Datasets:

---

chrisgru

/

ro_wiki_chatml_small

like 0

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Céline Dion chante Noël." }, { "from": "assistant", "value": "\n\nTracklist\nGlory Alleluia (A. DiFusco, A. Pascal) – 3:38\nLe P'tit Renne au Nez Rouge (J. Marks) – 2:44\nPetit Papa Noel(R. Vincy, H. Martinet, J. Boylan) – 3:46\nSainte Nuit (A. Adams, J. Dwight, J. Mohr) – 2:57\nLes Enfants Oubliés – 3:00\nNoël Blanc (I. Berlin, F. Blanche) – 2:49\nPère Noël Arrive Ce Soir (H. Gillespie, F. Coates) – 2:00\nJ'ai Vu Maman Embrasser Le Père Noël – 2:40\nPromenade en Traîneau (A. Anderson, M. Parish) – 2:56\nJoyeux Noël (M. Torme, R. Wells) – 2:36\n\nAlbume din 1981\nAlbume de Celine Dion" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Jean Alesi?" }, { "from": "assistant", "value": "Jean Robert Alesi () este un fost pilot de curse francez de origine italiană. După succese în categorii inferioare, în special câștigarea Campionatului de Formula 3000 din 1989, cariera sa în Formula 1 a inclus echipe precum Tyrrell, Benetton, Sauber, Prost, Jordan și Ferrari, unde s-a dovedit foarte popular în rândul Tifosilor. În timpul parcursului său la Ferrari din 1991 până în 1995, stilul său de conducere agresiv, combinat cu utilizarea numărului 27 de pe mașina sa, i-a determinat pe unii jurnaliști să-l compare cu Gilles Villeneuve. A câștigat Marele Premiu al Canadei din 1995, dar aceasta s-a dovedit a fi singura victorie din cariera sa de Formula 1. În timpul său în Formula 1, Alesi s-a dovedit a fi deosebit de bun pe vreme umedă și a fost un pilot pasionat, ale cărui emoții însă, uneori, l-au împiedicat în a se autodepăși.\n\nDupă ce a părăsit Formula 1, Alesi a concurat în campionatul DTM din 2002 până în 2006, câștigând câteva curse, cel mai bun rezultat al său fiind locul cinci în campionatul piloților. A concurat în Seria Speedcar în 2008 și 2009 și a concurat la Le Mans în 2010. A concurat în Indianapolis 500 în 2012 și a devenit cel mai bătrân pilot profesionist care a efectuat testul pentru începători pentru admiterea în competiție. Timp de câțiva ani, a fost și comentator pentru emisiunea TV italiană Pole Position. În 2006, Alesi a primit titlul de Chevalier de la Légion d’honneur.\n\nCariera în Formula 1\n\nCariera în IndyCar \n\nNașteri în 1964\nPiloți francezi\nPiloți de Formula 1\nNașteri pe 11 iunie\nSportivi francezi în viață\nOameni din Avignon" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Chris Amon?" }, { "from": "assistant", "value": "Chris Amon () a fost un pilot de Formula 1.\n\nNașteri în 1943\nPiloți neozeelandezi\nDecese în 2016" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Râul Târgului, Râul Doamnei." }, { "from": "assistant", "value": "Râul Târgului este un râu care curge în județul Argeș, România. Își are izvorul în Munții Iezer-Păpușa, curge prin municipiul Câmpulung Muscel și se varsă în râul Râul Doamnei în apropiere de Colibași. Râul Târgului se formează din două brațe: Cuca și Bătrâna.\n\nPe Râul Târgului a fost construit Barajul Râușor.\n\nBibliografie\n\n Administrația Națională Apelor Române - Cadastrul Apelor - București\n Institutul de Meteorologie și Hidrologie - Rîurile României - București 1971 \n Trasee turistice - județul Argeș \n ICPA - Comune vulnerabile - județul Argeș\n\nHărți\n\n Harta Județul Argeș \n Munții Iezer \n Munții Făgăraș \n Alpinet - Munții Făgăraș \n\nRâuri din România\nGospodărirea apelor\nRâuri din județul Argeș\nBazinul Argeș" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Râul Argeșel." }, { "from": "assistant", "value": "Argeșel este un râu care curge în județul Argeș, România. Își are izvorul în Munții Iezer-Păpușa și se varsă în Râul Târgului în apropiere de localitatea Mioveni.\n\nBibliografie \n Administrația Națională Apelor Române - Cadastrul Apelor - București\n Institutul de Meteorologie și Hidrologie - Rîurile României - București 1971 \n ICPA - Comune vulnerabile - județul Argeș \n\nRâuri din județul Argeș\nBazinul Argeș" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Dionisie Linția?" }, { "from": "assistant", "value": "Dionisie Linția (n. 13 august 1880, Grădinari, Caraș-Severin – d. 29 august 1952, Timișoara) a fost un ornitolog român.\n\nActivitatea profesională \nDionisie Linția a înființat prima Stațiune Ornitologică din România, la Jurilovca-Timișoara și a participat la organizarea Primului Congres al Naturaliștilor din România.\n\nÎn 1932, Dionisie Linția, primul 'ornitolog al Statului', a creat Asociația Bănățeană de Protecție a Naturei, împreună cu care a inițiat Crăciunul Păsărilor, o manifestare care se dorea a fi o campanie de hrănire a păsărilor pe timp de iarnă, pentru a 'lega' păsările de un anumit loc.\n\nÎn perioada interbelică a expus la Muzeul Banatului din Timișoara o colecție de păsări împăiate. În prezent, această expoziție cunoscută sub denumirea de „Colecția ornitologică Dionisie Linția\" a Muzeul Banatului, este cea mai mare și completă colecție de păsări din România. O colecție similară, alcătuită tot de Dionisie Linția, dar mai mică, se găsește la muzeul orășenesc din orașul Vârșeț, districtul Banatul de Sud în Voivodina (Serbia).\n\nLucrarea de bază a ornitologiei românești este lucrarea lui Robert Ritter von Dombrowski, Ornis Romaniae, publicată în 1912 în limba germană și tradusă și completată apoi de Dionisie Linția, și editată în 3 volume „Păsările României” (1946-1955).\n\nA scris monumentala monografie Păsările din R.P.R., ale cărei ultime volume au apărut postum: volumul II în 1954 și volumul III în 1955, în Editura Academiei RPR.\n\nDionisie Linția a fost primul cercetător care a perceput importanța biotopului de la Mlaștinile Satchinez. Ca urmare a intervențiilor sale, care a semnealat în scris în 1936 zona Becicherecul Mic - Satchinez, aceasta a fost declarată rezervație naturală, în 1942, cuprinzând terenuri mlăștinoase în aval de Satchinez (Jurn. Cons. Min. nr. 1166/1942).\n\nIn memoriam \n În amintirea sa, la Timișoara o stradă a fost denumită Dionisie Linția.\n În anul 2004, lui Dionisie Linția i s-a acordat (post-mortem) titlul de \"Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara\".\n În martie 2009, consilierii locali din Timișoara au votat lista cu personalitățile cărora li se va amplasa un bust în Parcul Central pe Aleea Personalităților. Unul din cele 53 de busturi aprobate este al lui Dionisie Linția.\n\nScrieri proprii \n Catalogul sistematic al Faunei Ornitologice Române (166 p.), publicat de Institutul de Arte Grafice Ardealul, Timișoara, 1944\n\nTraduceri \n R. R von Dombrowski, Ornis Romaniae, traducere din limba germană , prelucrare și completare Dionisie Linția, vol. I: Fundația regală pentru literatură și artă 1946, vol. II: Editura Academiei RPR 1954, vol. III: Editura Academiei RPR 1955.\n\nNote\n\nBibliografie \n Kiss, Andrei, Dionisie Linția 1880-1952, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 1999 (288 p, ISBN 973 9400 73 6).\n Kiss, Andrei, Dionisie Linția (1880-1952). Observații ornitologice. Editura Cosmopolitan-Art, Timișoara, 2004.\n Kiss, Andrei, Dionisie Linția (1880-1952). Colecția ornitologică. Editura Cosmopolitan-Art, Timișoara, 2005.\n\nLegături externe \n Dionisie Linția, întemeietorul celei mai mari colecții de ornitologie \n\nNașteri în 1880\nDecese în 1952\nOrnitologi români\nBănățeni\nCetățeni de onoare ai Timișoarei" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărInternaționala Federațiilor Anarhiste?" }, { "from": "assistant", "value": "Internaționala Federațiilor Anarhiste (IFA) este o organizație politică inernațională ce reunește mișcarile anarhiste din lume. A fost creată la Congresul de la Carrara (Italia) în anul 1968.\n\nLegături externe \n Pagina web a IFA\n\nAnarhiste, Federații" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Motor cu reacție?" }, { "from": "assistant", "value": "Un motor cu reacție (sau motor reactiv) este un motor care eliberează un jet rapid de fluide pentru a genera contrapresiune în conformitate cu a treia lege a mișcării a lui Newton.\nAceastă definiție largă include turboreactoare, turbopropulsoare, turboventilatoare, pulsoreactoare, statoreactoare și motoare rachetă, dar de obicei se referă la o turbină cu gaze folosită pentru a produce un jet de gaze de mare viteză în scopul propulsiei.\n\nForța de propulsie este o consecință a teoremei impulsului, valoarea acesteia fiind egală cu suma reacțiunilor forțelor care accelerează substanța evacuată din motor sau cu produsul dintre debitul masic al jetului și viteza acestuia.\nLa aeronavele care zboară în atmosferă și nu în vid, forța reactivă este diminuată ca urmare a presiunii existente la nivelul secțiunii de ieșire a gazelor din motor, împiedicându-se destinderea gazelor în continuare.\n\nMotoarele reactive se pot împărți în:\n motoare aeroreactoare - în care jetul reactiv se formează prin arderea carburantului folosind aerul atmosferic;\n motoare-rachetă - care utilizează carburanți și comburanți depozitați la bordul aerospațial.\n\nVezi și \n Alexandru Ciurcu\n Henri Coandă\n Coandă-1910\n\nLegături externe\n DEX online: definiție \"motor\"\n Site NASA cu descrierea funcționării unui turbojet, foarte aprofundat. Include și un simulator de performanțe pentru astfel de motoare. \n\nConversie de energie\nTurbine cu gaze\n \nSecolul al XIX-lea" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Internaționala Umanistă?" }, { "from": "assistant", "value": "Internaționala Umanistă este o organizație internațională a partidelor de orientare neoumanistă. Congresul de constituire a avut loc la Florența în ianuarie 1989. Majoritatea formațiunilor reprezentate în Internațională (cca 20 partide-membre în total) sînt extraparlamentare și prea puțin relevante pe scenele politice naționale, provenind mai ales din țările Americii Latine sau Europei. \n\nUmanistă" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Mlaștinile Satchinez?" }, { "from": "assistant", "value": "Mlaștinile Satchinez formează o rezervație naturală ornitologică care se întinde pe 242 de hectare în hotarul localității Satchinez, din județul Timiș. A fost înființată în anul 1942, la propunerea ornitologului Dionisie Linția, cuprinzând terenuri mlăștinoase în aval de Satchinez (Jurn. Cons. Min. nr. 1166/1942). \n\nÎn prezent, rezervația are suprafața de 1194 ha, iar structura acesteia este următoarea:\n122 ha – rezervația propriu-zisă; \n1.072 ha – zona tampon de tip mozaic, ce cuprinde: \nAcumularea Satchinez; \nBalta Bărăteaz; \nBalta Mare și Balta Zootehnie; \nBalta Verbuncu.\n\nEste supranumită „Delta Banatului”. Aici trăiesc 40% dintre speciile de păsări întâlnite pe teritoriul României.\n\nSpecii protejate \nÎntre speciile protejate care cuibăresc aici se numără ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta), egreta mică (Egretta garzetta), egreta mare (Egretta alba), piciorongul (Himantopus himantopus), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), stârcul galben (Ardeola ralloides), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax) și altele.\n\nRezervatia ornitologica \nRezervația naturală propriu- zisă are o suprafață de 75 ha, iar în zona tampon prin ultima hotărâre a consiliului Timiș din 2002 a fost mărită la 1120 ha, suprafața totală fiind de 1200 ha. Această rezervație a fost declarată arie protejată și a intrat în 1999 în proiectul LIFE NATURA care s- a derulat în 2 etape. Comisia Europeană investește la Satchinez mai mult de 3,5 miliarde de lei (1270 000 de euro) se vor cheltui până în august 2002 la Satchinez pentru refacerea și conservarea mlaștinilor din zonă. Investiția, consfințită și printr-o Hotărâre de Guvern (nr. 1.335/2000), este finanțată în proporție de 75% din fonduri nerambursabile acordate de Comisia Europeană, prin Programul LIFE-NATURA, diferența de 25% reprezentând contribuția statului român. \n\nAcest habitat natural este o reminiscență a vechilor mlaștini care acopereau până la mijlocul secolului al VIII- lea aceste ținuturi. \n\nPerioada în care pot fi văzute păsările în rezervație este între 15 aprilie – 15 septembrie, dar în toamnele și iernile mai blânde se întâmplă să mai rămână câte un exemplar din păsările migratoare pe aceste meleaguri. \n\nAlături de păsările care sunt stăpânul de drept al rezervației au fost văzute o serie de animale sălbatice precum: vulpea, iepurele, căprioara, porcul mistreț. \n\nVegetația luxuriantă existentă în perimetrul rezervației propriu- zise constituie un excelent camuflaj pentru cuibărit și clocit. Ochiurile deschise de apă în mijlocul bălților sunt înconjurate de fâșii de stufăriș. Salciile și florile sălbatice în special trandafirii sălbatici completează peisajul de vis.\n\nNote\n\nVezi și \n\n Lista rezervațiilor naturale din județul Timiș\n Listă de Rezervații Naturale în Banat\n Listă de rezervații naturale din România\n\nRezervații naturale din județul Timiș\nGeografia județului Timiș\nTurismul în județul Timiș" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Andrea de Cesaris." }, { "from": "assistant", "value": "Andrea de Cesaris, (n. 31 martie 1959 - d. 5 octombrie 2014), a fost un pilot italian de Formula 1.\n\nCariera în Formula 1 \n\nPiloți de Formula 1\nPiloți italieni\nNașteri în 1959\nDecese în 2014" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărRené Arnoux?" }, { "from": "assistant", "value": "René Alexandre Arnoux () este un fost pilot de Formula 1. A participat în 165 de Mari Premii pentru Campionatul Mondial,câștigând șapte dintre ele, obținând 22 de podiumuri și 181 de puncte în carieră. Cel mai bun final al său în Campionatul Mondial la Piloți a fost locul 3 în 1983 pentru Ferrari. În 1977, Arnoux a câștigat Campionatul European de Formula 2. În 2006, el a participat în sezonul inaugural al seriei Grand Prix Masters pentru șoferii retrași din Formula 1.\n\nCariera în Formula 1 \n\nNașteri în 1948\nPiloți francezi\nNașteri pe 4 iulie\nSportivi francezi în viață\nPiloți de Formula 1\nOameni din Auvergne-Ron-Alpi" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Thierry Boutsen?" }, { "from": "assistant", "value": "Thierry Boutsen () a fost un pilot belgian de Formula 1.\n\nCariera în Formula 1 \n\nNașteri în 1957\nNașteri pe 13 iulie\nPiloți belgieni\nPiloți de Formula 1\nSportivi belgieni în viață\nOameni din Bruxelles" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Tony Brooks?" }, { "from": "assistant", "value": "Tony Brooks () a fost un pilot englez de Formula 1.\n\nNote \n\nNașteri în 1957\nDecese în 2022\nPiloți englezi\nNașteri pe 25 februarie\nDecese pe 3 mai" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Luigi Fagioli?" }, { "from": "assistant", "value": "Luigi Fagioli, (n. 9 iunie 1898 - d. 20 iunie 1952) a fost un pilot de Formula 1, cel mai în vâstă debutant în Formula 1.\n\nNașteri în 1898\nDecese în 1952\nPiloți italieni" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Heinz Harald Frentzen." }, { "from": "assistant", "value": "Heinz-Harald Frentzen () este un fost pilot de Formula 1.\n\nCariera în Formula 1 \n\nNașteri în 1967\nPiloți germani\nPiloți de Formula 1\nOameni în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Listă de filantropi români?" }, { "from": "assistant", "value": "Această pagină este o listă filantropi români.\n Vasile Adamachi (n. 1811, Iași– d. 20 martie 1892, Iași), om de știință român, creatorul \"Fondul Adamachi\" (două milioane și jumătate de lei) al Academiei Române folosit pentru premierea scrierilor morale, îmbrăcămintea copiilor săraci, imprimări de lucrări premiate, stipendii.\n Anastasie Bașotă (n. 22 ianuarie 1798 – d. 27 decembrie 1869, Iași), boier moldovean, logofăt al Moldovei, creatorul Institului „Anastasie Bașotă” din Pomârla.\n Stroe S. Belloescu (n. 20 martie 1838, Câmpina - d., 20 octombrie 1912), inginer, profesor și intelectual român.\n Octav Botnar (21 octombrie 1913 – 11 iulie 1998), om de afaceri născut la Cernăuți.\n Nicolae Casso (n. 19 mai 1839, Ciutulești Soroca – d. 1904, Paris), revoluționar român basarabean, membru al societății literare „Junimea”.\n Nedelcu P. Chercea (n. 7 iulie 1857, Brăila – d. 1946, Brăila), fostul proprietar al uzinelor Laminorul - cel mai mare filantrop brăilean.\n Grigore Constantinescu-Monteoru, industriaș român.\n Iorgu Dumitrescu \n Constantin Bursan \n Jacques M. Elias (n. 1844, București – d. 14 mai 1923, București), bancher, moșier și industriaș român de origine evreiască, membru post-mortem al Academiei Române. Averea sa, lăsată prin testament Academiei Române, a permis înființarea Fundației Familiei Menachem H. Elias.\n Avram Goldstein-Goren (n. 28 iulie 1905, Podu Turcului județul Bacău – d. 27 noiembrie 2005), bancher evreu român, industriaș israelian și om de afaceri internațional.\n Solomon I. Halfon (1846–1913), bancher evreu român, fundatorul Băncii Comerciale Române. \n Ioan Kalinderu (1840–1913), jurist, silvicultor și publicist român, membru titular al Academiei Române.\n Cecilia Maniu (1876–1956), fondatoarea unui orfelinat la Șimleu Silvaniei\n Constantin Năsturel-Herescu, general, a cărui donație a permis constituirea Fondului „Năsturel-Herescu” cu care Academia Română a înființat Premiile Năsturel-Herescu. \n Scarlat Pastia (n. 24 septembrie 1827, comuna Nicorești, județul Galați – d. 11 decembrie 1900, Iași), jurist, primar al municipiului Iași între anii 1877-1879.\n Gheorghe Pastia (n. 1847? – d. 1928), maior în rezervă, erou al Războiului de Independență, fondator al Teatrului Municipal „Maior Gheorghe Pastia” și Ateneului Popular „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani.\n Dumitru Peligrad, boier din Mărginimea Sibiului. \n Ion Rațiu (1917-2000), politician, fondator al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi și al Centrului Rațiu pentru Democrație\n Gheorghe Roșca Codreanu (n. 10 martie 1805 – d. 19 noiembrie1837 Viena), boier moldovean care a contribuit la formarea învățămîntului românesc.\n Neculai Roșca Codreanu, boier moldovean care și-a lăsat averea pentru înființarea primei școli de fete din Bârlad.\n Anton Sailer (n. 1820, Arad – d. 1904, Timișoara), comerciant român de origine austriacă.\n Constantin Savulescu - a înzestrat instituții bisericești \n Vasile Stroiescu (n. 11 noiembrie 1845, Trinca, județul Hotin; d. 13 aprilie 1926, București), om politic român basarabean, susținător al învățământului școlar, membru de onoare al Academiei Române.\n Demostene Tranulis, filantrop român de origine greacă care a construit în 1927 cinematograful Ligii Culturale Ctitoria Demostene Tranulis, devenit ulterior Sala Fantasio a Teatrului Fantasio\n Emanuil Ungureanu (n. 1 ianuarie 1846, Satchinez – d. 1929), avocat român din Banat.\n Constantin N Vasiliu Bolnavu, a înființat și înzestrat Fundația Universitară Constantin N. Vasiliu Bolnavu\n Iuliu A. Zanne (n. 11 iulie 1855, Brusa, Turcia – d. 14 februarie 1924, București), folclorist român.\n Gheorghe Râșcanu (n. 11 iunie 1839, satul Tuzora, ținutul Orhei – d. 1879). În orașul ce urma să-i poarte numele, Rîșcani, din Republica Moldova, a ctitorit biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” și a construit o stație poștală, o școală publică pentru băieți, un spital și o școală duminicală de meserii.\n\nNote \n\nFilantropi" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Listă de avioane?" }, { "from": "assistant", "value": "\n\nA\n A-20 Havoc\n Airbus A300\n Airbus A310\n Airbus A320\n Airbus A321\n Airbus A330\n Airbus A340\n Airbus A350\n Airbus A380\n Antonov An-124\n Antonov An-225\n Antonov An-26\n Antonov An-30\n Antonov An-2E \n Avro Lancaster\n\nB\n B-17 Flying Fortress\n B-24 Liberator\n B-25 Mitchell\n B-29 Superfortress\n Beriev A-50\n Blackburn Roc\n Brewster F2A Buffalo\n Bristol Beaufighter\n Bristol Beaufort\n Bristol Blenheim\n Bristol Buckingham\n Boeing 707\n Boeing 717\n Boeing 727\n Boeing 737\n Boeing 747\n Boeing 757\n Boeing 767\n Boeing 777\n Boeing 787 \n Boeing F-15SE Silent Eagle\n Boeing F-18 Hornet/ Super Hornet\n Boeing B-1B LANCER\n Boeing B-2 SPIRIT\n Boeing E-3 SENTRY AWACS\n Boeing E-4B NAOC\n Boeing E-6 MERCURY\n Boeing E-8C JSTARS\n\nC\n C-12 Huron\n CL-415\n Coandă - 1910\n Consolidated XB-24\n\nD\n Dassault Rafale\n Defiant\n De Havilland DH.98 Mosquito\n Dornier Do 335\n Douglas DC-6\n Douglas DC-9\n Douglas DC-10\n Douglas DC-11\n\nE\n EC-130 Commando Solo\n\nF\n F-4 Phantom II\n F4U Corsair\n F4F Wildcat\n F6F Hellcat\n F-15 Eagle\n F-16 Fighting Falcon \n F/A-18 Hornet\n F-35 Lightning II\n Fairey Albacore\n Fairey Barracuda\n Fairey Firefly\n Fairey Swordfish\n Focke-Wulf Fw 190\n Fiat CR.42\n\nG\n Gloster Gladiator\n\nH\n Hawker Tempest\n Heinkel He 112\n Heinkel He 162\n\nI\n Iak-52\n IAR-14 \n IAR-37\n IAR 79 \n IAR-80 \n IAR-93 \n IAR-95 \n IAR-99 \n Iliușin Il-2\n Iliușin Il-18\n Iliușin Il-76 TD\n\nJ\n Junkers Ju 87\n\nK\n Kawasaki Ki-45\n\nL\n Lavocikin LaGG-3\n Lockheed C-130 Hercules\n\nM\n McDonnell Douglas DC-10\n McDonnell Douglas MD-11\n Messerschmitt Bf 109\n Mikoian-Gurevici MiG-1\n Mikoian-Gurevici MiG-3\n Mikoian-Gurevici MiG-21\n Mitsubishi A6M Zero\n MQ-1 Predator\n\nN\n Northrop Grumman B-2 Spirit\n Northrop Tacit Blue\n\nP\n Panavia Tornado\n P-36 Hawk\n P-38 Lightning\n P-39 Airacobra\n P-40 Warhawk\n P–43 Lancer\n P-47 Thunderbolt\n P-51 Mustang\n P-59 Airacomet\n P-61 Black Widow\n P-63 Kingcobra\n Polikarpov I-15\n Polikarpov I-16\n PZL P.7\n PZL P.11\n PZL P.24\n\nS\n SEPECAT Jaguar\n Suhoi Su-33\n Supermarine Spitfire\n\nT\n T-45 Goshawk\n Tupolev TB-3\n\nY\n Yakovlev Yak-1\n Yokosuka P1Y\n\nAvioane\n Listă\nAvioane" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Căderea Constantinopolului?" }, { "from": "assistant", "value": "Căderea Constantinopolului este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de forțele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea (1432-1481). Evenimentul a avut loc în ziua de marți, 29 mai 1453.\n\nCăderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârșitul Imperiului Roman de Răsărit și moartea ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea (1404-1453), dar și o victorie strategică de o importanță crucială pentru cucerirea estului mediteranean și al Balcanilor de către otomani. Constantinopolul a rămas capitala Imperiului Otoman până la destrămarea acestuia în 1922. În anul 1930, după proclamarea Republicii Turcia, orașul a fost redenumit în Istanbul.\n\nSituația Imperiului Bizantin \nÎn cei aproximativ 1 000 de ani de existență a Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori; a fost cucerit doar de două ori, prima dată în timpul Cruciadei a patra din 1204, iar a doua oară când a fost recuperat de bizantini, câteva decenii mai târziu, în 1261. În următoarele două secole, Imperiul Bizantin a fost măcinat și cucerit de un nou inamic, Imperiul Otoman.\n\nÎn 1453, „imperiul” era format doar din orașul în sine și o porțiune a Peloponezului din jurul cetății Mystras; Imperiul din Trapezunt, un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de-a patra Cruciade, a supraviețuit pe coasta Mării Negre.\n\nPregătirile \n\nMehmed, al cărui străbunic Baiazid (1354-1403) construise o fortăreață pe malul asiatic al Bosforului, numită Anadolu Hisarı, a construit încă o cetate nu departe de zidurile Constantinopolului, pe malul european, care a crescut influența turcă asupra strâmtorii. Un aspect foarte important al fortăreței a fost faptul că împiedica ajutorul coloniilor genoveze de pe coasta Mării Negre să ajungă la oraș. Această fortăreață se numea Rumeli Hisarı; Rumelia (Rumeli) și Anatolia (Anadolu) fiind numele porțiunilor europene și asiatice ale Imperiului Otoman, respectiv. Noua fortăreață este cunoscută și sub denumirea Boğazkesen, ceea ce în limba turcă are o dublă semnificație: \"blocarea strâmtorii\" și \"tăierea gâtului\", subliniindu-i poziția strategică. Numele grecesc, Laimokopia, are același sens dublu.\n\nÎmpăratul Constantin al XI-lea Paleologul (1404-1453) a cerut ajutorul țărilor din vestul Europei, dar apelurile sale nu au primit atenția cuvenită. După Marea Schismă dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică din 1054, vestul romano-catolic a încercat să reintegreze estul; s-a încercat o uniune la al doilea Consiliu din Lyon în 1274, după care unii împărați Paleologi au fost acceptați în Biserica Latină. Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul (1392-1448) a încercat să negocieze o uniune cu Papa Eugen al IV-lea (1383-1447), iar Conciliul de la Ferarra din 1439 a avut ca rezultat adoptarea și semnarea decretului Laetentur Coeli („Se bucură Cerul”), de uniune a bisericilor. Semnarea actului, de către papă și împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul al Bizanțului, a avut loc în data de 6 iulie 1439 la Florența. În anii următori, o propagandă masivă a fost lansată de unele grupuri anti-unioniste din Constantinopol, iar populația era divizată cu animozitate. Un rol major l-a avut și ura etnică latentă dintre greci și italieni, cauzată de controlul italienilor asupra economiei bizantine. A patra cruciadă din 1204 a avut de asemenea un rol major și până la urmă Uniunea s-a destrămat, spre marea dezamăgire a Papei Nicolae al V-lea (1397-1455) și a Bisericii Romano-Catolice.\n\nChiar dacă Papa Nicolae al V-lea cerea cu mai multă hotărâre ajutoare, el nu avea influența sperată de bizantini asupra regilor și prinților din vest, iar acestora le lipseau mijloacele de susținere. Motivele principale pentru această neputință au fost urmările Războiului de o sută de ani dintre Franța și Anglia; dar și din cauză că Spania era în stagiile finale ale Reconquistei, din cauza luptelor interne dintre Principatele Germane ale Sfântului Imperiu Roman și din cauza înfrângerii Ungariei și Poloniei în Bătălia de la Varna din 1444. Deși orașele-state din nordul Italiei au trimis trupe, ajutoarele din vest nu au fost suficient de adecvate să contrabalanseze imensa putere otomană.\n\nCele două armate \n\nArmata bizantină număra aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari străini. Cetatea avea de asemenea circa 22,5 km (14 mile) de ziduri, probabil cele mai puternice ziduri fortificate aflate în existență pe atunci. Otomanii, la rândul lor, aveau o armată uriașă. S-a estimat că număra aproximativ 100.000 de oameni, inclusiv 20.000 de ieniceri; estimări mai recente citează 80.000 soldați și 5 - 10.000 de ieniceri. Mehmed a construit și o flotă pentru a asedia orașul de pe mare, compusă în majoritate din mercenari greci.\n\nOtomanii au angajat un inginer ungur (sau valah) pe nume Orban, care era specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă. Orban a construit un tun enorm, botezat \"tunul Basilic\" sau \"Great Bombard\" (nume dat de voluntarii englezi care au supraviețuit), măsurând peste 8 metri lungime și circa 75 cm diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kg la o distanță de aproape doi kilometri. Deși bizantinii aveau și ei tunuri, acestea erau mult mai mici iar reculul lor avea tendința să slăbească zidurile proprii. Tunul lui Orban avea totuși câteva probleme: nu avea precizie, încărcarea dura trei ore și ghiulelele erau puține; s-a prăbușit sub reculul propriu după numai șase săptămâni.\n\nAsediul \n\nPlanul lui Mehmed a fost să atace zidurile lui Theodosie, seria complexă de ziduri și șanțuri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cetății care nu era înconjurată de apă. Armata otomană și-a așezat tabăra nu departe de oraș, în lunea Paștelui, 2 aprilie 1453. \nTimp de mai multe săptămâni tunul Basilic a tras asupra zidurilor fără a reuși să provoace suficiente distrugeri, iar datorită ratei de încărcare extrem de scăzute bizantinii au reușit să repare majoritatea distrugerilor în intervalul dintre fiecare lovitură. În acest timp, flota lui Mehmed nu a putut penetra Cornul de Aur datorită barierelor plutitoare plasate de bizantini la intrarea în strâmtoare. Pentru a evita aceste bariere, Mehmed a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de Aur și și-a transportat navele peste acesta. Această acțiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de către corăbiile genoveze trimise în ajutor și a demoralizat apărătorii bizantini. În plus, apărătorii au fost nevoiți să-și disperseze o parte din forțe la zidurile maritime de lângă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secțiuni.\n\nTurcii au asaltat frontal zidurile de mai multe ori, dar au fost respinși cu mari pierderi. După aceea au încercat să pătrundă în oraș săpând tunele pe sub ziduri. Majoritatea geniștilor care au lucrat la tunele erau sârbi trimiși din Novo Brdo de Despotul Serbiei. Comandantul lor era Zaganos Pașa. Bizantinii aveau angajat un inginer pe nume Johannes Grant (de origine germană sau scoțiană), care a dat ordin să fie săpate contra-tunele, permițând astfel trupelor bizantine să intre în acestea și să ucidă geniștii otomani. Alte tunele turcești au fost inundate cu apă. În cele din urmă bizantinii au capturat și torturat un important inginer turc, care a revelat locurile tuturor tunelelor, după care acestea au fost distruse.\n\nMehmed a făcut o ofertă de a renunța la asediu contra unui tribut astronomic, pe care a știut că orașul nu-l va putea plăti. Odată ce oferta a fost refuzată, Mehmed a plănuit să copleșească numeric zidurile, știind că apărătorii bizantini vor fi epuizați înainte ca el să-și termine trupele.\n\nÎn 22 mai 1453, luna, simbol al Constantinopolului, s-a întunecat în eclipsă, confirmând o profeție despre sfârșitul orașului. Patru zile mai târziu, întreg orașul a fost acoperit de o ceață deasă, o situație nemaiauzită în acele părți în luna mai. După ce s-a ridicat ceața, în seara aceea \"flăcări au învăluit domul bisericii Hagia Sophia, iar lumini puteau fi văzute și de pe ziduri, strălucind în depărtare, în spatele taberei turcești (înspre vest)\". Unii au interpretat asta ca fiind Duhul Sfânt părăsind catedrala. Aceste fenomene au fost însă efectele locale ale catastroficei erupții vulcanice de la Kuwae din Oceanul Pacific. \"Focul\" văzut a fost o iluzie optică datorată reflecției luminii la apusul soarelui de norii din cenușă vulcanică, aflați sus în atmosferă..\n\nAtacul decisiv \n\nÎn dimineața zilei de 29 mai a început atacul final. Primul val de atacatori a fost format din trupele auxiliare (asabi), care erau slab pregătiți și echipați, și au avut doar rolul de a ucide cât mai mulți apărători posibil. Al doilea val, format în majoritate din anatolieni, s-a concentrat asupra unei secțiuni de ziduri din nord-vestul orașului, care era parțial prăbușită în urma loviturilor de tun. Această secțiune de ziduri fusese ridicată mai recent, în secolul XI, și era mult mai slăbită; cruciații din 1204 au spart zidurile în același loc. Otomanii au reușit în cele din urmă să pătrundă, dar au fost respinși după scurt timp de apărătorii bizantini. Bizantinii au făcut față celui de-al treilea val de atacatori, trupele de elită ale sultanului - ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandanții armatei bizantine, a fost rănit grav în timpul atacului și evacuarea sa de pe metereze a provocat panică în rândurile apărătorilor.\n\nUnii istorici sugerează că poarta din acea secțiune a rămas neblocată, iar otomanii au descoperit repede această eroare (nu s-a pus problema mituirii de către turci; poarta a fost pur și simplu uitată, probabil datorită ruinelor cauzate în urma atacurilor de tun, care au blocat sau acoperit parțial poarta). Otomanii au dat năvală în cetate. Împăratul Constantin al XI-lea însuși a condus ultima apărare a orașului, murind în luptă pe străzile orașului său, alături de soldații săi.\n\nConsecințe \n\nMehmed a promis armatei sale că pot prăda orașul în voie timp de trei zile, conform tradiției militare antice. Un număr mare de localnici au fost masacrați de turci după ce aceștia au intrat în cetate și au capturat turnurile de la zidurile terestre, deși ordinea a fost restaurată la scurt timp după aceea. După atacul inițial, armata otomană s-a împrăștiat pe drumurile principale ale orașului, prin marile piețe și uriașa biserică a Sfinților Apostoli, pe care Mehmed a dorit să o păstreze intactă pentru noul patriarh ales de el, care să-l ajute să controleze mai bine populația creștină. Mehmed a trimis o gardă să protejeze clădirile importante, din dorința de a nu stabili noua capitală a Imperiului Otoman într-un oraș total devastat.\n\nArmata a năvălit în imensa piață Augusteum, din fața catedralei Hagia Sophia, ale cărei porți de bronz erau blocate de un număr mare de localnici aflați în interiorul clădirii, sperând în protecția divină la ceasul din urmă. După ce porțile au fost pătrunse, năvălitorii au separat congregația conform cu prețul potențial al fiecăruia pe piața de sclavi. Câțiva bătrâni și noi-născuți au fost uciși sumar cu o neîndurare comercială. Soldații otomani s-au luptat între ei pentru a intra în posesia senatorilor în straie bogate sau pentru fetele și tinerii frumoși.\n\nExistă mai multe legende în Grecia legate de căderea Constantinopolului. Una din ele spune că doi preoți recitând divina liturghie asupra mulțimii au dispărut în zidurile catedralei în timp ce primii soldați turci au pătruns. Conform legendei, ei vor apare din nou în ziua în care Constantinopolul va reveni în stăpânirea creștinilor. Altă legendă se referă la Regele de marmură, Constantin al XI-lea, spunând că atunci când otomanii au intrat în cetate, un înger l-a salvat pe împărat, schimbându-l într-o bucată de marmură și ascunzându-l într-o peșteră subterană de lângă Poarta de Aur, unde așteaptă să fie readus la viață..\n\n \nDeși Mehmed al II-lea a permis trupelor sale să prădeze orașul, după obiceiul tuturor armatelor din acele vremuri, s-a răzgândit văzând distrugerile cauzate maiestuoaselor clădiri locale și a oprit activitățile după aproximativ o zi; din nefericire până atunci o mare parte a locuitorilor fusese fie violată, jefuită sau robită. Din populația estimată la 50.000 locuitori ai orașului la momentul respectiv, aproximativ jumătate erau încă liberi când Mehmed a ordonat încetarea ostilităților.\n\nMotivul pentru care un număr atât de mare de localnici au scăpat de furia turcilor se datorează în principal topografiei orașului la acea dată. Departe de apogeu, Constantinopolul era în regres ca număr de locuitori în urma unei epidemii de ciumă bubonică, dar mai ales ca urmare a dezastrului provocat de a patra Cruciadă cu două secole mai devreme. Așadar, orașul era în 1453 doar o serie de sate fortificate, separate de câmpuri largi, totul fiind încercuit de zidurile lui Theodosian, ridicate în secolul al IV-lea. După ce otomanii au reușit să treacă de ziduri, mulți locuitori ai acestor \"sate\" s-au predat generalilor lui Mehmed, conformându-se așadar prevederilor tradiției islamice de supunere voluntară.\n\nAceste sate, mai ales cele de lângă zidurile terestre, au fost cruțate de molestarea populației și distrugerea locurilor, fiind protejate de trupele speciale de ieniceri. Acești localnici urmau să-și răscumpere concetățenii după încetarea violenței, și au format ceea ce otomanii numeau un \"millet\", adică o comunitate auto-guvernantă din imperiul multi-național care a devenit Istanbulul otoman.\n\nMehmed a așteptat până când situația a fost sub control și a intrat în oraș într-o procesiune ceremonială în care populația locală i-a oferit flori ca felicitări. Prima lui impresie a fost că orașul era în paragină, situație care începuse după cucerirea acestuia în a patra Cruciadă, dar care era datorată și reducerii continue a bazei de impozitare de care dispunea cezarul bizantin, pe măsură ce imperiul lui se reducea din ce în ce mai mult sub loviturile arabilor musulmani și mai apoi ale turcilor musulmani. La momentul cuceririi capitalei, imperiul nu mai era decât o umbră a mărețului stat care fusese cândva, fiind limitat la împrejurimile acesteia. Din chiar primul ceas al căderii așezării, zorii noi epoci au apărut extrem de înnegurați pentru creștini: acela căruia istoria ortodoxă i-a pus - poate pe nedrept - în gură vorbele mai bine turbanul sultanului decât mitra Papei a fost ucis, împreună cu cei doi băieți ai săi, asta după ce totuși sultanul le promisese libertatea și grația, în ceea ce istoria a reținut ca fiind \"rușinoasa întâmplare a ospățului\" (Mehmet-cuceritorul care era homosexual, este informat la ospățul organizat după căderea cetății Constantinopolului de către sfetnicii săi apropiați că Notara (\"primul ministru\" al imperiului ortodox) are un frumos băiat de 14 ani; el îi cere atunci grecului să i-l aducă, cu gândul declarat de a-l sodomiza, fapt care evident n-a putut fi acceptat de nobilul bizantin; Mehmet deținea de altfel un frumușel \"harem\" de băieței).\n\nÎn viziunea lui Mehmed, el era succesorul Împăratului Roman. S-a autointitulat \"Kayzer-i Rum\", adică Cezar (Împărat) Roman, dar a fost supranumit \"Cuceritorul\". Constantinopolul a devenit noua capitală a Imperiului Otoman. Hagia Sophia a fost transformată în moschee, deși biserica Ortodoxă greacă a fost lăsată intactă și Patriarhul Ghenadius al II-lea (Ghenadius Scholarius) a fost numit Patriarhul Constantinopolului.\n\nMulți greci au părăsit orașul și s-au refugiat în vestul Europei, ducând cu ei cultura și documente din tradiția greco-romană care au contribuit la începutul Renașterii. Influxul erudiților greci în vest începuse totuși mult mai devreme, mai ales în nordul Italiei, unde orașele-state au început să primească învățații greci încă din secolele XI și XII. Cancelarul Florenței Coluccio Salutati a început acest schimb cultural în 1396 invitând un cărturar bizantin să prezinte o lectură la Universitatea din Florența. Această sete a italienilor pentru clasicismul latin combinată cu cunoașterea limbii grecești au fost factorii care au motivat Renașterea. Grecii care au rămas în Constantinopol au fost în majoritate locuitorii cartierelor Fanar și Galata. Mulți fanarioți, cum au fost numiți, s-au dovedit a fi sfetnici capabili ai sultanilor otomani, dar au fost considerați trădători de majoritatea grecilor.\n\nFortăreața peloponeză Mystras din Morea, condusă de frații lui Constantin, Toma și Demetrius Palaeologus, aflați mereu în conflict unul cu altul și fiind conștienți că Mehmed îi va ataca și pe ei, a rezistat până în 1460. Cu câțiva ani înainte de căderea Constantinopolului, Demetrius a luptat pentru tron cu Toma, Constantin și ceilalți frați ai lor, Ioan al VIII-lea Palaeologus și Teodor. Toma s-a refugiat la Roma când otomanii au invadat Morea, în timp ce Demetrius s-a așteptat să rămână pe tron ca vasal al turcilor, însă a fost luat prizonier și aruncat în închisoare unde a rămas pentru tot restul vieții sale. La Roma, Toma și familia sa au primit ajutor monetar de la Papa și alți conducători din vest, fiind considerat de aceștia ca Împărat Bizantin în exil, până în anul 1503. În 1461 statul independent bizantin Trebizonda a fost cucerit de Mehmed.