviețuiește atentatului din 20 iulie 1944, o încercare de asasinat condusă de colonelul Claus von Stauffenberg.\n 1944: La Bombay, India, autoritățile anunță o epidemie holerică care a ucis 34.000 de oameni în trei luni.\n 1951: Regele Abdullah I al Iordaniei este asasinat de un palestinian în timp ce participa la rugaciunile de vineri în Ierusalim.\n 1952: Ceremonia de deschidere a celei de-a XV-a ediție a Jocurilor Olimpice la Helsinki, Finlanda.\n 1969: Programul Apollo: Apollo 11 realizează cu succes prima aterizare cu echipaj uman pe Lună, în Marea Liniștii. Americanii Neil Armstrong și Buzz Aldrin devin primii oameni care vor merge pe Lună, aproape 7 ore mai târziu.\n 1974: Ocupația turcească a Ciprului: forțe din Turcia invadează Cipru, după o lovitură de stat organizată de dictatorul Greciei, împotriva președintelui Makarios.\n 1976: Nava spațială americană Viking 1 a atins suprafața planetei Marte.\n 1992: Václav Havel demisionează din funcția de președinte al Cehoslovaciei.\n 2021: Omul de afaceri american Jeff Bezos zboară în spațiu la bordul lui New Shepard NS-16 operat de compania sa privată de zboruri spațiale Blue Origin.\n\nNașteri \n\n 356 î.Hr.: Alexandru cel Mare, rege macedonean (d.323 î.Hr.) \n 1304: Francesco Petrarca, poet italian (d. 1374)\n 1760: Marguerite Émilie Chalgrin, pictoriță franceză (d. 1794)\n 1821: Alexandru Zane, pașoptist (d. 1880)\n 1847: Max Liebermann, pictor german (d. 1935)\n 1862: Paul Bujor, zoolog român (d. 1952)\n 1864: Erik Axel Karlfeldt, scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1931)\n\n 1868: Miron Cristea, primul patriarh al BOR (d. 1939)\n 1902: Sabba S. Ștefănescu, geofizician român (d. 1994)\n 1906: Călin Alupi, pictor și profesor de pictură român (d. 1988)\n 1912: George Johnston, scriitor australian (d. 1970)\n 1919: Edmund Hillary, alpinist neo-zeelandez, primul care a escaladat Everestul (d. 2008)\n 1927: Matilda Caragiu Marioțeanu, lingvist român, membru corespondent al Academiei Române (d. 2009)\n 1928: Pavel Kohout, scriitor ceh\n 1933: Ciprian Foiaș, matematician american de origine română (d. 2020)\n 1933: Cormac McCarthy, autor de romane american (d. 2023)\n \n 1934: Uwe Johnson, scriitor german (d. 1984)\n 1937: Ilie Datcu, fotbalist român\n 1938: Diana Rigg, actriță engleză (d. 2020)\n 1938: Natalie Wood, actriță americană (d. 1981)\n 1940: Dan Voiculescu, compozitor român (d. 2009)\n 1943: Linda Crockett, scriitoare americană\n 1943: Adrian Păunescu, poet, prozator, jurnalist și politician român, membru de onoare al Academiei de Științe a Republicii Moldova (2010), (d. 2010)\n 1947: Carlos Santana, muzician american de origine mexicană\n 1947: Gerd Binnig, fizician german, laureat al Premiului Nobel\n 1953: Dave Evans, cântăreț australian (AC/DC și Rabbit)\n 1973: Haakon, Prințul Moștenitor al Norvegiei\n 1977: Cristian Ghinea, politician, politolog și publicist roman\n 1980: Gisele Bündchen, fotomodel, actriță braziliancă de origine germană\n\nDecese \n 985: Antipapa Bonifaciu al VII-lea\n 1031: Regele Robert al II-lea al Franței (n. 972)\n 1454: Ioan al II-lea al Castiliei (n. 1405)\n 1514: Gheorghe Doja, conducătorul războiului țărănesc de la 1514, din Transilvania (ucis)\n 1524: Claude a Franței, soția lui Francisc I al Franței (n. 1499)\n 1816: Gavrila Derjavin, poet rus (n. 1743)\n\n 1866: Bernhard Riemann, matematician german (n. 1826)\n 1903: Papa Leon al XIII-lea (Vincenzo Gioacchino Pecci) (n. 1810)\n 1923: Pancho Villa, general mexican (n. 1878) (ucis)\n 1927: Ferdinand I, rege al României (1914-1927) (n. 1865)\n 1933: Prințesa Elisabeth de Anhalt, ducesă de Mecklenburg-Strelitz (n. 1857)\n 1937: Guglielmo Marconi, fizician italian, laureat al Premiului Nobel (n. 1874)\n 1945: Paul Valéry, poet francez (n. 1871)\n 1951: Abdullah I al Iordaniei (n. 1882)\n 1951: Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei (n. 1882)\n 1976: Joseph Rochefort, ofițer de marină și criptanalist american (n. 1924)\n 1990: Serghei Paradjanov, regizor georgian de film (n. 1924)\n\n 1994: Paul Delvaux, pictor belgian (n. 1897)\n 2004: Antonio Gades, renumit dansator și coregraf spaniol de flamenco (n. 1936)\n 2006: Gérard Oury, regizor francez (n. 1919)\n 2007: Kai Siegbahn, fizician suedez (n. 1918)\n 2011: Lucian Freud, pictor britanic (n. 1922)\n 2014: Constantin Lucaci, sculptor român (n. 1923)\n 2016: Radu Beligan, actor român de teatru și film (n. 1918)\n 2017: Chester Bennington, muzician, cantautor și actor american (n. 1976)\n 2023: Dan Matei Agathon, politician român (n. 1949)\n\nSărbători \n\n Sărbători religioase\n Sf. Ilie, profet israelit (calendarul ortodox, catolic, evanghelic)\n Sf. Margareta de Antiohia (calendarul anglican, evanghelic, catolic)\n Zile onomastice\n Ilie, Margareta\n Sărbători civile \n Columbia: Independența față de Spania (1831)\n România: Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene\n România: Ziua energeticianului, marcată din 1992 de lucrătorii din sectorul energetic în ziua de Sf. Ilie\n România: Târgul de fete de pe Muntele Găina (se organizează în cea mai apropiată duminică de 20 iulie)\n Germania: Atentatul din 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler\n\nNote\n\n \n! 20\n! 07 20" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre 21 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "21 iulie este a 202-a zi a calendarului gregorian, a 203-a zi în anii bisecți. Mai sunt 163 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 356 î.Hr.: Templul zeiței Artemis din Efes, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, a fost distrus prin incendiere de un anume Herostratus.\n 230: Papa Ponțian îi succede Papei Urban ca cel de-al 18-lea papă.\n 285: Dioclețian îl numește pe Maximian ca Cæsar și co-conducător.\n 1242: Bătălia de Taillebourg: Ludovic al IX-lea al Franței pune capăt revoltei vasalilor săi, Henric al III-lea al Angliei și Hugh al X-lea de Lusignan.\n 1718: Tratatul de la Passarowitz: Imperiul Otoman cedează Austriei Banatul, Oltenia, nordul Serbiei și al Bosniei.\n 1831: Începe domnia regelui Leopold I, primul rege al belgienilor.\n 1861: La București, pe scena Teatrului cel Mare (ulterior Teatrul Național), a avut loc prima reprezentație a piesei \"Hamlet\", de William Shakespeare, avându-l în rolul principal pe Mihail Pascaly, primul actor român care l-a întruchipat pe Hamlet.\n 1861: Prima mare bătălie a Războiului Civil American, denumită prima bătălie de pe Bull Run, s-a încheiat cu victoria armatei confederate.\n 1873: Primul jaf de tren de la vestul râului Mississippi a fost înfăptuit de temutul bandit american Jesse James.\n 1880: Poetul Alexandru Macedonski publică, în revista \"Literatorul\", articolul \"Despre logica poeziei\", considerat a fi primul manifest al poeziei române moderne.\n 1906: Alfred Dreyfus este reintegrat în armată cu gradul de căpitan.\n 1914: Consiliul de Coroană, întrunit la Sinaia, proclamă poziția de neutralitate a României în Primul Război Mondial.\n 1917: Aleksandr Kerenski devine primul ministru al Rusiei.\n 1925: Procesul Scopes: În Dayton, Tennessee, profesorul de biologie de liceu John Scopes este găsit vinovat că a predat Teoria evoluționistă în clasă și amendat cu 100 de dolari.\n 1938: Prin tratatul de pace care a pus capăt războiului dintre Bolivia și Paraguay, Bolivia a pierdut aproape o treime din teritoriul său, dar și-a păstrat domeniile sale de petrol, la poalele Anzilor, în timp ce Paraguay aproape și-a dublat teritoriul.\n 1941: Primul bombardament al aviației germane asupra Moscovei.\n 1944: Colonelul Claus von Stauffenberg și ceilalți complici la asasinarea eșuată împotriva lui Adolf Hitler, sunt executați la Berlin, Germania. \n 1945: Președintele american Harry S. Truman a aprobat ordonanța prin care se aproba folosirea bombelor atomice.\n 1954: Primul Război din Indochina: Conferința de la Geneva împarte Vietnamul în Vietnamul de Nord și Vietnamul de Sud.\n 1960: Navigatorul și aviatorul britanic Francis Chichester, a sosit la New York, la bordul vasului \"Gypsy Moth II\", după o călătorie în jurul lumii ce a durat doar nouă luni și o zi.\n 1969: La aproape 7 ore după ce modul lunar a aselenizat, astronauții americani Neil Armstrong și Edwin \"Buzz\" Aldrin devin primii oameni care pășesc pe Lună, în timpul misiunii Apollo 11 (20 iulie în America de Nord).\n 1969: A fost inaugurat Combinatul petrochimic Pitești.\n 1970: După 11 ani de construcție este finalizat barajul Aswan din Egipt.\n 1971: A fost dată în exploatare definitivă ecluza românească de la Porțile de Fier.\n 1983: La stația Vostok din Antarctica de Est, se înregistrează cea mai scăzută temperatură de pe Pământ, -89,2 °C (−128.6 °F; 184.0 K). \n 1984: CPEx al CC al PCR a hotărât construirea canalului navigabil Poarta-Albă-Midia-Năvodari și a canalului navigabil Dunăre-București.\n 2005: La 14 zile de la atacurile teroriste din Londra sunt din nou găsite bombe la Londra, de data aceasta însă nu au fost detonate.\n 2007: Apare ultimul volum din seria Harry Potter.\n 2008: Radovan Karadžić a fost arestat la Belgrad în cadrul unui mandat internațional de arestare a Tribunalul de la Haga.\n 2011: Programul Space Shuttle al NASA se încheie cu aterizarea navetei spațiale Atlantis în misiunea STS-135 la Centrul spațial Kennedy al NASA.\n 2013: Prințul Filip al Belgiei a devenit rege al belgienilor în urma abdicării tatălui său, Albert al II-lea al Belgiei.\n 2022: Peștele-spadă chinezesc, una dintre cele mai mari specii de pești de apă dulce din lume, este declarat oficial dispărut de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii.\n\nNașteri \n 1414: Papa Sixtus al IV-lea (d. 1484)\n 1616: Anna de' Medici, arhiducesă de Austria (d. 1676)\n 1620: Jean Picard, astronom francez (d. 1682)\n 1808: Simion Bărnuțiu, istoric și estetician român, conducător al Revoluției de la 1848 din Transilvania (d. 1864)\n 1821: Vasile Alecsandri, poet, dramaturg, politician român (d. 1890)\n\n 1858: Maria Cristina de Austria, a doua soție a regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei (d. 1929)\n 1858: Lovis Corinth, pictor german (d. 1925)\n 1890: Constantin Pârvulescu, astronom, astrofizician român (d. 1945)\n 1891: Jean Yonnel, actor francez, originar din România (d. 1968)\n 1893: Hans Fallada, scriitor german (d. 1947)\n 1899: Ernest Miller Hemingway, scriitor american, laureat al Premiului Nobel (d. 1961)\n 1905: Constantin Ionescu, chimist și farmacist român (d. 1956)\n 1907: Dimitrie Macrea, lingvist român, membru al Academiei Române (d. 1988)\n 1920: Violeta Zamfirescu, poetă și prozatoare română (d. 2006)\n 1923: Rudolph Arthur Marcus, chimist canadian, laureat al Premiului Nobel în 1992\n\n 1932: Corneliu Leu, prozator și dramaturg român (d. 2015)\n 1948: Cat Stevens, cântăreț și compozitor englez\n 1951: Robin Williams, actor american (d. 2014)\n 1953: Dénes Seres, politician român\n 1955: Dan Chișu, regizor român\n 1966: Sorin Gabriel Zamfir, politician român\n 1971: Paul Anastasiu, pictor și sculptor francez de origine română\n 1971: Charlotte Gainsbourg, actriță și cântăreață franceză\n 1974: Alina Chivulescu, actriță română\n 1981: Victor Hănescu, jucător român de tenis\n 1983: Eivør Pálsdóttir, cântăreață de origine feroeză\n\nDecese \n 1425: Manuel al II-lea Paleologul, împărat bizatin (n. 1350)\n 1719: Marie Louise Élisabeth de Orléans, membră a Casei de Orléans (n. 1695)\n 1862: Prințul Bernhard de Saxa-Weimar-Eisenach (n. 1792)\n 1907: Nicolae Grigorescu, pictor român (n. 1838)\n 1919: Eremia Grigorescu, general român, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărășești, ministru de război (n. 1863)\n 1922: Gemal Pașa, comandant militar și om politic turc (n. 1872)\n 1944: Claus von Stauffenberg, ofițer german, conducătorul complotului din 20 iulie împotriva lui Hitler (n. 1907) (ucis)\n\n 1960: Massimo Bontempelli, scriitor italian (n. 1878)\n 1969: Lou Albert-Lasard, pictoriță franceză (n. 1885)\n 1986: Ion Caraion (Stelian Diaconescu), poet, eseist și traducător român (n. 1923)\n 1998: Alan Shepard, astronaut american (n. 1923)\n 2004: Jerry Goldsmith, compozitor american (n. 1929)\n 2011: Mircea Ivănescu, poet, scriitor eseist și traducător român (n. 1931)\n 2020: Valeriu Cazacu, actor din Republica Moldova (n. 1948)\n 2022: Uwe Seeler, jucător și antrenor german de fotbal (n. 1936)\n 2023: Tony Bennett, cântăreț american de jazz (n. 1926)\n\nSărbători \n\n Cuv. Simeon din Emesa și Ioan Pustnicul (sec. al VI-lea); Sf. Proroc Iezechiel (calendar bizantin)\n Sf. Laurențiu de Brindisi (1559-1619), preot și învățător (calendar latin)\n Belgia: Ziua națională - se aniversează instaurarea monarhiei - depunerea jurământului de către primul rege, Leopold I (dinastia Saxa-Coburg), în 1831\n\nNote\n\n \n! 21\n! 07 21" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre 22 iulie." }, { "from": "assistant", "value": "22 iulie este a 203-a zi a calendarului gregorian și a 204-a zi în anii bisecți. Mai sunt 162 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1209: Simon de Montfort, lider al Cruciadei Albigensiene, pradă orașul Beziers, ucigând cathari și catolici deopotrivă.\n 1298: Edward I al Angliei i-a învins pe scoțienii lui William Wallace în bătălia de la Falkirk.\n 1451: Umanistul italian Poggio Bracciolini menționează, în lucrarea \"Disceptationes convivales\", latinitatea limbii române, precum și continuitatea elementului romanic în cuprinsul vechii Dacii, din vremea împăratului Traian.\n 1456: Strălucită victorie, la Belgrad, a lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei, împotriva puternicei armate otomane conduse de Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului. În urma acestei victorii, Papa Calixt al III-lea l–a caracterizat pe Iancu de Hunedoara drept „atletul cel mai puternic – unic – al lui Christos\".\n 1812: În cadrul Războiului Peninsular, ducele de Wellington Arthur Wellesley a învins armatele franceze în bătălia de la Salamanca.\n 1946: A fost creată Organizația Mondială a Sănătății (OMS), instituție specializată a Națiunilor Unite, cu sediul la Geneva; funcționează, efectiv, de la 7 aprilie 1948 (România este membru al OMS din 1948).\n 1946: Organizația sionistă teroristă \"Irgun\" bombardează hotelul \"Regele David\" din Ierusalim, locul administrației civile și comandamentul militar pentru Mandatul britanic pentru Palestina; au rezultat 91 de decese.\n 1950: Regele Leopold al III-lea al Belgiei se întoarce din exil însoțit de proteste. Peste un an, la 16 iulie 1951, va abdica în favoarea fiului său cel mare, Baudouin I. \n 2000: Fostul premier al Pakistanului, Nawaz Sharif (17 februarie 1997 - 12 octombrie 1999), a fost condamnat de un tribunal anti-corupție din Attock la 14 ani închisoare, sub acuzația de evaziune fiscală.\n 2005: Microsoft anunță numele final al noului sistem de operare: \"Windows Vista\".\n 2009: Cea mai lungă eclipsă totală de Soare din secolul al XXI-lea. Durata maximă a fost de 6 minute și 39 de secunde pe coasta Asiei de sud-est. O eclipsă mai lungă va fi posibilă în iunie 2132. \n 2011: 77 de oameni sunt uciși în cele două atacuri teroriste din Norvegia, atacuri comise de extremistul de dreapta Anders Behring Breivik.\n 2016: În Kuweit, temperaturile au ajuns la 54 de grade Celsius, cea mai mare temperatură înregistrată pe glob în timp ce în Irak, în orașul antic Basra, s-au înregistrat 53,9 grade Celsius. Organizația Mondială de Meteorologie a omologat temperaturile. Recordul mondial de temperatură (56,7 grade Celsius) a fost înregistrat la ferma Furnace Creek din Valea Morții, California, la 10 iulie 1913 însă este contestat pe motiv ca a fost măsurat cu instrumente inexacte acum peste 100 de ani.\n\nNașteri \n 1478: Filip I al Castiliei (d. 1506)\n 1519: Papa Inocențiu al IX-lea (d. 1591)\n 1535: Ecaterina Stenbock, a treia soție a regelui Gustav I al Suediei (d. 1621)\n 1671: Ludwig Rudolf, Duce de Brunswick-Lüneburg, bunicul împărătesei Maria Terezia a Austriei (d. 1735)\n 1713: Jacques-Germain Soufflot, arhitect francez (d. 1780)\n 1784: Friedrich Wilhelm Bessel, matematician german, astronom și geodez (d. 1846)\n 1795: Gabriel Lamé, matematician francez și fizician (d. 1870)\n 1800: Jakob Lorber, scriitor austriac și muzician (d. 1864)\n 1821: Cesare Dell'Acqua, pictor italian (d. 1905)\n 1822: Gregor Mendel, părintele geneticii (d. 1884)\n\n 1831: Împăratul Kōmei, al 121-lea împărat al Japoniei (d. 1867)\n 1848: Adolphus Frederic al V-lea, Mare Duce de Mecklenburg (d. 1914)\n 1878: Janusz Korczak, medic polonez, autor de cărți pentru copii și pedagog (d. 1942)\n 1882: Edward Hopper, pictor american (d. 1967)\n 1887: Gustav Ludwig Hertz, fizician german, laureat Nobel (d. 1975)\n 1894: Oskar Maria Graf, scriitor german (d. 1967)\n 1898: Alexander Calder, sculptor american (d. 1976)\n 1916: Marcel Cerdan, boxer francez (d. 1949)\n 1923: Bob Dole, politician american (d. 2021)\n 1926: Serghei Baruzdin, poet sovietic rus (d. 1991)\n 1926: Zoltán Vadász, actor român de origine maghiară (d. 1989)\n 1930: Elena Busuioc, cercetătoare română în arheologie\n 1934: Leon Rotman, canoist român\n 1934: Louise Fletcher, actriță americană (d. 2022)\n 1938: Terence Stamp, actor bitanic\n 1940: Alexandre Revcolevschi, chimist francez de origine română\n 1941: Peter Paulhoffer, actor german născut în România (d. 1993)\n 1945: Daniel Turcea, poet român (d. 1979)\n 1946: Mireille Mathieu, cântăreață franceză\n\n 1946: Petre Roman, politician român\n 1946: Danny Glover, actor american\n 1947: Albert Brooks, actor și comedian american\n 1947: Mihaela Peneș, atletă română\n 1947: Don Henley, muzician american\n 1949: Alan Menken, compozitor american\n 1951: György Frunda, politician român\n 1951: Patriarhul Daniel (n. Dan Ilie Ciobotea), patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (2007-prezent), membru de onoare al Academiei Române\n 1955: Willem Dafoe, actor american\n 1963: Emilio Butragueño, fotbalist spaniol\n 1964: John Leguizamo, actor columbian\n 1964: David Spade, actor american\n 1965: Shawn Michaels, wrestler american\n\n 1967: Ileana Șipoteanu, solistă română de muzică ușoară\n 1968: Karin Scheele, politiciană austriacă, membră a Parlamentului European\n 1973: Rufus Wainwright, cântăreț și textier canadian-american\n 1974: Geta Burlacu, cântăreață din Republica Moldova\n 1978: Dennis Rommedahl, fotbalist danez\n 1980: Scott Dixon, pilot neozeelandez\n 1980: Dirk Kuyt, fotbalist olandez\n 1980: Marco Marchionni, fotbalist italian\n 1980: Kate Ryan, cântăreață belgiană\n 1983: Arsenium, muzician din Republica Moldova\n 1992: Selena Gomez, actriță și cântăreață americană\n 2013: Prințul George de Cambridge, primul copil al Prințului William, strănepot al Reginei Elisabeta a II-a\n\nDecese \n 1461: Carol al VII-lea al Franței (n. 1403)\n 1540: Ioan I Zápolya, rege al Ungariei (n. 1487)\n\n 1676: Papa Clement al X-lea (n. 1590)\n 1684: Josefa de Óbidos, pictoriță portugheză (n. 1630)\n 1746: Infanta Maria Teresa Rafaela a Spaniei (n. 1726)\n 1802: Marie François Xavier Bichat, anatomist francez (n. 1771)\n 1826: Giuseppe Piazzi, astronom, matematician și astrolog italian (n. 1746)\n 1832: Împăratul Napoleon al II-lea al Franței (n. 1811)\n 1845: Heinrich von Bellegarde, feldmareșal austriac (n. 1756)\n 1853: Christoffer Wilhelm Eckersberg, pictor danez (n. 1783)\n 1908: William Randal Cremer, parlamentar liberal, pacifist britanic, laureat Nobel (n. 1828)\n 1909: Detlev von Liliencron, poet și scriitor german (n. 1844)\n 1915: Sandford Fleming, geograf, inginer și inventator scoțiano-canadian (n. 1827)\n 1924: Mariano Barbasán, pictor spaniol (n. 1864)\n 1926: Friedrich von Wieser, econom austriac (n. 1851)\n 1968: Giovannino Guareschi, scriitor italian (n. 1908)\n 1972: Max Aub, scriitor spaniol (n. 1903)\n 1979: Sándor Kocsis, fotbalist și antrenor de fotbal maghiar (n. 1929)\n\n 1934: John Dillinger, gangster american (n. 1903)\n 1938: Ionel Fernic, compozitor român (n. 1901)\n 1939: Ioan I. Mironescu, scriitor român (n. 1883)\n 1958: Mihail Zoșcenko, scriitor rus (n. 1895)\n 1967: Carl Sandburg, poet american (n. 1878)\n 1968: Giovannino Guareschi, scriitor italian (n. 1908)\n 1970: George Johnston, scriitor australian (n. 1912)\n 1986: Aurelian Andreescu, cântăreț român (n. 1942)\n 1987: Eugen Bartha, antrenor de handbal de etnie maghiară din România (n. 1936)\n 1990: Manuel Puig, scriitor argentinian (n. 1932)\n 1997: Vladimir Andrunachievici, matematician moldovean (n. 1917)\n 1998: Alan Shepard, astronaut american (n. 1923)\n 2000: Claude Sautet, regizor francez (n. 1924)\n 2001: Vlad Mugur, regizor român de teatru (n. 1927)\n 2004: Sacha Distel, cântăreț francez (n. 1933)\n 2006: Herbert Walther, fizician german (n. 1935)\n 2007: Ulrich Mühe, actor german (n. 1935)\n 2008: Dan Slușanschi, clasicist și filolog român (n. 1943)\n 2017: Dumitru Lupu, compozitor român (n. 1952)\n 2019: Christopher C. Kraft Jr., inginer aerospațial american și manager al NASA (n. 1924)\n\nSărbători \n\n Sfânta Maria Magdalena, cel mai important discipol al lui Isus Hristos (calendar evanghelic, anglican, catolic, ortodox, armean, copt)\n\nNote\n\n \n! 22\n! 07 22" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] p23 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "23 iulie este a 204-a zi a calendarului gregorian și a 205-a zi în anii bisecți. Mai sunt 161 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1601: Mihai Viteazul dictează memoriul către marele duce al Toscanei, Fernando I de Medici, păstrat numai în traducere, prima autobiografie din literatura română.\n 1829: William Burt a conceput prima mașină de scris din lume.\n 1859: A apărut, la București, prima publicație a Armatei Române, \"Observatorul militar, diariu, politicu și scientificu\" (până la 3 decembrie 1859; din 22 iulie 1994 apare seria nouă).\n 1862: Serviciul de poștă a intrat în administrația statului; s-a înființat Direcția centrală a poștelor. (23 iulie/4 august)\n 1881: La Liège, Belgia, s-a înființat Federația Internațională de Gimnastică, cea mai veche federație sportivă internațională.\n 1903: Ford Motor Company aduce Modelul A pe piața americană.\n 1914: Imperiul austro-ungar a emis un ultimatum Serbiei, după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand. Actul a precedat izbucnirea Primului Război Mondial.\n 1921: A fost semnată Convenția de la Paris (Belgia, Franța, Marea Britanie, Grecia, Italia, România, Regatul sârbilor, croaților și slovenilor și Cehoslovacia). Convenția stabilea statutul definitiv al Dunării: navigația pe Dunăre era liberă și deschisă tuturor pavilioanelor în condiții de egalitate completă, pe tot parcursul navigabil al fluviului și pe toată rețeaua internaționalizată.\n 1942: Poet bulgar și liderul comunist Nikola Vaptsarov este executat prin împușcare.\n 1952: Ultimul rege egiptean Farouk a fost răsturnat de o lovitură de stat militară condusă de Ali Muhammad Naguib și Gamal Abdel Nasser, punând astfel capăt domniei dinastiei Muhammad Ali.\n 1959: Vizita lui Richard Nixon în URSS (23–31 iulie)\n 1968: Exercitând presiuni asupra guvernului liberal cehoslovac, sovieticii anunță desfașurarea, la scară largă, de manevre militare în apropiere de Cehoslovacia.\n 1984: Vanessa Williams devine prima Miss America care demisionează atunci când renunță la coroană după ce au apărut fotografii nud ale ei în revista Penthouse.\n 1986: La Londra, Prințul Andrew, Duce de York se căsătorește cu Sarah Ferguson la Westminster Abbey.\n 1991: Banca Națională a României emite norme privind înființarea și funcționarea caselor de schimb valutar.\n 1995: Americanii Thomas Hale și Alan Bopp au descoperit, independent unul de altul, cometa Hale-Bopp, la mare distanță de Soare.\n 1999: Prințul Moștenitor Mohammed Ben Al-Hassan este încoronat ca regele Mohammed al VI-lea al Marocului după decesul tatălui său.\n 2000: Șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale G-8, reuniți la Nago, Japonia, au adoptat Declarația finală a summitului din Okinawa, care își propunea \"să atace în profunzime cauzele conflictelor și sărăciei\" din lume.\n 2022: Organizația Mondială a Sănătății (OMS) declară recentul focar de variola maimuței o urgență de sănătate publică de interes internațional, deoarece numărul cazurilor raportate depășește 17.000 în 75 de țări.\n\nNașteri \n 1503: Anna a Boemiei și Ungariei (d. 1547)\n 1649: Papa Clement al XI-lea (d. 1721)\n 1854: Norbert Goeneutte, pictor, ilustrator și gravor francez (d. 1894)\n 1860: Georg Achen, pictor danez (d. 1912)\n 1869: Gheorghe Adamescu, istoric literar, membru al Academiei Române (d. 1942)\n 1872: Edward Wilson, fizician, explorator polar, istoric natural, pictor și ornitolog englez (d. 1912)\n 1886: Walter Schottky, fizician și inventator german (d. 1976)\n 1888: Raymond Chandler, scriitor american (d. 1959)\n 1892: Haile Selassie I, împărat al Etiopiei (d. 1975)\n\n 1908: Elio Vittorini, scriitor italian (d. 1966)\n 1912: Moses Rosen, fost șef al Cultului Mozaic din România (d. 1994)\n 1913: Gherasim Luca, poet și prozator evreu român (d. 1994)\n 1920: Amália Rodrigues, cântăreață și actriță portugheză (d. 1999)\n 1925: Nicolae Boșcaiu, biolog român, membru titular al Academiei Române (d. 2008)\n 1933: Radu Popa, arheolog român (d. 1993) \n 1961: Martin Gore, muzician englez, membru al formației Depeche Mode\n 1961: Woody Harrelson, actor american nominalizat de multe ori la premiile Oscar și Golden Globe\n 1965: Slash, chitarist, compozitor, muzician britanico-american (Guns'N'Roses, Velvet Revolver)\n 1967: Philip Seymour Hoffman, actor și regizor american (d. 2014)\n 1972: Marlon Wayans, actor, producător, scenarist și regizor american \n 1982: Paul Wesley, actor american\n 1989: Daniel Radcliffe, actor englez\n\nDecese \n 1692: Gilles Menage, poet francez (n. 1613)\n 1757: Domenico Scarlatti, compozitor italian (n. 1685)\n 1851: Constantin Daniel Rosenthal, pictor și revoluționar pașoptist (n. 1820)\n 1885: Ulysses Simpson Grant, general american și cel de-al 18-lea președinte al Statelor Unite (n.1822)\n 1912: Eugénie Salanson, pictoriță franceză (n. 1836)\n\n 1916: William Ramsay, chimist scoțian (n. 1852) \n 1920: Teodor V. Ștefanelli (Theodor V. Ștefaniu), istoric și scriitor, membru al Academiei Române (n. 1849)\n 1951: Philippe Pétain, Mareșal al Franței (n. 1856)\n 1955: Gheorghe Spacu, chimist, academician. (n. 1883)\n 1966: Montgomery Clift, actor american (n. 1920)\n 1999: Regele Hassan al II-lea al Marocului (n. 1929)\n 2009: Dan Setlacec, medic și profesor de chirurgie român (n. 1921)\n 2011: Amy Winehouse, cântăreață britanică (n. 1983)\n 2012: Maria Emanuel, Margraf de Meissen, Șeful Casei de Saxonia (n. 1926)\n 2013: Djalma Santos, fotbalist brazilian (n. 1929)\n\nSărbători \n\n România -- Ziua presei militare române\n Egipt -- Ziua națională - Aniversarea Revoluției (1952)\n Biserica Catolică—Sfânta Brigita (1303 - 1373)\n\nNote\n\n \n! 23\n! 07 23" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre 24 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "24 iulie este a 205-a zi a calendarului gregorian și a 206-a zi în anii bisecți. Mai sunt 160 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1534: Exploratorul francez Jacques Cartier plasează o cruce pe Peninsula Gaspé și ia în posesie teritoriul, în numele regelui Francisc I al Franței.