Datasets:

chrisgru
/

ro_wiki_chatml_small

Dataset card Data Studio Files Files and versions Community

Split (1)

train · 40k rows

conversations listlengths 3 3
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Munții Cindrel?" }, { "from": "assistant", "value": "Munții Cindrel, numiți uneori Munții Cândrel, sunt o sub-grupă de munți situată în Carpații Meridionali, delimitată de râul Sebeș, râul Sadu și Podișul Transilvaniei. \n\nMunții Cindrel au un relief glaciar reprezentat prin circuri glaciare, care adăpostesc tăuri glaciare. În porțiunea centrală vârfurile acestor munți au altitudini peste 2000 m, cel mai înalt fiind vârful cu nume omonim munților, Vârful Cindrel, cu o altitudine de 2245 m. În rest altitudinile coboară spre 1700 m.\n\nÎn partea de nord, la trecerea spre Podișul Transilvaniei, se află zona etnografică Mărginimea Sibiului.\n\nVezi și \n Munții Șureanu-Parâng-Lotrului\n Munții Carpați\n Lista munților din România\n Lista grupelor muntoase din Carpații Meridionali\n\nLegături externe \n\n Turismul rural - Odihna si drumetii in Muntii Cibin, 25 iunie 2006, Iohanna Onaca Purdea, Jurnalul Național\n\n \nMunți din România" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Listă de geografi?" }, { "from": "assistant", "value": "\n\nVezi și \n Listă de cartografi\n Listă de geografi greco-romani\n\nGeografi\n Listă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Listă de manuscrise?" }, { "from": "assistant", "value": "Prezenta listă de manuscrise cuprinde o parte din cele mai cunoscute manuscrise (antice și medievale). Sunt incluse în listă și codexuri (codice), care sunt colecții de manuscrise întocmite în epoca respectivă după un criteriu anume.\n\nIstorice\n Manuscrisele lui John Carte\n Codex Nuttall Secolul XVI, Mixtec\n Cartea Roșie a lui Hergest, Secolul XIV, în l. galeză\n Manuscrisul lui Voynich\n Codexul Rohonczy\n\nReligioase\n Akilattirattu Ammanai, Secolul XIX\n Alexandrian text-type, Secolul III\n Arul Nool, Secolul XIX\n Cartea lui Armagh, Secolul IX\n Cartea lui Kells, Secolul IX\n Codex Argenteus Secolul VI\n Codex Aureus\n Codex Sinaiticus, Secolul IV\n Codex Vaticanus, Secolul IV\n Codex Alexandrinus, Secolul V\n Manuscrisele de la Marea Moartă\n Manuscrisele Freising, Secolul X\n Manuscrisele de la Nag Hammadi\n Tetraevangheliarul lui Ivan Aleksandr, Secolul XIV\n\nȘtiințifice\n Codex Leicester, Secolul XV\n Papyrus Graecus Holmiensis, cunoscut și drept Stockholm Papyrus\n\nManuscrise\nManuscrise" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Mare Duce?" }, { "from": "assistant", "value": "Mare duce (feminin: mare ducesă) este un european folosit fie pentru anumiți monarhi, fie pentru membrii unor familii nobiliare din cadrul unor monarhii. În mod tradițional, el se situează în sub titlul de împărat sau rege, și mai presus de cel de principe suveran sau duce suveran. Este folosit în unele actuale și foste monarhii din Europa, în special: \n în actualul Mare Ducat al Luxemburgului \n în trecut, de suveranii unor foste țări independente, cum ar fi: Toscana (între 1569 și 1860, acum parte a Italiei); Baden, Hessa, Oldenburg, Mecklenburg-Schwerin, Mecklenburg-Strelitz și Saxa-Weimar mari ducate din 1815 până în 1918, toate astăzi parte din Germania \n în trecut, și pentru unele țări din Europa de Est și de Nord-Est, cum ar fi Marele Ducat al Finlandei și Marele Ducat al Lituaniei. \n monarhii autoproclamate ale mai multor micronațiuni revendică dreptul de folosire a titlului. \n\nÎn unele limbi slave, în loc de „duce” se folosește un termen traductibil în română și drept „cneaz”.\n\nLegături externe\n\nVezi și \n Ducat\n Mare ducat\n \n \n \n \n\nDuci\nTitluri regale\nȘefi de stat" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Tratatul de Neproliferare Nucleară?" }, { "from": "assistant", "value": "Tratatul de Neproliferare a Armamentului Nuclear, cunoscut și ca Tratatul de Neproliferare Nucleară (The Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons, de asemenea Nuclear Non-Proliferation Treaty : NPT sau NNPT) este un tratat internațional, deschis spre semnare în data de 1 iulie 1968 pentru a limita răspândirea armamentului nuclear. 188 state suverane sunt părți ale tratatului, totuși două (India și Pakistan) din cele opt puteri nucleare confirmate (altfel spus, cele care au testat, în mod public, armament nuclear), și o putere nucleară neconfirmată (Israel) nu au semnat și nici nu au ratificat tratatul. O altă putere nucleară (Coreea de Nord) s-a retras. Tratatul a fost propus de Irlanda, iar Finlanda a fost prima țară care l-a semnat. În New York, pe data de 11 mai 1995, părțile semnatare ale tratatului au decis, prin comun acord să extindă tratatul pe o perioadă nedefinită și fără condiții.\n\nTratatul este adesea rezumat de cei trei piloni: non-proliferare, dezarmare, și dreptul de a utiliza tehnologia nucleară în mod pașnic.\n\nPilonii tratatului\n\nPrimul pilon: neproliferarea \nNPT permite următoarelor cinci state deținerea armelor nucleare: Franța (a semnat în 1992), Republica Populară China (1992), Uniunea Sovietică (1968; obligațiile și drepturile sunt acum asumate de Rusia), Regatul Unit al Marii Britanii (1968) și Statele Unite (1968). Acestea au fost singurele state, care posedau acest tip de armament în perioada în care tratatul a fost deschis spre semnare. Aceste state sunt, de asemenea, cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (United Nations Security Council).\n\nCele 5 state cu arme nucleare (Nuclear Weapons States : NWS) sunt de acord să nu transfere altor state tehnologie pentru „arme nucleare sau alte dispozitive explozive nucleare”, iar părțile non-NWS sunt de acord să nu procure sau să nu dezvolte armament nuclear.\n\nNote\n\nTratate internaționale\nArme nucleare\nFisiune nucleară\nMateriale nucleare" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Buran?" }, { "from": "assistant", "value": "Buran poate fi:\n\n Buran – o navetă spațială sovietică.\n Buran – viscol puternic\n Buran –așezare de tip urban în regiunea Luhansk, Ucraina." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărBănică?" }, { "from": "assistant", "value": "Cuvântul Bănică se poate referi la:\n\n Ștefan Bănică, actor și cântăreț\n Ștefan Bănică junior, cântăreț de rock'n roll, actor, fiul lui Ștefan Bănică\n Andreea Marin Bănică, moderator TV, soția lui Ștefan Bănică junior.\n Andreea Bănică, interpretă de muzică dance.\n bănică, o plantă cu denumirea taxonomică phyteuma orbiculare.\n\nNume de familie românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Listă de divinități în mitologia nordică?" }, { "from": "assistant", "value": "Zeii mitologiei nordice nu au, spre deosebire de cei ai altor mitologii,\nnemurire, ci doar tinerețe veșnică. Ei sunt la început împărțiți în două familii rivale: Aesir și Vanir, familii care se împacă după o perioadă de timp. Ilustrând o suită de intrigi și conficte între zei, care culminează cu moartea zeului luminii, Baldur, mitologia nordică redă finalul tragic al lumii, amurgul zeilor, numit Ragnarok.\n\n Odin sau Woden - zeul suprem\n Thor - zeul tunetului\n Frigg - zeița cerului\n Baldur - zeul luminii\n Loki - zeul magiei și al focului\n Freya - zeița dragostei și a fertilității\n Freyr - zeul fecundității și al fertilității\n Tyr - zeul războiului\n Njord - zeul mării și al vânturilor\n Skadi - zeița iernii\n Idunna sau Idun - zeița tinereții și a frumuseții\n Hel - zeița morții\n Ull - zeul iernii\n Forseti - zeul justiției\n Bragi - zeul poeziei\n Hod - zeul întunericului \n Gerd - zeița pământului\n Heimdall - paznicul tărâmului Asgard\n Aegir - zeul mării\n Ran - zeița furtunii și a apei\n Sif - zeiță a fertilității\n Vidar - zeul răzbunării divine\n Bor - zeu primordial\n Sunna sau Sol - zeița soarelui\n Mond - zeul lunii\n Thiazi -zeul furtunii\n Svalin - zeița norilor și a dimineții\n Sigyn - soția lui Loki\n Nornele - zeițele destinului:\n Urd - zeița trecutului\n Verdandi - zeița prezentului \n Skuld - zeița viitorului\n\nMitologia nordică\nListe de zei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Listă de ființe legendare în mitologia nordică?" }, { "from": "assistant", "value": "Aceasta este o listă de ființe fabuloase din mitologia nordică.\n\n \n\nAudumbla\nBerserker\nFenris sau Fenrir\nJormungand sau Iormungandur\nHugin și Munin\nSköll și Hati Hróðvitnisson\nNixes\nKraken\nElf\nTrol\nNidhogg\nOrc\nGnom\nRatatosk\nVedrfolnir\nWalkirie\nYmir\nMitologia nordică" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Geobotanică?" }, { "from": "assistant", "value": "Geobotanica (sau fitogeografia) este știința care se ocupă cu studierea distribuției teritoriale a plantelor și cu explicarea zonalității și etajării vegetației.\n\nReferințe\n\nVezi și \n Floră" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Indoxil?" }, { "from": "assistant", "value": "Indoxilul este un compus organic heterociclic cu formula chimică C8H7NO.. Prezintă caracter aromatic și este produs intermediar în sinteza indigoului. Se găsește și în urina mamiferelor, sub forma de sare de potasiu a esterului sulfuric, care este numită indican. Denumirea indican poate face referire și la glucozida indoxilului, răspândită în natură.\n\nProprietăți \nIndoxilul este izomer cu oxindolul fiind din punct de vedere chimic 3-hidroxi-indolul.\nLa fel ca și oxindolul, el manifestă tautomeria enolică:\n\nDatorită oxidării sale relativ rapide în prezența oxigenului, oxidare în urma căreia se transformă în indigo, sinteza sa este strîns legată de indigo. La fel ca și izomerul său, oxindolul, el manifestă aceleași reacții ca și acesta:\ncu soluțiile de hidroxizi alcalini formează săruri. Aceste săruri în prezența aerului se oxidează foarte ușor, transformîndu-se în indigo\ngruparea =CH2, datorită conjugării, are o reactivitate mult crescută, fiind implicată în reacții de condensare, fie cu acidul azotos, cînd formează nitrozoderivați aromatici, dar și cu compuși carbonilici, cînd rezultă indogenidele.\n\n În organismul uman indoxilul este un produs de degradare bacterienă intestinală al acidului indoleacetic, care este excretat în urină ca acid indolaceturic (conjugat cu glicină), sau ca sulfat (indican urinar), sau ca glucuronid (glucoziduronat). Cantități crescute de indoxil sunt excretate în fenilcetonurie.\nSchema formării indoxilului este următoare:\n\nTriptofan → Acid indolpiruvic → Acid indolacetic → Scatol → Indol → Indoxil → Indoxil sulfat → Indican\n\nBibliografie \nChimie organică, C.D. Nenițescu vol II Ed.Tehnică 1958\n\nNote \n\nIndoli" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărBătrânul înțelept?" }, { "from": "assistant", "value": "Bătrânul înțelept (în ) este un arhetip descris de psihologul Carl Gustav Jung. Bătrânul înțelept apare de asemenea ca personaj literar (Gandalf) sau personaj de film (Albus Dumbledore, Obi-Wan Kenobi etc.). Prin experiența acumulată în viață și cunoașterea sa deosebită, bătrânul înțelept se caracterizează prin înțelepciune, datorită căreia se bucură de respectul celorlalți.\n\nArhetipul complementar bătrânului înțelept este .\n\nBibliografie \n Carl Gustav Jung, Gesammelte Werke, vol. 9/1, § 396-404.\n\nVezi și\n\nCei Șapte Înțelepți ai Greciei Antice\n\nHaham\nSfânta Înțelepciune\n\nPsihologie analitică\nBătrânețe\nÎnțelepciune" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Manuscrisele de la Marea Moartă?" }, { "from": "assistant", "value": "Manuscrisele care au fost descoperite între 1947 și 1956 în mai multe grote de lângă Khirbet Qumran datează din perioada 250 î.Hr. - 70 d.Hr. și au rămas în istorie sub denumirea de \"Manuscrisele de la Marea Moartă\".\n\nSuportul \nTextele, scrise în ebraică și aramaică pe piei tăbăcite și papirusuri, sunt expuse la muzeul „Israel” din Ierusalim.\n\nConținuturi \nFragmentele descoperite alcătuiesc circa 900 scrieri și au aparținut sectei ascetice a esenienilor, care număra circa 4000 de membri.\n\nScrierile conțin cea mai completă copie a cărții lui Isaia, texte de rugăciuni, interpretări biblice, fragmente de poezii, texte de înțelepciune, dar și o listă a tuturor locurilor funerare unde erau ascunse obiectele sacre și profane ce alcătuiau tezaurul Templului de la Ierusalim înainte de a fi distrus de către romani în anul 70 d.Hr.\n\nÎn Cartea lui Enoh și Cartea Jubileelor este transmis un calendar aproape în întregime solar și total diferit de cel sacerdotal și de cel seleucid.\n\nImagini\n\nVezi și \n Mohammed ed-Dib\n Manuscrisele de plumb din Iordania\n Calendarul ebraic\n Ebraica manuscriselor din Qumran\n Esenieni\n Evanghelia după Marcu\n Habacuc\n Ordinul Templierilor\n\nNote\n\nBibliografie \n Flavius Josephus (sec. I d.Hr). Istoria Evreilor\n\nLegături externe \n From Jesus to Christ\n Manuscrisele de la marea moartă, 24 mai 2008, Andrei Bacalu, Jurnalul Național\n Manuscrisele de la Marea Moartă, publicate online, 28 august 2008, Arina Avram, Adevărul - \n Manuscrisele de la Marea Moartă nu au avut autori?, 18 martie 2009, Descoperă\n Manuscrisele care au revoluționat Arheologia biblică (I), 27 octombrie 2007, Lucian Apopei, Ziarul Lumina\n Manuscrisele care au revoluționat Arheologia biblică (II), 3 noiembrie 2007, Lucian Apopei, Ziarul Lumina\n Manuscrisele de la Marea Moarta, 9 iulie 2008, CrestinOrtodox.ro\n\nMa\nMa\nIstoria Israelului" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Arghezi (dezambiguizare)." }, { "from": "assistant", "value": "Arghezi:\n Baruțu T. Arghezi (1925-2010), prozator, eseist și publicist român\n Mitzura Arghezi (1924-2015), actriță și politiciană română\n Tudor Arghezi (1880-1967), scriitor român\n Testament (Tudor Arghezi)\n\nNume de familie românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Alexandru Sahia?" }, { "from": "assistant", "value": "Alexandru Sahia, pe numele real Alexandru Stănescu, (n. 9 octombrie 1908, Mânăstirea, județul Călărași – d. 12 august 1937, București) a fost un publicist și scriitor român, de orientare socialist-comunistă, ales post-mortem membru al Academiei Republicii Populare Române în 1948.\n\nViața \n\nDupă ce a absolvit clasele primare în localitatea natală, Alexandru Stănescu a fost înscris în 1920 la Liceul Militar „Dimitrie Sturdza” din Craiova.\n\nÎn 1926, elevul Alexandru Sahia a debutat literar cu schița \"Sculptorul Boamba\" publicată în revista Șoimii, editată de Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureș, unde era înscris sub numele de Alexandru G. Stănescu. La Șoimii, Sahia a semnat cu pseudonimul Al. Mânăstireanu, după numele satului său Mânăstirea din județul Călărași.\n\nNefiind făcut pentru viața cazonă, în 1927 a părăsit Liceul Militar, iar în anul 1928 și-a dat bacalaureatul.\n\nS-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universității București. Nu a găsit ce căuta nici în viața universitară, astfel că în anul 1929 a intrat în viața monahală, devenind călugăr la Mănăstirea Cernica. La mai puțin de un an de la intrarea la mănăstire, însă, s-a retras din comunitate.\n\nÎncepând din 1931 și până în 1937 - anul decesului - Sahia a fost gazetar publicând în cunoscute ziare și reviste ale vremii: Rampa, Facla, Dimineața, Azi, Cuvântul liber, Adevărul și Era nouă. În 1932 înființat chiar și două publicații suprimate de către cenzură după câteva numere, Bluze albastre și Veac nou, dar scrie mai ales reportaje.\n\nDupă dezamăgirea religioasă, Sahia continuă să caute o formă de dreptate pământească: în 1935, efectuează o vizită în U.R.S.S, în urmarea căreia laudă realizările sovietice, fapt apreciat de sovietici, care au nevoie să prezinte o imagine pozitivă a Uniunii Sovietice în lumea occidentală. De la el ne rămâne opera \"URSS azi\", una din rarele cărți scrise de scriitori români despre URSS, dintre care cea mai cunoscută este opera lui Panait Istrati, scrisă cu 6 ani înainte, tot după o vizită în URSS, dar în limba franceză : Confession d'un vaincu (în româneste: \"Spovedania unui învins\"), (tradusă în limba engleză sub titlul The Confession of a Loser) care denunță abuzurile regimului comunist, conținând faimoasa replică a lui Istrati la una dintre lozincile comuniștilor (\"nu se poate face omletă fără să spargi ouăle\") anume \"Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?\".\n\nAtât Istrati, cât și Sahia au fost simpatizanți ai socialismului și comunismului, dar Sahia era un naiv care nu a perceput că realitatea vieții cetățenilor sovietici nu era ce li se arăta oaspeților străini în URSS. Cu un an înainte de deces, el se înscrie în Partidul Comunist Român (PCR). A murit la numai 29 de ani ca urmare a unei tuberculoze netratate.\n\nÎn 1946, după preluarea puterii politice în România, PCR l-a transformat în erou al clasei muncitoare. Desigur istoriografia comunistă tăcea trecerea sa prin viața monahală. Faptul că a murit de tuberculoză le-a permis biografilor oficiali să scrie că se trage din țărani săraci. De fapt era fiul unui țăran înstărit, ajuns chiar primar liberal în comuna sa.\n\nActivitatea literară \nÎn nuvelele sale Întoarcerea tatii din război, Pe cîmpia de sînge a Mărășeștilor, Uzina vie, Revolta din port Ploaia de iunie, Șomaj fără rasă, Execuția din primăvară, autorul condamnă războiul, descrie viața socială, lupta dintre clasele sociale, prezentând într-o lumină favorabilă mișcarea revoluționară.\n\nÎn lucrarea sa URSS azi, scrisă în stilul unui jurnal de călătorii, scriitorul prezintă într-o lumină pozitivă realizările sovietice ca: metroul din Moscova, monumentele arhitectonice, viața de familie sănătoasă din lumea sovietică, nefiind deziluzionat și dezamăgit, ca Panait Istrati, după o vizită similară în Uniunea Sovietică.\n\nCitate din Alexandru SahiaCele citite prin ziare și mai ales discuțiile avute cu prietenii din țară – asupra faptului că bolșevicii nu-ți arată decât ceea ce vor – m-au ținut treaz tot timpul și am refuzat ghidul sovietic, deși poate uneori mi-ar fi fost de folossau despre catedrala Sfântul Vasile, din timpul lui Ivan cel Groaznic: Îti face impresia unei fete bătrâne, pe care dansul lumii noi a prins-o la mijloc, într-un joc de care ea însă e străină cu totul.\n\nOperă\nNuvele de inspirație proletară, antirasială și antirăzboinică\n Uzina vie\n Revolta din port\n Ploaia din iunie\n Șomaj fără rasă\n Moartea înghițitorului de săbii\n Întoarcerea tatii din război\n Pe câmpia de sânge a Mărășeștilor\n Moartea tânărului cu termen redus\n Execuția din primăvară\n\nReportaje\n U.R.S.S. - azi, editura Ramuri, Craiova, 1935 (ediția a doua în 1935 și ediția a treia în 1936)\n\nVolume postume\n Nuvele, București, 1948\n Revolta din port, București, 1948\n Șomaj fără rasă, București, 1948\n Uzina vie. Ploia din iunie, cu o prefață de Ion Vitner, București, 1948\n Nuvele, București, 1949\n Nuvele și articole, București, 1951\n Pagini alese, București, 1952\n Nuvele, București, 1953, 1955, 1957\n Scrieri alese, cu un cuvânt înainte de George Macovescu și o postfață de Pompiliu Marcea, București, 1961, 1964\n Întoarcerea tatei din război, București, 1974\n Scrieri, prefață, tabel cronologic, și bibliografie de Valentina Marin Curticeanu, București, 1978\n Scrieri alese, prefață, tabel cronologic, și bibliografie de Valentina Marin Curticeanu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1988\n\nTraduceri ale operelor sale în limbi străine\nPloaie de iunie cu titlul Pluie de juin în Nouvelles roumaines: anthologie des prosateurs roumains cu un cuvânt înainte de Jean Boutière și o prefață de Tudor Vianu, Paris, Éditions Seghers, 1962, p. 374.