\n\nIstoricii consideră căderea Constantinopolului ca fiind evenimentul care a încheiat Evul Mediu și a început Renașterea datorită sfârșitului vechii ierarhii religioase din Europa, precum și folosirea tunurilor și a prafului de pușcă. De asemenea, căderea Constantinopolului a tăiat principala legătură comercială pe uscat dintre Europa și Asia. În consecință, un număr tot mai mare de europeni a început să plănuiască din ce în ce mai serios posibilitatea atingerii Asiei pe mare — ceea ce a dus la descoperirea Lumii Noi.\n\nChiar și în prezent un număr mare al populației grecești consideră ziua de marți (ziua căderii Constantinopolului) ca fiind cea mai plină de ghinion a săptămânii.\n\nNote\n\nReferințe \n \n \n The Siege of Constantinople (1453), de martorul ocular Nicolo Barbaro\n Franz Babinger: Mehmed the Conqueror and His Time Princeton University Press. 1992. ISBN 0-691-01078-1\n Andrew Wheatcroft: The Infidels: The Conflict Between Christendom and Islam, 638–2002 Viking Publishing. 2003 ISBN 0-670-86942-2\n Richard Fletcher: The Cross and the Crescent Penguin Group. 2005 ISBN 0-14-303481-2\n Justin Wintle: The Rough Guide History of Islam Rough Guides. 2003 ISBN 1-84353-018-X\n Smith, Michael Llewellyn, \"The Fall of Constantinople\", in History Makers magazine No. 5 (London, Marshall Cavendish, Sidgwick & Jackson, 1969) p. 192.\n The Cross and the Crescent Exhibit: Royal Academy of Arts Magazine Spring 2005\n Căderea Constantinopolului, 1453, Steven Runciman, Traducere de Alexandru Elian, Editura Nemira, 2011\n\nLegături externe \n\n Site cu imagini interesante \n Byzantium 1200, Reconstituiri virtuale 3D din Constantinopol\n secțiuni din zidurile lui Theodosian\n Căderea unei capitale: Constantinopolul , 26 mai 2013, Pr. Prof. Dr. Emanoil Băbuș, Ziarul Lumina\n „Asediul Constantinopolului“ în nordul Moldovei: Eroare istorică sau „corectitudine politică“? , 1 iunie 2008, Diac. Prof. Dr. Vasile Demciuc, Ziarul Lumina\n\nVezi și \n Constantinopol\n Cornul de Aur\n Hagia Sophia\n Focul grecesc\n\nAsediile Constantinopolului\nBătălii medievale\nBătăliile Imperiului Bizantin\nRăzboaiele Imperiului Otoman\nSecolul al XV-lea în Imperiul Bizantin\nSecolul al XV-lea în Imperiul Otoman" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Staphylococcus?" }, { "from": "assistant", "value": "Staphylococcus (Gr. staphylē = ciorhine + coccos = boabe, ) este un gen de bacterii gram-pozitive. La microscop apar ca celule rotunde (coci), grupate similar boabelor într-un ciorchine.\n\nGenul Staphylococcus include la ora actuală (2006) 31 de specii - denumite generic \"stafilococi\".\nMajoritatea sunt nepatogene și fac parte din microbiota indigenă, colonizînd pielea și mucoasele oamenilor și altor organisme.\nO parte pot fi întâlnite și în flora microbiană prezentă în sol.\n\nStafilococii pot provoca supurația rănilor, furunculi, abcese, intoxicații alimentare, stări septice numite stafilococii.\n\nPotențialul infecțios \nStafilococii patogeni pot cauza o mare varietate de boli la animale și oameni, prin secreția de toxine sau prin înmulțirea rapidă și invadarea țesuturilor.\n\nStafilococii patogeni dispun de o serie de factori de virulență: leucocidina, hemolizina, diferite toxine, coagulaza - o adezină specifică importantă în procesul infecțios și altele. În laboratorul de microbiologie se testează în mod curent calitatea stafilococilor de a produce coagulază, pentru diferențierea între speciile patogene și cele nepatogene (care cel mai adesea nu product coagulază). În urma acestui test, stafilococii sunt grupați în coagulazo-pozitivi și coagulazo-negativi.\n\nToxinele stafilococice sunt o cauză comună a toxiinfecțiilor alimentare. Bacteriile se pot dezvolta pe hrana stocată în condiții necorespunzătoare, fiind capabili să se multiplice chiar și în alimentele cu un conținut relativ redus de apă.\nDeși procesul de gătire omoară bacteriile, unele toxinele sunt rezistente la temperatură, nefiind distruse nici după fierberea câteva minute.\n\nUna dintre speciile cu un potențial patogen ridicat este Staphylococcus aureus.\nAceastă bacterie poate supraviețui pe suprafețele uscate, ceea ce-i oferă șanse sporite de transmitere și are o rezistență instrinsecă la penicilină datorită structurii modificate a uneia sau mai multor proteine implicate în sinteza peretelui bacterian (Eng. - PBP, penicillin-binding proteins).\nRecent au fost identificate tulpini de S. aureus rezistente și la meticilină (MRSA, Methicillin-resistant Staphylococcus aureus), un derivat de penicilină cu structură modificată și care era în mod obișnuit eficient împotriva stafilococilor rezistenți la penicilină.\nAceste tulpini sunt frecvent implicate în infecțiile nosocomiale sau intracomunitare.\nO varietate recentă este NT-MRSA (non-typable MRSA). Prin toxinele sale S. aureus poate cauza diferite afecțiuni, de la reacții cutanate la sindromul șocului toxic.\nS. aureus cauzează în general infecții piogene localizate, de tipul abceselor sau furunculelor, dar sunt cazuri în care poate cauza infecții sistemice, determinând uneori un tip special de septicemie, numită piemie.\n\nTratamentul chimioterapic antistafilococic în infecțiile grave se realizează utilizând Cefalosporine de generație III si IV (Cefoperazone, Ceftriaxon, Ceftibuten, Ceftazidim, Cefepime, Cefpirome, Cefquinome), Fluorochinolone (Ciprofloxacin, Ofloxacin, Levofloxacin, Gatifloxacin, Moxifloxacin) precum și mai noile antibiotice Carbapeneme (Imipenem, Meropenem).\n\nO altă specie de Staphylococcus coagulazo-pozitivă este Staphylococcus intermedius, un colonist frecvent al dermului unor animale. Poate produce infecții la câini și pisici și, mai rar, la oameni (zoonoze). Această specie este frecvent purtătoare de gene care conferă multirezistență la antibiotice.\n\nS. epidermidis, este o specie coagulazo-negativă, o bacterie comensală întâlnită frecvent pe piele. Deși în mod obișnuit nu este patogenă, poate cauza infecții severe la pacienții imunocompromiși, imunosupresați sau cu catetere.\n\nS. saprophyticus este o altă specie coagulazo-negativă care poate cauza infecții ale căilor urinare.\n\nÎn ultimii ani s-a observat implicarea în infecții la oameni și a altor specii de Staphylococcus, cum sunt S. lugdunensis, S. schleiferi și S. caprae.\n\nNote\n\nVezi și \n Lista bacteriilor\n\nBacili" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Dan Gurney?" }, { "from": "assistant", "value": "Daniel Sexton Gurney () a fost un pilot de curse american, constructor de mașini de curse și proprietar de echipă. Gurney a câștigat curse în Formula 1, Indy Car, NASCAR, Can-Am și Trans-Am Series. Gurney este primul dintre cei trei piloți care au câștigat curse la mașini sport (1958), Formula 1 (1962), NASCAR (1963) și mașini Indy (1967), ceilalți doi fiind Mario Andretti și Juan Pablo Montoya.\n\nNote\n\nLegături externe \n Dan Gurney \n Dan Gurney\n hall of fame Dan Gurney \n Gurney Career Statistics\n\nNașteri în 1931\nDecese în 2018\nPiloți de curse auto americani\nPiloți americani de Formula 1" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre USM." }, { "from": "assistant", "value": "Combinația USM a literelor U, S și M, se poate referi la:\n\nInstituții din Republica Moldova \n\n Universitatea de Stat din Moldova, o universitate de stat din Chișinău, Republica Moldova\n Uniunea Scriitorilor din (Republica) Moldova, organizația profesionistă a scriitorilor din Republica Moldova\n\nInstituții și entități din Statele Unite ale Americii \n\n United States Marines, corpul de pușcași marini americani\n United States Military, ansamblul militar al Statelor Unite\n United States Mint, instituția federală care produce monezi\n\nUniversități din întreaga lume \n\n University System of Maryland, Sistemul universitar al [statului] Maryland, statul american \n University School of Milwaukee, Școala universitară a [orașului] Milwaukee, statul american \n University of Santa Monica, Universitatea din Santa Monica, statul \n Universiti Sains Malaysia, universitate din orașul Penang, Malaezia\n University of Southern Maine, Universitatea din sudul statului Maine, statul \n The University of Southern Mississippi, Universitatea din sudul statului Mississippi, statul \n Federico Santa María Technical University (universitate cunoscutși sub acronimele UTFSM ori USM)\n\nAlte utilizări \n\n Samui Airport, aeroport din Tailanda (codul său IATA)\n Universal Storage Media, dispozitiv de stocare a informațiilor\n Universal Subscription Mechanism, un protocol din IT pentru RSS\n United States of Mind, un album de studio al formației Covenant\n\nAcronime de trei litere" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Johnny Herbert?" }, { "from": "assistant", "value": "Johnny Herbert () este un pilot de curse englez, fost pilot de Formula 1.\n\nCariera în Formula 1 \n\nNașteri în 1964\nEnglezi în viață\nPiloți englezi\nPiloți de Formula 1" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Eddie Irvine?" }, { "from": "assistant", "value": "Eddie Irvine, (născut 10 noiembrie 1965, Newtownards, Comitatul Down), a fost un pilot de Formula 1.\n\nCariera în Formula 1\n\nLegături externe \n Femeile trebuie calcate!, 24 octombrie 1999, Evenimentul zilei\n\nNașteri în 1965\nPiloți de Formula 1\nPiloți nord-irlandezi" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre John Watson." }, { "from": "assistant", "value": "John Watson () este un fost pilot britanic de Formula 1.\n\nNașteri în 1946\nPiloți britanici\nSportivi nord-irlandezi\nOameni în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Clay Regazzoni?" }, { "from": "assistant", "value": "Gianclaudio Giuseppe „Clay” Regazzoni () a fost un pilot de curse elvețian. A concurat în cursele de Formula 1 din până în , câștigând cinci Mari Premii. Prima sa victorie a fost la Marele Premiu al Italiei de la Monza în sezonul său de debut, conducând pentru Ferrari. A rămas cu echipa italiană până în . După un singur sezon la BRM, Regazzoni s-a întors la Ferrari pentru încă trei ani, din până în , fiind coechipier în această perioadă cu Niki Lauda. După ce a părăsit în cele din urmă Ferrari la sfârșitul anului 1976, Regazzoni s-a alăturat echipelor Ensign și Shadow, înainte de a se muta la Williams în , unde a obținute prima victorie a echipei britanice la Marele Premiu al Marii Britanii din 1979 de la Silverstone.\n\nEl a fost înlocuit de Carlos Reutemann la Williams în și s-a mutat înapoi la Ensign. În urma unui accident la , a rămas paralizat de la brâu în jos, punându-și capăt carierei în Formula 1. Regazzoni nu s-a oprit însă din curse; a concurat în raliul Paris-Dakar și la Cursa 12 ore de la Sebring folosind o mașină controlată de mână la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990. În 1996, Regazzoni a devenit comentator la Televiziunea italiană.\n\nRegazzoni a murit într-un accident de mașină în Italia la 15 decembrie 2006.\n\nReferințe \n\nNașteri în 1939\nDecese în 2006\nPiloți elvețieni\nPiloți de Formula 1" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Maksimilian Voloșin?" }, { "from": "assistant", "value": "Maksimilian Aleksandrovici Kirienko-Voloșin (rusă: Максимилиан Александрович Кириенко-Волошин) (1877 - 1932) a fost un poet rus, unul din cei mai reprezentativi ai simbolismului rus.\n\nNote\n\nNașteri în 1877\nDecese în 1932\nPoeți ruși" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pSerghei Gorodețki?" }, { "from": "assistant", "value": "Serghei Mitrofanovici Gorodețki (rusă: Сергей Митрофанович Городецкий (n. 17 ianuarie (5 ianuarie stil vechi)), 1884 - d. 8 iunie, 1967) a fost un poet acmeist rus.\n\nPoeți ruși\nNașteri în 1884\nDecese în 1967" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Atelierul poeților?" }, { "from": "assistant", "value": "Atelierul poeților(rusă Цех поэтов) era o asociație de poeți acmeiști ruși înființată de poetul Lev Gumiliov.\n\nLiteratură rusă\nPoeți ruși" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Castelfranco Veneto." }, { "from": "assistant", "value": "Castelfranco Veneto este o comună din provincia Treviso, regiunea Veneto, Italia, cu o populație de 32.880 de locuitori și o suprafață de 51,61 km².\n\nDemografie\n\nPersonalități născute aici \n Donatella Rettore (n. 1953), cantautoare.\n\nReferințe\n\nComune din provincia Treviso" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Geografia Finlandei?" }, { "from": "assistant", "value": "Geografia Finlandei este diferită față de alte țări Nordice. Țara se învecinează cu Suedia, Norvegia și Rusia și se află între Marea Baltică, Golful Botnic și Golful Finlandei. Chiar dacă unele țări au puncte geografice care se extind după extremitatea nordică a Finlandei, această țară își păstrează titlul de cea mai nordică țară din Europa, având majoritatea suprafeței dincolo de latitudinea de 60 grade nord. Aproape o pătrime a țării se află în interiorul Cercului Polar de Nord.\n\nDate geografice și geologice \nCoordonate geografice: \nFinlanda are o suprafață de 304.623 kmp de uscat și 33.552 kmp de apă, în total 333.145 kmp. Granița cu Suedia măsoară 540 km, granița cu Norvegia 720 km, iar granița cu Rusia 1.268 km. Sunt aproximativ 1.107 km de coastă în golful Finlandei (sud), Marea Baltică (sud-vest) și Golful Botnic (vest). Țărmul este foarte articulat, cu numeroase golfuri și lagune. În apele teritoriale se găsesc nenumărate insule. Finlanda este țara celor 1.000 de lacuri și insule: 187.888 de lacuri și 179.584 de insule mai precis. Peisajul finlandez este mai întâi de toate acoperit de puține coline, punctul său cel mai înalt fiind Haltitunturi cu 1.328 m, din nordul extrem al Laponiei. Substratul petrografic prezintă caracteristicile reliefului glaciar modelat de catre ghețari. Subsolul finlandez se află în prezent într-o continuă dezvoltare.\n\nUna din cele mai mari influențe asupra reliefului au avut-o ghețarii continentali cuaternari, care au modelat suprafața țării. Când ghețarii s-au retras, acum mai bine de 10.000 de ani, au lăsat în urmă morene, :en:drumlins și :en:eskers. Miile de lacuri din partea sudică a țării stau mărturie prezenței de odinioară a ghețarilor. Forța lor a săpat fundurile lacurilor, care s-au umplut cu apă provenită din topire. Retragerea ghețarilor este, pe scara timpului geologic, atât de recentă, încât căile de scurgere ale apelor nu au avut timp să se formeze complet.\n\nVezi și \n Finlanda\n\nBibliografie" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Brand Blanshard?" }, { "from": "assistant", "value": "Percy Brand Blanshard (n. 27 august 1892 – 19 noiembrie 1987) a fost un filosof american cunoscut pentru discursul său îndreptat înspre apărarea rațiunii. \n\nNașteri în 1892\nDecese în 1987\nFilozofi americani" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Stafilococ auriu?" }, { "from": "assistant", "value": "Stafilococul auriu (lat. Staphylococcus aureus) este o bacterie patogenă din genul Staphylococcus, care poate produce infecții supurative sau septicemii la om și animale. Formele de manifestare ale acestor infecții sunt variate: impetigo, piodermite, stafilodermii, pneumonie stafilococică, Sindromul SSS (Engleză: staphiloccocal scalded skin syndrome, numit și sindrom Lyell). Se deosebește de alte specii ale genului prin faptul că este coagulazo-pozitiv. Acesta mai este numit și „superbacteria”, deoarece nu mai răspunde la acțiunea unor antibiotice.\n\nEste un coc Gram-pozitiv, aerob, necapsulat, care apare la microscop sub forma unor aglomări asemenătoare unui ciorchine, iar cultivat pe agar-agar produce colonii mari, rotunde, galben-aurii.\n\nPatogenitatea sa ridicată este data de o serie de factori: coagulaza, hemolizina, leucocidina, enterotoxine etc. Deoarece stafilococii sunt extrem de heterogeni din punct de vedere al antigenelor de suprafață, clasificarea lor cea mai utilizată este în fagotipuri, după tipul fagic.\n\nGeneralități \n\nStafilococii sunt bacterii de formă rotund-ovalară (coci), gram pozitivi (se colorează cu colorant Gram), cu un diametru de 0,5-1,5 µm, dispuși caracteristic în grămezi (ca și ciorchinele de strugure). Genul Staphylococcus cuprinde aproximativ 27 de specii de stafilococi, dintre care cele mai des asociate cu infecții umane sunt, în ordinea frecvenței: Staphylococcus haemolyticus, Staphylococcus lugdunensis, Staphylococcus saprophyticus și Staphylococcus schleiferi.\nPot produce o gamǎ largǎ de infecții, a căror gravitate și localizare variază de la infecții superficiale ale pielii până la infecții ce pun viața în pericol, ca de exemplu septicemia sau meningita.\n\nEpidemiologie \n\nÎn funcție de capacitatea de a secreta o enzimă numită coagulază (care poate coagula plasma), stafilococii se împart în coagulazo-negativi și coagulazo-pozitivi.\nStafilococii coagulazo-negativi sunt ubicuitari (se găsesc peste tot), făcând parte din flora normală a organismului, găsindu-se în orofaringe, tractul gastro-intestinal și uretra anterioară. Produc frecvent infecții intraspitalicești, ei fiind rezistenți la unele dezinfectante și antiseptice sau apar la cei cu diverse corpuri străine (proteze, grefe, catetere etc.). Supraviețuiesc îndelungat pe suprafețe uscate. Transmiterea se poate face direct interuman sau prin intermediul unor obiecte (prosoape, lenjerie).\nDintre stafilococii coagulazo-pozitivi, o singură specie este patogenă pentru om: Staphylococcus aureus sau Stafilococul auriu, numit astfel după culoarea galben-aurie a coloniilor bacteriene obținute pe medii de cultură.\n \nDenumirea lui Staphylococcus aureus vine de la pigmentul evident când se cultivă pe medii de cultură, care, la această specie, este cel mai frecvent galben-auriu, dar poate fi și alb, în timp ce la Staphylococcus epidermitis este alb iar la Staphylococcus saprophyticus este citrin. Stafilococul auriu rezistă 60 de minute la 60 °C, supraviețuiește în produse uscate câteva luni și rezistă la acțiunea alcoolului etilic 70° aproximativ 10 minute.\nSe găsește în mod normal pe pielea și mucoasele omului, dar și a altor mamifere precum și la păsări. Este prezent pe mucoasa nazala la 30% dintre persoanele sănătoase, procentajul fiind mai ridicat la personalul sanitar din spitale, pacienți dializați, diabetici și cei ce folosesc droguri intravenoase. Colonizarea nou-născutului cu stafilococ auriu are loc la nivelul bontului ombilical, suprafața pielii și zona perineală.\n\nPatogenitatea S. aureus \n\nPentru a înțelege cum reușește această bacterie să patrundă, să infecteze și să se raspândească în organism, în ciuda mecanismelor de apărare proprii organismului, și cum se explică varietatea clinică a afecțiunilor determinate de stafilococ, este important de cunoscut structura acestuia și modul de acțiune.\nStafilococul auriu (S. aureus) își exercită patogenitatea atât prin structura sa cât și printr-o multitudine de enzime pe care le produce. Astfel:\n capsula (un strat subțire care învelește bacteria) protejează bacteria de acțiunea celulelor și mecanismelor de aparare ale organismului (fagocitoză, leucocite, macrofage) și favorizeaza în același timp aderența bacteriei de catetere și de alte materiale sintetice: proteze valvulare, proteze articulare, șunturi, grefe etc.\n peretele celular al bacteriei conține mai multe substanțe care declanșează reacțiile inflamatorii în organism, stimulează sinteza de pirogeni endogeni (substanțe sintetizate în organism care determină apariția febrei) și inhibă mecanismele de aparare ale organismului.\n tot la nivelul peretelui celular există acizi teicoici, care ajută la atașarea stafilococilor de suprafețele mucoaselor.\n\nStafilococul auriu secretă un număr mare de toxine:\n 5 enzime citolitice, care sunt capabile să lezeze membranele celulare și deci să distrugă celulele; acestea sunt alpha, beta, gama hemolizinele și leucocidina; după cum le spune și numele, hemolizinele au ca principal rol hemoliza – distrugerea eritrocitelor, dar ele pot distruge și alte tipuri de celule având un rol important în producerea leziunilor tisulare; leucocidinele atacă și distrug leucocitele.\n exfoliantina, ce determină leziuni la nivelul epidermului cu exfoliere consecutivă; este responsabilă de apariția dermatitei exfoliative în cadrul sindromului stafilococic al pielii opărite (frecventă la copiii mici).\n toxina-1 a socului toxic, responsabilă de sindromul toxic caracterizat prin: febră, hipotensiune, erupție urmată de descuamare și afectarea mai multor organe interne.\n enterotoxină (sunt 5, notate de la A la E), responsabile de toxiinfecțiile alimentare cu stafilococ, ele fiind rezistente la aciditatea gastrică și rezistă 30 de minute la temperatura de 100 °C, ceea ce semnifică faptul că alimentele contaminate cu enterotoxină stafilococica nu devin inofensive prin fierbere; aceste enterotoxine se pare că au acțiune și asupra sistemului nervos central, ceea ce explica vărsăturile severe ce apar uneori în toxiinfecțiile alimentare.\n\nDe asemenea, stafilococul secretă un număr de enzime care au diverse roluri în patogenitate, dar care sunt utilizate și ca markeri în diagnosticul infecțiilor stafilococice:\n coagulaza, care poate converti fibrinogenul în fibrină și este un marker al virulentei S. aureus\n catalaza, care protejează bacteria de acțiunea apei oxigenate\n hialuronidaza, care hidrolizează acidul hialuronic din țesutul conjunctiv, favorizând astfel diseminarea infecției\n fibrinolizina, care dizolvă cheagurile de fibrină, fiind un factor de difuziune al infecției\n lipazele, care hidrolizează lipidele, ceea ce-i permite bacteriei să supraviețuiască și să invadaze pielea, țesutul subcutanat și ariile sebacee ale organismului\n nucleaze, marker pentru S. aureus\n penicilinaze sau beta-lactamaze, enzime care inhibă penicilina și antibioticele beta-lactaminice, ceea ce-i conferă rezistență bacteriei la tratamentul cu penicilină si alte antibiotice similare.\n\nManifestări clinice produse de S. aureus \n\nManifestările clinice ale infecțiilor produse de stafilococul auriu se datorează fie toxinelor secretate de acesta – intoxicații, fie înmulțirii bacteriene – infecții.\nIntoxicatiile stafilococice sunt:\n sindromul pielii opărite\n toxiinfecția alimentară\n sindromul toxic\nPrincipalele infecții sunt cele purulente, dintre care cele mai frecvente sunt:\n infecții ale pielii: furuncule, acnee, foliculite, orjelet, suprainfecțiile plăgilor\n infecțiile țesutului subcutanat: mastite, hidrosadenite, abcese\n infecții respiratorii: faringite, bronșite, pneumonii, empieme\n infecții ale scheletului: artrite, osteomielite\n infecții generalizate: meningite, septicemii, endocardite cu diseminări secundare cu formare de abcese în diferite organe\n\nIntoxicațiile stafilococice\n\nSindromul șocului toxic (SST) \n\nSST este o intoxicație acută amenințătoare de viață, caracterizată prin:\n debut brusc cu febră și alte simptome: greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, dureri musculare, cefalee, dureri în gât etc.\n erupție maculară caracteristică, care apare după primele două zile de boală\n hipotensiune arterială, cu amețeli și sincope la ridicarea în ortostatism\n disfuncții pluriorganice, cu afectarea a cel puțin trei organe dintre: tractul gastrointestinal, sistemul muscular, mucoase (genitala, conjunctivala, orofaringiana), rinichi, ficat, celule sangvine (trombocitopenie), sistemul nervos central; caracteristic în SST apărut în perioada menstruală este eritemul și inflamația mucoasei vaginale însoțită de scurgeri vaginale purulente\n descuamația caracteristică a pielii la 1-2 săptămâni de la debutul bolii: începe cu o descuamare furfuracee (mărunta) a pielii de pe torace, față, extremități, urmată ulterior de descuamare în lambouri (grosolană, în bucăți mari) a palmelor, plantelor și degetelor.\nPentru apariția acestui sindrom, un individ trebuie să fie colonizat sau infectat cu o tulpină toxică de S. aureus și trebuie să nu aibă un nivel protector de anticorpi; astfel SST este o boală a tinerilor mai ales, deoarece 90% dintre adulți posedă anticorpi împotriva toxinelor care provoacă SST.\nFactori favorizanți sunt:\n perioada menstruală la femei, dar poate apărea și ca o complicație a folosirii metodelor contraceptive locale, a lăuziei, avortului septic, chirurgiei ginecologice\n leziuni tegumentare de diverse etiologii: arsuri chimice, termice, înțepăturile insectelor, leziuni date de varicelă, plăgi chirurgicale.\nTratamentul SST implică decontaminarea focarului care produce toxine, administrarea antibioticelor antistafilococice, susținere volemică (hidratare) și tratamentul disfuncțiilor de organ.\n\nSindromul stafilococic al pielii opărite \n\nAcest sindrom se referă la o serie de boli cutanate de severitate variabilă provocate de S. aureus care produce toxina exfoliativă (exfoliantina). Cea mai severă formă este numită boala Ritter la nou-nascuți și necroliza epidermică toxică la vârstnici; alte forme mai puțin severe sunt pemfigusul neonatal și impetigo bulos.\nClinic, debutează cu o erupție eritematoasă, inițial în jurul ochilor și gurii, care se extinde apoi spre trunchi și extremități; în câteva zile începe zbârcirea și descuamarea tegumentelor, care capătă un aspect asemănător cu pielea opărită; zonele denudate rămân roșii strălucitoare și sunt o poartă de intrare pentru diverse bacterii și o cale prin care se pierd lichide și electroliți, la fel ca și în arsurile termice. După aproximativ 48 ore zonele denudate se usucă și începe o nouă descuamare. Evoluția bolii este în medie de 10 zile, mortalitatea prin hipovolemie și infecții fiind însa semnificativă.\n\nTratamentul include administrarea de antibiotice antistafilococice, lichide, electroliți și tratamentul local al zonelor denudate.\n\nToxiinfecția alimentară stafilococică \n\nApare ca urmare a ingestiei alimentelor contaminate cu enterotoxine stafilococice. Principalele alimente care se pot contamina sunt preparatele din carne și prăjiturile cu cremă, deoarece stafilococii se dezvoltă în mediu bogat în proteine și zahăr; prepararea termică distruge stafilococii, dar nu și enterotoxinele, care sunt stabile termic.\n\nCel mai important factor de risc pentru toxiinfecția alimentară stafilococică este consumarea alimentelor lăsate la temperatura camerei o perioadă mai îndelungată, în special în anotimpul cald, timp care permite stafilococilor să secrete toxinele.\nSimptomele debuteaza în scurt timp după ingestia alimentelor, cu grețuri, vărsături, dureri abdominale și diaree uneori severă.\n\nInfecțiile stafilococice\n\nInfecțiile pielii și ale țesuturilor moi \n\nS. aureus este cel mai obișnuit agent al infecțiilor pielii și țesuturilor moi, infecțiile fiind produse de obicei de către flora proprie (care colonizează tegumentele și mucoasele).\n\n Foliculita – este infecția foliculului pilos (rădăcina firului de păr) și apare ca o pustulă galbenă, rotunjită, înconjurată de o zonă roșie.\n Furunculul – este infecția necrotică a zonelor profunde ale unui folicul pilos, localizat pe fese, față, gât; este dureros, sensibil și se pot însoți de febră și alte manifestări generale.\n Carbunculul - este infecția profundă a unui grup de foliculi piloși; este foarte dureroasă, fiind însoțită de alterarea stării generale și febra, apărând frecvent la bărbații adulți și vârstnici, cu localizare pe ceafă, umeri, șolduri și coapse.\n Panaritiul – infecția pliurilor laterale ale unghiilor este frecvent determinată de S. aureus.\n Celulita – infecția întinsă a țesutului subcutanat poate fi produsă de S. aureus, deși mai frecvent este determinată de streptococi.\n Erizipelul – o erupție cu margini ridicate, bine delimitată, este o infecție superficială a dermului și țesutului subcutanat, produsă uneori și de S. aureus, deși mai frecvent are etiologie streptococică.\n\nDe asemenea, S. aureus poate determina infectarea secundară a plăgilor traumatice sau chirurgicale.\n\nTratamentul acestor infecții constă în administrarea de antibiotice antistafilococice local și/sau sistemic și ingrijirea leziunilor locale, unde este cazul și drenaj chirurgical (furuncul, carbuncul).\n\nInfecțiile respiratorii \n\nInfecțiile respiratorii cu S. aureus se pot produce fie datorită florei de la nivelul orofaringelui, fie datorită diseminării hematogene a stafilococilor, de la un focar intravascular de infecție (endocardita inimii drepte, tromboflebita septică). Infecțiile cu stafilococ pot fi localizate oriunde la nivelul tractului respirator, determinând: rinofaringite, faringo-amigdalite, traheite, bronșite, pneumonii, empiem, sinuzite.\n\nEtiologia stafilococică a pneumoniei este neobișnuită, dar când apare poate avea o evoluție severă. Factori predispozanți pentru pneumonia stafilococică sunt: instituționalizarea în unități de ingrijire a bolnavilor cronici, antibioterapia folosită recent, spitalizarea, intubația traheală, infecții respiratorii virale, boli cronice sau care se însoțesc de imunodepresie.\n\nInfecțiile sistemului nervos central \n\nS. aureus ajunge la nivelul sistemului nervos central fie pe cale hematogenă (prin sânge), de la o endocardită cel mai frecvent, fie prin extindere directă de la o infecție a țesuturilor vecine: oasele craniului, sinusuri, infecții ale pielii și țesuturilor moi de la nivelul feței.\n\n Abcesul cerebral - poate apărea prin extindere directă de la o sinuzită, de la infecția stafilococică a țesutului moale, de la un traumatism penetrant sau o plagă chirurgicală, sau prin diseminare hematogenă de la o endocardită infecțioasă.\n Meningita purulentă - poate însoți abcesul cerebral sau apare independent de acesta.\n Empiemul subdural - se produce prin extindere directă de la o osteomielită a craniului, după intervenții chirurgicale sau traumatisme, ori de la o sinuzită.\n Abcesele epidurale spinale - pot apărea în relație cu osteomielită sau infecția discului vertebral, în timp ce abcesele epidurale cerebrale apar după sinuzite, traumatisme sau intervenții chirurgicale.\n\nS. aureus este cauza cea mai obișnuită de tromboflebită intracraniană septică – care apare, de obicei, după o sinuzită, mastoidită sau o infecție stafilocică a țesuturilor moi ale feței. Adesea aceste infecții pot coexista: astfel, meningita poate însoți un abces cerebral, o flebită intracraniană, iar flebita poate însoți abcesul epidural sau empiemul.\n\nInfecțiile tractului urinar \n\nS. aureus este o cauză neobișnuită a infecției tractului urinar. De obicei, apar secundar intervențiilor asupra vezicii urinare: cistoscopia, sondaj vezical etc.\nÎn absența unor manevre urologice, prezența S. aureus în urină trebuie să ridice suspiciunea diseminarii hematogene a infecției frecvent de la o endocardită stafilococică, avându-se în vedere și existența unui abces la nivel renal.\n\nInfecțiile endovasculare \n\nStafilocul auriu este una dintre cauzele cele mai frecvente de endocardită bacteriană acută, atât pe valve native, cât și pe protezele valvulare, valvele cele mai frecvent afectate fiind valvele mitrale și aortice. La consumatorii de droguri intravenoase apare mai frecvent endocardita inimii drepte cu afectarea valvei tricuspide.\nEndocardita stafilococică are o rată crescută de mortalitate (40-60%), atât prin tulburările cardiace pe care le antrenează, cât și prin diseminarea hematogena a infecției cu apariția septicemiei, meningitei, abceselor cerebrale și abcese în diferite alte organe etc.\n\nInfecțiile musculo-scheletale \n\nS. aureus este cea mai frecventă cauză de osteomielită acută la adulți și una dintre principalele cauze la copii. Se produce prin diseminare hematogenă sau prin extindere directă de la un focar infecțios. La adulți, localizarea cea mai frecventă este corpul vertebral, în timp ce la copii se localizează frecvent la nivelul metafizelor oaselor lungi (unde vascularizația este mai bogată). Clinic, apare durere locală însoțită de febră și alte semne generale.\nO formă particulară de osteomielită este cea asociată cu protezele articulare sau cu dispozitivele de fixare interne sau externe. Durerea, febra, inflamația și scăderea mobilității sunt semnele care pot apărea în osteomielita protezelor. În multe cazuri se produce desprinderea protezei necesitând îndepărtarea chirurgicală a acesteia.\n\nArtrita septică este localizarea infecției la nivelul articulației, stafilococul auriu fiind cea mai frecventă etiologie la adulți. Factori predispozanți pentru artrita septică sunt: utilizarea de droguri intravenoase, artrita reumatoidă sau alte afecțiuni articulare, traumatisme, utilizarea sistemică sau intraarticulară a steroizilor. Localizările cele mai des întâlnite sunt genunchii, articulația șoldului și articulația sacro-iliacă. Pe lânga tratamentul cu antibiotice, aceasta forma mai necesită și drenajul articular.\n\nInfecția mușchilor cu S. aureus – polimiozita, este rară, apărând mai frecvent în zonele tropicale și, de obicei, la pacienți cu boli de fond (diabet zaharat, alcoolism, boli hematologice, afectiuni maligne etc.)\n\nDiagnostic \n\nDiagnosticul infecțiilor cu S. aureus este relativ simplu, constând în punerea în evidență a bacteriei în diferite materiale purulente recoltate de la locul infecției sau în fluidele organismului, care sunt sterile în mod normal. Mai dificil poate fi, însă, diagnosticul intoxicațiilor stafilococice, care de multe ori se face numai pe baza semnelor clinice. Deoarece intoxicația stafilococică nu presupune neapărat și infecția, S. aureus, de cele mai multe ori, este absent. Determinarea enterotoxinelor în probele alimentare, demonstrarea apariției anticorpilor îndreptați împotriva toxinelor stafilococice ale șocului toxic sau demonstrarea producerii de toxine in vitro la o tulpină izolată, sunt datele de laborator care pot confirma diagnosticul clinic, însă acestea sunt dificil de realizat în practica clinică.\n\nTratament \n\nTratamentul infecțiilor stafilococice cuprinde tratament antibiotic, alături de care sunt necesare și drenajul colecțiilor purulente, îndepărtarea țesuturilor necrozate și a corpurilor străine. Deoarece în prezența unor corpuri străine (proteze, catetere, pacemaker), este aproape imposibil de eradicat infecția cu S. aureus, de cele mai multe ori acestea trebuie îndepărtate.\n\nTratamentul antibiotic \n\nÎncă din anii 1950-1960 a fost semnalată o creștere rapidă a rezistenței tulpinilor stafilococice, în general, și mai ales a S. auriu la antibiotice. Efectuarea antibiogramei a devenit, astfel, obligatorie pentru toate tulpinile de S. aureus izolate din diverse infecții. Rezistența se instalează prin următoarele mecanisme:\n producerea de beta-lactamaze, enzime care neutralizează antibioticele care au în structura lor nucleul beta-lactaminic \n modificarea unor proteine ale peretelui celular, ceea ce duce la scăderea permeabilității bacteriene și modificarea țintei antibioticului astfel încât acesta să nu se mai poată lega de structurile bacteriene.\n\nAceste proprietăți conferă rezistență la toate antibioticele care au în structura lor beta-lactamine (peniciline și cefalosporine). Testarea tulpinilor rezistente se face prin testarea sensibilității la meticilină; dacă tulpinile sunt rezistente la meticilină înseamnă că sunt rezistente la toate antibioticele beta-lactaminice. Acești stafilococi se numesc stafilococi meticilino-rezistenti (Engleză: MRSA – Methicilin resistent Staphylococcus aureus). Antibioticele de elecție pentru aceste tulpini sunt Vancomicina, Linezolid, Fosfomicina, care sunt rezistente la acțiunea beta-lactamazelor secretate de către stafilococi.Pentru tulpinile sensibile, antibioticul de elecție rămâne Oxacilina.\nInfecțiile grave care necesită doze mari sau infecțiile asociate cu bacteriemie se vor trata cu antibiotice pe cale parenterală (injectabilă),asociind doua sau mai multe antibiotice din clase diferite, în timp ce infecțiile pielii, ale țesuturilor moi sau ale căilor respiratorii se pot trata prin administrare orală. Durata tratamentului și calea de administrare diferă în funcție de localizare, severitate, imunitatea gazdei și răspunsul la tratament; bacteriemia necesită 2-4 săptămâni de tratament cu antibiotic parenteral, osteomielita acută și endocardita acută 4-6 săptămâni, în timp ce osteomielita cronică necesită până la 6-8 săptămâni de tratament parenteral.\n\nProfilaxia \n\nProfilaxia infecțiilor streptococice constă în:\n măsuri de igienă riguroasă în unitățile sanitare: spălarea meticuloasă a mâinilor după contactul cu pacienții, utilizarea mănușilor la contactul cu plăgile și mucoasele contaminate\n administrarea profilactică de antibiotice pre- și post-operator, pentru a preveni infecția plăgilor postoperatorii\n tratamentul prompt al tuturor infecțiilor streptococice, chiar și a celor superficiale, ale pielii și țesuturilor moi.\n\nTratamente naturiste\n\nMiere de Manuka \n\nCercetările medicale realizate în ultimii 15 ani în Departamentul de Cercetare al Mierii al Universității Waikato din Noua Zeelandă au dovedit că mierea de Manuka cu factor UMF mai mare de 10 este eficientă în distrugerea Staphylococcus aureus.\n\nDirectorul departamentului, Dr. Peter Molan, a clasificat mierea de Manuka în funcție de puterea antibacteriană, introducând factorul UMF (en. Unique Manuka Factor). Mierea clasificată cu UMF 10+ și peste poate fi folosită în mod eficient pentru rezolvarea unor probleme de sănătate.\n\nTrebuie notat că nu toata mierea de Manuka are factor UMF și, în consecință, nu are calitățile terapeutice ale acesteia. Mierea de Manuka este testată in laboratoare atestate și autorizate de Active Manuka Honey Association (AMHA). Numai mierea care are factor UMF este, apoi, certificată și clasificată, în funcție de calitățile ei antibacteriene. \n\nImunoglobulină din ouă\n\nCompania Romvac., cel mai important producător de medicamente și vaccinuri de uz veterinar din România, comercializeaza din 2014 o linie de produse revoluționare care pot substitui antibioticele în tratarea celor mai dificile infecții printre care si cea cu Staphylococcus aureus. Tratamentul dezvoltat în laboratoarele ROMVAC au fost create în colaborare cu specialiștii de la Institutul ”Victor Babeș” din București.\n\nStafilococi coagulazo-negativi \n\nDintre stafilococii care nu posedă capacitatea de a produce coagulază, numiți și coagulazo-negativi, cel mai des implicat în infecții la om este Staphylococcus epidermitis (stafilococul alb).\nSunt cauza majoră de infecție nozocomială și infectează mai frecvent protezele, grefele venoase sau apar după dializa peritoneală; sunt germeni cu o patogenitate redusă, infecțiile fiind datorate mai mult vulnerabilității gazdei decât virulenței bacteriei.