\n 1567: Maria, regină a Scoției este forțată să abdice și este înlocuită de fiul ei în vârstă de un an, Iacob al VI-lea.\n 1772: S-a desfășurat Congresul de pace de la Focșani și București. Delegațiile Moldovei și Țării Românești au cerut independența de fapt, sub garanția Austriei, Rusiei și Prusiei, și unirea celor două țări românești. (24 iulie 1772-22 martie 1773)\n 1864: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza i-a unificat pe grănicerii munteni și moldoveni, punând bazele instituției moderne de pază a frontierelor țării.\n 1911: Re-descoperirea orașului Machu Picchu, \"orașul pierdut al incașilor\".\n 1915: În timp ce era ancorată într-un port pe râul Chicago, nava americană SS Eastland s-a înclinat înspre partea râului din cauza numărului prea mare de pasageri. 844 de oameni din 2.572 și-au pierdut viața.\n 1917: Bătălia de la Mărășești. Victoria armatei române comandate de generalul Eremia Grigorescu asupra trupelor germane conduse de generalul von Mackensen (24 iulie/6 august-6/19 august).\n 1923: S-a semnat tratatul de la Lausanne, prin care se stabileau granițele moderne ale Turciei, în urma războiului turc de independență.\n 1929: A intrat în vigoare pactul Briand-Kellogg, prin care mai multe state se angajau să renunțe la război ca instrument de politică externă.\n 1945: În timpul desfășurării Conferinței de la Potsdam, președintele Harry Truman l–a informat pe Stalin despre producerea în SUA a bombei atomice.\n 1949: Sunt inaugurate primele Gospodării Agricole de Stat după model sovietic.\n 1967: În timpul unei vizite oficiale în Canada, președintele francez Charles de Gaulle declară în fața unei mulțimi de peste 100.000 de oameni la Montreal: Vive le Québec libre!; declarația a înfuriat guvernul canadian și mulți canadieni anglofoni.\n 1969: Programul Apollo - Apollo 11 a amerizat la ora 19:50 în Oceanul Pacific, la 1.460 de kilometri sud-vest de insulele Hawaii, încheind prima călătorie a omului pe Lună. \n 1974: Curtea Supremă de Justiție din SUA i-a cerut președintelui american Richard Nixon să dea toate documentele ținute la Casa Albă procurorului însărcinat cu rezolvarea cazului Watergate.\n 1987: IBM-PC lansează DOS Version 3.3.\n 1990: Senatul României adoptă un proiect de lege prin care se instituie ca sărbătoare națională a României ziua 1 decembrie, zi în care, în anul 1918, prin unirea Transilvaniei cu România, s–a încheiat procesul constituirii statului național unitar român.\n 1990: Nave de război sub pavilion american au fost comasate în apele teritoriale irakiene și trupe de uscat însumând 30.000 soldați sunt desfășurate la granița irakiano-kuweitiană, în stare de alertă.\n 1995: Prima conferință interamericană la nivel înalt asupra apărării, organizată de Pentagon, la care au participat delegații din SUA, Canada și din alte 32 de state din întreaga emisferă nordică, cu excepția Cubei (Wiliamsburg, Virginia).\n 2001: Simeon de Saxa-Coburg și Gotha, care în copilărie fusese țar al Bulgariei, a devenit prim ministru al acestei țări.\n 2013: Un tren de mare viteză a deraiat în Spania intrând cu viteza de 191 km/h într-o curbă unde vitexa maximă era limitată la 80 km/h. Din cei 222 de oameni (218 pasageri și 4 membri ai echipajului) la bord, 80 au murit și în jur de 140 au fost răniți.\n 2019: După demisia Theresei May, Boris Johnson este numit noul prim-ministrul Regatului Unit.\n 2020: Are loc prima Rugăciune de Vineri de la Hagia Sofia prin care edificiul redevine moschee.\n\nNașteri \n 1720: Louisa Ulrika a Prusiei, soția regelui Adolf Frederick al Suediei (d. 1782)\n 1783: Simón Bolívar, general și politician sud–american (d. 1830)\n 1802: Alexandre Dumas (tatăl), scriitor francez (d. 1870)\n 1803: Adolphe Charles Adam, compozitor francez (d. 1856)\n 1840: Avram Goldfaden, poet, dramaturg și actor rus de origine evreiască (d. 1908)\n 1840: William de Wiveleslie Abney, astronom englez, chimist și fotograf (d. 1920)\n 1841: Raimundo de Madrazo y Garreta, pictor spaniol (d. 1920)\n 1848: Édouard Toudouze, pictor francez (d. 1907)\n\n 1857: Henrik Pontoppidan, scriitor danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (d. 1943)\n 1856: Émile Picard, matematician francez (d. 1941)\n 1858: Jenő Ábel, scriitor, filolog și profesor universitar maghiar (d. 1889)\n 1860: Emile Charles Achard, medic francez, membru de onoare al Academiei Române (d. 1944)\n 1860: Alfons Mucha, desenator și pictor ceh (d. 1939)\n 1860: Charlotte, Ducesă de Saxa-Meiningen (d. 1919)\n 1864: Frank Wedekind, scriitor german (d. 1918)\n 1880: Ernest Bloch, compozitor elvețian naturalizat american (d. 1959)\n 1894: Andrei Oțetea, istoric român, membru al Academiei Române (d. 1977)\n 1895: Robert Graves, poet și scriitor britanic (d. 1985)\n 1897: Amelia Earhart, pilot american (d. 1937)\n 1900: Zelda Fitzgerald, scriitoare americană (d. 1948)\n 1908: Costache Agafiței, pictor și grafician român (d. 2002)\n 1911: George Ivașcu, publicist, critic și istoric literar român (d. 1988)\n\n 1911: Ernesto Sabato, scriitor argentinian (d. 2011)\n 1918: Antonio Candido, scriitor brazilian (d. 2017)\n 1920: Bella Abzug, politiciană americană, luptătoare pentru drepturile femeilor (d. 1998)\n 1934: Alexandru Jula, interpret român de muzică ușoară (d. 2018)\n 1946: Neith Nevelson, artist american \n 1949: Michael Richards, actor american\n 1950: Viorel Rogoz, etnolog român\n 1952: Gus Van Sant, regizor american\n 1954: Vasile Dîba, caiacist român\n 1960: Elena Fidatov, atletă română\n 1963: Karl Malone, baschetbalist american\n 1966: Fabio Frittelli, muzician italian (d. 2013)\n 1969: Jennifer Lopez, actriță și cântăreață americană\n 1970: Radu Tudor, jurnalist român\n 1971: Liana Stanciu, prezentatoare de radio și televiziune\n 1976: Tiago Monteiro, pilot de curse auto portughez\n 1980: Iulia Vântur, prezentatoare de televiziune, model și actriță română\n 1982: Elisabeth Moss, actriță americană\n 1987: Natalia Stratulat, atletă din Republica Moldova\n 1995: Giulia Guarieiro, handbalistă braziliană\n\nDecese \n 1115: Matilda de Toscana (n. 1046)\n 1568: Carlos, Prinț de Asturia (n. 1545)\n 1680: Ferdinand Bol, pictor neerlandez (n. 1616)\n 1739: Benedetto Marcello, compozitor italian (n. 1686)\n 1794: Marguerite Émilie Chalgrin, pictoriță franceză (n. 1760)\n 1862: Martin Van Buren, al 8-lea președinte al Statelor Unite (n. 1782)\n\n 1908: Aleksei Ostroumov, medic rus; a fost primul care a demonstrat proveniența valvulară a ritmului cardiac\n 1927: Ryūnosuke Akutagawa, scriitor japonez (n. 1892)\n 1937: Alexandru Obregia, medic român (n. 1860)\n 1959: Mihail Lascăr, politician comunist și general de armată român, ministru al Apărării Naționale în anii 1946-1947 (n. 1889)\n 1969: Witold Gombrowicz, romancier polonez (n. 1904)\n 1974: James Chadwick, fizician britanic, laureat Nobel (n. 1891)\n 1977: Emil Botta, poet, prozator și actor român de teatru și film (n. 1912)\n\n 1980: Peter Sellers, actor britanic (n. 1925)\n 1980: Vladimir Visoțki, actor, poet și muzician rus (n. 1938)\n 1991: Isaac Bashevis Singer, autor polonezo-american, laureat Nobel (n. 1904)\n 2002: Maurice Denham, actor englez (n. 1909)\n 2010: Victor Ciornei, dirijor român (n. 1923)\n 2010: Alex Higgins, jucător nord-irlandez de snooker (n. 1949)\n 2012: John Evans Atta Mills, președintele Ghanei (n. 1944)\n 2017: Niculae Nedeff, jucător și antrenor român de handbal (n. 1928)\n\nSărbători \n\n Sf. M. Mc. Hristina; Sf. Mc. Ermoghen (calendar ortodox)\n România -- Ziua Poliției de Frontieră Române - marchează constituirea, în 1864, a primului corp unificat al grănicerilor din România.\n\nNote\n\nLegături externe\n\n \n! 24\n! 07 24" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre 25 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "25 iulie este a 206-a zi a calendarului gregorian și a 207-a zi în anii bisecți. Mai sunt 159 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 306: Constantin cel Mare a fost proclamat împărat roman de către trupele sale, după moartea lui Constantius Chlorus.\n 315: Este inaugurat Arcul lui Constantin, situat în apropiere de Colosseum în Roma, pentru a comemora victoria lui Constantin asupra lui Maxentius.\n 1137: Eleanor de Aquitania se căsătorește cu Prințul Ludovic, mai târziu regele Ludovic al VII-lea al Franței, la Catedrala Saint-André din Bordeaux.\n 1547: Henric al II-lea este încoronat rege al Franței la Catedrala din Reims.\n 1554: Maria I a Angliei se căsătorește cu Filip al II-lea al Spaniei la Catedrala Winchester.\n 1564: Maximilian al II-lea devine împărat al Sfântului Imperiu Roman după moartea tatălui său, Ferdinand I.\n 1593: Henric al IV-lea al Franței se convertește public de la protestantism la romano catolicism.\n 1603: Iacob al VI-lea al Scoției este încoronat ca rege al Angliei (Iacob I al Angliei), aducând regatul Angliei și regatul Scoției în uniune personală. Uniunea politică va avea loc în 1707.\n 1718: La ordinul țarului Petru cel Mare, la Tallinn începe construcția Palatului Kadriorg, dedicat soției sale Ecaterina.\n 1797: Horatio Nelson pierde mai mult de 300 de oameni și brațul drept în încercarea eșuată de cucerire din Tenerife (Spania).\n 1799: La Abu Qir în Egipt, Napoleon I al Franței învinge armata de 10.000 de otomani sub conducerea lui Mustafa Pașa.\n 1837: Britanicii William Fothergill Cooke și Charles Wheatstone demonstrează inventarea telegrafului electric folosind un fir de telegraf care trece de-a lungul liniei de cale ferată Euston – Camden Town.\n 1909: Pionierul francez al aviației Louis Blériot a realizat prima traversare în avion a canalului Mânecii (37 de minute).\n 1917: Margaretha Geertruida Zelle, cunoscută sub numele de Mata Hari, găsită vinovată de spionaj în favoarea Germaniei în timpul Primului Război Mondial, a fost condamnată la moarte. Ea a fost executată la 15 octombrie 1917, în Franța, lângă șanțurile castelului Vincennes.\n 1943: Victor Emanuel al III-lea, regele Italiei, îl destituie pe Mussolini.\n 1944: Al doilea război mondial: Cucerirea Normandiei de către trupele aliate.\n 1946: Statele Unite au testat prima bombă atomică subacvatică în apropierea atolului Bikini, Oceanul Pacific.\n 1968: Într–un interviu, Nixon declara că, în cazul unor viitoare conflicte în Asia, asiaticii, mai mult decât americanii, trebuie sa aiba responsabilitati mai mari. Acest punct de vedere este denumit \"doctrina Nixon\".\n 1976: Sonda spațiala NASA Viking 1 fotografiază o formațiune de rocă pe planeta Marte, care seamănă cu o față umană, chipul de pe Marte.\n 1978: În Anglia se naște primul copil conceput prin fecundare artificială, fetița Louise Brown. Fecundarea a fost realizată de profesorii Roger Edwards și Patrick Steptoe.\n 1984: Cosmonautul sovietic Svetlana Savitskaya a devenit prima femeie din lume care a ajuns în cosmos.\n 2000: Un avion Concorde s-a prăbușit imediat după ce decolase din Paris; în accident au murit toți cei 109 oameni din avion și 5 aflați la sol.\n 2007: Pratibha Patil devine prima femeie care a deținut funcția de președinte al Indiei.\n\nNașteri \n 1016: Cazimir Restauratorul, duce al Poloniei (d. 1058)\n 1797: Prințesa Augusta de Hesse-Cassel (d. 1889)\n 1818: Ignazio Paoli, primul arhiepiscop romano-catolic de București (d. 1885)\n 1825: Jules Laurens, pictor francez (d. 1901)\n 1848: Arthur James Balfour, filosof și politician britanic (d. 1930)\n 1860: Prințesa Luise Margarete a Prusiei (d. 1917)\n 1864: Ioan Bogdan, istoric și filolog român, membru și vicepreședinte al Academiei Române (d. 1919)\n\n 1866: José Garnelo, pictor spaniol (d. 1944)\n 1867: Max Dauthendey, scriitor și pictor impresionist german (d. 1918)\n 1869: Prințul Ferdinand Pius, Duce de Calabria, șeful Casei de Bourbon-Două Sicilii (d. 1960)\n 1876: Elisabeta de Bavaria, regină consort a Belgiei (d. 1965)\n 1876: Mihai Codreanu, poet român, membru corespondent al Academiei Române (d. 1957)\n 1893: Imre Nagy, pictor român de etnie maghiară (d. 1976)\n 1894: Andrei Oțetea, istoric român, membru al Academiei Române (d. 1977)\n 1894: Walter Brennan, actor american (d. 1974)\n 1905: Elias Canetti, prozator, dramaturg și eseist evreu de limbă germană, laureat al Premiul Nobel pe 1981 (d. 1994)\n 1911: George Ivașcu, gazetar și critic literar român (d. 1988)\n 1911: Isao Yamagata, actor japonez (d. 1996)\n 1932: Vasile Boghiță, actor român (d. 1999)\n 1941: Mircea Druc, politician român din Republica Moldova\n 1948: Nelu Bălășoiu, cântăreț român de muzică populară (d. 2020)\n 1958: Varujan Vosganian, economist, scriitor și politician român de etnie armeană\n 1967: Matt LeBlanc, actor american\n 1973: Kevin Phillips, fotbalist englez\n 1996: Filippo Ganna, ciclist italian\n\nDecese \n 306: Constantius I, împărat roman (n. 250)\n 1492: Papa Inocențiu al VIII-lea (n. 1432)\n 1564: Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman (n. 1503)\n 1846: Louis Bonaparte, rege al Olandei (n. 1778)\n 1710: Gottfried Kirch, astronom german (n. 1639)\n 1794: Andre de Chénier, poet francez (n. 1742)\n 1916: Maria Alexandrovna Blank, mama lui Vladimir Ilici Lenin\n 1918: Árpád Abonyi (Csiba), scriitor, poet, și jurnalist maghiar (n. 1865)\n\n 1938: Franz I, Prinț de Liechtenstein (n. 1853)\n 1945: Enea Hodoș, scriitor, folclorist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1858)\n 1955: Isaak Dunaevski, compozitor rus (n. 1900)\n 1964: Cornel Medrea, sculptor român (n. 1888)\n 1969: Otto Dix, pictor și grafician german (n. 1891)\n 1970: Marioara Tănase, interpretă română de muzică populară și romanțe (n. 1940)\n 1974: Elena Zamora, cântăreață română (n. 1897)\n 1986: Vincente Minnelli, regiszor italian (n. 1903)\n 1991: Cafuringa, fotbalist brazilian (n. 1948)\n 2011: Michael Cacoyannis, regizor cipriot grec (n. 1922)\n 2013: Mohamed Brahmi, politician tunisian (n. 1955)\n 2015: Valeriu Pantazi, poet, scriitor, topograf și pictor român (n. 1940)\n 2019: Béji Caïd Essebsi, al cincilea președinte al Tunisiei (n. 1926)\n 2020: Peter Green, cântăreț american (Fleetwood Mac) (n. 1946)\n 2022: Paul Sorvino, actor american (n. 1939)\n 2022: David Trimble, politician britanic (n. 1944)\n 2022: Camelia Zorlescu, actriță română (n. 1938)\n\nSărbători \n\n România: Ziua radiolocației (marchează debutul existenței radiolocației ca armă distinctă în cadrul Armatei române, la 25 iulie 1955)\n calendarul romano-catolic: Sf. Iacob\n\nNote\n\n \n! 25\n! 07 25" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre 26 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "26 iulie este a 207-a zi a calendarului gregorian și a 208-a zi în anii bisecți. Mai sunt 158 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1529: Francisco Pizarro González, conchistador spaniol, este numit guvernator al Peru.\n 1741: A fost descoperită Peninsula Alaska de către exploratori ruși; în 1867 a fost cumpărată de SUA. În prezent, Alaska este stat al SUA.\n 1469: Războiul celor Două Roze: În bătălia de la Edgecote Moor forțele conduse de Richard Neville, conte de Warwick se opun celor conduse de Eduard al IV-lea al Angliei.\n 1882: Parsifal, operă în trei acte de Richard Wagner, a avut premiera la Bayreuth.\n 1887: L. L. Zamenhof editează prima carte despre limba planificată Esperanto, în limba rusă.\n 1891: Franța anexează Tahiti.\n 1908: Procurorul general al Statelor Unite a înființat o organizație ce a stat la baza FBI-ului din ziua de astăzi.\n 1914: Serbia și Bulgaria întrerup relațiile diplomatice.\n 1921: Intră în vigoare Tratatul de la Trianon între Puterile Aliate și Ungaria. Recunoașterea pe plan internațional a unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România (semnat la 4 iunie 1920).\n 1940: La Salzburg/Austria are loc o întrevedere între Ion Gigurtu (prim-ministru) și Mihail Manoilescu (ministru de externe), pe de o parte, și Adolf Hitler și Joachim von Ribbentrop, de cealaltă parte; Guvernului român i s-a recomandat să răspundă revendicărilor Ungariei horthyste prin propuneri și negocieri directe.\n 1941: Este cucerită Cetatea Albă. Se încheie campania militară purtată de Armata Română, alături de cea germană, pentru eliberarea nordului Bucovinei și Basarabiei.\n 1944: Prima rachetă V-2 germană care lovește Regatul Unit.\n 1945: Al doilea război mondial: Ultimatumul anglo–chino–american care solicita capitularea Japoniei.\n 1945: Partidul Laburist câștigă alegerile generale din Marea Britanie. Căderea de la putere a lui Winston Churchill.\n 1952: Regele Farouk al Egiptului abdică în favoarea fiului său Fuad în vârstă de cinci luni.\n 1953: Prin lansarea unui atac nereușit împotriva unei baze militare din Santiago de Cuba, Fidel Castro a declanșat Revoluția Cubaneză.\n 1956: Egipt: naționalizarea Canalului Suez.\n 1957: Carlos Castillo Armas, dictator al Guatemalei, este asasinat.\n 1958: Programul Explorer: se lansează Explorer 4.\n 1965: Se garantează independență deplină pentru Maldive.\n 1971: Programul Apollo: Lansarea misiunii Apollo 15 și prima utilizare a unui vehicul lunar.\n 1974: Prim-ministrul grec Konstantinos Karamanlis formează primul guvern civil din țară, după șapte ani de conducere militară.\n 1976: Primul card VISA a fost utilizat pentru prima oară, la Thompson Travel, în Burlington, Vermont, SUA, fiind emis de Howard Bank. Suma tranzacționată a fost de 178 USD, fiind folosită pentru cumpărarea unor bilete de avion.\n 1999: Conflictul Kargil se încheie oficial. Armata indiană anunță evacuarea completă a intrușilor pakistanezi.\n 2005: Ploile torențiale de 99,5 cm în 24 h în Mumbai, India au provocat indundații care au ucis peste 1000 de oameni.\n 2005: La doi ani jumătate după dezastrul navetei spațiale Challenger, NASA lansează naveta spațială Discovery cu echipaj uman.\n 2019: Emoție în societatea românească în cazul unei adolescente care a sunat de trei ori la 112 anunțând că a fost sechestrată, violată și bătută, însă autoritățile nu au reușit să identifice locul în care se află. Poliția a intervenit după aproximativ 19 ore de la apel. Principalul suspect a fost reținut pentru trafic de minori și viol.\n2023: Președintele Nigerului, Mohamed Bazoum, este răsturnat printr-o lovitură de stat, după ce membri ai gărzii prezidențiale și ai forțelor armate preiau controlul țării și îl instalează pe generalul Abdourahamane Tchiani în fruntea unei junte militare.\n\nNașteri \n\n 1721: Samuel Brukenthal, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă (d. 1803)\n 1800: Octave Tassaert, pictor francez (d. 1874)\n 1833: Gheorghe Manu, general român, ministru de Război, premier al României (d. 1911)\n 1856: George Bernard Shaw, dramaturg și eseist englez, laureat al Premiului Nobel (d. 1950)\n 1872: Scarlat Demetrescu, profesor de științe naturale, geografie, scriitor și unul din cei mai mari spiritualiști români (d. 1945) \n 1875: Carl Gustav Jung, psihanalist elvețian (d. 1961)\n 1885: Teodor Bălan, istoric român (d. 1972)\n 1885: André Maurois, scriitor francez (d. 1967)\n\n 1888: Samuel Agnon, scriitor evreu (d. 1970)\n 1894: Aldous Huxley, scriitor englez (d. 1963)\n 1894: Egizio Massini, dirijor român de origine italiană (d. 1966)\n 1922: Jason Robards, actor american (d. 2000)\n 1928: Constantin Corduneanu, matematician român, stabilit în SUA din anul 1978\n 1928: Stanley Kubrick, regizor american (d. 1999)\n 1928: Francesco Cossiga, politician italian, al 8-lea președinte al Italiei (d. 2010)\n 1931: Eugenia Dumitrașcu, artist plastic român (d. 2003)\n 1932: Menachem Hacohen, prim-rabin al Cultului Mozaic din România\n 1939: Cezar Baltag, poet român (d. 1997)\n\n 1940: Monica Ghiuță, actriță de teatru și film română (d. 2019)\n 1942: Ovidiu Schumacher, actor român\n 1943: Mick Jagger, interpret de muzică rock, compozitor, actor, producător de film și om de afaceri britanic (The Rolling Stones)\n 1945: Helen Mirren, actriță engleză\n 1949: Roger Taylor, muzician britanic (Queen)\n 1952: Dan Condurache, actor român de teatru și film\n 1955: Asif Ali Zardari, politician pakistanez\n 1956: Vasile Blaga, politician român\n\n 1959: Kevin Spacey, actor american\n 1964: Sandra Bullock, actriță americană\n 1968: Frédéric Diefenthal, actor francez\n 1974: Daniel Negreanu, jucător canadian de poker\n 1990: Jesús Herrada, ciclist spaniol\n 1993: Elizabeth Gillies, actriță americană\n 1995: Sebastián Athié, actor și cântăreț mexican (d. 2020)\n\nDecese \n 1380: Împăratul Kōmyō al Japoniei (n. 1322)\n 1471: Papa Paul al II-lea (n. 1417)\n 1630: Carol Emanuel I de Savoia, duce de Savoia (n. 1562)\n 1693: Ulrica Eleonora a Danemarcei, soția regelui Frederic al III-lea al Danemarcei (n. 1656)\n 1741: Wilhelm Heinrich, Duce de Saxa-Eisenach (n. 1691)\n 1801: Maximilian Franz de Austria, arhiepiscop, fiul împărătesei Maria Terezia (n. 1756)\n\n 1863: Sam Houston, om politic și general american (n. 1793)\n 1867: Regele Otto al Greciei (n. 1815)\n 1880: Johann Baptist de Coronini-Cronberg, general austriac (n. 1794)\n 1881: Prințul August de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Saxonia (n. 1818)\n 1924: Charles Bertier, pictor francez (n. 1860)\n 1925: Gottlob Frege, matematician și logician german (n. 1848)\n 1938: Daisy Greville, Contesă de Warwick, metresa regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit (n. 1861)\n 1941: Henri Lebesgue, matematician francez (n. 1875)\n 1942: Titus Brandsma, călugăr carmelit, victimă a regimului nazist (n. 1881)\n 1941: Benjamin Whorf, lingvist american (n. 1897)\n 1946: Marguerite Delorme, pictoriță franceză (n. 1876)\n 1952: Eva Perón, actriță argentiniană, prima doamnă a Argentinei (n. 1919)\n 1967: Alexandru Cișman, fizician român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1897)\n\n 1975: Ibrahim Niasse, învățat musulman și teolog mistic din Senegal\n 1995: Constantin Anastasatu, medic român, membru al Academiei Române (n. 1917)\n 2020: Olivia de Havilland, actriță americană (n. 1916)\n 2021: Lidia Bejenaru, interpretă de muzică populară din Republica Moldova (n. 1953)\n 2021: Joey Jordison, muzician, compozitor și producător muzical american (Slipknot), (n. 1975)\n 2023: Sinéad O'Connor, cântăreață irlandeză (n. 1966)\n\nSărbători \n\n Cuba—Sărbătoare națională\n Liberia—Sărbătoare națională, Proclamarea independenței (1847)\n Maldive—Sărbătoare națională. Proclamarea independenței (1965)\n Biserica Catolică—Sfinții Ioachim și Ana, părinții Sfintei Fecioare Maria\n\nNote\n\n \n! 26\n! 07 26" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre 27 iulie." }, { "from": "assistant", "value": "27 iulie este a 208-a zi a calendarului gregorian și a 209-a zi în anii bisecți. Mai sunt 157 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1656: Baruch Spinoza, în vârstă de 24 de ani, este exclus din comunitatea ebraică datorită vederilor sale interpretate drept eretice.\n 1793: Robespierre intră în \"Comitetul Salvării Publice\" și devine conducătorul acestuia. Va organiza un regim de teroare urmărind să realizeze idealul său de democrație bazat pe virtute: „fără virtute teroarea este înspăimântătoare, fără teroare virtutea este neputincioasă\".\n 1794: Revoluția franceză: Maximilien Robespierre este arestat după ce a încurajat executarea a peste 17.000 de \"dușmani ai Revoluției\".\n 1807: Constantin Ipsilanti este domn pentru a treia oară în Țara Românească (27 iulie – 16 august 1807).\n 1830: Începutul celor „Trei zile glorioase\" ale Revoluției din 1830; largi pături ale populației pariziene s-au ridicat împotriva domniei lui Carol al X-lea, silindu-l să abdice. I-a urmat la tron Ludovic Philip d'Orleans (1830-1848 - „Monarhia din iulie\").\n 1865: România a aderat la Convenția telegrafică internațională de la Paris, semnată la 17 mai 1865 (27 iulie/8 august).\n 1877: Divizia 4 – Infanterie, comandată de colonelul Alexandru Anghelescu, începe deplasarea spre frontul din fața Plevnei.\n 1880: Trupele britanice sunt învinse de către afganii conduși de Mohammed Ayub Khan în bătălia de la Maiwand în al Doilea Război Anglo-Afgan.\n 1890: Vincent van Gogh se împușcă și moare două zile mai târziu.\n 1921: Cercetătorii de la Universitatea din Toronto conduși de biochimistul Frederick Banting demonstrează că insulina hormonală reglează nivelul de zahar din sânge.\n 1922: Înființarea Uniunii Internaționale de Geografie.\n 1930: România a concesionat serviciul național de telefoane companiei americane „International Telephone and Telegraph Corp.