\n\nIn memoriam\n În localitatea Mânăstirea din Județul Călărași există Muzeul memorial Alexandru Sahia, unde se află documente ce evocă viața, activitatea și opera scriitorului, obiecte personale, manuscrise, fotografii.\n Sahia Film (fost Romfilm până în 1952), studio de film, singurul studio producător de film documentar din România până în 1989\n\nReferiri la Alexandru Sahia\n Emil Vasilescu: Alexandru Sahia, interpretat de... Editura Eminescu, București, 1977;\n Arșavir Acterian: O față puțin cunoscută a lui Alexandru Sahia, Privilegiați și năpăstuiți, Editura Institutului European, Iași, 1992, p. 115\n\nNote\n\nLegături externe\n\n Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S\n \n \n Amintiri despre Alexandru Sahia \n Romani despre URSS, 19 ianuarie 2005, Cristina Diac, Jurnalul Național\n Alexandru Sahia în dicționarul online Marxists.org\n\nNașteri în 1908\nNașteri pe 9 octombrie\nDecese în 1937\nDecese pe 12 august\nMembri post-mortem ai Academiei Române\nDecese cauzate de tuberculoză\nMembri ai Partidului Comunist Român\nOameni din județul Călărași\nPubliciști români\nRomâni pe mărci poștale românești\nScriitori români" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Regiunea Irkutsk?" }, { "from": "assistant", "value": "Regiunea Irkurtsk (în rusă Иркутская область) este un subiect federal al Rusiei, situată în Siberia. Ocupă o suprafață de 767900 km² (4,6% din suprafața Rusiei). Capitala regiunii este orașul Irkutsk.\n\nGeografie \nRegiunea Irkutsk se învecinează la sud și sud-vest cu Buriatia și Tuva, la vest cu regiunea Krasnoiarsk, cu Iacuția în nord-est și cu regiunea Cita în est.\n\nDemografie \nConform recensămîntului din 2002, populația este de 2,77 milioane, din care 79,6% în mediul urban și 20,4% în mediul rural. Densitatea este 3,5 persoane/km².\n\nLocalități \nPrincipalele localități sunt: orașul Irkutsk, capitala regiunii (594,500 locuitori), Angarsk (267.000 locuitori), Bratsk (253.600 locuitori).\n\nIrkutsk" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Stronțiu?" }, { "from": "assistant", "value": "Stronțiul este un element chimic din categoria metalelor alcalino-pămîntoase, care are numărul atomic 38. Simbolul chimic este Sr. Acesta a fost descoperit de către Adair Crawford și William Cruickshank în anul 1790. Denumirea acestuia a fost dată după orașul scoțian Strotian. Stronțiul este un element foarte reactiv de consistență moale de culoare metalică, alb-argintie și galbenă în cazul în care acesta intră în contact cu aerul. Stronțiul se regăsește în natură în celestină și stronțianit. În timp ce stronțiul natural este stabil, izotopul sintetic al acestuia 90Sr este radioactiv, se găsește în deșeurile radioactive și are un timp de înjumătățire de 28,90 ani.\n\nCaracteristici \n\nStronțiul este un metal gri, argintiu care este mai moale decât calciul și cu mult mai reactiv cu apa, cu care reacționează formând hidroxidul de stronțiu și Hidrogen gazos. Datorită faptului că acesta este extrem de reactiv în contact cu aerul sau apa, acest element apare în mod normal în natură doar în compuși cu alte elemente, cum ar fi minerale precum stronțianitul și celestita. Stronțiul este păstrat sub o hidrocarbură lichidă cum ar fi kerosenul sau uleiul mineral pentru a preveni oxidarea. Strontiul metalic fin, sub formă de pulbere este foarte piroforic, aprinzându-se spontan în aer la temperatura camerei. Sărurile de stronțiu dau o culoare roșu aprins în flăcări motiv pentru care sunt utilizate în pirotehnie și în producția de rachete de semnalizare.\n\nLegături externe\n Stronțiul la sistemul-periodic.go.ro \n\nElemente chimice\nMetale alcalino-pământoase" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Arrigo Boito." }, { "from": "assistant", "value": "Arrigo Boito (de fapt Enrico Giuseppe Giovanni Boito, ) a fost un compozitor și scriitor italian, cunoscut mai ales ca libretist și compozitor al operei Mefistofele.\n\nFiu al unui sculptor italian și al unei contese poloneze, Arrigo Boito a studiat la Conservatorul din Milano, iar la Paris și-a desăvârșit cunoștintele și a cunoscut pe cei mai mari compozitori ai timpului său: Rossini, Gounod, Berlioz, Auber, Verdi. Verdi l-a determinat să scrie Imnul Natiunilor (1862), ceea ce l-a ajutat să-și confirme talentul de compozitor.\n\nArrigo Boito a contribuit la refacerea sau scrierea unor librete pentru opere compuse de Giuseppe Verdi („Simon Boccanegra”, „Otello”, „Falstaff”).\n\nÎnflăcărat de ideile și muzica lui Richard Wagner, Boito traduce în italiană operele acestuia: „Rienzi” și „Tristan și Isolda”.\n\nTotodată, scrie și opere proprii, dar dintre acestea nu a rămas în repertoriul actual decât Mefistofele.\n\nNote\n\nNașteri în 1842\nDecese în 1918\nCompozitori de operă italieni" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Manhattan (film)?" }, { "from": "assistant", "value": "Manhattan este o comedie romantică americană din 1979, regizată de Woody Allen despre un scriitor de texte de comedie în vârstă de 42 de ani divorțat de două ori, care are o relație cu o fată de 17 ani înainte de a se îndrăgosti în cele din urmă de amanta celui mai bun prieten al său. Scenariul filmului a fost scris de Allen și Marshall Brickman, care colaboraseră de asemenea cu succes la Annie Hall. Manhattan a fost filmat în alb-negru și pentru ecran panoramic 2.35:1.\n\nFilmul a fost nominalizat pentru două premii Oscar: cea mai bună actriță în rol secundar (Mariel Hemingway) și cel mai bun scenariu original. El a câștigat Premiul BAFTA pentru cel mai bun film. Filmul a fost clasat pe locul 46 în lista \"100 Years...100 Laughs\" a Institutului American de Film. În 2001, Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii a considerat filmul \"semnificativ din punct de vedere cultural\" și l-a selectat pentru păstrarea în Registrul Național de Film.\n\nRezumat\n\nFilmul începe cu un montaj de imagini din Manhattan acompaniate de Rapsodia Albastră de George Gershwin. Isaac Davis (Woody Allen) este prezentat ca un om care scrie o carte despre dragostea sa pentru New York. El este un scriitor de scenarii pentru televiziune în vârstă de 42 de ani, divorțat de două ori, care se simte nemulțumit de slujba sa de scriitor de comedie. El se întâlnește cu Tracy (Mariel Hemingway), o fată de 17 ani care învață la Dalton School. Prietenul său cel mai bun, Yale (Michael Murphy), căsătorit cu Emily (Anne Byrne), are o aventură cu Mary Wilkie (Diane Keaton); fostul ei profesor și soț, Jeremiah (Wallace Shawn), apare și el. Fosta soție a lui Isaac, Jill (Meryl Streep), scrie o carte de dezvăluiri complete despre căsnicia lor. Jill se afișează acum ca lesbiană și trăiește cu partenera ei de sex feminin Connie (Karen Ludwig).\n\nCând Isaac o întâlnește pe Mary, este surprins de snobismul ei cultural. Isaac o întâlnește din nou la un eveniment prilejuit de strângerea de fonduri la Muzeul de Artă Modernă din New York și o însoțește acasă într-o plimbare cu taxiul. Ei discută până la răsăritul soarelui într-o secvență care culminează cu o imagine iconică a Podului Queensboro. În ciuda atracției tot mai mari față de Mary, Isaac își continuă relația cu Tracy. Dar el subliniază că relația lor nu poate fi una serioasă și încurajează fata să meargă la Londra pentru a studia actoria. Într-o altă scenă iconică, la cererea lui Tracy, ei merg la o plimbare cu trăsura prin Central Park.\n\nDupă ce Yale se desparte de Mary, el îi sugerează lui Isaac să se combine cu ea. Simțind dintotdeauna că Tracy era prea tânără pentru el, Isaac rupe relația cu ea, spre uimirea ei, și Mary se mută practic în apartamentul său. Emily este curioasă despre noua prietenă a lui Isaac, și după mai multe întâlniri dintre cele două cupluri, inclusiv unul în care Emily citește porțiuni din noua carte a lui Jill despre căsătoria ei cu Isaac, Yale o părăsește pe Emily și-și reia relația cu Mary. Simțindu-se trădat, Isaac se confruntă cu Yale la colegiul unde preda acesta, iar Yale susține că el a întâlnit-o primul pe Mary. Isaac răspunde prin discutarea relațiilor extraconjugale ale lui Yale cu Emily, dar ea crede că Isaac i-a prezentat-o pe Mary lui Yale. Ca un deznodământ, Isaac șade pe canapeaua lui, vorbind pentru un casetofon despre lucrurile care fac ca \"viața să merite să fie trăită\", iar elementul final este considerat \"fața lui Tracy\".\n\nEl pleacă din apartament și aleargă pe jos către locuința lui Tracy. El ajunge la apartamentul familiei ei, când ea pleca către Londra. El îi spune că ea nu trebuie să meargă și că el nu vrea ca \"lucrul acela special\" al ei să se schimbe. Ea îi răspunde că planurile au fost deja făcute și îl reasigură că \"nu se va lăsa coruptă\" înainte de a-i spune \"Trebuie să ai încredere în oameni\". El zâmbește forțat și sunt prezentate imaginile finale cu orizontul, cu niște acorduri din Rapsodia Albastră din nou. O versiune instrumentală a \"Embraceable You\" este cântată în timpul derulării distribuției finale.\n\nDistribuție\n Woody Allen - Isaac Davis\n Diane Keaton - Mary Wilkie\n Michael Murphy - Yale Pollack\n Mariel Hemingway - Tracy\n Meryl Streep - Jill\n Anne Byrne - Emily\n Michael O'Donoghue - Dennis\n Wallace Shawn - Jeremiah\n Karen Ludwig - Connie\n Charles Levin, Karen Allen și David Rasche - actori de televiziune\n Mark Linn-Baker și Frances Conroy - actori din piesele lui Shakespeare\n\nColoana sonoră \nColoana sonoră este formată dintr-o serie de melodii de George Gershwin (adaptarea și aranjamentul îi aparține lui Tom Pierson).\n\nFilarmonica din New York, sub bagheta lui Zubin Mehta, interpretează următoarele melodii:\nRhapsody in Blue\nLove is Sweeping the Country\nLand of the Gay Caballero\nSweet and Low Down\nI've Got a Crush on You\nDo-Do-Do\nSwonderful\nOh, Lady be Good\nStrike Up the Band\nEmbraceable You\n\nFilarmonica din Buffalo, dirijată de Michael Tilson Thomas, interpretează următoarele melodii:\nSomeone to Watch Over Me\nHe Loves and She Loves Me\nBut Not for Me\n\nReacțieManhattan a fost lansat în 29 de cinematografe din America de Nord la 25 aprilie 1979. El a adus încasări de 485.734 $ (16.749 $ pe cinematograf) în primul week-end și încasări totale de 39,9 milioane $, făcând ca filmul să devină al 17-lea film ca încasări din acel an. Filmul a fost prezentat în afara competiției la Festivalul de Film de la Cannes în mai 1979.\n\nFilmul a primit recenzii în cea mai mare parte pozitive și deține în prezent un rating de 98% \"Certified Fresh\" pe situl Rotten Tomatoes. \n\nAllen a fost numit cel mai bun regizor pentru filmul Manhattan de New York Film Critics Circle. National Society of Film Critics l-a numit pe Allen cel mai bun regizor, alături de Robert Benton care a regizat Kramer vs. Kramer. Filmul a fost nominalizat la Premiile Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar (Mariel Hemingway) și cel mai bun scenariu original. El a câștigat Premiul BAFTA pentru cel mai bun film.\n\nFilmul a fost clasat pe locul 46 în lista \"100 Years...100 Laughs\" a Institutului American de Film. Acest film este numărul 63 pe lista \"100 Funniest Movies\" a postului TV Bravo. În 2001, Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii a considerat filmul \"semnificativ din punct de vedere cultural\" și l-a selectat pentru păstrarea în Registrul Național de Film. El este, de asemenea, clasat pe locul4 în topul celor mai bune 25 de comedii romantice de pe situl Rotten Tomatoes.\n\nRecunoașteri din partea American Film Institute\n AFI's 100 Years...100 Movies – Nominalizat\n AFI's 100 Years...100 Laughs – #46\n AFI's 100 Years...100 Passions – #66\n AFI's 100 Years...100 Movie Quotes:\n \"I think people should mate for life, like pigeons or Catholics.\" – Nominalizat\n AFI's 100 Years...100 Movies (10th Anniversary Edition) – NominalizatManhattan'' a inspirat cântecul \"Remember Manhattan\" scris de Richard Marx și Fee Waybill de pe albumul de debut al lui Marx.\n\nReferințe\n\nLegături externe\n\n \n Trailer at IMDb\n \n \n \n The Film Journal: Woody's Manhattan at 25\n The Reeler interview with Gordon Willis\n\nFilme din 1979\nFilme americane\nFilme regizate de Woody Allen\nFilme din Registrul Național de Film (SUA)\nFilme în limba engleză" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie McLaren Automotive?" }, { "from": "assistant", "value": "McLaren Automotive este un constructor britanic de automobile de stradă bazate de tehnologiile folosite în Formula 1. Compania a fost înființată în 1990 și este parte a McLaren Group, un holding din care mai face parte și echipa de Formula 1, McLaren.S\n\nAutomobile\n\nF1 \n\nMcLaren F1 a fost primul model produs de McLaren Automotive într-o serie redusă de doar 107 de bucăți. Producția s-a desfășurat între 1994 și 1998. Automobilul a fost echipat cu un motor BMW V12 care dezvolta 627CP și ajuta mașina să atingă o viteză maximă de 386,50 km/h. Bolidul ajungea la 100 km/h cu plecare de pe loc în 3,2 secunde.\n\nMașina a câștigat celebra cursa de 24 de ore de la Le Mans în 1995 la chiar prima încercare.\n\nCostul mașinii noi a fost de 1.150.000 dolari americani.\n\nSLR \n\nAcest model se produce începând cu 1999 sub denumirea de Mercedes Benz SLR McLaren și reprezintă o variantă exclusivistă a modelului SLR construit de Mercedes Benz.\n\nMașina are un motor V8 de 5,5 litri care dezvoltă o putere de 626CP, atingând 100km/h cu plecare de pe loc în 3,8 secunde.\n\nLegături externe \n\n Website oficial\nConstructori de automobile" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărCursa de 24 de ore de la Le Mans?" }, { "from": "assistant", "value": "24 Heures du Mans este o cursă de anduranță care are loc anual în luna iunie pe Circuit de la Sarthe, un circuit cu 38 de viraje și o lungime de 13,626 km aflat lângă localitatea Le Mans, Franța.\n\nCompetiția a avut loc prima dată în anul 1923 și este considerată ca fiind una dintre cele mai prestigioase trei curse din lume, alături de Grand Prixul de Formula 1 de la Monaco și cursa de 500 de mile de la Indianapolis.\n\nÎn 2010, National Geographic Society a inclus competiția în lista celor 10 evenimente sportive cele mai importante ale planetei.\n\nCursa a inspirat, de-a lungul anilor, curse similare în întreaga lume și a popularizat formatul de 24 de ore, precum cele de la Daytona, Nürburgring și Spa-Francorchamps. În plus, au fost create campionatele American Le Mans Series și Le Mans Series, deschise acelorași vehicule ca și cele din cursa de 24 de ore de la Le Mans.\n\nDin 2012 , evenimentul face parte din Campionatul Mondial de Anduranță FIA (WEC).\n\nIstoric\nPrima ediție a cursei de 24 de ore de la Le Mans a avut loc pe 26 mai 1923. De atunci, s-a desfășurat anual, cu excepția anilor 1936 și 1940-1948. Primii câștigători au fost francezii Andre Lagache și Rene Lenoard. Echipajul a parcurs 128 de tururi. Pilotul cu cele mai multe victorii în această cursă este danezul Tom Kristensen, de nouă ori.\n\nPână la ediția din 2008, cursa de 24 de ore de la Le Mans a început în mod tradițional sâmbătă la ora locală 16:00. Excepțiile de la această regulă au fost ediția din 1968 când cursa a fost amânată, 1984 când cursa a început la ora 15:00 din cauza alegerilor din Franța și în 2006 când Le Mans a început cu întârziere din cauza emisiunilor de fotbal ale Campionatului Mondial. Din 2009 până în 2019, cursa a început la ora locală 15:00. În 2020, startul a fost din nou mutat la ora 16, apoi în 2022 cursa a pornit din nou la ora 15, dar în 2023 a revenit la ora 16:00.\n\nAccidente grave\nAu fost multe accidente mortale în istoria cursei. Cel mai tragic accident a fost în 1955, când trei mașini s-au ciocnit, iar una dintre ele - un Mercedes - a zburat de pe circuit și s-a izbit în tribune cu spectatori, ucigând peste 80 dintre aceștia. Pilotul vehiculului nu a supraviețuit accidentului. Evenimentul a dus la retragerea Mercedes de la toate cursele până în 1988 și anularea curselor din Germania. Din același motiv, în Elveția a fost introdusă o interdicție a curselor, care a fost ridicată în iunie 2007.\n\nCâștigătorii cursei\n\nGalerie\n\nReferințe\n\nLegături externe\n\n Site-ul oficial al cursei de la Le Mans\n Racing Sports Cars - poze și rezultate istorice\n\nCurse auto" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Resurse naturale?" }, { "from": "assistant", "value": "Resursele naturale reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile, a pădurilor și apelor de care dispune o anumită țară.\n\nResursele naturale sunt substanțe care apar în mod natural dar în forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă naturală atunci când activitățile primare asociate cu aceasta sunt extragerea și purificarea, ele fiind opuse creației. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul și silvicultura sunt în general considerate industrii ale resurselor naturale, în timp ce agricultura nu. Acest termen a fost introdus unei audiențe largi de în cartea Small Is Beautiful din anul 1973.\n\nClasificare \nResursele naturale sunt de obicei clasificate în:\n resurse regenerabile;\n resurse neregenerabile.\n\nResursele regenerabile sunt în general resursele vii (pești, păduri, de exemplu), care pot să se refacă dacă nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă și pot fi folosite pe termen nelimitat dacă sunt folosite rațional. Odată ce resursele regenerabile sunt consumate la o rată care depășește rata lor naturală de refacere, ele se vor diminua și în cele din urmă se vor epuiza. Rata care poate fi susținută de o resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere și de mărimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale neregenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vântul, mareele și radiația solară.\n \nResursele pot, de asemenea sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind:\n resurse biotice, derivate din animale și plante; \n resurse abiotice, derivate din pământ, aer, apă, ș.a.m.d.; resursele minerale și energetice sunt de asemenea resurse abiotice, unele sunt derivate din natură.\n\nValorificare\n\nExtragerea resursei de bază și purificarea într-o formă ce poate fi folosită direct sunt în general considerate activități normale în cadrul valorificării resurselor naturale, chiar dacă ultimele pot să nu se găsească în mod normal lângă primele.