\n\nStafilococii coagulazo-negativi au anumite caracteristici comune:\n sunt, în general, latenți: între momentul contaminării (procedură medicală, de exemplu) și debutul simptomelor există o lungă perioadă de timp, cu excepția pacienților cu neutropenie la care debutul este precoce\n majoritatea determină infecții nozocomiale, cu excepția endocarditei pe valve native și a infecțiilor urinare produse de S. Saprophyticus\n majoritatea infecțiilor sunt produse de tulpini rezistente la mai multe antibiotice, inclusiv la peniciline și cefalosporine\n multe dintre infecții sunt asociate unor proteze, dispozitive, catetere, care necesită îndepărtarea lor pentru vindecare.\n\nÎn infecțiile valvulare – bacteria este introdusă în timpul intervenției chirurgicale, simptomele putând apărea și la un an de la aceasta. Infecția constă într-un abces, care se localizează la locul unde valva artificială se leagă de țesutul miocardic, care, în timp, duce la desprinderea valvei cu compromiterea activității mecanice a inimii urmată de deces.\n\nInfecțiile cateterelor și by-pass-urilor sunt cauzate într-o proporție de 20-65% de stafilococi coagulazo-negativi, care produc o bacteriemie de lungă durată, cu formarea în circulația sangvină a unui exces de complexe antigen-anticorp, care printr-o reacție de hipersensibilitate poate produce afectarea rinichiului (glomerulonefrită).\n\nStaphylococcus saprophyticus – produce infecții ale tractului urinar la femei tinere, active sexual.\n\nTratamentul infecțiilor cu stafilococi coagulazo-negativi constă în îndepărtarea corpurilor străine: proteze, catetere, șunturi, grefe etc. și tratamentul cu antibiotice, de preferat în funcție de antibiogramă, aceste bacterii fiind rezistente la multe antibiotice. Când severitatea infecției nu permite așteptarea rezultatelor antibiogramei se poate începe tratamentul cu antibiotice de tipul: Vancomicină, Oxacilină, Nafcilină, durata și calea de administrare fiind în funcție de localizarea și severitatea infecției.\n\nVezi și \n Listă de bacterii\n\nNote\n\nBibliografie \n Stafilococul auriu si alte infectii stafilococice, Infectioase, 2007-06-25 12:36:19.260018\n\nLegături externe \n \n Meningita stafilococica\n Știți cum să vă feriți de boli? Azi: toxiinfecția alimentară, 19 martie 2009, Amos News\n Foliculita\n\nBacterii Gram-pozitive\nBacili" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Imperiul Sovietic." }, { "from": "assistant", "value": "Imperiul sovietic este un termen politic controversat, considerat uneori ca peiorativ, folosit pentru a descrie în mod critic acțiunile și natura Uniunii Sovietice. A devenit popular după ce președintele american Ronald Reagan a denunțat Uniunea Sovietică ca pe un \"Imperiu Malefic\" în 1982, în timpul unui discurs din Camera Comunelor a Regatului Unit.\n\nMotivația pentru folosirea termenului \n\nDeși nu era condusă de un împărat și se autoproclama o țară antiimperialistă, URSS a demonstrat anumite tendințe comune cu imperiile istorice:\n\n expansiune teritorială, prin invazii sau subversiune politică, de exemplu în Polonia, Finlanda sau Afganistan. \n guvern central puternic care controla guvernele statelor satelit. \n amestecul în afacerile interne ale aliaților, inclusiv prin folosirea forței militare, de exemplu în Cehoslovacia, Ungaria sau Polonia.\n\nPentru astfel de motive, Uniunea Sovietică este uneori considerată de anumiți istorici ca fiind unul dintre cele mai importante imperii ale istoriei, (tot atât de important ca Imperiul britanic sau Imperiul roman), moștenitoare a tradițiilor Imperiului țarist, pe care l-a înlocuit. Sprijinitorii URSS-ului, în mod special intelectuali de stânga sau comuniști, respingeau asemenea alegații și afirmau că relațiile dintre Uniunea Sovietică și țările din \"imperiul\" său erau, de fapt, relații de cooperare voluntară.\n\nSfera sovietică de influență \n\nDeși nu a existat niciodată din punct de vedere oficial un \"Imperiu sovietic\", Uniunea Sovietică a exercitat o influență puternică asupra unui mare număr de națiuni. De aceea, Imperiul sovietic ar fi fost constituit din următorele entități:\n\nStatele membre ale Uniunii Sovietice \n\n RSFS Rusă, formată la rândul ei din mai multe republici autonome. \n RSS Ucraineană\n RSS Bielorusă\n RSS Uzbekă\n RSS Kazahă\n RSS Georgiană\n RSS Azerbaidjană\n RSS Lituaniană\n RSS Moldovenească\n RSS Letonă\n RSS Kirghiză\n RSS Tadjikă\n RSS Armenească\n RSS Turkmenă\n RSS Estonă\n\nMembri ai CAER \n\nȚăriile memre ale CAER-ului erau cei mai apropiați aliați ai Uniunii Sovietice. CAER era o comunitate economică inițiată în 1949 și condusă de sovietici. În plus, tările membre ale CAER-ului care erau și țări europene erau de asemenea membre ale Pactului de la Varșovia. Aceste țări erau numite uneori și blocul răsăritean și erau considerate state satelit ale URSS.\n\n Bulgaria\n Cuba\n Cehoslovacia\n Germania de Est\n Ungaria\n Mongolia\n Polonia\n România\n Vietnamul de Nord/Vietnam (după reunificarea țării din 1975)\n Albania\n\nCoreea de Nord a fost un stat aliat cu Uniunea Sovietică, dar a urmat o politică puternic izolaționistă și de aceea nu a fost membră a CAER sau a unei alte organizații internaționale a statelor comuniste.\n\nImplicarea sovietică în alte țări \n\nÎn terminologia politică sovietică, existau \"țări care avansa pe drumul socialist de dezvoltare\", spre deosebire de țările de mai sus care erau \"ale socialismului dezvoltat\". Cele mai multe primeau ajutor militar sau economic din partea Uniunii Sovietice și erau inflențată de aceasta din urmă în diferite proporții. În unele cazuri, sprijinul pentru sovietici a fost de scută durată, fie pentru că guvernele prosovietice au pierdut puterea, fie că guvernele respective au schimbat dintr-un motiv oarecare orientarea politică a țării.\n\nUnele dintre aceste state nu au fost niciodată state comuniste în adevăratul înțeles al cuvântului (sunt evidențiate prin scriere cu litere îngroșate):\n\n Republica Sovietică a Naissaar-ului (din Estonia) [1917-1918]\n Republica Socialistă a Muncitorilor din Finlanda (1918)\n Comitetele Muncitorilor și ale Soldaților Germani (1918 )\n Republica Sovietică Alsaciană (1918)\n Republica Sovietică Slovacă (1918-1919)\n Republica Sovietică Ungară (1919)\n Sovietul din Limerick (din Irlanda) [1919]\n Republica Sovietică de la München (1919)\n Republica Sovietică Socialistă Galițiană (1920)\n Republica Sovietică Socialistă Persană (1920 -1921)\n Sovietul din Hunan (din China) [1927]\n Republica Sovietică Chineză (1931-1934)\n Egipt (1954-1973)\n Siria (1955-1991)\n Irak (1958-1963, 1972-1991)\n Somalia (1961-1976)\n Ghana (1964-1966)\n Peru (1968-1975)\n Sudan (1968-1972)\n Libia (1969-1991)\n Republica Populară Congo (1969-1991)\n Chile (1970-1973)\n Republica Populară Democrată Yemen (1970-1990)\n Uganda (1971-1979)\n India (1971-1991)\n Madagascar (1972 - ?) \n Republica Populară Democrată Etiopia (1974-1991)\n Republica Populară Democrată Laoțiană (1975-1991)\n Benin (1975-1979)\n Mozambic (1975-1990)\n Angola (1976-1991)\n Republica Democrată Afganistan (1978-1991)\n Grenada (1979-1983)\n Nicaragua (1979-1990)\n Republica Populară Kampucia (1979-1989)\n\nState comuniste care s-au opus Uniunii Sovietice \n\nUnele state comuniste s-au opus Uniunii Sovietice sau unora dintre inițiativele sale politice. Chiar dacă formele lor de guvernământ pot fi similare, ele erau complet suverane față de URSS și mențineau cu aceasta numai anumite legături formale. Relațiile bilaterale erau uneori foarte tensionate, până la punctul de a declanșa conflicte armate.\n\n Republica Socialistă Federală Iugoslavia (Informbiro, 1948)\n Albania (după ruptura sino-sovietică)\n Republica Populară Chineză (după ruptura sino-sovietică)\n Kampucia Democrată (1975-1979, în timpul regimului lui Pol Pot și al kmerilor roșii)\n\nRuptura sino-sovietică \n\nRuptura sino-sovietică a dus la o fractură importantă în așa numita mișcare internațională comunistă, atunci când Republica Populară Chineză s-a îndepărtat de linia politică a așa-zisului Imperiu sovietic. Înainte de ruptura de la sfârșitul deceniului al șaselea, Republica Populară Chineză era unul dintre cei mai apropiați aliați ai Uniunii Sovietice, în ciuda statutului de țară în curs de dezvoltare al Chinei. Ruptura sino-sovietică a complicat Războiul Rece prin deschiderea unui nou front posibil pentru URSS și prin crearea unui triunghi al puterii SUA – URSS – China. Marile puteri comuniste nu mai erau unite împotriva iamicilor lor capitaliști. Deși Albania și regimul lui Pol Pot din Cambodgia au hotărât să treacă de partea Chinei, cele mai multe națiuni comuniste au rămas aliatele Uniunii Sovietice. Ruptura în lumea comunistă a dus la conflictul armat dintre China și Vietnamul sprijinit de Uniunea Sovietică. În lumea comunistă, facțiunea maiostă nu a fost niciodată la fel de puternică ca cea sovietică, dar a reprezentat o amenințare suficient de puternică pentru ca URSS-ul să fie foarte preocupat de consecințele rupturii sino-sovietice.\n\nUrmăriți și articolele \n\n Imperiul american\n Cominform\n Comunism\n Stat comunist\n Blocul răsăritean\n Imperiul răului\n Pactul de la Varșovia\n\nSovietic, Imperiul\nUniunea Sovietică" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Cocieri, Dubăsari?" }, { "from": "assistant", "value": "Cocieri este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Dubăsari, Republica Moldova, situată la altitudinea de 92 metri față de nivelul mării. Distanța directă până la orașul Chișinău este de 40 km.\n\nIstorie \nÎn anul 1772 d.Hr., încep înscrierile în condica bisericească a satului Cocieri. Acest an este socotit anul întemeierii satului. Biserica din Cocieri poartă hramul \"Minunea Arhanghelului Mihail\". Deja peste 20 de ani, în 1792 în Cocieri erau 279 de locuitori, în 1850 – 800 locuitori, în 1989 – 4.500 locuitori, în 2009 – circa 4.300 (real azi, în Cocieri sunt circa 4.500 locuitori). În anul 1892, în satul Cocieri activa deja o școala parohială. În anul 1935 este prima promoție a școlii de 7 ani din Cocieri; iar prima promoție a școlii medii de 10 ani este în 1957. Clădirea actuală a liceului este dată în exploatare în noiembrie 1963. În 1928, la Cocieri a fost organizat colhozul \"Basarabia Roșie\".\n\nSatul Cocieri, în anii 1922-1924, făcea parte din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. În anii 1924-1940, satul Cocieri era în componența Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești. În anii 1940-1991, Cocierii s-au aflat în componența Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, cu excepția anilor 1941-1944, cînd Cocierii erau sub guvernare româno-germană. Din 1991, Cocierii sunt în componența Republicii Moldova.\n\nÎn vara anului 1936, colhozul din Cocieri și-a procurat primul autocamion ZIS-5 (1,5 tone). Primul șofer din Cocieri a fost Crivițchi Iacov Petrovici.\n\nÎn 1949, la Cocieri are loc o mare tragedie – în urma explozieai unui obuz de artilerie, au murit 18 premilitari. În anul 1971, ministrul Culturii din URSS, Ecaterina Furțeva, a deschis solemn Casa de Cultură din Cocieri. \n\nÎn timpul războiului din Transnistria din 1992, locuitorii satului au luptat împotriva regimului separatist de la Tiraspol. Unitatea militară a Armatei a 14-a (fostă sovietică) a fost respinsă de sătenii înarmați care doreau să trăiască sub controlul de autorităților legale ale Republicii Moldova. De atunci, Cocierii sunt centrul administrativ al părții legitimiste din raionul Dubăsari (al cărui soviet raional se pronunțase pentru Republica Moldova), în timp ce orașul Dubăsari (al cărui soviet orășenesc se pronunțase pentru regimul de la Tiraspol) este capitala părții separatiste din raionul Dubăsari.\n\nPopulație\nPopulația totală este estimată la aproximativ 4.500 de locuitori. Din cauza condițiilor economice, aproximativ 800 de săteni au emigrat în alte localități sau țări. La recensămîntul din anul 2004, populația satului constituia 4.151 de locuitori, dintre care 50,4% bărbați și 49,6% femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arăta astfel: 92,19% moldoveni (români), 4,31% ruși, 2,19% ucraineni, 0,58% găgăuzi, 0,26% bulgari, 0,05% evrei, 0,41% alte etnii. În comuna Cocieri au fost înregistrate 1.196 gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3,1 persoane.\n\nEducație\n\nÎn anul 1963 se ridică o școală în sat (fiind reorganizată, mai tîrziu, ca Liceul Teoretic \"Vlad Ioviță\").\n\nClădirea de studii este constituită dintr-un singur etaj cu 20 săli de studiu pentru 600 locuri, pe o suprafață de 2.232 metri pătrați.\n\nÎn prezent (2016), directoarea Rosca Tatiana conduce un colectiv format din 27 cadre didactice, instruind 312 elevi.\n\nFiindcă localitatea Cocieri se află în zona controlată de Republica Moldova, în școală se folosește alfabetul latin.\n\nDatorită directorului liceului, Rosca Tatiana, de mai mulți ani instituția de învățămînt merge pas cu pas spre standardele U.E. și capătă un nou evantai educațional.\n\nTineret\n\nÎn comuna Cocieri exista pe timpuri (2009-2012) un „Consiliu local de tineret”, care avea aproximativ 30 de membri voluntari.\n\nAcesta era un serviciu de/și pentru tineri, creat pe lângă Administrația Publică Locală și Consiliul Raional Dubăsari, ca să asigure participarea activă a tinerilor la viața locală și regională, în special în procesul de luare a deciziilor ce îi privesc.\n\nConsiliul Local al Tinerilor din s.Cocieri era înființat prin decizia Consiliului Raional al autorităților publice raionale de nivelul I și II, în temeiul Legii privind administrația publică raională.\n\nCoordonatorul Consiliului Local al Tinerilor din s.Cocieri, a fost Mihail Tanasiev. Consiliul Local al Tinerilor din s. Cocieri avea și o publicație periodică, „Fii Tînăr”, dar înainte de a tipări al XII-lea număr, ziarul nu a mai văzut lumina zilei, pe motiv că la alegerile locale din 2011 a fost ales un nou primar care nu susținea publicația.\n\nCultură \nInstituțiile culturale din s. Cocieri sunt Biblioteca publică, școala de arte , biblioteca publică pentru copii, Casa de cultură, muzeul satului. De asemenea în satul Vasilievca, care intră în componența satului Cocieri, funcționează o casă de cultură. În Cocieri activează și Ansamblului folcloric „Cociereanca”, care este condus de Ludmila Cușnariova\n\nMass-media \nÎn comuna Cocieri activează postul de televiziune \"Cocieri TV\", înființat în 2010.\n\nGalerie de imagini\n\nProbleme politice\nAutoritățile separatiste de la Tiraspol creează probleme locuitorilor din Cocieri. Mai multe proprietăți ale agenților economici din Cocieri au fost confiscate de autoritățile separatiste, iar 700 hectare de pământ au rămas nelucrate, din cauza obstacolelor pe care separatiștii le pun liberei circulații a localnicilor în raion, și aceasta în ciuda alegerii unui primar din PCRM. De fapt, autoritățile din Tiraspol doresc să forțeze Cocierii să li se supună.\n\nLocalități din raionul Dubăsari\nLocalități din Transnistria\nLocalități de pe Nistru" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Dubăsari (dezambiguizare)." }, { "from": "assistant", "value": "Dubăsari se poate referi la:\n\nDubăsari, oraș din regiunea transnistreană a Republicii Moldova\nDubăsari, raion din Republica Moldova, în granițele de dinaintea conflictului din Transnistria\nDubăsari, partea din fostul raion moldovenesc Dubăsari controlată actualmente de Republica Moldova\nDubăsari, partea din fostul raion Dubăsari controlată actualmente de Republica Moldovenească Nistreană\nrezervația naturală Dubăsari\n\nDezambiguizare" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Lista avioanelor și elicopterelor militare din Statele Unite?" }, { "from": "assistant", "value": "\n\nLista avioanelor militare din Statele Unite după fabricant\n\nBoeing \nBoeing F-18 Hornet/ Super Hornet\nBoeing B-1B LANCER\nBoeing B-2 SPIRIT\nBoeing E-3 SENTRY AWACS\nBoeing E-4B NAOC\nBoeing E-6 MERCURY\nBoeing E-8C JSTARS\n\nLockheed \nF-16\nF-22 Raptor\nF-35 Lightning II\nF-117 Nighthawk\nLockheed U-2\nF-16XL\n\nMcDonnell Douglas \nF-15 Eagle\nF/A-18 Hornet\n\nNorthrop \nNorthrop Tacit Blue\n\nLockheed Martin \nF-35 Lightning II\nC-130 Hercules\n\nLista elicopterelor militare după fabricant\n\nSikorsky \nMH-53 Pave Low\nCH-53 Sea Stallion\nUH-60 Black Hawk\n\nBell \nAH-1 Cobra\nAH-1 SuperCobra\n\nBoeing \nBoeing AH-64 Apache\nBoeing RAH-66 Comanche\nCH-47 Chinook\n\nAvioane militare SUA" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Mama (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Termenul „Mama” se poate referi la:\n\n Mamă, părintele biologic sau social de sex feminin\n Mama o poezie scrisă de George Coșbuc.\n Mamă eroină, titlu onorific acordat în regimul comunist unei mame care avea peste 10 copii\n\nCinematografie\n Mama, coproducție româno-sovieto-franceză din anul 1977\n Mama, coproducție hispano-canadiană din anul 2013\n\nVezi și \n Maica Domnului sau Fecioara Maria\n Maica Tereza, călugăriță catolică de origine albaneză\n Smaranda Gheorghiu, Maica Smara\n Maria Domenica Mazzarello, Maica Mazzarello" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Imre Erőss?" }, { "from": "assistant", "value": "Imre Alfréd Erőss (n. 7 iulie 1909, Prisian, comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria – d. 31 iulie 1950, Cluj, România), a fost episcop auxiliar al Diecezei de Alba Iulia, consacrat în clandestinitate.\n\nStudiile \nImre Alfréd Erőss s-a născut la data de 7 iulie 1909 în localitatea Prisian. După absolvirea studiilor elementare la Gimnaziul Catolic din Timișoara s-a înscris la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia. În perioada 1929-1937 a efectuat studii teologice la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. Din anul 1932 a urmat cursuri de doctorat la aceeași universitate, obținând la absolvire titlul de Doctor în teologie (1937).\n\nPreot \nA fost hirotonit preot romano-catolic la 27 octombrie 1935 la Roma. Din anul 1935 a fost preot vicar la Sibiu, apoi din anul 1937 preot capelan la Lăzarea. În anul 1938 a fost numit lector la Seminarul Teologic din Alba Iulia. La 1 septembrie 1941 a fost numit profesor de dogmatică la Academia Teologică „Sfântul Ștefan” din Cluj și vicar episcopal. În perioada 1944-1948 a îndeplinit funcția de decan (protopop) de Turda.\n\nEpiscop în clandestinitate \nProfesorul de teologie Imre Alfréd Erőss de la Cluj a fost consacrat în clandestinitate episcop auxiliar de Alba Iulia la 2 februarie 1949, la vârsta de 40 ani, în Capela Nunțiaturii Apostolice din București, de către episcopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara de Savannah (Georgia, SUA), regent al Nunțiaturii Apostolice din România.\n\nSfârșitul vieții \nA trecut la cele veșnice în orașul Cluj, în 31 iulie 1950, la vârsta de 41 de ani. A fost înmormântat la Turda.\n\nLucrări teologice \n M: Az út. Költ. (Arad, 1928); \n Szent József kis zsolozsmás kv-e (Timișoara, 1929) [Psaltirea mică a Sf. Iosif]; \n D. Herrlichkeiten d. göttlichen Gnade (Roma, 1935) [Slavă, har sfințitor]; \n D. Lehre v. d. Erlösung im 19. Jahrhundert (Uo., 1937) [Doctrină vs. izbăvire în secolul al XIX-lea]; \n M. J. Scheeben: Briefe nach Rom (Freiburg, 1939) [M.J. Scheeben: Scrisori pentru Roma]; \n Majláth pp. lelki arca (Arad, 1940); \n Egyház és élet. Erdélyi kat. évkv. Összeáll (Cluj, 1941) [Biserica și viața. Anuar catolic ardelean]; \n A megváltás. A megváltás dogmája Scheeben teol-jában (Uo., 1942) [Izbăvirea. Dogma izbăvirii din teologia lui Scheeben]; \n Székelyek dícsérete. Versek (Uo., 1942) [Laudele secuilor. Poeme]; \n Mítosz, vallás és irod (Cluj, 1943) [Mit, religie și autoritate]; \n Az egység útja és az ökumenikus mozg (Cluj, 1944) [Drumul unității și mișcarea ecumenică]; \n Az emberi személy problémája (Budapesta, 1944) [Necazul omului]; \n A vallásnevelés (Uo., 1944) [Instruirea religioasă].\n\nNote\n\nNașteri în 1909\nDecese în 1950\nEpiscopi romano-catolici maghiari\nEpiscopi romano-catolici români\nDeținuți politici români\nClerici maghiari români\nOameni din județul Caraș-Severin\nTeologi români" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Joseph Schubert?" }, { "from": "assistant", "value": "Joseph Schubert, scris uneori Iosif Schubert, () a fost un cleric romano-catolic din București, consacrat în clandestinitate ca episcop, administrator al Arhidiecezei de București, deținut politic. A fost arestat în 1951, la vârsta de 60 de ani, și ținut în închisoare 13 ani și jumătate. Din 1964 a stat timp de cinci ani cu domiciliu obligatoriu în Timișu de Sus. În 1969 i s-a permis plecarea din România, iar ultimele luni de viață le-a trăit la München, ca oaspete al cardinalului Julius Döpfner.\n\nStudii și slujire \nJoseph Schubert s-a născut la București în data de 6 iulie 1890, din părinți de origine germană. A studiat în seminarul arhiepiscopal din București și la Universitatea din Innsbruck, unde a fost hirotonit preot în data de 15 iulie 1916. A activat în parohia Popești-Leordeni (1919-1924), iar apoi în parohia Karamurat (1925-1931), în prezent comuna Mihail Kogălniceanu din județul Constanța.\n\nJoseph Schubert a îndeplinit în perioada 1932-1951 funcția de paroh al Catedralei „Sf. Iosif” din București. S-a remarcat ca promotor al virtuții, activ în centrele de formare din parohia sa bucureșteană. Tot la București a fondat centre de asistență socială pentru săraci, precum și revista „Buletinul Parohial”.\n\nAdministrator apostolic și episcop \nÎn data de 24 mai 1950 a fost numit administrator apostolic al Arhidiecezei de București. Gerald Patrick Aloysius O'Hara, arhiepiscop și pro-nunțiu apostolic în România, l-a consacrat episcop pe Joseph Schubert în Catedrala „Sf. Iosif” din București în data de 30 iunie 1950.\n\nNunțiatura Apostolică în România a fost închisă la 5 iulie 1950, iar ultimul diplomat, pro-nunțiul O'Hara, silit să părăsească țara.\n\nÎn aceste condiții, în noaptea de 19 noiembrie 1950, episcopul Joseph Schubert l-a hirotonit episcop pe Alexandru Todea (viitor cardinal), în baptisteriul Catedralei „Sf. Iosif” din București.\n\nȘeful Securității, generalul Gheorghe Pintilie, stabilise ca episcopul clandestin Iosif Schubert și alți clerici să fie arestați deja pe data de 18 decembrie 1950. Într-un raport al Securității se evidențiază că „totuși nu s-a trecut la reținerea lor, întrucât nu exista material suficient pentru a putea trece la cercetare”. Astfel s-au luat măsuri de către Direcția a 3-a să se strângă material suficient, ca să poată să fie reținuți și cercetați toți. Lui Schubert autoritățile comuniste i-au atribuit rolul unei „cârtițe” a Vaticanului în România.\n\nÎn data de 17 februarie 1951 episcopul Schubert a fost arestat. Ulterior au fost arestați toți urmașii desemnați de el: Hieronymus Menges, Mathias Pojar, Johann Baltheiser și Xaveriu Heider.\n\nDetenția \nDupă arestarea sa pe 17 februarie 1951 a fost judecat în lotul spionilor Vaticanului, alături de episcopii Augustin Pacha și Adalbert Boroș și de alți preoți și a fost condamnat la închisoare pe viață. A efectuat 14 ani de închisoare, trecând prin închisorile de la Sighet, Oradea (1954-1956), Aiud, Pitești (1957-1960), Dej și Gherla, fiind eliberat printre ultimii deținuți, la 4 august 1964. Nu i s-a permis să se întoarcă la București. \n\nDin 1964 până în 1969 a trăit cu domiciliu obligatoriu în localitatea Timișu de Sus din județul Brașov. La conducerea de facto a Arhidiecezei de București s-a aflat Francisc Augustin, un colaborator al Securității care descria situația Bisericii Catolice din România în mod favorabil, așa cum i se cerea din partea regimului. Episcopul Schubert a trăit retras la Timișu de Sus, ducând o viață de asceză și rugăciune, departe de privilegiile celor agreați de statul totalitar. În anul 1965 clericul Francisc Augustin a fost ales membru în Marea Adunare Națională.\n\nNoua Ostpolitik, adică modificarea și flexibilizarea politicii Vaticanului față de Blocul Răsăritean după ce liderul sovietic Nikita Hrușciov începuse să promoveze ideea „coexistenței pașnice” a blocurilor, a avut loc în timpul pontificatelor papilor Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea. Aceștia au mizat pe dialogul diplomatic, sperând ca astfel se vor crea facilități practice pentru viața religioasă și pentru normalizarea activității pastorale în statele comuniste.\n\nEliberarea \n\nDupă ce Vaticanul a renunțat la excomunicarea comuniștilor și a simpatizanților lor (inclusiv a celor din rândurile clerului), martirii supravietuițori au devenit personaje stingheritoare pentru noua politică. Episcopul Joseph Schubert a primit la sfârșitul anilor 1960 un pașaport de plecare definitivă din România. Înainte de plecare episcopul Áron Márton de Alba Iulia l-a sfătuit să se deplaseze cât mai curând la Roma, pentru a-l informa pe papa Paul al VI-lea despre situația catolicilor din România. Episcopul Schubert a primit sfatul ca pe o mare datorie de conștiință.\n\nLa 24 ianuarie 1969, deja foarte bolnav, a plecat din România la München. În data de 8 februarie a ajuns la Roma. Acolo s-a întâlnit cu episcopul greco-catolic Vasile Cristea, cu monseniorul Pamfil Cârnațiu de la Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun, cu nunțiul extraordinar Agostino Casaroli, cu monseniorul Giusseppe Chelli și alte personalități ale Curiei Romane, cărora le-a făcut o amplă și amănunțită descriere a situației, cu oprire specială asupra Bisericii Române Unite. Urmărea cu tot dinadinsul să poată vorbi personal cu papa Paul al VI-lea. În 19 februarie 1969 s-a prezentat la audiența publică, ocazie cu care papa s-a interesat de soarta lui și i-a fixat audiență particulară pentru 22 februarie. Audiența a durat 45 de minute. El l-a rugat stăruitor pe papă ca sub nici un motiv să nu-i uite pe greco-catolicii din România și Biserica Română Unită, căci ar fi o gravă eroare istorică pentru care posteritatea ar acuza Sfântul Scaun cu mare asprime.\n\nTotodată l-a rugat, ca recompensă și încurajare, să-i promoveze pe episcopul Iuliu Hossu din Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică și pe Márton Áron din Biserica Romano-Catolică, drept cardinali. Papa i-a exprimat episcopului Schubert recunoștință, mulțumiri și omagii pentru fidelitatea în credință și multă mângâiere pentru a putea suporta boala și oboseala.\n\nS-a întors în Germania, unde a murit în data de 4 aprilie 1969, în ziua de Vinerea Mare. A fost înmormântat în cripta episcopilor din Domul din München, slujba funerară celebrând-o cardinalul german Julius Döpfner în data de 9 aprilie 1969, în prezența nunțiului Corrado Bafile și a numeroși clerici romano-catolici exilați din România.\n\nReabilitatea post-mortem\n\nÎn anul 1991 unul din supraviețuitorii celor condamnați în „lotul spionilor Vaticanului”, Adalbert Boroș, a formulat o cerere de anulare a sentinței din 1951 și de reabilitare a celor condamnați. După numeroase tergiversări, justiția română a anulat în data de 19 martie 1997 sentința din 1951, episcopul Joseph Schubert numărându-se între cei reabilitați.\n\nNote\n\nBibliografie \n Hieronymus Menges, Joseph Schubert. 1890-1969, Salesianer-Buchdr., Ensdorf, 1971\n Ioan Ploscaru, Lanțuri și Teroare, Editura Signata, Timișoara, 1993.\n William Totok, Episcopul, Hitler și Securitatea. Procesul stalinist împotriva »spionilor Vaticanului« din România, Editura Polirom, Iași, 2008.\n William Totok, Securitatea și Vaticanul, In: „Magazin istoric”', anul XLVI, nr. 8 (545), august 2012, pp. 9–13.\n William Totok, Securitate und Vatikan, In: „Horch und Guck”, anul 21, nr. 76, 2/2012, pp. 52–55.\n\nLegături externe \n Documente legate de procesul din 1951, în: Halbjahresschrift hjs-online \n William Totok, „Episcopul, Hitler și Securitatea“ (I), in: Observator cultural, Nr. 252-253/ 21 decembrie 2004 - 3 ianuarie 2005 \n (II) în: Nr.254-255/4 ianuarie 2005 - 17 ianuarie 2005 \n William Totok, Procesul lotului Augustin Pacha din 1951, Deutsche Welle, 10 august 2004. Accesat la 1 septembrie 2023. \n Mircea Rusnac, Procesul intentat conducătorilor bisericii catolice \n\nNașteri în 1890\nNașteri pe 6 iulie\nDecese în 1969\nDecese pe 4 aprilie\nEpiscopi romano-catolici români\nPreoți victime ale regimului comunist din România\nBucureșteni\nAdministratori apostolici ai Arhidiecezei de București\nPersoane reabilitate\nDeținuți politici români\nPersecutați de către organele de stat ale României comuniste\nPrizonieri ai închisorii de la Aiud\nRomâni expatriați în Germania" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Ion Cristoiu?" }, { "from": "assistant", "value": "Ion Cristoiu () este un jurnalist, scriitor, analist politic român și o figură controversată ca persoană publică românească datorită implicării sale în anii din perioada comunista ca turnător la Securitate potrivit CNSAS, informatorul cu nume de cod „Coroiu”. În prezent este editorialist la cotidianul Evenimentul Zilei.\n\nStudii\nIon Cristoiu a studiat la liceul din orașul Panciu, iar mai apoi a urmat cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în 1971.\n\nActivitate profesională\n\nCronologie\n1971: asistent universitar\n1971–1980: editor și director adjunct la Viata Studențească\n1980–1983: editor Scînteia tineretului și șef pe departamentul Cultură, morală și reportaje\n1983–1989: editor la magazinele Teatru și Secvența\n1990: director la Express Magazin\n1990–1992: director la săptămânalul Zig-Zag\n1992–1997: director la cotidianul Evenimentul Zilei\n1997–1998: editorialist la cotidianul Național\n1998–1999: director la cotidianul Cotidianul\n1999–2000: director la cotidianul Azi\n2003: director al postului Realitatea TV\n2004–2006: editorialist la Jurnalul Național\n2006–2008: invitat permanent Sinteza zilei cu Mihai Gâdea (Antena 3)\n2006–2008: moderatorul emisiunii Zig-Zag (Antena 3)\n2007–2009: moderatorul emisiunii Ora presei (Antena 2)\n\nJurnalism\nIon Cristoiu debutează ca gazetar încă din perioada studenției în 1968 la Viața Studențească. Pentru o scurtă perioadă 1971-1974 părăsește această meserie revenind în breaslă în anul 1974 ca redactor șef adjunct la același ziar. Tot în această perioadă devine redactor șef adjunct și la revista Amfiteatru. În 1979 Ion Cristoiu este numit redactor șef adjunct la Scînteia tineretului pe domeniul cultură și coordonează Tineretul Liber și Secvența. Publică în S.L.A.S.T., Suplimentul literar al Scânteii Tineretului.\n\nÎn urma unor conflicte avute cu conducerea publicației Scînteia tineretului, în 1986 este mutat disciplinar la secția Agrară, până în 1987 când este numit redactor șef la revista Teatru, în această funcție îl găsesc evenimentele din 1989.\n\nLa cererea ministrului culturii postdecembrist Andrei Pleșu, ca toți lucrătorii din perioada comunistă să-și dea demisia din funcțiile ocupate în acea perioadă, Ion Cristoiu răspunde acestei cereri și își dă demisia din toate funcțiile anterioare.\n\nÎn 1990 sub conducerea lui Ion Cristoiu apar 3 publicații Expres Magazin, primul ziar privat din România ziarul Observator și Zig Zag. Ultima publicație reușește să ajungă la un tiraj de 600.000 de exemplare, un record pentru acea perioadă.\n\nDupă ce demisionează de la conducerea săptămânalului Zig Zag, în 1992 pune bazele ziarului Evenimentul zilei, cotidian considerat deschizătorul presei românești de după 1989. După ce părăsește Evenimentul Zilei, Ion Cristoiu este colaborator la mai multe publicații, printre care: Național, Cotidianul, Azi și Monitorul de București.\n\nÎn 9 decembrie 2002 Ion Cristoiu a preluat conducerea postului de știri Realitatea TV acționar principal în acea perioadă fiind Silviu Prigoană. În 10 iunie 2003 jurnalistul își depune demisia deoarece nu a dorit să îndeplinească cererile conducerii și anume să concedieze 100 de angajați din totalul celor care lucrau în acel moment la Realitatea TV.\n\nEmisiuni de televiziune \n,,Zig zag\" , la Antena 3 din 28 octombrie 2009\n\n„Ultimul cuvânt”, la B1 TV, din 29 august 2011.\n\nControverse \nIon Cristoiu este jurnalistul care a plătit cea mai mare sumă în perioada postdecembristă pentru articolele sale, 650.000.000 lei. Prima condamnare a jurnalistului Ion Cristoiu la plata unor daune morale în valoare de 400.000.000 lei, a avut drept motiv un pamflet scris de acesta la adresa Gabrielei Adameșteanu, în ziarul Ziua în anul 2000. Deși inițial jurnalistul trebuia să plătească o sumă mult mai mică, în ianuarie 2001 un complet format din trei judecători, a hotărât să mărească suma la 400.000.000 lei.\n\nO altă condamnare a avut ca obiect un editorial publicat în ziarul Ziua în anul 2000. În cadrul editorialului, Ion Cristoiu a afirmat despre Cristian Mititelu, director al secției române a BBC World , că „este cel demascat în 1992, de către Sorin Roșca Stănescu, ca fiind fost securist”. Pentru această frază instanța a hotărât pe 9 iunie 2004 că Ion Cristoiu i-a adus prejudicii morale lui Cristian Mititelu și a decis ca jurnalistul să plătească suma de 250.000.000 lei drept reparație morală. După părerea avocatei lui Ion Cristoiu, Graziela Bârlă, prin acest proces s-a vrut pedepsirea jurnalistului Ion Cristoiu.\n\nColaborare cu Securitatea - nume de cod „Coroiu” \nCorneliu Vadim Tudor în anul 2008 relata public că domnul Ion Cristoiu \"A fost mai mult decât turnător, a fost sursă\" , senatorul declara că Ion Cristoiu l-a turnat la Securitate sub numele de cod \"Coroiu\". Vadim spunea că acest lucru rezulta dintr-o filă a dosarului său de Securitate aflat la CNSAS. \n\nMădălin Hodor, istoric și cercetător român, a relatat în revista Revista 22 , în 2018, un document ținut în secret pentru publicul larg mai mult de 11 ani. Un document, cu 204 colaboratori ai Securității, ascunse de CNSAS, desecretizate din 2007 în care potrivit Consiliului Național pentru Studiul Arhivelor Securității, Ion Cristoiu apare în baza de date atât în Indexul colaboratorilor, în fișierul SIE (Foreign Intelligence Service România) număr 41448, cât și în indexul de urmăriri, de două ori, ca scriitor, cu un nume conspirativ la „Coroiu”, 1987, și în calitate de redactor-șef adjunct la „Scînteia tineretului”, în atenția Securitatea Municipiului București (abreviat SMB), 1983, 1984 . \n\nCercetătorul a acordat un interviu unei alte reviste Newsweek România tot în 2018, unde care a vorbit despre faptul că jurnalistul este menționat, ca sursă „Coroiu”, în documente din arhivele fostei Securități , agenția de poliție secretă a Republica Socialistă România din regimul comunist, una dintre cele mai mari forțe de poliție secrete din Blocul Estic din Partidul Comunist Român (PCR), mai precis Poliția politică și de cenzură în România comunistă care printre altele se ocupa și de arestările în miezul nopții, bătaia, tortura și violul fetelor și femeilor deținute .\n\nProcesul lui Ion Cristoiu împotriva lui Mădălin Hodor \nIon Cristoiu l-a acționat în judecată pe istoricul CNSAS, Mădălin Hodor, după ce acesta a acordat revistei Newsweek România un interviu în care vorbea despre faptul că jurnalistul este menționat în documente din arhiva fostei Securități, ca sursa „Coroiu”. \n\nIstoricul și cercetătorul Mădălin Hodor, dat în judecată de Cristoiu după ce a publicat o listă cu foști colaboratori ai Securității în care apărea și numele ziaristului, a cerut instanței să solicite de la CNSAS o serie de documente din arhiva instituției. Potrivit răspunsului CNSAS, Ion Cristoiu figurează în baza de date, atât în Indexul de colaboratori, în dosarul SIE (Serviciul de Informații Externe) 41448, cât și în Indexul de urmăriți, de două ori, ca scriitor, cu nume conspirativ TO „Coroiu”, anul 1987, și ca redactor-șef adjunct la „Scînteia Tineretului”, în atenția SMB (Securitatea Municipiului București), anii 1983, 1984.\n\nLa 18 aprilie 2019, Judecătoria Sectorului 3 a respins acțiunea intentată de jurnalist împotriva istoricului CNSAS.\n\nApelul declarat de jurnalistul Ion Cristoiu împotriva sentinței date de prima instanță a fost respins de către magistrații Tribunalului București prin decizia definitivă din 28 noiembrie 2019.\n\nPe 19 aprilie 2018, lui Mădălin Hodor i-a fost suspendată acreditarea de cercetător al CNSAS „în conformitate cu prevederile art. 39 alin. 7 din Hotărârea nr. 2 din 18.12.2008, privind adoptarea regulamentului de organizare și funcționare al CNSAS, conform căruia «Colegiul CNSAS poate retrage acreditarea cercetătorilor care utilizează documentele puse la dispoziție în alte scopuri decât cele exclusive științifice»”, acest lucru înseamnând că informațiile obținute de cercetători din arhiva CNSAS pot fi folosite în articole de presă, în cărți, în studii, în conferință, în teze de licență sau de doctorat. 9 din cei 11 membri ai colegiului CNSAS au votat suspendarea: Constantin Buchet – președintele CNSAS, Valentin Blănaru, Dinu Zamfirescu, Sulfian Barbu, Ladislau Csendes, Cazimir Ionescu, Cătălin Precul, Alexandra Toader și Nicolae Vuvrea.\n\nOperă\nPersonaje de rezervă, (1985)\nLumea literaturii, (1986)\nPovestitorii, (1988)\n Punct si de la capat (1991)\nUn pesimist la sfârșit de mileniu (1999)\nSingur împotriva tuturor\n Seria Istoria ca telenovelă:\nIstoria ca telenovelă, vol 1 (2003)\nIstoria ca telenovelă, vol 2 (2003)\nDe la o lovitură de stat la alta (2006)\nLumea văzută de un român rupt în fund \nDe la dosarele Legiunii la dosarele Securității (2006)\n „O lovitură de stat prost mascată” (2010)\n „Adevărata moarte a lui Carol al II-lea” (2011)\n „Agentul CIA cu talpa ruptă” (2012), proză satirică\n Dușmanul de clasă, de la caricatură la plutonul de execuție, 2012,\n \"Decembrie 1989: Un talmeș-balmeș bine regizat\", 2021\n\nDistincții \n Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR), unde și fostul președinte al României, Traian Băsescu, a fost primit ca membru, de asemenea fără să se știe care ar putea fi meritele științifice în baza cărora s-a făcut aceasta. În perioada comunistă, în aceeași instituție au fost făcuți membri și Nicolae Ceaușescu împreună cu soția acestuia, Elena Ceaușescu, tot fără a se ști care erau fundamentele științifice ale acestor nominalizări.\n\nNote\n\nLegături externe \n http://jurnalul.ro/autor/ion-cristoiu.html\n http://www.evz.ro/author/ion.cristoiu\n POVEȘTI INEDITE DIN VIAȚA GAZETARULUI: „Mica Românie” a lui Cristoiu | VIDEO, 27 octombrie 2012, Vlad Teodorescu, Evenimentul zilei\n PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA - Ion Cristoiu, marcă notorie și înregistrată, 26 septembrie 2008, Gabriela Antoniu, Jurnalul Național\n VIDEO Ion Cristoiu: Cum a ajuns taică-meu la Cotul Donului , Ion Cristoiu, 29 iunie 2011, Historia\n\nInterviuri\n\n ION CRISTOIU: O relatie de iubire este una de putere , 6 iulie 2010, Daniel Capatos, Revista Tango\n Ion Cristoiu: „Nu reușesc să renunț la condiția de vedetă“, 19 decembrie 2010, Adevărul\n Ion Cristoiu, atac dur la părintele FSN: \"Iliescu a inventat Revoluția ca să-și ascundă morții!