\"\n 1940: Bugs Bunny a debutat pe micile ecrane, în desenul animat A Wild Hare.\n 1949: Zborul inițial al de Havilland Comet, primul avion cu reacție.\n 1956: România devine membru al Organizatiei Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), fondată în 1945.\n 1968: Pink Floyd lansează în SUA albumul A Saucerful of Secrets.\n 1974: Afacerea Watergate: Camera Reprezentanților a SUA decide punerea sub acuzare a președintelui Nixon.\n 1990: Proclamarea suveranității Republicii Belarus. Sărbătoare națională.\n 1996: La Jocurile Olimpice de la Atlanta, SUA, are loc un atentat cu bombă; două persoane au fost ucise și 111 rănite.\n 2012: Ceremonia de deschidere a Jocurile Olimpice de vară de la Londra.\n 2018: Cea mai lungă eclipsă totală de Lună din secolul XXI găsește Luna la apogeu în cel mai îndepărtat punct al orbitei sale în jurul Pământului. În același timp, Marte se găsește în cel mai apropiat punct de Pământ al orbitei sale în jurul Soarelui în ultimii 15 ani, la doar 57,6 milioane de kilometri distanță de Pământ. Următoarea dată când Marte se va afla atât de aproape de Pământ va fi în anul 2035.\n\nNașteri \n 1452: Ludovico Sforza, duce al Milano (d. 1508)\n 1667: Johann Bernoulli, matematician elvețian (d. 1748)\n 1734: Sophie-Philippine a Franței, Ducesă de Louvois (d. 1782)\n 1773: Prințesa Luisa a celor Două Sicilii, Mare Ducesă de Toscana (d. 1802)\n 1824: Alexandre Dumas–fiul, scriitor francez (d. 1895)\n 1831: Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei, fiu al țarului Nicolae I al Rusiei (d. 1891)\n 1835: Giosuè Carducci, poet, prozator și eseist italian, laureat al Premiului Nobel (d. 1907)\n\n 1848: Loránd Eötvös, fizician maghiar (d. 1919)\n 1888: Prințul Oskar al Prusiei, fiu al kaiserului Wilhelm al II-lea (d. 1958)\n 1900: Prințul Knud al Danemarcei (d. 1976)\n 1917: Bourvil (Andre Rainbourg), actor francez (d. 1970)\n 1921: Eugen Coșeriu, lingvist român, stabilit în Germania (d. 2002)\n 1929: Jack Higgins, scriitor englez de thriller (d. 2022)\n 1930: Gheorghe Scripcă, scriitor român (d. 2001)\n 1930: Costache Anton, scriitor de literatură pentru copii\n 1940: Pina Bausch, balerină și coregrafă germană (d. 2009)\n 1941: Mircea Druc, economist și politician român din Republica Moldova\n 1946: Alexandru Tocilescu, regizor român de teatru (d. 2011)\n 1975: Dan Coman, poet român\n 1983: Smiley, cântăreț, compozitor, producător, prezentator și actor român\n 1983: Iulia Lumânare, actriță română\n 1990: Indiana Evans, actriță australiană\n\nDecese \n 1101: Conrad al II-lea al Italiei (n. 1074)\n 1233: Ferdinand de Flandra, conte-consort de Flandra (n. 1188)\n 1675: Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne, mareșal al Franței (n. 1611)\n 1759: Pierre Louis Maupertuis, matematician francez (n. 1698)\n 1841: Mihail Lermontov, poet, prozator și dramaturg rus (n. 1814)\n 1844: John Dalton, fizician și chimist englez (n. 1766)\n 1917: Emil Theodor Kocher, chirurg elvețian, laureat al Premiului Nobel (n. 1841)\n\n 1932: Arhiducesa Gisela a Austriei, fiică a împăratului Franz Joseph al Austriei (n. 1856)\n 1946: Gertrude Stein, scriitoare americană (n. 1874)\n 1947: Eugène Alluaud, pictor și ceramist francez (n. 1866)\n 1962: Ion Țuculescu, pictor român (n. 1910)\n 1962: Richard Aldington, scriitor englez (n. 1892)\n 1966: Ion Mușlea, etnolog român (n. 1899)\n 1970: Antonio de Oliveira Salazar, politician portughez (n. 1889)\n 1999: Aleksandr Danilovici Aleksandrov, matematician rus (n. 1912)\n 2007: Victor Frunză, scriitor, disident și jurnalist român (n. 1935)\n 2019: Robert Schrieffer, fizician american, laureat al Premiului Nobel (n. 1931)\n 2020: Camil Marinescu, dirijor român (n. 1964)\n 2021: Dusty Hill, muzician american (ZZ Top), (n. 1949)\n 2021: Jean-François Stévenin, actor, regizor și scenarist francez (n. 1944)\n\nSărbători \n\nZiua Mondială a Cărților Vechi\n\nNote\n\nLegături externe\n\n \n! 27\n! 07 27" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împăr28 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "28 iulie este a 209-a zi a calendarului gregorian și a 210-a zi în anii bisecți. Mai sunt 156 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1468: Tratatul moldo-polon. Cazimir al IV-lea s-a obligat să nu adăpostească nici un pretendent la tronul Moldovei.\n 1540: Cancelarul britanic Thomas Cromwell este executat din ordinul regelui Henric al VIII-lea fiind acuzat de trădare. În aceeași zi, Henric al VIII-lea se căsătorește cu cea de-a cincea soție, Catherine Howard.\n 1794: Revoluția franceză: Execuția lui Robespierre împreună cu Saint-Just, Couthon și alți 19 adepți ai celui supranumit \"Incoruptibilul\".\n 1808: Mahmud al II-lea a devenit sultan al Imperiului Otoman și calif al Islamului.\n 1821: Peru își declară independența față de Spania.\n 1868: A fost ratificat cel de-al 14-lea amendament al Constituției SUA, prin care populația afro-americană poate beneficia de cetățenie.\n 1914: Primul război mondial: Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, fapt care a marcat începutul primului război mondial (1914-1918).\n 1965: Războiul din Vietnam: Președintele american Lyndon B. Johnson anunță creșterea numărului de trupe americane în Vietnamul de Sud de la 75.000 la 125.000.\n 1976: Cutremur devastator în Tangshan/China. Peste 250.000 de victime. Este considerată cea mai mare catastrofă seismică.\n 1984: Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Los Angeles.\n 2001: Australianul Ian Thorpe devine primul înotător care a câștigat șase medalii de aur la un singur Campionat Mondial.\n 2004: Alpinistul timișorean Horia Colibășanu devine primul român care a escaladat vârful himalayan K2.\n\nNașteri \n 1522: Margareta de Parma, fiica naturală a regelui Carol I Quintul\n 1609: Judith Leyster, pictor olandez al barocului\n 1777: Wilhelm al II-lea, Elector de Hesse (d. 1847)\n\n 1804: Ludwig Feuerbach, filosof german, unul din precursorii marxismului (d. 1872)\n 1812: Józef Ignacy Kraszewski, scriitor polonez (d. 1887)\n 1840: Edward Drinker Cope, paleontolog american (d. 1897)\n 1854: Victor Babeș, medic bacteriolog român (d. 1926)\n 1860: Marea Ducesă Anastasia Mihailovna a Rusiei (d. 1922)\n 1866: Beatrix Potter, scriitoare engleză (d. 1943)\n 1867: Charles Dillon Perrine, astronom americano-argentinian (d. 1951)\n 1887: Marcel Duchamp, pictor francez (d. 1968)\n 1892: Philippe Cattiau, scrimer francez (d. 1962)\n 1902: Karl Popper, filosof englez de origine austriacă (d. 1994)\n 1904: Pavel Alexeevici Cerenkov, fizician sovietic, laureat al Premiului Nobel (d. 1990)\n 1915: Charles Hard Townes, fizician american, laureat Nobel (d. 2015)\n 1924: Luigi Musso, pilot italian (d. 1958)\n 1929: Jacqueline Kennedy Onassis, soția președintelui american John F. Kennedy (d. 1994)\n 1941: Riccardo Muti, muzician și dirijor italian\n 1945: Rick Wright, muzician britanic (d. 2008)\n\n 1946: Linda Kelsey, actriță americană\n 1949: Ioana Pavelescu, actriță română de teatru și film\n 1951: Santiago Calatrava, arhitect spaniol, artist și inginer constructor\n 1952: Vajiralongkorn, rege al Thailandei\n 1954: Hugo Chávez, președinte de stat venezuelian (d. 2013)\n 1954: Steve Morse, muzician american\n 1955: Vasile Andrei, sportiv român\n 1955: Ioana Pavelescu, actriță română\n 1961: Yannick Dalmas, pilot francez\n 1970: Michael Amott, chitarist suedez\n 1974: Alexis Tsipras, politician grec\n 1975: Imke Duplitzer, scrimeră germană\n 1976: Carol-Eduard Novak, ciclist paralimpic rutier și de pistă de etnie maghiară din România\n 1981: Michael Carrick, fotbalist englez\n 1987: Pedro Rodríguez Ledesma, fotbalist spaniol\n 1989: Albin Ekdal, fotbalist suedez\n 1990: Soulja Boy, rapper american\n\nDecese \n 450: Teodosiu al II-lea, împărat bizantin (n. 401)\n 1057: Papa Victor al II-lea (n. 1018)\n 1655: Cyrano de Bergerac, poet, eseist și dramaturg francez (n. 1619)\n 1723: Mariana Alcoforado, călugăriță, scriitoare portugheză (n. 1640)\n 1741: Antonio Vivaldi, compozitor italian (n. 1678)\n 1750: Johann Sebastian Bach, compozitor și organist german (n. 1685)\n 1794: Maximilien Robespierre, lider al Revoluției franceze (ghilotinat) (n. 1758)\n 1794: Louis Antoine Saint-Just, om politic francez (n. 1767)\n\n 1818: Gaspard Monge, matematician francez, creatorul geometriei descriptive (n. 1746)\n 1835: Édouard Adolphe Casimir Joseph Mortier, mareșal francez (n. 1768)\n 1842: Clemens Brentano, poet german (n. 1778)\n 1844: Joseph Bonaparte, fratele mai mare al lui Napoleon și rege al Spaniei (n. 1768)\n 1849: Carol Albert, rege al Sardiniei (n. 1798)\n 1869: Jan Evanghelista Purkinje, biolog și fiziolog ceh (n. 1787)\n 1879: Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin, membru al Casei de Mecklenburg-Schwerin (n. 1827)\n 1895: Marie Louise Charlotte de Hesse-Kassel, membră a Casei de Ascania (n. 1814)\n 1933: Zoltán Adorjáni, scriitor, poet maghiar din Transilvania (n. 1880)\n 1934: Marie Dressler, actriță canadiană, laureată Oscar (n. 1868)\n 1942: Sir William Matthew Flinders Petrie, arheolog englez (n. 1853)\n 1945: Leon Ghelerter, medic român (n. 1873)\n 1946: Max Arnold (Max Wechsler), pictor român (n. 1897)\n 1963: Eiko Miyoshi, actriță japoneză (n. 1894)\n 1968: Otto Hahn, chimist german, laureat al Premiului Nobel (n. 1879)\n 1969: Ramón Grau, președinte cubanez (n. 1882)\n 1970: Sir John Barbirolli, dirijor englez de origine italiană (n. 1899)\n 1970: Costin Nenițescu, chimist român (n. 1902)\n 2004: Francis Crick, om de știință englez, laureat al Premiului Nobel (n. 1916)\n 2012: Mihail Lupoi, om politic român (n. 1953)\n 2019: Monica Ghiuță, actriță română de teatru și film (n. 1940)\n\nSărbători \nZiua mondială de luptă împotriva hepatitei\n Sfântul Apostol și diaconul Prohor, Nicanor, Timon și Parmena (calendar ortodox)\n Peru—Sărbătoare națională, Proclamarea independenței (1821)\n\nNote\n\n \n! 28\n! 07 28" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre 29 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "29 iulie este a 210-a zi a calendarului gregorian și a 211-a zi în anii bisecți. Mai sunt 155 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1565: Văduva Maria, regina Scoției se căsătorește cu Henric Stuart, Lord Darnley la Palatul Holyrood din Edinburgh, Scoția.\n 1567: Iacob al VI-lea este încoronat rege al Scoției la Stirling.\n 1834: A fost înregistrat primul accident rutier. O diligență cu aburi, a inginerului Edinburg, a lovit o piatră pusă în mod intenționat în drum. Cazanul cu aburi a explodat provocând moartea a 5 persoane.\n 1836: Inaugurarea Arcului de Triumf din Paris, Franța.\n 1848: Guvernul Porții Otomane a recunoscut Locotenența Domnească a Țării Românești drept legitimă. Sub presiunea Rusiei și la intervenția boierilor munteni va refuza confirmarea acestei recunoașteri.\n 1848: În parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, în fața unei numeroase asistențe, după ce s-a citit noua Constituție, un grup de tineri, avându-l în frunte pe Anton Pann, a intonat pentru prima oară imnul Revoluției pașoptiste \"Deșteaptă-te, române\", devenit după Revoluția anticomunistă din 1989 imnul național al României.\n 1851: Annibale de Gasparis descoperă asteroidul 15 Eunomia.\n 1857: A fost înființată Școala Națională de medicină și farmacie din București.\n 1877: Carol I, principe (1866–1881) și rege (1881–1914) al României, a aprobat construcția unui pod de pontoane peste Dunare, în zona Siliștioara–Măgura.\n 1900: În Italia, regele Umberto I al Italiei este asasinat de un anarhist de origine italiană, Gaetano Bresci.\n 1921: Adolf Hitler devine liderul Partidului Național-Socialist German al Muncitorilor.\n 1938: Japonia a atacat URSS în regiunea lacului Hassan de lângă Vladivostok.\n 1946: Începe Conferința de pace convocată la Paris de puterile învingătoare în cel de-al doilea război mondial, pentru pregătirea tratatelor de pace cu Bulgaria, Finlanda, Italia, România și Ungaria (se va încheia la 15 octombrie același an).\n 1947: Este dizolvat, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, Partidul Național Țărănesc.\n 1948: După o întrerupere de 12 ani cauzată de cel ce-al doilea război mondial, la Londra se deschid Jocurile Olimpice de Vară.\n 1952: La J.O. de la Helsinki, Iosif Sârbu este medaliat cu aur la tir. Prima medalie de aur olimpică a României.\n 1957: Și-a început activitatea Agenția Internațională pentru Energie Atomică.\n 1957: A fost înființată NASA (National Aeronautics and Space Administration), agenție independentă a guvernului Statelor Unite responsabilă cu programul spațial civil, precum și cercetarea aeronautică și aerospațială.\n 1958: Președintele american Dwight Eisenhower a semnat actul care a dus la crearea NASA.\n 1981: Charles, Prinț de Wales se căsătorește cu Lady Diana Spencer.\n 1984: La cea de a XIII–a ediție a Olimpiadei de vară, organizată la Los Angeles, sportivii români au cucerit 20 de medalii de aur, 16 de argint și 17 de bronz (29 iulie–12 august).\n 1994: Este adoptată prima Constițutie a Republicii Moldova.\n 2005: Astronomii anunță descoperirea planetei pitice Eris.\n\nNașteri \n\n 1166: Heinrich II., conte de Champagne și rege al Ierusalimului (d. 1197)\n 1605: Simon Dach, poet german (d. 1659)\n 1793: Ján Kollár, scriitor slovac (d. 1852)\n\n 1805: Alexis de Tocqueville, publicist și politician francez (d. 1859)\n 1819: Theodor Brorsen, astronom danez (d. 1895)\n 1845: Abai Kunanbaev, scriitor cazac (d. 1904)\n 1846: Isabel, Prințesă Imperială a Braziliei (d. 1921)\n 1883: Benito Mussolini, dictator fascist italian (d. 1945)\n 1885: Theda Bara, actriță americană (d. 1955)\n 1895: Victor Ion Popa, dramaturg, prozator, publicist și eseist român (d. 1945)\n 1895: Mihail Zoșcenko, scriitor rus (d. 1958)\n 1898: Isidor Isaac Rabi, fizician american, laureat Nobel (d. 1988)\n 1900: Eyvind Johnson, scriitor suedez, laureat Nobel (d. 1976)\n\n 1904: Dmitri Ivanenko, fizician rus (d. 1994)\n 1905: Clara Bow, actriță americană (d. 1965)\n 1905: Dag Hammarskjöld, diplomat, economist suedez, laureat Nobel (d. 1961)\n 1912: Nicolae Steinhardt, monah și scriitor român (d. 1989)\n 1925: Carmen Stănescu, actriță română (d. 2018)\n 1925: Mikis Theodorakis, compozitor grec (d. 2021)\n 1927: Harry Mulisch, scriitor olandez (d. 2010)\n 1927: Dan Damian, actor român (d. 2012)\n 1929: Jean Baudrillard, sociolog și filosof francez (d. 2007)\n 1937: Daniel McFadden, economist american\n 1935: Peter Schreier, tenor german (d. 2019)\n 1939: Zoltán Boros, compozitor, pianist, dirijor și critic muzical român\n 1945: Mircea Lucescu, fotbalist și antrenor român\n 1950: Radu Voina, handbalist și antrenor român\n 1950: Maricica Puică, atletă română, campioană olimpică\n 1953: Geddy Lee, muzician rock canadian (Rush)\n 1957: Nellie Kim, gimnastă rusă\n 1966: Marius Tucă, jurnalist român\n 1972: Wil Wheaton, actor american și scriitor\n 1974: Josh Radnor, actor american\n 1981: Fernando Alonso, pilot spaniol de Formula 1\n 1985: Aneta Benko, handbalistă croată\n 1993: Sandro Bazadze, scrimer georgian\n 1995: Dorin Rotariu, fotbalist român\n\nDecese \n\n 238: Balbinus, împărat roman (n. 165)\n 238: Pupienus, împărat roman (n. 178)\n 1030: Olaf al II-lea al Norvegiei (n. 995)\n 1099: Papa Urban al II-lea (n. 1042)\n 1108: Regele Filip I al Franței (n. 1052)\n 1236: Ingeborg a Danemarcei, a doua soție a regelui Filip al II-lea al Franței (n. 1175)\n 1644: Papa Urban al VIII-lea (n. 1568)\n 1844: Franz Xaver Wolfgang Mozart, compozitor austriac, fiul lui Mozart (n. 1791)\n\n 1856: Robert Alexander Schumann, compozitor german (n. 1810)\n 1856: Karel Havlíček Borovský, poet ceh, critic literar, traducător, politician și jurnalist (n. 1921)\n 1890: Vincent van Gogh, pictor olandez (n. 1853)\n 1897: Ștefan V. Vârgolici, critic literar, traducător și publicist român (n. 1843)\n 1898: John Alexander Newlands, chimist englez (n. 1838)\n 1913: Tobias Asser, jurist și politician olandez (n. 1938)\n 1944: Ion C. Pena, publicist, poet, epigramist și prozator român (n. 1911)\n 1950: Joe Fry, pilot britanic (n. 1915)\n 1951: Walt Brown, pilot american (n. 1911)\n 1951: Cecil Green, pilot american (n. 1919)\n\n 1962: Leonardo De Lorenzo, flautist italian (n. 1875) \n 1970: Ionel Perlea, compozitor și dirijor român (n. 1900)\n 1970: Sir John Barbirolli, dirijor englez (n. 1899)\n 1976: Octav Dessila, prozator și dramaturg român (n. 1895)\n 1979: Herbert Marcuse, filozof germano-american, politolog și sociolog (n. 1898)\n 1982: Marcel Anselme, pictor francez (n. 1925)\n 1982: Vladimir Zworikin, fizician de origine rusă (n. 1889)\n 1983: Luis Buñuel, regizor spaniol (n. 1900)\n 1983: David Niven, actor britanic (n. 1909)\n 1990: Bruno Kreisky, politician austriac (n. 1911)\n 1992: Lucia Demetrius, prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică română (n. 1910)\n 1993: Nicolai Costenco, scriitor moldovean (n. 1913)\n 2001: Edward Gierek, politician polonez (n. 1913)\n 2009: Thomas von Randow, matematician german (n. 1921)\n 2022: Juris Hartmanis, informatician american de origine letonă (n. 1928)\n\nSărbători \n\n România: Ziua Imnului național - \"Deșteaptă-te, române!\", sărbătorită, anual, începând din 1998, ca urmare a unei hotărâri a Senatului României, din 18 mai 1998\n\nNote\n\n \n! 29\n! 07 29" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre 30 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "30 iulie este a 211-a zi a calendarului gregorian și a 212-a zi în anii bisecți. Mai sunt 154 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 762: Orașul Bagdad este fondat de califul Al-Mansur.\n 1619: În Virginia sunt aduși, din Africa, primii sclavi negri.\n 1656: Forțele suedeze sub comanda regelui Carol X Gustav înving forțele polono-lituaniene în bătălia de la Varșovia.\n 1811: Părintele Miguel Hidalgo y Costilla, lider al insurgenței mexicane, este executat de spanioli la Chihuahua, Mexic.\n 1903: A început al II-lea Congres al Partidului Muncitoresc Social Democrat din Rusia. În cadrul acestuia s-a produs sciziunea \"bolșevicilor\" (majoritari) Lenin, Troțki, Martov, de \"menșevici\" (minorotari) (Plehanov, Axelrod).\n 1912: Împăratul Meiji moare și este succedat de fiul său, Yoshihito, care este cunoscut ca Împăratul Taishō.\n 1930: La Montevideo, Uruguay câștigă primul Campionat Mondial de Fotbal.\n 1932: Se deschid Jocurile Olimpice de vară la Los Angeles, California.\n 1941: Al Doilea Război Mondial: Guvernul polonez aflat în exil și Stalin semnează un acord de ajutor mutual în lupta împotriva lui Hitler, ce include și o amnistie pentru cetățenii polonezi deprivați de libertate pe teritoriu sovietic și formarea unei armate poloneze sub comanda generalului Wladyslaw Anders, eliberat dintr-o închisoare din Moscova.\n 1945: Al Doilea Război Mondial: Submarinul japonez I-58 aflat sub comanda lui Mochitsura Hashimoto scufundă vasul american USS Indianapolis. Comandamentul Forțelor Navale nu a avut cunoștință de scufundarea navei până când n-au fost reperați supraviețuitori trei zile și jumătate mai târziu. Din cei 1196 membri ai echipajului au supraviețuit 321.\n 1966: Pe stadionul Wembley, Anglia câștigă Campionatul Mondial de Fotbal; după un 2-2 la sfârșitul celor 90 de minute, Anglia învinge Germania cu 4-2.\n 1970: La Arad s-a desfășurat primul meci internațional de fotbal feminin din România: Foresta Arad - Olimpia Zdar Nad Sazavou, Cehoslovacia.\n 1975: A început Conferința la nivel înalt pentru securitate și cooperare în Europa, de la Helsinki.\n 1980: Knessetul a adoptat legea prin care Ierusalimul a fost declarat capitală a statului Israel.\n 2020: Este lansată cu succes misiunea Mars 2020.\n\nNașteri \n 1511: Giorgio Vasari, pictor și arhitect italian (d. 1574)\n 1549: Ferdinando I de' Medici, Mare Duce de Toscana (d. 1609)\n 1641: Reinier de Graaf, biolog olandez (d. 1673)\n 1683: Sofia Albertine de Erbach-Erbach, Ducesă de Saxa-Hildburghausen (d. 1742)\n 1769: Frederic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Homburg (d. 1829)\n\n 1817: Alexandru Orăscu, arhitect, inginer, matematician (d. 1894)\n 1818: Emily Brontë, nuvelistă britanică (d. 1848)\n 1855: Georg Wilhelm von Siemens, industriaș german, fiul lui Werner von Siemens (d. 1919)\n 1857: Thorstein Veblen, economist și sociolog american (d. 1929)\n 1862: Nikolai Iudenici, general rus (d. 1933)\n 1863: Henry Ford, industriaș american (d. 1947)\n 1872: Prințesa Clémentine a Belgiei (d. 1955)\n 1888: Werner Jaeger, profesor german (d. 1961)\n 1898: Henry Moore, sculptor și pictor britanic (d. 1986)\n 1894: Păstorel Teodoreanu (n. Alexandru Osvald Teodoreanu), scriitor, poet, avocat și publicist român (d. 1964)\n 1897: Constantin Atanasiu, inginer electromecanic român (d. 1963)\n 1904: Salvador Novo, scriitor mexican (d. 1974)\n 1922: Miron Białoszewski, poet polonez (d. 1983)\n 1922: Ana Pop-Corondan, cântăreață de folclor (d. 2005)\n 1923: Dipa Nusantara Aidit, politician indonezian (d. 1965)\n 1939: Peter Bogdanovich, regizor, scenarist, actor, producător, critic și istoric de film american (d. 2022)\n 1945: Patrick Modiano, scriitor francez\n\n 1947: Françoise Barré-Sinoussi, viroloagă și medic francez, a descoperit HIV, laureată a Premiului Nobel (2008)\n 1947: Arnold Schwarzenegger, actor american de origine austriacă\n 1948: Jean Reno, actor francez\n 1952: Ilie Ilașcu, politician român de origine basarabeană\n 1958: Kate Bush, cântăreață britanică\n 1961: Laurence Fishburne, actor, scenarist, regizor și producător american de film\n 1963: Lisa Kudrow, actriță, producătoare, comediană, cântăreață și scriitoare americană\n 1964: Vivica A. Fox, actriță americană\n 1964: Jürgen Klinsmann, fotbalist și antrenor german\n 1968: Terry Crews, actor și fost jucător de fotbal american\n 1969: Simon Baker, actor australian\n 1970: Dean Edwards, comediant american\n 1970: Christopher Nolan, regizor american\n 1973: Ümit Davala, fotbalist turc\n 1974: Hilary Swank, actriță americană\n 1982: Yvonne Strahovski, actriță australiană\n 1983: Cristian Molinaro, fotbalist italian\n 1985: Elena Gheorghe, cântăreață română\n 1999: Thomas Pidcock, ciclist britanic\n\nDecese \n 579: Papa Benedict I\n 1652: Charles Amadeus, Duce de Nemours, lider militar francez (n. 1624)\n 1683: Maria Tereza a Spaniei, regină a Franței, soția lui Ludovic al XIV-lea al Franței (n. 1638)\n 1771: Thomas Gray, poet englez (n. 1716)\n 1898: Otto von Bismark, cancelar german (n. 1815)\n 1900: Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, tatăl reginei Maria a României (n. 1844)\n\n 1912: Împăratul Meiji, al 122-lea împărat al Japoniei (n. 1867)\n 1918: Hermann von Eichhorn, feldmareșal german prusac (n. 1848)\n 1936: Ion Borcea, om de știință, zoolog român (n. 1879)\n 1965: Jun'ichirō Tanizaki, scriitor japonez (n. 1886)\n 1996: Claudette Colbert, actriță americană (n. 1903)\n 1996: Constantin Teașcă, antrenor român de fotbal (n. 1922)\n 2007: Teoctist, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (n. 1915)\n 2007: Ingmar Bergman, regizor suedez de teatru și film (n. 1918)\n 2007: Michelangelo Antonioni, regizor italian (n. 1912)\n 2019: Florina Cercel, actriță română de teatru și film (n. 1943)\n 2020: J.M.A. Biesheuvel, 81 ani, scriitor olandez (n. 1939)\n 2021: Marina Scupra, cântăreață română (n. 1967)\n 2022: Nichelle Nichols, actriță americană (n. 1932)\n 2023: Paul Reubens, actor american (n. 1952)\n\nSărbători\n\nNote\n\n \n! 30\n! 07 30\nZiua internațională a prieteniei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre 31 iulie?" }, { "from": "assistant", "value": "31 iulie este a 212-a zi a calendarului gregorian și a 213-a zi în anii bisecți. Mai sunt 153 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 904: După trei zile de asediu, Salonic cade în mâinile sarazinilor, care distrug orașul.\n 781: Cea mai veche erupție înregistrată a Muntelui Fuji (data tradițională japoneză: a șasea zi a lunii a șaptea din primul an al erei Ten'o (天応).\n 1009: Pietro Boccapecora devine Papa Sergiu al IV-lea, al 142-lea papă, succedându-i Papei Ioan al XVIII-lea.\n 1227: Începutul creștinării cumanilor și brodnicilor (31 iulie 1227 - 21 martie 1228).\n 1423: Cu victoria în Bătălia de la Cravant împotriva Franței și a Scoției, Anglia a atins apogeul succesului său în Războiul de O Sută de Ani.\n 1431: Prima atestare internă a orașului Piatra Neamț.\n 1498: În cea de-a treia călătorie, Cristofor Columb devine primul european care descoperă insula Trinidad.\n 1877: Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusești, a adresat principelui Carol o telegramă cifrată în care, relatându-i despre înfrângerea suferită de trupele rusești în cea de-a doua bătălie de la Plevna, i-a cerut cu insistență ajutorul. Primele unități ale Armatei Române au trecut Dunărea și au luat în primire paza podului de vase Zimnicea-Svistov. \n 1917: Primul Război Mondial: Începe Bătălia de la Passchendaele, care a avut ca obiectiv controlul asupra satului Passchendaele (astăzi, Passendale) de lângă orașul Ypres din Flandra de Vest, Belgia.\n 1919: A doua renunțare la tron a Prințului Carol al României (revenit la 20 februarie 1920).\n 1919: Adunarea Națională Germană adoptă Constituția de la Weimar.\n 1932: Partidul Național Socialist German al Muncitorilor câștigă peste 38% din voturi la alegerile din Germania.\n 1936: Comitetul Olimpic Internațional anunță că Jocurile Olimpice de vară din 1940 se vor desfășura la Tokyo. Totuși, jocurile au fost anulate din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial.\n 1944: Scriitorul și aviatorul Antoine de Saint-Exupéry se lansează într-un zbor de recunoaștere deasupra Mării Mediterane; avionul său este doborît și Antoine de Saint-Exupéry este considerat de atunci dispărut.\n 1954: Franța a recunoscut autonomia internă a Tunisiei.\n 1954: Prima ascensiune pe K2, de către o expediție italiană condusă de Ardito Desio.