\nResursele naturale sunt considerate habitat natural ce poate fi convertit în materii prime pentru procesele capitalului infrastructural. Ele includ sol, lemn, petrol, minerale și alte bunuri luate mai mult sau mai puțin așa cum erau în natură.\nResursele naturale ale unei țări determină deseori bogăția sa și statutul său în sistemul economic mondial, prin determinarea influenței sale politice. Statele dezvoltate sunt acelea care sunt mai puțin dependente de resursele naturale pentru bogăție, datorită bazei pe care o au în capitalul infrastructural pentru producție.\n\nPerspective \nEpuizarea capitalului natural și încercările de a se trece la dezvoltarea rațională au fost principalele probleme ale agențiilor de dezvoltare. Epuizarea capitalului natural este un motiv de îngrijorare în special în regiunile cu păduri ecuatoriale, care păstrează cea mai mare parte a biodiversității naturale a Pământului - capital natural genetic ce nu poate fi înlocuit. Conservarea resurselor naturale este cea mai importantă problemă a Capitalismului Natural, protecției mediului, a mișcării pentru ecologie și pentru Partidele Verzi. Unii văd această epuizare ca pe o sursă majoră de neliniște socială și conflicte în țările în curs de dezvoltare.\n\nLegături externe \n Goana după resurse, 25 septembrie 2032, Mariana Bechir, Adevărul" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Balaklava?" }, { "from": "assistant", "value": "Balaklava este un oraș, centru administrativ al raionului omonim din Republica Autonomă Crimeea din Ucraina. Are cca 30 mii de locuitori. Este situat la câțiva kilometri sud de Sevastopol, pe țărmul unui golf penetrant al Mării Negre. În perioada sovietică a fost o importantă bază a FMM a URSS, fiind „oraș-închis”. Este un important centru turistic, vizitat pentru peisajul de excepție, dar și pentru numeroasele monumente de arhitectură, inclusiv cetatea genoveză Cembalo (sec. XIII-XV) și Mănăstirea „Sf. Gheorghe” (sec. IX-XIX).\n\nOrașe din Crimeea\nStațiuni la Marea Neagră" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Italo Calvino?" }, { "from": "assistant", "value": "Italo Calvino () a fost un ziarist si scriitor italian, printre cei mai apreciați romancieri ai secolului XX.\n\nBiografie \nItalo Calvino a practicat cu succes gazetăria, a colaborat la radio și televiziune, s-a ocupat de cinema și teatru, a compus texte pentru cântece și muzică de operă, a frecventat majoritatea orientărilor literare postbelice între care mișcarea neoavangardistă a „Grupului '63”, semiologia lui Roland Barthes și A.-J Greimas ori a grupului de „literatură potențială” Oulipo prin intermediul prietenului său Raymond Queneau. În timpul celui de-al doilea război mondial a luptat în rândurile Rezistenței, experiență reflectată în romanul său de factură neorealistă Poteca cuiburilor de păianjeni, publicat de editura Einaudi, la care s-a angajat începând din 1950. La Torino a lucrat pentru periodicul comunist L'Unità. Din același an, Calvino optează definitiv pentru maniera fantasticului și alegoriei, publicând cele trei romane fantastice care îi vor aduce celebritatea internațională: Vicontele tăiat în două, Baronul din copaci și Cavalerul inexistent. Între 1959 și 1966 a editat împreună cu Elio Vittorini revista de stânga Il Menabò di Letteratura. În anul 1959 primește Premiul Bagutta pentru volumul de Povestiri (1958), iar în 1968 Premiul Viareggio pentru T-indice zero, pe care însă îl refuză. Activitatea sa literară este încununată cu numeroase premii și distincții literare, atât în Italia (Premiul Feltrinelli, 1973), cât și în Austria și Franța.\n\nÎncetează din viață la 19 septembrie 1985, la Siena, din cauza unei hemoragii cerebrale.\n\nOpere principale \n Poteca cuiburilor de păianjen (1947)\n Ultimul vine corbul (1949)\n Vicontele tăiat în două (1952)\n Basme italiene (1956)\n Baronul din copaci(1957)\n Povestiri (1958)\n Cavalerul inexistent (1959)\n Strămoșii noștri (1960)\n Marcovaldo sau Anotimpurile în oraș (1963)\n Cosmicomicării (1965), traducere de Sanda Șora - Editura pentru literatură universală. 1970\n T-indice zero (1967), traducere de Sanda Șora - Editura pentru literatură universală. 1970\n Iubiri dificile (1970), trad. în l. română de Geo Vasile și Eugen Uricaru, POLIROM, 2004\n Orașele invizibile (1972), trad. în l. română de Sanda Șora, Editura Univers, București, 1979\n Castelul destinelor încrucișate (1973)\n Autobiografia unui spectator (1974)\n Dacă într-o noapte de iarnă un călător (1979)\n O piatră pusă deasupra. Discursuri despre literatură și societate (1980)\n Palomar'' (1983)\n\nNote, referințe\n\nLegături externe \n \n\nNașteri în 1923\nNașteri pe 15 octombrie\nDecese în 1985\nDecese pe 19 septembrie\n \nAbsolvenți ai Universității din Torino\nAtei italieni\nDecorați cu Legiunea de Onoare\nJurnaliști italieni\nMembri ai OULIPO\nOameni ai Universității Harvard\nOameni din Havana\nScriitori ai realismului magic\nScriitori postmoderni\nScriitori italieni de literatură științifico-fantastică\nEponime ale craterelor de pe planeta Mercur" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Bălilești (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Bălilești se poate referi la:\n\n Bălilești, Argeș, reședința comunei cu același nume\n Bălilești (Tigveni), Argeș\n\nVezi și \n Bălești (dezambiguizare)\n Băilești, municipiu din județul Dolj, România\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Bălnaca (dezambiguizare)." }, { "from": "assistant", "value": "Bălnaca se poate referi la:\nLocalități din România:\nBălnaca, Bihor\nBălnaca-Groși, Bihor" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Zihron Yaakov?" }, { "from": "assistant", "value": "Zihron Iaakov (în ) este un orășel în Israel, 35 km la sud de Haifa. Orașul a fost fondat ca sat agricol de un grup de evrei sioniști din România în anul 1882.\n\nVezi și\nMoșe David Iancovici\nRoș Pina\n\nOrașe din Israel\nSioniști români\nDistrictul Haifa\nSionism" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Băltăreți (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Băltăreți se poate referi la:\n Localități din România:\n Băltăreți, Buzău\n Băltăreți, Galați" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Bălțata (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Bălțata se poate referi la:\n\n Bălțata - localitate din județul Argeș, România\n Bălțata - localitate din județul Bacău, România\n Bălțata - sat din raionul Criuleni, Republica Moldova, reședința comunei cu același nume\n\nVezi și \n Râul Bălțatu" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Bălțați (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Bălțați se poate referi la:\n Localități din România:\n Bălțați, Iași (comună și sat din județul Iași), reședința comunei cu același nume\n Bălțați, Olt\n Bălțați, Vaslui\n Vechea denumire a comunei Valea Râmnicului din județul Buzău\n Localități din Republica Moldova\n Bălțati - sat din cadrul comunei Țipala din raionul Ialoveni" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Bălușeni (dezambiguizare)." }, { "from": "assistant", "value": "Bălușeni se poate referi la:\nLocalități din România:\nBălușeni, Botoșani, reședința comunei cu același nume\nBălușenii Noi, Botoșani" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Bălușești (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Bălușești se poate referi la:\n Localități din România:\n Bălușești, Iași\n Bălușești (Dochia), Neamț\n Bălușești (Icușești), Neamț\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pBăncești (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Băncești se poate referi la:\n Localități din România:\n Băncești, Suceava\n Băncești, Vaslui" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Băneasa (dezambiguizare)." }, { "from": "assistant", "value": "Băneasa (toponim care provine de la denumirea nevestei banului) se poate referi la:\n\n Băneasa - cartier din nordul Bucureștiului, mai demult o localitate.\n Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu\n Băneasa Shopping City - centru comercial de shopping si agreement din nordul Bucurestiului\n\nUnități administrativ-teritoriale \n comuna Băneasa din județul Constanța\n comuna Băneasa din județul Galați\n comuna Băneasa din județul Giurgiu\n\nLocalități din România \n satul Băneasa din comuna Băneasa, județul Constanța\n satul Băneasa din comuna Băneasa, județul Galați\n satul Băneasa din comuna Băneasa, județul Giurgiu\n satul Băneasa din comuna Bozieni, județul Neamț\n satul Băneasa din comuna Salcia, județul Teleorman\n\nCompanii \n Băneasa București, o companie de morărit și panificație din România\n Băneasa SA, numele companiei IPRS (Întreprinderea de piese radio și semiconductori) după 1990\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Stațiunea Fântânele, Cluj." }, { "from": "assistant", "value": "Stațiunea Fântânele e situată la o altitudine de 1050 m, în comuna Râșca din județul Cluj, între Munții Gilăului și Vlădeasa, pe malul lacului Fântânele. Nu are statut oficial de localitate, ci numai de stațiune climaterică de interes local (cf. HG 717/1999).\nEste greșit numită uneori Beliș-Fântânele, sau Fântânele-Beliș, datorită apropierii de satul Beliș. Stațiunea nu se află însă pe teritoriul administrativ al comunei Beliș, ci pe cel al comunei învecinate Râșca.\nEste căutată mai ales pentru odihnă și relaxare, precum și pentru pârtia de schi.\n\nGalerie de imagini \n\nstațiuni balneo-climaterice românești\njudețul Cluj" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Sderot?" }, { "from": "assistant", "value": "Sderot (ebraica שׂדרות, semnificație: bulevard, araba سديروت) este un oraș în Israel aproape de graniță cu Fâșia Gaza.\n\nOrașe din Israel\nLocalități în Districtul de Sud (Israel)" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărBarajul Fântânele?" }, { "from": "assistant", "value": "Lacul Beliș-Fântânele este un lac artificial de acumulare din Munții Gilăului, județul Cluj.\n\nA fost amenajat în perioada 1970-1974 cu scop hidroenergetic, pe cursul râului Someșul Cald. Are o suprafață de 9,8 kmp și o lungime de 13 km, fiind situat la o altitudine de 990 m. Pe malul lacului se află stațiunea turistică Beliș-Fântânele.\n\nLacul Beliș-Fântânele este situat în vestul județului Cluj, în partea nordică a munților Apuseni, la confluența dintre munții Gilăului (est), munții Vlădeasa (vest) și Muntele Mare (sud). \n\nÎn perioada 1970-1974 locuitorii vechii comune Beliș au fost nevoiți să se strămute pe actualul amplasament al satului. Cătune, precum Milioan, Pleș, Dădești, Bolojești sau Giurcuța de Jos, sunt acum de domeniul amintirii și doar în verile foarte secetoase, când nivelul apei lacului scade foarte mult, se pot vedea ruinele caselor abandonate de moți, cele mai celebre fiind ruinele fostei biserici din Giurcuța de Jos.\n\nGalerie de imagini\n\nLegături externe \n\n Lacul Beliș-Fântânele ca destinație turistică \n Povestea inundării Belișului \n\nBaraje din România\nLacuri din județul Cluj\nMunții Gilăului\nLocuri de scufundare în România\nLacuri de acumulare din România‎" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Bănești (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Bănești se poate referi la:\n\n Localități din România:\n Bănești, Arad\n Bănești, Dâmbovița\n Bănești, Giurgiu\n Bănești, Prahova, reședința comunei cu același nume\n Bănești, Suceava\n Bănești, Vâlcea\n\n Localități în Republica Moldova\n Bănești - sat din raionul Telenești, reședința comnei cu același nume\n Băneștii Noi - sat din cadrul comunei Bănești din raionul Telenești\n\nVezi și \n Râul Bănești (dezambiguizare)\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Bărăști." }, { "from": "assistant", "value": "Bărăști se poate referi la:\n\n Localități din România:\n Bărăști, Alba\n Bărăști, Argeș\n Bărăști, Buzău\n Bărăști (Colonești), Olt\n Bărăști (Morunglav), Olt\n Bărăști, Suceava\n\n Comune din România\n Comuna Bărăști, Olt\n\n Localități din România cu nume compuse:\n Bărăștii Hațegului, Hunedoara\n Bărăștii de Cepturi, Olt\n Bărăștii de Vede, Olt" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Bărbătești." }, { "from": "assistant", "value": "Bărbătești se poate referi la:\n Localități din România\n Bărbătești, Argeș\n Bărbătești, Gorj, reședința comunei cu același nume\n Bărbătești, Iași\n Bărbătești, Vâlcea, localitate în comuna cu același nume\n\nVezi și \n Bărbătescu, Ialomița\n Bărbat (dezambiguizare)\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Bărcănești?" }, { "from": "assistant", "value": "Bărcănești se poate referi la:\n Localități din România\n Bărcănești, localitate în județul Neamț\n Bărcănești, reședința comunei cu același nume, din județul Ialomița\n Bărcănești, reședința comunei cu același nume, din județul Prahova\n Bărcănești, localitate în județul Vâlcea\n Bărcănești, localitate în județul Olt\n\nVezi și \n Listă de nume românești - litera B\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Bățani (dezambiguizare)." }, { "from": "assistant", "value": "Bățani se poate referi la:\n Localități din Covasna, Transilvania, România\n Comuna Bățani, Covasna\n Bățanii Mari, Covasna, reședința comunei Bățani\n Bățanii Mici, Covasna, sat în comuna Bățani\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Bârsa (dezambiguizare)." }, { "from": "assistant", "value": "Bârsa se poate referi la:\n\n Bârsa, Arad, reședința comunei cu același nume\n Bârsa, Sălaj\n\nAltele \n Țara Bârsei\n\nVezi și \n Râul Bârsa (dezambiguizare)\n\n Bârsău (dezambiguizare)\n Bârsana (dezambiguizare)\n Bârsești (dezambiguizare)\n Bârsănești (dezambiguizare)\n\n Bârsănescu (nume de familie)\n\n Bârsoiu, sat în județul Vâlcea\n Bârsăuța, sat în județul Sălaj\n\nNume de familie:\n Bîrsan — caută „Bîrsan”\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Dacă într-o noapte de iarnă un călător?" }, { "from": "assistant", "value": "Dacă într-o noapte de iarnă un călător (în italiană: Se una notte d'inverno un viaggiatore) este un roman de Italo Calvino publicat în 1979.\n\nRomanul vorbește despre un cititor care începe să citească o carte intitulată „Dacă într-o noapte de iarnă un călător”. Primul și toate capitolele impare explică la persoana a doua cum se comportă cititorul care vrea să citească următorul capitol al romanului. Capitolele pare însă, sunt capitole inițiale ale cărților pe care cititorul încearcă să le citească. Este un roman care relatează plăcerea lecturii, sau mai bine spus plăcerea începutului unei lecturi. Este un metaroman în care structura sintactică se împletește în mod direct cu povestea pe care autorul dorește să o nareze.\n\n1979 în literatură\nCărți din 1979\nRomane de Italo Calvino" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Bârsău?" }, { "from": "assistant", "value": "Bârsău se poate referi la:\n\nLocalități din România:\nBârsău, Hunedoara\n Comune din România:\nComuna Bârsău, Satu Mare\nLocalități din România cu nume compuse:\nBârsău Mare, Sălaj\t\t\t\nBârsău de Jos, Satu Mare\t\nBârsău de Sus, Satu Mare, reședința comunei Bârsău\n\nVezi și \n Râul Bârsău (dezambiguizare)\n\n Bârsa (dezambiguizare)\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Cub." }, { "from": "assistant", "value": "Cubul sau hexaedrul este un poliedru mărginit de șase fețe de formă pătrată. \nCubul este paralelipipedul dreptunghic cu toate muchiile egale. \nFețele unui cub au formă de pătrat și sunt congruente, iar aria oricărei fețe este egală cu pătratul laturii; figura are șase fețe congruente, deci aria totală este 6 ori pătratul laturii. Volumul este latura la puterea a treia, de unde vine și denumirea puterii a treia a oricărui număr drept „cubul” acelui număr.\nDiagonala cubului este proporțională cu latura, cu un factor de .\n\nElemente componente \n\nUn cub este un corp geometric (tridimensional) care are din punct de vedere constructiv:\n 6 fețe pătratice congruente;\n 12 muchii de lungime egală;\n 8 vârfuri (colțuri), în care se întâlnesc câte 3 fețe și trei muchii adiacente.\n\nVezi și \n\n Compus de trei cuburi\n Compus de cinci cuburi\n Compus de șase cuburi cu libertate de rotație\n\n \nPoliedre platonice\nZonoedre\nPoliedre care umplu spațiul" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Cub (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Cuvântul Cub poate avea următoarele semnificații:\ncub – figură geometrică\n cub (algebră) sau număr cubic; rezultatul ridicării unui număr puterea a treia \ncub – mulțime de date organizate\n\nVezi și\n Cubul (film)" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Castelul destinelor încrucișate." }, { "from": "assistant", "value": "Castelul destinelor încrucișate este un roman de Italo Calvino publicat în 1969.\n\nUn grup de călători care, prin diferite concursuri de împrejurări au pierdut darul vorbirii, se întâlnesc într-un castel. Singurul mod de a comunica este reprezentat de un pachet de cărți de tarot. Calvino a construit un roman fascinant, constituit din mai multe povești împletite.\n\nNote\n\n1969 în literatură\nCărți din 1969\nRomane de Italo Calvino" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Bârseștii de Jos (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Bârseștii de Jos se poate referi la:\n\n Bârseștii de Jos, Argeș\n Bârseștii de Jos, Teleorman\n\nVezi și \n Bârsești (dezambiguizare)\n Bârseștii de Sus (dezambiguizare)\n Bârsa (dezambiguizare)\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Bârseștii de Sus (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Bârseștii de Sus se poate referi la:\n\nBârseștii de Sus, Argeș\nBârseștii de Sus, Olt\n\nVezi și \n Bârsești (dezambiguizare)\n Bârseștii de Jos (dezambiguizare)\n Bârsa (dezambiguizare)\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Aparat fotografic." }, { "from": "assistant", "value": "Aparatul fotografic (sau aparat de fotografiat) este un aparat optic cu ajutorul căruia pot fi obținute imagini reale ale obiectelor. La aparatele clasice, fixarea acestor imagini se făcea pe plăci sau filme acoperite cu un strat de emulsie fotografică. În urma revoluției digitale, majoritatea aparatelor de fotografiat transformă informația vizuală în informație digitală, cu ajutorul unui senzor de imagine.\n\nPărțile principale sunt:\n obiectivul fotografic (fix sau interschimbabil);\n obturatorul (controleaza timpul in care filmul a fost expus la lumina. Este un mecanism complex care poate functiona in modul automat sau manual, putand controla timpul in care acesta sta deschis.)\n camera obscură (rigida sau pliabilă) \n caseta materialului fotosensibil (fixă sau interschimbabilă);\n\nDiafragma \n\neste un dispozitiv care controlează și cantitatea de lumină care ajunge la film sau senzor in cazul aparatelor digitale. Închiderea si deschiderea acesteia adaptează luminozitatea la condițiile de expunere și extinde câmpul de claritate. Este ca și irisul ocular, se deschide și se închide în funcție de cantitatea de lumină procurată, doar că în fotografie noi avem control deplin .