\", 23 decembrie 2011, Vlad Teodorescu, Evenimentul zilei\n VERDE-N FAȚĂ / Ion Cristoiu: Sper să prind și prăbușirea capitalismului, și revenirea comunismului , 24 noiembrie 2008, MARIUS TUCĂ, Jurnalul Național\n ION CRISTOIU - \"Sunt născut gazetar”, Dia Radu, Formula AS - anul 2012, numărul 1030\n INTERVIU: Ion Cristoiu: În ultimii 20 de ani a scăzut drastic valoarea jurnalistului ca profesionist, 22 decembrie 2009, Mediafax\nINTERVIU: Ion Cristoiu, la 51 de ani. De presă. Cum a dormit o zi în Parcul Herăstrău pentru un articol, 15 iulie 2018, ȘTIRIPESURSE.RO. Interviu realizat de Mihai Cistelican.\n\nNașteri în 1948\nAbsolvenți ai Universității Babeș-Bolyai\nAnaliști politici români\nEditorialiști români\nJurnaliști români în viață\nMembri ai Academiei Oamenilor de Știință din România\nOameni din județul Vrancea\nScriitori români în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pIoan Duma?" }, { "from": "assistant", "value": "Ioan Duma (n. 5 noiembrie 1896, Valea Mare, județul Bacău – d. 16 iulie 1981, Târgu Jiu) a fost un cleric romano-catolic franciscan minorit, care a fost consacrat în clandestinitate la data de 8 decembrie 1948 ca episcop titular de către pro-nunțiul apostolic Patrick Gerald O`Hara.\n\nBiografie \nIoan Duma s-a născut la data de 5 noiembrie 1896 în satul Valea Mare din comuna Faraoani (județul Bacău). Studiile primare le-a făcut în localitatea natală. În anul 1914 a intrat ca elev la Seminarul Franciscan de la Hălăucești (județul Iași). În perioada anilor 1914-1916, în timpul primului război mondial, lucrează ca sanitar în cadrul armatei.\n\nLa data de 4 octombrie 1919, face profesiunea religioasă la Hălăucești, devenind călugăr franciscan. După primul război mondial și-a continuat studiile de teologie la Roma. A fost hirotonit preot romano-catolic franciscan la data de 22 iunie 1924, la Roma și este repartizat ca preot vicar la parohia Săbăoani din județul Neamț.\n\nLa 30 septembrie 1925 preotul Ioan Duma a fost numit vicar parohial la Hălăucești (jud. Iași), fiind în același timp profesor și director la Seminarul Franciscan din Hălăucești. La data de 10 februarie 1928 a fost transferat în calitate de vicar parohial la Galați, devenind după doi ani paroh al Parohiei Romano-Catolice din Galați, rămânând aici până în anul 1949, când a fost arestat. Pr. Ioan Duma a editat revista \"Curierul Parohiei Romano-Catolice Galați\" și a construit monumentul închinat sfântului Anton de Padova, în partea stângă a intrării în biserică (1934).\n\nÎn anul 1940, pe când era încă tânăr preot, Ioan Duma a scris în întregime cu mâna sa și a pregătit pentru tipărire lucrarea \"Puterea mare a rugăciunii\" a sfântului Alfons Maria de Liguori, care a fost tradusă de Societatea de Lectură „Sf. Bonaventura” din Luizi Călugăra sub denumirea Puterea cea mare a rugăciunii. Din cauza izbucnirii războiului, a refugiului și apoi a persecuțiilor comuniste ce au fost dezlănțuite asupra Bisericii, ordinelor și congregațiilor religioase, nu s-a putut tipări această carte. A fost ascunsă împreună cu alte cărți ale episcopului Ioan Duma și păstrată de diferite persoane de încredere, fiind tipărită abia în anul 2003.\n\nConsacrarea ca episcop și prigoana \nÎn perioada de după preluarea puterii de către regimul comunist (1948), problema clerului a devenit foarte stringentă atât pentru Dieceza de Iași, ca de altfel pentru întreaga Biserică Catolică din România. De aceea, unii episcopi au propus ca unii din tinerii vrednici de taina Preoției să fie consacrați în clandestinitate ca episcopi, beneficiind de favoruri speciale din partea papei Pius al XII-lea și prin mijlocirea nunțiului apostolic.\n\nMonseniorul Ioan Duma a fost numit de papa Pius al XII-lea episcop titular de Iuliopolis (Giuliopoli), pentru Dieceza de Iași, la 16 noiembrie 1948. A fost consacrat ca episcop la data de 8 decembrie 1948, în capela Nunțiaturii Apostolice din București, de către pro-nunțiul apostolic Patrick Gerald O`Hara. Consacrarea a fost secretă și fără asentimentul guvernului român, de aceea nu a fost recunoscută public și nici nu a figurat în statisticile oficiale.\n\nAutoritățile comuniste au intrat însă în posesia listei cu episcopii consacrați în secret de către Nunțiatura Apostolică. Astfel, episcopul Ioan Duma, OFMConv., este arestat în anul 1949 și condamnat la trei ani de închisoare, fiind închis la penitenciarele Popa Șapcă și Jilava. După eliberare, vine la Iași, dar este rearestat la 22 septembrie 1951 și condamnat la 25 de ani de închisoare în data de 5 octombrie 1951. I s-a redus pedeapsa la 4 ani: 3 ani fiind deținut în închisoarea Popa Șapcă din Timișoara și încă un an până la punerea sa în libertate la închisorile Jilava și Sighet. La data de 23 septembrie 1955 episcopul Ioan Duma a fost eliberat din închisoare și i s-a impus domiciliu obligatoriu, fiind supravegheat permanent de către autorități.\n\nLa 7 octombrie 1955 episcopul Duma a fost numit preot ajutător la Iași. Fiind considerat periculos, este transferat la 27 noiembrie 1956 ca preot-paroh (cu domiciliu obligatoriu) în satul Mihail Kogălniceanu (județul Constanța). Din data de 15 aprilie 1959 episcopul Ioan Duma a fost numit paroh (cu domiciliu obligatoriu) în municipiul Târgu Jiu, județul Gorj. Aici a păstorit ca preot-paroh timp de 22 ani până la data de 1 iunie 1981, când s-a pensionat pentru limită de vârstă.\n\nA participat la Sinodul Episcopilor de la Roma din 11 noiembrie 1971, întâlnindu-se cu acest prilej cu papa Paul al VI-lea. După cum susține nepotul episcopului, autoritățile comuniste i-au spus inițial lui Ioan Duma că nu sunt locuri libere în avion pentru el, episcopul a comunicat aceasta Vaticanului și Papa i-ar fi pus la dispoziție avionul său privat pentru a ajunge la Roma.\n\nEpiscopul Ioan Duma, OFMConv. a decedat la data de 16 iulie 1981 (la vârsta de 85 ani), în municipiul Târgu Jiu (județul Gorj) și a fost înmormântat în cavoul din cimitirul satului natal Valea Mare la 21 iulie 1981. Cu această ocazie, Sfântul Scaun a făcut public faptul că Ioan Duma fusese hirotonit ca episcop în secret.\n\nLa data de 29 mai 2003, în prezența episcopilor Petru Gherghel și Anton Coșa, a fost inaugurat în satul Valea Mare un monument intitulat „Altarul recunoștinței”, dedicat cinstirii memoriei Episcopului Ioan Duma, OFMConv., și a eroilor comunei. Monumentul este înalt de peste 10 metri, este placat în totalitate cu marmură (donată de deputatul PD Adrian Videanu) și are forma unui crucifix într-o carte deschisă, pe una din file fiind portretul în bronz al episcopului Ioan Duma și pe cealaltă fiind încrustate numele celor 106 eroi din cele două sate. Inițiativa construirii acestui monument aparține Fundației „Episcop Ioan Duma”, care a contribuit și financiar la realizarea sa.\n\nNote\n\nLegături externe \n Catholic Hierarchy - Bishop Ioan Duma, O.F.M. Conv. †\n Personalități ale satului Valea Mare - Episcopul Ioan Maria Duma\n\nNașteri în 1896\nDecese în 1981\nEpiscopi romano-catolici români\nOameni din județul Bacău\nPreoți victime ale regimului comunist din România\nFranciscani români\nVictime ale regimului comunist din România" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Sâlha?" }, { "from": "assistant", "value": "Sâlha (1924: Silha) a fost un sat din Banat care astăzi este inclus în localitatea Coșteiu.\n\nIstoric\n\nLa anul 1849, murind preotul paroh din Sâlha, Ioan Murariu, când văzu bisericuța mică, făr nici un fel de podoabe, puțini oameni la biserică și fără nici o atenție la slujbele religioase se întristă mult. Era obișnuit să servească la biserici pompoase, cu odăjdii scumpe, a fost 2 ani cantor la biserica macedo-română din Parța, apoi 16 ani diacon și Învățător la Caransebeș. S-a întrista dar nu s-a descurajat. Purta singur evidența veniturilor și cheltuielilor bisericești neavând încredere în epitrop. Când a venit în Sâlha la 1849 a găsit un capital de 247 florini la finea anului 1850, capitalul era de 600 florini. După venirea sa, observă pe credinciosul Ioan Luminosu (care era crâsnic) bunicul actualului crâsnic Ioan Petrișor si tatăl fostului crâsnic Dimitrie Luminosu, om cu mare dragoste față de biserică și-l pune epitrop, cu ajutorul acestuia spori capitalul bisericii, an de an. La 1853 a ajuns la 1263 florini, apoi la 1858 la 4000 florini, la 1864 la 5400 florini. La anul 1864, credinciosul Nicolae Bărbulescu, om foarte ambițios, care era singurul jude comunal, voia cu orice preț să ajungă epitrop în locul lui Ioan Luminosu și îi succese (reuși). Se spune despre acest om că era cu stare bună, ambițios din fire, fără știință de carte, abia știa să-și scrie numele, dar Înzestrat din naștere cu istețime naturală, a știut să-și câștige trecere în fața domniei și orice își punea în minte îi reușea. Poporul care l-a ales epitrop avea încredere în el și nu s-a înșelat căci și-a dat un mare interes pentru zidirea bisericii. \n \nPână la anul 1866 înmulți capitalul de 5400 florini la 6000 de florini. În anul 1866 N. Bărbulescu cu vreo 10 -12 oameni fruntași si încrezuți ai lui, porni la începerea pregătirilor pentru zidirea bisericii. Episcopul Ioan Popasu fiind înștiințat de intenția Sâlhenilor de a zidi biserica, le interzise sa înceapă lucrul până nu vor avea capitalul de 7000 florini cât costa aproximativ biserica, iar pe epitropul N. Bărbulescu îl amenință cu temnița dacă va sparge biserica veche.\n\nBibliografie\nManuscris al bisericii parohiale ortodoxe Sâlha, scris de preotul paroh Ioan Munteanu\n\nLegături externe \nAnuarul Socec al Romaniei Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca Congresului S.U.A.\n\nAșezări dispărute din Banat" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Jacky Ickx?" }, { "from": "assistant", "value": "Jacky Ickx () este un fost pilot belgian de curse care a câștigat Cursa de 24 de ore de la Le Mans de șase ori și a obținut opt victorii și 25 de podiumuri în Campionatul Mondial de Formula 1, printre altele. Ickx a deținut mult timp recordul de victorii în Cursa de 24 de ore de la Le Mans, recordul său fiind doborât de Tom Kristensen în 2005, când acesta a obținut cea de-a 7-a victorie. De asemenea, a câștigat Campionatul Can-Am în 1979 și Raliul Paris-Dakar din 1983.\n\nBiografie \nFormat în motociclism, se dedică apoi curselor auto. Debutează foarte tânăr în Campionatul Mondial de Formula 1, la Marele Premiu al Germaniei din 1966; concurează până în 1979 participând în 119 curse de Mare Premiu, obținând 8 victorii, 13 de pole position-uri, 14 tururi rapide și 4 hat trick-uri. De asemenea, a participat la 16 curse non-campionat, câștigând trei. Vicecampion mondial în 1969, cu echipa Brabham, și în 1970 cu Ferrari, este considerat unul dintre cei mai buni piloți care nu au câștigat vreodată titlul mondial.\n\nIckx este cel mai bine cunoscut pentru versatilitatea sa, ceea ce i-a permis să triumfe în diferite discipline: în 1979 a fost campion al Can-Am cu Lola, în 1982-1983 este campion mondial de anduranță, în timp ce în 1983 a câștigat Raliul Paris-Dakar. Numele său rămâne în mod special legat de Cursa de 24 de ore de la Le Mans, câștigând de 6 ori întrecerea în decurs de trei decenii, cu mașini foarte diferite; el a câștigat, de asemenea, 6 Ore de la Daytona în 1972, și de două ori Cursa de 12 ore de la Sebring (1969 și 1972).\n\nFiul lui, Jacques, fratele lui, Pascal, și tatăl lui, Vanina, au fost și sunt de asemenea piloți.\n\nNașteri în 1945\nPiloți belgieni\nPiloți de Formula 1\nRaliul Dakar\nPiloți de curse auto\nBelgieni" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Jacques Laffite." }, { "from": "assistant", "value": "Jacques Laffite, (n. 21 noiembrie 1943) este un fost pilot de Formula 1 francez care a participat în competițiile acestui sport între anii 1974 și 1986.\n\nNașteri în 1943\nPiloți francezi\nOameni în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Luigi Musso?" }, { "from": "assistant", "value": "Luigi Musso () a fost un pilot de Formula 1, decedat în urma unui accident suferit în timpul Marelui Premiu al Franței din 1958.\n\nNașteri în 1924\nDecese în 1958\nDecese în Formula 1\nPiloți italieni" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Maurice Trintignant." }, { "from": "assistant", "value": "Maurice Trintignant () a fost un pilot de Formula 1, unchiul actorului francez Jean-Louis Trintignant.\n\nNașteri în 1917\nDecese în 2005\nPiloți francezi" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Luigi Villoresi?" }, { "from": "assistant", "value": "Luigi Villoresi, (n. 16 mai 1909 - d. 23 august 1997) a fost un pilot italian de Formula 1.\n\nNașteri în 1909\nDecese în 1997\nPiloți italieni" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Anthony Davidson." }, { "from": "assistant", "value": "Anthony Davidson (n. 18 aprilie 1979) este un pilot britanic de curse auto, fost pilot de Formula 1.\n\nCariera\n\nÎnainte de Formula 1\n\nDavidson și-a făcut debutul în karting în 1987, concurând în diverse competiții. În 1994 a devenit campion de junior al Marii Britanii la karting, repetând performanța în 1995, iar în 1996 a fost vicecampion european la karting, de această dată la seniori.\n\nCel mai bun sezon al său în karting a fost 1997 când a devenit campion asiatic și a terminat pe locul secund în campioantul Oceaniei. În 1998 a terminat pe locul trei în campioantul nord-american, înainte de a-și face debutul în Formula Ford în 1999, an în care a participat pentru ultima dată în karting, reușind locul secund în campioantul național al Italiei.\n\nPerformanțele bune din karting au continuat și în 1999, când a câștigat seria de iarnă a acestui campionat dar și Festivalul de Formula Ford de la Brands Hatch.\n\nÎn 2000 ocupă locul secund în Formula Ford, câștigând pentru a doua oară succesiv Festivalul Formula Ford. La finalul anului este premiat de McLaren și Autosport, fiindu-i decernat titlul de \"Cel mai bun tânar pilot al anului\", titlu care i-a dat dreptul unui test cu un bolid de Formula 1 McLaren.\n\nÎn 2001 promovează în Formula 3, campioantul britanic, acolo unde termină sezonul pe locul secund, după colegul său de echipă, japonezul Takuma Sato. Davidson s-a revanșat în campioantul european pe care l-a câștigat. O altă victorie importantă a venit în Marele Premiu de Formula 3 de la Pau.\n\nÎn Formula 1\n\nÎn 2002 este cooptat de echipa BAR ca și pilot de teste, dar în Marele Premiu al Ungariei își face debutul în Formula 1, concurând pentru Minardi. După ce a concurat cu aceeași echipă și în Belgia, s-a întors la sarcina sa de la BAR pe care a îndeplinit-o cu brio până în 2005 când l-a înlocuit pentru o cursă pe Takuma Sato.\n\nÎn 2006 a semnat un contract de pilot de teste cu Honda F1, dar părăsește echipa după un singur an pentru a semna cu Super Aguri.\n\nCariera în Formula 1\n\nLegături externe\n\n \n \n Informații statistice \n\nNașteri în 1979\nBritanici în viață\nEnglezi în viață\nPiloți britanici\nPiloți de curse auto\nPiloți de Formula 1" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Sauber?" }, { "from": "assistant", "value": "Sauber F1 Team a fost o echipă de Formula 1. A debutat în sub numele de Sauber concurând sub acest nume până în când, pe structura acestei echipe, s-a fondat în echipa BMW Sauber. La sfârșitul sezonului echipa a fost revândută lui Peter Sauber dar a concurat în sezonul tot sub numele de BMW Sauber, dar sub steag din Elveția, după revenind la numele inițial până în , când echipa și-a schimbat numele în Alfa Romeo Racing începând cu sezonul din .\n\nIstoric\n\nParteneriate cu mai multe companii (1993-2005)\nÎn 1993, proprietarul elvețian de mașini, Peter Sauber, și-a văzut visul împlinit când echipa sa Sauber a fost admisă în Formula 1. În cele din urmă, proprietarul popular a avut o mașină de Formula 1 cu numele său stropit pe părțile laterale. Pe 14 martie 1993, cele două mașini de curse Sauber C12, conduse de Karl Wendlinger și JJ Lehto, au fost ferme pe grila Marelui Premiu din Africa de Sud. Cu două puncte în Campionat pentru locul cinci revendicat de șoferul finlandez (Lehto), anul acesta de debut s-a dovedit a fi un succes apreciat.\n\nÎn perioada anilor și , Sauber a fost echipa de lucrări pentru producătorul de motoare Ford. Contractele semnate cu Red Bull și Petronas în 1995 au constituit o bază solidă care a permis echipei elvețiene să se stabilească în Formula 1. 1995 a adus primul podium al echipei cu Heinz-Harald Frentzen în Sauber C14, obținând locul trei în Marele Premiu al Italiei la Monza.\n\nDin 1997 până în 2005, mașinile au fost alimentate de motoarele Ferrari cu Petronas în calitate de Sponsor pentru titlu. În 2001, Sauber a obținut locul al patrulea în Campionatul Mondial al Constructorilor cu debutantul Kimi Räikkönen.\n\nÎn același an, Sauber a făcut demersuri în ceea ce privește dezvoltarea tehnică a propriilor sale facilități. Compania a fost redenumită Sauber Motorsport AG și a început construcția tunelului eolian. Inaugurarea tunelului eolian de ultimă generație a avut loc în decembrie 2003 și a continuat în primăvara anului 2004. Odată cu noua instalație în funcție și perseverența Sauber, interesul BMW a fost stârnit. Producătorul auto, care a fost implicat în Formula 1 cu Williams F1 din 2000, a fost dornic să-și înființeze propria echipă. Pe 22 iunie 2005, BMW și-a anunțat achiziția unui pachet majoritar în echipa elvețiană, iar echipa a devenit o echipă completă - BMW Sauber F1 Team.\n\nEchipa independentă (2010-2017)\nÎn urma unui început provocator al sezonului , BMW și-a anunțat retragerea din Formula 1 la sfârșitul sezonului. La sfârșitul anului 2009, Peter Sauber a ajuns la un acord de a-și cumpăra compania de la BMW, începând încă un nou capitol din povestea echipei.\n\nSauber a intrat în cel de-al 40-lea sezon în motorsport în 2010, cu Ferrari înapoi ca furnizor de motoare și noi șoferi Kamui Kobayashi și Pedro de la Rosa în monoposturi.\n\n a fost un an foarte bun pentru echipa Sauber F1, cu patru podiumuri, 126 puncte în Campionatul Mondial și locul șase în clasamentul Constructorilor. Pe 11 octombrie 2012, Peter Sauber a renunțat la funcția de director de echipă și a trecut bastonul către Monisha Kaltenborn - devenind astfel prima femeie care a ocupat funcția de director de echipă în istoria sportului.\n\nSezoanele următoare au devenit dificile pentru echipa Sauber F1. Pe măsură ce diferența față de celelalte echipe a crescut, Sauber a încheiat pentru prima dată un sezon fără puncte de campionat.\n\nÎn , echipa a recuperat marcând 36 de puncte și terminând a opta în Campionatul Constructorilor. Rezultatele s-au îmbunătățit continuu în comparație cu anul precedent, iar echipa a sărbătorit cel de-al 400-lea Mare Premiu la Marele Premiu al Statelor Unite din Austin, Texas.\n\nSauber Motorsport a înregistrat o schimbare de proprietate în iulie 2016. Longbow Finance, o firmă de investiții cu sediul în Elveția, a achiziționat acțiunile companiei și și-a restructurat operațiunile pentru viitor. În , inginerul francez și expertul în motorsport, Frédéric Vasseur, a preluat rolul de director de echipă.\n\nAlfa Romeo Sauber F1 Team (2018)\nPe 2 decembrie 2017, Alfa Romeo și Sauber și-au anunțat parteneriatul pe mai mulți ani, Alfa Romeo devenind sponsor al titlului echipei. Nou-numita Alfa Romeo Sauber F1 Team a marcat revenirea iconică a mărcii în Formula 1 după o absență de peste 30 de ani. C37, alimentat de unitatea de putere Ferrari 2018, și-a făcut debutul la Melbourne, în Australia, cu experimentatul șofer suedez, Marcus Ericsson, și cu începătorul monegasc, Charles Leclerc. Echipa Alfa Romeo Sauber F1 a marcat primele puncte din încă din cel de-al doilea Mare Premiu din Bahrain cu Marcus Ericsson, iar în a patra rundă la Baku cu Charles Leclerc.\n\nPentru sezonul , numele echipei Sauber s-a schimbat în Alfa Romeo Racing chiar înainte de lansarea mașinii lor C39.\n\nPalmares în Formula 1 \n\nSauber\nProducători de motoare în Formula 1\nFormula 1 în Elveția" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărDepresiunea Vălenii de Munte?" }, { "from": "assistant", "value": "Depresiunea Vălenii de Munte este o depresiune internă din Subcarpații Curburii, care cuprinde și orașul Vălenii de Munte. După caracteristicile reliefului și a gradului de complexitate a structurii geologice, face parte din sectorul Subcarpaților dintre Teleajen și Dâmbovița. Sub cuvertura formațiilor piemontane (pietrișuri, nisipuri și luturi), cutările continuă însă spre sud dând structuri productive pentru petrol și mai ales pentru gaze naturale. Pomii fructiferi ocupă aici mari suprafețe agricole.\n\nVălenii de Munte\nGeografia județului Prahova" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Țiganiada?" }, { "from": "assistant", "value": "Țiganiada sau Tabăra țiganilor (ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812) este prima epopee în limba română, fiind scrisă de Ion Budai-Deleanu, un reprezentant al Școlii Ardelene.\n\n„Poemationul eroi-comic” Țiganiada tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice, antifeudale și anticlericale, fiind o scriere complexă și neașteptat de modernă care conține numeroase idei iluministe.\n\nRezumat\n\nProlog\nAutorul, sub masca poetului Leonachi Dianeu, începe prin a evoca, cu admirație și respect, măreția apusă a Troiei și Romei — o măreție transmisă până în zilele noastre grație epopeilor nemuritoare ale literaturii clasice greco-romane: Iliada, Odiseea, Eneida. Asemenea opere nu au fost scrise în Dacia, deși istorii înălțătoare au existat și pe aceste meleaguri: unor Ștefan, „principul Moldavii”, sau Mihai, „domnul Ungro–Vlahii” nu le lipsea decât un „Omer”. \n\nAutorul ar fi vrut să umple el însuși această lipsă, dar, arată el cu modestie, i-au lipsit mijloacele artistice necesare unei asemenea opere. În elanul lui către „sfântariul muzelor”, el a căzut din cer și a ajuns într-o baltă. L-a trezit orăcăitul broaștelor.\n\nAstfel, autorul a fost inspirat de acestea în locul armoniei celeste a Parnasului. El supune bunăvoinței cititorului rezultatul muncii lui.\n\nEpistolie închinătoare\n\nCântecul I\n\nCântecul al II-lea\n\nCântecul al III-lea\n\nCântecul al IV-lea\n\nCântecul al V-lea\n\nCântecul al VI-lea\n\nCântecul al VII-lea\n\nCântecul al VIII-lea\n\nCântecul al IX-lea\n\nCântecul al X-lea\n\nCântecul al XI-lea\n\nCântecul al XII-lea\n\nRepere critice\n\nBudai-Deleanu este un om cu desăvârșire occidental, fără a pierde nimic din spiritul ardelean. Autorul tratează cuvintele ca pe niște făpturi, dându-le, pe loc, la rima, genul și terminația necesară. Astfel, femela dracului devine dracă, palata este femininul pentru palat și întâmplarea este jeloasă.\n\nAutorul are „simțul artei ca joc, intuiția gratuității și a absurdității”, iar personajele devin pretexte pentru o „comedie a literaturii” (Nicolae Manolescu). Opera reprezintă „epopeea fricii cronice și a preocupării pentru stomac”, ce parodiază motive literare consacrate ubi sunt și lumea pe dos. Personajele sunt întruchipări ale modalităților de receptare a textului: Onochefalos și Idiotiseanu afirmă că nu toate ce se scriu sunt adevărate (lectura naivă), Eruditian recunoaște împrumuturile de la alți scriitori (lectura savantă).\n\nGeorge Călinescu remarcă geniul verbal al autorului (invențiile verbale amintite anterior) și alegerile numelor personajelor (Aordel, Corcodel, Găvan, Ciormoi, Parpangel).\n\nȚiganiada este documentul cel mai expresiv pentru stadiul limbii române literare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Opera este considerată de Nicolae Manolescu drept „ultima noastră operă barocă în adevăratul sens al cuvântului”, barocul manifestând interes pentru artificial, extravagant, limbaj somptuos, ornat, bizar.\n\nStrategii textuale și argumentative\n\nLuiza Petre Pârvan identifică, în structura complexă a operei, numeroase tehnici textuale (hipertext, intertext, paratext, metatext, arhitext) și tipuri discursive (narativ, argumentativ, conversațional, explicativ, descriptiv).\n\nPrin parodie, ca intertext, autorul ironizează convențiile genului, creând o lume dezordonată și contradictorie. Idealurile morale, cum ar fi eroismul, patriotismul și sacrificiul pentru ceilalți, sunt depreciate și reduse la simulacru. Parodia acționează atât asupra temei, cât și asupra personajelor sau a \"micro-secvențelor\", care devin episoade comice lipsite de virtute sau solemnitate. Autorul merge chiar până la falsa intertextualitate, referindu-se constant la așa-zisele manuscrise de la Cioara sau Zănoaga.\n\nPrin paratext, opera capătă un caracter explicativ și argumentativ. Paratextul aproape egalează cantitativ textul narativ propriu-zis, cuprinzând titlul, subtitlul, cele două prefețe, precum și stufoasele note de subsol. Acestea din urmă oferă cititorului cheile de lectură, dirijând astfel receptarea operei, fiind pe deasupra și o sursă savuroasă de umor.\n\nMetatextul este utilizat prin două procedee principale. Primul constă în istoria încifrată a autorului și a textului propriu-zis, în care realitatea se îmbină cu ficțiunea, și care substituie românilor asupriți din Transilvania timpului pe robii țigani din vremea lui Vlad Țepeș. Al doilea tip de metatext se realizează prin intermediul celor 35 de comentatori din notele de subsol, fiecare cu metalimbajul propriu, și ia mai multe forme: explicativ, narativ și dialogal (schimb de replici între doi, trei, sau chiar patru comentatori).\n\nDiscursul argumentativ este de două tipuri: direct, prin vocea locutorului-autor sau a locutorului-narator, și indirect, prin vocile personajelor. Dialogul are un caracter oral, spontan. Locvacitatea îi caracterizează atât pe țigani, mari amatori de popasuri și taifasuri, cât și pe sfinți, diavoli și boieri deopotrivă. Opera în ansamblul ei poate fi considerată un manifest ficționalizat al unei intenții argumentative care invită cititorul să se întrebe de ce, nu doar cum, se spune ceea ce se spune.\n\nBibliografie \n Studiu introductiv de G.I. Tohăneanu, ediție critică de Florea Fugariu\n\nLegături externe \n\n Țiganiada, o luptă tragică, zguduită de râs, 24 martie 2011, Clara Margineanu, Jurnalul Național\n Ce mai citim? Povestirea Tiganiadei, 19 august 2010, Ziare.com\n Ce mai citim? Contexte ale Tiganiadei, 17 august 2010, Ziare.com\n\nEpopei\nLiteratură română\nIluminism\n^" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Indigo." }, { "from": "assistant", "value": "Indigoul este un pigment care se utilizează încă din antichitate, datorită proprietăților sale tinctoriale (colorante). În planta Indigofera tinctoria (India) și Isatis tinctoria (Europa) se găsește sub formă de indican.\n\nVezi și \n ROGVAIV\n\nLegături externe \n Este culoarea indigo o culoare fundamentală?, stiintasitehnica.com\n\nColoranți naturali\nCulori" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Listă de biserici din București?" }, { "from": "assistant", "value": "Acest articol conține o listă a tuturor bisericilor din București, ordonată după confesiune.\n\nBiserici ortodoxe\n\nBiserici ortodoxe române\n\nBiserici ortodoxe bulgare\n Biserica Bulgară Sf. Ilie Proorocul, Str. Doamnei nr. 18, Sectorul 3\n\nBiserici ortodoxe grecești\n Biserica Greacă din București, Bd. Pache Protopopescu nr. 1-3, Sectorul 2\n\nBiserici ortodoxe ruse\n Biserica Sfântul Nicolae (Rusă), ridicată la 1909, Str. Ion Ghica nr. 9, Sectorul 3\n\nBiserici anglicane\n Biserica Anglicană din București, Str. Artur Verona, nr. 2a\n\nBiserici armenești \n Biserica Armenească din București, Bd. Carol I nr. 43, Sectorul 2\n\nBiserici catolice\n\nBiserici române unite cu Roma (greco-catolice)\n Biserica Greco-Catolică Acvila, Str. Sirenelor nr. 39/Str. Acvila\n Biserica Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă, Str. Polonă nr. 50\n Capela fostului Institut Bizantin, str. Cristian Tell nr. 18B, Sectorul 1\n\nBiserici romano-catolice\n Biserica Bărăția, Bd. I.C. Brătianu nr. 27, Sectorul 3\n Biserica Italiană, Bd. Nicolae Balcescu nr. 28, Sectorul 1\n Biserica Sfântul Anton din București, Str. Magnoliei nr. 113, Sectorul 2\n Biserica Romano-Catolică Adormirea Maicii Domnului, Drumul Taberei nr. 38-42, Sectorul 6\n Biserica Romano-Catolică Preasfânta Inimă a lui Isus (Biserica Sacré Coeur) (Biserica Franceză), Str. Căpitan Demetriade nr. 3, Sectorul 1\n Biserica Romano-Catolică Sfânta Cruce, Șos. Mihai Bravu nr. 259, Sectorul 3\n Biserica Sf. Elena, Str. Cuza Vodă nr. 102, Sectorul 4\n Biserica Romano-Catolică Sfânta Fecioară Maria Îndurerată, Str. Liniștei nr. 13, Sectorul 1\n Biserica Romano-Catolică Sfânta Fecioară Maria Regină -Cioplea, Construită în 1813, Str. Râmnicu Sărat nr. 3-5, Sectorul 3\n Biserica Romano-Catolică Sfânta Tereza, Șos. Olteniței nr. 3-5, Sectorul 4\n Biserica Romano-Catolică Sfântul Francisc de Assisi, Aleea Lacul Morii nr. 1A, Sectorul 6\n Biserica Romano-Catolică Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Str. Pechea nr. 16, Sectorul 1\n Capela Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun, Str. Constantin Stahi nr. 5-7 \n Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif, Str. General Berthelot nr. 19, Sectorul 1\n\nBiserici reformate (calvine)\n Biserica Reformată I Calvineum, Str. Luterană nr. 13 bis, Sectorul 1\n Biserica Reformată II, Șos. Viilor nr. 97, Sectorul 5\n\nBiserici evanghelice (luterane)\n Biserica Evanghelică C.A. București (slujbele în limba germană), Str. Luterană nr. 2, Sectorul 1\n Biserica Lutherană (slujbele în limbă maghiară și română), Str. Badea Cârțan nr. 10, Sectorul 2\n\nBiserici Adventiste \nUniunea Romană, Str. Erou Iancu Nicolae 38-38A, Voluntari\nConferința Muntenia, Str. Negustori 15, București\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Balta Albă, str. Ticus 7\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Bellu, str. Ing. Ștefan Hepites 21A\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Brâncoveanu, str. Râul Mara 8\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea de Centură, Șoseaua Aeroportului 120-130\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Crinul, str. Crinului 59\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Cuza Vodă, str. Cuza-Vodă 141A\n Biserica Adventista de Ziua a Saptea Dynamis, str. Gheorghieni 7\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Foișor, str. Vasile Stroescu 13\n Biserica Adventista de Ziua a Saptea Invingatori, str. Dem Teodorescu 17\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Labirint, str. Labirint 116\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Mahanaim, str. Vitan Bârzești 11\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Maranatha, str. Vasile Gherghel 81\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Militari, str. Apostol Constantin 14\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Noul Grant, str. Lucăcești 32\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Popa Tatu, str. Popa Tatu 38\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Tei, str. Scheiul de Jos 25\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Speranța, str. Biserica Amzei nr. 5-7, Sectorul 1\n Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea Grupa din Drumul Taberei, Prelungirea Ghencea 27\n\nBiserici Baptiste \n Biserica Baptistă - Adonai, Calea Crângași, nr. 87, sect. 6, București, et. 4 (Itaoui Center)\n Biserica Baptistă - Agape, Str. Plutonier Topor Ion nr. 18, Sectorul 6\n Biserica Baptistă - Betania, Str. Popa Rusu nr. 22, Sectorul 2\n Biserica Baptistă - Emanuel, Intrarea Gilăului nr 11-13, Sectorul 4\n Biserica Baptistă - Golgota, str. Nicolae Titulescu nr. 56A, Sectorul 1\n Biserica Baptistă - Harul, B-dul Liviu Rebreanu nr. 50-54, Sectorul 3\n Biserica Baptistă - Isus Mantuitorul, Str. Dâmboviței nr. 9-11, Sectorul 6\n Biserica Baptistă - Nădejdea, Str. Luduș, nr. 4, Sectorul 6\n Biserica Baptistă - Privegherea, Str. Chilioara nr. 18, Sectorul 3\n Biserica Baptistă - Providența, Str. Talazului nr. 18, Sectorul 5\n Biserica Baptistă - Sfânta Treime, Str. Prof. Iuliu Valaori nr. 20, Sectorul 3\n\nBiserici Creștine după Evanghelie \n Biserica Filadelfia, Str. Stelea Spătarul 6, Sectorul 3, www.philadelphia.com.ro (Zona Str. Sfânta Vineri - Templul Evreiesc)\n Biserica Izvorul Speranței, Str. Zalomnit 6\n Biserica Lumina, Șos. Andronache 60A, Sectorul 2\n Biserica Diakonia, Str. Grigore Ionescu 100, Sectorul 2, www.biserica-diakonia.ro\n Biserica Izbanda, Str. Nicolae Oncescu 23, Sectorul 6, www.izbanda.ro\n Biserica Antiohia, Str. Episcop Radu 53-55, Sectorul 2,www.biserica-antiohia.ro\n Biserica Crestina dupa Evanghelie Aviatiei, Str. Cerceilor 4, Sectorul 1, Cartier Aviatiei\n Biserica Crestina dupa Evanghelie “Muncii”, Str. Slaniceanu N. Ing. 8, Sectorul 2\n Biserica Crestina dupa Evanghelie “Valtoarei”, Str. Valtoarei, Sectorul 5\n Biserica Agape, str. Siminocului 25, Sectorul 3\n\nBiserici Evanghelice \n Biserica Evanghelică Română, Str. Dr. Carol Davila nr. 48, Sectorul 5\n Biserica Evanghelică Română, Str. Florarilor nr. 15, Sectorul 5\n Biserica Evanghelică Română, Str. Plaiul Muntelui nr. 21, Sectorul 1\n Biserica Evanghelică Română, Str. Caporal Marcu Zamfir nr. 27, Sectorul 2\n Biserica Evanghelică Română, Str. Prof. Dr. Anton Colorian nr. 61-63, Sectorul 4\n\nBiserici Penticostale \n\n Biserica Penticostală Emanuel, Str. Cuza Vodă nr. 116, Sectorul 4\n Biserica Penticostală Filadelfia, Str. Mihail Sebastian nr. 43, Sectorul 5\n Biserica Penticostală Vestea Bună, Str. Popa Nan nr. 106, Sectorul 3\n Biserica Penticostală Betel, Str. M-ții Gurghiului nr. 55B, Sectorul 6\n Biserica Penticostală Elim , str. Aleea Lacul Morii, nr.3, Sectorul 6 (Militari)\n Biserica penticostală Izvorul Mântuirii, Bd. Laminorului nr.66, Sectorul 1 (Bucureștii-Noi)\n Biseria Penticostala \"BETANIA\",str Gheorghe Asachi nr 16, sector 5 (cartier Tudor Vladirescu)\n Biserica Penticostala ELIM, Str. Popasului 82b,Voluntari, Ilfov\n Biseria Penticostala \"BETANIA\",str Nita Pintea nr5 (Pipera) Ilfov\n\nVezi și \n Lista bisericilor ortodoxe din București\n\nBibliografie \n Lucia Stoica, Neculai Ionescu-Ghinea, Dan D. Ionescu, Petre Iliescu, Cecilia Luminea, Minerva Georgescu, Istoria și arhitectura lăcașurilor de cult din București, Atlas-Ghid, Editura Universalia, 2006\n\nLegături externe \n\n Harta Monumentelor Istorice din București\n Lista Biserici din București cu localizare pe hartă\n Cele mai căutate biserici din București , 12 aprilie 2012, Gabriela Lupu, România liberă\n Biserici din Bucuresti de vizitat de catre voiajori, 19 ianuarie 2007, Gândul\n FOTO Povestea bisericilor bucureștene, de la lăcașuri de cult din mahalale la bijuterii mascate de blocurile comuniste. Catedrala Neamului, o nouă eră, 8 noiembrie 2013, Annamaria Kozma, Adevărul\n FOTOGALERIE Planul lui Ceaușescu: cum a ras dictatorul zeci de biserici din Capitală! Povești cutremurătoare de la demolări, 24 noiembrie 2011, Adevărul\n\nBucurești\nBiserici\n Listă" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Dirayr Mardichian?" }, { "from": "assistant", "value": "Dirayr Mardichian (din botez Dikran Mardichian sau Mardigian) (n. 24 mai 1930, Beirut, Liban – d. 11 mai 2010, Sofia, Bulgaria) a fost un teolog și arhiepiscop armean, care a îndeplinit funcția de conducător (Arcinort) al Bisericii Armene Gregoriene din România (1960-2010).\n\nBiografie\nDirayr Mardichian s-a născut la 24 mai 1930 în orașul Beirut din Liban, în familia lui Hagop și Arșaluis Mardichian, primind la botez numele de Dikran. Părinții săi au avut trei băieți, Dikran fiind cel mai mic. A studiat la școlile Sahaghian și Apcarian din Beirut, apoi a devenit student la Seminarul Teologic „Sf. Agop” (Sărpoț Hakobianț Jarangavoraț) al Patriarhiei Armene din Ierusalim în perioada 1944-1947.\n\nÎn anul 1947 a imigrat în Armenia, împreună cu părinții săi, și s-a stabilit la Erevan, capitala RSS Armene. În același an, s-a înscris la cursurile Institutului de Limbi Străine din Erevan, secția de limba engleză. A abandonat studiile la Institut după numai trei luni de frecvență și s-a înscris la Academia Teologică Kevorkian a Catolicosatului de la Ecimiadzin. În perioada studiilor sale la Ierusalim și Ecimiadzin, a fost un student care a excelat. Este hirotonit ca diacon la 1 noiembrie 1951. A absolvit cursurile Seminarului în anul 1952 ca șef de promoție, susținând teza de absolvire cu tema: „Ideea Păcii în Literatura Armeană Bisericească Veche“. După absolvire, a fost numit ca secretar personal al Patriarhului Catolicos Kevork al VI-lea Ciorekgian.\n\nA fost hirotonit apoi ca preot celibatar la 4 aprilie 1955 în Biserica \"Sfânta Hripsime\" din Vagharshapat de către episcopul Sahag Der Hovhannisian, și i s-a dat numele preoțesc de Dirayr. După hirotonire, a fost numit ca preot-paroh în Baku, capitala Azerbaidjanului și a activat și ca secretar al Consiliului Eparhial din acea țară.\n\nÎn octombrie 1956, în Catedrala Patriarhală din Ecimiadzin, Vazken I, Catolicosul tuturor armenilor, l-a ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). În paralel, și-a susținut teza de doctorat cu tema: “Rolul Bisericii Armene din Diaspora”. În anul 1957, după demisia Episcopului Eznig Aznavorian, este numit ca Vicar Primat al Episcopiei Armene din Azerbaidjan și din republicile aflate dincolo de Marea Caspică. În toamna anului 1958 este ales ca Primat al Episcopiei Armene din Azerbaidjan, activând în această poziție până în anul 1960.\n\nÎn ciuda vârstei sale fragede, prima sa experiență spiritual-administrativă ca lider religios al armenilor din Azerbaidjan, Nagorno Karabah și Nahicevan a avut succes. Ritualul spiritual al vieții bisericești a fost complet reorganizat, numărul clericilor a sporit, în biserici au fost organizate coruri, iar numărul credincioșilor care mergeau la biserică s-a multiplicat datorită considerației Sheikh-Ul-Islam și Ministrului Afacerilor Religioase. În această perioadă, spiritul Bisericii Armene a înflorit în această regiune.\n\nEpiscop armean\nDin septembrie 1955, după alegerea episcopului Vazken Balgian ca Patriarh Suprem de Ecimiadzin și Catolicos al tuturor armenilor, Eparhia Armeană a României și Bulgariei a rămas fără conducător spiritual. În anul 1958, printr-o hotărâre a catolicosului Vazken I, tânărul primat al Bisericii Armene din Azerbeidjan a efectuat o vizită pastorală în această eparhie.