\n 1957: A intrat în funcțiune primul reactor atomic românesc.\n 1964: Sonda spațială americană Ranger 7 ajunge la Lună și trimite 4.308 de fotografii de calitate excelentă, înainte de a se prăbuși.\n 2006: Raúl Castro devine Președintele Consiliului de Stat în timpul unei perioade temporare a transferii puterii, cauzată de starea de sănătate a lui Fidel Castro.\n\nNașteri \n 1396: Filip cel Bun, Duce de Burgundia (d. 1467)\n 1527: Maximilian al II-lea, împărat roman (d. 1576)\n 1718: John Canton, fizician englez (d. 1772)\n 1800: Friedrich Wöhler, chimist german (d. 1882)\n 1803: John Ericsson, inventator american de origine suedeză (d. 1889)\n 1809: Francis Walker, entomolog englez (d. 1874)\n 1812: Amélie de Leuchtenberg, a doua soție a împăratului Pedro I al Braziliei (d. 1873)\n 1835: Henri Brisson, politician francez, al 50-lea prim-ministru al Franței (d. 1912)\n 1859: Theobald Smith, patolog american (d. 1934)\n\n 1865: Afonso, Prinț Regal al Portugaliei (d. 1920)\n 1912: Milton Friedman, economist american, laureat Nobel (d. 2006)\n 1914: Louis de Funès, actor francez de teatru și film (d. 1983)\n 1918: Paul D. Boyer, chimist american, laureat Nobel (d. 2018)\n 1919: Primo Levi, chimist și autor italian (d. 1987)\n 1919: Maurice Boitel, pictor francez (d. 2007)\n 1926: Hilary Putnam, filosof american (d. 2016)\n 1929: Lynne Reid Banks, scriitoare britanică\n 1932: Prințul Johann Georg de Hohenzollern (d. 2016)\n 1933: Cees Nooteboom, scriitor olandez\n 1937: Henry Mavrodin, pictor român (d. 2022)\n 1939: Nicu Constantin, actor român de teatru și film (d. 2009)\n 1944: Geraldine Chaplin, actriță americană, fiica lui Charlie Chaplin\n 1949: Andrei Partoș, psiholog, realizator de radio și TV, DJ, jurnalist român\n 1949: Mircea Baniciu, compozitor și interpret român de muzică ușoară\n 1951: Evonne Goolagong Cawley, jucătoare australiană de tenis \n 1952: Horațiu Mălăiele, actor român de teatru și film\n 1953: Modibo Keita, politician malian, prim-ministru al statului Mali (2002, 2015–2017), (d. 2021)\n 1956: Michael Biehn, actor american\n 1962: Wesley Snipes, actor american\n 1964: Nora Balling, fotomodel german\n 1966: Dean Cain, actor american\n 1969: Ben Chaplin, actor englez\n 1969: Antonio Conte, fotbalist și antrenor italian\n 1973: Richart Báez, fotbalist paraguayan\n 1974: Emilia Fox, actriță britanică\n 1987: Michael Bradley, fotbalist american\n 1987: Brittany Byrnes, actriță australiană\n 1989: Victoria Azarenka, jucătoare bielorusă de tenis\n\nDecese \n 1556: Ignațiu de Loyola, întemeietorul ordinului iezuit (n. 1491)\n 1713: Friedrich Wilhelm, Duce de Mecklenburg-Schwerin (n. 1675)\n 1726: Nicolaus II Bernoulli, matematician elvețian (n. 1695)\n 1750: Ioan al V-lea al Portugaliei (n. 1689)\n 1784: Denis Diderot, filosof francez (n. 1713)\n 1843: Rosario Weiss Zorrilla, pictoriță spaniolă (n. 1814)\n 1875: Andrew Johnson, al 17-lea președinte al Statelor Unite (n. 1808)\n 1886: Franz Liszt, pianist de origine maghiară (n. 1811)\n 1914: Jean Jaurès, politician francez (n. 1859)\n 1926: Diogène Maillart, pictor francez (n. 1840)\n\n 1944: Antoine de Saint-Exupery, scriitor și pilot francez (n. 1900)\n 1972: Paul-Henri Spaak, politician belgian, prim-ministru al Belgiei (n. 1899)\n 1975: Daisuke Katō, actor japonez (n. 1911)\n 1980: Pascual Jordan, fizician teoretician german (n. 1902)\n 1986: Iustin Moisescu, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (n. 1910)\n 1993: Baudouin I al Belgiei (n. 1930)\n 1998: Ioan Ploscaru, deținut politic, episcop, unul din liderii Bisericii Române Unite în perioada clandestinității (n. 1911)\n 2001: Poul Anderson, scriitor american de science fiction (n. 1926)\n 2001: Friedrich Franz, Mare Duce Ereditar de Mecklenburg-Schwerin (n. 1910)\n 2009: Sir Bobby Robson, fotbalist și antrenor englez (n. 1933)\n 2013: Michael Ansara, actor siriano-american (n. 1922)\n 2017: Jeanne Moreau, actriță franceză (n. 1928)\n 2019: Harold Prince, producător și regizor de teatru american (n. 1928)\n 2020: Alan Parker, regizor englez (n. 1944)\n 2022: Vasile Silvian Ciupercă, politician român (n. 1948)\n\nSărbători\n\nNote\n\n \n! 31\n! 07 31" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre 1 august." }, { "from": "assistant", "value": "1 august este a 213-a zi a calendarului gregorian și a 214-a zi în anii bisecți. Mai sunt 152 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 49 î.Hr.: Bătălia de la Ilerda (Spania). Cezar a învins ultimele trupe susținătoare ale lui Pompei.\n 1473: Atestarea documentară a orașului Zalău.\n 1498: Cristofor Columb devine primul european care vizitează Venezuela.\n 1714: Dimitrie Cantemir a devenit primul român, membru al unui înalt for științific internațional (Academia din Berlin).\n 1714: George, elector de Hanovra devine regele George I al Marii Britanii, marcând începutul erei georgiene în istoria britanică.\n 1774: Joseph Priestley a anunțat descoperirea oxigenului, deși nu îl recunoaște ca element chimic.\n 1834: A intrat în vigoare Legea de Abolire a Sclaviei din 1833, prin care se abolea sclavia în întregul Imperiu Britanic.\n 1862: Constituirea Ministerului Afacerilor Externe al României.\n 1902: Statele Unite cumpără drepturile asupra Canalului Panama de la Franța.\n 1921: La Haga a fost creată Curtea Internațională de Justiție.\n 1936: Se deschid Jocurile Olimpice de la Berlin cu o ceremonie prezidată de Adolf Hitler.\n 1943: Operațiunea Tidal Wave: Ploieștiul este bombardat pentru prima dată de către aviația americană.\n 1944: Rezistența poloneză a declanșat Revolta din Varșovia împotriva ocupației naziste a Poloniei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.\n 1965: Romanul lui Frank Herbert, Dune, a fost publicat pentru prima dată. În 2003 a fost desemnat cel mai bine vândut roman științifico-fantastic din lume.\n 1966: Partidul Comunist Chinez a decis lansarea Revoluției Culturale. Epurarea intelectualilor și a imperialiștilor devine politica oficială a Chinei.\n 1966: Lunetistul din Texas Tower, Charles Whitman, a împușcat 18 oameni și a rănit alți 31 la Universitatea Texasului din Austin înainte de a fi ucis de poliție.\n 1971: Concertul pentru Bangladesh, organizat de fostul Beatle George Harrison, are loc la Madison Square Garden din New York în fața a aproximativ 40.000 de spectatori.\n 1975: Semnarea actului final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (Helsinki).\n 1976: Niki Lauda are un accident grav în care aproape că și-a pierdut viața, la Marele Premiu al Germaniei de la Nurburgring.\n 1976: Podul Imperial din Viena se prăbușește cu puțin timp înainte de a împlini o sută de ani. O persoană este ucisă în acest proces. Două poduri suplimentare peste Dunăre au fost ridicate în grabă pentru trafic și au fost folosite timp de patru ani.\n 1977: Greva generală a minerilor din Valea Jiului. 30.000 de mineri au blocat exploatările și au cerut să discute numai cu Nicolae Ceaușescu (1 - 3 august).\n 1981: S-a lansat postul de televiziune MTV în Statele Unite, odată cu difuzarea primului său videoclip, Video Killed the Radio Star al formației The Buggles.\n 1990: Jeliu Jelev este ales de Parlament al doilea președinte al Bulgariei.\n 1996: A intrat în vigoare, în mod oficial, programul efectiv de Parteneriat Individualizat România - NATO.\n 2005: În Piața Revoluției, a avut loc inaugurarea ansamblului monumental „Memorialul Renașterii”, realizat de sculptorul Alexandru Ghilduș și închinat Revoluției Române.\n 2008: Redacția în limba română a postului de radio BBC își încetează activitatea, după 68 de ani de emisie neîntreruptă.\n 2008: Unsprezece alpiniști din expedițiile internaționale au murit pe K2, al doilea munte ca înălțime de pe Pământ, în cel mai grav accident din istoria alpinismului K2.\n 2023: Încălzirea globală: Oceanele lumii ating o nouă temperatură record de 20,96°C, depășind precedentul record de 20,95°C în martie 2016. De asemenea, se confirmă că luna iulie 2023 a fost cea mai fierbinte lună înregistrată vreodată.\n\nNașteri \n 10 î.Hr.: Claudius, împărat roman (d. 54)\n 126: Pertinax, împărat roman (d. 193)\n 1713: Karl I, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel (d. 1780)\n 1733: Richard Kirwan, chimist și mineralog irlandez (d. 1812)\n\n 1758: Samuil Vulcan, episcop greco catolic (d. 1839)\n 1770: William Clark, explorator american (d. 1838)\n 1819: Herman Melville, scriitor american (d. 1891)\n 1854: George Emanuel Lahovari, ziarist român (d. 1897)\n 1865: Prințul Eugén, Duce de Närke (d. 1947)\n 1883: Pantelimon Halippa, politician și literat român (d. 1979)\n 1885: George de Hevesy, chimist maghiar, laureat Nobel (d. 1966)\n 1887: Anthony Coldeway, scenarist american (d. 1963)\n 1891: Grigore Brezeanu, regizor român (d. 1919)\n 1893: Alexandru I, rege al Greciei (d. 1920)\n 1914: J. Lee Thompson, regizor englez (d. 2002)\n 1915: Gellu Naum, scriitor român (d. 2001)\n\n 1924: Abdullah bin Abdulaziz al-Saud, rege al Arabiei Saudite (d. 2015)\n 1936: Yves Saint-Laurent, designer de modă francez (d. 2008)\n 1939: Valeria Seciu, actriță română de teatru, film, voce, radio și televiziune (d. 2022)\n 1941: Nathalie Delon, actriță franceză (d. 2021)\n 1942: Giancarlo Giannini, actor italian\n 1945: Tudor Gheorghe, compozitor, cântăreț și actor român\n 1948: Emilia Dobrin, actriță română\n 1949: Mugur Isărescu, economist român\n 1951: Tommy Bolin, cântăreț-compozitor, chitarist american (Deep Purple, Zephyr și James Gang) (d. 1976)\n 1953: Dana Dogaru, actriță română\n 1961: Danny Blind, fotbalist și antrenor olandez\n 1963: Coolio, rapper, actor și producător muzical american (d. 2022)\n 1965: Sam Mendes, regizor și producător englez\n 1970: David James, fost fotbalist englez\n\n 1975: Bogdan Țăruș, atlet român\n 1976: Alina Dobrin, handbalistă română\n 1976: Dieter Nisipeanu, șahist român\n 1976: Hasan Șaș, fotbalist și antrenor turc de fotbal\n 1979: Jason Momoa, actor și model american\n 1983: Michael Baird, fotbalist australian\n 1984: Bastian Schweinsteiger, fotbalist german\n 1985: Ilinca Manolache, actriță română\n 1985: Andrei Mureșan, fotbalist român\n 1986: Elena Vesnina, jucătoare rusă de tenis\n 1986: Ekaterina Vetkova, handbalistă rusă\n 1987: Iago Aspas, fotbalist spaniol\n 1992: Nicolae Milinceanu, fotbalist moldovean\n 1993: Eliza Buceschi, handbalistă română\n\nDecese \n\n 30 î.Hr.: Marcus Antonius, general și politician roman (n. 82 î.Hr.)\n 527: Iustin I, împărat bizantin (n. 450)\n 1098: Ademar de Le Puy, figură importantă a primei Cruciade, episcop de Le Puy-en-Velay (n. 1055)\n 1137: Ludovic al VI-lea al Franței (n. 1081)\n 1348: Blanche de Valois, regină a Germaniei și Boemiei (n. 1316)\n 1402: Edmund de Langley, primul Duce de York, fiul cel mic al regelui Eduard al III-lea al Angliei (n. 1341)\n 1464: Cosimo Medici, conducătorul de facto al Florenței (n. 1389)\n 1545: Juan Pardo de Tavera, arhiepiscop de Toledo și mare inchizitor spaniol (n. 1472)\n\n 1714: Regina Anna a Marii Britanii (n. 1665)\n 1858: Emma de Anhalt-Bernburg-Schaumburg, prințesă germană (n. 1665)\n 1884: Heinrich Laube, scriitor german (n. 1884)\n 1896: Sir William Robert Grove, fizician și inventator galez (n. 1811)\n 1943: Horia Creangă, arhitect român (n. 1892)\n 1926: Charles-Amable Lenoir, pictor francez (n. 1860)\n 1959: Francis de Miomandre, scriitor francez, câștigător al Premiului Goncourt în 1908 (n. 1880)\n 1970: Otto Heinrich Warburg, biochimist german, laureat al Premiul Nobel (n. 1883)\n 1973: Frederick Worlock, actor britanic (n. 1886)\n 1978: Petre Alexandru, tenor român, solist de romanțe, tangouri (n. 1898)\n 1987: Pola Negri, actriță americană de origine poloneză (n. 1897)\n\n 1993: Alfred Manessier, pictor francez (n. 1911)\n 1996: Frida Boccara, cântăreață franceză (n. 1940)\n 1999: Silvia Dumitrescu-Timică, actriță română (n. 1902)\n 2001: Jay Chamberlain, pilot american (n. 1925)\n 2005: Robert Ficheux, geograf francez (n. 1898)\n 2008: Radu Grigorovici, fizician român, membru al Academiei Române (n. 1911)\n 2009: Corazon Aquino, politician filipinez (n. 1933)\n 2014: Szabolcs Cseh, cascador și actor român (n. 1942)\n 2016: Ana, Principesă de Bourbon-Parma, soția Regelui Mihai I al României (n. 1923)\n 2019: Puși Dinulescu, dramaturg român, regizor de film, teatru și televiziune (n. 1942)\n\nSărbători \n\n Scoaterea Sf. Cruci; Sf. 7 Mc. Macabei (calendar ortodox)\n Elveția: Ziua națională.\n Benin: Sărbătoare națională. Proclamarea independenței. (1960)\n China: Ziua Armatei Populare Chineze.\n\nNote\n\n \n! 01\n! 08 01" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre 2 august?" }, { "from": "assistant", "value": "2 august este a 214-a zi a calendarului gregorian și a 215-a zi în anii bisecți. Mai sunt 151 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 338 î.Hr.: O armată macedoneană condusă de Filip al II-lea a învins forțele combinate ale Atenei și Tebei în bătălia de la Cheronea, asigurând hegemonia macedoneană în Grecia și în Marea Egee.\n 216 î.Hr.: O armată cartagineză condusă de Hannibal a învins o armată romană superioară numeric în bătălia de la Cannae, în Apulia.\n 1589: Henri de Navara devine rege al Franței sub numele Henric al IV-lea.\n 1776: Se semnează Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii.\n 1829: Împăratul Braziliei, Pedro I, se căsătorește prin procură, la Munchen, la palatul Leuchtenberg, cu frumoasa Amélie de Leuchtenberg.\n 1830: Carol al X-lea al Franței abdică în favoarea nepotului său Henri, Duce de Bordeaux. Totuși, Camera Deputaților controlată de liberali a refuzat să-l confirme pe ducele de Bordeaux drept Henric al V-lea votându-l pe ducele de Orléans, Ludovic-Filip drept rege al Franței.\n 1923: Calvin Coolidge își începe mandatul ca cel de-al 30-lea președinte al Statelor Unite.\n 1929: Se înființează Regia Autonomă a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă (PCA) care ia în exploatare și administrare căile de comunicație pe apă, porturile, vasele aferente, instalațiile de orice fel ș.a..\n 1932: Fizicianul american Carl D. Anderson descoperă pozitronul pentru care va primi Premiul Nobel.\n 1934: Președintele Germaniei Paul von Hindenburg moare la Neudeck, Adolf Hitler își asumă titlul de Führer și Cancelar al Germaniei.\n 1936: Ediția a XI-a a Jocurilor Olimpice - Berlin, Germania (2 august - 16 august); România a obținut 1 medalie de argint.\n 1939: Albert Einstein și Leo Szilárd scriu o scrisoare președintelui Franklin D. Roosevelt, îndemnându-l să înceapă proiectul Manhattan pentru a dezvolta o armă nucleară.\n 1940: Stalin semnează un decret abuziv (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească pe o parte din pământul românesc ocupat cu forța de Armata Roșie\n 1945: S-a încheiat Conferința de la Potsdam, în care Puterile Aliate au discutat viitorul Germaniei după Al Doilea Război Mondial.\n 1953: Se inaugurează Stadionul Național din București.\n 1969: Vizita lui Richard Nixon (primul președinte american la București) în România.\n 1985: Inaugurarea crucișătorului \"Muntenia\", construit la Șantierul naval din Mangalia.\n 1990: Irakul a invadat Kuweitul, declanșând războiul din Golf.\n 1994: Președintele Ion Iliescu promulgă legea privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează după metoda MEBO.\n 1995: Atentat nereușit asupra președintelui Georgiei, Eduard Șevarnadze.\n 1998: Trupe armate din Rwanda și Uganda pătrund pe teritoriul Republicii Democratice Congo.\n\nNașteri \n 1674: Filip al II-lea, Duce de Orléans, regent al Franței pentru Ludovic al XV-lea (d. 1723)\n 1788: Leopold Gmelin, chimist german (d. 1853)\n 1824: Francisca a Braziliei, fiică a împăratului Pedro I al Braziliei (d. 1898)\n 1831: Gheorghe Burada, dirijor și profesor român (d. 1870)\n\n 1834: Frédéric Auguste Bartholdi, sculptor francez, autor al Statuii Libertății (d. 1904)\n 1838: Serafín Avendaño, pictor spaniol (d. 1916)\n 1858: Emma de Waldeck și Pyrmont, regină a Țărilor de Jos (d. 1934)\n 1865: Josef Maria Auchentaller, pictor și gravor austriac (d. 1949)\n 1868: Regele Constantin I al Greciei (d. 1923)\n 1878: Prințesa Ingeborg a Danemarcei, ducesă de Västergötland (d. 1958)\n 1891: Mihail Jora, compozitor, dirijor, pianist român (d. 1971)\n 1893: Alfred Alessandrescu, compozitor, dirijor, pianist și muzicolog român (d. 1959)\n 1912: Mircea Șeptilici, actor român (d. 1989)\n 1919: Nehemiah Persoff, actor israelian și american de film (d. 2022)\n\n 1923: Șimon Peres, politician israelian, al 9-lea președinte al Israelului, laureat Nobel (d. 2016)\n 1924: James Baldwin, scriitor și poet american (d. 1987)\n 1932: Peter O'Toole, actor britanic (d. 2013)\n 1939: Wes Craven, regizor de film, actor și scenarist american (d. 2015)\n 1939: Valeria Seciu, actriță română (d. 2022)\n 1942: Isabel Allende, scriitoare chiliano-americană\n 1942: Leo Beenhakker, fotbalist și antrenor neerlandez de fotbal\n 1943: Stere Gulea, regizor și scenarist român \n 1944: Gheorghe Gornea, fotbalist român (d. 2005)\n 1948: Cornel Dinu, fotbalist și antrenor român\n 1951: Marcel Iureș, actor român de teatru și film\n 1952: Abraham Jakab, artist plastic român\n 1955: Eugen Nicolăescu, politician român\n 1969: Codruț Șereș, politician român\n 1969: Jan Axel Blomberg, baterist norvegian\n 1974: Angie Cepeda, actriță columbiană\n 1976: Sam Worthington, actor australian\n 1981: Vlad Miriță, tenor român\n 1989: The Motans, cântăreț din Republica Moldova\n\nDecese \n 1100: Regele William al II-lea al Angliei (n. 1056)\n 1332: Christopher al II-lea al Danemarcei (n. 1276)\n 1589: Regele Henric al III-lea al Franței(n. 1551)\n 1776: Louis François, Prinț Conti (n. 1717)\n 1788: Thomas Gainsborough, artist englez (n. 1727)\n\n 1877: Karl Friedrich von Steinmetz, feldmareșal prusac (n. 1796)\n 1881: Marcus Clarke, romancier și poet australian (n. 1846)\n 1921: Enrico Caruso, tenor italian (n. 1873)\n 1922: Alexander Graham Bell, inventator scoțian (n. 1847)\n 1923: Warren G. Harding, al 29-lea președinte al SUA (n. 1865)\n 1931: Ștefan Gh. Longinescu, jurist român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1865)\n 1934: Paul von Hindenburg, feldmareșal și om politic german (n. 1847)\n 1945: Pietro Mascagni, compozitor și dirijor italian (n. 1863)\n 1950: August Scriban, lingvist român (n. 1872)\n 1955: Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei (n. 1869)\n 1973: Jean-Pierre Melville, regizor, actor, scenarist francez (n. 1917)\n 1976: Fritz Lang, regizor american (n. 1890)\n 1993: Guido del Mestri, cardinal italian (n. 1911)\n 1997: Sever Suciu, sculptor român (n. 1924)\n 1997: William S. Burroughs, romancier, nuvelist, eseist și orator american (n. 1924)\n 2008: Radu Grigorovici, fizician român (n. 1911)\n 2012: Mihaela Ursuleasa, pianista română (n. 1978)\n 2016: Ioan Baltog, fizician român (n. 1939)\n 2018: Ion Stan, politician român (n. 1955)\n 2022: Tudor Ghideanu, filosof și eseist român (n. 1938)\n\nSărbători \n\n Aducerea moaștelor Sf. Întâiul Mc. și Arhid. Ștefan; Binecredinciosul împărat Justinian cel Mare (calendar ortodox)\n Ziua națională a Macedoniei\n Ziua internațională de comemorare a genocidului romilor\n\nNote\n\n \n! 02\n! 08 02" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre 3 august?" }, { "from": "assistant", "value": "3 august este a 215-a zi a calendarului gregorian și a 216-a zi în anii bisecți. Mai sunt 150 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1492: Cristofor Columb a început prima sa călătorie spre America din portul spaniol Palos de la Frontera. Expediția se va încheia la 15 martie 1493.\n 1571: Bătălia de la Famagusta; turcii cuceresc insula Cipru de la venețieni.\n 1601: Trupele lui Mihai Viteazul și cele ale lui Gheorghe Basta obțin în bătălia de la Guruslău victoria împotriva celor transilvănene conduse de Sigismund Báthory.\n 1778: S–a inaugurat Teatrul Scala din Milano.\n 1783: În Japonia, Muntele Asama erupe omorând 35.000 de oameni.\n 1858: Exploratorul britanic John Speke a descoperit Lacul Victoria.\n 1888: Erupția violentă a vulcanului din insula Vulcano, Italia.\n 1914: Primul Război Mondial: Germania declară război Franței.\n 1914: România: Consiliul de Coroană din 3 august (stil nou) desfășurat la Castelul Peleș, la inițiativa regelui Carol I, dezbate problema intrării României în Primul Război Mondial. S-a votat cu o majoritate zdrobitoare în favoarea neutralității. \n 1919: Armata română intră în Timișoara și aduce o mare contribuție la reîntregirea teritoriilor românești (vezi și 4 august - în unele surse figurează 3 august ca data intrării în Budapesta).\n 1929: S-a creat \"Regia autonomă a poștelor, telegrafelor și telefoanelor\" (PTT), care a luat în exploatare și administrare serviciile publice de poștă, telegraf și telefon.\n 1936: La Jocurile Olimpice de la Berlin, Jesse Owens a câștigat proba de 100 m.\n 1941: Puternic bombardament sovietic asupra municipiului Constanța. Catedrala și alte clădiri din zona peninsulară sunt grav afectate.\n 1958: Polul Nord este atins, sub calota de gheață, de submarinul atomic american Nautillus.\n 1960: Niger își câștigă independența față de Franța.\n 1963: Formația The Beatles a apărut pentru ultima dată la Cavern Club din Liverpool, după ce susținuseră în acest local peste 300 de spectacole începând cu 1961.\n 1975: S-a încheiat vizita oficială, de două zile, efectuată în România de președintele american Gerald Ford.\n 1977: Se termină greva minerilor din Valea Jiului.\n 2005: Mahmoud Ahmadinejad devine președinte al Iranului.\n\nNașteri \n 1614: Juan de Arellano, pictor spaniol (d. 1676)\n 1654: Karl I, Landgraf de Hesse-Kassel (d. 1730)\n 1760: Jacques Réattu, pictor francez (d. 1833)\n 1770: Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei (d. 1840)\n 1811: Elisha Graves Otis, inventator american (d. 1861)\n 1817: Arhiducele Albert, Duce de Teschen, general austriac (d. 1895)\n\n 1863: Géza Gárdonyi, scriitor și jurnalist maghiar (d. 1922)\n 1865: Iancu Flondor, om politic român din Bucovina (d. 1924)\n 1867: Stanley Baldwin, politician englez (d. 1947)\n 1872: Regele Haakon al VII-lea al Norvegiei (d. 1957)\n 1873: Bruno Petzold, scriitor german (d. 1949)\n 1877: László Székely, arhitect maghiar (d. 1934)\n 1891: Alexandru Ionescu-Ghibericon, actor român (d. 1960)\n 1904: Clifford D. Simak, scriitor american (d. 1988)\n 1905: Franz König, cardinal austriac, inițiator al reconcilierii cu Biserica Ortodoxă Română (d. 2004) \n 1913: Marin Voiculescu, medic român (d. 1991)\n 1914: Gheorghe Cunescu, preot, publicist, scriitor, critic literar și istoric literar român (d. 1995)\n 1923: Jean Hagen, actriță americană (d. 1977)\n 1923: Shenouda al III-lea, papă de Alexandria și patriarh al întregii Africi\n 1926: Tony Bennett, cântăreț american de jazz (d. 2023)\n 1926: Gordon Scott, actor american (d. 2007)\n 1935: Maria Bieșu, soprană din Republica Moldova (d. 2012)\n 1940: Martin Sheen, actor american\n\n 1948: Jean-Pierre Raffarin, politician francez, prim-ministru al Franței în perioada 2002-2005\n 1950: Dinu Patriciu, politician și om de afaceri român (d. 2014)\n 1952: Osvaldo Ardiles, fotbalist argentinian \n 1953: Dana Dogaru, actriță română de teatru și film\n 1955: Renate Weber, jurist și politician român\n 1958: Ghenadie Tâciuc, artist plastic și pictor, expert în pictură bisericească (d. 2022)\n 1959: Koichi Tanaka, chimist japonez, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în 2002\n 1962: Mariana Bitang, antrenoare federală de gimnastică\n 1963: James Hetfield, membru fondator al trupei Metallica\n 1963: Isaiah Washington, actor american\n 1969: Mihaela Rădulescu, realizatoare și moderatoare emisiuni tv\n 1977: Tom Brady, jucător american de fotbal american\n 1979: Evangeline Lilly, model și actriță canadiană\n 1980: Nadia Ali, cântăreață pakistanezo-americană\n 1996: Maria Boldor, scrimeră română\n 2000: Landry Bender, actriță americană\n\nDecese \n 1667: Francesco Borromini, arhitect elvețian (n. 1599)\n 1792: Sir Richard Arkwright, inventator și industriaș englez (n. 1732)\n 1806: Michel Adanson, naturalist, botanist, etnolog și micolog francez (n. 1727)\n 1857: Eugène Sue, scriitor francez (n. 1804)\n 1867: Philipp August Böckh, savant, filolog, istoric german (n. 1785)\n 1889: Veronica Micle, poetă română (n. 1850)\n 1895: Dimitrie Brândză, medic și botanist român (n. 1846)\n\n 1917: Stéphane Javelle, astronom francez (n. 1864)\n 1924: Joseph Conrad, scriitor britanic de origine poloneză (n. 1857)\n 1924: Vladimir Hertza, jurist și politician român (n. 1868)\n 1929: Emil Berliner, inventator germano-american (n. 1851)\n 1929: Thorstein Veblen, economist și sociolog american (n. 1857)\n 1942: Richard Willstätter, biochimist german, laureat al Premiului Nobel (n. 1872)\n 1954: Sidonie-Gabrielle Colette, memorialistă, eseistă și romancieră franceză (n. 1873) \n 1961: George Breazu, muzicolog român (n. 1887)\n 1961: Giovanni Battista Angioletti, scriitor italian (n. 1896)\n 1965: Georges Le Roy, actor și regizor francez (n. 1885)\n\n 2004: Henri Cartier-Bresson, fotograf și pictor francez (n. 1908)\n 2006: Elisabeth Schwarzkopf, soprană germană (n. 1915)\n 2008: Aleksandr I. Soljenițîn, scriitor, dramaturg, istoric rus, laureat (1970) al Premiului Nobel (n. 1918)\n 2011: Bubba Smith, fotbalist american (n. 1945)\n 2019: Cătălina Buzoianu, regizoare română de film (n. 1938)\n 2020: John Hume, politician britanic (n. 1937)\n\nSărbători \n\n Cuv. Isaachie, Dalmat și Faust; Sf. Salomeea, mironosiță (calendarul ortodox)\n Sf. Lidia (calendarul romano-catolic)\n România:\n Ziua Municipiului Timișoara (este data intrării armatei române în Timișoara în anul 1919)\n\nNote\n\n \n! 03\n! 08 03" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre 4 august?" }, { "from": "assistant", "value": "4 august este a 216-a zi a calendarului gregorian și a 217-a zi în anii bisecți. Mai sunt 149 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1060: După moartea regelui Henric I, fiul său în vârstă de opt ani, Filip, devine rege al Franței sub numele de Filip I sub tutela mamei sale, Anna de Kiev, și al unchiului său, Balduin al V-lea de Flandra.