\n\nVezi și \nCameră obscură\n\nInstrumente optice" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Listă de lingviști?" }, { "from": "assistant", "value": "Un lingvist este o persoană care se ocupă cu lingvistica, studiul și legile dezvoltării limbii.\n\nA\n\nB\n\nC\n\nD\n\nE\n\nF\n\nG\n\nH\n\nI\n\nJ\n\nK\n\nL\n\nM\n\nN\n\nO\n\nP\n\nQ\n\nR\n\nS\n\nT\n\nȚ\n\nU\n\nV\n\nW\n\nY\n\nZ\n\nBibliografie \n Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, Editura Albatros, București, 1978\n Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, Ediția a II-a, București - Chișinău, 2007.\n\nVezi și\n Listă de lexicografi\n Glosar de lingvistică\n Romanistică\n\nLingviști\n Listă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Yoshi (serie de jocuri)." }, { "from": "assistant", "value": "Yoshi este o franciză media controlată de Nintendo și creată de Shigefumi Hino în anul 1991 (și-a sărbătorit cea de-a cincisprezecea aniversare pe 14 decembrie 2007). Personajul principal al acestor jocuri este un dinozaur foarte copilăros, pe nume Yoshi. În această serie și-au făcut debutul o mulțime de bebeluși, cum ar fi: Baby Mario, Baby Luigi, Baby Peach, Baby Bowser, Baby Wario și Baby Donkey Kong, fiecare dintre aceștia putând călări propriul său Yoshi, de o anumită culoare. Deși culoarea specifică a lui Yoshi este verde, cei din specia sa pot avea orice culoare a curcubeului.\n\nJocuri video \nVezi: Lista jocurilor video Yoshi\n\nSeria de jocuri video Yoshi este una dintre cele mai populare francize de platformă de la Nintendo. Shigefumi Hino, este responsabil, pe lângă Yoshi, și de personajelor din seria Pikmin, la care a lucrat în ultimii ani (mai ales la desing-ul grafic). Yoshi a apărut și în seria de jocuri Super Smash Bros., alături de alte personaje cunoscute de la Nintendo.\n\nInformații\n\nYoshi a apărut mai întâi ca un personaj important în seria Mario, mai precis ca un mijloc de transport pentru simpaticul personaj mustăcios. Cei din specia Yoshi sunt adesea descriși ca având limbile lungi și lipicioase și abilitatea de a înghiți aproape orice, chiar și obiecte mai mari decât ei. Atunci când Yoshi înghite o ființă vie, acesta face automat un ou, din care creatura poate ecloza. Yoshi's Island: Super Mario Advance 3 este remake-ul jocului Super Mario World 2: Yoshi's Island de pe Super NES, pe Game Boy Advance. Anul trecut a fost creată prima continuare directă la Yoshi's Island pe Nintendo DS, jocul intitulându-se Yoshi's Island DS.\n\nLegături externe \n Yoshi\n\nYoshi\nSerii de jocuri video\nSerii de jocuri video de platformă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Buda (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Buda se poate referi la:\n\nLocalități din România \n Buda, Botoșani;\n Buda, Buzău, reședința comunei cu același nume;\n Buda, Ilfov;\n Buda, Vâlcea;\n Buda, Vrancea;\n Buda (Alexandru Vlahuță), Vaslui;\n Buda (Ariceștii Rahtivani), Prahova;\n Buda (Berzunți), Bacău;\n Buda (Blăgești), Bacău;\n Buda (Bogdănești), Vaslui;\n Buda (Brăești), Iași;\n Buda Crăciunești, Buzău;\n Buda (Lespezi), Iași;\n Buda (Oșești), Vaslui;\n Buda (Răchitoasa), Bacău;\n Buda (Râfov), Prahova;\n Buda (Râșca), Suceava;\n Buda (Zvoriștea), Suceava;\n\nLocalități din Republica Moldova \n Buda, sat din raionul Călărași, reședința comunei cu același nume;\n\nLocalități din Ucraina \n Buda, un sat și comuna din care face parte din raionul Koriukivka, regiunea Cernihiv;\n\nLocalități din Ungaria \n Buda, fostul oraș de pe malul drept al Dunării (până 1872) - unul dintre predecesorii capitalei a Budapesta;\n Buda, partea de pe malul drept al Dunării a orașului Budapesta;\n\nVezi și \n Râul Buda (dezambiguizare)\n\n Budăi (dezambiguizare)\n Budeni (dezambiguizare)\n Budești (dezambiguizare)\n Budescu (dezambiguizare)\n\n Budeasa, comună în județul Argeș, România\n Budacu de Jos, sat în județul Bistrița-Năsăud\n Budacu de Sus, sat în județul Bistrița-Năsăud\n\n Buddha\n\nToponime maghiare\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Buteni?" }, { "from": "assistant", "value": "Buteni se poate referi la:\n\nLocalități din România:\nButeni, Arad, reședința comunei cu același nume\nButeni, Cluj\n\nLocalități din Republica Moldova:\n Buțeni, sat din raionul Hîncești\n\nVezi și \n Buteanu\n Butești\n\nToponime românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Nynorsk?" }, { "from": "assistant", "value": "Nynorsk sau norvegiana nouă (numită până în 1929 landsmål) este una din cele două forme standardizate ale limbii norvegiene. Cealaltă formă standardizată este bokmål („norvegiana cărturărească”). Nynorsk este cu precădere o limbă scrisă, circa 10-15% din populația Norvegiei folosind-o ca limbă principală în scris.\nNormele scrise sunt de două feluri: cele „principale” (folosite în manuale sau de sectorul public) și cele „secundare” pe care le pot folosi elevii ca fiind corecte, chiar dacă diferă de normele principale.\n\nLimba nynorsk se bazează pe dialectele norvegiene moderne, nu pe cele din limba nordică veche sau medievală.\n\nCirca 80% din populația Norvegiei vorbește un dialect de un fel sau altul (bokmål sau nynorsk), restul vorbind norvegiana estică standard sau o altă variantă a limbii bokmål.\n\nIstoria \nÎn perioada de la Moartea neagră până la Reforma protestantă, limba norvegiană a trecut printr-o perioadă cu multe schimbări și simplificări. Unul dintre motive a fost contactul cu negustorii hanseatici, adică germani din nordul Germaniei, care vorbeau germana de jos. În primul rând vocabularul s-a schimbat radical. Ca urmare scandinavii și germanii din nord puteau să se înțeleagă mai ușor, însă distanța față de limba islandeză și feroeză a crescut. \n\nNynorsk a fost standardizat de Ivar Aasen în veacul al 19-lea ca o alternativă la limba daneză care era folosită ca limbă scrisă în Norvegia din acea vreme și care a influențat bokmål. \n\nAasen a publicat în 1848 „Det norske Folkesprogs Grammatik” (Gramatica limbii populare norvegiene) și în 1850 „Ordbog over det norske Folkesprog” (Dicționar al limbii populare norvegiene), dar prima carte normativă a fost „Prøver af Landsmaalet i Norge” (Exerciții de limbă națională în Norvegia), publicată în 1853. Ultimele sale două cărți normative au fost „Norsk Grammatik” (Gramatica norvegiană) din 1864 og „Norsk Ordbog” (Dicționar norvegian) din 1873.\n\nTeoria lui Aasen este că dialectele norvegiene au un numitor comun, care le distinge de limbile daneză și suedeză. Aasen a numit acest numitor comun dialectul de bază, iar Einar Haugen (lingvist american de origine norvegiană) l-a numit protonorvegiana. Aasen a făcut o clasificare a dialectelor, pe care le-a împărțit de pe o scală de la „complet” la „fals”. Cele mai „complete” dialecte erau după părerea sa dialectele din regiunile Hardanger, Voss și Sogn, iar cele mai false, cele din Norvegia de est și în special cele vorbite la oraș.\n\nLa ora actuală aproximativ 10-15% din norvegieni folosesc în scris nynorsk iar 85-90% bokmål, amîndouă variantele fiind acceptate oficial.\n\nNumele nynorsk în limba norvegiană este folosit și pentru limba modernă vorbită începînd cu veacul al 15-lea. De aici s-a extins pentru a denumi varianta standardizată curățită de influențe daneze.\n\nNote \n\nLimbi germanice\nCultura Norvegiei\nLimbi standard" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Lista jocurilor video Yoshi." }, { "from": "assistant", "value": "Această listă conține o enumerare a jocurilor video Yoshi.\n\nYoshi\nListe Nintendo" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”?" }, { "from": "assistant", "value": "Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” din București este unul din institutele de lingvistică din subordinea Academiei Române. Actualul său director este Adina Dragomirescu.\n\nIstorie \nInstitutul de Lingvistică a fost înființat în anul 1949. Primul director a fost Iorgu Iordan (1949-1962). În anul 1961 a fost înființat Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale al Academiei Române. Primul său director a fost Alexandru Rosetti. În martie 1990 fostul Centru a devenit Institutul de Fonetică și Dialectologie, primind numele „Al. Rosetti” în 1994. Prin fuziune cu Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” a rezultat Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” în ianuarie 2002. Din 1994 până în 2017 Marius Sala a fost director al Institutului.\n\nDepartamente de cercetare \n Lexicografie și etimologie\n Limba literară și filologie\n Gramatică\n Romanistică\n Dialectologie și sociolingvistică\n Dialectologie, geografie lingvistică, fonetică și onomastică\n\nActivitate \nInstitutul a publicat diferite lucrări referitoare la limba română, printre care:\n\n Dicționarul limbii poetice a lui Eminescu (sub redacția lui Tudor Vianu), 1968\n Documente și însemnări românești din secolul al XVI-lea (coordonator Alexandru Mareș), 1979\n Texte românești din secolul al XVI-lea (coordonator Ion Gheție), 1982\n Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice (coordonator Ion Gheție), 1982\n Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780) (coordonator Ion Gheție), 1997\n Contribuții la istoria limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780) (coordonatori Ion Gheție, Gheorghe Chivu), 2000\n Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă\n Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM)\n Gramatica limbii române\n The Grammar of Romanian (coordonator Gabriela Pană Dindelegan), 2013\n The Syntax of Old Romanian (coordonator Gabriela Pană Dindelegan), 2016\n\nAlte institute similare \nAlte institute ale Academiei Române cu preocupări înrudite:\n Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași\n Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca\n\nNote\n\nVezi și \n Lista instituțiilor din subordinea Academiei Române\n\nLegături externe \n \n Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” - 40 de ani de existență, 1961-2001, Nicolae Saramandu, Manuela Nevaci, lingv.ro\n Pagină oficială de Facebook: https://www.facebook.com/iordan.rosetti\n\n \nLingvistică\nInstitute de cercetări din România" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Sudetenland?" }, { "from": "assistant", "value": "Regiunea Sudeților (în limba germană: Sudetenland; în cehă și slovacă: Sudety; în poloneză: Kraj Sudetów) a fost numele folosit în prima jumătate a secolului al XX-lea pentru regiunile locuite în principal de germani, în regiunile de graniță din Boemia, Moravia și acele părți ale Sileziei asociate cu Boemia. \n\nNumele derivă de la cel al Munților Sudeți, deși trebuie spus că Sudetenland se extinde dincolo de regiunea muntoasă. Germanii locuitori ai regiunii erau numiți germani sudeți (în germană: Sudetendeutsche, în cehă: Sudetští Němci, în poloneză: Niemcy Sudeccy). \n\nDin punct de vedere politic, regiunea a aparținut Imperiului Austriac până în 1918, din 1918 până în 1938 Cehoslovaciei, din 1938 până în 1945 Germaniei, iar din 1945 până în 1993 din nou Cehoslovaciei. După anul 1993, odată cu dizolvarea statului cehoslovac, regiunea Sudeților este parte a Republicii Cehe. Denumirea a încetat însă să mai fie folosit după expulzarea a aproape întregii populații de etnie germană din Cehoslovacia în 1946.\n\nIstoria regiunii Sudeților \n\nDin punct de vedere istoric, teritoriile cunoscute mai târziu ca Sudetenland au aparținut regiunilor Boemia, Moravia și Silezia. În timp ce Sudetenland nu a format o singură regiune istorică, cu excepția perioadei în care au fost unite sub coroana Boemiei, este greu de scris o istorie a Sudeților distinctă de cele ale Boemiei și Moraviei până la apariția naționalismului în secolului al XIX-lea.\n\nOriginile și apartenența timpurie la Austria \n\nRegiunile care aveau să se numească mai târziu Sudetenland erau situate la granițele Regatului Boemiei, alături de Moravia și Silezia, care regat era la rândul lui parte a Sfântului Imperiu Roman. După stingerea Dinastiei Přemyslid, regatul a fost condus de Casa de Luxembourg, mai târziu de Dinastia Jagielloniană, pentru ca în sfârșit să ajungă sub coroana Habsburgilor. Încă din secolul al XIII-lea și în continuare, regiunile de graniță ale Boemiei și Moraviei, care aveau să fie denumite mai târziu Sudetenland, au fost populate de germani, aduși în zonă de stăpânii feudali slavi. \n\nHabsburgii au integrat regatul Boemiei și Moraviei în Imperiul Austriac, din care a făcut parte fără întrerupere până în 1918. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția naționalismului, conflictele dintre cehi și germani s-au înmulțit, așa cum au fost cele din timpul revoluțiilor de la 1848, în care populația vorbitoare de limbă germană dorea să participe la construirea statului național german, în timp ce populația slavă cehă dorea să scoată Boemia din cadrul unui asemenea stat.\n\nApariția termenului \"Sudetenland\" \n\nOdată cu creșterea naționalismului, numele \"Sudetendeutsche\" (germanii sudeți) a apărut la începutul secolului al XX-lea, la început ca parte clasificării celor trei mari grupuri de germani din Imperiul Austriac: \"Alpendeutsche\" (germanii alpini) din ceea ce avea să devină mai târziu Republica Austria, \"Balkandeutsche\" (germanii balcanici) din Ungaria și regiunile mai la răsărit de aceasta și \"Sudetendeutsche\" în regiunea în discuție. Dintre toate aceste trei denumiri, ultima (\"Sudetendeutsche\") a supraviețuit, în principal datorită conflictului din Boemia.\n\nSchimbările de după primul război mondial \n\nDupă primul război mondial, Austro-Ungaria s-a dezmembrat. La sfârșitul anului 1918, a apărut statul independent Cehoslovacia, compus din teritoriile Regatului Boemiei. Deputații germani din Boemia, Moravia și Silezia din Reichsrat (parlamentul imperial) au refuzat să recunoască noul stat. În schimb, ei au proclamat unirea tuturor regiunilor locuite de etnicii germani într-o nouă republică Austria Germană, care, la rândul ei urma să se unească cu Germania. \n\nAu fost stabilite patru guvernorate și unitățile teritoriale respective:\n\n Boemia Germană (Deutschböhmen) – regiunile Boemiei de nord și vest au fost proclamate land constituent al Republicii Austriece Germane cu capitala la Reichenberg, land administrat de Landeshauptmannul (căpitanul landului) Rafael Pacher (1857-1936), 29 octombrie - 6 noiembrie 1918, după care de Rudolf Ritter von Lodgman von Auen (1877 - 1962), 6 noiembrie - 16 decembrie 1918. După ce ultimul oraș important al regiunii a fost cucerit de armata cehă, Landeshauptmann a continuat să-și exercite funcția în exil, la început în Zittau, în Saxonia, după care în Viena, până pe 24 septembrie 1919. \n Zona Sudetenland – regiunile Moraviei nordice și Silezia Austriacă, proclamat land constituent al Republicii Austria Germană cu capitala la Troppau, administrat de Landeshauptmannul Robert Freissler (1877-1950), 30 octombrie - 18 decembrie 1918.\n Regiunea Pădurii Boemiană (Böhmerwaldgau) – regiunea Pădurea Boemiană/Boemia de Sud – proclamată district (Kreis) al landului existent la acea vreme Austria Superioară, administrat de Kreishauptmannul (căpitanul districtului) Friedrich Wichtl (1872 - 1922) din 30 octombrie 1918.\n Moravia Germană de Sud (Deutschsüdmähren) – proclamată district (Kreis) al landului existent Austria Inferioară, administrat de Kreishauptmannul Oskar Teufel (1880 - 1946) din 30 octombrie 1918.\n\nAceste patru unități administrative au fost desființate de trupele cehoslovace în același an. \n\nAnumite colectivități minoritare germane din Moravia, inclusiv cele din Brno, Jihlava și Olomouc, au încercat de asemenea să proclame unirea cu Austria Germană, dar au eșuat în tentativa lor.\n\nTratatul de Saint-Germain din 1919 consfințea formarea noului stat cehoslovac, care includea și teritoriile locuite de minoritatea germană.\n\nSudetenland în componența Republicii Cehoslovace (1918-1938) \n\nÎn conformitate cu rezultatele recensământului din 1921, în toată Cehoslovacia trăiau 3.123.000 de germani, adică 23,4% din întreaga populație. \n\nControversele dintre cehi și minoritatea germană, (minoritate națională care reprezenta majoritate relativă a populației din Sudetenland), s-au manifestat mocnit de-a lungul anilor deceniului al treilea pentru ca să se intensifice în deceniului al patrulea al secolului trecut. \n\nÎn anii Marii Depresiuni, regiunile muntoase locuite de minoritatea germană, alături de alte regiuni periferice ale Cehoslovaciei, au fost puternic lovite de recesiunea economică, mult mai mult decât restul regiunilor țării. Spre deosebire de alte regiuni mai puțin dezvoltate, în regiunea bine industrializată a Sudeților, recesiunea a lovit întreprinderile legate de export (fabricile pentru prelucrarea sticlei, ale industriei textile), foarte vulnerabile în perioadele de criză economică. \n\nRata ridicată a șomajului a făcut populația mult mai sensibilă la mesajele mișcărilor populiste sau naționaliste (comuniste sau fasciste). În acești ani, partidele naționaliștilor germani, (iar mai târziu al Sudetendeutsche Partei (SdP)), și programele lor radicale au câștigat o uriașă popularitate în rândul populației germane din Cehoslovacia.\n\nCriza Sudeților și anexarea regiunii de către Germania Nazistă \n\nDupă 1933, Partidul Național Socialist al Germanilor Sudeți (SdP) a dus o politică de escaladare a conflictului cu autoritățile statului cehoslovac. Liderul partidului, Konrad Henlein, avea o înțelegere secretă cu Partidul Nazist la putere în Germania și făcea noi și noi cereri greu de satisfăcut de autoritățile centrale, astfel încât Hitler să poată să aibă justificarea intervenției în conflict. \n\nImediat după Anschluss (absorbirea Austriei în Al treilea Reich) din martie 1938, Hitler s-a autoproclamat apărătorul etnicilor germani trăitori în Cehoslovacia, declanșând \"Criza Sudeților\".\n\nNaziștii, împreună cu aliații lor germani din Sudeți, cereau încorporarea regiunii în Germania Nazistă, pentru a-i salva de opresiune pe germanii cehoslovaci. În vreme ce guvernul cehoslovac a hotărât mobilizarea armatei, puterile apusene au făcut presiuni asupra autorităților de la Praga să accepte cererile naziste, sperând astfel că se va reuși evitarea izbucnirii unui război general prin politica împăciuitoristă. \n \nPrimul ministru britanic Neville Chamberlain s-a întâlnit cu Adolf Hitler la Berchtesgaden pe 15 septembrie și a căzut de acord cu cedarea Sudetenland. Trei zile mai târziu, primul ministru francez, Édouard Daladier, a fost la rândul lui de acord cu cedarea. La niciuna dintre aceste discuții nu a fost invitat vreun reprezentant al Cehoslovaciei. \n\nChamberlain s-a întâlnit cu Hitler în Godesberg pe 22 septembrie pentru confirmarea înțelegerilor făcute în prealabil. Hitler însă, având ca obiectiv folosirea crizei pentru declanșarea unui război, a cerut acum nu numai anexarea Sudetenland, dar și ocuparea militară imediată a zonei, ceea ce nu ar fi permis armatei cehoslovace să-și redesfășoare forțele în conformitate cu noile granițe. Pentru a evita un conflict de proporții, primul ministru italian Benito Mussolini a propus convocarea unei conferințe a marilor puteri la München pe 29 septembrie. Hitler, Daladier și Chamberlain au fost de acord cu propunerea lui Mussolini, (propunere pregătită însă în secret de Hermann Göring) și au semnat Acordul de la München, prin care era acceptată ocuparea imediată a Sudetenland. Guvernul cehoslovac, deși nu a fost invitat la conferință, a promis pe 30 septembrie că va accepta hotărârile marilor puteri. \n\nSudetenland a fost ocupat de germani între 1 și 10 octombrie 1938. Unificarea regiunii cu Al treilea Reich a fost urmată de expulzarea celei mai mari părți a cehilor din zonă în Cehoslovacia ciuntită. \n\nRestul teritoriului cehoslovac a fost invadat și anexat de Germania Nazistă în martie 1939.