\n\nPeste doi ani, la 10 mai 1960, arhimandritul Dirayr Mardichian a fost ales ca Primat (Aracinort) al Eparhiei Armene din România și Bulgaria, alegerea sa fiind întărită prin Gontag-ul Catolicosal Nr. 173/1960. A sosit la București, la 10 iunie 1960, pentru a-și ocupa noul post. La momentul sosirii sale, numărul credincioșilor armeni era redus atât ca urmare a lungii perioade de vacanță a scaunului episcopal de la București, după alegerea lui Vazken Balgian ca patriarh suprem și catolicos, cât și a politicii ateiste dusă de regimul comunist. O serie de clădiri ale comunității armenești, printre care Casa de Cultură Armeană, clădirile episcopiei și ale școlii, fuseseră naționalizate.\n\nLa 29 noiembrie 1964, PS Dirair este hirotonit ca Episcop de către catolicosul Vazken I. Apoi, la 28 februarie 1980, a fost ridicat la rangul de arhiepiscop printr-o Enciclică Pontificală a aceluiași catolicos. Prin Decretul nr.7 din 17 ianuarie 1991, președintele României, Ion Iliescu, l-a recunoscut pe episcopul Tirair Martichian în funcția de arhiepiscop, șef al Eparhiei Armeano-Gregoriene din România (Arcinort).\n\nPe tot parcursul păstoririi sale, episcopul Dirair Mardichian a militat pentru păstrarea identității etnice și religioase a armenilor din România sau Bulgaria. \"Nu numai aici, în București, școala, biblioteca și biserica sunt în același loc. Oriunde mergeți, în Europa, America…, biserica, școala și casa de cultură armeană sunt în același loc pentru că biserica, pentru noi, nu este numai loc de rugăciune. Pentru poporul armean, Biserica Armeană este patria spirituală. Nici un popor nu are secretul-bogăția asta. Dacă un francez nu merge la biserică rămâne francez. Dar armeanul care nu intră în biserică e pierdut\", se confesa el în cartea \"O viață sub semnul Crucii - IPS Dirayr Mardichian, în dialog cu Vartan Arachelian\".\n\nA murit în noaptea de 10 spre 11 mai 2010, pe când se afla în misiune episcopală la Sofia. Corpul său neînsuflețit a fost adus în România în noaptea de 13 mai, fiind depus la Catedrala Armeană \"Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil\" din București.\n\nSlujba de înmormântare a sa a fost oficiată la 16 mai 2010, în Catedrala Armenească „Sf. Mihail și Gavriil” din București, de către episcopul Nathan Hovhanessian (reprezentantul Sf. Scaun de la Ecimiadzin), arhiepiscopul Nurhan Manukian (vicar al Patriarhiei de Ierusalim), arhiepiscopul Kricoris Buniatian al Eparhiei Armene din Ucraina, arhimandritul dr. Zareh Baronian, preotul Ezras Bogdan (vicar eparhial al Episcopiei Armene din România), însoțiți de preoți din ambele eparhii. La această ceremonie funerară au participat reprezentanți diplomatici ai Republicii Armenia: Hamlet Gasparian (ambasador în România) și Serghei Manasarian (ambasador în Bulgaria), reprezentanți ai conducerii Uniunii Armenilor din România (printre care senatorul Varujan Vosganian și deputatul Varujan Pambuccian), precum și reprezentanți ai altor culte din România: Varlaam Ploieșteanul, episcop-vicar patriarhal, ca delegat al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, și Ioan Robu, arhiepiscop-mitropolit romano-catolic de București și președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din România. A fost înmormântat cu onoruri militare în capela cimitirului armenesc din București lângă mormântul arhiepiscopului Husik Zohrabian, cel care a condus Biserica Armeană din România între anii 1920-1942.\n\nDistincții\nCa o recunoaștere a activității sale, Dirayr Mardichian a fost distins cu numeroase ordine și medalii, printre care menționăm următoarele:\n Ordinul “Astgh” (“Steaua\") - octombrie 1964\n distincția Consiliului Mondial pentru Pace\n Ordinul Steaua Republicii Populare Romîne clasa a IV-a (1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”\n Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce - conferit prin Decretul nr. 223 din 9 iunie 2000 de către președintele României, Emil Constantinescu, \"cu ocazia sărbătoririi a patru decenii de la întronizarea sa în scaunul Arhiepiscopiei Armene din București, pentru meritele personale în păstrarea și valorificarea bogatului patrimoniu al civilizației armene din țara noastră, dovadă a îndelungatei conviețuiri și a rodnicei colaborări dintre armeni și români, pentru spiritul său ecumenic, precum și pentru dragostea și devotamentul față de patria sa de adopție, România\" \n distincția de onoare \"Sfântul Nerses Șnorhali\" - acordată la 22 iunie 2004, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la hirotonirea sa ca episcop, de către catolicosul Karekin al II-lea, \"pentru rodnica (...) slujire clericală decenală, pentru continua dragoste și loialitatea manifestată față de Sfântul Scaun de la Ecimiadzin\" \n\nLucrări publicate\nArhiepiscopul Dirayr Mardichian este autorul unor articole despre comunitatea armeană din România și despre specificul liturghiei armene și anume: \n \"Cum a rezistat șase secole comunitatea armeană din România\", în \"Zatouk\", Beirut, Liban, 1 iunie 1969 (în armeană); \n \"The Romanian Whose Love for Armenology Led Him to Translate the Holy Liturgy\", în \"The Armenian Reporter\", New York, 7 iunie 1973, împreună cu Mihai Rădulescu; \n \"Conversation with Romanian Armenologist M. Rădulescu\", în \"The Armenian Reporter\", New York, 3 aprilie 1975;\n O viață sub semnul Crucii - IPS Dirayr Mardichian, în dialog cu Vartan Arachelian (Ed. Ararat, București, 2000);\n Memorii despre Sanctitatea Sa Vasken I (2004).\n\nNote\n\nBibliografie\n *** - \"Arhiepiscopia și comunitatea armeană din România în doliu\", în \"Ararat\" (periodic al Uniunii Armenilor din România), anul XXI, nr. 9 (438), 1-15 mai 2010, p. 6-20.\n\n Legături externe \n Biserica Apostolică Armeană este în doliu , 13 mai 2010, Ziarul Lumina''\n\nNașteri în 1930\nDecese în 2010\nEpiscopi români\nEpiscopi armeni\nArmeni din România" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Circuitul Watkins Glen." }, { "from": "assistant", "value": "Watkins Glen este un circuit de curse auto din SUA.\n\nWatkins Glen\nFormula 1 în Statele Unite" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Regn?" }, { "from": "assistant", "value": "În biologie, regnul (latină: regnum, plural regna) este al doilea rang taxonomic, după domeniu. Regnurile sunt împărțite în grupuri mai mici numite încrengături sau filumuri. În mod tradițional, unele manuale din Statele Unite și Canada folosesc un sistem de șase regnuri (Animalia, Plantae, Fungus, Protista, Archaea și Bacteria) în timp ce manualele din Marea Britanie, India, Grecia, Brazilia și alte țări folosesc numai cinci regnuri (Animalia, Plantae, Fungus, Protista și Monera). Unele clasificări recente bazate pe cladistica modernă au abandonat în mod explicit termenul de regn, observând că regnurile tradiționale nu sunt monofiletice, ceea ce înseamnă că nu sunt formate din toți descendenții unui strămoș comun.\n\nDefiniție și termeni asociați \nCând Carl Linnaeus a introdus sistemul de nomenclatură bazat pe rang în biologie în 1735, cel mai înalt rang a primit numele de „regn” și a fost urmat de alte patru ranguri principale: clasă, ordin, gen și specie. Ulterior au fost introduse alte două ranguri principale, clasificarea devenind astfel: regn, filum sau încrengătură, clasă, ordin, familie, gen și specie. În 1990, deasupra regnului a fost introdus rangul de domeniu.\n\nPSe pot adăuga prefixe, astfel încât subregnul (subregnum) și infraregnul (cunoscut și sub numele de infraregnum) sunt cele două poziții imediat sub regn. În unele sisteme de clasificare, ramura (latină: ramus) poate fi inserată între subregn și infraregn, de exemplu, Protostomia și Deuterostomia în clasificarea Cavalier-Smith.\n\nIstoric\n\nSistemul celor două regnuri\nClasificarea ființelor vii în animale și plante este una antică. Aristotel (384-322 î.Hr.) a clasificat speciile de animale în Istoria animalelor, în timp ce elevul său Teofrast (c. 371 – c. 287 î.Hr.) a scris o lucrare paralelă, Historia Plantarum, despre plante.\n\nCarl Linnaeus (1707–1778) a pus bazele nomenclaturii biologice moderne, reglementate acum de codurile de nomenclatură, în 1735. El a distins două regnuri ale viețuitoarelor: Regnum Animale („regnul animal”) și Regnum Vegetabile („regnul vegetal”, pentru plante). Linnaeus a inclus și minerale în sistemul său de clasificare, plasându-le într-un al treilea regn, Regnum Lapideum.\n\nSistemul celor trei regnuri\n\nÎn 1674, Antonie van Leeuwenhoek, adesea numit „tatăl microscopiei”, a trimis Societății Regale din Londra o copie a primelor sale observații ale organismelor microscopice unicelulare. Până atunci, existența unor astfel de organisme microscopice era în întregime necunoscută. În ciuda acestui fapt, Linnaeus nu a inclus nici un organism microscopic în taxonomia sa originală.\n\nLa început, organismele microscopice au fost clasificate în regnurile animale și vegetale. Cu toate acestea, la mijlocul secolului al XIX-lea, a devenit clar pentru mulți că „dihotomia existentă a regnurilor vegetale și animale [devenise] estompată rapid la granițele sale și depășită”.\n\nÎn 1860, John Hogg a propus Protoctista, un al treilea regn al vieții compus din „toate organismele inferioare sau ființe organice primare”; el a păstrat Regnum Lapideum ca al patrulea regn al mineralelor. În 1866, Ernst Haeckel a propus ca al treilea regn al vieții, Protista, pentru „organisme neutre” sau „regnul formelor primitive”, care nu erau nici animale, nici vegetale; el nu a inclus Regnum Lapideum în schema sa. Haeckel a revizuit conținutul acestui regn de mai multe ori înainte de a se stabili la o diviziune bazată pe faptul dacă organismele erau unicelulare (Protista) sau multicelulare (animale și plante).\n\nPatru regnuri\nDezvoltarea microscopiei a relevat distincții importante între acele organisme ale căror celule nu au un nucleu distinct (procariote) și organismele ale căror celule au un nucleu distinct (eucariote). În 1937, Édouard Chatton a introdus termenii „procariote” și „eucariote” pentru a diferenția aceste organisme.\n\nÎn 1938, Herbert Copeland a propus o clasificare cu patru regnuri prin crearea unui nou regn Monera al organismelor procariote. În cartea sa din 1904, Minunile vieții, el a plasat algele albastre-verzi (sau Phycochromacea) în Monera; acest lucru va câștiga treptat acceptarea, iar algele albastre-verzi vor fi clasificate ca bacterii în filum Cyanobacteria.\n\nÎn anii 1960, Roger Stanier și C. B. van Niel au promovat și popularizat lucrările anterioare ale lui Édouard Chatton, în special în lucrarea lor din 1962, „Conceptul Bacterium”; aceasta a creat, pentru prima dată, un rang deasupra regnului – un super-regn sau imperiu – cu un sistem de două imperii procariote și eucariote. Sistemul cu două imperii va fi extins mai târziu la sistemul cu trei domenii: Archaea, Bacteria și Eukaryota.\n\nCinci regnuri\nUnii au recunoscut diferențele dintre ciuperci și alte organisme considerate plante. Haeckel mutase ciupercile din Plantae în Protista după clasificarea sa inițială, dar această separare a fost ignorată de către oamenii de știință din vremea sa. Robert Whittaker a recunoscut regnul suplimentar pentru ciuperci. Sistemul rezultat cu cinci regnuri, propus în 1969 de Whittaker, a devenit un standard popular și cu oarecare rafinament este încă utilizat în multe lucrări și stă la baza noilor sisteme multiregionale. Se bazează în principal pe diferențele de nutriție; plantele sale erau în mare parte multicelulare autotrofe, Animalia multicelulare heterotrofe și Fungi multicelulare saprotrofe.\n\nCelelalte două regnuri, Protista și Monera, includeau colonii celulare unicelulare și simple.\nSistemul celor cinci regnuri poate fi combinat cu sistemul celor două imperii. În sistemul Whittaker, Plantae include câteva alge. În alte sisteme, cum ar fi sistemul de cinci regnuri al lui Lynn Margulis, plantele includ doar plantele de uscat (Embryophyta), iar Protoctista are o definiție mai largă.\n\nDupă publicarea sistemului Whittaker, modelul celor cinci regnuri a început să fie utilizat în mod obișnuit în manualele de biologie de liceu. În ciuda dezvoltării de la două regnuri la cinci în rândul celor mai mulți oameni de știință, unii autori încă din 1975 au continuat să folosească un sistem tradițional cu două regnuri de animale și plante, împărțind regnul plantelor în subregnul Prokaryota (bacterii și cianobacterii), Mycota (ciuperci și presupuse rude) și Chlorota (alge și plante terestre).\n\nȘase regnuri\nÎn 1977, Carl Woese și colegii săi au propus subdiviziunea fundamentală a procariotelor în Eubacteria (denumită ulterior Bacteria) și Archaebacteria (denumită ulterior Archaea), pe baza structurii ARN ribozomal; acest lucru va duce mai târziu la propunerea a trei „domenii” ale vieții, Bacteria, Archaea și Eukaryota. Combinat cu modelul cu cinci regnuri, acesta a creat un model cu șase regnuri, unde regnul Monera este înlocuit de regnurile Bacteria și Archaea. Acest model cu șase regnuri este utilizat în mod obișnuit în manualele recente de biologie din liceul american, dar a primit critici pentru compromiterea consensului științific actual. Dar împărțirea procariotelor în două regnuri rămâne în uz cu schema recentă de șapte regnuri a lui Thomas Cavalier-Smith, deși diferă în primul rând prin faptul că Protista este înlocuit de Protozoa și Chromista.\n\nOpt regnuri\n\nThomas Cavalier-Smith a susținut consensul la acel moment, că diferența dintre Eubacteria și Archaebacteria era atât de mare (în special având în vedere distanța genetică a genelor ribozomale) încât procariotele trebuiau separate în două regnuri diferite. Apoi a împărțit Eubacteria în două subregnuri: Negibacteria (Bacterie Gram-negativă) și Posibacteria (Bacterie Gram-pozitivă). Progresele tehnologice în microscopia electronică au permis separarea Chromista de regnul Plantae.\n\nÎn cele din urmă, au fost descoperiți unele protiste lipsite de mitocondrii. Întrucât mitocondriile erau cunoscute ca fiind rezultatul endosimbiozei unei proteobacterii, s-a crezut că aceste eucariote amitocondriale au fost primitive, marcând un pas important în eucariogeneză. Drept urmare, aceste protiste amitocondriate au fost separate din regnul protiste, dând naștere, în același timp, superregnului și regnului Archezoa. Acest super-regn s-a opus super-regnului Metakaryota, grupând celelalte cinci regnuri eucariote (Animalia, Protozoa, Fungi, Plantae și Chromista).\n\nAceasta a fost cunoscută sub numele de ipoteza Archezoa, care a fost abandonată de atunci; schemele ulterioare nu au inclus diviziunea Archezoa-Metakaryota.\n\n† Nu mai este recunoscut de taxonomi.\n\nȘase regnuri (1998)\nÎn 1998, Cavalier-Smith a publicat un model cu șase regnuri, care a fost revizuit în lucrările ulterioare. Versiunea publicată în 2009 este prezentată mai jos. Cavalier-Smith nu a mai acceptat importanța diviziunii fundamentale Eubacteria-Archaebacteria propusă de Woese și alții și susținută de cercetări recente. Regnul Bacteria (singurul regn al domeniului Prokaryota) a fost împărțit în două subregnuri în funcție de topologiile membranelor: Unibacteria și Negibacteria. Unibacteria a fost împărțită în filum Archaebacteria și Posibacteria.\n\nCavalier-Smith nu acceptă necesitatea ca taxonii să fie monofiletici („holofiletici” în terminologia sa) pentru a fi valabili. El definește Prokaryota, Bacteria, Negibacteria, Unibacteria și Posibacteria ca fiind taxoni valabili (deci „monofiletici” în sensul în care folosește acest termen), marcând inovații importante de semnificație biologică (în ceea ce privește conceptul de nișă biologică).\n\nÎn același mod, regnul său parafiletic Protozoa include strămoșii Animalia, Fungi, Plantae și Chromista. Progresele studiilor filogenetice i-au permis lui Cavalier-Smith să-și dea seama că toate filumurile considerate arhezoa (adică eucariote primitiv amitocondrate) își pierduseră, de fapt, în mod secundar mitocondriile, de obicei transformându-le în organite noi: Hidrogenozomii. Aceasta înseamnă că toate eucariotele vii sunt de fapt metacariote, în funcție de semnificația termenului dat de Cavalier-Smith. Unii dintre membrii fostului regn Archezoa, precum filumul Microsporidia, au fost reclasificați în regnul Fungi. Altele au fost reclasificate în regnul Protozoarelor, cum ar fi Metamonada, care face acum parte din infraregnul Excavata.\n\nDeoarece Cavalier-Smith permite parafilia, diagrama de mai jos este o „diagramă organizatorică”, nu o „diagramă de ascendență” și nu reprezintă un arbore evolutiv.\n\nȘapte regnuri\nCavalier-Smith și colaboratorii săi și-au revizuit clasificarea în 2015. În această schemă au reintrodus împărțirea procariotelor în două regnuri, Bacteria (= Eubacteria) și Archaea (= Archaebacteria). Acest lucru se bazează pe consensul în schema taxonomică a Bacteria și Archaea (TOBA) și în Catalogul vieții.\n\nRezumat\n\nClasificarea vieții la nivel de regn este încă utilizată pe scară largă ca mod util de grupare a organismelor, în ciuda unor probleme cu această abordare: \n\n Regnurile, cum ar fi Protozoa, reprezintă grade evoluționare mai degrabă decât clade și astfel sunt respinse de sistemele de clasificare filogenetică.\n\n Cele mai recente cercetări nu acceptă clasificarea eucariotelor în nici unul dintre sistemele standard. În aprilie 2010 se considera că nici un set de regnuri nu este suficient susținut de cercetare pentru a obține o acceptare pe scară largă. În 2009, Andrew Roger și Alastair Simpson au subliniat necesitatea diligenței în analiza noilor descoperiri: „Cu ritmul actual de schimbare în înțelegerea arborelui eucariot al vieții, ar trebui să procedăm cu prudență”.\n\nVezi și \n\n Cladistică\n Filogenie\n Taxonomie\n\nNote\n\nReferințe\n\nLegături externe\n The five kingdom concept \n Whittaker's classification" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Watkins Glen (dezambiguizare)." }, { "from": "assistant", "value": "Watkins Glen este:\n\n un sat în statul New York,\n un circuit automobilistic din apropierea satului, și\n un parc în sat." } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Purpură." }, { "from": "assistant", "value": "Purpura, sau mai des întîlnit purpura antică, este un pigment de culoare roșie, izolată pentru prima dată de către fenicieni din molusca Murex brandaris. \n\nDin punct de vedere chimic este 6,6'dibrom indigoul, compus ce se poate obține pe cale chimică prin bromurarea indigoului în nitrobenzen.\n\nColoranți naturali" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Circuitul Dijon-Prenois." }, { "from": "assistant", "value": "Dijon-Prenois este un circuit de automobilism situat în localitatea Prenois, lângă Dijon, Franța. Lungimea acestuia este de 3,801 km (2,361 mile).\n\nConstruit în 1972, Dijon-Prenois a găzduit, în Formula 1, Marele Premiu al Franței de cinci ori și Marele Premiu al Elveției o dată, în 1982. Prima cursă de F1 s-a desfășurat în 1974, când lungimea circuitului era de 3,289 km (2 mile); întrucât un tur de pistă se parcurgea în mai puțin de 1 minut, exista o problemă majoră vizavi de traficul aglomerat existent între liderii cursei și piloții întârziați. De aceea, în 1975, circuitul a fost extins și multe dintre virajele sale au fost redesenate. Datorită acestui lucru, F1 a revenit la Dijon în 1977. Întrucât Formula 1 nu s-a mai întors la Dijon din 1984, circuitul găzduiește în prezent diverse curse locale.\n\nIstoric în Formula 1\n\nÎn 1981, pilotul francez Alain Prost a obținut aici prima sa victorie într-un Mare Premiu de Formula 1. El se afla atunci la volanul unei mașini Renault.\n\nLegături externe\n Situl oficial al Circuitului Dijon-Prenois \n Imagine din satelit (Google Maps)\n\nDijon-Prenois\nFormula 1 în Franța\nDijon" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Willard Van Orman Quine?" }, { "from": "assistant", "value": "Willard Van Orman Quine (25 iunie 1908 – 25 decembrie 2000), frecvent întâlnit sub forma W.V. Quine sau W.V.O. Quine (dar cunoscut de prietenii apropiați drept „Van”) a fost unul din cei mai influenți filozofi și logicieni americani ai secolului XX. Quine este cel mai important continuator al ideilor lui Rudolf Carnap, precum și cel mai mare empirist american.\n\nDate biografice \nS-a născut la Akron, Ohio unde și-a făcut și studiile gimnaziale. Avea o pasiune deosebită pentru desenatul hărților și chiar își rotunjea veniturile primite de la părinți desenând și vânzând hărți. Mai târziu, profesor fiind la Harvard, Quine scria despre atlase geografice în The New York Review of Books. Se înscrie la Colegiul Oberlin pe care îl absolvă în 1930. Doi ani mai târziu își ia doctoratul la Harvard cu Whitehead. Intră într-o perioadă fertilă din viața lui, în care se întâlnește cu marii oameni de știință și marii filosofi care trăiau și lucrau în Europa Centrală. Îl cunoaște pe Rudolf Carnap de care-l va lega o prietenie solidă toată viața. Dedicația de pe opera sa cea mai importantă, Cuvânt și Obiect, este adresată lui Carnap: „Lui Rudolf în calitate de prieten și profesor”.\n\nOperă \nQuine și-a început cariera academică prin contribuții la dezvoltarea logicii matematice și a avut un rol foarte important în crearea comunității de logicieni din Statele Unite (i-a ajutat pe Carnap și Alfred Tarski să emigreze, a coordonat disertațiile unor logicieni importanți, a scris câteva manuale care stau încă la baza didacticii moderne a logicii, bazată pe studiul logicii predicatelor de ordinul întâi cu identitate, cu semantică de tip tarskian, și cu deducție naturală gentzeniană pentru teoria demonstrației). Quine apăra logica de ordinul întâi ca neparadoxală (consistentă și completă), un „exemplu de claritate, eleganță și eficiență”, și a pus-o la lucru în metafizică, în „On What There Is”: traducerea enunțurilor științifice în limbajul predicatelor de ordinul intâi, al variabilelor și cuantificatorilor este suficient pentru a determina angajamentele ontologice ale unei teorii, sau, mai faimos, „a fi înseamnă a fi valoarea unei variabile legate”.\n\nQuine a devenit faimos în anii '50-'60 pentru critica distincției dintre enunțuri analitice și enunțuri sintetice („Two Dogmas of Empiricism”, 1951) și argumentul indeterminării traducerii radicale (Word and Object, 1960). Aceste argumente, împreună cu teza subdeterminării teoriilor științifice de către evidență, sunt folosite pentru a susține holismul semantic: semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie) este determinată nu individual, ci de întregul limbaj/ întreaga teorie (sau, cel puțin, de un fragment suficient de cuprinzător). Deși teza înrudită a holismului epistemologic (nici un enunț nu este confirmat de experiență în mod izolat, ci numai prin participarea sa la o teorie științifică) este larg acceptată de către filosofii contemporani, celelalte au fost sursa unor dezbateri extrem de animate, dar nu în totalitate satisfăcătoare (Dennett scrie chiar, în ultima lui carte, că dezbaterea dintre Quine și criticii săi nu a mai avansat din 1974, anul publicării unui simpozion despre Word and Object!)\n\nPoate cea mai mare influență însă a avut-o Quine în promovarea naturalismului filosofic. Deși mulți filosofi americani de la începutul secolului trecut se declarau naturaliști, Quine a dat un suflu nou mișcării prin concentrarea pe o concepție metodologică (filosofia și științele — de la matematică și fizică până la istorie și economie — sunt continue în spectrul activităților omenești) nu metafizică (naturalismul era înțeles de John Dewey, Ernest Nagel și Roy W. Sellars ca opus al \"supranaturalismului\"). \"Epistemologia naturalizată\", de pildă, este un \"capitol al psihologiei\" prin faptul că investigația arhitecturii și dinamicii sistemelor de convingeri trebuie să facă uz de rezultatele investigațiilor empirice ale psihologilor și neurofiziologilor, și mai puțin de metodele tradiționale ale filosofiei (în speță, analiza conceptuală și raționamente a priori). Similar, metafizica naturalizată ar trebui să țină cont de teoriile științifice cele mai bune ale momentului mai mult decât de schemele conceptuale tradiționale (de pildă, modelul standard al particulelor elementare ar trebui să ghideze cercetările ontologice mai curând decât categoriile lui Aristotel). \n\nDeși versiunea quineană de naturalism este foarte radicală și are destul de puțini susținători astăzi, filosofi extrem de diverși ca Dennett, Jerry Fodor, Alvin Goldman, David Armstrong, Philip Kitcher sau David Chalmers se declară naturaliști, pentru că pretind propriilor concepții armonizarea (cel puțin) cu descoperirile științifice relevante.\n\nScrieri importante \nÎn paranteză sunt trecute edițiile revizuite.\n 1940 (1951) Mathematical Logic\n 1941 (1980) Elementary Logic\n 1952 (1982) Methods of Logic \n 1953 (1980) From a Logical Point of View \n conține \"On What There Is\" (pp. 1–19)\n și \"Two Dogmas of Empiricism\" (pp. 20–47)(Două dogme ale empirismului)\n 1960 Word and Object\n 1966 (1976) The Ways of Paradox\n 1969 Ontological Relativity and Other Essays\n conține \"Epistemology Naturalized\" (pp. 69–90)\n 1969 Set Theory and Its Logic\n 1970 The Web of Bellief (cu Joseph Ullian) (tradusă în limba română: ISBN 978-973-47-0010-3)\n 1970 (1986)The Philosophy of Logic\n 1974 The Roots of Reference\n 1981 Theories and Things\n 1986 The Time of My Life (Autobiografie)\n 1987 Quiddities: An Intermittently Philosophical Dictionary\n 1992 Pursuit of Truth\n 1995 From Stimulus to Science\n\nTraduceri în românește \nÎn limba română Quine a fost tradus foarte puțin; timp de mai bine de 30 de ani, traducerea din \"Două dogme ale empirismului\" (în Epistemologie. Orientări contemporane, ed. Ilie Pârvu, București: Editura Politică, 1974) a fost singura traducere. În 2007 a apărut Țesătura opiniilor la Paralela 45 (traducere de Mircea Dumitru), iar Societatea Română de Filosofie Analitică pregătește alte câteva traduceri.\n\nNote\n\nBibliografie\n Wittgenstein în filosofia sec. al XX-lea, coord. Mircea Flonta și Gheorghe Ștefanov, Editura Polirom, Iași, 2002 p 131\n\nLegături externe\n\n Willard Van Orman Quine—Philosopher and Mathematician\n Willard Van Orman Quine at the Stanford Encyclopedia of Philosophy\n Quine's Philosophy of Science at the Internet Encyclopedia of Philosophy\n Quine's New Foundations at the Stanford Encyclopedia of Philosophy\n \n Obituary from The Guardian\n \"On What There Is\"\n \"Two Dogmas of Empiricism\"\n \"On Simple Theories Of A Complex World\"\n What is Quine's Ontology?\n\n \nNașteri în 1908\nNașteri pe 25 iunie\nDecese în 2000\nDecese pe 25 decembrie\nAbsolvenți ai Universității Harvard\nAbsolvenți ai Oberlin College\nAbsolvenți ai Wesleyan University\nAtei americani\nBehaviorism\nEmpirici\nEpistemologi\nFilozofi ai științei\nFilozofi americani\nFilozofi analitici\nFilozofi atei\nFilozofia logicii\nHolism\nLogicieni americani\nMaterialiști\nOameni din Akron, Ohio\nOntologi\nPersonal militar american al celui de-al Doilea Război Mondial\nPragmatici\nScriitori de non-ficțiune americani" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Serge Chermayeff?" }, { "from": "assistant", "value": "Serge Ivan Chermayeff (n. 8 octombrie 1900 – d. 8 mai 1996) a fost un arhitect și scriitor britanic și american născut în Cecenia, care a activat în Marea Britanie și Statele Unite, fiind co-fondator a mai multe societăți profesionale de arhitectură, incluzând [The] American Society of Planners and Architects.\n\nCecenia \n\nChermayeff s-a născut la Groznâi, Imperiul Rus (actualmente Republica Cecenia în Federația Rusă), familie bogată evreiască a uleiului Isaakovich Chermoev, dar,la o vârstă fragedă, s-a mutat împreună cu familia sa în Anglia, unde a primit întreaga sa educație.\n\nAnglia \n\nA început viața profesională ca designer de interioare lucrând pentru o firmă particulară în Londra. La începutul anilor 1930, fiind printre altele și membru al grupării MARS Group, s-a asociat pentru o scurtă perioadă de timp cu arhitectul Erich Mendelsohn, împreună cu care a creat mai multe structuri de valoare în stilul arhitectural cunoscut ca stilul internațional, parte a mișcării artistice a modernismului. Cea mai notabilă dintre aceste structuri este De La Warr Pavilion, a cărui imagine este reprodusă alături.\n\nStatele Unite\n\nCariera educațională \n\nÎn 1940, Chermayeff a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a continuat cariera sa arhitecturală, la care se va adăuga o carieră educațională la mai multe universității și instituții de învățământ superior. În 1946, la recomandarea lui Walter Gropius, după plecarea lui László Moholy-Nagy de la conducerea Institute of Design din Chicago în 1944, urmată de mai multe interimate, Serge Chermayeff este numit conducătorul acestei școli de design arhitectural și industrial. Și-a dat demisia în 1951, atunci când institutul a fuzionat cu Illinois Institute of Technology.\n\nÎntre 1952 și 1970 va continua să predea la mai multe universități printre care Harvard, Yale și Massachusetts Institute of Technology (sau MIT, cum este adesea numit) au fost cele mai semnificative. S-a retras din prim-planul vieții publice în 1970.\n\nScriitor de cărți de arhitectură și urbanism \n\nA scris mai multe cărți de arhitectură și urbanism, printre care Community and Privacy, împreună cu Christopher Alexander, în 1964, și The Shape of Community, împreună cu Alexander Tzonis, în 1971. A decedat în 1996 în Wellfleet, Massachusetts. Întreaga operă nepublicată a lui Chermayeff, constând din desene de arhitectură, planuri de proiecte finalizate sau nefinalizate, fotografii, corespondență, cursuri universitare și multe alte materiale scrise de arhitect sunt arhivate la Departamentul de desene și arhive (Drawings and Archives Department) al bibliotecii specializată în arhitectură, Avery Architectural and Fine Arts Library a Universității Columbia.\n\nNote\n\nLegături externe \n Art Institute of Chicago \n\nNașteri în 1900\nNașteri pe 8 octombrie\nDecese în 1996\nDecese pe 8 mai\nArhitectură Art Deco\nArhitecți americani\nArhitecți britanici\nArhitecți evrei\nArhitecți moderniști\nArhitecți din secolul al XX-lea\nArt Deco\nCetățeni naturalizați ai Statelor Unite ale Americii\nRuși americani\nScriitori de arhitectură" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Eddie Cheever?" }, { "from": "assistant", "value": "Eddie Cheever, (n. 10 ianuarie 1958), a fost un pilot de Formula 1 și Indy Car.\n\nNașteri în 1958\nPiloți de curse auto americani\nPiloți americani de Formula 1" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Patrick Tambay?" }, { "from": "assistant", "value": "Patrick Tambay () a fost un pilot francez de Formula 1.\n\nNote\n\nNașteri în 1949\nDecese în 2022\nPiloți francezi" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Derek Warwick?" }, { "from": "assistant", "value": "Derek Warwick () este un fost pilot englez de Formula 1.\n\nCariera în Formula 1 \n\nNașteri în 1954\nPiloți englezi\nPiloți de Formula 1\nOameni în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Komi." }, { "from": "assistant", "value": "Republica Komi (în , în Коми Республика), sau Komi, este una din republicile Rusiei, subiect federal al Rusiei, situată la vest de Munții Ural, în partea de nord-est a câmpiei est-europene. Capitala este orașul Sîktîvkar.\n\nPopulația totală a republicii era de 901.189 locuitori, conform recensământului din 2010.\n\nIstorie \n\nPână pe 22 august 1921, când a fost înființată Regiunea Autonomă Komi, teritoriul Komi din zilele noastre fusese împărțit între guberniile Arhanghelsk și Vologda. Pe 5 decembrie 1936, Regiunea Autonomă Komi a fost ridicată la rangul de republică autonomă. Pe 12 ianuarie 1993, republica și-a schimbat numele cu cel din zilele noastre.\n\nNote\n\nKomi" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Guy Ligier?" }, { "from": "assistant", "value": "Guy Ligier, (n. 12 iulie 1930 – d. 23 august 2015), a fost un pilot de Formula 1, jucător în echipa de rugby a Franței, producător de automobile și proprietar al echipei de curse Ligier care a participat și în Formula 1 între 1976 și 1992.\n\nNașteri în 1930\nPiloți francezi\nOameni de afaceri francezi\nDecese în 2015" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Supertec." }, { "from": "assistant", "value": "Supertec, al cărei proprietar a fost Flavio Briatore, a fost un furnizor de motoare pentru diverse echipe de Formula 1 în 1999 și 2000, motorul fiind bazat pe propulsorul construit de Mecachrome în 1998, dar care a fost modificat după cerințele regulamentare.\n\nSupetec" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre British American Racing." }, { "from": "assistant", "value": "British American Racing, cunoscută mai bine sub numele de BAR, a fost o echipă de Formula 1 care a concurat în campionatul mondial între sezoanele și . BAR a început prin achiziționarea echipei Tyrrell și a folosit motoare Supertec în primul an. Ulterior, au format un parteneriat cu Honda, care a durat următorii șase ani. Echipa a fost numită după British American Tobacco plc (BAT), care a deținut-o și sponsorizat-o pentru a-și promova mărcile Lucky Strike și 555. Echipa și-a avut sediul în Brackley, Northamptonshire, Regatul Unit.\n\nLa mijlocul lunii noiembrie 2004, producătorul japonez de automobile Honda a achiziționat 45% din echipă, iar în septembrie 2005, a cumpărat restul de 55% din acțiuni pentru a deveni unicul proprietar. În consecință, BAR Honda a devenit Honda Racing F1 Team pentru sezonul de Formula 1 din 2006. BAT a continuat ca sponsor principal cu marca Lucky Strike, dar din cauza noilor reglementări de publicitate privind tutunul din întreaga lume, și-a retras sponsorizarea completă din Formula 1 la sfârșitul sezonului .\n\nIstoric \nBritish American Tobacco (BAT) fusese implicată în Formula 1 de mulți ani, mai multe dintre mărcile sale fiind afișate pe mașinile de F1 conduse de diferite echipe. În 1997, corporația a fost convinsă de Craig Pollock să ofere cea mai mare parte a capitalului propriu pentru a cumpăra echipa Tyrrell de Formula 1 pentru 30 de milioane de lire sterline. Pollock, Adrian Reynard și Rick Gorne au fost partenerii minoritari. Acordul a fost anunțat pe 2 decembrie 1997. Echipa era cunoscută încă oficial ca Tyrrell în , înainte să devină BAR în anul următor.\n\nPregătiri \nPe 23 iulie 1998, BAR a anunțat semnarea campionului mondial din , Jacques Villeneuve, de la Williams, cu un contract profitabil pentru sezonul . Pollock îl manageriase pe Villeneuve de-a lungul carierei sale de curse. Lui Villeneuve i s-a alăturat debutantul în F1 Ricardo Zonta. Șasiul mașinii a fost construit de Reynard Motorsport într-o nouă fabrică din Brackley și a fost propulsat de motoare Supertec (redenumite din Renault).\n\nLa lansarea noii lor mașini, BAR a dezvăluit modele separate pentru mașinile lor; Mașina lui Villeneuve a fost vopsită într-un model Lucky Strike alb și roșu, iar Zonta într-un model 555 albastru și galben. FIA a considerat că modelele duble sunt ilegale în conformitate cu regulamentele F1, care prevăd că mașinile unei echipe trebuie să aibă modele în mare parte identice. BAR a depus o plângere la Camera Internațională de Comerț (așa cum este permis de regulamentele F1), iar simultan a depus o plângere și la Comisia Europeană. Pollock a fost convocat la Consiliul Mondial al Sporturilor cu Motor pentru a explica comportamentul echipei. O potențială amendă și/sau interdicție a fost evitată atunci când Pollock a acceptat să respecte procesul de arbitraj F1, recunoscând că în depunerea plângerii la CE avocații săi au acționat independent și că declarațiile făcute în cerere nu reflectau opiniile sale personale. El și-a cerut, de asemenea, scuze Consiliului și a reiterat acceptul său cu privire la autoritatea FIA. Pentru a ocoli interdicția, BAR a vopsit o parte a mașinilor în culorile Lucky Strike, iar cealaltă parte în albastru și galben al 555. BAR a revenit la un stil mai tradițional de vopsea din încolo.\n\nBAR avea sloganul „O tradiție de excelență”, care era privit ca fiind plin de umor de către experți, deoarece echipa nu avea istorie și, prin urmare, nu avea deloc o astfel de tradiție. Adrian Reynard a făcut, de asemenea, o afirmație ambițioasă precum că echipa va câștiga o cursă în sezonul de debut.\n\nSezonul 1999 \nÎntr-un sezon de debut dezastruos, BAR nu a reușit să acumuleze niciun punct în Campionatul Constructorilor. Mașina a fost relativ rapidă și adesea se califica pe la mijlocul terenului, așa cum s-a văzut în special în Marele Premiu al Spaniei, unde Villeneuve a rulat pentru scurt timp pe locul 3 în fața mașinilor Ferrari înainte de a intra la boxe.\n\nCu toate acestea, mașina a suferit de probleme cronice de fiabilitate, ducând la multe cazuri în care mașina nu a reușit să termine cursa. Acesta a fost mai ales cazul lui Villeneuve, care a început sezonul cu 11 retrageri consecutive înainte de primul său final de cursă al sezonului, la Marele Premiu al Belgiei, doar pentru ca mai târziu, de două ori, să nu reușească să termine cursa și în Marele Premiu al Europei și cel al Malaeziei. Evenimentul belgian a fost remarcabil, de asemenea, pentru că atât Villeneuve, cât și Zonta au avut accidente grave similare în timpul sesiunilor de calificări. S-a raportat ulterior că acest lucru a fost o urmare a unui pariu dintre cei doi piloți precum că ar putea lua faimosul viraj Eau Rouge cu pedala de accelerație la podea (lucru care era aproape imposibil la acea vreme).\n\nZonta a suferit un accident în timpul antrenamentelor pentru Marele Premiu al Braziliei și nu a putut participa la calificările pentru cursă. De asemenea, a fost forțat să rateze următoarele trei curse din cauza acelei accidentări. Mika Salo, care l-a înlocuit pe Zonta în acele trei curse, a oferit echipei cea mai bună clasare a sezonului, locul 7 la San Marino (deși Salo însuși nu a văzut steagul în carouri la sfârșitul cursei).\n\nSezonul 2000 \nÎn timpul sezonului 1999, BAR a anunțat că Honda a devenit furnizorul lor de motoare începând cu . Acordul Honda nu numai că însemna că vor furniza motoare, ci și că personalul Honda va lucra cu echipa la baza lor din Brackley și va primi sprijin complet din fabrică de la Honda, inclusiv vehicule oficiale ale echipei și motoare gratuite. Honda plănuise să intre în Formula 1 ca echipă de fabrică, dar a renunțat la idee. A fost pentru prima dată când Honda a fost implicată direct în Formula 1 după . BAR nu avea însă utilizarea exclusivă a motoarelor Honda, deoarece Jordan Grand Prix folosea și ea unități de putere Mugen Honda. În anul următor, Jordan a primit motoare Honda din fabrică, dar producătorii de motoare nu puteau furniza către două echipe pentru totdeauna. Acest lucru a determinat o luptă între BAR și Jordan pentru utilizarea motoarelor Honda pe termen lung.\n\nMașina a fost din nou proiectată în cooperare cu Adrian Reynard, în ciuda discuțiilor despre tensiunile dintre el și directorul echipei Craig Pollock. La lansarea mașinii 002, Pollock însuși a descris sezonul 2000 ca pe o șansă de a „șterge tava” după primul lor sezon îngrozitor și a recunoscut că echipa a făcut multe greșeli în sezonul de debut.