\n 1532: Ducatul de Bretania se unește cu Regatul Franței.\n 1578: Bătălia de la Al-Kaar al Kabir (Maroc) dintre portughezi și maurii din Fez. În cursul luptei, regele Portugaliei a fost ucis. Profitând de aceasta, Spania va ocupa Portugalia în 1580 (până în 1640), anexând și imperiul colonial al acesteia.\n 1693: Data atribuită în mod tradițional inventării șampaniei de către Dom Perignon; nu este clar dacă el a inventat de fapt șampania, totuși el a fost creditat ca fiind inovatorul care a dezvoltat tehnicile folosite pentru a perfecționa vinul spumant.\n 1704: Englezii cuceresc Gibraltarul, în timpul războiului spaniol de succesiune (Tratatul de la Utrecht le recunoaște, în 1713, posesiunea).\n 1782: Wolfgang Amadeus Mozart s-a căsătorit la Viena, la Catedrala Sf. Ștefan, cu Constanze Weber.\n 1789: În Franța a fost abolit sistemul feudal.\n 1845: Când nava britanică de emigranți Cataraqui a eșuat în largul insulei King Island din Tasmania, a avut loc cel mai mare dezastru maritim din istoria Australiei, 399 de pasageri și membrii ai echipajului au murit. Cei nouă naufragiați care au ajuns la țărm au rămas blocați pe insulă timp de cinci săptămâni, până când au fost salvați.\n\n 1851: Misionarul și exploratorul David Livingstone a ajuns pe cursul superior al Zambezi.\n 1897: Bustul Doamnei din Elche, o sculptură iberică din jurul secolului al V-lea î.Hr., este găsită întâmplător în Spania.\n 1906: Nava comercială italiană Sirio a lovit un recif în largul coastei de est a Spaniei și s-a răsturnat în câteva minute, provocând moartea a cel puțin 150 de emigranți italieni și spanioli care se îndreptau spre Brazilia, Uruguay și Argentina. Naufragiul a căpătat notorietate deoarece căpitanul, Giuseppe Piccone, a abandonat nava cu prima ocazie.\n 1914: Izbucnirea Primului Război Mondial: Germania invadează Belgia; ca răspuns, Marea Britanie declară război Germaniei. Statele Unite își proclamă neutralitatea.\n 1919: Armata română a intrat victorioasă în Budapesta. Sfârșitul regimului comunist instaurat de Bela Kun la 21 martie 1919 în Ungaria.\n 1984: La exact un an după ce a venit la putere în Republica Volta Superioară, președintele Thomas Sankara i-a schimbat acesteia numele în Burkina Faso.\n 2005: Începe prima conferință internațională Wikipedia la Frankfurt, Germania.\n 2007: NASA a lansat sonda Phoenix Mars Lander, care ulterior a găsit dovezi ale existenței apei pe planeta Marte.\n 2020: Cel puțin 220 de oameni au murit și alte peste 6.000 au fost răniți în urma exploziilor în portul din Beirut, o parte dintre ei fiind îngropați sub moloz, din cauza nitratului de amoniu depozitat ilegal. Peste 300.000 de oameni au rămas fără locuințe în urma exploziilor. Autoritățile din Liban au declarat trei zile de doliu național.\n\nNașteri \n 1290: Leopold I, duce al Austriei (d. 1326)\n 1470: Lucrezia de' Medici, fiică a lui Lorenzo de' Medici (d. 1553)\n 1703: Louis d'Orléans, Duce de Orléans (d. 1752)\n 1713: Prințesa Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen (d. 1761)\n 1792: Percy Bysshe Shelley, poet englez (d. 1822)\n 1805: William Rowan Hamilton, matematician irlandez (d. 1865)\n 1807: Constantin Lecca, profesor, pictor, tipograf, editor, scriitor și traducător român (d. 1887)\n 1821: Louis Vuitton, antreprenor și designer francez (d. 1892)\n\n 1825: Prințul Hermann de Saxa-Weimar-Eisenach (d. 1901)\n 1834: John Venn, matematician englez (d. 1923)\n 1847: Arhiducele Ludwig Salvator, Prinț de Toscana (d. 1915)\n 1857: Augustin Bunea, istoric și teolog român, membru al Academiei Române (d. 1909)\n 1859: Knut Hamsun (Knut Pedersen), scriitor norvegian, laureat al Premiului Nobel (d. 1952)\n 1866: Gheorghe Mărdărescu, general român (d. 1938)\n 1870: Simion Sanielevici, matematician român de etnie evreiască, membru de onoare (1948) al Academiei Române (d. 1963)\n 1884: Béla Balázs, om de litere, ziarist, teoretician maghiar (d. 1949)\n 1888: Adrien Bertrand, scriitor francez, câștigător al Premiului Goncourt în 1914 (d. 1917)\n 1900: Vasile Pavelcu, psiholog român, membru al Academiei Române (d. 1991)\n 1900: Elizabeth Bowes-Lyon, soția regelui George al VI-lea al Regatului Unit și mama reginei Elisabeta a II-a (d. 2002)\n 1901: Louis Armstrong, muzician american (d. 1971)\n 1906: Marie-José a Belgiei, soția regelui Umberto al II-lea al Italiei (d. 2001)\n 1928: Romulus Cristescu, matematician român\n 1941: Rudi Rosenfeld, actor român (d. 2018)\n 1948: Cezara Dafinescu, actriță română\n\n 1955: Billy Bob Thornton, actor, scenarist, regizor, producător și muzician american\n 1955: Alberto Gonzales, magistrat american, al 80-lea procuror general al Statelor Unite\n 1956: Luigi Negri, arhitect și politician italian\n 1960: José Luis Rodríguez Zapatero, politician spaniol\n 1961: Barack Obama, politician american, al 44-lea președinte al SUA, laureat Nobel\n 1961: Ion Sapdaru, actor român\n 1969: Vlad Ivanov, actor român\n 1975: Nikos Liberopoulos, fotbalist grec\n 1981: Meghan, Ducesă de Sussex\n 1992: Cole Sprouse, actor american\n 1992: Dylan Sprouse, actor american\n\nDecese \n 1060: Regele Henric I al Franței (n. 1008)\n 1306: Venceslau al III-lea, rege al Ungariei și Boemiei (n. 1289)\n 1578: Sebastian I al Portugaliei (n. 1554)\n 1598: William Cecil, Baron Burghley, consilier al reginei Elisabeta I a Angliei (d. 1520)\n 1699: Maria Sofia de Neuburg, a doua soție a regelui Petru al II-lea al Portugaliei (n. 1666)\n 1826: Jean-Jacques Paulet, medic, botanist și micolog francez (n. 1740)\n 1874: Ludwig Otto Hesse, matematician german (n. 1811)\n 1875: Hans Christian Andersen, scriitor danez (n. 1805)\n\n 1879: Ștefan Micle, fizician român, profesor universitar (n. 1820)\n 1900: Isaac Levitan, pictor rus (n. 1860)\n 1929: Carl Auer von Welsbach, om de știință, inventator și antreprenor austriac (n. 1858)\n 1953: Francisc Șirato, pictor și grafician român (n. 1877)\n 1957: Washington Luís Pereira de Sousa, politician brazilian (n.1869)\n 1959: Ioan Bălan, episcop român unit, deținut politic (n. 1880)\n 1959: Nicolae Dărăscu, pictor român (n. 1883)\n 1962: Marilyn Monroe, actriță, model și cântăreață americană (n. 1926)\n 1977: Edgar Douglas Adrian, electrofiziolog britanic, laureat Nobel (n. 1889)\n 1997: Jeanne Calment, cel mai logeviv om din lume, în vârstă de 122 ani și 164 de zile (n. 1877)\n 1981: Melvyn Douglas, actor american, laureat Oscar (n. 1901)\n 2003: Valentina Crețoiu, soprană română (n. 1909)\n 2011: Florica Ungur, cântăreață de muzică populară (n. 1939)\n 2015: Vitalie Belousov, inventator, profesor universitar, doctor inginer român (n. 1930)\n\nSărbători \n\n Sf. 7 tineri din Efes; Aducerea moaștelor Cuv. Mc. Evdochia (calendar ortodox)\n Sf. Jean Vianney (calendarul romano-catolic)\n\nNote\n\n \n! 04\n! 08 04" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre 5 august?" }, { "from": "assistant", "value": "5 august este a 217-a zi a calendarului gregorian și a 218-a zi în anii bisecți. Mai sunt 148 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1100: Henric I este încoronat rege al Angliei la Westminster Abbey.\n 1192: Victoria cruciaților la Jaffa (Cruciada III), împotriva musulmanilor lui Saladin.\n 1424: Prima mențiune a vămii Calafat.\n 1583: Exploratorul Humphrey Gilbert a înființat prima colonie engleză în America de Nord, orașul St. John's, astăzi în provincia Newfoundland și Labrador din Canada.\n 1716: Războiul austro-turc (1716–1718): O cincime din armata turcă și Marele Vizir sunt uciși în Bătălia de la Petrovaradin.\n 1772: Austria, Prusia și Rusia au semnat tratatul prin care au început Prima Împărțire a Poloniei.\n 1796: Bătălia de la Castiglione - Napoleon I a înfrânt armata austriacă a generalului D. Wurmser.\n 1860: Carol al XV-lea al Suediei-Norvegiei este încoronat rege al Norvegiei la Trondheim.\n 1858: Omul de afaceri american Cyrus West Field și colegii săi au terminat instalarea primului cablu telegrafic transatlantic.\n 1882: Cetshwayo kaMpande, ultimul rege suveran al Zulu sosește la Londra pentru o audiență cu regina Victoria.\n 1888: Fără știința soțului ei Carl, Bertha Benz și cei doi fii ai săi, Richard și Eugen, se urcă la bordul automobilului deja patentat și călătoresc 106 kilometri de la Mannheim la Pforzheim. Această primă călătorie de mare succes are o contribuție semnificativă la eliminarea rezervelor potențialilor clienți și, prin urmare, permite companiei să obțină succesul economic.\n 1914: Primul Război Mondial: Austro-Ungaria declară război Rusiei; Muntenegru declară război Austro-Ungariei.\n 1915: Primul Război Mondial: Trupele germane ocupă Varșovia.\n 1926: Harry Houdini realizează cea mai mare realizare a sa: petrece 91 de minute sub apă, într-un rezervor sigilat, înainte de a evada.\n 1929: Greva minerilor de la Lupeni (5-6 august).\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Uniunea Sovietică anexează oficial Letonia.\n 1941: Al Doilea Război Mondial: Bătălia de la Smolensk se încheie cu capturarea a aproximativ 300.000 de prizonieri ai Armatei Roșii de către germani.\n 1944: Al Doilea Război Mondial: Insurgenții polonezi eliberează un lagăr de muncă german din Varșovia, eliberând 348 de prizonieri evrei.\n 1960: Burkina Faso devine independentă față de Franța.\n 1962: Nelson Mandela este întemnițat. El va fi eliberat abia în 1990.\n 1962: Actrița americană Marilyn Monroe este găsită moartă în casa ei. Monroe a murit între 20:30 și 22:30 la 4 august, iar conform raportului de toxicologie cauza morții a fost otrăvirea acută cu barbiturice.\n 1966: The Beatles lansează albumul Revolver.\n 1973: URSS lansează sonda Marte 6 pentru a explora planeta Marte. Nava spațială va returna date timp de 224 de secunde în timpul coborârii sale prin atmosfera marțiană înainte de a se pierde orice contact cu ea.\n 2015: Prim-ministru malaysian Najib Razak a confirmat că rămășițele avionului descoperite în Oceanul Indian aparțin Boeingului care asigura zborul MH370 al companiei Malaysia Airlines și care a disparut în data de 8 martie 2014.\n 2016: A început cea de-a 31-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară care se desfășoară la Rio de Janeiro, Brazilia. România participă cu 96 sportivi și câștigă un total de 4 medalii: 1 aur, 1 argint și 2 bronz, fiind pe poziția 47 în clasamentul pe medalii.\n\nNașteri \n 1540: Joseph Justus Scaliger, astronom francez (d. 1609)\n 1623: Antonio Cesti, compozitor italian (d. 1669)\n 1737: Johann Friedrich Struensee, medic german, regent al Danemarcei (d. 1772)\n 1758: Împăratul Go-Momozono al Japoniei (d. 1779)\n 1802: Niels Henrik Abel, matematician norvegian (d. 1828)\n 1811: Ambroise Thomas, compozitor francez (d. 1896)\n 1813: Ivar Aasen, poet norvegian (d. 1896)\n 1822: Francesco Saverio Altamura, pictor italian (d. 1897)\n 1827: Deodoro da Fonseca, primul președinte brazilian (d.1892)\n\n 1828: Louise a Olandei, regină a Suediei și Norvegiei (d. 1871)\n 1833: Carola de Vasa, regină a Saxoniei (d. 1907)\n 1844: Ilia Repin, pictor rus (d. 1930)\n 1850: Guy de Maupassant, scriitor francez (d. 1893)\n 1866: Carl Harries, chimist german (d. 1923)\n 1869: J. C. W. Beckham, politician american (d. 1940)\n 1873: Joseph de La Nézière, pictor francez (d. 1944)\n 1877: Tom Thomson, pictor canadian (d. 1917)\n 1883: Constantin Bedreag, fizician român (d. 1963)\n 1887: Reginald Owen, actor englez (d. 1972)\n 1889: Conrad Aiken, scriitor american (d. 1973)\n 1903: Principele Nicolae al României, al doilea fiu al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria (d. 1978)\n 1906: John Huston, regizor american (d. 1987)\n 1906: Wassily Leontief, economist rus, laureat al Premiului Nobel (d. 1999)\n 1906: Ettore Majorana, fizician italian (d. 1938)\n 1906: Francis Walder, scriitor belgian, câștigător al Premiului Goncourt în 1958 (d. 1997)\n 1907: Niculae Comănescu, alpinist român (d. 1936)\n 1911: Robert Taylor, actor american (d. 1969)\n 1912: Abbé Pierre, călugăr francez, activist social (d. 2007)\n 1922: Marin Preda, scriitor român, membru al Academiei Române (d. 1980)\n 1925: Andrei Codarcea, actor român (d. 2003)\n 1930: Neil Armstrong, astronaut american, primul om care a pășit pe Lună (Apollo 11, 1969), (d. 2012)\n 1938: Rodica Popescu Bitănescu, actriță română\n 1961: Janet McTeer, actriță britanică\n 1961: Ion Munteanu, scriitor român\n 1963: Mark Strong, actor britanic\n 1966: Dorin Mateuț, fotbalist român\n\n 1966: James Gunn, regizor american de film\n 1968: Marine Le Pen, politiciană franceză\n 1971: Valdis Dombrovskis, politician lituanian, prim-ministru al Lituaniei în perioada 2009-2014\n 1975: Ada Milea, actriță și cântăreață română\n 1976: Eugen Trică, fotbalist și antrenor român de fotbal\n 1978: Cosmin Bărcăuan, fotbalist și antrenor român de fotbal\n 1980: Wayne Bridge, fotbalist englez\n 1981: Travis McCoy, cântăreț american\n 1983: Anca Măroiu, scrimeră română\n 1984: Helene Fischer, actriță și cântăreață ruso-germană\n 1985: Salomon Kalou, fotbalist ivorian\n 1989: Adina Salaoru, voleibalistă română\n 1991: Esteban Gutiérrez, pilot de curse mexican\n 1997: Olivia Holt, actriță și cântăreață americană\n 1998: João Almeida, ciclist portughez\n\nDecese \n 882: Ludovic al III-lea al Franței (n. 863)\n 1594: Arhiducesa Eleanor de Austria, ducesă de Mantua și Montferrat (n. 1534)\n 1729: Thomas Newcomen, inventator englez (n. 1663)\n 1792: Frederick North, Lord North, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1732)\n 1886: Aleksandr Butlerov, chimist rus (n. 1828)\n 1895: Friedrich Engels, filosof și militant socialist german (n. 1820)\n 1901: Prințesa Victoria, împărăteasă a Germaniei, fiica reginei Victoria (n. 1840)\n 1909: Karl Rauber, pictor elvețian (n. 1866)\n 1932: Dezső Jakab, arhitect maghiar (n. 1864)\n 1946: Wilhelm Marx, avocat și politician german, al 17-lea cancelar al Germaniei (n. 1863)\n 1957: Heinrich Otto Wieland, chimist german, laureat Nobel (n. 1877)\n\n 1969: Ducele Adolf Friedrich de Mecklenburg (n. 1873)\n 1976: Vasile Zăpârțan, preot român unit, adversar al regimului comunist (n. 1918)\n 1983: Bart Jan Bok, astronom american de origine olandeză (n. 1906)\n 1984: Richard Burton, actor britanic (n. 1925)\n 1998: Coca Andronescu, actriță română de teatru și film (n. 1932)\n 1998: Todor Jivkov, lider comunist bulgar, președinte al statului (1971-1989) (n. 1911)\n 2000: Sir Alec Guinness, actor britanic de teatru și film (n. 1914)\n 2007: Florian Pittiș, actor și interpret român (Pasărea Colibri) (n. 1943)\n 2008: Sotiris Fotopolos, politician român de etnie greacă (n. 1937)\n 2011: Emilian Drehuță, economist, editor, memorialist și autor român (n. 1931)\n 2019: Toni Morrison, scriitoare americană de culoare, laureată Nobel (n. 1931)\n 2023: Hélène Carrère d'Encausse, istorică franceză (n. 1929)\n 2023: Philippe Curval, jurnalist și scriitor de science-fiction francez (n. 1929)\n\nSărbători \n\n Sfântul Fabian, episcopul Romei; Cuv. Ioan Iacob de la Neamț (calendar creștin ortodox)\n Sfințirea Bazilicii Santa Maria Maggiore din Roma (calendar romano-catolic)\n Burkina Faso - Ziua Independenței\n\nNote\n\n \n! 05\n! 08 05" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre 6 august?" }, { "from": "assistant", "value": "6 august este a 218-a zi a calendarului gregorian și a 219-a zi în anii bisecți. Mai sunt 147 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n1284: Republica Pisa este învinsă în Bătălia de la Meloria de către Republica Genova, pierzând astfel dominația navală în Marea Mediterană.\n1484: Începe asediul cetății Chilia, în timpul campaniei sultanului Baiazid al II-lea în Moldova (iunie - august 1484); după opt zile, cetatea este cucerită de invadatori (la 14 august) și devine raia turcească.\n1791: Inaugurarea Porții Brandenburg din Berlin. \n1806: Ca urmare a înfrângerii suferite în Războiul celei de-a Treia Coaliții, împăratul Francisc al II-lea abdică și dizolvă Sfântul Imperiu Roman.\n1813: Generalul și omul de stat sud-american Simon Bolivar a ocupat orașul Caracas și a restaurat republica. \n1825: Proclamarea independenței Boliviei. Sărbătoare națională.\n1845: „Societatea Geografică Rusă” este fondată la Sankt Petersburg.\n1863: La Londra, a intrat în funcțiune primul metrou din lume, de-a lungul sectorului Victoria Street, cu lungimea de 6,3 kilometri. Tracțiunea era realizată cu o mașină cu abur.\n1867: S-a înființat Biblioteca Academiei Române.\n1877: Marele duce Nicolae adresează domnitorului Carol I noi telegrame în care solicită trecerea Dunării de către întreaga armată română. Unități ale armatei române trec Dunărea și iau în primire paza podului de vase Zimnicea-Șiștov.\n1890: Criminalul William Kemmler, condamnat la moarte, a fost prima persoană executată pe scaunul electric, în închisoarea Auburn din New York.\n1893: Canalul Corint este deschis pentru traficul navelor maritime.\n1914: Primul Război Mondial: Serbia declară război Germaniei.\n1917: Primul Război Mondial: Începe Bătălia de la Mărășești între armatele României și Germaniei.\n1926: Înotătoarea americană Gertrude Ederle a fost prima femeie din lume care a traversat Canalul Mânecii. Traversarea a durat mai mult de 14 ore.\n1940: Estonia a fost anexată ilegal de Uniunea Sovietică.\n1942: Regina Wilhelmina a Țărilor de Jos devine prima regină domnitoare care se adresează sesiunii comune a Congresului Statelor Unite.\n1945: Al doilea război mondial: Bombardierul american Enola Gay a lansat prima bombă atomică, denumită Little Boy, asupra orașului japonez Hiroșima. În jur de 70.000 de persoane sunt ucise instantaneu, și câteva zeci de mii de oameni mor în anii următori de arsuri și de radiații.\n1945: Guvernul sovietic restabilește relațiile diplomatice cu România. Guvernele SUA și Angliei au condiționat reluarea relațiilor diplomatice de includerea în guvernul Petru Groza a unor reprezentanți ai PNL și PNȚ. Vor stabili relații diplomatice cu România la 5 februarie 1946.\n1960: Revoluția Cubaneză: Cuba naționalizează proprietățile americane și cu capital străin din țară.\n1962: Proclamarea independenței statului Jamaica. Sărbătoare națională.\n1973: Compozitorul și cântărețul american Stevie Wonder a suferit un grav accident răsturnându-se cu mașina, în urma căruia a stat patru zile în comă și și-a pierdut temporar mirosul și gustul.\n1990: Organizația Națiunilor Unite decretează un embargou împotriva Irakului și autorizează, la 25 august 1990, recurgerea la forță împotriva regimului de la Bagdad.\n1991: Programatorul britanic Tim Berners-Lee și-a publicat primele sale idei pentru realizarea unui sistem de documente legate între ele prin Internet, sistem ce avea să fie denumit World Wide Web.\n2001: Președintele Boliviei, Hugo Banzer, a demisionat din funcție.\n2005: În Brazilia a avut loc unul dintre cele mai mari jafuri bancare: 65 milioane de dolari americani.\n2012: Rover-ul Curiosity, trimis de NASA la 26 noiembrie 2011, a ajuns pe Marte.\n2021: Parlamentul moldovean alege pe Natalia Gavrilița ca noul prim-ministru al Republicii Moldova.\n\nNașteri \n 1644: Louise de la Vallière, metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței (d. 1710)\n 1656: Jean Galbert de Campistron, dramaturg francez (d. 1723)\n 1666: Maria Sofia de Neuburg, regină a Portugaliei (d. 1699)\n 1697: Carol al VII-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (d. 1745)\n 1766: William Hyde Wollaston, medic și chimist englez (d. 1828)\n 1775: Louis-Antoine, Duce de Angoulême, ultimul Delfin al Franței (d. 1844)\n 1809: Alfred, Lord Tennyson, poet englez (d. 1892)\n 1843: Prințesa Augusta de Saxa-Meiningen (d. 1919)\n 1844: Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, tatăl reginei Maria a României (d. 1900)\n\n 1866: Maria Ciucurescu, actriță română (d.1939)\n 1868: Paul Claudel, poet, dramaturg și eseist francez (d. 1955)\n 1868: Lipót Ács (Lipót Auerbach), scriitor, designer, pedagog maghiar (d. 1945)\n 1871: Ion Popescu-Pasărea, compozitor român de muzică bisericească (d. 1943)\n 1878: Ioan P. Papp, jurist român, membru de onoare al Academiei Române (d. 1959)\n 1881: Sir Alexander Fleming, bacteriolog britanic, laureat al Premiului Nobel (d. 1955)\n 1892: Kazimiera Iłłakowiczówna, poetă poloneză (d. 1983)\n 1895: Iuliu Nițulescu, medic nutriționist și fiziopatolog român, membru al Academiei Române (d. 1975)\n 1911: Lucille Ball, actriță, model și producătoare americană (d. 1989)\n 1917: Robert Mitchum, actor american (d. 1997)\n 1926: Frank Finlay, actor englez (d. 2016)\n 1928: Andy Warhol, grafician și pictor american (d. 1987)\n 1929: Geta Caragiu, sculptoriță română (d. 2018)\n 1931: Umberto Lenzi, regizor de film, scenarist și romancier italian (d. 2017)\n 1941: Cezar Ivănescu, poet român (d. 2008) \n 1943: Dan Grigore, pianist român\n 1951: Catherine Hicks, actriță americană\n 1960: Philippe Omnès, scrimer francez\n\n 1962: Cornel Ștefan Bardan, politician român\n 1962: Michelle Yeoh, actriță malaeziană de origine chineză\n 1965: Olivier Megaton, regizor, scenarist și editor francez\n 1970: M. Night Shyamalan, scenarist, regizor și producător american de origine indiană\n 1972: Paolo Bacigalupi, scriitor american\n 1972: Monica Davidescu, actriță română de teatru și film\n 1972: Geri Halliwell, cântăreață britanică (Spice Girls)\n 1973: Vera Farmiga, actriță americană\n 1976: Melissa George, actriță și atletă australiano-americană\n 1980: Ovidiu Tonița, jucător de rugby român\n 1980: Roman Weidenfeller, fotbalist german\n 1981: Daniel Bălașa, fotbalist român\n 1983: Robin van Persie, fotbalistn neerlandez \n 1984: Vedad Ibišević, fotbalist bosniac\n 1985: Florentina Olar-Spânu, fotbalistă română\n 1987: Kelvin Caña, scrimer venezuelan\n 1989: Anita Cifra, handbalistă maghiară\n\nDecese \n 258: Papa Sixt al II-lea\n 523: Papa Hormisdas (n. 450)\n 1195: Henric Leul, fiul lui Henric al X-lea, Duce de Bavaria (n. 1129)\n 1458: Papa Calixt al III-lea, primul papă spaniol al Romei (n. 1378)\n 1623: Anne Hathaway, soția lui William Shakespeare (n. 1555 sau 1556)\n 1660: Diego Velázquez, pictor spaniol (n. 1599)\n 1746: Christian al VI-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (n. 1699)\n 1753: Georg Richmann, om de stiință german din Estonia (n. 1711)\n 1816: Antonio Cagnoli, astronom italian (n. 1743)\n 1879: Johann von Lamont, astronom și fizician scoțiano-german (n. 1805)\n 1886: Wilhelm Scherer, critic și filolog austriac (n. 1841)\n 1887: George Crețianu, poet și publicist român, membru de onoare al Academiei Române (n. 1829) \n\n 1926: Constantin Climescu, matematician român (n. 1844)\n 1935: George Vâlsan, geograf român, membru al Academiei Române (n. 1885)\n 1936: Ramón Acín, pictor spaniol (n. 1888)\n 1942: Alfonso Castaldi, compozitor și dirijor român de origine italiană (n. 1874)\n 1955: Nicolae Bălan, mitropolit ortodox al Transilvaniei (n. 1882)\n 1973: Sică Alexandrescu, regizor român (n. 1896)\n 1975: Infantele Alfonso, Duce de Galliera (n. 1886)\n 1978: Papa Paul al VI-lea (Giovanni Battista Montini) (n. 1897)\n 1979: Feodor Lynen, biochimist german, laureat al Premiului Nobel (n. 1911)\n 1984: Visarion Aștileanu, preot greco-catolic respectiv romano-catolic, apoi episcop ortodox al Aradului (n. 1914)\n 2000: Petre Gheorghiu, actor român (n. 1929)\n 2001: Jorge Amado, scriitor brazilian (n. 1912)\n 2002: Edsger Dijkstra, informatician olandez (n. 1930)\n 2005: Vizma Belševica, poetă, scriitoare și traducătoare letonă (n. 1931)\n 2015: Malvina Urșianu, scenaristă română (n. 1927)\n 2015: Mircea Dobrescu, pugilist român (n. 1930)\n\nSărbători \n\n Schimbarea la față (calendar ortodox, anglican, catolic, evanghelic)\n\n Bolivia: Ziua națională - aniversarea proclamării independenței față de Spania (1825)\n Jamaica: Ziua națională - aniversarea proclamării independenței față de Marea Britanie (1962)\n Japonia: Ziua Hiroshimei - Ziua mondială a luptei pentru interzicerea armei nucleare (din 1947)\n\nNote\n\n \n! 06\n! 08 06" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre 7 august?" }, { "from": "assistant", "value": "7 august este a 219-a zi a calendarului gregorian și a 220-a zi în anii bisecți. Mai sunt 146 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 626: Armatele avare și slave părăsesc asediul Constantinopolului.\n 768: Papa Ștefan al III-lea este ales în funcție și caută rapid protecția francilor împotriva amenințării lombarde, deoarece Imperiul Bizantin nu mai poate ajuta.\n 936: Încoronarea regelui Otto I al Germaniei.\n 1461: Generalul militar chinez din dinastia Ming Cao Qin dă o lovitură de stat împotriva împăratului Tianshun.\n 1479: Bătălia de la Guinegate: trupele franceze ale regelui Ludovic al XI-lea au fost înfrânte de burgunzii conduși de arhiducele Maximilian de Habsburg.\n 1714: Bătălia de la Gangut: Prima victorie importantă a flotei ruse. Bătălia a făcut parte din Marele Război al Nordului încheiat în 1721 cu victoria coaliției formată din Danemarca, Polonia și Rusia împotriva Suediei. \n 1743: Tratatul de la Åbo a pus capăt războiului ruso-suedez din 1741–1743.\n 1782: George Washington a înființat Insigna de Merit Militar, destinată decorării soldaților răniți pe câmpul de luptă. Mai târziu decorația este redenumită în Inima Purpurie (Purple Heart), mai poetic.\n 1819: Simón Bolívar triumfă asupra Spaniei în bătălia de la Boyacá.\n 1864: Înființarea Primăriei București. Primul primar ales a fost Barbu Vlădoianu.\n 1908: În Willendorf (Austria Inferioară) este descoperită statuia din calcar \"Venus din Willendorf\". Sculptura este datată în perioada 25.000 î.Hr. și 22.000 î.Hr. în Paleoliticul superior.