\n\nSudetenland ca parte a Germaniei Naziste \n\nSudetenland a fost inițial plasat sub administrația militară în frunte cu guvernator militar generalul Wilhelm Keitel. Pe 21 octombrie 1938, teritoriile sudice anexate au fost împărțite între regiunile administrative germane învecinate (Reichsgau). \n\nPărțile de nord și de vest au fost reorganizate ca Reichsgau Sudetenland, iar orașul Reichenberg (Liberec) a devenit capitală administrativă. Konrad Henlein (acum membru al NSDAP) a administrat regiunea, mai întâi ca Reichskommissar (până pe 1 mai 1939), după care ca Reichsstatthalter (1 mai 1939–4 mai 1945). Sudetenland era formată din trei districte: Eger (capitala la Karlsbad), Aussig (Aussig) și Troppau (Troppau).\n\nLa scurtă vreme după anexare, a început persecutarea evreilor care locuiau în Sudetenland. După numai câteva săptămâni a fost declanșat marele pogrom \"Kristallnacht\". La fel ca și în restul Germaniei, cele mai multe sinagogi au fost incendiate, iar mulți evrei au fost trimiși în lagăre de concentrare. În anii care au urmat, ocupanții au transportat în lagărele morții peste 300.000 de evrei cehoslovaci. Peste 90% dintre cei deportați în lagărele de concentrare au fost uciși imediat după sosire sau au murit în lagăre din cauza bolilor, bătăilor, malnutriției, muncii extenuante sau execuțiilor sumare. Nu numai evreii au fost persecutați, dar au suferit în egală măsură numeroși cehi, socialiștii, comuniștii și pacifiștii germani, iar viața comunităților și cultura au fost afectate de \"Gleichschaltung\".\n\nÎn ciuda tuturor acestor fapte, pe 4 decembrie 1938, în cadrul alegerilor pentru Reichsgau Sudetenland, 97,32% din participanții la vot și-au exprimat preferința pentru NSDAP. Cam o jumate de milion de germani sudeți au devenit membrii Partidului Nazist, adică 17,34% din populația germană din Sudetenland, o proporție mai ridicată decât în restul Germaniei, unde erau înscriși în partid 7,85% din populație. Datorită cunoașterii limbii cehe, numeroși germani sudeți au fost angajați în administrația Protectoratului Boemiei și Moraviei, ca și în organele represive naziste (Gestapo și altele). Cel mai cunoscut dintre acești germani a fost Karl Hermann Frank, general SS și de poliție, secretar de stat în Protectorat.\n\nDeportările de după încheierea celui de-al doilea război mondial \n\nDupă încheierea celui de-al doilea război mondial, la Conferința de la Potsdam din 1945, s-a hotărât ca germanii sudeți să părăsească Cehoslovacia (Pentru amănunte vedeți și Strămutarea germanilor după al doilea război mondial). Drept consecință a uriașei ostilități a cehilor față de toți germanii, marea majoritate a germanilor a fost expulzată. Deși legislația cehoslovacă prevedea că pot rămâne acei germani care puteau dovedi activitatea lor antinazistă, în multe cazuri aceste prevederi nu au fost respectate. Există estimări care apreciază numărul germanilor expulzați din Cehoslovacia la aproximativ 3 milioane de oameni. Expulzările au fost de multe ori asociate cu diferite excese, inclusiv cu asasinate, așa cum a fost marșul morții de la Brno (\"Brünner Todesmarsch\", marșul forțat a aproximativ 20.000 de etnici germani din Brno spre granița austriacă la sfârșitul lunii mai a anului 1945). Sunt cunoscute în jur de 24.000 de cazuri certe de decese legate de expulzări (decese datorate asasinatelor, sinuciderilor, bolilor, vârstei, etc), 62.000 de persoane au fost raportate dispărute, dar moartea lor nu a putut fi verificată de autorități. Practic, toate proprietățile germanilor sudeți au fost confiscate de statul cehoslovac în conformitate cu prevederile decretelor lui Beneš. \n\nDintre ceilalți germani care au rămas la început în Cehoslovacia, mulți au emigrat mai târziu în Germania Occidentală. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2001, aproximativ 40.000 de persoane se declarau de etnie germană în Republica Cehă. Termenul Sudetenland are în zilele noastre doar o semnificație istorică, legată de cele mai multe ori de trecutul nazist. \n\nGermanii sudeți și urmașii acestora sunt reprezentați de mai multe organizații, cele mai cunoscute fiind Sudetendeutsche Landsmannschaft, Verband der Sudetendeutschen și Ackermann-Gemeinde.\n\nNote\n\nVezi și \n Germanii din Cehoslovacia (1918-1938)\n Ocupația germană a Cehoslovaciei\n Strămutarea germanilor după al doilea război mondial\n Urmărirea colaboratorilor naziști în Cehoslovacia\n\nBibliografie \n Declarația ceho-germană\n Facing history – The evolution of Czech-German relations in the Czech provinces, 1848–1948 : publicație istorică sponsorizată de guvernul ceh]\n Purificarea etnică postbelică în Cehoslovacia: decretele prezidențiale ale lui Edward Benes, 1945-1948 .\n Sudetendeutsche Landsmannschaft \n Sudetendeutsches Archiv \n Sudetendeutsche Landsmannschaft Bayern\n Ackermann-Gemeinde\n Sudetengermans.com \n WorldStatesmen - Czech Republic\n Descrierea expulzărilor, în amintirile unor strămutați, 1951\n BBC 2002 - articol despre germanii sudeți\n\nIstoria Cehoslovaciei\nIstoria Germaniei\nTeritorii ocupate în cel de-al Doilea Război Mondial" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Leslie Lamport?" }, { "from": "assistant", "value": "Leslie Lamport () este un informatician american, matematician și programator renumit.\n\nA lucrat ca informatician la Massachusetts Computer Associates, SRI International, Digital Equipment Corporation, și Compaq. În 2001 s-a alăturat echipei de informaticieni de la Microsoft Research din Mountain View în California.\n\nCa cercetător, Lamport a contribuit la dezvoltarea teoriei sistemelor distribuite. Lucrările sale cele mai reprezentative în acest domeniu sunt:\n\n \"Time, Clocks, and the Ordering of Events in a Distributed System\"\n \"Distributed snapshots: determining global states of distributed systems\"\n \"The Byzantine Generals Problem\"\n \"The Part-time Parliament\"\n\nDr. Lamport a primit 4 distincții Doctor honoris causa de la universitățile europene: Universitatea din Rennes și Universitatea din Kiel în 2003, EPFL în 2004, Universitatea din Lugano în 2006. În 2004 a primit Premiul IEEE Piore pentru contribuțiile sale aduse doemniului procesării informațiilor, în relație cu informatica.\n\nLeslie Lamport a devenit faimos și este cunoscut și datorită faptului că este dezvoltatorul inițial al al sistemului de preparare a documentului LaTeX.\n\nNote\n\nVezi și \n LaTeX\n\nLegături externe \n Site oficial\n\nNașteri în 1941\nOameni de știință americani din secolul al XX-lea\nAbsolvenți ai Brandeis University\nAbsolvenți ai Massachusetts Institute of Technology\nMembri ai Academiei Naționale de Științe a Statelor Unite\nInformaticieni americani\nMatematicieni americani din secolul al XX-lea\nAngajați Microsoft\nLaureați ai Premiului Turing\nMatematicieni americani din secolul al XXI-lea\nOameni în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Papa Pius al VIII-lea?" }, { "from": "assistant", "value": "Pius al VIII-lea () – numele fiind Francesco Saverio Maria Felice Castiglioni – a fost papă din 1829 până în 1830.\n\nSuccesiunea Apostolică \nÎntre paranteze, sunt notați anii consacrărilor episcopale.\n Francesco Saverio Maria Felice Castiglioni † (1800) (Papa Pius al VIII-lea)\n Giuseppe Maria Cardinal Doria Pamphilj † (1773)\n Buenaventura Cardinal Córdoba Espinosa de la Cerda † (1761)\n Arhiepiscop Manuel Quintano Bonifaz † (1749)\n Enrique Cardinal Enríquez † (1743)\n Prospero Lorenzo Lambertini † (1724) (Papa Benedict al XIV-lea)\n Pietro Francesco (Vincenzo Maria) Orsini de Gravina, O.P. † (1675) (Papa Benedict al XIII-lea)\n Paluzzo Cardinal Paluzzi Altieri Degli Albertoni † (1666)\n Ulderico Cardinal Carpegna † (1630)\n Luigi Cardinal Caetani † (1622)\n Ludovico Cardinal Ludovisi † (1621)\n Arhiepiscop Galeazzo Sanvitale † (1604)\n Girolamo Cardinal Bernerio, O.P. † (1586)\n Giulio Antonio Cardinal Santorio † (1566)\n Scipione Cardinal Rebiba †\n\nGalerie de imagini\n\nNote\n\nLegături externe \n Scrieri\n\nNașteri în 1761\nNașteri pe 20 noiembrie\nDecese în 1830\nDecese pe 1 decembrie\nArhiepiscopi romano-catolici din secolul al XIX-lea\nPapi" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Circuitul Silverstone." }, { "from": "assistant", "value": "Silverstone este un circuit de curse auto din Marea Britanie unde a avut loc in 1950 prima etapă a campionatului mondial de Formula 1.\n\nNote\n\nSilverstone, Circuitul\nFormula 1 în Regatul Unit" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Veaceslav Ivanov?" }, { "from": "assistant", "value": "Veaceslav Ivanovici Ivanov (în rusă Вячеслав Иванович Иванов) () a fost un poet și teoretician al simbolismului, mistagog, filozof, traducător și dramaturg rus. Influențat de scrierile lui Friedrich Nietzsche, a devenit unul dintre ideologii curentului dionisiac în Rusia. Reprezentant de marcă al veacului de argint din poezia rusă ce acoperă perioada Simbolismului și Akmeismului. În perioada cât a locuit la Sankt Peterburg, a fost gazda și animatorul fervent al unor „miercuri” literare frecventate inclusiv de către Aleksandr Blok și Georgi Ciulkov, ultimul fiind cunoscut în calitate de autor al „anarhismului mistic” rus.\n\nA participat la editarea de jurnale și a călătorit extensiv în Franța și Italia. \n\nÎn anul 1924 a emigrat la Roma, unde a primit catedra de filologie paleoslavă la colegiul Russicum. S-a convertit la catolicism fără a renunța la nimic din patrimoniul ortodox. \n\nLui Veaceslav Ivanovici Ivanov i se datorează metafora folosită ulterior de papii Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, conform căreia „catolicismul” și „ortodoxia” ar fi cei doi plămâni prin care creștinătatea trebuie să respire din nou.\n\nDupă moartea sa a fost descoperită o arhivă impresionantă de corespondență cu marii oameni de cultură ai Europei, în special cu Martin Buber, Gabriel Marcel, Ettore Lo Gatto, Giovanni Papini și Ernst Robert Curtius.\n\nPrin scrierile sale a contribuit la valorificarea culturii greco-latine și la sincronizarea literaturii ruse cu cea europeană.\n\nScrieri \n 1903: Stele căzătoare (Кормчие звёзды)\n 1904: Transparență (Прозрачность)\n 1905: Urmând stelele (По звёздам)\n 1905: Tantal (Тантал)\n 1907: Eros (Эрос)\n 1909 - 1911: Cor ardens\n 1916: Brazde și hotare (Борозды и межи)\n 1919: Prometeu (Прометей)\n 1921: Dionisos și stră-dionisianismul\n 1922: Corespondență dintr-un ungher în celălalt (Переписка из двух углов)\n 1924: De profundis amavi\n 1925: Sonete romane.\n\nIvanov a tradus din operele antichității clasice.\n\nNote\n\nVezi și\n Listă de dramaturgi ruși\n\nNașteri în 1866\nDecese în 1949\nPoeți ruși\nDramaturgi ruși\nOameni din Moscova\nTraducători ruși\nPoeți simboliști\nDecese în Roma" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Edwin Hubble?" }, { "from": "assistant", "value": "Edwin Powell Hubble () a fost un astronom și cosmolog american, fondatorul astronomiei extragalactice.\n\nHubble a schimbat profund înțelegerea felului în care trebuie să concepem Universul prin demonstrarea existenței altor galaxii, altele decât cea a noastră, Calea Lactee.\n\nHubble a descoperit, de asemenea, modul corect de aplicare al Efectului Doppler la expansiunea universului, numit specific în astronomie și cosmologie deplasarea spre roșu. Efectul observat de el în modificarea spectrul electromagnetic al galaxiilor stabilea o proporționalitate între variația spectrului electromagnetic al unei anumite galaxii și depărtarea acesteia de planeta noastră, Pământ. Această proporționalitate, care a devenit cunoscută ca legea lui Hubble, a definit și a măsurat expansiunea universului.\n\nHubble este adesea creditat incorect cu descoperirea efectului deplasării spre roșu, efectul Doppler, în cazul galaxiilor, dar acest fenomen fusese observat de alți astronomi în anii 1910, incluzând pe Vesto Slipher de la observatorul Lowell. Slipher raportase observarea efectului de deplasare spre albastru, dar și cel al deplasării spre roșu în spectrul galaxiilor spirală, indicând mișcarea brațelor acestora către și înspre Pământ, aceste deplasării fiind dovada indirectă a rotației acestor galaxii. În aceeași perioadă de timp, alte măsurători ale deplasărilor spre roșu și analize ale semnificației acestora au fost realizate de James Keeler la observatoarele astronomice Lick și Allegheny, respectiv de William Campbell, la același observatorul Lick.\n\nBiografie\n\nDescoperiri\n\nUniversul dincolo de Calea Lactee\n\nDeplasarea spre roșu crește odată cu distanța\n\nAlte descoperiri \n\nHubble a descoperit și un asteroid, la 30 august 1935, care a fost ulterior numit 1373 Cincinnati. Hubble a scris de asemenea, O prezentare observațională a cosmologiei (în original, The Observational Approach to Cosmology), respectiv Tărâmul nebuloaselor (în original, The Realm of the Nebulae), în aproximativ aceeași perioadă de timp.\n\nPremiul Nobel\n\nOnoruri\n\nPremii \n\n Bruce Medal, acordată în 1938\n Gold Medal of the Royal Astronomical Society, acordată în 1940\n Legion of Merit, pentru contribuții remarcabile la cercetări de balistică, acordată în 1946\n\nNumite după Hubble \n Asteroidul 2069 Hubble\n Craterul Hubble de pe Lună\n Telescopul Spațial Orbital Hubble\n Edwin P. Hubble Planetarium, located in the Edward R. Murrow High School, Brooklyn, NY.\n Edwin Hubble Highway, the stretch of Interstate 44 passing through his birthplace of Marshfield, Missouri\n The Edwin P. Hubble Medal of Initiative is awarded annually by the city of Marshfield, Missouri - Hubble's birthplace\n Hubble Middle School in Wheaton, Illinois—renamed for Edwin Hubble when Wheaton Central High School was converted to a middle school in the fall of 1992.\n 2008 \"American Scientists\" US stamp series, $0.41\n\nVezi și \n Astronomie\n Distance measures\n Cosmic distance ladder\n Galaxie\n Secvența Hubble\n Galaxy morphological classification\n Gerard de Vaucouleurs\n William Wilson Morgan\n Expansion of the universe\n Big bang\n Albert Einstein\n Relativitate generală\n Legea lui Hubble\n Hubble constant\n Telescopul Spațial Hubble\n Edwin Hubble House, residence and National Historic Landmark in San Marino, California\n\nNote\n\nBibliografie suplimentară \n\n Christianson, Gale; Edwin Hubble: Mariner of the Nebulae Farrar Straus & Giroux (T) (New York, August 1995.)\n Hubble E.P., The Observational Approach to Cosmology (Oxford, 1937.)\n Hubble E.P., The Realm of the Nebulae (New Haven, 1936.)\n \n Mayall, N.U., EDWIN POWELL HUBBLE BIOGRAPHICAL MEMOIRS NAS 41\n \n Harry Nussbaumer and Lydia Bieri, Discovering the expanding universe. Cambridge University Press, 2009.\n\nLegături externe \n\n Time 100 Profile \n Astronomy at the University of Louisville - Photographs of Edwin Hubble at New Albany High School.\n Edwin Hubble bio - Written by Allan Sandage\n \n American Physical Society's Hubble Bio\n Edwin Powell Hubble - The man who discovered the cosmos \n Astroprof's article on Hubble\n\nNașteri în 1889\nDecese în 1953\nAstronomi americani\nCosmologi\nLaureați ai Medaliei de Aur din partea Royal Astronomical Society\nLaureați ai Medaliei Bruce\nAstronomi din secolul al XX-lea\nAbsolvenți ai Universității din Chicago\nEponime ale craterelor de pe Lună\nEponime ale asteroizilor" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Jane Kenyon?" }, { "from": "assistant", "value": "Jane Kenyon () a fost o poetă americană. Ea a avut și o activitate susținută de traducătoare.\n\nNote\n\nNașteri în 1947\nDecese în 1995\nScriitori americani\nPoete americane\nLiteratură americană" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Henri-Georges Clouzot?" }, { "from": "assistant", "value": "Henri- Georges Clouzot () a fost un regizor francez.\n\nBiografie\n\nFilmografie \n 1942: L'assassin habite au 21\n 1943: Le Corbeau\n 1947: Quai des orfèvres\n 1949: Manon, care îi va aduce Leul de Aur la Expoziției Internaționale de Artă cinematografică de la Veneția\n 1953: Salariul groazei (Le salaire de la peur)\n 1954: Diabolicele (Les Diaboliques)\n 1955: Misterul Picasso (Le Mystère Picasso) – documentar\n 1957: Les Espions\n 1960: La Vérité\n 1968: La Prisonnière\n\nReferințe\n\nLegături externe \n Henri-Georges Clouzot la Cinemagia.ro\n\nVezi și\n Listă de regizori francezi\n\n \n\nNașteri în 1907\nNașteri pe 20 noiembrie\nDecese în 1977\nDecese pe 12 ianuarie\nRegizori ale căror filme au fost premiate cu Palme d'Or\nPremiați cu Leul de Aur\nRegizori de film francezi" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Lot (personaj biblic)?" }, { "from": "assistant", "value": "Lot (arabă: لوط, Lūṭ ; Ebraică: לוֹט) este un personaj biblic, nepotul lui Avraam, fiind fiul Haran, fratele lui Abraham. \n\nEl a fost salvat de distrugerea cetății Sodoma de către doi Îngeri, care au venit la el și l-au prevenit cu privire la distrugerea Sodomei și Gomorei. A fugit cu soția și cele două fiice ale sale spre Țoar, dar soția sa a privit înapoi spre Sodoma, împotriva sfatului îngerilor, și a fost prefăcută într-un stâlp de sare (facerea 19:15-26).\n\nPlecând din Țoar, Lot s-a adăpostit cu cele două fiice ale sale într-o peșteră. Fiicele lui, neavând bărbat, l-au îmbătat pe Lot și s-au culcat cu el. În urma acestui incest, cea mare a născut pe Moab, tatăl moabiților, iar cea mică a născut pe Ben-Ammi, tatăl ammoniților (Facerea 19:30-38).\n\nLot este considerat a fi strămoșul iordanienilor de astăzi.\n\nSodoma și Gomora\nVizionari angelici\nFamilia lui Avraam\nMoab" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Colmatare?" }, { "from": "assistant", "value": "Prin colmatare se înțelege umplerea sau înălțarea albiei unui curs de apă, a fundului unui lac sau rezervor, prin depunerea materialului transportat de apele curgătoare (sedimente, aluviuni).