\n\nÎn 2000, noul BAR motorizat de Honda a prezentat o îmbunătățire semnificativă. S-a dovedit a fi considerabil mai fiabil decât efortul anterior al echipei, dar echipa a avut locul 4 ca cel mai bun rezultat al sezonului, iar victoria pe care o promiseseră în 1999 era încă departe. La finalul sezonului, echipa a terminat pe locul 5 în Campionatul Constructorilor. Progresia și îmbunătățirea echipei au fost suficiente pentru a-l convinge pe Villeneuve să rămână la echipă.\n\nSezonul 2001 \n\nBrazilianul Ricardo Zonta a părăsit BAR, iar în locul său a venit francezul Olivier Panis. Echipa a obținut primul podium din palmares la , atunci când Villeneuve a încheiat cursa pe locul 3. A mai urmat încă un podium, tot prin Villeneuve, la Marele Premiu al Germaniei. În ciuda acestor performanțe, BAR a terminat sezonul pe locul 6 în Clasamentul Constructorilor, cu o poziția mai jos decât în 2000.\n\nSezonul 2002 \nSub presiunea British American Tobacco, Pollock a demisionat în ajunul lansării mașinii din 2002 și a fost înlocuit ca director de echipă de David Richards. Compania Prodrive a lui Richards a primit, de asemenea, un contract de management pe cinci ani pentru a conduce BAR. BAT și Prodrive au avut o relație anterioară când BAT a sponsorizat echipa Subaru din Campionatul Mondial de Raliuri, operată de Prodrive.\n\n a fost un sezon trecător pentru BAR. O proporție semnificativă a forței de muncă a fost eliminată în timp ce directorul tehnic Malcolm Oastler și designerul Andy Green au plecat. Villeneuve încă s-a chinuit să marcheze puncte, iar Panis nu a reușit să atingă așteptările. BAR a semnat un acord pentru a deveni singura echipă propulsată de Honda în , în ciuda faptului că a terminat în spatele celeilalte echipe a lui Honda, Jordan, atât în , cât și în .\n\nSezonul 2003 \n\nBAR l-a adus pe Jenson Button pentru a-l înlocui pe Panis pentru sezonul de Formula 1. Argumentele lui Villeneuve de negociere a contractului cu David Richards s-au încheiat în cele din urmă cu înlocuirea lui înainte de sfârșitul sezonului de către pilotul japonez Takuma Sato. În mod tradițional, Honda i-a plăcut ca echipele sale să utilizeze piloți japonezi din motive de publicitate în țara natală. Button a fost la conducerea unei curse pentru prima dată la Marele Premiu al Statelor Unite. Echipa a avut probleme din cauza utilizării anvelopelor Bridgestone. În extrasezon au trecut la compania rivală Michelin.\n\nSezonul 2004: apogeul \nLa începutul sezonului , echipa a cunoscut o nouă creștere a performanței, Button obținând multe podiumuri. De asemenea, a luat primul lor pole position la San Marino. BAR a încheiat sezonul pe locul 2 în Campionatul Constructorilor, învingând fiecare echipă cu excepția Ferrari. În ciuda acestui fapt, prima victorie a lui BAR încă nu a fost atinsă.\n\nPe parcursul sezonului 2004, o dispută cu WilliamsF1 a amenințat să umbrească performanța pe pistă a lui BAR. Ambele echipe au crezut că au un contract valabil pentru Button în . Problema a ajuns în cele din urmă la Consiliul de Recunoaștere a Contractelor, care a decis în favoarea lui BAR. Button urma să conducă pentru BAR în , dar a semnat ulterior un contract pentru a se alătura Williams în .\n\nOdată cu aplicarea restricțiilor din ce în ce mai aspre asupra oportunităților companiilor de tutun de a face publicitate în Formula 1, zvonurile sugerau că BAT ar încerca să vândă echipa. La mijlocul lunii noiembrie 2004, BAR a anunțat că Honda a cumpărat 45% și, ca parte a tranzacției, David Richards a plecat pentru a fi înlocuit de Nick Fry ca director de echipă. Contractul de management al Prodrive a fost, de asemenea, reziliat anticipat.\n\nSezonul 2005: început slab și controversă \nÎnceputul sezonului nu a mers conform planului pentru BAR, deoarece au avut dificultăți în primele trei curse de la începutul sezonului. Chiar cum au devenit competitivi în San Marino, BAR Honda a fost descalificată pentru că a rulat cu mașini ilegale. Acuzația a fost că mașinile au putut să concureze cu greutatea lor totală sub 605 kg, greutatea minimă necesară pentru o mașină de Formula 1. BAR a contestat acest lucru, spunând că motorul necesita un minim de 6 kg de combustibil pentru a funcționa, menținându-le astfel peste greutatea minimă. Interpretarea lor a regulilor a fost că această limită se aplică numai în timpul cursei, nu în timpul verificărilor tehnice post-cursă. FIA, și mai târziu instanța, nu au fost de acord cu această justificare. Pe lângă descalificare, echipa a fost interzisă pentru alte două curse. Echipa a indicat inițial că intenționează să lupte împotriva deciziei în fața unei instanțe civile obișnuite, dar ulterior a decis să accepte verdictul. Max Mosley, președintele FIA, a considerat sancțiunea ca fiind foarte indulgentă; dorise ca echipa să fie suspendată pentru tot restul sezonului. Cu toate acestea, ei nu au putut dovedi intenția deliberată de a înșela așa cum au făcut-o cu predecesorul lui BAR, Tyrrell, în sezonul .\n\nCând BAR a revenit la Marele Premiu al Europei, echipa s-a chinuit să-și regăsească forma. Spre deosebire de sezonul precedent, BAR nu a reușit să marcheze niciun punct până la jumătatea anului, la Marele Premiu al Franței. Takuma Sato a avut un sezon deosebit de slab, înscriind doar un punct, iar ulterior, contractul său nu a fost reînnoit de BAR la sfârșitul sezonului. Sato a fost înlocuit în noua echipă Honda de fostul pilot Ferrari Rubens Barrichello. Button a marcat în fiecare dintre ultimele 10 curse ale sezonului, culminând cu 2 poziții pe podium. Confirmarea acestei îmbunătățiri s-a dovedit într-o depășire pricepută făcută de Button asupra lui Jacques Villeneuve în virajul rapid Pouhon de la Spa-Francorchamps, pe ploaie și pe exterior.\n\nLa sfârșitul anului 2005, Honda a obținut proprietatea 100% a BAR de la British American Tobacco, completându-și ambiția de a deveni o echipă de uzină completă. În plus, contractul lui Button cu Williams a fost cumpărat pentru 30 de milioane de dolari, iar Button a semnat un contract pe mai mulți ani cu Honda.\n\nÎn urma vânzării echipei către Honda, BAT va reveni în Formula 1 abia în , sponsorizând-o pe McLaren într-un acord de „parteneriat global” în cadrul campaniei sale A Better Tomorrow, legat de țigări electronice și produse alternative pentru fumat.\n\nPalmares în Formula 1\n\nReferințe\n\nConstructori de Formula 1\nFormula 1 în Regatul Unit\nEchipe de uzină în Formula 1\nFondări în 1999\nDesființări în 2005" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Copiii de la 402?" }, { "from": "assistant", "value": "Copiii de la 402 este un serial de desene animate pentru copii. Este ecranizarea cărții cu același nume, scrisă de Betty Paraskevas și Michael Paraskevas.\n\nPrima apariție în SUA a fost pe cunoscutul canal TV Fox Family în anul 1999. După un timp, a fost difuzat și în Marea Britanie pe canalul TV Teletoon. În limba română, în prezent, „Copiii de la clasa 402” nu mai este difuzat.\n\nÎn România, serialul este de asemenea numit Copiii din clasa 402. Perioada difuzare 2000-2009.\n\nÎn România, Copiii de la 402 a fost difuzat pe Fox Kids din 1999 până în 2005, iar pe Jetix din 2005 până în 2009. A fost scos din grilă înainte ca Jetix să fie închis.\n\nDespre serial\nCopiii de la 402 a fost realizat pe baza cărții pentru copii cu același nume. În acest serial de desene animate sunt prezentate aventurile unor copii de școală generală (elementară) și relațiile dintre aceștia. Personajele principale sunt: Nancy Francis, Jessie McCoy, Vinnie Nasta, Polly McShane. \n\nElevii clasei 402 sunt impulsivi, de cele mai multe ori fac alegeri proaste și rareori se gândesc la rezultatele alegerilor lor. Când tentația își face apariția înșelătoare, acești elevi se grăbesc să cadă în capcană. Bineînțeles că, fiind copii, atunci când problemele de zi cu zi nu mai sunt ușor rezolvabile, ele par chestiuni de viață și de moarte. Probleme simple se transformă în probleme complexe și cel mai mic detaliu este ridicat la cel mai înalt rang al comicului.\n\nÎn timp ce toți elevii trec cu greu prin evenimentele fiecărei zi, învățând lecțiile vieții pe pielea lor, câteodată încearcă să se mai și ajute. Niciodată nu reușesc pe deplin, căci sunt prea prinși în propriile lor planuri și nelămuriri. Din fericire, ei sunt capabili să se întoarcă mereu în oaza clasei 402, într-o lume a haosului condusă de domnișoara Graves. Aici, în clasa 402, sub conducerea strictă, dar atentă, a domnișoarei Graves, toți copiii sunt în siguranță. În clasa 402 binele este întotdeauna răsplătit, iar răul este întotdeauna pedepsit.\n\nCombinând stilul artistic de o calitate impecabilă cu stilul literar al Lisei Kite și al lui Cindy Begel (\"Pauza\", \"Liderul Clasei\"), Clasa 402 este un tom de povești unice, valabile pentru orice perioadă temporală, al cărui rezultat este un serial amuzant și atractiv.\n\nPersonaje\n\nElevi\n\nJessie McCoy este unul dintre cele mai comice personaje. Are o personalitate jucăușă, prietenoasă, dar nu este adeptul învățatului, încercând să scape de teste și de teme tot timpul, dar este mereu prins de învățătoarea lui. Totuși, el se dovedește a fi isteț în multe împrejurări . Personajul său preferat este Domnul Space Beast, iar parcul de distracții preferat este Monster Land. Jessie este bun prieten cu Vinnie Nasta.\nPolly McShane este o fetiță mândră de originile sale lituaniene. Ea încearcă mereu să se integreze, să își facă prieteni și este foarte pasionată de linguri. Se consideră o fată perfectă, are rezultate școlare foarte bune și citește mult dar, în același timp, îi face plăcere să pârască pe oricine greșește, fapt care explică antipatia colegilor ei față de ea. Este foarte legată de capra ei, Schnitzie, iar atunci când aceasta moare, Polly se întristează enorm. Mâncărurile ei preferate sunt: borșul, șnițelul și prăjiturelele. Lui Polly îi place să i se spună că miroase a capră. Polly a ținut și un curs de înot, unde s-a înscris și Arthur, neștiind cine îl va instrui. Ea este cea mai inteligentă din clasă obținând cel mai mare scor la testul IA.\nArthur Kennet Van Der Wall este un băiat de origini engleze . Este un băiețel afacerist și profitor ce scoate bani din orice. De fiecare dată când i se ivește o ocazie, profită de ea și îi stoarce de bani pe toți ceilalți. Este șiret, inteligent și cinic, dar planurile lui întâmpină întotdeauna un eșec. Totodată, este și foarte pudic, fiindu-i foarte rușine să iși schimbe hainele de față cu ceilalți colegi, într-o tabără. De asemenea, ambiția și perseverența sunt trăsături care îl caracterizează.Este seful clasei,aavand acces la lucruri la care ceilalti nu au. Odată, Arthur i-a spus lui Jessie ca \"il poate ajuta cu servicii\" iar Jessie a spus ironic\"mare om\".Este o usturime in stomacul lui Jessie \nPenny Grant este cea mai cuminte și populară fată din clasă. Nancy încearcǎ sǎ devinǎ prietena ei, dar rareori reușește sau este întreruptă relația de către Polly. Penny are nenumărate virtuți: își ajută prietenii, rudele și copiii nevoiași, ține la religia ei și este și sentimentală. De asemenea învață foarte bine. Melanie este singura care a refuzat să petreacă timp în compania ei.\nNancy Francis este o fată foarte lăudăroasă cu un păr mare, portocaliu, acompaniat de niște ochelari de culoare mov. Este o fetiță rebelă, de multe ori lăudăroasă și autoritară, încercând să se facă cât mai plăcută. Cu toate că petrece mult timp încercând să fie populară are rezultate bune la învățătură, fiind printre primi din clasă. Ea încearcǎ să se apropie cât mai mult de colega sa, Penny Grant (lucru pe care, de altfel, și-l dorește oricine de la clasa 402), dar de fiecare dată e nevoită să facă sacrificii. Împreună cu Jessie, Vinnie, Polly, și chiar și Freddie, apare aproape în fiecare episod al serialului.\nVincent (Vinnie) Nasta este \"cireașa\" de pe tortul clasei. El poate fi ușor de recunoscut după tricoul lui de fotbal cu numărul 10. Acestuia îi place să facă glume pe seama altora, mai ales pe seama domnului Besser sau pe seama lui Jessie (deși sunt buni prieteni). Este un tip destul de inteligent, dar nu se prea pricepe la fete. Are simțul umorului foarte dezvoltat, ca și tatăl lui de altfel. Ca să scape de teme, Vinnie predă adesea lucrările fratelui său, Tony, dar Domnișoara Graves îl prinde mereu.\nJoey Tuna este un băiat cu părul portocaliu, poartă un tricou bleu cu o dungă albastră, pantalonii sunt mov sau albastru închis. Este bun prieten cu Vinnie, dar nu și cu Jessie, pe seama căruia face, adesea, glume legate de grija exagerată a mamei sale pentru el.\nJordan este o fată bogată de origini chineze și este prietena lui Nancy. Cu toate acestea, este o fată modestă și preferă să fie pe picior de egalitate cu celelalte fete, nedorind ca acestea să știe că este bogată, și de aceea poartă mereu o salopetă albastră peste o bluză verde. Nimeni nu știe cât este de bogată, doar Nancy. Ea pare că \"citește gândurile lui Gabrielle\", astfel încât, de fiecare dată cele două au cu exactitate aceleași idei. Ele nu realizează acest lucru și se acuză că își fură ideile. Totuși, sunt bune prietene. \n\nFreddie Fay este un băiat de culoare, care este considerat tocilarul clasei. Copiii râd adesea de el din cauza naivității sale. De obicei, Vinnie și Jessie sunt cei care îl batjocoresc cel mai mult. În schimb Domnișoara Graves îl apreciază pentru că se străduiește mult învețe bine.\n\nMelanie Belinkoff este fiica profesoarei Belinkoff, de la clasa a II-a. Este mereu plictisitǎ. Se recunoaște după binecunoscuta ei replică: \"Miroase!\". Aceasta mereu preferă să stea în casă și să vorbească la telefon cu fosta ei colegă, Gloria. Când mama acesteia încearcă să îi cumpere ceva, lui Melanie nu îi convine dintr-un motiv aparte sau pentru că pur și simplu \"Miroase!\". Mereu are o părere proastă atât despre colegii ei de la 402, cât și despre Domnișoara Graves. Totuși, tocmai acest tip de atitudine o face să fie foarte populară la un moment dat, copiii fiind geloși pe nepăsarea ei. Când a venit prima oară în clasa 402, a ales să stea cu Polly în bancă.\n\nGabrielle Albaregga este o fată care parcă ar copia-o pe Jordan în tot ce face, spune și gândește. De aceea, se ceartă adesea cu ea. Totuși, sunt prietene. Împreună cu ea și cu Nancy, formează un grup de prietene. \n\nSanjay este un băiat de origini indiene, cu un accent mai deosebit. De câte ori un copil de la 402 îi cere ceva, Sanjay vrea neapărat ceva în schimb. Într-un episod, Sanjay o ajută pe Nancy la proiectul său despre India și o duce la el acasă. Deși Sanjay nu este elev în clasa 402, apare de multe ori în serial. Țara de unde provine este India.\n\nTillie este o fată înaltă și roșcată, dar care nu prea are încredere în colegi. Ea crede că are mereu dreptate, chiar și atunci când toată lumea știe că se înșeală. Ea apare rar în episoade.\n\nZack este unul dintre cei mai răi elevi din școală. Nancy i-a aplicat o corecție de judo și l-a doborât la pământ.\n\nProstul Louie este unul dintre cei mai mari elevi de la clasa 400, unde a fost și Jessie în episodul \"Soi rău\". El i-a zis lui Jessie că \"Mie mi se zice prostul Louie, nu știu de ce\", și apoi Jessie l-a întrebat \"Fiindcă nu ești prost?\", el răspunzând \"Nu, fiindcă nu mă cheamă Louie\".\n\nEddie este un bătăuș de la clasa 400 care se bătea cu Bruno tot timpul. Așa îi spunea Sylvia lui Jessie fiindcă nu înțelegea de ce se băteau și dorea să știe cât mai mult despre colegii săi. Însă de bine, de rău, amândoi (și Bruno, și Eddie) l-au salutat pe Jessie.\n\nSylvia este o fată de la clasa 400 cu care Jessie se împrietenește, fiind și ea trimisă ca și Jessie la 400 drept pedeapsă. De reținut este faptul că ea era singura fată de la 400. Nu a fost niciodată vreo fată la această clasă, numai băieți au fost.\n\nBruno este un băiat tot de la clasa 400, care se bătea cu Eddie tot timpul.\n\nJeremy este un băiat care a avut o întâlnire cu Nancy într-un episod.\n\nJohann este un băiat din altă țară care a apărut în episodul în care clasa 402 vizitează muzeul de istorie. \n\nLars Svenholm este un student de schimb venit din Maledonia. El face schimb cu Jessie în episodul \"Nu schimbăm, nu returnăm\", ducându-se în țara lui Lars, Maledonia, însă nu prea s-a adaptat acolo. Când a ajuns acolo, a și început să îi fie dor de casă.\n\nProfesori și angajați\nDomnișoara Gracie Graves este profesoara tuturor copiilor de la clasa 402. Ea este cea care face dreptate când Arthur îi păcălește pe ceilalți sau când Jessie minte. Tot ea este persoana care îl liniștește pe Vinnie și o sfătuiește pe Nancy. Toți copiii o strigă \"Miss Graves\", echivalentul în engleză al numelui. Ea nu o suportă pe asistenta Pitts, deoarece acesta nu știe să vorbească decât despre boli înfiorătoare. De aceea, ea se ferește să o ducă acasă și să o asculte.\n\nDoamna Amy Belinkoff este profesoara copiilor de la 407, clasa a II-a. Are o clasă de copii drăguți și cuminți, însă nu este o profesoară tocmai bună. Ea o înnebunește pe domnișoara Graves, dând-o pe fiica sa în clasa ei. Aceasta însă nu știe să zică altceva decât \" nu știu\", \"nu-mi pasă\", \"miroase\". Ea crede că toți copiii din clasa 402 sunt o gașcă de fraieri. Însă la sugestia prietenei sale, Gloria, apelează la cartea secretelor. Așa ajunge ea în grupa de majorete.\nStuart Besser (Stewie), cunoscut și ca Domnul Besser, este directorul incompetent și naiv al școlii care umblă numai pe interes propriu și care citește de multe ori reviste cu numele de genul \"Și tu poți găsi ca parteneră un supermodel\", sau \"Cum să-ți găsești o soție bogată\". El se laudă foarte mult și le atrage de multe ori copiilor atenția în privința ținutei. El se căsătorește odată cu mătușa lui Vinnie și, până la urmă, se descoperă că nu are nici măcar puțin interes pentru acea familie. El este foarte bun prieten cu Polly și o ajută foarte mult la notele de la lucrări, cerând orice recompensă. \n\nSora Pitts este asistenta școlii, care pune sănătatea pe primul loc. Ea îi îngrijește pe copii, povestind despre boli înfiorătore și despre spitale. Aceasta însă face la fel și cu domnișoara Graves în episodul \"Crezi sau nu crezi\". Aceasta este o asistentă care, atunci când prezintă un film, \"Corpul tău se transformă\", în loc să povestească rezumatul, ea îi face pe părinți să iasă afară din cauza poveștii ei cu un doctor de la școala de asistente. Atunci când Jessie minte că are alergie, ea crede că trebuie să-i facă șase injecții. Sora Pitts apare mai rar în episoade. \n\nDomnul Karl este profesorul copiilor de la clasa 400. Are cei mai răi copii din școală și cea mai murdară clasă. Într-un episod, Jessie este trimis în clasa acestuia de Domnul Besser, crezând că el a scris pe tăblița din fața mașinii textul \"Besser, idiotul\". Acesta se poartă frumos cu copiii, deoarece îi era frică mai ales de copiii din clasa sa. În clasa lui nu se dau teste, pe placul lui Jessie. \n\nDomnul Jackson este un tip cu capul în nori. A lucrat mult în școală: a fost bibliotecar, profesor de cor, înot și multe altele. Îi place să citească ziare și să asculte muzică, să construiască castele din cărți de joc. El se face uneori că nu îi aude pe ceilalți sau înțelege totul greșit. El crede că bicicletele de la târgul școlar sunt ale lui drept recompensă că a vândut bilete. El însă nu numără banii din sticle, deoarece credea că banii sunt pentru profesori. \nMarta este bucătăreasa școlii. Aceasta are o aluniță în apropierea gurii. Ea le servește copiilor mâncarea la cantină. Într-o zi, crezând că Arthur e un copil sărac, a încercat să îl ajute alături de colegul său, Roberto, donându-i haine, jucării și bani.\nRoberto este bucătarul școlii, care gătește absolut tot. Polly spune despre el că exagerează cu sarea, dar copiii îi agreează mâncarea. Uneori o mai înlocuiește pe Marta la cantină.\nDomnul Sorley este îngrijitorul. Acesta repară geamurile, curăță pe jos, desfundă toaletele și multe altele. Însă, când primește telefoane pentru o anumită urgență, se enervează și spune mereu că copiii fac numai tâmpenii, deși poate era chiar de la profesori. Acesta repară geamuri, mai ales în clasa domnului Karl. \nDomnul Collins este profesorul de sport. Acesta apare în episodul 8 al primului sezon. El este cel care preferă să citească un ziar și Polly să umfle mingile de baschet. Sau orice oră de sport decurge prin joc de baschet sau volei.\n\nPărinți și rude\nDoamna Roberta McCoy este mama lui Jessie. Îl iubește foarte mult și îl alintă de multe ori în fața colegilor. Ca să îl cumințească, ea îl amenință mereu că-l trimite la școala militară. De asemenea, e foarte strictă în ceea ce privește alimentația, spre deosebire de mama ei (bunica lui Jessie), care atunci când este vizitată de nepotul ei, are grijă să îl răsfețe cu cele mai gustoase prăjituri. Ea urmează un curs pentru a învăța cum să scrie povestea familiei ei. \nDoamna Ima Francis este mama lui Nancy. Este foarte modernă și șic. Ea crede despre fiica sa că e cea mai frumoasă și deșteaptă fată din clasă. Ea este cea care îl pedepsește pe un doctor atunci când fata sa este bolnavă. Doamna Francis are o părere despre fiecare colegă a lui Nancy: Jordan este \"cea cu banii\", Penny este \"regina frumuseții\". Ea are un stil care nu poate fi copiat de nimeni. Ea susține că \"Nu poți să cumperi bunul gust\". \nDomnul Nasta este tatăl lui Vinnie. Acesta consideră că fiul lui are întotdeauna dreptate. Atunci când este chemat la școală pe motiv că Vinnie înjură, i-a răspuns tot printr-o înjurătură. Sau pe motiv că Vinnie a desenat \"două piscuri de munte\" crede că desenul este superb și chiar îl apreciază. El nu o suportă pe sora mamei lui Vinnie deoarece își schimbă soțul în fiecare vacanță.\nMătușa Marry este mătușa lui Arthur. Are o casă cu piscină, la care Arthur stă tot timpul.\nDoamna McShane este mama lui Polly. Ea are un accent mai deosebit și are exact aceleași pasiuni ca și Polly: lingurile și caprele. Ea îi spune \"Polala\". Aceasta participă la tot felul de cursuri: de făcut șnițele sau de muls lapte de capră. Ea crede că fetița sa este cea mai deșteaptă de la școală. \nNana și Bunelul sunt bunicii lui Jessie. Aceștia însă îl alintă pe Jessie și îi fac toate plăcerile. Atunci cand părinții lui au plecat într-o călătorie, Jessie a stat la bunici și a mâncat: clătite, cârnați, napolitane, salată de cartofi etc. (ceea ce mama lui nu îi dădea voie). Bunelul are un fix cu degetul de la picior și cu proteza danturii. Aceștia sunt pasionați de filme cu animale și preferă să stea toată ziua în casă, cu picioarele în apă caldă.\nSylvia și Soll sunt bunicii lui Nancy. Ei locuiesc la Miami, într-un complex de apartamente unde au piscină, restaurant, sală de biliard, dușuri speciale și multe altele. Nancy îi vizitează pentru a face baie în piscină, însă nu prea reușește din anumite cauze: nu are ecuson, cască, e ora pentru adulți, nu a făcut duș înainte de a intra în bazin. Soll, bunicul ei, face reclamații unor familii din cauza căreia au musculițe în casă. Bunica Sylvia își face operație la ochi pentru a arăta cu douăzeci de ani mai tânără și pentru a le face invidioase pe celelalte vecine. Însă rezultatul nu pare a fi unul pozitiv. Când și-a dat jos bandajele, a avut ochii mari care aproape că i-au ascuns toată fața. Însă, de rușine, toți au spus că este frumoasă, chiar dacă nu părea a fi așa.\nTony Nasta este fratele lui Vinnie Nasta. Când trebuia să facă Vinnie un proiect cu Jessie, aceștia s-au certat că nu cădeau de acord în legătură cu cine să fie trecut primul sau al doilea pe afișul proiectului.\n\nEpisoade\n\nSezonul 1\n\nSezonul 2\n\n Numele episoadelor de la 1 la 18 în română a sezonului al doilea nu sunt oficiale, ci traduse sau adaptate.\n\nLegături externe \n \nCopii de la clasa 402 la TV.com \n\nSeriale de animație\nSeriale de televiziune din 1999\nJetix" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Franck Montagny?" }, { "from": "assistant", "value": "Franck Montagny, (n. 5 ianuarie 1978), este pilot de curse auto francez, pilot de teste al echipei de Formula 1 Toyota F1, în trecut condurând pentru Super Aguri.\n\nCariera în Formula 1\n\nCariera în IndyCar \n\nNașteri în 1978\nPiloți francezi\nPiloți de Formula 1\nOameni în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Circuitul Indianapolis?" }, { "from": "assistant", "value": "Indianapolis Motor Speedway este un circuit de curse auto din SUA, unde anual are loc cea mai celebră cursă auto din lume, Indianapolis 500, dar și Marele Premiu al Statelor Unite ale Americii la Formula 1.\n\nIndianapolis Motor Speedway\nFormula 1 în Statele Unite" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Acmeism?" }, { "from": "assistant", "value": "Acmeismul a fost un curent literar, care a apărut în Rusia în 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Sergei Gorodețki.\nProgramul acestuia insistă asupra efectului vizual, intensității sentimentelor și a laconicității expresive.\n\n! \nLiteratură rusă" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Circuitul Interlagos." }, { "from": "assistant", "value": "Autodromo José Carlos Pace (cunoscut anterior sub numele Interlagos) este un circuit de curse auto din Brazilia, situat în orașul São Paulo.\n\nInterlagos\nSão Paulo (oraș)\nFormula 1 în Brazilia" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre François Hesnault?" }, { "from": "assistant", "value": "François Hesnault, (născut 30 decembrie 1956, Neuilly-sur-Seine) este un fost pilot francez de Formula 1.\n\nNașteri în 1956\nPiloți francezi\nOameni în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Philippe Streiff?" }, { "from": "assistant", "value": "Philippe Streiff () a fost un pilot francez de Formula 1.\n\nNote\n\nNașteri în 1955\nPiloți francezi\nDecese în 2022\nNașteri pe 26 iunie\nDecese pe 23 decembrie\nPiloți de Formula 1\nOameni din Auvergne-Ron-Alpi" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Warszawa-Śródmieście?" }, { "from": "assistant", "value": "Śródmieście (Centrul Orașului sau Centru Civic) este cartierul central al Varșoviei. Are o populație de 135 000 locuitori și suprafața de 15,57 km².\n\nNote\n\nCartiere în Varșovia" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Gen (biologie)?" }, { "from": "assistant", "value": "Genul, în biologie, este o treaptă de clasificare (categorie) taxonomică, superioară subgenului și inferioară subfamiliei, ce cuprinde mai multe specii, care au caracteristici esențiale comune. Numele genului se scrie întotdeauna cu literă mare. Exemplu: genul Nymphaea, care cuprinde specii de nufăr. Această metodă de scriere este stabilită de nomenclatura binară.\n\nDe exemplu, Panthera leo (leu) și Panthera onca (jaguar) sunt două specii din genul Panthera. Panthera este un gen de mamifere carnivore din familia Felidae.\n\nCompoziția unui gen este determinată de taxonomiști. Standardele pentru clasificarea genurilor nu sunt strict codificate, astfel încât diferite autorități produc adesea clasificări diferite pentru genuri. Cu toate acestea, există unele practici generale utilizate inclusiv ideea că un gen nou definit ar trebui să îndeplinească aceste trei criterii pentru a fi util descriptiv:\n\n – toți descendenții unui taxon strămoșesc sunt grupați împreună (adică analiza filogenetică ar trebui să demonstreze în mod clar atât monofizic, cât și validitatea ca o linie separată).\n compactitate rezonabilă - un gen nu ar trebui să fie extins inutil.\n distincție – în ceea ce privește criteriile relevante din punct de vedere evolutiv, respectiv ecologie, morfologie, sau biogeografie; Secvențele ADN sunt mai degrabă o 'consecință decât o condiție a unor descendențe evolutive divergente, cu excepția cazurilor în care acestea inhibă fluxul genetic (de exemplu ).\n\nIstorie \nNoțiunea de gen a fost folosită prima dată de Carl Linné.\n\nEtimologie\nTermenul „gen” provine din latină („origine, tip, grup, rasă, familie”). Linnaeus a popularizat utilizarea sa în 1753 [[[Specii Plantarum]], dar botanistul francez Joseph Pitton de Tournefort (1656-1708) este considerat fondatorul conceptului modern de genuri”.\n\nReferințe\n\nLegături externe \n\n The Plant List — all genera, theplantlist.org\n\nVezi și \n Codul Internațional de Nomenclatură pentru alge, fungi și plante\n Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică\n Nomenclatură\n\n \nNomenclatură botanică\nTaxonomie vegetală\nNomenclatură zoologică\nNomenclatură bacteriană\nTaxoni numiți de Joseph Pitton de Tournefort" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Cod numeric personal (România)?" }, { "from": "assistant", "value": "În România, codul numeric personal sau C.N.P. este un cod numeric unic, format din 13 cifre, atribuit persoanei fizice la înregistrarea nașterii în registrele de stare civilă. Scopul acestuia este de a individualiza în mod unic o persoană fizică și constituie un instrument de verificare a datelor de stare civilă ale acesteia și de identificare în anumite sisteme informatice de către persoanele autorizate.\n\nCodurile numerice personale sunt generate de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, care emite și distribuie anual listele corespunzătoare către serviciile publice comunitare județene de evidență a persoanelor, Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Municipiului București și Departamentul consular din cadrul Ministerul Afacerilor Externe.\n\nIstoric \nC.N.P-ul a fost introdus ca element obligatoriu în actele de identitate, de stare civilă și în alte acte personale printr-un decret prezidențial semnat de Nicolae Ceaușescu la 2 martie 1978.\n\nAtribuire \nÎn țară, atribuirea C.N.P. se face de serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor sau acolo unde acestea nu există sau nu funcționează, de autoritățile executive ale unităților administrativ-teritoriale, iar în străinătate, atribuirea C.N.P. se face de Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României.\n\nRezidenții primesc C.N.P. de la Inspectoratul General pentru Imigrări și este scris în permisul de ședere.\n\nSchimbare \nUn nou C.N.P. se atribuie aceleiași persoane în una dintre următoarele situații:\n\n actul de naștere a fost rectificat, fiind modificate datele care intră în structura C.N.P.\n rubrica din certificatul de naștere în care se înscrie C.N.P. a fost completată eronat\n C.N.P. a fost atribuit greșit\n solicitantul și-a schimbat sexul\n există neconcordanțe privind C.N.P.\n\nStructură \nCodul numeric personal este format din 13 cifre, unic pentru fiecare persoană fizică și este format din 7 componente:\n\nS \nComponenta S reprezintă sexul și secolul în care s-a născut persoana și poate avea una dintre următoarele valori:\n\n 1 pentru persoanele de sex masculin născute între anii 1900 - 1999\n 2 pentru persoanele de sex feminin născute între anii 1900 - 1999\n 3 pentru persoanele de sex masculin născute între anii 1800 - 1899\n 4 pentru persoanele de sex feminin născute între anii 1800 - 1899\n 5 pentru persoanele de sex masculin născute între anii 2000 - 2099\n 6 pentru persoanele de sex feminin născute între anii 2000 - 2099\n 7 pentru persoanele rezidente, de sex masculin\n 8 pentru persoanele rezidente, de sex feminin\n\nAA \nComponenta AA este formată din ultimele 2 cifre ale anului nașterii.\n\nLL \nComponenta LL este formată din luna nașterii, cu valori între 01 și 12.\n\nZZ \nComponenta ZZ este formată din ziua nașterii, cu valori între 01 și 28, 29, 30 sau 31, după caz.\n\nJJ \nComponenta JJ reprezintă județul sau sectorul în care s-a născut persoana, ori în care avea domiciliul sau reședința la momentul acordării C.N.P., conform nomenclatorului SIRUTA.\n\nCodurile județelor sunt în ordinea alfabetică a acestora, cu unele excepții.\n\nNNN \nComponenta NNN reprezintă un număr secvențial (cuprins între 001 și 999), repartizat pe puncte de atribuire, prin care se diferențiază persoanele de același sex, născute în același loc și cu aceeași dată de naștere.\n\nC \nComponenta C este formată dintr-o cifră de control, care permite depistarea eventualelor erori de înlocuire sau inversare a cifrelor din componența C.N.P.\n\nValidare \nValidarea unui C.N.P. constă în calcularea componentei C și compararea acesteia cu valoarea primită a aceleiași componente. Dacă acestea sunt identice, înseamnă că C.N.P. verificat este valid.\n\nCalcularea componentei C se face folosind constanta \"279146358279\", după cum urmează:\n\n fiecare cifră din primele 12 cifre ale C.N.P. este înmulțită cu corespondentul său din constantă\n rezultatele sunt însumate și totalul se împarte la 11\n dacă restul împărțirii este mai mic de 10, acela reprezintă valoarea componentei C\n dacă restul împărțirii este 10, valoarea componentei C este 1\n\nVezi și \nCod numeric personal\n\nNote\n\nBibliografie \n Decret nr. 59/1978 pentru modificarea Legii nr. 5/1971 cu privire la actele de identitate ale cetățenilor români, precum și la procedura schimbării domiciliului și a reședinței\n Norme metodologice de aplicare unitară a dispozițiilor legale privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, aprobate prin HG nr. 1375/2006\n Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, aprobate prin HG nr. 1251/2006\n\nLegături externe \n Specificație tehnică (neoficială) pentru C.N.P.\n\nCNP\nIdentificare\nDemografia României" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Mineral." }, { "from": "assistant", "value": "Vezi și:Substanțe minerale\n\nMineralele sunt substanțe naturale solide, mai rar fluide, cu formă proprie cristalizată, alcătuite din unul sau mai multe elemente chimice, care intră în componența rocilor și minereurilor.\nDupă conținutul lor ele se pot împărți în minerale metalifere și respectiv nemetalifere (sare, gips, azbest, mică, feldspat), iar cele metalifere se pot împărți la rândul lor în feroase și neferoase.\nMineralele sunt de regulă substanțe neomogene din punct de vedere chimic, fiind frecvent substanțe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare, de aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia.\nExemple de minerale: cuarțul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS2), calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul și diamantul.\nDeterminarea unui mineral se face prin cunoașterea proprietăților lui fizice: - culoare - luciu - spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de spargere), greutatea specifică, proprietăți magnetice și radioactive etc.\nDuritatea mineralelor este o proprietate importantă, aceasta determinând forma de exploatare a zăcământului). Mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs a stabilit o scară a durității mineralelor după cum urmează: 1.talc, 2.gips, 3.calcit, 4.fluorina, 5.apatit, 6.ortoza, 7.cuarț, 8.topaz, 9.corindon 10.diamant.\n\nSistematica mineralelor \n\nÎn sistematica modernă mineralele au fost reclasificate, luându-se în considerare:\nFormula chimică, Sistem de cristalizare, Clasă, Culoare, Urmă, Duritate, Densitate, Luciu, Transparență, Spărtură, Clivaj, Habitus, Suprafața cristalului, Cristale gemene, Punct de topire, Efect piezoelectric, Propriețăți optice, Refracția, Refracție dublă, Pleochroismus Deviație optică, Unghi de dispersie Reactivitate chimică, Radioactivitate, Magnetism \n\n Elemente native, sunt elemente chimice care se găsesc în natură în forme pure necombinate; se cunosc 23 asemenea elemente (18 metale și 5 nemetale), formele lor modificate și unele aliaje. Exemple: cupru, argint, aur, fier, sulf, grafit, diamant, hapkeit (Fe2S), moissanit (SiC), schreibersit ((Fe,Ni)3P). \nCele mai bune exemple sunt grafitul și diamantul care, având diferite proprietăți, diamantul fiind cea mai dură substanță de pe Terra, iar grafitul un mineral cu duritate mică, au aceeași formulă chimică, și anume C-carbon.\n Sulfiți și săruri de sulf, sunt combinații dintre sulf și seleniu, telur, arsen, stibiu și bismut. În această categorie intră cca. 600 de minerale. Exemple: galenă (PbS), pirită (FeS2), blendă (ZnS), cinabru (HgS)\n\n Halogenați cca. 140 de halogenide constau dintr-o legătură a halogenilor (fluor, clor, brom, iod) cu cationii de sodiu, potasiu și calciu, exemple: fluorină (Ca F2) halit (sare gemă, NaCl), clorură de amoniu, silvină.\n Oxizi și hidroxizi s-au format printr-o legătură a unui metal sau nemetal cu oxigenul sau cu o grupare hidroxilică (-OH). Astfel au luat naștere cca. 400 de oxizi respectiv hidroxizi, exemple: spinel (MgAl2O4), hematit (Fe2O3), magnetit (Fe3O4), corindon (Al2O3), pehblendă (UO2), goethit (FeO(OH)).\n Carbonați ,nitrați, borați: în această categorie intră sărurile acidului carbonic, boric și azotic. Exemple: aragonit, azurit, dolomit (CaMg(CO3)2), calcit (CaCO3), malachit (Cu2CO3(OH)2), borax (Na2B4O5(OH)4 · 8 H2O), sassolit (H3BO3)\n Sulfați, selenați, telurați, cromați, molibdenați, wolframați: aici intră săruri ale acidului sulfuric, cromic, molibdenic și wolframic. Această grupă cuprinde cca. 700 de minerale. Exemple: anhidrit(CaSO4), gips (CaSO4 · H2O), apatit (Ca5(PO4)3(F,Cl,OH)), turcoaz (CuAl6(PO4)4(OH)8 · 5H2O), carnotit (K2(UO2)2(VO4)2 · 3H2·), legrandit (Zn2(AsO4)(OH)·H2O), wulfenit (PbMoO4), wolframit ((Fe,Mn)WO4)\n Fosfați, arsenați, vanadați: aici intră săruri ale acizilor cu formula generală H3XO4 unde X poate fi înlocuit cu elementele fosfor, vanadiu, arsen. Exemple: adamin, berlinit, descloizit, fluorapatit, mottramit, piromorfit.\n Silicați (și germanați) : această grupă de minerale este cea mai numeroasă, gruparea tetraedrică [ SiO4]4 stând la baza structurii mineralelor. Exemple: almandin (Fe3Al2(Si3O12)), zircon (ZrSiO4), andaluzit (Al2SiO5), topaz (Al2SiO4(OH,F)2), beril(Be3Al2Si6O18), cordierit (Mg2Al4Si5O18), epidot (Ca2(Al,FeIII,Mg)3(SiO4)3OH), zoisit (Ca2Al3(SiO4)3(OH))\n Minerale organice: această categorie de minerale cuprinde sărurile acizilor organici alifatici și aromatici cu carbon, (CnHm) și azot, (de forma amidelor R-X(=O)n-NR'2 sau acizilor heterociclici) și rășini. Exemple: : abelsonit, melit, evenkit. Chihlimbarul nu este considerat mineral de către IMA (International Mineralogical Association).\n\nPrincipalele minerale industriale\n\nFormarea zăcămintelor minerale \n\n Toate rocile sunt compuse din minerale, dar nu toate tipurile de minerale pot alcătui roci, ci doar unele. Căldura și presiunea generate de procesele geologice, ca vulcanismul și metamorfismul, pot crește concentrația mineralelor în zăcămintele importante. Acestea se pot combina sau alătura prin metamorfozare, erupție vulcanică sau sedimentare. \n Unele zăcăminte se formează la suprafață prin evaporarea apelor mineralizate. \n Mineralele dizolvate în apa marină cristalizează în apropierea răsuflătorilor vulcanice de pe fundul oceanelor.