\n 1922: Acțiunea grevistă a muncitorilor de la Fabrica de vagoane Astra din Arad.\n 1940: A fost încheiat acordul dintre Churchill și De Gaulle privind organizarea Forțelor Franceze Libere.\n 1940: Al Doilea Război Mondial: Alsacia-Lorena este anexată de al Treilea Reich.\n 1942: A început bătălia de la Guadalcanal, prima ofensivă militară americană a celui de Al Doilea Război Mondial, în Insulele Solomon.\n 1943: Al Doilea Război Mondial: A început Bătălia de la Smolensk, ofensivă de primă mărime a Armatei Roșii în Rusia de vest finalizată în octombrie cu o victorie decisivă sovietică.\n 1946: Guvernul Uniunii Sovietice prezintă o notă omologilor săi turci prin care a respins suveranitatea acestuia din urmă asupra strâmtorilor turcești; începutul crizei strâmtorilor turcești.\n 1947: Pluta din lemn a lui Thor Heyerdahl, Kon-Tiki, se izbește de reciful de la Raroia din Insulele Tuamotu după o călătorie de 101 zile și 7.000 de kilometri pe Oceanul Pacific, în încercarea de a dovedi că popoarele preistorice ar fi putut călători din America de Sud.\n 1960: Coasta de Fildeș își câștigă independența față de Franța.\n 1970: La Iași s-a inaugurat \"Casa Dosoftei\", care adăpostește secția de literatură veche a Muzeului Literaturii din Iași.\n 1971: Zborul lunar american Apollo 15 se încheie cu o aterizare sigură în Pacific, deși una dintre cele trei parașute ale capsulei nu se deschide.\n 1974: Philippe Petit traversează pe o sârmă cei 61 de metri care despărțeau cel două turnuri gemene ale World Trade Center, la o înălțime de 417 metri.\n 1976: Programul Viking: Viking 2 intră pe orbita lui Marte.\n 1978: Președintele american Jimmy Carter declară o urgență federală la Love Channel, din cauza deșeurilor toxice care au fost eliminate în mod neglijent. A fost unul dintre primele scandaluri majore de deșeuri toxice.\n 1995: Guvernul chilian declară stare de urgență în jumătatea de sud a țării ca răspuns la un eveniment intens de frig, vânt, ploaie și ninsoare cunoscut sub numele de Cutremur Alb. \n 1997: \"Ziua întâi\" a reformei structurale în România. Premierul Victor Ciorbea a prezentat lista celor 17 societăți comerciale care trebuiau închise în mod prioritar, pe motiv de nerentabilitate.\n 1998: Atentatele cu bombe de la ambasadele americane din Nairobi (Kenya) și Dar es Salaam (Tanzania). 257 de persoane (din care 12 americani) și-au pierdut viața în atentate, revendicate de \"Armata islamică pentru eliberarea locurilor sfinte\".\n 2005: Un grup de spărgători din Brazilia au săpat un tunel lung de 78 de metri spre Banca Centrală din Fortaleza. Au extras de acolo cinci containere pline cu bancnote de câte 50 de reali, cu o valoare estimată de 70 de milioane de dolari. Hoții au reușit să păcălească sistemele de alarmă și senzorii băncii, rămânând nedescoperiți până în dimineața zilei de luni, 8 august, atunci când s-a redeschis banca. Autoritățile au recuperat doar o parte din întreaga sumă.\n 2008: Georgia a lansat o ofensivă militară împotriva Osetia de Sud, pentru a contracara o invazie rusească. Începe Războiul din Osetia de Sud din 2008.\n\nNașteri \n 317: Constanțiu al II-lea, împărat roman (d. 361)\n 943: Edgar Pașnicul, rege al Angliei (d. 975)\n 1560: Elisabeta Báthory, contesă maghiară (d. 1614)\n 1751: Wilhelmina a Prusiei, prințesă de Orania (d. 1820)\n\n 1779: Carl Ritter, geograf german (d. 1859)\n 1783: Prințesa Amelia a Regatului Unit (d. 1810)\n 1819: Ioan Emanoil Florescu, general și om politic român (d. 1893)\n 1862: Victoria de Baden, soția regelui Gustaf al V-lea al Suediei (d. 1930)\n 1867: Emil Nolde, pictor german (d. 1956)\n 1876: Mata Hari, dansatoare olandeză, spioană în serviciul Germaniei în timpul Primului Război Mondial (d. 1917)\n 1884: Billie Burke, actriță americană (d. 1970)\n 1889: Léon Nicolas Brillouin, fizician francez (d. 1969)\n 1903: Seymour Louis Bazett Leakey, antropolog englez (d. 1972)\n 1910: Theodor Cosma, dirijor originar din România (d. 2011)\n 1923: Ryōtarō Shiba, scriitor japonez (d. 1996)\n 1923: Boris Ciornei, actor român (d. 2001)\n 1934: Richard Levinson, scenarist și producător american de televiziune (d. 1987)\n 1936: Mariana Celac, arhitectă și opozantă a regimului comunist (d. 2018)\n 1938: Verna Bloom, actriță americană (d. 2019)\n 1946: John Cromwell Mather, fizician american, laureat Nobel\n 1947: Sofia Rotaru, cântăreață pop din Ucraina, de etnie română\n 1949: Radu Ghețea, economist român\n 1949: Ioan Munteanu, politician român\n 1953: Viorel Hrebenciuc, politician român\n 1958: Bruce Dickinson, cântăreț, muzician, compozitor, liderul trupei Iron Maiden\n\n 1960: David Duchovny, actor american\n 1961: Octavian Morariu, fost jucător român de rugby, membru al CIO\n 1966: Jimmy Wales, antreprenor pe Internet, informatician și om de afaceri american, co-fondator al Wikipedia\n 1968: Cezar Paul-Bădescu, prozator, scenarist și publicist român\n 1971: Mihaela Sîrbu, actriță și regizoare română\n 1972: Sorin Anca, poet, compozitor, grafician și artist plastic român\n 1975: Charlize Theron actriță din Africa de Sud, laureată Oscar\n 1975: Gaahl, solist vocal norvegian\n 1977: Ionuț Curcă, fotbalist român\n 1978: Michael Holt, jucător englez de snooker\n 1979: Nenad Đorđević, fotbalist sârb\n 1980: George Blay, fotbalist ghanez\n 1982: Abbie Cornish, actriță australiană\n 1987: Max Heinzer, scrimer elvețian\n 1987: Nataša Krnić, handbalistă muntenegreană\n 1992: Adam Yates, ciclist britanic\n 1992: Simon Yates, ciclist britanic\n 1993: Labrina Tsàkalou, handbalistă greacă\n\nDecese \n 461: Majorian, împărat roman (n. 420)\n 1106: Henric al IV-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (n. 1050)\n 1385: Joan de Kent, prima Prințesă de Wales engleză (n. 1328)\n 1649: Maria Leopoldine de Austria, împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman (n. 1632)\n 1693: Johann Georg al II-lea, Prinț de Anhalt-Dessau (n. 1627)\n 1782: Andreas Sigismund Marggraf, chimist german (n. 1709)\n 1821: Caroline de Braunschweig, soția regelui George al IV-lea al Regatului Unit (n. 1768)\n\n 1834: Joseph Marie Jacquard, inventator francez (n. 1752)\n 1848: Jöns Jakob Berzelius, chimist și mineralog suedez (n. 1779)\n 1878: Clara Filleul, pictoriță franceză (n. 1822)\n 1911: Badea Cârțan, țăran român, luptător pentru independența românilor din Transilvania (n. 1849)\n 1925: Edmond Marie Petitjean, pictor francez (n. 1844)\n 1937: Henri Lebasque, pictor francez (n. 1865)\n 1938: Konstantin Stanislavski, actor și regizor rus de teatru (n. 1863)\n 1939: Charlie Roberts, fotbalist englez (n. 1883)\n 1941: Rabindranath Tagore, scriitor indian de limbă bengaleză și engleză, laureat al Premiului Nobel (n. 1861)\n 1947: Hermine Reuss, a doua soție a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei (n. 1887)\n 1957: Oliver Hardy, actor american (n. 1892)\n 1958: Herbert Osborne Yardley, criptolog american (n. 1889)\n 1974: Virginia Apgar, chirurg și anestezist american (n. 1909)\n\n 1983: Nicolae Brânzeu, compozitor și dirijor român (n. 1907)\n 1987: Camille Chamoun, om politic libanez, președinte al Libanului (n. 1900)\n 1993: Aristide Teică, actor român (n. 1922)\n 2009: Tatiana Stepa, cântăreață română de muzică folk (n. 1963)\n 2016: Ion Murgeanu, poet, prozator și jurnalist român (n. 1940)\n 2018: Dumitru Fărcaș, taragotist de muzică populară (n. 1938)\n 2019: Kary Mullis, biochimist american, laureat Nobel (n. 1944)\n 2019: Fabio Zerpa, actor, parapsiholog și ufolog uruguayan (n. 1928)\n 2023: William Friedkin, regizor de film, producător și scenarist america (n. 1935)\n\nSărbători \n\n Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Mc. Narcis, Patr. Ierusalimului (calendar orotdox)\n\nNote\n\nLegături externe\n\n \n! 07\n! 08 07" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: 8 august?" }, { "from": "assistant", "value": "8 august este a 220-a zi a calendarului gregorian și a 221-a zi în anii bisecți. Mai sunt 145 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n \n\n 754: Sfârșitul Sinodului convocat de Constantin al V-lea la (10 februarie). A fost condamnat cultul icoanelor și s-a hotărât distrugerea acestora (mișcarea iconoclastă).\n 1220: Suedia este învinsă de triburile estoniene în Bătălia de la Lihula.\n 1503: La Holyrood Abbey în Edinburgh, Scoția, regele Iacob al IV-lea al Scoției se căsătorește cu Margareta Tudor, fiica regelui Henric al VII-lea al Angliei.\n 1570: Sfârșitul celui de-al III-lea război civil din Franța, prin Pacea de la Saint-Germain-en-Laye. A fost acordată libertatea cultului protestant.\n 1648: Pe tronul Imperiului Otoman, Mehmed al IV-lea, în vârstă de șase ani, îi succede tatălui său, Ibrahim I, care a fost răsturnat printr-o lovitură de stat. La vârsta de 45 de ani, Mehmed al IV-lea va fi și el răsturnat de soldații dezamăgiți de cursul Războiul dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman.\n 1769: Astronomul francez Charles Messier descoperă cometa 1769 Messier.\n 1826: Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi hotărăște ridicarea Catedralei mitropolitane de la Iași, unde, din anul 1889, se află racla cu cinstitele moaște ale Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.\n 1870: A avut loc mișcarea antidinastică de la Ploiești, condusă de Alexandru Candiano-Popescu cunoscută ca Republica de la Ploiești.\n 1876: Thomas Edison primește brevet pentru șapirograf.\n 1889: Prin Înaltul Decret Regal 2073, s-a înființat, pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române, o Școală Superioară de Resbel, în prezent Universitatea Națională de Apărare „Carol I”.\n 1900: Matematicianul german David Hilbert prezintă o listă de 23 de probleme matematice nerezolvate Congresului Internațional al Matematicienilor de la Paris. Aceste probleme au o influență mare asupra dezvoltării matematicii în secolul XX.\n 1929: Dirijabilul german Graf Zeppelin începe un zbor-tur în întreaga lume.\n 1940: A fost declanșată ofensiva aeriană germană asupra Angliei.\n 1942: Al cincilea film animat a lui Walt Disney, Bambi, a cărui producție a durat aproape cinci ani, are premiera mondială la Londra. Premiera SUA a urmat la 13 august la New York.\n 1945: URSS a declarat război Japoniei. Armata Roșie a ocupat Manciuria, Coreea de Nord și Sahalinul.\n 1945: La Londra se semnează un acord între marile puteri aliate privind urmărirea și pedepsirea criminalilor de război naziști în cadrul unui Tribunal militar internațional. La 2 noiembrie 1945, tribunalul și–a început lucrările la Nürnberg.\n 1946: România a fost invitată oficial, de către Guvernul francez, să participe la Conferința de Pace de la Paris.\n 1963: România semnează \"Tratatul privind încetarea experiențelor nucleare în atmosferă, în spațiul cosmic și sub apă\", încheiat la 5 august între SUA, Marea Britanie și URSS.\n 1963: Are loc \"Marele Jaf din Tren\" - Trenul poștal de Corespondență a Casei Regale, care călătorea de la Glasgow spre Londra, a fost jefuit de o bandă formată din 15 indivizi, conduși de Bruce Reynolds. Ei au pătruns în tren și au furat 2,3 milioane de lire sterline (echivalentul a aproximativ 53 de milioane de lire sterline în 2019). Treisprezece dintre membrii grupării au fost prinși, judecați și condamnați.\n 1967: Crearea Asociației Națiunilor din Asia de Sud Est (ASEAN).\n 1969: Fotograful scoțian Iain Macmillan face fotografia iconică care devine imaginea de copertă a albumului Beatles Abbey Road. Fotografia a fost făcută la ora 11:35 și îi arată pe cei patru muzicieni traversând o trecere de pietoni din fața Abbey Road Studios. Primul este John Lennon, urmat de Ringo Starr, Paul McCartney în picioarele goale și George Harrison. În timpul sesiunii foto, care a durat șase minute, Macmillan a realizat șase fotografii; a cincea dintre ele, cea în care membrii trupei merg la unison, a fost aleasă pentru coperta celui de-al unsprezecelea album de studio.\n 1974: Președintele Richard Nixon, într-o emisiune de televiziune, își anunță demisia din funcția de președinte al Statelor Unite, care va avea loc oficial a doua zi la prânz.\n 1981: Președintele american, Ronald Reagan, a ordonat producerea bombei cu neutroni.\n 1990: Irakul ocupă Kuweit și statul este anexat Irakului. Acest lucru va duce la izbucnirea Războiului din Golf.\n 1994: Prim-ministrul israelian Itzhak Rabin vizitează Iordania pentru prima dată.\n 1996: A apărut primul număr al revistei lunare Dosarele istoriei, apărută până în aprilie 2007.\n 2000: În cadrul Festivalului Internațional de Teatru – „Shakespeare” de la Gdansk, Polonia, Teatrul Național din Craiova a prezentat spectacolul “Timon din Atena”, în regia lui Mihai Măniuțiu, cu actorul Ilie Gheorghe în rolul principal.\n 2008: Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing.\n 2014: Organizația Mondială a Sănătății declară o problemă internațională de îngrijorare pentru sănătatea publică în ceea ce privește Epidemia de Ebola din Africa de Vest.\n\nNașteri \n 1079: Împăratul Horikawa al Japoniei (d. 1107)\n 1709: Ernst Ludwig al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen (d. 1729)\n 1758: Johann Friedrich Gmelin, un medic, naturalist, botanist, chimist, entomolog, mineralog german (d. 1804)\n 1779: Benjamin Silliman, chimist american (d. 1864)\n 1802: Germain Henri Hess, chimist elvețiano-rus (d. 1876)\n 1819: Ștefan Emilian, matematician român (d. 1899)\n 1819: Wilhelm Albrecht, Prinț de Montenuovo (d. 1895)\n 1824: Țarina Maria Alexandrovna a Rusiei, soția Țarului Alexandru al II-lea (d. 1880)\n 1845: Ludwig August de Saxa-Coburg-Kohary, prinț german al Casei de Saxa-Coburg-Gotha și amiral brazilian (d. 1907)\n 1866: Karl Rauber, pictor elvețian (d. 1909)\n 1870: Béla Ágai, scriitor, jurnalist și medic maghiar de origine evreiască (d. 1944)\n 1875: Constantin Giurescu, istoric și istoriograf român (d. 1918)\n\n 1879: Emiliano Zapata, revoluționar mexican (d. 1919)\n 1900: Robert Siodmak, regizor de film german (d. 1974)\n 1900: Victor Young, compozitor, violonist și dirijor american (d. 1956)\n 1901: Ernest Orlando Lawrence, fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (d. 1958)\n 1901: Nina Berberova, scriitoare (d. 1993)\n 1902: Sașa Pană, scriitor român (d. 1981)\n 1902: Paul Adrien Maurice Dirac, fizician și matematician britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică și cofondator al fizicii cauntice (1933)\n 1904: Achille Varzi, pilot italian (d. 1948)\n 1905: André Jolivet, compozitor și dirijor (d. 1974)\n 1907: Gheorghe Cartianu, inginer și inventator român (d. 1982)\n 1908: Chivu Stoica, politician român, prim-ministru al României în perioada 1955-1961 (d. 1975)\n 1920: Carol Lambrino, fiul lui Carol al II-lea al României (d. 2006)\n 1921: Esther Williams, înotătoare americană și actriță (d. 2013)\n 1924: Mircea Crișan, actor și regizor român (d. 2013)\n 1924: Gene Deitch, ilustrator și regizor de film american (d. 2020)\n 1925: Alija Izetbegović, politician bosniac, președinte al Republicii Bosnia-Herțegovina și activist islamic (d. 2003)\n 1926: Herbert H. Ágústsson, compozitor islandez și muzician (d. 2017)\n 1928: Jean Carrière, scriitor francez (d. 2005) \n 1931: Paul Anghel, prozator, eseist și dramaturg român (d. 1995) \n 1931: Roger Penrose, matematician britanic\n 1937: Dustin Hoffman, actor american \n 1939: Viorica Viscopoleanu, atletă română\n 1940: Dennis Tito, antreprenor american și primul turist în spațiul cosmic\n 1951: Martin Brest, regizor de film american, scenarist și producător\n 1951: Louis van Gaal, antrenor olandez de fotbal\n 1951: Mohamed Morsi, politician egiptean, președinte al Egiptului în perioada 2012-2013 (d. 2019)\n\n 1952: Jostein Gaarder, scriitor norvegian\n 1952: Norbert Glante, politician german, MdEP\n 1953: Nigel Mansell, pilot de Formula 1, campion mondial britanic\n 1956: Miron Mitrea, politician român\n 1957: Gábor Tompa, regizor român de etnie maghiară\n 1961: The Edge, chitarist irlandez (U2)\n 1963: Jon Turteltaub, regizor de film american și producător\n 1964: Klaus Ebner, scriitor austriac\n 1964: Jan Josef Liefers, actor german, muzician, regizor și producător\n 1964: Dumitru Stângaciu, fotbalist și antrenor român\n 1964: Elisabeta Tufan-Guzganu, scrimeră română\n 1968: Florin Prunea, fotbalist român\n 1969: Faye Wong, cântăreață chineză și actriță\n 1972: Yvonne de Bark, actriță germană\n 1978: Louis Saha, fotbalist francez\n 1981: Harel Skaat, cântăreț izraelit\n 1981: Roger Federer, jucător de tenis elvețian\n 1987: Mădălina Ghenea, fotomodel și actriță română\n 1988: Caitlyn, cântăreață română\n 1994: Bianca Răzor, atletă română\n 1998: Shawn Mendes, cântăreț canadian\n\nDecese \n 117: Traian, împărat al Imperiului Roman (n. 53)\n 1719: Christoph Ludwig Agricola, peisagist german (n. 1667)\n 1824: Friedrich August Wolf, savant german, filolog, istoric și critic literar (n. 1759)\n 1827: George Canning, politician britanic, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1770)\n 1828: Karl Thunberg, botanist suedez (n. 1743)\n 1847: Samuel Bogumił Linde, lexicograf polonez (n. 1771)\n 1867: Maria Tereza de Austria, regină a Celor Două Sicilii (n. 1816)\n 1872: Eduard Magnus, pictor german (n. 1799)\n\n 1879: Immanuel Hermann Fichte, filosof german (n. 1797)\n 1897: Jacob Burckhardt, istoric de artă elvețian (n. 1818)\n 1897: Viktor Meyer, chimist german (n. 1848)\n 1898: Eugène Boudin, pictor francez (n. 1824)\n 1921: Juhani Aho, scriitor finlandez și jurnalist (n. 1861)\n 1929: Karl Auer baron von Welsbach, chimist austriac (n. 1858)\n 1939: George Mihail Zamfirescu, scriitor român (n. 1898)\n 1942: Rudolf Abel, biolog german (n. 1868)\n 1943: Haig Acterian, soțul Marietei Sadova, scriitor, om de teatru român de etnie armeană (n. 1904)\n 1960: Aurel Popp, pictor, sculptor și grafician român (n. 1879)\n 1965: Constantin P. Bogdan, matematician român (n. 1910)\n 1982: Boris Caragea, sculptor român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1906)\n 1973: José Villalonga Llorente, antrenor spaniol de fotbal (n. 1919)\n 1973: Vilhelm Moberg, scriitor suedez (n. 1898)\n 1974: Baldur von Schirach, politician german (n. 1907)\n 1982: Eric Brandon, pilot britanic (n. 1920)\n 1983: Emanoil Petruț, actor român de teatru și film (n. 1932)\n 1985: Louise Brooks, actriță americană (n. 1906)\n 1989: Brian Naylor, pilot britanic (n. 1923)\n\n 1996: Nevill Francis Mott, fizician englez, laureat al Premiului Nobel (n. 1905)\n 1999: Nicolae Boboc, dirijor și compozitor român (n. 1920)\n 2005: Barbara Bel Geddes, actriță americană (n. 1922)\n 2009: Daniel Jarque, fotbalist spaniol (n. 1983)\n 2010: Patricia Neal, actriță americană (n. 1926)\n 2013: Karen Black, actriță americană (n. 1939)\n 2014: Aurel Cioranu, actor român (n. 1929)\n 2022: Olivia Newton-John, solistă vocală, actriță australiană (n. 1948)\n\nSărbători \n\n Sf. Emilian Mărt. Ep. Cizicului; Sf. Miron, Ep. Cretei (Calendar ortodox)\n Ziua internațională a pisicii (din 2002)\n\nLegături externe \n\n Semnificații istorice pentru ziua de 8 august, 8 august 2012, Mediafax\n\nNote\n\n \n! 08\n! 08 08" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre 9 august?" }, { "from": "assistant", "value": "9 august este a 221-a zi a calendarului gregorian și a 222-a zi în anii bisecți. Mai sunt 144 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 48 î.Hr.: Iulius Cezar, în fruntea Populares, l-a învins pe Pompei și pe Optimates în bătălia de la Pharsalus, întărindu-și controlul asupra Republicii Romane.\n 378: Bătălia de la Adrianopol. Armata romană a fost înfrântă de vizigoți. Împăratul Valens este ucis împreună cu peste jumătate din armata sa. Prima afirmare a cavaleriei pe câmpul de luptă.\n 1173: A început construcția unei clopotnițe care avea să devină Turnul înclinat din Pisa.\n 1483: Deschiderea Capelei Sixtine din Roma, cu celebrarea unei Liturghii.\n 1792: Francisc al II-lea este încoronat rege al Boemiei.\n 1803: Inventatorul american, Robert Fulton, a testat o barcă cu aburi experimental, pe fluviul Sena, la Paris. Barca, cu o lungime de 20,1 m, lățime de 2,4 m și o viteză între 4,8 și 6,4 km/h, s-a scufundat. Napoleon Bonaparte nu crede că motorul cu aburi are un viitor.\n 1810: Napoleon anexează Westfalia ca parte a Primului Imperiu Francez.\n 1830: Louis Philippe devine regele francezilor în urma abdicării regelui Carol al X-lea.\n 1842: Se semnează Tratatul Webster–Ashburton, care stabilește granița dintre Statele Unite și Canada la est de Munții Stâncoși.\n 1896: Pionierul aviației Otto Lilienthal se prăbușește în timpul unui zbor la Stölln am Gollenberg din Havelland și moare a doua zi din cauza rănilor sale.\n 1902: Edward al VII-lea și Alexandra a Danemarcei au fost încoronați la Westminster Abbey ca rege și regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.\n 1910: Nava polară Fram părăsește capitala norvegiană Kristiania în direcția Golfului Balenelor, Roald Amundsen își începe expediția la Polul Sud, care este încă ținută secretă pentru public.\n 1941: Întâlnirea Roosevelt - Churchill din Insulele Newfoundland. A fost adoptată Carta Atlanticului.\n 1942: Liderul indian Mahatma Gandhi este arestat în Bombay de forțele britanice.\n 1943: Dizidentul Franz Jägerstätter este executat la Brandenburg prin decapitare.\n 1945: Orașul japonez Nagasaki este devastat atunci când o bombă atomică, numită de americani Fat Man, este aruncată din B-29 Bockscar. 39.000 de persoane au fost ucise.\n\n 1965: Parlamentul Malaeziei votează secesiunea Singaporelui de această țară. Astfel, Singapore devine unicul stat din lume care și-a dobândit independența fără voia sa.\n 1969: Soția regizorului polonez Roman Polanski, actrița americană Sharon Tate, însărcinată în opt luni și jumătate este ucisă în casa ei de membrii familiei Manson, un cult. Împreună cu ea sunt uciși alți patru prieteni aflați în vizită.\n 1970: Zborul LANSA 502 se prăbușește după decolare de pe Aeroportul Internațional Alejandro Velasco Astete din Cusco, Peru, ucigând 99 din cele 100 de persoane aflate la bord, precum și două persoane de la sol.\n 1974: Richard Nixon demisionează din funcția de președinte al Statelor Unite în urma scandalului Watergate. Vicepreședintele Gerald Ford devine președinte.\n 1990: Anexarea Kuweitului de către Irak este declarată nulă și neavenită de către Consiliul de Securitate al ONU. Acesta solicită retragerea imediată a armatei irakiene din țară.\n 1991: Procurorul italian Antonino Scopelliti este ucis de 'Ndrangheta în numele mafiei siciliene, în timp ce pregătește pledoaria finală în procesul contra mafiei.\n 1993: Albert al II-lea jură credință pe Constituția belgiană devenind regele Belgiei.\n 1999: Președintele rus Boris Elțîn îl numește pe Vladimir Putin în funcția de prim-ministru al Rusiei.\n 2020: Aleksandr Lukașenko câștigă al șaselea mandat de președinte al Belarusului cu un scor de 79,7%. Valul de nemulțumiri privind falsificarea alegerilor este reprimat brutal.\n\nNașteri \n 1722: Prințul Augustus Wilhelm al Prusiei (d. 1758)\n 1776: Amedeo Avogadro, fizician italian (d. 1856)\n 1783: Marea Ducesă Alexandra Pavlovna a Rusiei (d. 1801)\n 1847: Maria Vittoria dal Pozzo, soția regelui Amadeo al Spaniei (d. 1876)\n 1850: Hermann Hariton Tiktin, lingvist evreu-român de origine germană (d. 1936)\n 1864: Crescenzo Buongiorno, compozitor italian (d. 1903)\n 1871: Leonid Andreev, scriitor rus (d. 1919)\n\n 1872: Arhiducele Joseph August de Austria (d. 1962)\n 1896: Jean Piaget, filosof, sociolog și epistemolog elvețian (d. 1980)\n 1911: William Alfred Fowler, fizician american, laureat Nobel (d. 1995)\n 1914: Alexandru Mandy, compozitor român (d. 2005)\n 1916: Manea Mănescu, politician român (d. 2009)\n 1918: Robert Aldrich, regizor, scenarist și producător de film american (d. 1983)\n 1938: Rod Laver, fost jucător australian de tenis\n 1938: Otto Rehhagel, antrenor german de fotbal\n 1939: Romano Prodi, politician italian\n 1939: Paul Magheru, politician român\n 1948: Antonie Iorgovan, jurist și om politic român (d. 2007)\n 1953: Amanda Bearse, actriță americană\n\n 1956: Nicolae Tilihoi, fotbalist român (d. 2018)\n 1957: Melanie Griffith, actriță americană\n 1960: Viorel Turcu, fotbalist român (d. 2020)\n 1963: Whitney Houston, cântăreață americană (d. 2012)\n 1964: Dumitru Stângaciu, fotbalist român\n 1968: Gillian Anderson, actriță americană \n 1968: Eric Bana, actor australian\n 1973: Filippo Inzaghi, fotbalist italian\n 1977: Mikaël Silvestre, fotbalist francez\n 1985: Anna Kendrick, actriță și cântăreață americană\n 1985: Dennis Marshall, fotbalist costarican (d. 2011)\n 1993: Rydel Lynch, cântăreață americană, membră a trupei R5\n 1994: King Von, rapper american (d. 2020)\n\nDecese \n 378: Valens, împărat roman (n. 328)\n 803: Irina Ateniana, împărăteasă bizantină (n. 752)\n 1250: Eric al IV-lea al Danemarcei (n. 1216)\n 1601: Mihai Viteazul, domnitor (n. 1558)\n 1744: Joseph Wamps, pictor francez (n. 1689)\n 1817: Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau (n. 1740)\n 1854: Frederic Augustus al II-lea al Saxoniei (n. 1797)\n 1899: Sir Edward Frankland, chimist englez (n. 1825)\n 1906: Gerzson Ádám, scriitor și istoric literar maghiar (n. 1832)\n 1919: Ruggiero Leoncavallo, compozitor, pianist și dirijor italian (n. 1858)\n 1919: Ernst Haeckel, biolog german (n. 1834)\n 1938: Leo Frobenius, etnolog german (n. 1873)\n 1942: Edith Stein, gânditoare evreică (n. 1891)\n 1962: Hermann Hesse, scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1946 (n. 1877)\n\n 1968: Friedrich Christian, Margraf de Meissen, Șeful Casei de Saxonia (n. 1893)\n 1969: Sharon Tate, actriță americană, soția regizorului Roman Polanski (n. 1943)\n 1969: Cecil Frank Powell, fizician englez, laureat al Premiul Nobel (n. 1903)\n 1969: Constantin I. Parhon, om de știință român, medic endocrinolog și neuropsihiatru, fondatorul școlii românești de endocrinologie (n. 1874)\n 1975: Dmitri Dmitrievici Șostakovici, compozitor și pianist rus (n. 1906)\n 1976: José Lezama Lima, romancier și poet cubanez (n. 1910)\n 1991: Cella Delavrancea, prozatoare, fiica lui Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 1887)\n 1993: Ion Vatamanu, poet, publicist și om politic din Republica Moldova (n. 1937)\n 2005: Gheorghe Coman, sculptor român (n. 1925)\n 2008: Mahmoud Darwish, poet și prozator palestinian (n. 1941)\n2021: Serghei Adamovici Kovaliov, activist și politician rus (d. 1930)\n\nSărbători \n\n Sf. Ap. Matia; Sf. 10 Mc. Mărt. pentru icoana lui Hristos; Sf. Mc. Antonin (calendar ortodox)\n Edith Stein (calendar romano-catolic)\n Singapore, independența față de Malaezia (1965)\n\nNote\n\n \n! 09\n! 08 09" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: 10 august?" }, { "from": "assistant", "value": "10 august este a 222-a zi a calendarului gregorian și a 223-a zi în anii bisecți. Mai sunt 143 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 654: Eugen I este ales papă al Romei, cu toate că antecesorul său, Papa Martin I, încă trăia. \n 843: În Tratatul de la Verdun, după moartea lui Ludovic cel Pios, Imperiul Franc este împărțit între fiii acestuia, Lothar, Ludovic și Carol.