\n\nPrin crearea unui lac de acumulare, se oprește transportul aluviunilor, târâte sau în suspensie, începând din zona modificării regimului vitezelor (adică de la coada lacului). Acest fapt conduce la colmatarea lacului, iar în cazul lacurilor cu adâncime mai mică, chiar la crearea de zone deltaice (înmlăștiniri). \n\nLacurile de acumulare mai mici pot fi în pericol de colmatare și ca urmare a eroziunii malurilor. Erodarea malurilor lacurilor, datorată valurilor în zone cu versanți ușor erodabili sau cu panta mai mare decât cea naturală, grăbește colmatarea, în special în cazul lacurilor de șes cu adâncime mică. \n\nPentru protejarea malurilor și, implicit, reducerea colmatării, se pot lua următoarele măsuri:\n executarea în lungul malurilor a unor disipatori de energie a valurilor (înecați sau neînecați);\n executarea unor șiruri de epiuri paralele, perpendiculare pe mal (pentru malurile cu pantă redusă);\n plantații de arbori\n\nProcesul de colmatare este accelerat în cazul inundațiilor, care tranzitează un debit solid în suspensie și târât foarte mare, plus cantitățile de aluviuni depozitate în zonele de confluență, care la un debit normal nu erau tranzitabile.\n\nLegături externe \nImpactul amenajării hidroenergetice asupra elementelor de geografie fizică \n\nHidrogeologie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Vladimir Narbut." }, { "from": "assistant", "value": "Vladimir Ivanovici Narbut (, n. 2 aprilie 1888 în localitatea Nabrutovka, din gubernia Cernigovsk, d. 15 martie 1938) a fost un poet rus, membru al grupului acmeist\n\nPoeți ruși\nLiteratură rusă\nNașteri în 1888\nDecese în 1938" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Deszk, Csongrád?" }, { "from": "assistant", "value": "Deszk (în , în ) este un sat în districtul Szeged, județul Csongrád, Banat, Ungaria, având o populație de locuitori (2011).\n\nDemografie \n\nConform recensământului din 2011, satul Deszk avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de sârbi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind romano-catolici (%), persoane fără religie (%), reformați (%), atei (%), ortodocși (%) și greco-catolici (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.\n\nNote \n\nSate din județul Csongrád" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Klárafalva, Csongrád?" }, { "from": "assistant", "value": "Klárafalva este un sat în districtul Szeged, județul Csongrád, Banat, Ungaria, având o populație de locuitori (2011).\n\nDemografie \n\nConform recensământului din 2011, satul Klárafalva avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de sârbi (%). Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind romano-catolici (%), persoane fără religie (%) și reformați (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.\n\nNote \n\nSate din județul Csongrád" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Ferencszállás, Csongrád?" }, { "from": "assistant", "value": "Ferencszállás este un sat în districtul Szeged, județul Csongrád, Banat, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011).\n\nDemografie \n\nConform recensământului din 2011, satul Ferencszállás avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de români (%). Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind romano-catolici (%), persoane fără religie (%), reformați (%) și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.\n\nNote \n\nSate din județul Csongrád" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Újszentiván, Csongrád?" }, { "from": "assistant", "value": "Újszentiván (în sârbă Нови Сентиван -Novi Sentivan) este un sat în districtul Szeged, județul Csongrád, Banat, Ungaria, având o populație de locuitori (2011).\n\nDemografie \n\nConform recensământului din 2011, satul Újszentiván avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități de sârbi (%) și romi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind romano-catolici (%), persoane fără religie (%), reformați (%), ortodocși (%) și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.\n\nNote \n\nSate din județul Csongrád" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Tiszasziget, Csongrád?" }, { "from": "assistant", "value": "Tiszasziget este un sat în districtul Szeged, județul Csongrád, Banat, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011).\n\nDemografie \n\nConform recensământului din 2011, satul Tiszasziget avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de romi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau romano-catolici, existând și minorități de persoane fără religie (%) și reformați (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.\n\nNote \n\nSate din județul Csongrád" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Kübekháza, Csongrád." }, { "from": "assistant", "value": "Kübekháza este un sat în districtul Szeged, județul Csongrád, Banat, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011). În fotografia din infocasetă teritoriul Kübekházei este văzut din Beba Veche.\n\nDemografie \n\nConform recensământului din 2011, satul Kübekháza avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de romi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind romano-catolici (%), persoane fără religie (%), reformați (%) și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.\n\nNote \n\nSate din județul Csongrád" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Aguri Suzuki?" }, { "from": "assistant", "value": "Aguri Suzuki (, ) este actualul proprietar și manager al echipei de Formula 1 Super Aguri. A fost de asemenea și pilot de Formula 1.\n\nCariera în Formula 1 \n\nNașteri în 1960\nPiloți japonezi\nPiloți de Formula 1" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Mark Preston?" }, { "from": "assistant", "value": "Mark Preston (n. 7 noiembrie 1968) este directorul echipei de Formula E Techeetah. Are o experiență îndelungată în motorsport, în special în Formula 1, după ce a lucrat pentru Arrows Grand Prix International, McLaren și Super Aguri F1.\n\nViața personală \nPreston s-a născut în Geelong, Australia. Crescut la Melbourne, a absolvit Universitatea Monash cu o diplomă de inginer în specialitatea mecanică în anul 1992. În timpul studiilor sale, a lucrat și ca inginer proiectant la Borland Racing Developments, unde a început cariera în motorsport.\n\nCariera în Formula 1 \nPentru a-și urmări visul de a lucra în Formula 1, Preston s-a mutat în Marea Britanie în 1996 și și-a asigurat un rol cu echipa Arrows F1 prin conexiunile sale cu firma auto Holden. \n\nPreston a rămas cu echipa Arrows F1 timp de șase ani, ocupând rolurile de inginer de analiză a stresului, analist senior de performanță a vehiculelor și șef de cercetare și dezvoltare. În aceste roluri, a fost responsabil pentru analiza asistată de computer, dinamica vehiculelor, laboratoarele de cercetare și dezvoltare și echipa de testare.\n\nDupă prăbușirea echipei Arrows F1 în 2002, Preston s-a alăturat echipei McLaren F1 Racing în calitate de proiectant principal și a fost ulterior promovat la șefa laboratoarelor de tehnologie a vehiculelor. În ultimul rol, el a supravegheat dezvoltarea McLaren MP4-18A alături de directorul tehnic Adrian Newey și designerul șef Mike Coughlan.\n\nDupă doi ani cu echipa McLaren F1 Racing, Preston a plecat pentru a-și stabili propria țintă, Preston Racing, cu scopul de a-și începe propria echipă de Formula 1. Colaborând cu foști angajați din F1 Arrows și fostul pilot de Formula 1, Aguri Suzuki, Preston a creat echipa Super Aguri F1. \n\nPrin conexiunile Suzuki, echipa a reușit să obțină sprijinul Honda, care a furnizat motoarele echipei din 2006 până în 2008. Preston a fost numit director tehnic al Super Aguri și a jucat un rol fundamental în crearea echipei în doar 100 de zile, cu mașinile SA05 care debutau în Marele Premiu din Bahrain 2006, după ce intrarea echipei a fost ratificată de FIA la 26 ianuarie 2006. \n\nPreston a continuat cu echipa ca director tehnic încă două sezoane, până la retragerea lui Super Aguri din Formula 1 în 2008.\n\nCariera în Formula E \nÎn 2014, Preston a fondat echipa Super Aguri Formula E în parteneriat cu Aguri Suzuki. Echipa, numită ulterior Amlin Aguri Formula E, a fost una dintre cele zece participanți care au participat la inițialul Campionatului FIA Formula E - prima serie de motorsport electric aprobat de FIA din lume.\n\nȚinuta a fost redenumită ca echipă Aguri pentru Campionatul de Formula E 2015/16, Preston continuând ca echipă principală. În acest rol a fost responsabil pentru strategia și dezvoltarea echipei.\nMark a devenit directorul echipei noii echipe Techeetah Formula E în august 2016. Techeetah a fost singura echipă privată din campionatul ABB FIA Formula E în timpul sezonului 2017/2018. Echipa a câștigat titlul în sezonul 2017/2018 cu pilotul său Jean-Éric Vergne. Techeetah a colaborat cu DS Automobiles pentru sezonul 5 2018/2019 al seriei de curse de stradă complet electrice pentru a deveni o echipă de producători și a continuat câștigând ambele titluri la New York City ePrix.\n\nLegături externe\nProfil pe The Gordon Poole Agency\n\nNașteri în 1968\nNașteri pe 7 noiembrie\nOameni din Formula 1\nAustralieni în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Kiszombor, Csongrád?" }, { "from": "assistant", "value": "Kiszombor (în română Zamborul Mic) este un sat în districtul Makó, județul Csongrád, Banat, Ungaria, având o populație de locuitori (2011).\n\nDemografie \n\nConform recensământului din 2011, satul Kiszombor avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de romi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind romano-catolici (%), persoane fără religie (%) și reformați (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.\n\nNote \n\nSate din județul Csongrád" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Murano?" }, { "from": "assistant", "value": "Murano este o insulă în laguna Veneției, Italia, pe care se află orașul cu același nume renumit pentru produsele de sticlărie.\n\nImagini\n\nVezi și \n Sticlă de Murano\n\nLegături externe \n Burano\n În atelierele meșterilor din Murano, 21 noiembrie 2012, Claudia Moșoarcă, Descoperă - Travel\n\nOrașe din Italia\nInsule din Laguna Venețiană\nSticlă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Röszke, Csongrád?" }, { "from": "assistant", "value": "Röszke este un sat în districtul Szeged, județul Csongrád, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011).\n\nDemografie \n\nConform recensământului din 2011, satul Röszke avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari. Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau romano-catolici, existând și minorități de persoane fără religie (%) și reformați (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.\n\nNote \n\nSate din județul Csongrád" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Latex (dezambiguizare)." }, { "from": "assistant", "value": "Latex se poate referi la:\n un suc lăptos secretat de unele plante, vezi Latex\n un program de tipărire având sigla , vezi LaTeX" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Circuitul Spa-Francorchamps?" }, { "from": "assistant", "value": "Circuitul Spa Francorchamps este un circuit de curse auto din Belgia.\n\nLegături externe\n\nCircuit de Spa-Francorchamps\nOne lap at Spa Classic 2011 on Kinomap\nBBC guide to the track\nBBC Belgian GP circuit guide\nCircuit de Spa-Francorchamps History and Statistics\nCircuit de Spa-Francorchamps on Google Maps (Current Formula 1 Tracks)\nCircuit de Spa-Francorchamps on Google Maps (Historic 1922 layout highlighted)\nSpa Upgrade Work Begins\nSpectator testimonial of visiting Spa-Francorchamps\nCircuit info from official F1 site\n\nCircuite de Formula 1\nFormula 1 în Belgia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Kuzma Petrov-Vodkin?" }, { "from": "assistant", "value": "Kuzma Sergeevici Petrov-Vodkin, (în ) (5 noiembrie 1878, Khvalînsk, Regiunea Saratov - 15 februarie 1939, Leningrad) a fost un important pictor și scriitor rus.\n\nBiografie\n\nStudii\nKuzma Petrov-Vodkin s-a născut în Khvalînsk (Regiunea Saratov) în familia unui pantofar. A fost expus artei încă din copilărie, luând lecții de iconografie. După finalizarea școlii elementare, a mers la un mic șantier naval pentru o slujbă pe perioada verii, plănuind să-și continue studiile la colegiul feroviar din Samara, dar a căzut examenul de promovare. În anul 1893 s-a înscris la școala de artă a lui Fedor Burov. \n\nÎn aprilie 1895, Burov moare, iar Petrov-Vodkin își ia diferite slujbe ca pictor în vecinătatea Saratovului. Datorită angajatorului mamei sale este introdus arhitectului R. Meltzer, pe care-l impresionează, iar acesta îl invită să studieze artele în Sankt Petersburg. Educația i-a fost finanțată de către negustorii din Saratov. De asemenea, Borisov-Musatov, un important pictor din Saratov, l-a încurajat să-și continue studiile.\n \nPetrov-Vodkin a stat în Sankt Petersburg între 1895 și 1897 studiind la școala Baron Stieglits, apoi s-a mutat la Moscova la școala de pictură, sculptură și arhitectură. Aici, Petrov-Vodkin a fost studentul lui Valentin Serov, Isaak Levitan și Konstantin Korovin. În 1901 călătorește la München și studiază cu Anton Ažbe, absolvind în anul 1904.\n\nÎnceputul carierei (1899-1912)\n\nÎn anul 1906, la Paris o întâlnește pe Maria Jovanovic (1885–1960), fiica unui proprietar de hotel, imigrant sârb. Maria îi rămâne alături pe toată durata vieții. Împreună au avut două fiice. \n\nÎncă din perioada colegiului a intrat în dizgrația Bisericii Ortodoxe, după ce a pictat o icoană considerată inacceptabilă, într-una dintre bisericile din Samara. Lucrările sale fiind considerate blasfemii, fiind prea viu colorate și erotice.\n\nLucrerea sa Visul (1910) a provocat, de asemenea, discuții contradictorii în lumea artistică contemporană rusă. Principalul său critic fiind Ilia Repin, iar principalul apărător fiindu-i Alexandre Benois. \n\nÎn această perioadă pictează Băieți la joacă și La scăldat pe cal roșu, lucrări remarcabile, care i-au asigurat celebritatea.\n\nMaturitatea artistică (1912-1928)\n\nDin 1924 până în 1926 trăiește în Franța. În 1922 pictează portretul poetei Anna Akhmatova.\n\nÎn perioada începuturilor sale în pictură, Petrov-Vodkin dezvoltă perspectiva sferică: o viziune curbă unică care distorsiona desenul, astfel încât să prezinte privitorului, lucrurile curbate după curba pământului.\n\nA folosit această tehnică excesiv, în lucrări ca Mortea unui comisar și În linia întâi.\n\nÎn această perioadă, Petrov-Vodkin a folosit tonuri mai închise, iar lucrările sale au devenit mult mai detaliate.\n\nCu ajutorul guvernului sovietic, călătorește mult în Uniunea Sovietică, producând lucrări cu scop didactic.\n\nAnii târzii (1928-1937)\nÎn anul 1927, Petrov-Vodkin a fost contaminat cu tuberculoză și a avut o perioadă de inactivitate în următorii ani. Astfel s-a aplecat asupra literaturii, scriind trei volume cu tente autobiografice: Khvalynsk, Spațiul lui Euclid și Samarkandia. Primele două fiind considerate capodopere ale literaturii ruse în acea perioadă.\n\nÎn anul 1932, K. Petrov-Vodkin a fost ales primul președinte al nou înființatei Uniuni a Artiștilor din Leningrad.\n \nO pictură importantă din această perioadă este 1919. Alarma. (1934).\n\nPetrov-Vodkin a murit din cauza tuberculozei în februarie 1939.\n\nGalerie\n\nNote\n\nBibliografie \n Ivanov, Sergei. \"Unknown Socialist Realism. The Leningrad School\". Sankt Petersburg, NP-Print, 2007, ISBN13 9785901724217, ISBN 5-901724-21-6\n\nPictori ruși\nNașteri în 1878\nDecese în 1939" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Urs grizzly?" }, { "from": "assistant", "value": "Ursul grizzly (denumit pe scurt și grizly, Ursus arctos horribilis) trăiește în America de Nord făcând parte din familia ursului brun.\n\nUrsul Grizzly este foarte asemănător cu ursul negru, diferențele fiind de comportament (este mult mai agresiv, de unde și numele latinesc de Ursus arctos horribilis), blana nu este la fel de deschisă ca a ursului negru și este, în special, un animal nocturn, foarte rar ieșind din bârlog în zori. Fiind un mamifer pe cale de dispariție, ursul grizzly este întâlnit doar în Parcul Național Yellowstone din America de Nord. Se hrănește cu cadavre de bizon sau pui de elan, mai ales primăvara. În rest, consumă iarbă, semințe, fructe de pădure, rădăcini, diferite plante și furnici. Perioada de hibernare este mult mai lungă decât a altor urși, în acest timp având loc și nașterea puilor (între 1 și 4), mici, cu corpul acoperit de o blană mică și rară, având o greutate de jumătate de kilogram.\n\nUn urs grizzly poate mânca într-o zi mai mult de 200.000 de fructe de pădure.\n\nNote\n\nLegături externe \n\nUrsidae\nMamifere din America de Nord\nMamifere descrise în 1758" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Romulus Linney?" }, { "from": "assistant", "value": "Romulus Linney () a fost un dramaturg american.\n\nNote\n\nNașteri în 1930\nDecese în 2011\nScriitori americani" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Bilirubină." }, { "from": "assistant", "value": "Bilirubina este un pigment biliar, de culoare galbenă, derivat al pirolului, care se formează din cauza degradării hemoglobinei.\n\nMetabolism\n\nFormarea \nAtunci cînd hematiile mor (durata lor de viață este de aproximativ 120 zile), are loc distrugerea membranei celulare și eliberarea hemoglobinei. Sub acțiunea hemoxigenazei aceasta se scindează în fier (legat imediat de hemosiderină) și un produs intermediar numit biliverdină. Sub acțiune biliverdin-reductazei are loc transformarea biliverdinei în bilirubină.\n\nTransportul \nÎn sânge, bilirubina circulă legată de albumină (din acest motiv ea nu poate traversa membrana glomerulară și nu se elimină în urină).\n\nNivelul hepatic \nTransportată în ficat prin intermediul proteinelor citoplasmatice transportoare de tipul ligandinei sau proteinei Y.\n\nConjugarea \nÎn reticulul endoplasmatic, în urma proceselor enzimatice, are loc convertirea bilirubinei într-o formă apoasă solubilă(bilirubina inițial este greu solubilă la pH fiziologic, bilirubina indirectă sau bilirubina neconjugată), denumită bilirubină directă sau bilirubină conjugată. Bilirubina directă poate fi conjugată cu acid glucuronic, dar și cu glucoză, xyloză sau sulfat.\n\nExcreția \n\nBilirubuna conjugată este excretată în canaliculele biliare printr-un proces energo-dependent.În intestin flora bacteriană deconjugă și reduce bilirubina la compuși de tipul stercobilinogenului. Acești compuși se excretă de regulă prin fecale, colorînd materiile fecale în brun , culoarea lor caracteristică; cantități destul de mari sunt reabsorbite și reexcretate în bilă, iar o mică parte sunt ajung în urină sub formă de urobilinogen.\n\nTulburări ale metabolismului pigmenților biliari\n\nHemoliza \nApare atunci cînd metabolizarea bilirubinei de către ficat este depășită de producerea bilirubinei într-un ritm mai accelerat.