\n\nSticla \n\nIngredientul principal din sticlă este cuarțul (silicea) provenit din nisipul cuarțos. Silicea se incălzește până se topește, la circa 1100 °C, modelată, apoi răcită rapid. Alte ingrediente importante sunt calcarul și soda. Se adaugă borax pentru a-i mări rezistența la caldură. Oxidul de plumb îi mărește strălucirea și calitatea la șlefuire.\nSticla laminată se produce prin introducerea unui strat de plastic între 2 straturi de sticlă. Astfel, sticla nu sare în bucățele când e spartă.\nSe spune despre sticlă că atunci când se sparge, spărtura are o formă de scoică, aceasta fiind numită concoidală.\n\nOxigenul \n\nOxigenul este cel mai răspândit element din scoarța Pământului. 46.6% din greutatea scoarței este oxigen. Oxigenul apare în oxizi și în combinații cu alte elemente. El apare și în alte substanțe cu o mare răspândire pe glob, cum ar fi carbonatul de calciu, apa sau bioxidul de siliciu- SiO2, cea mai răspândită substanță, denumită general ca și cuarț.\n\nSiliciul \n\nUrmătorul pe listă e siliciul -prezent în 27.7% din scoarța planetei.\n\nFosfor \n\nSursa principală de fosfor, folosit în îngrășăminte, este apatitul care se găsește în unele roci sedimentare și în acumulările de guano - fecale de lilieci și păsări.\n\nScara Mohs a durității \n\nScara Mohs a durității a fost gândită și inventată de mineralogul german Friedrich Mohs, care voia să aranjeze mineralele astfel încât acestea pot fi identificate mai ușor. Duritatea unui mineral este măsura rezistenței sale la zgâriere. Se stabilește zgâriind un mineral cu o serie de alte minerale a căror duritate este deja cunoscută. Scara Mohs oferă o măsură de comparație de la 1 (moale) la 10 (dur). Până la 9 este liniară, dar diamantul (10) este de circa 10 ori mai dur decât corindonul.\n\n1 Talc Mg3Si4O10(OH)2\n\n2 Ghips CaSO4\n\n3 Calcit CaCO3\n\n4 Fluorină CaF2\n\n5 Apatit Ca5[(F,Cl,OH)|(PO4)3]\n\n6 Ortoză KAlSi308\n\n7 Cuarț SiO2\n\n8 Topaz Al2SiO4(OH,F)2\n\n9 Corindon Al2O3\n\n10 Diamant C\n</div>\n\nSarea \n\nProprietățile sale de conservare și importanță în dietă au făcut din sare un produs valoros din cele mai vechi timpuri. Era inclusă în sacrificiile aduse zeilor de romani și greci. Soldații romani primeau ca plată o cantitate de sare (sal în limba latină, de unde provine cuvântul salariu).\n\nO altă explicație este următoarea: se pare că în Roma antică, accesul la sare era privilegiul claselor superioare, și doar ofițerii primeau un supliment de bani la soldă; suplimentul se numea salarium și era oferit ofițerilor pentru ca aceștia să-și poată achiziționa sare; apoi, pe măsură ce s-au exploatat noi zăcăminte de sare aceasta a devenit mai larg accesibilă. \n\nSarea era transportată de-a lungul Viei Salaria (Drumul sării). Droburile de sare erau folosite ca plată în Etiopia și Tibet. \n\nSarea naturală apare sub formă de halit sau sare gemă în anumite roci sedimentare, sau se poate obține din evaporarea apei marine.\n\nMinerale care intră în alcătuirea rocilor \nRocile de obicei nu sunt alcătuite în cea mai mare parte din minerale, mineralele frecvente întâlnite în roci sunt 90 % din categoria silicaților ca olivină, piroxen, amfibol, feldspat sau cuarț acestea fiind întâlnite în roci magmatice, roci metamorfice și roci sedimentare. Alte minerale care mai pot fi întâlnite în roci sunt cele din grupa carbonaților și oxizilor în rocile calcaroase.\n\nVezi și \n Listă de minerale\n Listă de roci\n Listă de geologi renumiți\n Geologie\n Minerit\n Georgius Agricola\n Straturile pământului\n\nLegături externe \n\n Pagină informativă despre minerale și meteoriți\n Definiție a termenului mineral\n Definirea mineralelor conform International Mineralogical Association (IMA) \n Deutscher Mineralienatlas\n Das Projekt Riesenkristalle \n Herkunft von Mineraliennamen\n Aufbau einer Mineraliensammlung \n Mineralienlexikon\n Mineralogie: Mineraleigenschaften\n Umfangreiche Seite mit Montanlexikon, Software etc.\n MinMax Mineralien-Information-System \n mindat.org - The Mineral Database \n John Betts Fine Minerals (englisch) - Mineraliengalerie\n Alexandru Ruși: Iată 13 minerale pentru sănătatea noastră!, 24 mai 2011, Alexandru Ruși, Amos News" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Raionul Dubăsari (Republica Moldova)?" }, { "from": "assistant", "value": "Dubăsari este un raion din Republica Moldova, compus din acea parte a fostului raion Dubăsari care a rămas sub controlul autorităților moldovenești după războiul din 1992 din Transnistria.\n\nGeografie\nSuprafața totală a raionului o constituie 30922 hectare, din care terenuri agricole 2.2782 ha (73,6%).\n\nTerenurile proprietate publică a statului constituie 6.496 ha (21%), terenurile unităților administrativ-teritoriale 5293,3 ha (17%), terenurile aflate în proprietate privată 19.224 ha (62%).\n\nRaionul este situat la 47°16′N 29°10′E. Amplasarea raionului Dubăsari în zonă de câmpie (podișul central Moldovenesc) cu influențe climaterice moderate, constituie un factor favorabil în dezvoltarea economiei locale.\n\nPunctul extrem de Nord al raionului se află în regiunea satului Oxentea, punct extrem de Sud - satul Pîrîta, punct extrem de Vest – satul Marcăuți, punct extrem de Est - satul Doroțcaia.\n\nIstorie \nRaionul Dubăsari a fost fondat la 12 octombrie 1924 ca parte componentă a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești, în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. În 1940, după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, a fost formată RSS Moldovenească, în care au intrat și unele părți din desființata RASS Moldovenească, inclusiv raionul Dubăsari. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial teritoriul raionului a intrat pentru o perioadă sub administrația românească, devenind parte a județului Dubăsari. După 1945 raionul a intrat în componența Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești.\n\nÎn urma războiului din 1992 din Transnistria, raionul este împărțit în două: o parte controlată de Republica Moldova și o parte controlată de autoritățile separatiste din Tiraspol, care include orașul Dubăsari.\n\nAstăzi centrul de reședință oficial a raionului este localizat în c. Coșnița, situație fără precedent în Republica Moldova. Existența centrului raional nu presupune însă și existența tuturor structurilor cu responsabilități raionale. Pînă la formarea raionului, în 2003, în raion nu erau organizate serviciile raionale cum ar fi Inspectoratul fiscal de stat, Serviciul notarial, Oficiul stării civile, etc. Toate aceste servicii erau acordate de către raionul Criuleni. În prezent aceste servicii sunt prestate de instituții amplasate în Coșnița, Cocieri și Criuleni.\n\nInfrastructură\n\nInstituții școlare \nÎn raion funcționează 12 instituții preșcolare și 15 instituții de învățământ preuniversitar, din care 11 sunt în subordine locală (8 gimnazii, 7 licee), iar 4 instituții sunt subordonate Ministerului Educației, din care: Gimnaziile din s. Roghi și Corjova; Liceul din Dubăsari în care învață elevi din 13 localități; liceul din s. Doroțcaia, în care activează în schimburi, câte 6 instituții de învățământ preșcolar și preuniversitar sunt amplasate în partea stîngă a Nistrului.\n\nInstituții culturale \nÎn raion sunt 12 cămine culturale, 17 biblioteci, inclusiv 6 pentru copii, 2 școli muzicale, 3  de artă, 2 muzee, 75 monumente istorice.\n\nZone de agrement \nPe teritoriul raionului Dubăsari funcționează 5 baze de odihnă: SRL „Laguna”, SRL „Struguraș”, SRL „Dorol Business”, SRL „Argo-Scat”, ÎS „Pansiunea Holercani”. Totodată în raion activează 3 tabere de odihnă: ÎM “Centrul de Odihnă pentru Copii și Tineret „Prietenia””, SRL Torent Plus (tabăra „La Popas”), SRL „Agro Tiras” (tabăra „La Nistru”).\n\nDrumuri \nRaionul dispune de o rețea de 528 km de drumuri, dintre care 14 km de importanță națională și 80 km de importanță raională. 160,3 km din rețeaua de drumuri sunt asfaltate. Pe parcursul anului 2007-2009 au fost modernizate drumurile de importanță națională din cadrul raionului, valoarea lucrărilor efectuate constituind 1747 mii lei.\n\nGazificare \nLocalitățile raionului Dubăsari sunt gazificate în proporție de 94,5% cu excepția satului Vasilievca. În anii '90 a început gazificarea pe traseul Susleni-Berezlogi-Oxentia, aceste lucrări au fost finisate în anul 2004. La momentul dat raionul Dubăsari dispune de o rețea de 39,65 km de gazoduct de presiune înaltă, 68,3 km de presiune medie și circa 203 km de presiune joasă.\n\nApă și canalizare \nDin 15 localități, 10 dispun de sisteme de aprovizionare cu apă potabilă: Coșnița, Doroțcaia, Pohrebea, Cocieri, Molovata Nouă, Corjova, Mahala, Vasilievca, Roghi, Molovata. Rețeaua de apeduct  a localităților raionului constituie 95 km lungime.\n\nDemografie\n\nStatistici vitale\nPrincipalii indicatori demografici, 2013:\n Natalitatea: 391 (11.1 la 1000 locuitori) \n Mortalitatea: 372 (10.5 la 1000 locuitori) \n Spor natural: +19\n\nStructura etnică\nStructura etnică se referă doar la porțiunea controlată de forțele statele ale RM.\n\nAdministrație și politică \nPreședintele raionului Dubăsari este Grigore Policinschi (PCRM), ales în 21 iulie 2015.\n\nComponența Consiliului Raional Dubăsari (27 de consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea:\n\nDiviziuni administrative\n\nÎn urma războiului din 1992 orașul Dubăsari a rămas sub controlul Republicii Moldovenești Nistrene, iar procuratura raională, judecătoria raională și comisariatul raional de poliție s-au refugiat în satul Ustia.\n\nLegături externe\nConsiliul raional Dubăsari\n\nReferințe \n\n \nDubăsari" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Lista personajelor mitologice elene?" }, { "from": "assistant", "value": "Aceasta este o listă a personajelor mitologice elene. Multe zeități din mitologia greacă au echivalent în mitologia romană și mitologia etruscă. De asemenea, se poate consulta arborele genealogic al creaturilor mitologice. Totodată sunt prezentați și semizeii și muritorii.\n\nNemuritori\n\nZeii olimpieni\nToți cei 12 zei de mai jos se numesc olimpieni pentru că trăiesc într-un palat aflat în nori deasupra celui mai mare munte din Grecia, Muntele Olimp, făcut de Zeus, fiul lui Cronos și mândrei Rheea.\n\nDe același rang cu aceștia era și Hades, zeul infernului, fiul lui Cronos și al Rheei. Când s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus îi revenise cerul, lui Poseidon - marea, iar lui Hades - lumea subpământeană. Hades stătea în împărăția umbrelor, pe care o cârmuia alături de soția sa, Persefona.\n\nZeii secundari\nAcești zei sunt numai invitați în Olimp.\n{| class=\"wikitable\" style=\"border:1px; background-color:#f7f8ff\" align=center cellpadding=\"7\"\n|-align=\"center\" bgcolor=\"#e6e9ff\"\n!width=\"200\"|Nume în greacă (transliterație)!!width=\"200\"|Nume în română!!width=\"450\"|Descriere\n|-\n|Ασκληπιός \n|Asclepios\n|Zeul medicinei, fiul lui Apollo. A învățat toate tainele de la centaurul Chiron. A fost omorât de către Zeus deoarece readucea morții la viață, dar apoi l-a înviat ca să evite mânia zeului soarelui\n|-\n|Έρις\n|Eris\n|Zeița discordiei și a vrajbei, mama zeiței Ate. \n|-\n| Σελήνη (Selene) || Selene || Zeița lună. Chemată în Olimp de către Zeus. Selene este în mitologia greacă martoră la toate cat este noapte.\n|-\n| Περσεφόνη (Persefóni) || Persefona || Zeița primăverii și sotia lui Hades. Fiica lui Zeus și a Demetrei.\nDeși a fost dusă înapoi de Zeus, fiica Demetrei era strâns legată de Infern așa că Demetra căzu la înțelegere cu Hades ca sa stea cu ea primăvara, vara și toamna, iar iarna cu Hades.\n|-\n|Maia || Maia|| Maia s-a căsătorit cu Zeus. Ea e mama lui Hermes.\n|-\n|Λητώ (Leto''') || Leto || Leto s-a căsătorit cu Zeus și au avut doi copii: pe Apollo și Artemis.\n|-\n|Ήβη (Hebe) || Hebe || Hebe este zeița tinereții în mitologia greacă. Fiica lui Zeus și a Herei. Ea turna nectar zeilor. S-a căsătorit cu Heracle, după apoteza acestuia.\n|-\n|Γανυμήδης (Ganymedes) || Ganimede || Ganimede a fost în mitologia greacă zeul veșnic tânăr. A fost invitat de Zeus în Olimp și a devenit paharnicul lui.\n|}\n\nZeii primordiali\nZeii care nu au trăit în Olimp și au trăit înainte de Zeus se numesc primordiali.\n\nTitanii\n\nÎn mitologie aceste creaturi mari se numesc Titani. Unii au participat la războiul între titani și olimpieni. Cum ar fi Cronos, Oceanus etc...\n\nCei cu o sută de brațe (Hecatonchiri)\n\nHecatonchirii sunt niște creaturi cu o sută de brațe. Toate fiind copii lui Uranus și a stăpânei Gheea. Acești copii sunt aruncați din scârbă de Uranus în Tartar fiind lasați acolo de Cronos dar apoi salvați de Zeus.\n\nCiclopii\n\nCiclopii sunt niște creaturi cu un singur ochi. Foarte mulți dintre ei fiind copiii lui Uranus și ai mamei Gheea. Au fost aruncați în scârbă de Uranus în Tartar și lăsați acolo de Cronos dar salvați de Zeus.\n\nZei ai râurilor\n\nZeii care nu trăiesc în Olimp dar controlează apa se numesc Zei ai râurilor.\n\nNimfe\n\nNimfele sunt niște creaturi de o frumusețe de neimaginat, unele s-au îndrăgostit de muritori exemple: Echo cu Narcis, Galatea cu Acis,\n\nGiganții\n\nGiganți sunt creaturi facute pentru a se opune unui zeu, avand insusiri opuse.\n\nAlte personaje\nEroi\n\nEroii sunt acele ființe care au salvat lumea în mitologia greacă, unii dintre ei fiind chiar fii de olimpieni. Eroii s-au luptat cu fel de fel de monștri.\n\nHeraclizi\n\nHeraclizi sunt copii lui Heracles și Deianira. Unul dintre ei este bine cunoscutul heraclid Hyllus.\n\nFiințe mitologice\n\nGorgone\nGorgonele (Γοργόνες, Gorgones) sunt fiicele zeilor marini Ceto si Phorcys. Aveau o înfățișare înspăimântătoare, în jurul capetelor încolăcindu-li-se zeci de șerpi, privirile lor de foc împietrind pe oricine le-ar fi întâlnit. Aveau brațe de bronz și aripi de aur, cu ajutorul cărora se înălțau în văzduh.\n\nGraiele\nSunt fiicele lui Phorcys și Ceto, surorile și, totodată, gardienii Gorgonelor. Aveau părul grizonat din naștere și au doar un ochi și un dinte pe care le împart între ele. Numele lor sunt Enyo (\"oroare\"), Deino (\"groază\") și Pemphredo (\"alarmă\").\n\nHore\nHorae, divinități care vegheau asupra ordinii din natură și societate, precum și asupra anotimpurilor. Trei la număr, Eunomia (Disciplina), Dice (Dreptatea) și Irene (Pacea), ele erau fiicele lui Zeus și ale zeiței Themis. Străjuiau la porțile Olympului, o slujeau pe Hera și, în același timp, erau reprezentate ca însoțitoare ale Aphroditei și ale lui Dionysos. \nMoirele\nZeițe care călăuzeau destinele omenești. Puterea lor era implacabilă și mai presus de voința zeilor. Moirele, născute din unirea lui Zeus cu Themis, erau trei la număr: Atropos, Clotho și Lachesis, supranumite \"torcătoarele\", deoarece una torcea, alta depăna, iar cea de-a treia curma firul vieții muritorilor. În mitologia romană ele purtau numele de Parce. \n\nMuzele\nMuzele (Μουσαι) erau cele 9 fiice ale lui Zeus și ale Mnemosynei, considerate drept inspiratoare ale muzicii, ale dansului, ale poeziei și patroanele artelor în general. Ele îi desfătau pe zeii Olimpului cu cântecele lor la ospețe și serbări. Au participat, de pildă, în această calitate, la nunta Harmoniei cu Cadmus, la cea a lui Thetys cu Peleus. S-au născut în Thracia, anume în Pieria (de unde și denumirea pe care o purtau de Pierides), și sălășluiau în pădurile umbroase ale Heliconului și ale Parnasului.\n\nMuritorii\n\nA-B\n Abas\n Abderos (Ἄβδηρος)\n Ahile (Akhilleus) (Αχιλλεύς or Αχιλλέας)\n Adonis (Άδωνις)\n Agamemnon (Αγαμέμνων)\n Alcmena (Alkmênê) (Αλκμήνη)\n Amfitrion (Amphitrion) (Αμφιτρύων)\n Andromeda (Ανδρομέδα)\n Arahne (Arakhne) (Αράχνη)\n Ariadna (Αριάδνη)\n Asclepios (Ασκληπιός)\n Belerofon\n\nC-G\n Carme\n Cassandra\n Cercion (Coercion, εξαναγκασμός)\n Diomede\n Diomedeea\n Electra\n Electryon\n Eleusis\n Eteocles\n Euristeu\n Europa\n Ganimede\n\nH-L\nHector (Hektor)\nHecuba (Hekuba)\nHeracle (Heraklês)\nIason\nIcar\nIo\nIocasta\nIficles (Ἰφικλῆς)\nIphiclos (Ἴφικλος)\nIfigenia\nIsmene\nIxion\nLeda\nLicaon\n\nM-P\nMedeea\nMedusa (gorgona muritoare)\nMelampus (Μελάμπους)\nMenelaus\nMidas\nNarcis\nOdiseu\nOedip\nOreste\nOrion\nOrfeu\nPandora\nParis\nPatrocle\nPeleus\nPenelopa\nPeneus\nPerifete\nPerseu (Perseos) (Περσεύς, Περσέως)\nPhaethon (Phaëton)\nPriam\nPolinice, Πολυνείκης, Polyneíkes, fiul lui Oedip și al Iocastei, fratele lui Eteocle și al lui Antigona\nPsyche\nPygmalion\n\nR-Z\nRhesus\nSciron\nSemele\nSinis\nSisif\nTantal\nTelamon\nTezeu\nTiresias\n\nNote\n\n Vezi și \nMitologie greacăTeogoniaCei Doisprezece Olimpieni\nListă de zei\nListă de eroi din mitologia greacă\nListă de ființe fabuloase în mitologia greacă\nMuze\n\nSurse\nAnna Ferrari, Dicționar de mitologie greacă și romanăPierre Grimal, Dicționar de mitologie greacă și romanăN.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice. Editura Științifică, 1964\nAnca Balaci, Mic dicționar mitologic greco-roman, Editura Științifică, București 1966\nVictor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989\nGeorge Lăzărescu, Dicționar de mitologie'', Casa editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3\n\nLegături externe\n\nListe de zei" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Statul Idel-Ural?" }, { "from": "assistant", "value": "Statul Idel-Ural (în limba tătară: İdel-Ural Ștatı/Идел-Урал Штаты, Statul Idel/Volga -Ural) a fost o republică musulmană efemeră cu capitala la Kazan, care i-a unit pe tătari, bașchiri și ciuvași în perioada războiului civil rus. Considerată de istorici ca o tentativă de recreare a Hanatului Kazanului, republica a fost proclamată pe 12 decembrie 1917 de către Congresul Musulmanilor din Rusia și Siberia. \n\nLa început, a cuprins numai teritoriile locuite de tătarii și bașkirii din fostele gubernii Kazan și Ufa, dar după câteva luni i s-au alăturat teritoriile locuite de populații nemusulmane sau neturcice, precum: komii și udmurții, vorbitori de limbi fino-ugrice având ca religii creștinismul-ortodox sau șamanismul. \n\nDupă ce a fost desființată prin intervenția Armatei Roșii în aprilie 1918, republica a fost reînființată de către Legiunile cehoslovace în luna iulie, pentru a fi definitiv dizolvată la sfârșitul aceluiași an. \n\nPreședintele Statului Idel-Ural, Sadrí Maqsudí Arsal, reușind să fugă în Finlanda în 1918, a fost bine primit de ministrul de externe finlandez, care și-a amintit de lupta plină de curaj a finlandezilor în Duma Rusă pentru autodeterminarea națională și pentru drepturi constituționale. Președintele în exil s-a mai întâlnit cu oficiali din Estonia, după care a vizitat Suedia, Germania și Franța în 1919, în căutarea sprijinului occidental. \n\nÎn prezent, amintirea statului efemer Idel-Ural este utilizat de naționaliștii tătari ca bază ideologică, pentru crearea unui stat independent al popoarelor turcice din Federația Rusă.\n\nVezi și \n\nZeki Validi Togan\n\nNote\n\nLegături externe \n\nBuletinul de știri săptămânal tătaro-bașkir \n\nState efemere\nIstoria Tatarstanului" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Holografie?" }, { "from": "assistant", "value": "Holografia este o metodă de înregistrare a unei imagini tridimensionale pe un suport în general bidimensional. Astfel, holografia este o formă avansată a tehnicii fotografice; înregistrările obținute se numesc holograme. Aceeași metodă se poate aplica și la înregistrarea, redarea și prelucrarea datelor de altă natură decât cele vizuale.\n\nIstoric \n\nIdeea holografiei îi aparține fizicianului maghiar Dennis Gabor, care în acea perioadă (1947) lucra în Marea Britanie în domeniul microscopiei electronice. Pentru această realizare Gabor a primit în 1971 Premiul Nobel pentru Fizică. Invenția sa nu a putut însă fi aplicată pe scară largă decât după 1960, o dată cu inventarea laserului.\n\nPrima hologramă a unor obiecte tridimensionale a fost înregistrată în 1962 de fizicienii Emmett Leith și Juris Upatnieks în Statele Unite ale Americii și Yuri Denisyuk în Uniunea Sovietică. Tot în 1962, Yuri Denisyuk a combinat holografia cu descoperirile lui Gabriel Lippman (laureat al premiului Nobel în 1908) din domeniul fotografiei în culori naturale. Abordarea lui Denisyuk a dus la obținerea hologramei care, pentru prima dată, putea fi observată la lumina unui bec incandescent obișnuit.\n\nPrincipiu \nPrincipiul holografiei optice prezintă două etape:\n\nÎnregistrarea imaginii\n\nPentru a obține o hologramă, fasciculul laser este divizat în două fascicule. Unul din acestea este reflectat pe obiect de unde ajunge pe filmul pe care se înregistrează holograma, iar celălalt este trimis direct pe filmul de înregistrare (fascicul de referință). Prin interferența fasciculului împrăștiat pe obiect și a fasciculului de referință se obține o figură cu linii microscopice luminoase și întunecoase. Figura este înregistrată pe film obținându-se o hologramă, care conține toate informațiile cu privire la amplitudinea și faza luminii difractate de către obiect.\n\nTipuri de film holografic\nEmulsiile cel mai folosite pentru filmele holografice sunt cele cu halogenură de argint, gelatină dicromată și fotopolimerii.\n\nhalogenură de argint - se obțin imagini de foarte bună calitate, care sunt utilizate de fotografi și artiști. Aceată emulsie este mai ieftină, mai puțin fragilă, mai ușor de mânuit, dar nu asigură o calitate superioară în privința adâncimii imaginii și a rezoluției acesteia.\ngelatină dicromată (DCG) - este un amestec de gelatină cu alte substanțe chimice, depusă pe sticlă. Dicromatele produc imagini strălucitoare în domeniul galben din vizibil. Imaginile au o adâncime mică, dar se pot observa cu ochiul liber. Această calitate le face mult utilizate în industria cadourilor.\nfotopolimerii - sunt materialele cele mai noi utilizate la înregistrarea imaginilor. Acestea au fost introduse de Polaroid și Dupont. Fotopolimerii au un suport de plastic și sunt adecvați pentru producție de serie. Adâncimea imaginii este puțin mai mică decât în cazul cele obținute cu halogenură de argint, dar imaginile sunt mai strălucitoare și au un unghi mai mare din care pot fi observate.\n\nRedarea imaginii\n\nPentru a reda imaginea înregistrată pe o hologramă trebuie să se developeze filmul și apoi așezat în poziția originală și iluminat doar cu un fascicul laser cu aceleași proprietăți cu cel cu care s-a înregistrat holograma. Figura de interferență holografică înregistrată va difracta fasciculul laser care traversează holograma și astfel se reconstruiește imaginea obiectului. Imaginea obținută are toate dimensiunile obiectului original și pare atât de reală încât observatorul este tentat să o atingă cu mâna, dar acesta întâlnește doar un fascicul de lumină focalizat.\n\nDiferența de principiu între o fotografie obișnuită și o hologramă constă în faptul că fiecare punct al unei fotografii poartă informație despre intensitatea (eventual și culoarea) unui punct sau a unei mici zone din obiectul fotografiat, în timp ce în holografie informația despre fiecare punct din obiect este distribuită pe întreaga suprafață a hologramei. Undele electromagnetice reflectate de scena holografiată sunt înregistrate cu fidelitate de suportul holografic și reconstruite apoi la redarea hologramei. Astfel, holograma devine un fel de fereastră prin care ochiul percepe același câmp luminos pe care l-a produs anterior scena înregistrată. O analogie mai plastica ar fi comparația cu o cutie care se umple cu lumina, reproducând obiecte.\n\nExistă mai multe tipuri de holografie. O hologramă simplă se obține prin înregistrarea interferenței dintre lumina venită de la obiect cu lumina unei unde de referință. Franjele de interferență produse astfel se înregistrează pe o placă fotografică de înaltă rezoluție. După developarea plăcii, se trimite spre ea un fascicul de lumină care are aceeași poziție și distribuție ca și unda de referință folosită la înregistrare. Franjele de interferență înregistrate pe placa fotografică acționează asupra acestui fascicul ca o rețea de difracție și generează o undă difractată, undă care are aceeași formă ca și cea venită de la obiectul holografiat și produce pe retina ochiului aceeași imagine ca și obiectul real.\n\nHolografia se deosebește de fotografia stereoscopică prin aceea că aceasta din urmă înregistrează informația sosită la două puncte din spațiu, deci nu permite modificarea perspectivei. În schimb, holograma permite observarea obiectului de la diferite distanțe și din toate direcțiile aflate în interiorul unui anumit unghi solid impus de poziția relativă a obiectului și a hologramei.\n\nAplicații\nÎn ultimii ani holografia reprezintă un instrument important în știință și tehnologie găsindu-și tot mai multe aplicații în industrie, comunicații și inginerie.\n\nMemorie holografică\nÎn tehnica calculatoarelor holografia poate realiza memorii holografice de capacități mult mai mari și mai rapide decât cele existente, dar tehnologia de fabricație a acestora nu este încă pusă la punct pentru o producție de serie. Stocarea holografică de date prin care informațiile sunt stocate cu o densitate foarte mare în cristale sau fotopolimeri, este o tehnologie care are șanse să devină următoarea generație după tehnica Blu-ray, (care este limitată de difracție). În anul 2005 companii ca Optware și Maxell au produs Holographic Versatil Disc (HVD) un disc cu diametrul de 120 mm cu strat holografic care are potențialul de stocare de 3,9 TB.\n\nSecuritate\nUtilizarea unor mici holograme pe cărțile de credit au rolul de a preveni falsificarea acestora. Holograme mai apar pe bancnote, pe biletele emise pentru accesul la diferite manifestări culturale sau sportive, pe ambalajele originale ale programelor pentru calculator etc.\n\nAviație și automobile\nÎn industria aviatică sunt utilizate monitoare HUD (Head-up Display) care permit piloților să vadă pe un ecran instrumentele de pe bordul avionului proiectate printr-o tehnologie holografică. Această tehnologie este aplicată și în industria auto.\n\nArtă\nDezvoltarea holografiei a oferit o modalitate efectivă de a crea imagini 3D de calitate. Holografia artistică sau holografia reprezentațională, a devenit o nouă artă fiind prezentă în lucrări de pictură, sculptură sau spectacole. Primul artist ce a folosit holografia a fost Salvador Dali.\n\nÎnghețarea timpului\nUna dintre posibilitățile unice ale holografiei o constituie înghețarea timpului. Dacă un ansamblu de obiecte în mișcare este înregistrat la momentul t0 pe o hologramă, restituirea ulterioară a acestei\nholograme va da o undă luminoasă reconstruită, care va fi echivalentă cu unda reflectată pe ansamblul de obiecte la momentul t0, această undă poate fi observată într-un interval de timp oricât de mare.\n\nVezi și\nPrincipiul holografic\nRealitate augmentată\n\nNote\n\nLegături externe\n\nHolographyforum\nCe este proiecția holografică și cum funcționează\nStanduri holografice și sisteme de holografie\n\nBibliografie\nVlad, Valentin I.: Introducere în holografie, Editura Academiei R.S.R., 1973\nElena Lupșan: Apocalipsa cuantică. Universul holografic, Elefant Online, 2016, ISBN:9786068365213\n\n *" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărMuntele Olimp?" }, { "from": "assistant", "value": "Muntele Olimp (în limba greacă: Όλυμπος – Ólympos, uneori trecut pe hărți și ca Óros Ólimbos) este cel mai înalt munte din Grecia, altitudinea maximă fiind înregistrată pe Vârful Mytikas („Nasul”): 2917,727 m.\n\nDat fiind faptul că poalele sale sunt plasate la nivelul mării, Muntele Olimp este unul dintre cei mai înalți munți ai Europei din punct de vedere topometric (diferența relativă dintre vârf și poale). Muntele este situat în Grecia continentală (), la aproximativ 100 km de Salonic, al doilea oraș ca mărime al Greciei. \n\nMuntele Olimp este vestit pentru marea varietate de plante, cu mai multe specii endemice. Flora, fauna și caracteristicile formațiilor geologice deosebite, au determinat UNESCO să declare această regiune rezervație biologică. \n\nOrice ascensiune pe Muntele Olimp începe din orașul , numit și „Orașul Zeilor”. \n\nDenumirea de „Olimp” este destul de populară. În afară de muntele din Grecia, mai există munți cu același nume în Cipru, în Utah, Washington și lângă San Francisco (SUA).\n\nÎn mitologia greacă \nÎn mitologia greacă, Olimpul era considerat lăcașul zeilor panteonului antic grecesc, fiind analog cerului și locuit de zei, semizei, copiii zeilor și servitorii acestora. Totuși, este greu de spus ce însemna în acele vremuri cu adevărat „Olimpul”. În Iliada lui Homer se afirmă că Olimpul se află mult deasupra tuturor munților, nefiind însă vorba de rai. Într-un pasaj din Iliada, Zeus vorbește zeilor de „cel mai înalt vârf al Olimpului cu multe vârfuri”, ceea ce ar sugera că Olimpul era cu adevărat un munte. În opera lui Homer, Poseidon amintește de faptul că el este stăpânul mărilor, Hades al morții, iar Zeus al cerurilor, dar Olimpul este comun celor trei. Indiferent de natura sa, intrarea către Olimp era străjuită de o mare poartă de nori. Zeii trăiau în acest lăcaș (din care coborau uneori în lumea muritorilor de pe Terra), se hrăneau cu ambrozie și ascultau muzica divină a lirei lui Apollo.\n\nNote\n\nBibliografie \n Universitatea din Salonic – Laboratorul de geodezie\n\nLegături externe \n\n Muntele Olimp\n Muntele Olimp – Acasa la Zeus, 20 ianuarie 2011, Nicu Parlog, Descoperă - Travel\n\nOlimp\nOlimp" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Alfred Tarski?" }, { "from": "assistant", "value": "Alfred Tarski (n. 14 ianuarie 1902, Varșovia – d. 26 octombrie 1983 Berkeley, California) a fost un logician, filozof al limbajului și matematician polonez-american. A fost un membru în perioada interbelică a Școlii de matematică de la Varșovia, după 1939 a activat în SUA, scriind pe variate domenii de cercetare cum ar fi: topologie, geometrie, logică matematică, teoria mulțimilor, algebră. \n\nContribuțiile sale sunt notabile și pentru filozofie, prin studiul semanticii, mai exact prin metoda de formalizare a relațiilor dintre expresia și obiectul pe care acestea le denotă. În domeniul logicii contribuția sa majoră a fost aprofundarea adevărului în relație cu un limbaj logic formalizat.\n\nNote\n\nLegături externe \n\nLogicieni polonezi\nFilozofi ai limbajului\nMatematicieni polonezi\nNașteri în 1902\nDecese în 1983\nMembri ai Academiei Regale Neerlandeze de Arte și Științe" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre .rs?" }, { "from": "assistant", "value": ".rs este domeniul de internet de nivel superior (ccTLD), pentru Republica Serbia. Domeniul a fost creat în septembrie 2006, după dizolvarea Uniunii Serbia-Muntenegru\n\nLegături externe \n Informații despre .rs la IANA\n .rs whois information\n\nrs" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre .me?" }, { "from": "assistant", "value": ".me este domeniul de internet de nivel superior (ccTLD), pentru Muntenegru. Domeniul a fost creat în septembrie 2006, după dizolvarea Uniunii Serbia-Muntenegru și declararea independenței Muntenegrului. Până la darea în funcțiune a noului domeniu în septembrie 2007, pentru Muntenegru s-a folosit încă vechiul domeniu al Iugoslaviei, .yu.\n\nReferințe\n\nLegături externe \n Informații despre .me la IANA\n Montenegro Domain Registry \n\nme\nme" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Valea Mare?" }, { "from": "assistant", "value": "\"Valea Mare\" se poate referi la:\n\nLocalități din România \n Valea Mare, Alba\n Valea Mare (Gurahonț), Arad\n Valea Mare (Săvârșin), Arad\n Valea Mare, Argeș \n Valea Mare-Bratia, Argeș\n Valea Mare-Podgoria, Argeș\n Valea Mare-Pravăț, Argeș, reședința comunei cu același nume\n Valea Mare (Colonești), Bacău\n Valea Mare (Faraoani), Bacău\n Valea Mare (Roșiori), Bacău\n Valea Mare de Codru, Bihor\n Valea Mare, Caraș-Severin\n Valea Mare de Criș, Bihor\n Valea Mare (Șanț), Bistrița-Năsăud\n Valea Mare (Urmeniș), Bistrița-Năsăud\n Valea Mare, Covasna, reședința comunei cu același nume\n Valea Mare, Dâmbovița, reședința comunei cu același nume\n Valea Mare (Cândești), Dâmbovița\n Valea Mare (Valea Lungă), Dâmbovița\n Valea Mare, Dolj\n Valea Mare, Gorj\n Valea Mare de Criș, Hunedoara\n Valea Mare, Mureș\n Valea Mare, Neamț\n Valea Mare, Olt, reședința comunei cu același nume\n Valea Mare, Vâlcea, reședința comunei cu același nume\n Valea Mare (Băbeni), Vâlcea\n Valea Mare (Berbești), Vâlcea\n Valea Mare (Dumești), Vaslui\n Valea Mare (Ivănești), Vaslui\n Valea Mare (Negrești), Vaslui\n\nLocalități din Republica Moldova \n Valea Mare, sat în raionul Ungheni, reședința comunei cu același nume\n\nRâuri din România\n\n Valea Mare - afluent al râului Aita\n Valea Mare - afluent al râului Aiud\n Valea Mare - afluent al râului Aleu\n Valea Mare - afluent al râului Almaș în bazinul Crișul Alb.\n Valea Mare - afluent al râului Almaș în bazinul Mureș.\n Valea Mare - afluent al râului Almaș în bazinul Someș, denumit de râul Stupini.\n Valea Mare - afluent al râului Apa Mare\n Valea Mare - afluent al râului Apa Roșie \n Valea Mare - afluent al râului Bahlui\n Valea Mare - afluent al râului Bârzava\n Valea Mare- afluent al râului Bega Poieni\n Valea Mare - afluent al râului Bistra Mărului\n Valea Mare - afluent al râului Bistrișoara\n Valea Mare - afluent al râului Bradu\n Valea Mare - afluent al râului Bratia\n Valea Mare - afluent al râului Buzău numit și Valea Boului sau Valea Bătrâna.\n Valea Mare - afluent al râului Călata\n Valea Mare - afluent al râului Căpuș\n Valea Mare - afluent al Cerna din bazinul Olt.\n Valea Mare - afluent al Cerna în zona Băile Herculane\n Valea Mare - afluent al Cerna în zona Topleț\n Valea Mare - afluent al râului Cibin\n Valea Mare - afluent al râului Cioiana\n Valea Mare - afluent al râului Cladova\n Valea Mare - afluent al râului Craiova\n Valea Mare - afluent al râului Covasna\n Valea Mare - afluent al râului Crișul Alb\n Valea Mare - afluent al râului Crișul Pietros\n Valea Mare - afluent al râului Cusuiuș\n Valea Mare - afluent al râului Drauț\n Valea Mare - afluent al Dunării în zona Moldova Nouă\n Valea Mare - afluent al Dunării în Județul Constanța\n Valea Mare - afluent al râului Gârliște\n Valea Mare - afluent al râului Hodiș\n Valea Mare - afluent al râului Homorod\n Valea Mare - afluent al râului Iaz\n Valea Mare - afluent al râului Lechința numit și râul Șopteriu\n Valea Mare - afluent al râului Luncoiu\n Valea Mare - afluent al râului Luncșorul\n Valea Mare - afluent al râului Mara\n Valea Mare - afluent al râului Măgura\n Valea Mare - afluent al râului Moldova\n Valea Mare - afluent al râului Motru\n Valea Mare - afluent al râului Muncelu, numit și râul Cârbunari\n Valea Mare - afluent al râului Mureș, numit și râul Ohaba\n Valea Mare - afluent al râului Nadăș\n Valea Mare - afluent al râului Nera\n Valea Mare - afluent al râului Netezi\n Valea Mare - afluent al râului Olt în zona Malnaș\n Valea Mare - afluent al râului Olt în zona Dopca\n Valea Mare - afluent al râului Olt în zona Drăgoești\n Valea Mare - afluent al râului Olt în zona Sâncrăieni\n Valea Mare - afluent al râului Padeș\n Valea Mare - afluent al Pârâului Morii \n Valea Mare - afluent al râului Pogăniș\n Valea Mare - afluent al Râului Doamnei\n Valea Mare - afluent al Râului Mare\n Valea Mare - afluent al Râului Negru\n Valea Mare - afluent al râului Rohia\n Valea Mare - afluent al râului Sâmbotin\n Valea Mare - afluent al râului Sânteasca\n Valea Mare - afluent al râului Sebeș\n Valea Mare - afluent al râului Siret în zona Cleja\n Valea Mare - afluent al râului Sirețel\n Valea Mare - afluent al râului Someș\n Valea Mare - afluent al râului Someșul Mare în zona Valea Mare\n Valea Mare - afluent al Someșul Mare în zona Reteag\n Valea Mare - afluent al râului Strei în zona Balomir\n Valea Mare - afluent al râului Strei în apropiere de Muntele Titianu\n Valea Mare - nume dat cursului superior al râului Șercăița, afluent al râului Șercaia\n Valea Mare - afluent al râului Șușița\n Valea Mare - afluent al râului Târnava Mare\n Valea Mare - afluent al râului Târnava Mică\n Valea Mare - afluent al râului Teleajen\n Valea Mare - afluent al râului Timiș în zona Poiana).\n Valea Mare - afluent al râului Timiș în zona Caransebeș).\n Valea Mare - afluent al râului Topa\n Valea Mare - afluent al râului Țebea\n Valea Mare - afluent al râului Urlățelu\n Valea Mare - afluent al râului Valea Nimăieștilor\n\nVezi și \n Vale (dezambiguizare)\n Valea (dezambiguizare)\n\nToponime românești" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărZiua Europei?" }, { "from": "assistant", "value": "Pe continentul european, Ziua Europei este o sărbătoare anuală a păcii și unității în Europa. Sunt două date pentru sărbătorirea acestei zile: 5 mai pentru Consiliul Europei și 9 mai pentru Uniunea Europeană (UE). Pentru UE, această zi este de asemenea cunoscută ca Ziua Schuman, comemorând declarația istorică a ministrului de externe francez, Robert Schuman.\n\nZiua Consiliului Europei reflectă propria înființare în 1949, în timp ce Uniunea Europeană celebrează data propunerii înființării CECO în 1951. Ziua Europei este unul dintre simbolurile europene menite să promoveze unitatea în rândul europenilor.\n\nFundal\n\nConsiliul Europei a fost fondat la 5 mai 1949, și astfel, în 1964 a ales această dată pentru a celebra propria înființare. În 1985, Comunitățile Europene (care mai târziu au devenit Uniunea Europeană) au adoptat drapelul Europei folosit de Consiliul Europei până atunci, ca simbol propriu al comunităților. Cu toate acestea, liderii comunităților au decis să stabilească Ziua Europei la 9 mai 1950, în comemorarea Declarației Schuman. Prin această declarație, Robert Schuman a propus unirea industriilor de oțel și cărbuni a Franței, Germaniei de Vest și a altor state, ducând la crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Acest eveniment fiind considerat un moment fundamental în istoria Europei.\n\nTratatul de la Lisabona, care a înlocuit Constituția europeană, are o declarație a șaisprezece membri care susțin simbolurile europene. Parlamentul European a recunoscut oficial ziua de 9 mai ca sărbătoare oficială în octombrie 2008.\n\nCelebrare\n\n9 mai este celebrată în diferite forme în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene și în țările din jur, cum ar fi Turcia. Datorită naturii politice a zilei, au fost observate încercări de a educa oamenii despre Uniunea Europeană și discursuri în sprijinul integrării europene. Drapelul este un alt simbol cu un rol important în celebrarea zilei Europei. Deși există preferința de a sărbători ziua Europei pe 9 mai, având în vedere vizibilitatea mai mare a Uniunii Europene, 5 mai este încă celebrată în unele state europene datorită rolului Consiliului în apărarea drepturilor omului, democrației parlamentare și a statului de drept. În contrast, Declarația Schuman a fost doar o propunere de unire a industriilor de cărbuni și oțel ale Franței și Germaniei.