\n 955: Bătălia de la Lechfeld; Otto cel Mare, suveran peste marile ducate germane (mai puțin Saxonia), îi înfrânge definitiv pe unguri, care de la această dată nu mai intreprind nici un atac în Germania.\n 1500: Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457–1504), a dăruit Mănăstirii Putna marea dveră a Răstignirii, broderie monumentală de o valoare deosebită.\n 1519: Cele cinci corăbii aflate sub comanda lui Fernando Magellan pornesc din Sevilla, în prima călătorie în jurul lumii. Subcomandantul basc Juan Sebastián Elcano va finaliza expediția după moartea lui Magellan în Filipine.\n 1534: A început înălțarea Bisericii „Sf. Dumitru” din Suceava, ctitorie a domnitorului Petru Rareș.\n 1539: Francisc I al Franței semnează Ordonanța de la Villers-Cotterêts, prin care limba franceză este introdusă în locul latinei în documentele oficiale. \n 1628: Nava de război suedeză Vasa se scufundă în portul Stockholm după numai aproximativ 20 de minute de călătorie. Nava a fost construită la ordinul regelui Gustav Adolf, ca parte a expansiunii militare pe care a inițiat-o într-un război cu Polonia-Lituania (1621-1629). S-a vrut a fi una din cele mai puternice nave de război din lume însă Vasa era periculos de instabilă cu o greutate prea mare în structura superioară a carenei. S-a scufundat după ce a întâlnit un vânt mai puternic decât o adiere.\n 1675: A fost înființat \"Observatorul Regal din Greenwich\". În 1948 observatorul a fost transferat în castelul Herstmonceux (Sussex). Vechea clădire a observatorului, construită de Wren, s–a păstrat până în prezent, și este înconjurată de un parc în centrul Londrei.\n 1792: Revoluția franceză: Poporul cucerește Palatul Tuileries. La prânz, castelul este luat cu asalt. Adunarea națională decide că regele Ludovic al XVI-lea este suspendat din funcțiile sale și că francezii vor alege o nouă Convenție Națională a cărei misiune este să fondeze o națiune nouă – „a doua revoluție\".\n 1793: Muzeul Luvru este deschis oficial la Paris, Franța.\n 1809: Proclamarea independenței statului Ecuador. Sărbătoare națională.\n 1856: Un uragan a făcut în Louisiana circa 400 de victime omenești.\n 1864: Guvernul român a contractat cu casa britanică \"Stern Brothers\" primul împrumut extern al României (916.000 de lire sterline, din care statul a primit 679.244 de lire, cu o dobândă de 7%) garantat cu veniturile vămilor.\n 1875: Este pusă piatra de temelie a castelului Peleș din Sinaia (10/22 august), sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.\n 1897: Chimistul german Felix Hoffmann descoperă un mod îmbunătățit de sinteză a acidului acetilsalicilic (aspirina).\n 1912: Virginia Woolf s-a căsătorit cu scriitorul Leonard Sidney Woolf.\n 1913: Are loc Pacea de la București, care consfințește sfârșitul războiului și înfrângerea Bulgariei. Grecia și Serbia își împart Macedonia, iar România anexează Cadrilaterul.\n 1919: În cadrul adunării de la Timișoara a șvabilor din Banat, aceștia își dau acordul pentru unirea proclamată la Alba Iulia.\n 1920: Marele Imperiul Otoman dispare. Prin semnarea Tratatului de la Sèvres pierde patru cincimi din teritoriul său.\n 1920: S–a semnat, la Sèvres, Tratatul de pace dintre Antanta și Imperiul otoman. Se recunoșteau inclusiv noile granițe ale României. Tratatul nu a intrat în vigoare.\n 1945: Japonia cere pace și capituleză peste 4 zile, punând astfel capăt celui de–Al Doilea Război Mondial.\n 1951: S-a înregistrat cea mai ridicată temperatură din România: +44,5 °C în județul Brăila la Ion Sion.\n 1953: I.V. Kapitonov, secretar al organizației de partid din Moscova al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, îi raportează prim-secretarului Nikita Hrușciov despre o metodă foarte avansată a Trustului de construcții nr.28, care a ridicat în Parcul Izmailovo, pe bandă rulantă, opt clădiri de cinci etaje, cu 2200 m2 fiecare. El îi scrie lui Hrușciov că la fiecare 13 zile altă asemenea clădire va fi dată în folosință. Era noul stil din arhitectura sovietică, care va produce așa-numitele \"hrușciovki\", ce rezolvau precar lipsa locuințelor.\n 1974: Este inaugurată Sala Polivalentă din București.\n 1990: Sonda Magellan, lansată de NASA, a ajuns la Venus după cincisprezece luni de la lansare.\n 1995: A fost semnat acordul parțial israeliano–palestinian privind extinderea autonomiei în Cisiordania (Taba; 10–11 august).\n 1998: Prințul Al-Muhtadee Billah este proclamat prinț moștenitor al Brunei prin proclamație regală.\n 2003: Cosmonautul rus Juri Iwanowitsch Malentschenko aflat pe Stația Spațială Internațională, în spațiu, se căsătorește cu Ekaterina Dmitrieva aflată în Texas.\n 2018: Intervenție în forță a jandarmilor la un miting antiguvernamental în Piața Victoriei din București, după ce unii protestatari au forțat gardurile și au aruncat cu pietre, sticle și alte obiecte către jandarmi. Aceștia au intervenit cu spray-uri, gaze lacrimogene și tunuri de apă. Mai multe persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale. Parchetul Militar s-a autosesizat și a deschis dosar penal privind intervenția jandarmilor la protestele din Piața Victoriei.\n\nNașteri \n 1397: Albert al II-lea, Rege Roman (d. 1439)\n 1466: Francesco al II-lea Gonzaga, marchiz de Mantua (d. 1519)\n 1520: Magdalena de Valois, regină a Scoției (d. 1537)\n 1602: Gilles Personne de Roberval, matematician francez (d. 1675)\n 1740: Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau (d. 1817)\n 1780: Pierre François Marie Auguste Dejean, entomolog francez (d. 1845)\n 1797: Joseph Gerhard Zuccarini, botanist german (d. 1848)\n 1823: Antônio Gonçalves Dias, poet și dramaturg brazilian (d. 1864)\n\n 1826: Ramon Martí Alsina, pictor spaniol (d. 1894)\n 1859: Dimitrie Greceanu, politician român (d. 1920)\n 1864: Nicolae Filip, medic veterinar și agronom, conducător al primului institut zootehnic din România (d. 1922)\n 1865: Alexandr Konstantinovici Glazunov, compozitor, dirijor și pedagog rus (d. 1936)\n 1874: Herbert Clark Hoover, al 31-lea președinte al Statelor Unite (d. 1964)\n 1874: Antanas Smetona, primul președinte al Republicii Lituania (d. 1944)\n 1878: Alfred Döblin, scriitor și medic german (d. 1957)\n 1882: William Van Alen, arhitect american (d. 1954)\n 1884: Panait Istrati (Gherasim Istrate), scriitor român (d. 1953)\n 1887: Edward Leedskalnin, sculptor și inginer leton (d. 1951)\n 1889: Zofia Kossak-Szczucka, membră a rezistenței poloneze în timpul ocupației naziste (d. 1968)\n 1896: Milena Jesenská, jurnalistă, scriitoare, editoare și traducătoare cehă (d. 1944)\n 1898: Tadeusz Dołęga-Mostowicz, jurnalist și scriitor polonez (d. 1939)\n 1902: Arne Wilhelm Kaurin Tiselius, chimist suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1971)\n 1902: Curt Siodmak, regizor de film american și scriitor (d. 2000)\n 1902: Norma Shearer, actriță americană (d. 1983)\n 1913: Wolfgang Paul, fizician german, laureat al Premiului Nobel (d. 1993)\n 1912: Jorge Amado, scriitor brazilian (d. 2001)\n 1915: Ralph Thomas, regizor englez de film (d. 2001)\n\n 1924: Jean-François Lyotard, filozof francez (d. 1998)\n 1927: Barbu Cioculescu, poet, memorialist și publicist român (d. 2022)\n 1928: Gerino Gerini, pilot italian de Formula 1 (d. 2013)\n 1929: Tamara Buciuceanu-Botez, actriță română de teatru și film (d. 2019)\n 1929: Vincent McEveety, regizor și producător american de film și televiziune (d. 2018)\n 1937: Dan Laurențiu (Laurențiu Ciobanu), poet și eseist român (d. 1998)\n 1940: Radu Maltopol, muzician și jurnalist din România\n 1942: Nicolae Prelipceanu, poet și jurnalist român\n 1947: Mechtild Rothe, politician german și MdEP\n 1947: Ian Anderson, muzician britanic (Jethro Tull)\n 1952: Jerzy Pilch, scriitor polonez\n 1959: Rosanna Arquette, actriță americană\n 1960: Antonio Banderas, actor spaniol\n 1962: Horia Gârbea, scriitor român\n 1962: Suzanne Collins, autoare americană\n 1963: Moses Isegawa, scriitor ugandez\n 1964: Hiro Takahashi, muzician japonez (Tulip) (d. 2005)\n 1968: Lene Rantala, handbalistă daneză\n\n 1969: Ioana Drăgan, prozatoare română\n 1969: Lucian Ifrim, actor român\n 1971: Roy Keane, fotbalist irlandez\n 1973: Javier Zanetti, fotbalist argentinian\n 1973: Ioan Viorel Ganea, fotbalist român\n 1975: Árpád-András Antal, politician român de origine maghiară\n 1977: Sergiu Radu, fotbalist român\n 1994: Søren Kragh Andersen, ciclist danez\n 1997: Kylie Jenner, vedetă de televiziune americană\n\nDecese \n 1535: Ippolito de' Medici, Senior al Florenței (n. 1511)\n 1536: Francisc al III-lea, Duce de Bretania, Delfin de Viennois (n. 1518)\n 1659: Frederic al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp (n. 1597)\n 1759: Regele Ferdinand al VI-lea al Spaniei (n. 1713)\n 1802: Franz Aepinus, fizician și matematician german (n. 1724)\n 1806: Michael Haydn, compozitor austriac, capelmaistru la Oradea și Salzburg (n. 1737)\n 1844: Alexandra Nicolaevna a Rusiei, prințesă de Hesse-Kassel (n. 1825)\n 1896: Otto Lilienthal, inginer german (n. 1887)\n\n 1915: Henry Moseley, fizician englez (n. 1887)\n 1916: John J. Loud, avocat, inventator (n. 1844)\n 1923: Joaquín Sorolla, pictor spaniol (n. 1863)\n 1945: Robert H. Goddard, savant american, pionier al rachetelor moderne (n. 1882)\n 1960: Oswald Veblen, matematician american (n. 1880)\n 1963: Corneliu Micloși, inginer român, membru al Academiei Române (n. 1887)\n 1976: Karl Schmidt-Rottluff, pictor german (n. 1884)\n 1984: Virgil Mazilescu, poet și traducător român (n. 1942)\n 1988: Dan Giușcă, geolog român, membru al Academiei Române (n. 1904)\n 1993: Øystein Aarseth, chitarist norvegian (Mayhem) (n. 1968)\n 2002: Kristen Nygaard, informatician norvegian (n. 1926)\n 2003: Constantin Galeriu, preot, profesor de teologie român (n. 1918)\n 2012: Ioan Dicezare, pilot român (n. 1916)\n 2019: Jeffrey Epstein, om de afaceri, miliardar și filantrop american (n. 1953)\n 2023: Antonella Lualdi, actriță italiană de film (n. 1931)\n 2023: Vlad Marcoci, politician român (n. 1968)\n\nSărbători \n\n Sf. Laurențiu (calendar romano-catolic, ortodox, greco-catolic, evanghelic, anglican)\n Sf. Mc. Xist, ep. Romei, și Ipolit (calendar ortodox, greco-catolic)\n Comemorarea distrugerii Ierusalimului (calendar protestant)\n Ecuador: - Ziua națională - începutul independenței față de Spania (1808)\n\nNote\n\n \n! 10\n! 08 10" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre 11 august?" }, { "from": "assistant", "value": "11 august este a 223-a zi a calendarului gregorian și a 224-a zi în anii bisecți. Mai sunt 142 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 3114 î.Hr.: Începe calendarul lung mesoamerican.\n 106: O diplomă militară romană, descoperită la Porolissum, atesta că, la această dată, se constituise provincia romană imperială Dacia.\n 355: Generalul roman Claudius Silvanus, acuzat de trădare, se proclamă împărat roman împotriva lui Constanțiu al II-lea.\n 1315: Marea Foamete din Europa devine atât de îngrozitoare încât chiar și regele Angliei are dificultăți în a cumpăra pâine pentru el și anturajul său.\n 1492: Rodrigo de Borja este ales șef al Bisericii Catolice, luând numele de Papa Alexandru al VI-lea.\n 1690: Victoria coaliției otomano-tătaro-muntene conduse de Constantin Brâncoveanu în Bătălia de la Zărnești, împotriva armatelor imperiale comandate de generalul Donat Heissler. Coaliția îl impune pe Imre Thököly în funcția de principe al Transilvaniei.\n 1804: Francisc al II-lea își asumă titlul de primul împărat al Austriei.\n 1914: Franța declară război Austro–Ungariei.\n 1919: Este adoptată constituția Republicii de la Weimar.\n 1934: Primii prizonieri federali au fost închiși în Alcatraz, SUA.\n 1952: După abdicarea lui Talal I, Hussein a fost proclamat suveran al Regatului Hașemit al Iordaniei.\n 1960: Ciad își declară independența față de Franța. Primul președinte este François Tombalbaye.\n 1966: John Lennon ține o conferință de presă la Chicago, scuzându-se pentru \"Jesus affair\".\n 1969: Astronauții Apollo 11 sunt eliberați dintr-o carantină de trei săptămâni după decolarea lor de pe Lună.\n 1984: Președintele Statelor Unite Ronald Reagan, în timpul campaniei electorale pentru realegerea sa, glumește la microfon în timp ce se pregătea pentru a se adresa la radio public național, spunând că a ordonat bombardarea în cinci minute a Uniunii Sovietice. Gluma produce iritare URSS.\n 1999: Ultima eclipsă totală de Soare din secolul XX vizibilă în România; București, singura capitală europeană situată pe linia centrală a benzii de totalitate, s-a aflat în zona de maximum la 14:07, ora locală.\n 2003: NATO preia comanda forței de menținere a păcii în Afganistan, marcând prima operațiune majoră în afara Europei în istoria sa de 54 de ani.\n 2006: Petrolierul filipinez Solar 1 se scufundă în largul coastei insulelor Guimaras și Negros din Filipine, provocând cea mai mare scurgere de petrol din țară. Pata de petrol s-a întins pe o lungime de 125 de kilometri de-a lungul țărmurilor insulelor.\n\nNașteri \n 1384: Iolanda de Aragon, regină consort a Neapole, regentă a Aragonului, ducesă de Anjou, contesă de Provence (d. 1442)\n 1667: Anna Maria Luisa de' Medici (d. 1743)\n 1706: Maria Augusta, Prințesă de Thurn și Taxis, ducesă de Württemberg (d. 1756)\n 1730: Charlotte Amalie de Hesse-Philippsthal (d. 1801)\n 1763: Luise Eleonore de Hohenlohe-Langenburg, ducesă și regentă de Saxa-Meiningen (d. 1837)\n\n 1837: Marie François Sadi Carnot, om de stat francez, al 4-lea președinte al Republicii Franceze (d. 1894)\n 1858: Christiaan Eijkman, medic olandez, laureat Nobel (d. 1930)\n 1863: Ernst Gunther, Duce de Schleswig-Holstein (d. 1921)\n 1874: Prințesa Louise Charlotte de Saxa-Altenburg, nobilă germană (d. 1953)\n 1892: Władysław Anders, politician și general polonez (d. 1970)\n 1900: Ștefan Lupașcu (Lupasco), filosof român stabilit în Franța (d. 1988)\n 1903: Nicolae Gărdescu, actor român\n 1926: Aaron Klug, chimist britanic de origine lituaniană, laureat Nobel\n 1929: Modest Morariu, scriitor român (d. 1988)\n 1930: Teodor Mazilu, dramaturg și prozator român (d. 1980)\n 1932: Fernando Arrabal, scriitor, poet și dramaturg francez de origine spaniolă\n 1932: Ioan Mânzatu, fizician și politician român \n 1943: Pervez Musharraf, general și politician pakistanez \n 1947: Mircea Teodor Iustian, politician român\n 1949: Veta Biriș, interpretă română de folclor\n 1950: Steve Wozniak, inginer american de origine poloneză, cofondator al companiei Apple Computer, Inc.\n 1952: Marian-Jean Marinescu, politician român\n 1953: Hulk Hogan, wrestler american\n 1965: Viola Davis, actriță americană\n 1966: Bengt Andersson, fotbalist suedez\n 1967: Massimiliano Allegri, fotbalist și antrenor italian de fotbal\n 1968: Prințesa Mabel a Olandei\n 1971: Lidija Dimkovska, poetă, romancieră și traducătoare macedoneană\n 1976: Iván Córdoba, fotbalist columbian\n 1981: Grasu XXL, rapper român\n 1982: Magdalena Paraschiv, handbalistă română, componentă a naționalei de handbal a României\n 1983: Chris Hemsworth, actor australian\n 1984: Mojtaba Abedini, scrimer iranian\n 1984: Lucas di Grassi, pilot de curse brazilian\n 1984: Mojtaba Abedini, scrimer iranian\n 1989: Úrsula Corberó, actriță spaniolă\n 1993: Alexandru Voicu, actor român\n\nDecese \n 1253: Sfânta Clara, întemeietoarea ordinului Clariselor (n. 1194) \n 1456: Ioan de Hunedoara, ban al Severinului, voievod al Transilvaniei, guvernator al Ungariei (n. ca. 1407)\n 1464: Nicolaus Cusanus, savant german (n. 1401) \n 1494: Hans Memling, pictor flamand (n. 1435)\n 1508: Nifon al II-lea al Constantinopolului, patriarh ecumenic al Constantinopolului\n 1519: Johann Tetzel, călugăr dominican, adversar al lui Martin Luther\n 1522: Martin Siebenbürger, sas transilvănean, primar al Vienei (n. 1475)\n 1741: Marie Anne de Bourbon, Mademoiselle de Clermont (n. 1697)\n 1835: Olof Åhlström, compozitor suedez (n. 1756) \n\n 1851: Lorenz Oken, naturalist mistic german (n. 1779)\n 1854: Macedonio Melloni, astronom italian (n. 1798)\n 1857: Marshall Hall, fiziolog englez, primul care va studia reflexele (n. 1790)\n 1911: Alexandru Bibescu, om de litere român (n. 1842)\n 1919: Andrew Carnegie, om de afaceri și filantrop american de origine scoțian (n. 1835)\n 1939: Alphonse Osbert, pictor francez (n. 1857)\n 1939: Jean Bugatti, designer auto și inginer de testare germano-francez (n. 1909)\n 1956: Jackson Pollock, pictor american (n. 1912)\n 1961: Ion Barbu (pseudonimul literar al lui Dan Barbilian), poet și matematician român (n. 1895)\n 1972: José Cruz Herrera, pictor spaniol (n. 1890)\n 1979: Ernst Boris Chain, biochimist englez, laureat Nobel (n. 1906)\n 1982: Tom Drake, actor american (n. 1919)\n 1984: Virgil Mazilescu, poet român (n. 1942)\n 1991: Tadeusz Nowak, poet polonez (n. 1930)\n 2014: Robin Williams, actor și comediant american (n. 1951)\n 2018: V. S. Naipaul, scriitor de limba engleză, laureat Nobel (n. 1932)\n 2020: Oliviu Gherman, politician român (n. 1930)\n\nSărbători\n\nNote\n\n \n! 11\n! 08 11" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] 12 august?" }, { "from": "assistant", "value": "12 august este a 224-a zi a calendarului gregorian și a 225-a zi în anii bisecți. Mai sunt 141 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 490 î.Hr.: Victoria grecilor asupra perșilor în Bătălia de la Marathon; atenienii conduși de Miltiade au înfrânt armata persană trimisă de Darius I (după alte surse, bătălia a avut loc la 12 septembrie).\n 678: Prin tratatul arabo-bizantin s-a pus capăt, temporar, atacurilor anuale ale flotei arabe asupra Constantinopolului.\n 1099: Prima cruciadă s-a încheiat odată cu bătălia de la Ascalon și cu retragerea forțelor fatimide în Egipt.\n 1323: Este semnat Tratatul de la Nöteborg între Suedia și Republica Novgorod, care reglementează pentru prima dată granița dintre cele două țări.\n 1492: Cristofor Columb ajunge în Insulele Canare în primul său voiaj spre Lumea Nouă.\n 1624: Președintele consiliului regal al lui Ludovic al XIII-lea al Franței este arestat și înlocuit de cardinalul Richelieu în calitate de consilier principal al regelui francez.\n 1687: Bătălia de la Mohács între trupele Imperiului Otoman sub comanda sultanului Mehmed al IV-lea și cele ale Imperiului Habsburgic, comandate de ducele Carol al V-lea de Lorena s-a încheiat cu victoria habsburgilor.\n\n 1851: Inventatorul american Isaac Singer primește un brevet pentru mașina sa de cusut.\n 1857: Sub presiunea celorlalte puteri europene, Poarta Otomană a ordonat anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei. Noile alegeri au dat câștig de cauză unioniștilor.\n 1871: Înființarea Cabinetului numismatic al Academiei Române, prin donațiile lui Al. Papiu Ilarian și V.A. Urechia.\n 1877: Astronomul american Asaph Hall a descoperit satelitul Deimos al planetei Marte.\n 1881: Incendiu la Teatrul Național din Praga. Acoperișul de alamă, scena și sala ard complet.\n 1883: Ultima zebră Cvaga (Quagga) a murit într-o grădină zoologică din Amsterdam.\n 1908: Primul model al mașinii Ford \"T\" a ieșit pe porțile uzinei din Detroit.\n 1914: Primul Război Mondial: Regatul Unit declară război Austro-Ungariei; țările Imperiului britanic îi urmează exemplul.\n 1920: Războiul polono-sovietic: Începe bătălia finală a conflictului, Bătălia de la Varșovia, terminată cu victoria decisivă a polonezilor.\n 1944: Orașul Alençon este eliberat de generalul Philippe Leclerc de Hauteclocque; primul oraș din Franța eliberat de naziști de către trupele franceze.\n 1949: 18 state au semnat Convențiile de la Geneva.\n 1952: Noaptea poeților asasinați: Treisprezece proeminenți intelectuali evrei sunt uciși la Moscova, Uniunea Sovietică.\n 1962: Cosmonautul Pavel Popovici s-a lansat în spațiu la bordul Vostok 4, exact la 24 de ore după Vostok 3. Este pentru prima dată când două nave spațiale cu echipaj sunt pe orbită în același timp.\n 1964: Africii de Sud îi este interzisă participarea la Jocurile Olimpice din cauza politicilor rasiste ale țării.\n 1981: Primul calculator personal IBM, IBM 5150, intră pe piață.\n 1990: Paleontologul american Sue Hendrickson descoperă un specimen de schelet fosilizat de Tyrannosaurus rex în Dakota de Sud. Este cel mai complet și cel mai bine păstrat schelet de acest fel până în prezent; scheletul se află acum la Muzeul de Istorie Naturală din Chicago și poartă numele \"Sue\" în cinstea descoperitorului său.\n 2000: Submarinul nuclear rusesc Kursk a explodat și s-a scufundat în Marea Barents în timpul unui exercițiu militar.\n 2005: Nava spațială Mars Reconnaissance Orbiter a NASA își începe călătoria spre Marte. Va intra pe orbita marțiană la 10 martie 2006.\n 2012: Ceremonia de închidere a Jocurile Olimpice de la Londra.\n 2021: Conform rezultatelor recensământului din 2020 din Statele Unite, populația americanilor albi scade pentru prima dată din 1790 (la 61,6% din populația americană), iar creșterea populației este cea mai scăzută de la Marea criză economică (1929-1933).\n\nNașteri \n 1503: Christian al III-lea al Danemarcei și Norvegiei (d. 1559)\n 1629: Isabella Clara de Austria, ducesă de Mantua și Montferrat (d. 1685)\n 1704: Caroline de Nassau-Saarbrücken, contesă palatină de Zweibrücken (d. 1774)\n 1762: George al IV-lea al Regatului Unit (d. 1830)\n 1779: Georg, Mare Duce de Mecklenburg (d. 1860)\n 1816: Ion Ghica, om politic, prozator și economist român (d. 1897)\n 1866: Jacinto Benavente, dramaturg spaniol, laureat al Premiului Nobel (d. 1954)\n\n 1870: Émile Moselly, scriitor francez, câștigător al Premiului Goncourt în 1907 (d. 1918)\n 1872: Prințesa Marie Louise de Schleswig-Holstein (d. 1956)\n 1878: Prințesa Maria di Grazia a celor Două Sicilii, Prințesă Imperială a Braziliei (d. 1973)\n 1881: Cecil B. DeMille, regizor american și producător de filme (d. 1959)\n 1884: Ioan Enescu, medic român (d. 1972)\n 1887: Erwin Schrödinger, fizician austriac, laureat al Premiului Nobel (d. 1961)\n 1888: Prințul Axel al Danemarcei (d. 1964)\n 1888: Radu Portocală, avocat, om politic liberal (d. 1952)\n 1897: Otto Struve, astronom ruso-american (d. 1963)\n 1899: Scarlat Longhin, medic român (d. 1979)\n 1904: Țareviciul Alexei al Rusiei (d. 1918)\n 1910: Vasile Deheleanu, fotbalist român (d. 2003)\n 1913: Clody Bertola, actriță română de teatru și film (d. 2007)\n 1916: Ioan Dicezare, pilot român (d. 2012)\n 1924: Nicuță Tănase, scriitor umoristic român (d. 1986)\n 1929: Liliana Tomescu, actriță română (d. 2021)\n 1935: John Cazale, actor american (d. 1978)\n 1936: Marius Iosifescu, matematician român (d. 2020)\n 1939: George Hamilton, actor american\n 1942: Koji Funamoto, fotbalist japonez\n\n 1943: Angela Felicia Botez, filozof român\n 1949: Mark Knopfler, chitarist britanic (Dire Straits)\n 1950: Iris Berben, actriță germană\n 1954: François Hollande, politician francez, președinte al Franței\n 1964: Txiki Begiristain, fotbalist spaniol\n 1969: Simona Mihăescu, actriță română\n 1970: Ellory Elkayem, regizor neozeelandez\n 1971: Pete Sampras, jucător american de tenis\n 1972: Mark Davis, jucător englez de snooker\n 1972: Marius Florea Vizante, actor român\n 1975: Casey Affleck, actor și regizor american\n 1979: Viorica Țigău, atletă română\n 1981: Djibril Cissé, fotbalist francez\n 1983: Klaas-Jan Huntelaar, fotbalist olandez\n 1983: Zé Kalanga, fotbalist angolez\n 1983: Meryem Uzerli, actriță turco-germană\n 1985: Valentin Ursache, rugbist român\n\n 1986: Yojiro Takahagi, fotbalist japonez\n 1988: Tyson Fury, boxer britanic\n 1989: Tom Cleverley, fotbalist englez\n 1990: Mario Balotelli, fotbalist italian\n 1990: Wissam Ben Yedder, fotbalist francez\n 1991:Oancea Marian (Buxy) fotomodel ,actor Roman\n 1992: Cara Delevingne, fotomodel, actriță și cântăreață engleză\n 1992: Daria Samohina, handbalistă rusă\n 1998: Stefanos Tsitsipas, tenismen grec\n\nDecese \n 30 î.Hr.: Cleopatra a VII-a, regina Egiptului (n. 69 î.Hr.)