\n\nSindromul Gilbert \n\nMaladie ereditară, homozigotă, cunoscută și sub denumirea de sindromul Meulengracht, a fost descoperită și studiată de către Augustine Gilbert și Pierre Lereboullet . Manifestările acestui sindrom por fi ușor confundate cu cele ale unei hepatite cronice. Această boală are o frecvență cuprinsă între 3%(Asia), 3-7%(SUA) și 33%(Africa), variațiile depinzînd de numărul de probe prelucrate, de metodele de analiză și de polimorfismul regiunii TATAA (TATAA promoter). Patogenia ei destul de neclară, indică alterări în captarea la nivelul hepatocitelor a bilirubinei (concentrația plasmatică valori normale 2–5 mg/dl, valoarea crește în situații de stres, deshidratare, post prelungit.Aceste alterări de captare sunt de regulă însoțite de o activitate scăzută la nivelul glucuronil transferazei mai precis uridin difosfatglucuroniltransferazei izoforma A1 UGT1A1.Datorită valorii scăzute a acestei enzime, poate fi confundată cu sindromul Crigler Najjar tip II.\nSindromul se diferențiază prin valorile normale \nale testelor hepatice, prin absența bilirubinei în urină.\n\nSindromul Crigler Najjar \nEste o tulburare genetică rară, dată de deficiența de glucuroniltransferază. El există sub forma a 2 tipuri:\n Tipul I, autozomal recesiv (deficit complet), descris pentru prima dată în 1952 de Crigler și Najjar,, frecvența de circa 0,6-1/milion nașteri hiperbilirubinemie severă(345-770μmoli/L) moartea survenind în primul an de viață datorita kernicterului (encefalopatie indusă de bilirubină).UGT1A1 nu este detectabilă, și nu răspunde la tratamentul cu fenobarbital\n Tipul II , sau sindromul Arias descoperit în 1962 de Arias, sindrom autozomal dominant (deficit parțial), hiperbilirubinemie sub 20 mg/dl,UGT1A1 are valori detectabile\niar pacienții supraviețuiesc pînă la maturitate, și răspund la tratamentul cu fenobarbital.\n\nSindromul Dubin Johnson \n\nDescoperit independent în anul 1954 de Dubin și Johnson și de către Sprinz și Nelson, sindrom autosomal recesiv.Constă în diminuarea excreției de bilirubină fără afectarea enzimelor hepatice:ALT (alanin transaminaza), și AST (aspartat transaminaza).Spre deosebire de sindromul Gilbert, bilirubina este prezentă în urină, iar ficatul este ușor pigmentat.\n\nSindromul Rotor \nDenumit după medicul filipinez Arturo Belleza Rotor (1907-1988),este un sindrom autosomal recesiv cu etiologie necunoscută, foarte asemănător cu sindromul Dubin Johnson, diferența fiind ficatul nepigmentat.Nu sunt prezente obstrucții ale căilor biliare, iar funcțiile hepatice sunt normale.\n\nBibliografie \n1.http://en.wikipedia.org/wiki/Bilirubin\n\n2.http://www.hepatite.ro/icterul/2009/bilirubina-ce-este-cand-creste-ce-analize-sunt-necesare-pentru-diagnostic-828/\n\n3.http://biology.bangor.ac.uk/teaching/module/BSX1016/liver\n\n4.http://www.jbc.org/cgi/reprint/208/2/543.pdf\n\n5.http://health.allrefer.com/health/gilberts-syndrome-info.html\n\n6.http://www.whonamedit.com/synd.cfm/2877.html\n\n7.http://www.emedicine.com/med/topic870.htm\n\n8.http://www.criglernajjar.info/\n\n9.http://criglernajjar.altervista.org/tre.htm\n\n10.http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/001127.htm\n\n11.http://www.emedicine.com/med/topic588.htm\n\n12.http://www.whonamedit.com/synd.cfm/2296.html\n\n13.http://www.gpnotebook.co.uk/cache/1288699912.htm\n\n14.http://www.vulgaris-medical.com/encyclopedie/ictere-chronique-idiopathique-5827.html\n\n15.http://www.pathologyoutlines.com/liver.html\n\n16.Icterul\n\nNote \n\nPiroli" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Nadine Gordimer?" }, { "from": "assistant", "value": "Nadine Gordimer () a fost una din cele mai cunoscute scriitoare din Africa de Sud.\n\nNadine Gordimer s-a născut într-o familie de emigranți evrei săraci. Ea a început să scrie foarte devreme și prima ei carte s-a publicat când avea 14 ani.\n\nÎn 1974, Nadine Gordimer primește premiul Booker Prize, iar în 1991 este laureată a Premiului Nobel pentru Literatură.\n\nUna dintre cele mai cunoscute maxime ale sale este: \"Adevărul nu e întotdeauna frumos însă căutarea sa, este.\"\n\nRomane\n Zile mincinoase (romanul ei de debut) (The Lying Days, 1953)\n O lume de străini (A World of Strangers, 1958)\n (Occasion for Loving, 1963)\n (The Late Bourgeois World, 1966)\n Un oaspete de onoare (A Guest of Honour, 1970)\n Ecologistul, distins cu Premiul Booker (The Conservationist, 1974)\n Fiica lui Burger (Burger's Daughter, 1979)\n Oamenii lui Julie (July's People, 1981)\n (A Sport of Nature, 1987)\n Povestea fiului meu (My Son's Story, 1990)\n Nimeni care să mă însoțeasca (None to Accompany Me, 1994)\n Arma din casa (The House Gun, 1998)\n La agățat (The Pickup, 2001)\n Prețul vieții (Get a Life, 2005)\n\nCărți traduse în limba română \n La agățat, 2005, Editura All\n Prețul vieții, 2009, Editura All\n Nimeni alături de mine, 2012, Editura ART, București\n\nNote\n\nLegături externe\n Nadine Gordimer:\"Adevarul nu e intotdeauna frumos insa cautarea sa, este.\", 18 februarie 2014, Bună Ziua Iași\n A murit Nadine Gordimer, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. Scriitoarea avea 90 de ani, 14 iulie 2014, Ioana Tomescu, Evenimentul zilei\n Crezul scriitoarei Nadine Gordimer, distinsă cu Nobel: „Adevărul nu e întotdeauna frumos, însă căutarea sa este\". Autoarea a murit la 90 de ani, 16 iulie 2014, Ionela Roșu, Adevărul\n\nNașteri în 1923\nDecese în 2014\nLaureați ai Premiului Nobel pentru Literatură\nScriitori sud-africani\nScriitori evrei\nLaureați evrei ai Premiului Nobel\nLaureați sud-africani ai Premiului Nobel\nEvrei sud-africani\nScriitoare din secolul al XX-lea\nScriitoare din secolul al XXI-lea\nEvreice\nRomanciere sud-africane\nFellows of the Royal Society of Literature\nFemei laureate ale Premiului Nobel\nEponime ale craterelor de pe planeta Mercur" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Benoît Mandelbrot?" }, { "from": "assistant", "value": "Benoît B. Mandelbrot () a fost un matematician francez american evreu. A avut contribuții în aplicații ale matematicii în fizică și finanțe, dar în primul rînd este cunoscut ca părinte al geometriei fractale. Mulțimea lui Mandelbrot este numită astfel în cinstea lui.\n\nVezi și \n Fractal\n Mulțimea lui Mandelbrot\n\nNote\n\nLegături externe \n Pagina personală la Yale \n\nDecese în 2010\nMatematicieni din secolul al XX-lea\nMatematicieni din secolul al XXI-lea\nEconomiști americani\nDecese cauzate de cancer la pancreas\nFrancezi emigrați în Statele Unite ale Americii\nMatematicieni francezi\nOameni de știință francezi din secolul al XX-lea\nOameni ai Universității Harvard\nMembri ai Academiei Naționale de Științe a Statelor Unite\nOfițeri ai Legiunii de onoare\nOameni din Varșovia\nCadre didactice ale Yale University\nMandelbrot, Benoit\nMandelbrot, Benoît\nMandelbrot, Benoît\nMandelbrot, Benoît\nMandelbrot, Benoît\nMandelbrot, Benoît\nMandelbrot, Benoît\nMandelbrot, Benoît\nLaureați ai Premiului Wolf pentru Fizică\nAbsolvenți ai École Polytechnique\nDecese cauzate de cancer\nAbsolvenți ai Universității din Paris\nAbsolvenți ai California Institute of Technology\nPolonezi din secolul al XX-lea\nMandelbrot\nOameni de știință francezi din secolul al XXI-lea" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre SNC?" }, { "from": "assistant", "value": "SNC poate fi:\n\n Sistemul nervos central\n Șantierul Naval Constanța, șantier naval din România\n Societatea Națională a Cărbunelui Ploiești (SNC Ploiești), companie minieră din România" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Listă de diplomați români." }, { "from": "assistant", "value": "Vasile Alecsandri\n Constantin Antoniade\n Constantin Argetoianu\n Mihail Arion\n Radu Scarlat Arion\n Victor Bădulescu\n Anton Bibescu\n Lucian Blaga\n Mihail Boerescu\n Raoul V. Bossy \n Caius Brediceanu\n Marin Buhoară\n Victor Cădere\n Alejandro Ciorănescu\n Grigore Constantinescu\n Noti Constantinide\n Andrei Corbea Hoișie\n Brutus Coste\n Doru Costea\n Aron Cotruș\n Alexandru Cretzianu\n George Cretzianu\n Grigore Cugler\n Radu Cutzarida\n Carol Citta Davila\n Aurel Decei\n Ioan Ion Diaconu\n Neagu Djuvara\n Dumitru Drăghicescu\n Dimitrie Drăghicescu\n Mircea Eliade\n Theodor Emandi\n Eugen Filotti \n Alexandru Florescu\n Grigore Gafencu\n Constantin Virgil Gheorghiu\n Ion Ghica\n Vladimir Ghika\n Dimitrie Ghyka \n Matila Ghyka\n Constantin Grecianu\n Vasile Grigorcea \n Alexandru Gurănescu \n Dinu Hiott\n Constantin Karadja\n Alexandru Emanuel Lahovary\n Ion Lahovary \n Nicolae Lahovary \n C. Langa-Rășcanu\n Savel Rădulescu\n Mircea Malița\n Corneliu Mănescu\n Nicolae Milescu\n Nicolae Mișu\n Alexandru Paleologu\n Nicolae Petrescu-Comnen\n Dumitru Prunariu\n Mihail Ralea\n Savel Rădulescu\n Mirela Roznoveanu\n Dan Stoenescu\n Elena Ștefoi\n Vasile Stoica\n Grete Tartler Tăbărași\n Alexandru Teriachiu\n Viorel Virgil Tilea\n Nicolae Titulescu\n Alexandru Totescu\n Ion Aurel Vassiliu\n Tudor Vianu\n Constantin Vișoianu\n Alexandru Zamfirescu\n Duiliu Zamfirescu\n\nVezi și \n Listă de ambasadori români \n Listă de ambasadori în România\n\nDiplomați\nListă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Așkelon?" }, { "from": "assistant", "value": "Așkelon (Ashkelon - în ebraică אשקלון (în timpul cruciadelor - Ascalon) este un oraș în Israel, pe litoralul Mării Mediterane, aproape de granița cu Fâșia Gaza. Ashkelon face parte din Districtul de Sud al Israelului, fiind așezat pe coasta mării între Ashdod și Gaza. El este capitala raionului (nafát) Ashkelon.\nAshkelon este unul din cele mai vechi orașe din Palestina istorică, sub diverse denumiri. Numele biblic este înrudit cu cuvântul ebraic shekel - în antichitate unitate de greutate și monetară. \nPopulația orașului în anul 2016 a fost de 145.432 locuitori. Este al 12-lea oraș ca număr de locuitori și, în acelaș timp, orașul cel mai vestic din Israel.\n\nNumele\nNumele Ashkelon este probabil de origine vest-semitică și pare a fi înrudit cu rădăcina ebraică š-q-l - שקל - „a cântări” (corespunzând arameicului tql și arabului θiql ثِقْل ), de unde și cuvântul shekel, și probabil este legat de importanța orașului ca centru portuar și comercial în antichitate.\nDenumirea engleză pentru ceapa verde „scallion” precum și cuvântul „eșalot” sinonim cu hașmă (Allium ascolonicum - ceapa de Ascalon) provin de la denumirea grecească „askolonion”, adică de la Ascalon sau Askolon, cume era cunoscută localitatea la eleni și apoi în evul mediu.\n\nPersonalități născute aici \n Gilad Erdan (n. 1970), politician, diplomat.\n\nOrașe înfrățite \n Côte Saint-Luc, Quebec, Canada\n Xinyang, China\n Iquique, Chile\n Aix-en-Provence, Franța\n Kutaisi, Georgia\n Berlin-Weißensee, Germania\n Sopot, Polonia\n Entebbe, Uganda\n Portland, Oregon, SUA\n Baltimore, Maryland, SUA\n\nNote\n\nLegături externe \n\nOrașe din Israel\nLocalități în Districtul de Sud (Israel)\nLocuri ale cruciadelor" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Așdod?" }, { "from": "assistant", "value": "Așdod (Ashdod, în ebraică אשדוד) este un port în sudul coastei mediteraneene a Israelului, la 60 km vest pe linie dreaptă de Ierusalim. După numărul de locuitori,este al cincilea mare oraș din Israel.\n\nAshdod este unul din cele trei mari porturi comerciale ale Israelului (alături de porturile Haifa și Eilat).\n\nDe la înființarea sa, Ashdod este un oraș care s-a dezvoltat în paralel cu integrarea unor mari mase de imigranți evrei, mai ales din Africa de nord, din Georgia, și din alte republici ale fostei Uniuni Sovietice. Specifică Ashdodului a fost planificarea urbană timpurie, care a facilitat mult dezvoltarea orașului.\n\nIstorie\n\nAshdodul antic\nÎnceputurile Ashdodului istoric - aflat în colina Tel Ashdod - pot fi urmărite în timp până în secolul al XIV-lea î.Hr.\nAșezarea antică cu situl arheologic se află la circa 6 km sud-est de actualul oraș,\nEa a fost populată prima dată in Epoca Paleolitică, pe parcursul întregii Epoci a Pietrei forfotind de activități omenești.\nAshdod este menționat încă în secolul al XVII-lea î.Hr ca o cetate canaaneană fortificată.\nEl apare deja în niște scrisori din Tăblițele de la Tell al Amarna. Arheologul Juan-Pablo Vita presupune pe baza unor studii paleografice că aceste scrisori ar fi fost redactate de un scrib din Ghezer, care ar fi lucrat în slujba regilor orașelor unite Ginti-kirmi și Gat. Alți cercetători sunt de părere că tonul scrisorilor nu este cel obișnuit la Gezer.\n\nAshdod a devenit ulterior unul din cele cinci orașe filistene cele mai însemnate menționate în Biblie - Vechiul Testament, mai precis în Cartea lui Iosua, 13.3, parte din așa numitul Pentapolis filistean. Filistenii s-au așezat aici prin secolul al XII-lea î.Hr. \nAshdod este pomenit în Biblie de 14 ori, de asemenea este menționat în documente din Ugarit.\nÎn cartea Iosua se amintește că mai sălășluiau acolo și Anakiți.\nLa împărțirea tradițională a Canaanului între triburile israelite, din vremea lui Iosua, Ashdodul a făcut parte din moștenirea tribului israelit Iuda (Yehuda), în schimb nu se amintește niciunde cucerirea orașului de către israeliți.\nDupă povestirea biblică, relatată în cartea lui Samuil I, 5,1, filistenii, care i-au învins pe israeliți în bătălia de la Eben Ezer au capturat din mâinile lor Chivotul Legământului și l-au transferat la un moment dat de la Ashkelon la Templul zeului lor Dagon din Ashdod. Aceasta însemna că în acea vreme Ashdod era, poate, principalul oraș-stat filistean.\nPe la mijlocul secolului al X-lea î.Hr. cetatea s-a prefăcut în ruine.\nCercetătorii presupun că a fost distrusă în timpul campaniei faraonului Siamun în Canaan. A fost distrus și portul ei, aflat pe atunci, probabil, la Tel Mor. Mai târziu, portul s-a mutat la Ashdod Yam-ul de astăzi. La finele secolului orașul s-a refăcut și a cunoscut o nouă colonizare filisteană. Prin anul 770 î.Hr. a fost cucerit de regele Iudeei, Uziahu, ceea ce este relatat în Cartea Cronicilor regilor Iudeei\n (Cronici II, 26,5)\nPrin anul 712 î.Hr. Ashdodul a fost cucerit de regele Asiriei Sargon al II-lea, care i-a deportat populația în urma unei revolte. Localitatea a fost atunci colonizată cu deportați asirieni, având în frunte un \"shut reshi\" asirian.\nDin secolul al VII-lea î.Hr. Ashdod a fost iarăși un oraș-stat autonom.\nPrin 605 î.Hr. orașul a fost cucerit de regele Babilonului, Nabucodonosor al II-lea.\nAjuns, apoi, în 539 î.Hr. sub ocupația persană în secolul al VI-lea î.Hr orașul s-a distins ca port maritim. Iudeii întorși din exil în vremea lui Cirus cel Mare au constituit și ei în localitate o mică așezare evreiască. \n\nA urmat apoi cucerirea de către Alexandru Macedon, iar între 315-312 î.Hr. de către Ptolemeu I și Antigonos care îl ocupă de mai multe ori, unul din mâinile celuilalt. \nÎn epoca elenistică orașul s-a numit Azotos (Ἄζωτος), iar apoi în forma latinizată - Azotus. Numele acestea sunt folosite și în Septuaginta, respectiv în Vulgata.\nÎn perioada elenistică Ashdodul a prosperat, până la răscoala Hasmoneilor. \nÎn 147 î.Hr. a fost cucerit de Ionatan Apphus, mare preot al Ierusalimului și cârmuitor al iudeilor din dinastia Hasmoneilor. El a dărâmat templul lui Dagon.\nLa începutul dominației romane, Ashdodul a fost cucerit de Gnaeus Pompeius, care l-a desprins de restul regatului hasmonean, i-a izgonit pe locuitorii iudei, și l-a rezidit. \nÎn anul 32 î.Hr. Octavian August a oferit localitatea în dar regelui Irod cel Mare, iar acesta a dăruit-o mai departe surorii sale, Shlomit (Salomeea).\nLocalitatea a mai dăinuit ca centru urban până în timpul Imperiului Bizantin. Importanța ei a scăzut în secolul al IV-lea în favoarea portului cunoscut astăzi ca Ashdod Yam, aflat la nord vest de ea.\n\nAshdod Yam\nAshdod Yam este un sit arheologic aflat pe coasta de sud a orașului actual Ashdod. Relicve arheologice arată că Ashdod Yam a fost intemeiat încă în Epoca Fierului. Denumirea Ashdod Yam apare pentru întâia dată pe o tăbliță de lut scrisă în semne cuneiforme de către regele Asiriei, Sargon al II-lea prin anul 722 î.Hr, în care monarhul relatează că în cursul campaniei sale contra Samariei a asediat orașele filistene Ashdod (Tel Ashdod de astăzi) și Gat, și de asemenea orașul Ashdod Yam. Din acel an și până în epoca bizantină nu se știe nimic despre Ashdod Yam. \nÎn secolul al IV-lea cetatea a devenit un centru comercial mai însemnat cunoscut ca Azotos Paraliou, adică „Ashdod de pe litoral”. \nPe Harta de la Madaba apare o schiță a localității, înfățișată cu un dig și cu chei, cu trepte care duc spre case, între ele observându-se și fântâni, biserici și alte clădiri publice. În acea vreme Ashdod Yam depășea cu mult ca mărime Ashdodul original, care decăzuse. S-au găsit ruine din această perioadă la 2 km de actualul sit, dar încă nu au fost excavate. \n\nAshdod Yam era inițial componenta portuară a Ashdodului, așa cum și orasul Yavne era conectat cu partea sa portuară Yavne Yam.\n\nÎn secolul al VII-lea peste ruinele orașului bizantin arabii au ridicat cetățuia Kalaat Al-Mina, adică „Cetățuia portului”. Ulterior a fost cunoscută de localnici mai mult ca „Minat al Kalaa”. Ea era menită să apere localitatea de atacuri navale bizantine.\nÎn 1033 cetățuia a fost dărâmată de un cutremur de pământ.\nÎn 1099 cetățuia a fost refacută și repopulată de cruciați din Regatul Ierusalimului, fondat în urma primei cruciade. Numele ce i s-a dat de către cruciați a fost Castel Beroart. Ea a fost abandonată definitiv în 1260 și ruinele sale au rezistat până în zilele noastre.\n\nAșezarea arabă - Isdud\n\nDupă înfrângerea bizantinilor și cucerirea Palestinei de către arabi la mijlocul secolului al VII-lea, în preajma fostului oraș antic Ashdod (Tel Ashdod) s-a fondat un sat arab - Isdud, care a aparținut din punct de vedere administrativ de districtul Ghaza. \nÎn 1596 satul număra 413 locuitori. Poziția sa pe drumul spre mare i-a crescut importanța în timpul dominației otomane. El a devenit cu timpul un orășel posedând un han pentru călători. Micul port din apropiere le-a slujit britanicilor în Primul Război Mondial in campania lor împotriva turcilor. Prin acest port britanicii au adus numeroși lucrători din Egipt. În cursul dominației britanice în Palestina populația localității a ajuns la 5000 de locuitori. Ei lucrau în agricultură și în comerț. Isdud servea drept centru urban pentru satele din jur.\n\nLa 15 mai 1948 la încheierea mandatului britanic în Palestina, odată cu proclamarea a Statului Israel pe o parte din teritoriul Palestinei mandatare, trupe egiptene au invadat noul stat, unul din primele lor obiective fiind ocuparea pozițiilor israeliene din regiunea Isdud. La 22 mai acestea au căzut în mâinile regimentului 6 al corpului expediționar egiptean, care a pătruns până la podul numit astăzi în ebraică „Ad Halom” („Până aici”).\nDin acest punct încolo, Isdud s-a aflat pe linia frontului dintre forțele egiptene și cele israeliene. Armata israeliană, nou creată, a primit ordinul de a recuceri Al Majdal (Ashkelon), Yibna (Yavne) și Isdud.\n\n(Instrucțiunile lui Arie Kotzer, comandant al unui batalion din Brigada Ghivati în noaptea 2 spre 3 iunie 1948).