\n\nDin anul 2003, Ucraina sărbătorește Ziua Europei în cea de-a treia sâmbătă a lunii mai.\n\nCoincidențe\n5 mai coincide cu Ziua Eliberării din Danemarca și Olanda, sărbătoare care celebrează eliberarea țărilor respective de trupele germane în 1945.\n\n9 mai coincide cu ajunul invaziei germane a Țărilor de Jos, Belgiei, Luxemburgului și a Franței, dar și cu Ziua Victoriei, care marchează sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în fosta Uniune Sovietică (sărbătorit pe 8 mai în Europa de Vest). Este exact la jumătate de an de la Schicksalstag-ul german.\n\nDenumire în limbile Europei\n\nNote\n\nLegături externe \n Ionel Văduva. „Napoleon și Churchill - doi titani cu viziuni unificatoare ” (10 mai 2009). Evenimentul zilei.\n Ziua Europei de la țară , 9 mai 2009, Raluca Brodner, Ziarul Lumina\n\nConsiliul Europei\nSărbători fixe\nEuropa, Zi\nZile naționale\n \n5 mai\n9 mai" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Uniunea Scriitorilor din România." }, { "from": "assistant", "value": "Uniunea Scriitorilor din România este o asociație de creație, profesională și sindicală a scriitorilor din România. Structurată în 14 filiale regionale, la care se adaugă filiala Chișinău, Uniunea Scriitorilor din România numără astăzi aproximativ 2600 de membri, care activează în cele 15 filiale organizate în România și Republica Moldova.\n\nAvând drept precursoare Societatea Literară Română, înființată în 1877, și Societatea Scriitorilor Români, fondată în 1908, Uniunea Scriitorilor din România a fost creată în forma ei actuală în 1949. În 1956, U.S.R. număra 445 de membri titulari și 144 de stagiari, ceea ce permitea organizarea de adunări generale ale Uniunii.\n\nÎn 2015, Uniunea Scriitorilor a fost decorată de Președenția României cu Ordinul „Meritul Cultural”, Categoria A (Literatura) în grad de ofițer.\n\nObiective\nObiectivul statutar al Uniunii Scriitorilor este promovarea creației literare și apărarea intereselor și drepturilor scriitorilor români. Uniunea este condusă de un președinte, de un Consiliu și de un Comitet Director restrâns, ai cărui membri sunt votați în Adunarea Generală și în Conferința Națională o dată la patru ani. Actualul președinte al Uniunii Scriitorilor este criticul Nicolae Manolescu. U.S.R. deține în patrimoniul său sau în administrarea sa case de creație, muzee și case memoriale, reviste literare și două edituri proprii, îngrijindu-se totodată de protecția socială sau susținerea directă a membrilor săi, prin acordarea de pensii, venituri fixe sau indemnizații de sprijin.\n\nInstituția Premiilor Uniunii Scriitorilor este printre cele mai importante foruri de validare și recompensare a creației literare în decursul unui an calendaristic. Cele mai cunoscute sunt Premiul Național de Literatură și Premiul \"Opera Omnia\". Uniunea acordă premii pentru secțiunile: Proză; Poezie; Critică, Istorie literară, Eseu; Dramaturgie și teatralogie; Traduceri din literatura universală; Premiul Fundației Andrei Bantaș; Premiul pentru Debut; Literatură pentru copii și tineret; Antologii, Dicționare, Ediții critice; Eseuri, Jurnale, Memorii, Publicistică; Premii speciale: un premiu pentru volume în limbile minorităților naționale și un altul pentru traducerea literaturii române în limbi străine. Din 2002, au fost instituite Premiul \"Ovidius\" și Premiul Festivalului \"Zile și nopți de literatură\", acordate unor prestigioși scriitori străini.\n\nUniunea Scriitorilor organizează anual diferite festivaluri, conferințe și manifestări de dezbatere și promovare a literaturii, precum și concursuri de proiecte culturale.\n\nSchimbarea sediului\nÎncepând din anul 1952 sediul său central s- a aflat în casa Monteoru-Catargi din București, pe Calea Victoriei nr. 115. Clădirea, construită în 1874 de Alecu Niculescu și cumpărată în 1883 de magnatul Grigore C. Monteoru, este declarată monument istoric și înscrisă pe lista monumentelor istorice, cod LMI B-II-m-A-19863.\n\nÎn aprilie 2010, Tribunalul București a decis ca imobilul să fie restituit în natură de Uniunea Scriitorilor, moștenitoarelor familiei Monteoru, Ioana Angelescu și mamei sale, Nora-Geta Angelescu Monteoru.\n\nDecizia a fost atacată în justiție, la Curtea de Apel București. La data de 1 februarie 2013, Curtea de Apel București a respins recursul ca nefondat, iar decizia avea caracter irevocabil. Consecința a fost că până la data de 15 aprilie 2013, Uniunea Scriitorilor era obligată să elibereze imobilul.\n\nLa 29 martie 2013, la ora 12, în Sala Oglinzilor a avut loc o manifestare a USR, prin care organizația se despărțea de sediul său, rememorând momente din istoria acestuia, în prezența scriitorilor și a președintelui Nicolae Manolescu.\n\nUlterior, Uniunea Scriitorilor s-a mutat tot pe Calea Victoriei, la nr. 133, în Casa Vernescu.\n\nPreședinți ai USR \n Zaharia Stancu (1949 - 1956)\n Mihail Sadoveanu (1956 - 1961)\n Mihai Beniuc (1962 - 1964)\n Demostene Botez (1964 - 1966)\n Zaharia Stancu (1966 - 1974)\n Virgil Teodorescu (1974 - 1978)\n George Macovescu (1978 - 1982)\n Dumitru Radu Popescu (1982 - 1990)\n Mircea Dinescu (1990 - 1996)\n Laurențiu Ulici (1996 - 2000)\n Eugen Uricaru (2000 - 2005)\n Nicolae Manolescu (2005 - prezent)\n\nPreședinți de onoare\n Mihail Sadoveanu (1949 - 1956)\n Tudor Arghezi (1962 - 1967)\n Victor Eftimiu - 1972\n Ștefan Augustin Doinaș - 1990\n\nNote\n\nBibliografie \n Ionela Băluță, „Uniunea Scriitorilor în comunism”, Revista 22, nr. 4, 22-28 ianuarie 2008\n Alex. Ștefănescu, „O instituție demonizată: Uniunea Scriitorilor” , România literară, nr. 19, 2005\n\nLegături externe \n\n Site-ul oficial al Uniunii Scriitorilor din România\n Asociația Scriitorilor din București - filiala București a Uniunii Scriitorilor\n Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor\n Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor \n Filiala Pitești a Uniunii Scriitorilor\n Editura Cartea Românească, a Uniunii Scriitorilor\n Muzeul Literaturii Române \n\nFondări în 1949 în România\n \nCalea Victoriei\n Alianța Națională a Uniunilor de Creatori" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Ampatament." }, { "from": "assistant", "value": "Ampatament înseamnă distanța dintre axele osiilor extreme ale unui vehicul. Provine din limba franceză de la cuvântul empattement. Pluralul este ampatamente.\nStudiul ampatamentului se realizează la stabilirea centrului de gravitație și încărcarea pe axe. Pentru vehiculele rutiere cu mai mult de două axe (de exemplu, unele camioane), ampatamentul reprezintă distanța dintre axa de direcție (față) și punctul central al grupului de axe motoare. În cazul unui autocamion cu trei punți, ampatamentul ar fi distanța dintre puntea de direcție și un punct situat la jumătatea distanței dintre cele două punți spate.\n\nTehnologii de autovehicule\nConcepte fizice fundamentale" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Listă de linii aeriene?" }, { "from": "assistant", "value": "\n\nAlianțe aeriene \nAiRUnion\nOneworld\nSkyteam\nStar Alliance\nTUIfly\n\nCele mai mari companii aeriene \nLista celor mai mari companii aeriene după numărul de pasageri (în milioane, din anul 2005)\n American Airlines (88,9)\nPan Am\n Delta Air Lines (84,6)\n Southwest Airlines (74,4) (Companie aeriană low-cost)\n United Airlines (68,1)\n Air France/KLM (64,5)\nKlm\n Japan Airlines (58,2)\n Northwest Airlines (51,9)\n Lufthansa (51,3)\n All Nippon Airways (42,3)\n US Airways (41,3)\n Continental Airlines (40,0)\n British Airways (35,1)\n EasyJet (30,3) (Companie aeriană low-cost)\n Ryanair (27,4) (Companie aeriană low-cost)\n Qantas Airways (25,9)\n Iberia Líneas Aéreas de España (23,1)\n Korean Air (21,7)\n America West (20,0)\n Air Canada (20)\n Turkish Airlines (19,6)\n Thai Airways International (19,5)\n SAS Scandinavian Airlines (19,3)\nWizz Air\nTarom\nTarom Cargo\nBlue Air\nRyanair\n\nLinii aeriene Africane\n\nAlgeria\nAir Algerie\nAir Express Algeria\nAir Mahgreb\nAtar Aviation\nMadina Airlines\nNorth African Airways\nRym Airlines \nStar Aviation\nTassili Airlines\n\nAngola\nAeronautica\nAero Tropical\nAir 26\nAir Gemini\nAlada\nAngola Air Charter\nDiexim Expresso\nPlanar\nSAL (Sociedada de Aviacao Ligeira)\nSonair\nTAAG\nTransafrik International\n\nBenin\nAero Benin\nAfrique Airlines\nBenin Airlines\nBenin Golf Air\nTrans Air Benin\nZircon Airways Benin\n\nBotswana\nAir Botswana\nAir Charter Botswana\nMack Air\nMoremi Air Services\nNational Airways Corp\nNorthern Air\nSefofane Air Charters\n\nBurkina Faso\nAir Burkina\nBurkina Airlines\nCelestair\nFaso Airways\nNaganagani\n\nBurundi\nAir Burundi\nCity Connexion Airlines\n\nCamerun\nAxis Lines International\nNational Airways Cameroon\n\nCapul Verde\nInter Islands Airlines\nHalcyon Air\nTACV\n\nCiad\nAir Afrique Horizon\nToumai Air Chad\n\nComore\nAir Comores International\nComores Air Services\nComores Aviation\nComplex Airways\n\nRepublica Democrată Congo\nAir Kasai\nAir Tropiques\nBravo Air Congo \nBusiness Aviation\nCompagnie Africaine d'Aviation\nFlight Express\nHewa Bora Airways\nKivu Air\nMalila Airlift\nMIBA Aviation\nTrans Service Airlift\nWaltair\nWetrafa Airlift\nWimbi Dira Airways\n\nRepublica Congo\nAero-Service\nLinacongo\nTrans Air Congo\nSean Cook Airways\n\nCoasta de Fildeș\nAir Ivoire\nIvoirienne de Transport Aerien (ITA)\n\nDjibouti\nDaallo Airlines\nDjibouti Airlines\nSilver Air\n\nEgipt\n\nAMC Airlines\nAir Cairo\nAir Memphis\nAir Sinai\nEgyptAir\nLotus Air\nLuxor Air\nMidwest Airlines\nPetroleum Air Services\nTristar Air\n\nGuineea Ecuatorială\nAerolineas de Guinea Ecuatorial\nAir Guinea Cargo\nAvirex Guinee Equatoriale\nEcuato Guineana\nEquatair\nGuinee Ecuatorial Airlines\n\nEritreea\nEritrean Airlines\n\nEtiopia\nEthiopian Airlines\n\nGabon\nAir Affaires Gabon\nAir Excellence\nAir Gabon International\nAir Max-Gabon\nAir Service Gabon\nAvirex Gabon\nDAS Air Cargo\nNational Airways Gabon\n\nGambia\nAfrinat International Airlines\nGambia International Airlines\nSlok Air Gambia\nMahfooz Aviation Gambia\n\nGhana\nAerogem Cargo\nAntrak Ghana\nCTK - CiTylinK\nGhana Airways\nGhana International Airlines\nJohnsons Air\nMK Airlines\n\nGuineea\nAir Guinee\nAir Guinee Express\nGuinee Airlines\nGuinee Air Service\nUnion des Transports Aériens de Guinée\n\nGuineea-Bissau\nAstravia - Bissau Air Transports\nGuine Bissau Airlines\nHalcyon Air/Bissau Airways\nTransports Aeriens de La Guinee-Bissau\n\nKenya\n748 Air Services\nAero Kenya\nAfrican Express Airways\nAfrican Safari Airways\nAirkenya\nAstral Aviation\nBlue Bird Aviation\nFly540\nKenya Airways\nSkyline Aviation\n\nLiberia\nAir Cess\nAir Liberia\nBridge Airlines\nLiberia Airways\nLoneStar Airways\nSatgur Air Transport\n\nLibia\nAfriqiyah Airways\nAir Libya Tibesti\nAir One Nine\nBuraq Air\nLibyan Arab Air Cargo\nLibyan Arab Airlines\nTobruk Air\n\nMadagascar\nAir Madagascar\nTiko Air\n\nMalawi\nAir Malawi\n\nMali\nAir Mali International\nCompagnie Aerienne du Mali\nMali Airways\nTrans African Airlines\n\nMauritania\nAir Mauritanie\nAl Rida Airways\nChinguetti Airlines\n\nMauritius\nAir Mauritius\n\nMaroc\n\nAir Atlas Express\nAtlas Blue\nJet4you\nMondair\nRegional Air Lines\nRoyal Air Maroc\n\nMozambique\nAir Corridor\nLAM - Linhas Aéreas de Moçambique\nMoçambique Expresso\nTransairways\n\nNamibia\nAerolift\nAir Namibia\nKalahari Express Airlines\n\nNiger\nAir Niger\n\nNigeria\nADC Airlines\nAero Contractors\nAfrijet Airlines\nAlbarka Air\nAl-Dawood Air\nArik Air\nAssociated Aviation\nBellview Airlines\nCapital Airlines\nChanchangi Airlines\nChrome Air Service\nDasab Airlines\nDornier Aviation Nigeria\nEarth Airlines\nEAS Airlines\nEasy Link Aviation\nFreedom Air Services\nFresh Air\nIRS Airlines\nKabo Air\nOverland Airways\nPan African Airlines\nPremium Air Shuttle\nSavanah Airlines\nSkyline\nSkypower Express Airways\nSosoliso Airlines\nVirgin Nigeria Airways\n\nRéunion\nAir Austral\n\nRwanda\nRwandair Express\nSilverback Cargo Freighters\n\nSão Tomé și Príncipe\nSTP Airways\n\nSenegal\nAir Senegal International\nAtlantis Airlines\nGeorgian Cargo Airlines Africa\nSunu Air\n\nSeychelles\nAir Seychelles\nOrion Air\n\nSierra Leone\nAfrik Air Links\nAir Leone\nBellview Airlines\nPan African Air Services\nSierra National Airlines\nSky Aviation\n\nSomalia\nAir Somalia\nDaallo Airlines\nInter-Somalia\nJubba Airways\n\nAfrica de Sud \n\n1Time Airline\nAfrican International Airways\nAirlink\nAirQuarius Aviation\nCivair\nComair\nEgoli Air\nExecutive Aerospace\nInterair South Africa\nKulula.com\nMango\nNational Airways\nNationwide Airlines\nPelican Air Services\nRossair\nRovos Air\nSafair\nSolenta Aviation\nSouth African Airways\nSouth African Express\nTramon Air\nTravelmax\n\nSudan\n\nAir West\nAzza Transport\nBadr Airlines\nBentiu Air Transport\nBlue Bird Aviation\nHelilift\nJuba Air Cargo\nMarsland Aviation\nMid Airlines\nSasco Airlines\nSonata Air Cargo\nStates Air\nSudan Airways\nTrans Arabian Air Transport\nTrans Attico\nUnited Arabian Airlines\n\nSwaziland\nAero Africa\nAirlink Swaziland\nRoyal Swazi National Airways\nSwazi Express Airways\n\nTanzania\nAir Express\nAir Tanzania\nCoastal Aviation\nEagle Air\nKilwa Air\nPrecision Air\nRegional Air Services\n\nTogo\nAfrica West Airlines\nTranstel Togo\n\nTunisia\nKarthago Airlines\nNouvelair Tunisia\nTuninter\nTunisair\nTunisavia\n\nUganda\nDAS Air Cargo\nEagle Aviation\nEast African Airlines\nPearl Air Services\nTake Air\nUnited Airlines\nVictoria International Airlines\n\nZambia\nAirlink Zambia\nAirwaves Airlink\nEastern Air\nNationwide Airlines\nZambian Airways\n\nZimbabwe\n\nAir Zambezi\nAir Zimbabwe\nAirlink Zimbabwe\nAvient Aviation\nMid Airlines\nZimbabwe Airlink\n\nLinii aeriene Europene\n\nAlbania\n\n Ada Air\n Albanian Airlines\n Albatros Airways\n Belle Air\n\nArmenia\n\n Air Armenia\n Air-Van Airlines\n Armavia\n Atlantis European Airways\n Yerevan-Avia\n\nAustria\n\n Air Alps\n Amerer Air\n Austrian Airlines\n Austrian Arrows\n BFS Business Flight Salzburg\n Clevair\n Golden City Airlines\n Grossmann Air Service\n InterSky\n Jetalliance Flugbetriebs\n Lauda Air\n LTU Austria\n MAP Jet\n Niki\n Teamline Air\n Tyrol Air Ambulance\n Tyrolean Jet Services\n Welcome Air\n\nBelarus\n\n Belavia\n Gomelavia\n Transaviaexport Cargo Airline\n\nBelgia\n\n Abelag Aviation\n Belgian International Air Service\n Brussels Airlines\n Demavia Airlines\n DHL Aviation\n European Air Transport\n Jetairfly\n SN Brussels Airlines\n Thomas Cook Airlines\n TNT Airways\n Virgin Express\n VLM Airlines\n\nBosnia și Herțegovina\n\n Air Srpska\n Arnoro\n B&H Airlines\n Bosnia Airlines\n FlyBosnia\n Spirit of Balkan\n\nBulgaria\n\n Air Sofia\n Air Via\n BH Air\n Bulgaria Air\n Bulgarian Air Charter\n Hemus Air\n Inter Trans Air\n Scorpion Air\n Vega Airlines\n Viaggio Air\n Wizz Air\n\nCehia\n\n ABS Jets\n Charter Air\n Czech Airlines\n Regional Air Services\n Silver Air\n Smart Wings\n Travel Service\n\nCipru\n\n Cyprus Airways\n Eurocypria Airlines\n FOS Logistics\n\nCipru (nord)\n\n Kıbrıs Türk Hava Yolları\n\nCroația\n\n Air Adriatic\n Croatia Airlines\n Dubrovnik Airlines\n Trade Air\n Zadar Airlines\n\nDanemarca\n\n Air Alsie\n Cimber Air\n Copenhagen Air Taxi\n DAT - Danish Air Transport\n Jettime\n Scandinavian Airlines System\n Star Air\n Sterling Airlines\n Sun Air of Scandinavia\n\nElveția\n\n Air Glaciers\n Air Prishtina\n Belair\n Club Airways International\n Connect Air\n Crossair Europe\n Darwin Airline\n easyJet Switzerland\n Edelweiss Air\n Farnair Switzerland\n Flybaboo\n Heliswiss\n Hello\n Helvetic Airways\n Jet Aviation\n Jetclub\n Ju-Air\n Lions Air\n PrivatAir\n SkyWork\n Swiss European Air Lines\n Swiss International Air Lines\n Swiss Sun\n Zimex Aviation\n\nEstonia\n\n Aero Airlines\n Airest\n Avies\n Enimex\n Estonian Air\n\nInsulele Feroe\n\n Atlantic Airways\n\nFinlanda\n\n Air Åland\n Air Finland\n Blue1\n Copterline\n Finnair\n Finncomm Airlines\n\nFranța\n\n Aero Charter DARTA\n Aero Services Executive\n Aigle Azur\n Air France\n Air France-KLM\n Air Horizons\n Airlinair\n Air Méditerranée\n Axis Airways\n Blue Line\n Brit Air\n CCM Airlines\n Champagne Airlines\n Corsairfly\n Eagle Aviation France\n Europe Airpost\n Finist'air\n Hex'Air\n L'Avion\n Octavia Airlines\n Pan Européenne Air Service\n Régional\n Star Airlines\n Sud Airlines\n Twin Jet\n\nGeorgia\n\n Georgian Airways\n Georgian National Airlines\n Tbilaviamsheni\n\nGermania\n\n ACM Air Charter\n Aero Business Charter\n Aero Dienst\n Aeroline\n Air Berlin\n Air City\n Arcus-Air Logistic\n Augsburg Airways\n Avanti Air\n Blue Wings\n Cirrus Airlines\n Comfort Air\n Condor Airlines\n Contact Air\n dba\n Elbe Air\n European Air Express\n Eurowings\n FAI Air Service\n FLM Aviation\n FLN Frisia Luftverkehr\n Fresh Line\n Germania\n Germanwings\n Hahn Air\n Hamburg International\n Hapagfly\n HLX.com\n LFH - Luftverkehr Friesland Harle\n LGW - Luftfahrtgesellschaft Walter\n LTU International\n Lufthansa\n Lufthansa Cargo\n Lufthansa CityLine\n Lufttaxi Fluggesellschaft\n MSR Flug-Charter\n Nightexpress\n OLT - Ostfriesische Lufttransport\n Phoenix Air\n Private Wings Flugcharter\n Rheinair\n Smintair\n Star XL German Airlines\n Stuttgarter Flugdienst\n Sylt Air\n Taunus Air\n Vibroair\n WDL Aviation\n Windrose Air\n\nGibraltar\n\n Fly Gibraltar\n\nGrecia\n\n Aegean Airlines\n Air Miles\n AirSea Lines\n Alexandair\n Aviator Airways\n Blue Star Airlines\n EuroAir\n Greece Airways\n Hellenic Imperial Airways\n Mediterranean Air Freight\n Olympic Airlines\n Sky Express\n\nIslanda\n\n Air Atlanta Icelandic\n Air Iceland\n Bluebird Cargo\n Eagle Air\n Icelandair\n Iceland Express\n JetX Airlines\n Landsflug\n\nIrlanda\n\n Aer Arann\n Aer Lingus\n AerVenture\n Air Contractors\n CityJet\n Ryanair\n Starair\n\nItalia\n\n Air Dolomiti\n Air Europe\n Air Freedom\n Air Italy\n Air One\n Air Sal\n Air Vallée\n Alidaunia\n Alitalia\n Alitalia Express\n Alpi Eagles\n Blue Panorama Airlines\n Blu-express\n Cargoitalia\n Clubair\n ElbaFly\n Eurofly\n Eurojet Italia\n Evolavia\n ItAli Airlines\n Italy First\n Livingston\n Meridiana\n MiniLiner\n Mistral Air\n MyAir\n Neos\n Ocean Airlines\n SixCargo\n Volare Airlines\n Windjet\n\nLetonia\n\n AirBaltic\n Concors\n Inversija\n LatCharter\n RAF-Avia\n\nLituania\n\n Amber Air\n Apatas Air\n Aurela\n Aviavilsa\n Danu Oro Transportas\n FlyLal\n\nLuxemburg\n\n Cargolux\n Comlux\n Global Jet Luxembourg\n Lionair\n Luxair\n Luxaviation\n West Air Luxembourg\n\nMacedonia\n\n Air Vardar\n MAT Macedonian Airlines\n Palair\n\nMalta\n\n Air Malta\n BritishJET\n European 2000 Airlines\n Medavia\n\nMarea Britanie\n\n Air Atlantique\n Air Harrods\n Air Scotland\n Air Southwest\n Astraeus\n Atlantic Airlines\n Atlantic Express\n Aurigny Air Services\n Aviajet\n BAC Express Airlines\n BA Connect\n Blue Islands\n BMI\n bmibaby\n BMI regional\n British Airways\n British International Helicopters\n British Mediterranean Airways\n British North West Airlines\n Castle Air\n Centreline\n Citelynx\n City Star Airlines\n Club 328\n Coyne Airways\n DHL Air\n Directflight\n Eastern Airways\n easyJet\n EuroManx\n European Aviation Air Charter\n European Executive\n First Choice Airways\n Flightline\n flybe\n Fly Europa\n FlyFirst\n Flyglobespan\n Flywho\n Gama Aviation\n GB Airways\n Global Supply Systems\n Gregg Air\n Highland Airways\n Isles of Scilly Skybus\n Jet2.com\n Ledenair\n Loch Lomond Seaplanes\n Loganair\n London Executive Aviation\n Lydd Air\n Manx2\n Monarch Airlines\n MyTravel Airways\n Palmair\n Polo Aviation\n ScotAirways\n Silverjet\n Skydrift Air Charter\n Sky Value Ltd\n Thomas Cook Airlines\n Thomsonfly\n Titan Airways\n Virgin Atlantic Airways\n Virgin Galactic\n XL Airways\n\nRepublica Moldova\n\n Aerocom\n FlyOne\n Air Moldova\n Moldavian Airlines\n Pecotox Air\n Tandem Aero\n Tepavia Trans\n Tiramavia\n\nMonaco\n\n Heli Air Monaco\n RivieraJet\n\nMuntenegru\n\n Di Air\n Montenegro Airlines\n OKI Air International\n\nNorvegia\n\n Air Norway\n Bergen Air Transport\n Braathens\n CHC Helikopter Service\n Classic Norway Air\n Coast Air\n Fonnafly\n Kato Airline\n Lufttransport\n Norsk Helikopter\n Norsk Luftambulanse\n Norwegian Air Shuttle\n SAS Braathens / Scandinavian Airlines System (SAS)\n Sund Air\n Vildanden\n Widerøe\nNorvegian\n\nOlanda\n\n Air France-KLM\n Arkefly\n Business Jet\n Denim Air\n DutchBird\n Dynamic Airlines\n Interstate Airlines\n KLM\n KLM Cargo\n KLM Cityhopper\n KLM Exel\n Magic Blue Airlines\n Martinair\n Metropolis\n North Sea Airways\n PrivateAir\n Quick Airways Holland\n Rossair Europe\n Schreiner Airways\n Transavia\n Tulip Air\n\nPolonia\n\n Aerogryf\n Centralwings\n Direct Fly\n Eurolot\n Fischer Air Polska\n Jet Air\n LOT Polish Airlines\n Silesian Air\n Sky Express\n White Eagle Aviation\n\nPortugalia\n\n Aerocondor\n Air Luxor\n EuroAtlantic Airways\n Hifly\n Lusitania Airways\n Luzair\n PGA Express\n Portugália\n SATA Air Acores\n SATA International\n TAP Portugal\n White\n\nRomânia\n\n Acvila Air\n Carpatair\n Chris Air\n Ion Țiriac Air\n Jetran Air\n Romavia\nBlue Air\n Tarom\n Tarom Cargo\n Hospital Services / Air Ambulance\n\nRusia\n\n Abakan Avia\n Aerobratsk\n Aeroflot\n Aeroflot Plus\n AirBridge Cargo\n Airlines 400\n Airstars Airways\n Alrosa Avia\n Angara Airlines\n Astair Airlines\n Astrakhan Airlines\n Atlant-Soyuz Airlines\n ATRAN Cargo Airlines\n Atruvera Aviation\n Avcom\n Aviacon Zitotrans\n Aviaenergo\n Avial NV\n Aviaprad\n Aviast\n Aviastar Airlines\n BAL Bashkirian Airlines\n Belgorod Air Enterprise\n Bravia (Bryansk Air Enterprise)\n Bugulma Air Enterprise\n Bural\n Bylina\n Centre-Avia Airlines\n Chelyabinsk Airlines\n Chernomor Avia\n Chitaavia\n Chukotavia\n Chuvashia Airlines\n Continental Airways\n Dagestan Airlines\n Dobrolet Airlines\n Enkor\n Gazpromavia\n Gromov Air\n Ilavia Airline\n Interavia\n Izhavia\n Karat\n Kazan Air Enterprise\n Kemerovo Aviation Enterprise\n Kirov Airline\n Kogalymavia Airlines\n Komiaviatrans\n Krylo Airlines\n Nefteyugansk United Airline Transportation Company\n Nikolaevsk-Na-Amure Air Enterprise\n Novosibirsk Air Enterprise\n Petropavlovsk-Kamchatski Airline\n Polar Airlines\n Polet Airlines\n Pskovavia\n Rossiya Airlines or GTK Russia\n RusAir\n Russ Air Transport Company\n Russian Sky Airlines\n Ryazanaviatrans\n S7 Airlines\n Saransk Air Enterprise\n Saravia\n SAT Airlines\n Selcon Airlines\n Sky Express\n STC Russia\n Tesis Aviation Enterprise\n Tesis Cargo\n Tomskavia\n Transeuropean Airlines\n Tuva Airlines\n Ural Airlines\n UT Air\n VIM Airlines\n Volga-Aviaexpress\n Volga-Dnepr\n Vologda Air\n Voronezhavia\n Vostok Airlines\n Vyborg Airlines\n Yak-Service\n Yakutia Airlines\n Yamal Airlines\n\nSerbia\n\n Aeronais\n Air Pink\n Air Tomisko\n Aviogenex\n Jat Airways\n Jat Airways AVIO taxi\n Kosmas Air\n Kosova Airlines\n Master Airways\n Prince Aviation\n\nSlovacia\n\n Aero Slovakia\n Air Slovakia\n Air Transport Europe\n Seagle Air\n SkyEurope Airlines\n Slovak Airlines\n\nSlovenia\n\n Adria Airways\n Solinair\n\nSpania\n\n Aerolineas de Baleares\n Air Andalucia\n Air Europa\n Air Granada\n Air Nostrum\n Air Pack Express\n Air Plus Comet\n Air Pullmantur\n AIrClass Airways\n AlbaExel\n Audeli Air\n Binter Canarias\n Bravo Airlines\n Clickair\n Cygnus Air\n Executive Airlines\n Fly LPI\n Futura International Airways\n Gestair\n Girjet\n Hola Airlines\n Iberia Airlines\n Ibertrans Aerea\n Iberworld\n Intermediacion Aerea\n Islas Airways\n Lagun Air\n LTE International Airways\n Navegacion y Servicios Aéreos Canarios (NAYSA)\n Orionair\n PAN Air\n Regional Wings\n Serair\n Sky Service Aviation\n Spanair\n Swiftair\n Tadair\n Top Fly\n Visig Operaciones Aéreas\n Vueling Airlines\n Wondair\n\nSuedia\n\n Amapola Flyg\n Avitrans\n Blekingeflyg\n City Airline\n Direktflyg\n Falcon Air\n FlyMe\n Flynordic\n Golden Air\n Gotlandsflyg\n International Business Air\n Kalmarflyg\n Kullaflyg\n Malmö Aviation\n Maxair\n NextJet\n Nordic Regional\n Nordkalottflyg\n Norrslandsflyg\n Novair\n Scandinavian Airlines\n Skyways Express\n Skyways Regional\n Snålskjuten\n Stockholmsplanet\n Sundsvallsflyg\n SwedJet Airways\n Transwede Airways\n TUIfly Nordic\n Viking Airlines\n WaltAir Europe\n West Air Sweden\n\nTurcia\n\n ACT Airlines\n Atlasjet\n Bestair\n Corendon Airlines\n Fly Air\n Free Bird Airlines\n Golden International Airlines\n Inter Airlines\n Izair\n Kuzu Airlines Cargo\n MNG Airlines\n Onur Air\n Orbit Express Airlines\n Pegasus Airlines\n Saga Airlines\n Sky Airlines\n SunExpress\n Tarhan Tower Airlines\n Turkish Airlines\n World Focus Airlines\n Yesilkus Airlines\n\nUcraina\n\n Aeromist-Kharkiv\n Aerostar Airlines\n Aerovis Airlines\n Air Kharkov\n Air Urga\n Antonov Airlines\n ARP 410 Airlines\n Azov Avia Airlines\n Business Aviation Center\n Constanta Airline\n Crimea Air\n Dniproavia\n Khors Aircompany\n Lvov Airlines\n Motor Sich Airlines\n Odessa Airlines\n Podilia-Avia\n Rivne Universal Avia\n South Airlines\n Tavrey Airlines\n Ukraine Air Alliance\n Ukraine Air Enterprise\n Ukraine International Airlines\n Ukrainian Cargo Airways\n UM Airlines\n Veteran Airlines\n Volare Airlines\n Yuzmashavia\n Challenge AERO\n\nLegături externe \n jetphotos\n Listă completă de companii aeriene\n\nAviație\nListe" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Rubeus Hagrid?" }, { "from": "assistant", "value": "Rubeus Hagrid este un personaj din seria de cărți Harry Potter. Este păstrătorul cheilor și paznicul vânatului de la Hogwarts. Pe vremea când era elev a fost acuzat de deschiderea Camerei Secretelor și exmatriculat in anul trei de studiu. Albus Dumbledore, pe vremea aceea doar profesor (de Transfigurare) la școală, l-a convins pe directorul școlii să-l lase pe Hagrid să rămână Păstrător al Cheilor și Paznic al Vânatului (din Pădurea Interzisă).\nDevine profesor pentru Grija fata de creaturile magice. S-a născut din mamă urias și un tată vrăjitor, care a murit înainte ca Hagrid sa fie exmatriculat. Are un frate urias. In timpul anilor de studiu a crescut un păianjen urias pe nume Aragog care traieste in Padurea Interzisa. Hagrid joaca un rol destul de important in viata lui Harry Potter, acesta fiind indragit de el. De asemenea si prietenii lui Harry Potter il plac pentru dragostea lui pentru animale.\n\nMembri ai Ordinului Phoenix\nAngajați ai școlii Hogwarts\nMembri ai Casei Cercetașilor\nVrăjitori din Harry Potter" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre John Alderdice." }, { "from": "assistant", "value": "Baronul John Alderdice (n. 28 martie 1955) este un om politic liberal britanic din Irlanda de Nord. Este membru al Camerei Lorzilor (lord) din Parlamentul Regatului Unit. Între 1998 și 2004 a fost președintele Parlamentului Irlandei de Nord. Din 2005 este președintele Internaționalei Liberale.\n\nNașteri în 1955\nNașteri pe 28 martie\nMembri ai Parlamentului Regatului Unit\nLiberali britanici\nBritanici în viață\nBritanici din secolul al XX-lea\nBritanici din secolul al XXI-lea" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Oberschleißheim?" }, { "from": "assistant", "value": "Oberschleißheim este o comună din districtul München, regiunea administrativă Bavaria Superioară, landul Bavaria, Germania. \n\nEste situată la 3 km nord de München. La 31 decembrie 2011 avea o populație de 12.508 locuitori.\n\nDate geografice și demografice\n\nDate istorice și heraldică\n\nEconomie și repere turistice \nOberschleißheim este cunoscut pentru Castelul Schleißheim.\n\nVezi și \n Castelul Schleißheim\n Lista orașelor din Bavaria\n Lista orașelor și comunelor din Bavaria\n\nLegături externe \n\nDistrictul München\nComune din Bavaria" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Bengal?" }, { "from": "assistant", "value": "Bengal este o fostă provincie din India Britanică, populată în principal de etnia bengaleză. Bengalul a devenit în secolul al VI-lea o așezare unitară. Primul rege independent este pomenit în jurul anului 606.\n\nÎn 1947 a fost împărțită pe criterii religioase, partea de est, majoritar musulmană, fiind atribuită nou-înființatului stat Pakistan, iar partea de vest, majoritar hindusă, a devenit unul din statele componente ale Indiei, sub numele de Bengalul de Vest.\n\nBengalul de Est, care a primit numele de Pakistanul de Est, a devenit independent în 1971 sub numele de Bangladesh.\n\nLegături externe \n Bengal and Germany: Some Aspects of Political, Economic and Intellectual Encounter\n HISTORY OF BANGLADESH\n\nIndia\nPakistan\nBangladesh" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Mari români?" }, { "from": "assistant", "value": "Mari români este titlul unei emisiuni produse în anul 2006 de Televiziunea Română sub forma unei campanii publice de identificare a celor mai „mari” (cit. „importanți”) români din toate timpurile. Inspirându-se din versiunea britanică a emisiunii 100 Greatest Britons, TVR a întocmit o listă cu 100 de „cei mai mari români” pe baza votului telespectatorilor care au dorit să-și exprime preferințele prin internet, SMS sau telefon. Această listă cuprinde atât persoane reale, cât și personaje imaginare (Bulă), care reflectă modul în care publicul a perceput acest sondaj.\n\nÎn data de 21 octombrie 2006 TVR a anunțat numele celui mai mare român ales de cei care au votat, și anume Ștefan cel Mare.\n\nDin lipsa unor criterii coerente de clasificare și prin faptul că alegerea s-a bizuit exclusiv pe bunul plac al telespectatorilor care au participat la vot, s-a ajuns la o listă problematică, disputabilă, care a demarat reacții și luări de poziție, care au crescut și mai mult succesul mediatic al respectivei emisiuni (vezi: Valeriu Protopopescu: „Mari Români. Povestea unui succes mediatic”).\n\nLista completă\n\nVezi și \n Mari greci \n 100 cei mai renumiți sârbi\n 100 Greatest Britons\n\nLegături externe \n mariromani.ro \n Primii 10 \"Mari Români\", 9 iulie 2006, Evenimentul zilei\n Pe când îți păzeai punga de galbeni [ca] să nu ți-o furi singur, publicat la 19 iunie 2006, Evenimentul zilei\n Moldova bate topul la cei mai Mari Români, 15 iulie 2006, Evenimentul zilei\n Topurile, o rețetă de succes, 27 ianuarie 2007, Evenimentul zilei\n Marii Români s-au născut in zodia politicii, publicat la 11 noiembrie 2006, Evenimentul zilei\n Mari români\n\nEmisiuni de televiziune din România\nListe de români\nRomâni" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Adolf Erik Nordenskiöld." }, { "from": "assistant", "value": "Adolf Erik Freiherr von Nordenskiöld (n. 18 noiembrie 1832, Helsinki, Finlanda — d. 12 august 1901, Södermanland) a fost un baron în Suedia, profesor în Stockholm, explorator al Regiunii Polare, cartograf cu origini suedezo-finlandeze.\n\nNote\n\nNașteri în 1832\nDecese în 1901\nExploratori finlandezi\nExploratori suedezi\nCartografi finlandezi\nCartografi suedezi\nEponime ale asteroizilor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Lucian Nastasă-Kovacs?" }, { "from": "assistant", "value": "Lucian Nastasă-Kovács (n. 19 septembrie 1957, Râmnicu Sărat, județul Buzău) este un istoric român.\n\nBiografie\nLucian Nastasă-Kovacs s-a născut la 19 septembrie 1957, în Râmnicu Sărat, județul Buzău.\n\nEste absolvent al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Istorie și Filozofie, în 1984, unde și-a susținut și doctoratul în 1996. Cercetător științific principal la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași (1990-2002) și Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj (2002-2022) ale Academiei Române, profesor asociat la Universitatea „Babeș-Bolyai” și fost director al Școlii doctorale de Relații Internaționale și Studii de Securitate (2012-2017). Este specialist în sociologia culturii și educației. A efectuat mai multe stagii de specializare și documentare la Centre National de la Recherche Scientifique (Paris), Universitatea „Kossuth Lajos” din Debrecen, Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta, Institutul de istorie modernă din Beijing (China), Institut Européen de l’Université de Genève, Universitatea din Tel Aviv (Centrul „Moshe Dayan” pentru Orientul Mijlociu și Studii Africane), Universitatea Lomonosov din Moscova, Universitatea Ebraică din Ierusalim ș.a. Totodată a participat la numeroase congrese, colocvii și conferințe internaționale la Budapesta, Paris, Praga, Cracovia, Heidelberg, Viena, Graz, Geneva, Freiburg, Zürich, Chișinău, Tel Aviv, Sankt Petersburg, Istanbul, Ierusalim, Erevan, Madrid ș.a. Din ianuarie 2004 este membru al Corporației doctorilor a Academiei de Științe din Ungaria, iar în decembrie 2004 i s-a decernat Premiul Academiei Române. Laureat al Premiului „Rudich” al Universității Ebraice din Ierusalim (2012), al Asociației „Breasla Barabás Miklós” (2017), Medalia de Onoare a Federației Comunităților Evreiești din România (2012, 2016), Decorația „Magyar Érdemrend Lovagkeresztje” în grad de Cavaler (2018), Premiul „Gr. Kun Kocsárd” al Societății Maghiare de Cultură din Transilvania/EMKE (2022) ș.a. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru în Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (2011-2012, 2016-2022) ș.a. Din 2014 este manager al Muzeului de Artă din Cluj (Palatul Bánffy).\n\nOpera\n\n Generație și schimbare în istoriografia română (sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX), Cluj, Presa Universitară Clujeană, 1999, 160 p. \n Intelectualii și promovarea socială (Pentru o morfologie a câmpului universitar), Cluj, Edit. Limes, 2004, 224 p. \n The Medical Faculty of the University of Kolozsvár/Cluj and its students (1872-1918), Budapest-Cluj, CEU-CRDE, 2004, 396 p. (cu Victor Karady). \n Itinerarii spre lumea savanta. Tineri din spațiul românesc la studii în străinătate (1864-1944), Cluj, Edit. Limes, 2006, 310 p.\n „Suveranii” universităților românești. Mecanisme de selecție și promovare a elitei intelectuale, Cluj, Edit. Limes, 2007, 571 p. \n Vasile Pârvan, Studii de istorie medievală și modernă, ediție îngrijită, note și indice de Lucian Nastasă. Cuvânt înainte și studiu introductiv de Al. Zub, București, Edit. Științifică și Enciclopedică, 1990, 390 p.\n Victor Slăvescu. 1891-1977, volum îngrijit de Lucian Nastasă și Al. Zub, București, Edit. Academiei, 1993.\n Istoria ca lectură a lumii, volum coordonat de Leonid Boicu, Gabriel Bădărău și Lucian Nastasă, Iași, Fundația Academică “A.D. Xenopol”, 1994, 712 p. \n Studii istorice româno-ungare, volum editat de Lucian Nastasă, Iași, Fundația Academică “A.D.Xenopol”, 1999, 400 p. \n Interethnic Relations in Post-Communist Romania, Cluj, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, 2000, 400 p. (editor, cu Levente Salat). O versiune în limba romana: Relații interetnice în România post-comunistă, Cluj, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, 2000.\n Țiganii din România. Mărturii documentare (1919-1944), Cluj, Centrul pentru Resurse și Diversitate Etnoculturală, 2001, 665 p. (coordonator). \n Maghiarii din România. Mărturii documentare (1945-1955), Cluj, Centrul pentru Resurse și Diversitate Etnoculturală, 2002, 920 p. (coordonator) \n Evreii din România. Mărturii documentare, (1945-1965), Cluj, Centrul pentru Resurse și Diversitate Etnoculturală, 2003, 736 p. (coordonator) \n Maghiarii din România. Mărturii documentare (1956-1968), Cluj, Centrul pentru Resurse și Diversitate Etnoculturală, 2003, 1006 p. (coordonator) \n Maghiarii din România și etica minoritară (1920-1940), Cluj, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, 2003, 311 p. (editor, cu Levente Salat). \n Teohari Antonescu, Jurnal (1893-1908), ediție îngrijită și note de Lucian Nastasă, Cluj, Edit. Limes, 2005 (ed. II, revizuită și adăugită, cu un cuvânt înainte de Alexandru Zub, Iași, Edit. Junimea, 2019).\n Armenii din nord-vestul Transilvaniei în anii instaurării comunismului (1945-1953). Mărturii documentare, Cluj, Centrul pentru Resurse și Diversitate Etnoculturală, 2008, 320 p. \n Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viata privata a universitarilor \"literari\" (1864-1948), Cluj, Edit. Limes, 2010, 526 p. (reeditată: Cluj, Edit. Mega, 2018).\n Antisemitismul universitar în România (1919-1939). Mărturii documentare, cu un cuvânt înainte de Carol Iancu, Cluj, Edit. ISPMN/Kriterion, 2011, 652 p.\n Kristóf Szongott, Orașul Liber Regal Gherla (1700-1900). Metropola armeano-maghiară, ed. Lucian Nastasă, trad. Andrea Ghiță, București, Edit. Ararat, 2012, 363 p.\n Rom sau țigan. Dilemele unui etnonim în spațiul românesc, Cluj, Edit. ISPMN, 2012, 352 p. (împreună cu István Horváth).\n Kristóf Szongott, Etnografia armenilor din Ungaria, ed. Lucian Nastasă, trad. Andrea Ghiță, București, Edit. Ararat, 2013, 537 p.\n Politici culturale și modele intelectuale în România, ed. Lucian Nastasă și Dragoș Sdrobiș, Cluj, Edit. Mega, 2013, 420 p.\n Kristóf Szongott, Orașul Liber Regal Gherla (1700-1900), I, Generalități, ed. Lucian Nastasă, trad. Andrea Ghiță, București, Edit. Ararat, 2014, 604 p.\n Pogromul itinerant sau decembrie antisemit – Oradea, 1927, București, Edit. Curtea Veche, 2014, 470 p.\n Kristóf Szongott, Orașul Liber Regal Gherla (1700-1900), vol.II, Părți de sine stătătoare, partea I, ed. Lucian Nastasă, trad. Andrea Ghiță, București, Edit. Ararat, 2015, 436 p.\n Intelectualii din România. Configurații culturale, Cluj, Edit. Mega, 2014, 300 p.\n Kristóf Szongott, Genealogia familiilor armene din Transilvania, ediție și cuvânt înainte de Lucian Nastasă, traducere Andrea Ghiță, București, Edit. Ararat, 2016, 338 p.\n Erast Tarangul, Amintiri, ed. Radu Bruja și Lucian Nastasă, Cluj, Edit. Școala Ardeleană/Eikon, 2016, 207 p.\n Studenți români la École Pratique des Hautes Études (Section des Sciences Historiques et Philologiques), 1868-1948, Cluj, Edit. Școala Ardeleană/Eikon, 2016, 314 p.Cultură și propagandă. Institutul Român din Berlin (1940-1945), Cluj, Edit. Mega, 2018, 715 p. (cu Irina Matei). Cu o versiune în limba germană: Kultur und Propaganda. Das Rumänische Institut in Berlin (1940–1945), Berlin, Frank & Timme Verlag, 2023, 512 p.\n Miklós Bánffy, Trilogia transilvană, 3 vol., trad. Marius Tabacu, ediție îngrijită, studiu și note de Lucian Nastasă, București, Institutul Cultural Român, 2019.\n Un concurs universitar și trei personaje: Constantin Noica, Mircea Eliade și Ion Zamfirescu, Cluj, Edit. Mega, 2019.\n Enric Furtună și „Bilanțul unui insucces”, Cluj, Edit. Mega, 2020, 544 p.\n­Armenii din România,'' ed. Claudia Dărăban, Lucian Nastasă-Kovács, Ilka Veress, Cluj, ISPMN, 2021, 328 p.\n\nIstorici români\nNașteri în 1957\nClujeni" } ]