\n 1827: William Blake, pictor și tipograf englez (n. 1757)\n 1848: George Stephenson, inginer englez (n. 1781)\n 1891: James Russel Lowell, scriitor american (n. 1819)\n 1900: James Edward Keeler, astronom american (n. 1857\n 1901: Niels Adolf Erik Nordenskiold, geolog suedez (n. 1832)\n 1928: Leos Janacek, compozitor, muzicolog și dirijor ceh (n. 1854)\n\n 1933: Alexandru Philippide, lingvist și filolog român (n. 1859)\n 1955: Thomas Mann, scriitor german, laureat al Premiului Nobel (n. 1875)\n 1963: Simion Sanielevici, matematician român (n. 1870)\n 1965: Constantin Kirițescu, om de știință, zoolog, publicist și istoric român (n. 1876)\n 1973: Walter Rudolf Hess, fiziolog elvețian, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (n. 1881)\n 1973: Karl Ziegler, chimist german, laureat al Premiului Nobel (n. 1898)\n 1982: Henry Fonda, actor american (n. 1905)\n 1989: William Bradford Shockley, fizician american de origine britanică, laureat al Premiului Nobel (n. 1910)\n 1992: John Cage, compozitor și filozof american (n. 1912)\n 2014: Lauren Bacall, actriță americană (n. 1924)\n 2017: Tudor Postelnicu, comunist român, șef al Securității și ministru de interne (n. 1931)\n 2019: Florin Halagian, jucător și antrenor român de fotbal (n. 1939)\n 2020: Gheorghe Gabor, politician român (n. 1942)\n 2022: Wolfgang Petersen, regizor de film german (n. 1941)\n 2022: Anne Heche, actriță americană (n. 1969)\n\nSărbători \n\n Sf. Mc. Fotie, Anichit, Pamfil și Capiton (calendar ortodox)\n Ziua Internațională a Tineretului\nZiua Internațională a elefantului\n\nNote\n\n \n! 12\n! 08 12" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre 13 august?" }, { "from": "assistant", "value": "13 august este a 225-a zi a calendarului gregorian și a 226-a zi în anii bisecți. Mai sunt 140 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 523: Ioan I devine noul Papă după decesul Papei Hormisdas.\n 1099: Papa Pascal al II-lea îi succede Papei Urban al II-lea ca cel de-al 160-lea papă.\n 1516: Se semnează Tratatul de la Noyon între Franța și Spania. Francisc I al Franței recunoaște pretenția lui Carol Quintul asupra Neapole, iar Carol recunoaște pretenția lui Francisc asupra Milano.\n 1521: După un asediu extins, forțele conduse de conquistadorul spaniol Hernán Cortés îl capturează pe conducătorul aztec Cuauhtémoc și cuceresc capitala aztecă Tenochtitlan.\n 1532: Unirea dintre Bretania și Franța: Ducatul de Bretania este absorbit în Regatul Franței.\n 1595: Bătălia de la Călugăreni (13-23 august). Mihai Viteazul a înfrânt oastea otomană condusă de marele vizir Sinan Pașa.\n 1624: Regele Ludovic al XIII-lea al Franței îl numește prim-ministru pe Cardinalul Richelieu.\n 1792: Regele Ludovic al XVI-lea al Franței este formal arestat de Tribunalul Național și declarat \"inamic al poporului\".\n 1862: Înființarea Ministerului Afacerilor Străine al României.\n 1868: Un cutremur de 8,5–9,0 Mw  a lovit Arica (pe atunci sudul Peru, astăzi în Chile) provocând peste 25.000 de morți și un tsunami distructiv care a afectat Hawaii și Noua Zeelandă.\n 1894: Chimistul Sir William Ramsay și fizicianul John William Strutt, lord Rayleigh, au anunțat la Oxford descoperirea unui nou gaz: argonul.\n 1905: Norvegia este independentă. Aproape 100% din alegători au votat printr-un referendum pentru dizolvarea Uniunii personale cu Suedia (doar 184 de alegători au votat în favoarea Uniunii).\n 1906: A fost creată Comisia Generală a Sindicatelor din România.\n 1920: A început Bătălia de la Varșovia, bătalia finală a războiului polono-sovietic, conflict care a început la scurtă vreme după încheierea Primului Război Mondial (1918).\n 1937: În timpul celui de-Al Doilea Război Chino-Japonez, începe bătălia de la Shanghai terminată cu capturarea orașului Shanghai de către japonezi.\n 1946: Delegația română la Conferința de pace de la Paris și-a expus punctul de vedere: recunoașterea calității de cobeligerantă, modificarea unor clauze economice și adeziunea la principiile Cartei ONU. României i s-a impus plata unor despăgubiri de război înrobitoare.\n 1960 Republica Centrafricană își declară independența față de Franța. David Dacko devine primul președinte.\n 1961: În noaptea de 12 spre 13 august a început ridicarea Zidului Berlinului. Separarea est germanilor de berlinezii din vest. A rezistat până la 9 noiembrie 1989.\n 2004: Deschiderea Jocurilor Olimpice din 2004 de la Atena.\n 2014: Onufrie Berezovski, mitropolit al Cernăuților și Bucovinei, a fost ales întâi-stătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene afiliate Patriarhiei Moscovei.\n\nNașteri \n 1311: Alfonso al XI-lea al Castiliei (d. 1350)\n 1625: Rasmus Bartholin, matematician și medic danez (d. 1698)\n 1698: Louise Adélaïde de Orléans, nobilă franceză, Stareță de Chelles (d. 1743)\n 1717: Louis François, Prinț Conti (d. 1814)\n 1717: Louis François, Prinț Conti (d. 1776)\n 1743: Maria Elisabeta a Austriei (d. 1808)\n 1752: Maria Carolina a Austriei, soția regelui Ferdinand I al celor Două Sicilii (d. 1814)\n 1792: Adelaide de Saxa-Meiningen, regină a Regatului Unit (d. 1849)\n\n 1802: Nikolaus Lenau, poet german (d. 1850)\n 1803: Vladimir Odoievski, filosof și scriitor rus (d. 1869)\n 1814: Anders Jonas Ångström, fizician și astronom suedez (d. 1874)\n 1819: Sir George Gabriel Stokes, matematician și fizician irlandez (d. 1903)\n 1822: Heinrich Ludwig d'Arrest, astronom german (d. 1875)\n 1844: Johann Friederich Miescher, biochimist elvețian (d. 1895)\n 1859: Ion C. Constantineanu, micolog român (d. 1931)\n 1861: Cesare Burali-Forti, matematician italian (d. 1931)\n 1866: Giovanni Agnelli, om de afaceri italian, fondatorul firmei constructoare de mașini Fiat (d. 1945)\n 1872: Richard Willstatter, biochimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în 1915 (d. 1942)\n 1884: Hans Mattis-Teutsch, pictor expresionist, sculptor și grafician român de origine germană (d. 1960)\n 1888: John Logie Baird, inginer și inventator scoțian (d. 1946)\n 1890: Ellen Osiier, scrimeră daneză (d. 1962)\n 1893: Constantin Brăiloiu, etnomuzicolog și compozitor român (d. 1958)\n 1896: Roman Gul, scriitor rus (d. 1986)\n 1899: Alfred Hitchcock, regizor britanic (d. 1980)\n 1910: Vasile Chiroiu, fotbalist român (d. 1976)\n 1918: Frederick Sanger, medic și biochimist englez, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în 1958 (d. 2013)\n 1924: Prințul Alexandru al Iugolslaviei (d. 2016)\n 1926: Fidel Castro, avocat și politician cubanez, al 15-lea președinte al Cubei (d. 2016)\n 1928: Ion Lăncrănjan, prozator român (d. 1991)\n 1955: Ion Stan, politician român (d. 2018)\n 1959: Thomas Ravelli, fotbalist suedez\n 1964: Kyoko Togawa, actriță și cântăreață japoneză (d. 2002)\n 1966: Sean Hood, scenarist american\n 1970: Alan Shearer, fotbalist englez\n 1973: Olesea Jurakivska, actriță ucraineană\n 1974: Joe Perry, jucător englez de snooker\n 1977: Adrian Ghenie, pictor român\n 1982: Sebastian Stan, actor american de origine română\n 1984: Niko Kranjčar, fotbalist croat\n 1988: Eva-Maria Brem, schioare austriacă\n 1992: Lois Abbingh, handbalistă olandeză\n 1992: Collins Faï, fotbalist camerunez\n 1992: Lucas Moura, fotbalist brazilian\n 1993: Kamil Ibraghimov, scrimer rus\n\nDecese \n 1699: Marco d’Aviano, călugăr capucin (n. 1631)\n 1745: Ernest Frederic al II-lea, Duce de Saxa-Hildburghausen (n. 1707) \n 1826: René Laënnec, medic francez (n. 1781)\n 1863: Eugène Delacroix, pictor, desenator, gravor și litograf francez (n. 1798)\n 1865: Ignaz Semmelweis, medic maghiar (n. 1818)\n 1865: Infantele Francisco de Paula al Spaniei (n. 1794)\n 1896: John Everett Millais, pictor englez (n. 1829)\n 1906: Ioan Axente Sever, revoluționar român din Transilvania (n. 1821)\n 1910: Florence Nightingale, infirmieră britanică, statistician (n. 1820)\n\n 1912: Jules Emille Frederic Massenet, compozitor francez (n. 1842)\n 1917: Eduard Buchner, biolog și chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în 1907 (n. 1860)\n 1917: Alexei Mateevici, poet român (n. 1888)\n 1918: Frederick Sanger, biochimist britanic, dublu laureat Nobel (n. 1888)\n 1946: Herbert George Wells, scriitor englez (n. 1866)\n 1998: Julien Green, scriitor american (n. 1900)\n 2001: Manuel Alvar, lingvist spaniol, membru de onoare al Academiei Române (n. 1923)\n\nSărbători \n\n Mutarea moaștelor Cuv. Maxim Mărt.; Cuv. Dositei (calendar ortodox)\n Ipolit de Roma (d. 235) (calendar romano-catolic)\n\nNote\n\n \n! 13\n! 08 13" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre 14 august?" }, { "from": "assistant", "value": "14 august este a 226-a zi a calendarului gregorian și a 227-a zi în anii bisecți. Mai sunt 139 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 29 î.Hr.: Octavianus Augustus obține cel de-al doilea din trei triumfuri consecutive la Roma pentru a sărbători victoria asupra triburilor dalmațiene.\n 410: Alaric I, rege vizigot, a ocupat Roma care va fi jefuită timp de trei zile.\n 1040: Regele Duncan I este ucis în luptă de trupele vărului său primar Macbeth. Acesta din urmă îl succede ca rege al Scoției.\n 1089: Împăratul Henric al IV-lea se căsătorește cu Adelaide de Kiev, fiica marelui voievod Vsevolod I al Kievului.\n 1433: Eduard devine rege al Portugaliei după moartea tatălui său, regele Ioan I.\n 1880: Se finalizează construcția Catedralei din Köln, cel mai cunoscut reper din Köln, Germania.\n 1893: Franța devine prima țară care introduce numere de înmatriculare auto.\n 1914: Mina de diamante The Big Hole de la Kimberley, Africa de Sud se închide. Din 1871, aici s-au excavat 22,5 milioane de tone de pământ și s-au obținut 2722 kg de diamante.\n 1914: Primul Război Mondial: Începe Bătălia din Lorena, o ofensivă franceză nereușită, destinată să recupereze provincia Mosela de la Germania.\n 1916: (14/27 august) România a declarat război Austro-Ungariei, intrând în Primul Război Mondial, de partea Antantei.\n 1917: China declară război Germaniei.\n 1941: Al Doilea Război Mondial: Se semnează Carta Atlanticului, un document prin care Anglia și SUA și-au declarat țelurile politice comune. URSS a aderat la principiile cartei în septembrie 1941.\n 1945: Philippe Pétain, șeful regimului de la Vichy, este condamnat de un tribunal francez la moarte prin împușcare. Charles de Gaulle îi va comuta sentința la închisoare pe viață, datorită vârstei înaintate și a meritelor din timpul Primului Război Mondial.\n 1947: S-a realizat împărțirea Indiei, prin constituirea Pakistanului independent, stat cu majoritate musulmană.\n 1980: Lech Wałęsa conduce greva de la șantierul naval din Gdańsk, Polonia.\n 1994: Teroristul internațional Ilich Ramírez Sánchez, cunoscut sub numele de Carlos, este arestat în Sudan și extrădat în Franța.\n 2000: Țarul Nicolae al II-lea și câțiva membri ai familiei imperiale, asasinați în anul 1918 de către bolșevici, sunt canonizați de către sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse.\n 2003: O pană de curent paralizează nord-estul Statelor Unite și părți ale Canadei. Aproximativ 50 de milioane de oameni nu au electricitate.\n 2015: Ambasada SUA la Havana, Cuba se redeschide după 54 de ani de pauză în relațiile diplomatice bilaterale.\n\nNașteri \n 1530: Giovanni Battista Benedetti, matematician, fizician și filozof italian (d. 1590)\n 1642: Cosimo al III-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana (d. 1723)\n 1687: Johan Willem Friso, Prinț de Orania (d. 1711)\n\n 1688: Frederic Wilhelm I al Prusiei (d. 1740)\n 1692: Frederic Anton, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (d. 1744)\n 1714: Claude Joseph Vernet, pictor francez (d. 1789)\n 1727: Prințesa Louise-Élisabeth a Franței, primul copil al regelui Ludovic al XV-lea al Franței (d. 1759)\n 1742: Papa Pius al VII-lea (d. 1823)\n 1756: Olof Åhlström, compozitor suedez (d. 1835)\n 1758: Carle Vernet, pictor francez (d. 1835)\n 1777: Francisc I al celor Două Sicilii (d. 1830)\n 1777: Hans Christian Ørsted, fizician și chimist danez (d. 1851)\n 1818: François d'Orléans, prinț de Joinville, fiul cel mic al regelui Ludovic-Filip al Franței (d. 1900)\n 1840: Richard von Krafft-Ebing, psihiatru german-austriac (d. 1902)\n 1842: Jean Gaston Darboux, matematician francez (d. 1917)\n\n 1862: Prințul Heinrich al Prusiei, fratele mai mic al împăratului Wilhelm al II-lea (d. 1929)\n 1865: Dmitri Merejkovski, scriitor rus (d. 1941)\n 1865: Guido Castelnuovo, matematician italian (d. 1952)\n 1867: John Galsworthy, scriitor britanic, laureat Nobel (d 1933)\n 1871: Guangxu împărat al Chinei (d. 1908)\n 1875: Mstislav Dobujinski, pictor rus (d. 1957)\n 1876: Sibilla Aleramo, scriitoare italiană (d. 1960)\n 1886: Arthur Jeffrey Dempster, fizician canadiano-american (d. 1950)\n 1891: Mihail Jora, compozitor român (d. 1971)\n 1903: Eduardo Mallea, scriitor și diplomat argentinian (d. 1982)\n 1913: Fred Davis, jucător englez de fotbal (d. 1998)\n 1920: Alfred Gong, scriitor de limbă germană (d. 1981)\n 1922: Frédéric Rossif, regizor francez (d. 1990)\n 1924: Georges Prêtre, dirijor francez (d. 2017)\n 1933: Bryce Courtenay, scriitor australian (d. 2012)\n 1933: Richard R. Ernst, chimist elvețian (d. 2021)\n 1940: Arthur Laffer, economist american\n\n 1945: Steve Martin, actor american de comedie\n 1945: Ioan Chezan, muzician și dirijor român \n 1945: Wim Wenders, regizor și fotograf german\n 1947: Danielle Steel, scriitoare americană\n 1948: Lucian Avramescu, jurnalist român (d. 2021)\n 1949: Morten Olsen, fotbalist și antrenor danez\n 1952: Carl Lumbly, actor american de film, teatru și televiziune\n 1953: James Horner, muzician american (d. 2015)\n 1954: Christian Gross, fotbalist și antrenor elvețian\n 1954: Răzvan Vasilescu, actor român\n 1959: Magic Johnson, jucător de baschet american\n 1959: Marcia Gay Harden, actriță americană\n 1960: Sarah Brightman, cântăreață de operă și actriță britanică\n 1960: Radu Paraschivescu, prozator, traducător și jurnalist român\n 1963: Valentina Cozma, handbalistă română\n 1964: Andrew Kevin Walker, scenarist american\n 1966: Halle Berry, model și actriță americană\n 1966: Freddy Rincón, fotbalist columbian\n\n 1968: David McKenna, scenarist și producător american de film\n 1973: Jay-Jay Okocha, fotbalist nigerian\n 1978: Marcel Fischer, scrimer elvețian\n 1979: Rudi Stănescu, handbalist român\n 1983: Mila Kunis, actriță americană\n 1983: Heiko Westermann, fotbalist german\n 1984: Giorgio Chiellini, fotbalist italian\n 1984: Nemanja Jovanović, fotbalist sârb\n 1985: Christian Gentner, fotbalist german\n 1989: Ander Herrera, fotbalist spaniol\n 1992: Nzingha Prescod, scrimeră americană\n 1992: Marijeta Vidak, handbalistă croată\n 1994: Artur Jorge Marques Amorim, fotbalist portughez\n\nDecese \n 582: Tiberiu al II-lea Constantin, împărat al Imperiul Bizantin (n. 540?)\n 1040: Duncan I al Scoției (n. 1001)\n 1433: Ioan I al Portugaliei (n. 1357)\n 1464: Papa Pius al II-lea (n. 1405)\n 1587: Guglielmo Gonzaga, Duce de Mantua (n. 1538)\n 1754: Maria Anna de Austria, regină consort a Portugaliei (n. 1683)\n 1784: Michael Hißmann, filosof german din Transilvania (n. 1752)\n 1822: James Dickson, botanist, horticultor și micolog scoțian (n. 1738)\n 1912: Prințesa Elisabeta de Saxonia, ducesă de Geneva (n. 1830)\n 1939: Lucienne Bisson, artistă franceză (n. 1880)\n 1942: Maximilian Kolbe, preot polonez (n. 1894)\n 1941: Paul Sabatier, chimist francez, laureat al Premiului Nobel în 1912 (n. 1854)\n\n 1956: Bertolt Brecht, poet, dramaturg și regizor german (n. 1898)\n 1958: Frédéric Joliot-Curie, fizician francez, laureat al Premiului Nobel (n. 1900)\n 1959: Nicolae Dărăscu, pictor român (n. 1883)\n 1959: Pál Jávor, actor arădean stabilit în Ungaria (n. 1902)\n 1972: Jules Romains, poet, prozator, dramaturg francez (n. 1885)\n 1981: Karl Böhm, dirijor austriac (n. 1894)\n 1984: Vasile Lovinescu, eseist, dramaturg român (n. 1905)\n 1988: Enzo Ferrari (n. Enzo Anselmo Giuseppe Maria Ferrari), pilot de curse și anteprenor italian, fondatorul Scuderiei Ferrari și companiei auto Ferrari (n. 1898)\n 1991: Alfred Kittner, poet german (n. 1906)\n 1994: Elias Canetti, scriitor englezo-austriac, laureat Nobel (n. 1905)\n 1996: Sergiu Celibidache, dirijor și compozitor român stabilit în Franța, membru de onoare (1992) al Academiei Române (n. 1912)\n 2004: Czesław Miłosz, scriitor polonez, laureat Nobel (n. 1911)\n 2021: Dan Puican, actor și regizor român (n. 1933)\n\nSărbători \n\n calendarul creștin ortodox: Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului; Sf. Prooroc Miheia;\n calendarul romano-catolic: Maximilian Kolbe, preot \n Pakistan: Ziua Independenței\n Paraguay: Ziua steagului\n\nNote\n\n \n! 14\n! 08 14" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] 15 august?" }, { "from": "assistant", "value": "15 august este a 227-a zi a calendarului gregorian și a 228-a zi în anii bisecți. Mai sunt 138 de zile până la sfârșitul anului.\n\nEvenimente \n\n 1248: Este pusă piatra de temelie a Domului din Köln. \n 1530: Este terminată construcția Mănăstirii Humor.\n 1534: Ignațiu de Loyola întemeiază Ordinul iezuit.\n 1595: Oastea otomană ocupă Bucureștii. Unele biserici sunt transformate în moschei, iar mănăstirea lui Alexandru Vodă este fortificată.\n 1795: În Franța, livrele sunt înlocuite în mod oficial de franci.\n 1806: Este pusă piatra de temelie a Arcului de Triumf din Paris, cu ocazia zilei de naștere a lui Napoleon I.\n 1843: Are loc deschiderea Parcului Tivoli din Copenhaga.\n 1870: În „Convorbiri Literare” a fost publicat poemul eminescian „Epigonii”.\n 1888: A apărut la București cotidianul „Adevărul”. Primul director a fost Alexandru V. Beldiman.\n 1914: Este inaugurat Canalul Panama (79,6 km lungime, 30-300 m lățime și 14 m adâncime). O ceremonie oficială de deschidere este omisă din cauza izbucnirii Primului Război Mondial în Europa.\n 1923: În Weimar începe prima expoziție a Școlii de artă Bauhaus.\n 1931: A apărut primul număr al ziarului „Scânteia”.\n 1944: Începe Operațiunea Dragoon, invazia sudului Franței de către Aliați\n 1945: Împăratul Hirohito anunță la radio (Gyokuon-hōsō) capitularea necondiționată a Japoniei.\n 1947: Proclamarea independenței Indiei. Sărbătoare națională.\n 1947: În România se adoptă o nouă reformă monetară. În sume limitate, în funcție de profesia deținătorilor, schimbarea banilor s-a făcut la raportul de 20.000 lei vechi pentru 1 leu nou. Familiile de țărani puteau schimba cel mai mult: 5 milioane de lei, iar dacă aveau dovada că au livrat statului cota de produse mai aveau voie să schimbe în plus 2,5 milioane. Urmau apoi salariații, pensionarii și cei cu profesii liberale recunoscute oficial, cu 3 milioane de lei. Restul a avut dreptul să schimbe 1,5 milioane de lei vechi. Sumele neschimbate s-au blocat în conturi.\n 1948: În partea de sud a Peninsulei Coreene, este fondată Republica Coreea.\n 1960: Proclamarea independenței Republicii Congo.\n 1969: Se deschide festivalul Woodstock.\n 1971: Bahrain își câștigă independența față de Marea Britanie.\n 1975: În timpul loviturii militare de stat din Bangladesh, prim-ministru Mujibur Rahman și familia lui sunt uciși.\n 1993: În Paraguay, dictatura militară a generalului Andrés Rodríguez se termină. Juan Carlos Wasmosy devine primul președinte al țării ales democratic.\n 2004: Prințul Hans-Adam al II-lea transferă în mod oficial puterea de a lua decizii guvernamentale de zi cu zi fiului său cel mare, Prințul Moștenitor Alois. Din punct de vedere legal, Hans-Adam rămâne șef de stat.\n 2007: Un cutremur puternic de magnitudine 8 a lovit coasta Pacificului devastând Ica și diferite regiuni ale Peru omorând 514 oameni și rănind 1090.\n 2013: Institutul Smithsonian anunță descoperirea bassaricyon neblina, un mamifer din familia ratonilor, prima specie nouă de carnivore găsită în America în 35 de ani.\n 2021: Talibanii afgani capturează capitala Kabul; guvernul afgan se predă talibanilor. Președintele Ashraf Ghani și vicepreședintele Amrullah Saleh au părăsit țara și se află în Tadjikistan Cinci mii de combatanți ilegali sunt eliberați din închisoarea militară a bazei aeriene Bagram, fostă cea mai mare bază aeriană americană din țară.\n\nNașteri \n\n 1171: Alfonso al IX-lea, rege al Leonului (d. 1230)\n 1195: Anton de Padova, franciscan, teolog portughez (d. 1231)\n 1735: Frederic Albert, Prinț de Anhalt-Bernburg (d. 1796)\n 1744: Conrad Moench, farmacist, chimist și botanist german (d. 1805)\n\n 1769: Napoleon Bonaparte, general, om de stat și împărat al Franței (d. 1821)\n 1796: John Torrey, botanist nord-american (d. 1873)\n 1807: Jules Grévy, politician francez, al 3-lea președinte al Republicii Franceze (d. 1891)\n 1771: Walter Scott, poet și romancier britanic din Scoția (d. 1832)\n 1794: Elias Magnus Fries, botanist suedez (d. 1878)\n 1838: Constantin Erbiceanu (Constantin Ionescu) istoric literar (d. 1913)\n 1858: Michael Hainisch, politician austriac, primul președinte al Austriei în perioada 1920-1928 (d. 1940)\n 1865: Mikao Usui, fondator japonez al medicinii alternative Reiki (d. 1926)\n 1872: Sri Aurobindo, scriitor, filozof și yoghin indian (d. 1950)\n 1883: Ivan Meštrović, sculptor croat și profesor de sculptură (d. 1962)\n 1885: Edna Ferber, scriitoare american (d. 1968)\n 1892: Louis Victor de Broglie, fizician francez, laureat al Premiului Nobel (d. 1987)\n 1896: Sică Alexandrescu, regizor român (d. 1973)\n 1898: Jan Brzechwa, scriitor și poet polonez (d. 1966)\n 1903: Ștefan-Marius Milcu, medic endocrinolog, biolog și antropolog (d. 1997)\n 1909: Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu, personalitate a chimiei românești, membră a Academiei Române (d. 2000)\n 1910: Zoe Băicoianu, sculptoriță și ceramistă (d. 1987)\n 1912: Grigore Gheba, general de armată și matematician român (d. 2004)\n 1917: Óscar Romero, arhiepiscop, opozant al dictaturii militare din El Salvador (d. 1980)\n 1923: Rose Marie, actriță americană (d. 2017)\n 1924: Robert Bolt, autor britanic (d. 1995)\n\n 1924: Selma Meerbaum-Eisinger, scriitoare evreică de limbă germană (d. 1942)\n 1925: Oscar Peterson, pianist și compozitor de jazz canadian (d. 2007)\n 1926: Konstantinos Stefanopoulos, politician grec și președinte de stat (d. 2016)\n 1931: Richard F. Heck, chimist american (Reacția Heck), laureat Nobel (d. 2015)\n 1933: Lori Nelson, actriță americană (d. 2020)\n 1940: Gudrun Ensslin, teroristă germană (RAF) (d. 1977)\n 1942: Klára Sebők, actriță română\n 1943: María Rojo, actriță mexicană și senatoare\n 1946: Anatoli Kvașnin, general de armată rus, șef al Statului Major al Forțelor Militare Ruse (1997–2004) (d. 2022)\n 1950: Prințesa Anne a Marii Britanii\n 1954: Stieg Larsson, jurnalist și scriitor suedez de romane polițiste (d. 2004)\n 1955: Ion Dumitru, politician român\n 1957: Ovidiu Bufnilă, eseist și prozator român de science-fiction\n 1960: Mircea Ciopraga, politician român\n 1962: Dan HașDean, scriitor român\n\n 1963: Alejandro González Iñárritu, regizor de film mexican\n 1970: Chris Byrd, boxer american\n 1972: Ben Affleck, actor american\n 1974: Gry Bay, actriță și cântăreață daneză\n 1975: Yoshikatsu Kawaguchi, portar de fotbal japonez\n 1976: Abiy Ahmed Ali, politician etiopian\n 1976: Denis Ștefan, actor român\n 1976: Boudewijn Zenden, fotbalist olandez\n 1977: Zsolt Nemcsik, scrimer maghiar\n 1983: Alain Cantareil, fotbalist francez\n 1983: Timati, rapper rus\n 1985: Ana-Maria Cătăuță, deputat român\n 1986: Bogdan Dinu, boxer român\n 1986: Natalia Kills, muziciană, actriță și textieră americană\n 1989: Belinda, actriță și cântăreață mexicană\n 1989: Mario Kirev, fotbalist bulgar\n 1990: Jennifer Lawrence, actriță americană\n 1993: Diana Chelaru, gimnastă română\n 1993: Alex Oxlade-Chamberlain, fotbalist englez\n 1996: Iulia Dumanska, handbalistă ucraineană și română\n\nDecese \n 423: Honorius, împărat roman (n. 384)\n 465: Libius Severus, împărat roman (n. 420)\n 1038: Ștefan I al Ungariei (n. 975)\n 1057: Macbeth al Scoției\n 1369: Filipa de Hainault, soția regelui Eduard al III-lea al Angliei (n. 1314)\n 1506: Alexander Agricola, compozitor german-olandez\n 1576: Valentin Bakfark, compozitor brașovean\n 1666: Adam Schall von Bell, astronom iezuit, consilier al împăratului Chinei (n. 1592)\n 1714: Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești (n. 1654)\n 1728: Marin Marais, compozitor și violist francez (n. 1656)\n\n 1758: Pierre Bouguer, matematician și astronom francez (n. 1698)\n 1815: Richard Bassett, politician american\n 1884: Julius Friedrich Cohnheim, pathologist german\n 1852: Johan Gadolin, chimist finlandez (n. 1760)\n 1907: Joseph Joachim, violonist austriac de origine maghiară (n. 1831)\n 1909: Laura Theresa Alma-Tadema, pictoriță engleză (n. 1852)\n 1935: Will Rogers, actor american (n. 1879)\n 1935: Paul Signac, pictor francez (n. 1863)\n 1936: Grazia Deledda, scriitoare italiană, laureat al Premiului Nobel (n. 1871)\n 1944: Ștefania Mărăcineanu, fiziciană română (n. 1882)\n 1967: René Magritte, pictor belgian (n. 1898)\n 1909: Euclides da Cunha, autor brazilian, sociolog și inginer militar\n 1910: Constantin Fahlberg, industriaș german și chimist\n\n 1935: Traian Moșoiu, general român (n. 1868)\n 1953: Ludwig Prandtl, fizician german\n 1971: Paul Lukas, actor ungar-american\n 1990: Viktor Țoi, cântăreț rock, poet și actor rus cu origini coreene, lider al trupei Kino (n. 1962)\n 1992: Anda Călugăreanu, cântăreață și actriță română (n. 1946) \n 2009: Florin Bogardo, compozitor și interpret român de muzică ușoară (n. 1942)\n 2010: Franz Freiherr von Hammerstein-Equord, teolog evanghelic german\n 2012: Harry Harrison, autor american de literatură științifico-fantastică (n. 1925)\n 2013: Sławomir Mrożek, scriitor polonez și dramaturg\n 2014: Licia Albanese, soprană americană (n. 1909)\n 2017: Viorel Cosma, muzicolog, lexicograf și critic muzical român (n. 1923)\n 2017: Mircea Plângău, regizor român (n. 1955)\n 2017: Septimiu Sever, actor român (n. 1926)\n 2021: Gerd Müller, fotbalist german (n. 1945)\n\nSărbători \n calendarul creștin ortodox, romano-catolic, greco-catolic: Adormirea Maicii Domnului\n calendarul anglican: Sfânta Maria.\n România: Ziua Marinei Române\n Ziua Artileriei Antiaeriene și a Rachetiștilor (România)\n India: Independența față de Marea Britanie (1947)\n Italia: Ferragosto \n Republica Congo: Independența față de Franța (1960)\n Liechtenstein: Sărbătoare națională\n Coreea de Nord și Coreea de Sud: Gwangbokjeol - „Ziua eliberării de sub colonialismul japonez”, Coreea de Sud; Jogukhaebangui nal, Coreea de Nord\n Polonia: Ziua Forțelor Armate\n Japonia: Ziua principală a Festivalului O-bon,\n SUA: Ziua Victoriei asupra Japoniei\n\nNote \n\n \n! 15\n! 08 15" } ]

Subsets and Splits