\nLa 3 , la 9 și la 10 iunie Isdud a fost atacat de către armata israeliană în trei valuri principale. După ultimul atac, a intrat în vigoare primul armistițiu, în cursul căruia ofițerul Gamal Abdel Nasser a fost postat la Isdud pentru a urmări activitatea militară a israelienilor în zonă. Între cele două armistiții israelienii au atacat intrarea în localitate, iar unitatea „Shualey Shimshon” (Vulpile lui Samson) a încercat să recucerească pozițiile pe care le-au ocupat egiptenii.\nDupă al doilea armistițiu, în Operațiunea Yoav, israelienii au încercuit orășelul și la 18 octombrie l-au bombardat din aer și de pe mare. Trupele egiptene s-au retras spre sud în lungul coastei, însoțiți de marea majoritate a locuitorilor. La 28 octombrie 1948 soldații israelieni au intrat în Isdud. În orășel mai rămăseseră 300 locuitori, ridicând steaguri albe. Aceștia au fost, în cele din urmă, expulzați pe urmele restului locuitorilor care s-au refugiat în Fâșia Gaza.\n\nAshdod - orașul israelian\nÎn anul 1955 o delegație de geodezi și arhitecți a fost trimisă de autoritățile israeliene în zona unde avusese loc lupta de la Sukrir pentru a găsi un loc optim pentru o nouă termocentrală în sudul Israelului. În ciuda dificultăților, prima termocentrală Ashdod A a început să funcționeze în 1958 cu două unități de 50 MW, la care până în 1963 s-a adăugat încă una de 50 MW, care a fost numită Eshkol A. Personalul centralei electrice locuia în așezările din jur, apoi la începutul anilor 1960 s-a întemeiat pentru el și familii Blocul muncitorilor Companiei de electricitate (azi in cartierul Alef din Ashdod)\nLa 1 mai 1956 ministrul de finanțe Levi Eshkol (1895-1969) a aprobat planul de întemeiere a orașului modern Ashdod. Antreprenorul Oved Ben Ami (1905-1988), primarul și fondatorul orașului Netanya, îmboldit de primul ministru David Ben Gurion a creat în acest scop o companie, Grupul Boney Arim („Constructori de orașe”) Ltd, având suportul financiar al tycoonului evreu american Philip Klutznick (1907-1999), președintele organizației Bney Brith din S.U.A \nÎn acea perioadă Israelul avea nevoie de pământuri agricole, și nu era acceptată eliberarea unora din ele pentru proiecte urbane. Din acest motiv, pentru înființarea Ashdodului s-a decis să fie folosite terenuri nisipoase de pe litoralul Mediteranei din apropierea sitului biblic cu acelaș nume.\nLa 25 noiembrie 1956 au sosit la Ashdod primii locuitori, 22 familii de noi imigranți evrei din Maroc. La începutul anului 1957, li s-au alăturat grupe de imigranți evrei (olim) din Egipt și România. Noua așezare, denumită „Ashdod Yam” a numărat la începutul anului 1957 370 persoane. \nÎn iulie 1957 compania Ashdod a primit drepturile pentru fondarea orasului Ashdod, la 32 km sud de Tel Aviv (în linie aeriană), pe o arie de 4000 hectare. Inițial, orașul nou înființat avea o suprafață mai mică decât cea prevazută. În 1968 i s-au adăugat încă 600 hectare pe socoteala consiliului regional Hevel Yavne. \nÎn iulie 1960 ministerul de interne a numit un prim consiliu local al orașului sub conducerea lui Dov Gur.\n\nÎn anul 1963 a fost inaugurat tribunalul local de pace. În ianuarie 1965 s-a semnat un acord intre Compania Ashdod și Casa de asigurari medicale Kupat Holim Klalit în vederea construirii unui spital de 500 de paturi pe un teren de 2500 hectare. Proiectul a rămas pe hârtie. La 14 februarie 1968 Ashdod a primit statutul de oraș. În aceeași lună s-a inaugurat podul peste pârâul Lakhish, care leagă orașul de port. Un timp acest pod a fost cel mai lung din Israel. Tot în 1968 s-a înființat școala profesională navală ORT, astăzi denumit „Școala tehnică de ofițeri maritimi”\n\nAnii 1970-1980 \nDe la începutul anilor 1970, odată cu lărgirea orașului, s-au creat cartiere concepute ca unități separate, cuprinzând fiecare un centru comercial, un cămin cultural („matnás”), un liceu, școli elementare, grădini publice, policlinici de sănătatea familiei și servicii medicale. Cartierele din estul orașului au fost prevăzute și cu ștranduri de înot municipale. Marile valuri de emigrație din Georgia și alte țări, iar mai târziu, din restul Uniunii Sovietice aflate în curs de destrămare, au dus la transformarea localității din „așezare de dezvoltare” într-un oraș industrial a cărui populație a crescut cu repeziciune.\n\nÎn anul 1969 în cartierul Ghimel (G=3) a luat ființă ieșiva Grodna, iar in jurul ei un mare cartier cu locuitori evrei ultraortodocși, numit Kiriat Ponevezh. În 1970 s-a instalat în acest cartier țadikul hasidimilor Pittsburg, însoțit de credincioșii săi veniți din Statele Unite. Acesta a fost nucleul viitor al unor noi cartiere evreiești ultrareligioase. În anul 1972 orașul a fost dotat cu primele semafoare și cu o stație de salvare Maghen David Adom. În vara acelui an a sosit în oraș un mare val de imigranți evrei din Georgia,. aduși cu o caravană lungă de autocare și primiți apoi cu muzică și dansuri. \nUlterior toti locuitorii obisnuiți cu un mod de viață laic s-au transferat în cartiere noi ce le-au fost destinate - Dalet (D=4), Hey (H=5), Het (Kh=8) și Yud Alef (=11).\nÎn 1974 s-a inaugurat șoseaua rapidă spre Tel Aviv care a scurtat simțitor durata călătoriei până în centrul țării. În 1982 s-a deschis și primul muzeu din oraș.\n \nÎn anul 1984 a avut loc primul atentat terorist din istoria orașului, când o grenadă de mână a explodat în autobusul de pe linia 9, care se afla în drum spre târgul de pe litoral. În atentat au fost uciși doi dintre locuitorii orașului și opt au fost răniți. Grenada fusese plasată în sacoșa unuia din pasageri. Mulți locuitori au fost cuprinși de temeri din cauza faptului că în acea vreme lucrau in oraș mai multe mii de lucrători arabi veniți de pe teritoriile palestiniene controlate de Israel.\n\nAnii 1990\nDin anul 1990 dezvoltarea orașului a cunoscut o accelerare deosebită, mai ales in direcțiile sud și est, spre Podul Ad Halom, in zona care era până atunci virană, populația crescând datorită marii imigrații din fosta URSS.\nNoii veniți s-au stabilit mai ales în cartierele Tet (T=9), Yud (I=10), și Ghimel. În cartierul Kiriá („HaCity”) s-a construit un nou centru de afaceri (Maar), cu oficii guvernamentale, cinema, noul edificiu al primăriei, autogara centrală, palatul sporturilor și cartierul cultural. În 1992 numărul locuitorilor a depășit 100.000. Din anul 1995 rețeaua feroviară israeliană a început și transportul de pasageri spre noua gară a Ashdodului.\nPână atunci calea ferată servea doar trenuri de marfă din port.\n\nTurism \nTurismul a fost puțin semnificativ la Ashdod până în anul 2000, în ciuda litoralului lung de 8 km, resursă asemănătoare cu cea a unor orașe beneficiind de o mare afluență de turiști ca Netanya și Ashkelon. De la începutul secolului al XXI-lea primăria orașului a investit în proiecte turistice, între care o alee pentru pietoni (tayelet) de-a lungul plajei și un lac artificial în zona Marina albastră (Marina kehulá). În anul 2009 s-a inaugurat un prim hotel dintr-o rețea internațională de hoteluri, iar in 2010 este în curs de contrucție hotelul La Costa. În ultimii ani, în timp de vară, orașul este vizitat mai ales de turiști din Franța, mulți dintre ei veniți în vizită la rude. Unii dintre ei au achiziționat locuințe de vară în oraș.\n\nGalerie\n\nSport \n Echipa de fotbal, FC Ashdod, joacă în prima divizie.\n Echipa de baschet, Maccabi Ashdod BC joacă în prima divizie.\n Echipa de baschet-Femei, Maccabi Bnot Ashdod joacă în prima divizie.\n\nOrașe înfrățite \n Bordeaux, Franța\n Bahía Blanca, Argentina\n Los Angeles, California, USA\n Wuhan, China\n Spandau, Germania\n Tampa, Florida, USA\n Zaporoje, Ucraina\n Batumi, Georgia\n Brest, Belarus\n Arhanghelsk, Rusia\n Iași, România\n Chișinău, Republica Moldova\n Bahir Dar, Etiopia\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Poze de pe malul pîrîului Lahiș - scurgerea în marea Mediterană\n\nOrașe din Israel\nLocalități în Districtul de Sud (Israel)" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Pad?" }, { "from": "assistant", "value": "Fluviul Pad [] (it. Po, lat. Padus, germană veche: Pfad) izvorăște din Alpii Cotici în apropiere de granița italo - franceză și se varsă în Marea Adriatică în apropiere de Veneția. Având o lungime de 652 km el este fluviul cel mai lung din Italia. Fluviul are un bazin hidrologic cu o suprafață de 75.000 km².\n\nO mare parte din cursul fluviului este amplasată în Câmpia Padului (ital. Pianura Padana), regiunea industrială cea mai importantă și mai bogată din Italia. În anul 1852 compania Lloyd din Austria a preluat organizarea și circulația vapoarelor pe fluviul Pad.\n\nFluviul Pad are o deltă largă de cca. 380 km², suprafață care se extinde continuu. Cele cinci canale principale ale fluviului sunt: Po di Maestra, Po della Pila, Po delle Tolle, Po di Gnocca și Po di Goro.\n\nAfluenți, orașe și regiuni \nRâul Pad are în total 141 de afluenți.\n\nPrezentarea schematică a principalilor afluenți, orașe și regiuni situate pe râul Pad:\n\nNote\n\nVezi și \n Piemont\n\nLegături externe \n\n Foto of Po river\n\nRâuri din Italia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Dacia Aureliană?" }, { "from": "assistant", "value": "Dacia Aureliană a fost provincia romană înființată de împăratul Aurelian pentru legiunile și administrația retrase în sudul Dunării, în provincia balcanică Moesia, după ce în anul 271 a decis retragerea din Dacia Traiană, nord-dunăreană.\n\nIstorie \nDacia Aureliană a fost chiar de pe la începuturi împărțită în două unități administrative denumite: Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea (Dacia din mijloc). Acest fapt este atestat de o inscripție datând din anul 283. Dacia Ripensis avea capitala Ratiaria (azi Arcear), iar Dacia Mediterranea, la Serdica (azi Sofia).\n\nDacia Aureliană a fost formată din \"partea de răsărit a Moesiei superioare\" și din \"partea de apus a Moesiei inferioare\" și ținea (de la vest) \"cam din dreptul Orșovei\" până la \"vărsarea râului Oescus (azi Iskăr în Bulgaria)\" în Dunăre, asta în nord, respectiv în sud \"atingea cursurile râurilor Axius (azi Vardar) și Strymon (azi Struma)\", incluzând aici și orașele Scupi (azi Skopje) și Pautalia (azi Kiustendil).\n\nNote\n\nBibliografie\n Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, (1975), Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu\n\nIstoria antică a României\nDacia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Paranthropus." }, { "from": "assistant", "value": "Paranthropus este un gen dispărut de hominini care a trăt în Africa acum 2,9 – 1,2 milioane ani, de la sfârșitul Pliocenului până în Pleistocenul mijlociu. Conține două specii larg acceptate: P. robustus și P. boisei. Totuși, validitatea lui Paranthropus este contestată, iar uneori este considerat sinonim cu Australopithecus. \n\nParanthropus se caracterizează prin cranii robuste, cu o creastă sagitală proeminentă, asemănătoare cu cea a gorilei, de-a lungul liniei mediane – ceea ce sugerează mușchi puternici de mestecat – și dinți largi, de erbivor, folosiți pentru măcinare. Cu toate acestea, probabil că preferau alimentele moi în locul celor tari și dure. P. robustus era probabil omnivor, în timp ce P. boisei era probabil erbivor și mânca în principal corm. Ei erau bipezi. În ciuda capetelor lor robuste, aveau corpuri relativ mici. Greutatea și înălțimea medie sunt estimate la 40 kg la 132 cm pentru masculii P. robustus, 50 kg la 137 cm pentru masculii P. boisei, 32 kg la 110 cm pentru femelele P. robustus și 34 kg la 124 cm pentru femelele P. boisei.\n\nEste posibil ca aceștia să fi fost poligami și patrilocali, dar nu există analogii moderne pentru societățile australopitecine. Sunt asociate cu unelte din os. Locuiau de obicei în păduri și au coexistat cu unele specii umane timpurii, și anume A. africanus, H. habilis și H. erectus. Erau vânate de carnivorele mari ale vremii, în special de crocodili, leoparzi, feline cu dinți sabie și hiene.\n\nTaxonomie\n\nSpecii\n\nP. robustus\nGenul Paranthropus a fost creat pentru prima dată de către paleontologul scoțian-sud-african Robert Broom în 1938, cu specia tip P. robustus. \"Paranthropus\" provine din greaca veche παρα para lângă sau alături; și άνθρωπος ánthropos bărbat. Specimenul tip, un creier de sex masculin, TM 1517, a fost descoperit de școlarul Gert Terblanche în situl fosilic Kromdraai, la aproximativ 70 km sud-vest de Pretoria, Africa de Sud. Până în 1988, cel puțin șase indivizi au fost dezgropați în jurul aceleiași zone, cunoscută acum sub numele de Leagănul Omenirii.\n\nP. boisei\nÎn 1959,P. boisei a fost descoperit de Mary Leakey la Olduvai Gorge, Tanzania (specimenul OH 5). Soțul ei, Louis, l-a numit Zinjanthropus boisei, deoarece credea că se deosebește foarte mult de Paranthropus și Australopithecus. Numele provine de la \"Zinj\", un cuvânt arab antic care desemnează coasta Africii de Est, și \"boisei\", cu referire la binefăcătorul lor financiar Charles Watson Boise. Cu toate acestea, acest gen a fost respins la prezentarea făcută de Leakey în fața celui de-al 4-lea Congres Pan-African de Preistorie, deoarece se baza pe un singur specimen. Descoperirea mandibulei Peninj l-a făcut pe Leakey să reclasifice specia ca Australopithecus (Zinjanthropus) boisei în 1964, dar în 1967, paleoantropologul sud-african Phillip Tobias a subsumat-o în Australopithecus ca A. boisei. Cu toate acestea, pe măsură ce au fost găsite mai multe exemplare, combinația Paranthropus boisei a devenit mai populară.\n\nP. aethiopicus\n\nÎn 1968, paleontologii francezi Camille Arambourg și Yves Coppens au descris \"Paraustralopithecus aethiopicus\" pe baza unei mandibule fără dinți din Formațiunea Shungura, Etiopia (Omo 18). În 1976, antropologul american Francis Clark Howell și antropologul breton Yves Coppens l-au reclasificat ca A. africanus. În 1986, după descoperirea craniului KNM WT 17000 de către antropologul englez Alan Walker și Richard Leakey, acesta a fost clasificat în Paranthropus ca P. aethiopicus. Există dezbateri dacă acesta este sinonim cu P. boisei, principalul argument pentru separare fiind faptul că craniul pare mai puțin adaptat pentru a mesteca vegetația dură.\n\nEvoluție\nP. aethiopicus este cel mai timpuriu membru al genului, cu cele mai vechi rămășițe, din formațiunea etiopiană Omo Kibish, datate la 2,6 milioane de ani, la sfârșitul Pliocenului. Uneori este considerat strămoșul direct al lui P. boisei și P. robustus. Este posibil ca P. aethiopicus să fi evoluat chiar mai devreme, până la 3,3 milioane de ani, pe câmpiile inundabile extinse din Kenya din acea vreme.. Cele mai vechi rămășițe P. boisei datează de aproximativ 2,3 milioane de ani și au fost descoperite la Malema, Malawi. P. boisei s-a schimbat remarcabil de puțin de-a lungul existenței sale de aproape un milion de ani. Paranthropus s-a răspândit în Africa de Sud, cele mai vechi rămășițe de P. robustus având 2 milioane de ani.\n\nUneori se sugerează că Paranthropus și Homo sunt taxoni frați, ambii evoluând din Australopithecus. Este posibil ca acest lucru să se fi întâmplat în timpul unei tendințe de uscare acum 2,8–2,5 milioane de ani în Valea Marelui Rift, care a dus la retragerea mediilor împădurite în favoarea savanelor deschise, cu păduri care creșteau doar de-a lungul râurilor și lacurilor. Homo a evoluat în primul mediu, iar Paranthropus în cel de-al doilea mediu riveran. Cu toate acestea, clasificarea speciilor de Australopithecus este problematică.\n\nArborele evolutiv conform unui studiu din 2019:\n\nDescriere\n\nCraniu\n\nParanthropus avea un craniu masiv, înalt și plat, cu o creastă sagitală proeminentă, asemănătoare cu cea a gorilei, de-a lungul liniei mediane, care ancorează mușchii temporali masivi folosiți la mestecat. Ca și alte australopitecine, Paranthropus prezenta dimorfism sexual, masculii fiind considerabil mai mari decât femelele. Aveau molari mari, cu un strat de smalț dentar relativ gros (megadontia post-canină), și incisivi relativ mici (de dimensiuni similare cu cele ale oamenilor moderni), posibil adaptări la prelucrarea alimentelor abrazive. Dinții lui P. aethiopicus s-au dezvoltat mai repede decât cei ai lui P. boisei.\n\nCraniul lui Paranthropus s-a adaptat pentru a rezista la mușcăturile mari din timpul hrănirii, și anume suturile solzoase expansive. În trecut, s-a crezut că palatul deosebit de gros a fost o adaptare pentru a rezista la forța mare a mușcăturii, dar este mai bine explicat ca fiind un produs secundar al alungirii feței și al anatomiei nazale.\n\nLa P. boisei, articulația temporo-mandibulară a fost adaptată pentru a măcina alimentele dintr-o parte în alta (mai degrabă decât de sus în jos la oamenii moderni), ceea ce este mai bine pentru a procesa alimentele abrazive bogate în amidon, care probabil au constituit cea mai mare parte a dietei sale. Este posibil ca P. robustus să fi mestecat în schimb în direcția față-spate și să fi avut caracteristici anatomice mai puțin exagerate (mai puțin derivate) decât P. boisei. Acest lucru ar fi putut, de asemenea, să-i permită lui P. robustus să proceseze mai bine alimentele mai dure.\n\nVolumul encefalului era în medie de aproximativ 500 cm3, comparabil cu cel al australopitecilor gracili, dar mai mic decât cel al lui Homo. Volumul creierului uman modern este în medie de 1.270 cm3 pentru bărbați și 1.130 cm3 pentru femei.\n\nMembre și locomoție\nSpre deosebire de P. robustus, antebrațele lui P. boisei erau puternic construite, ceea ce ar putea sugera un comportament suspensiv obișnuit ca la urangutani și giboni. Omoplatul lui P. boisei indică faptul că mușchiul infraspinos era lung, care este, de asemenea, asociat cu un comportament suspensiv. Pe de altă parte, un ulna de P. aethiopicus prezintă mai multe asemănări cu Homo decât cu P. boisei.\n\nParanthropus era biped, iar șoldurile și picioarele lor seamănă cu cele ale lui A. afarensis și ale oamenilor moderni. Pelvisul este similar cu cel al lui A. afarensis, dar articulațiile șoldurilor sunt mai mici la P. robustus. Această asemănare fizică implică un mers similar. Degetul mare al piciorului, asemănător cu cel al omului modern, indică o poziție și o gamă de mișcare a piciorului asemănătoare cu cea a omului modern. Acum 1,8 milioane de ani, Paranthropus și H. habilis ar fi putut atinge aproximativ același grad de bipedalitate.\n\nÎnălțime și greutate\nÎn comparație cu capul mare și robust, corpul era mai degrabă mic. Greutatea medie pentru P. robustus ar fi putut fi de 40 kg pentru masculi și 32 kg pentru femele; iar pentru P. boisei de 50 kg pentru masculi și 34 kg pentru femele. La lotul 1 și 2 de indivizi găsiți în peștera Swartkrans, se estimează că aproximativ 35% dintre indivizii de P. robustus cântăreau 28 kg, 22% aproximativ 43 kg, iar restul de 43% erau mai mari decât primii, dar aveau mai puțin de 54 kg. La lotul 3, toți indivizii aveau aproximativ 45 kg. Greutatea femelelor era aproximativ aceeași la H. erectus contemporani, dar masculii H. erectus erau în medie cu 13 kg mai grei decât masculii P. robustus. Siturile P. robustus sunt în mod ciudat dominate de adulți mici, ceea ce ar putea fi explicat ca o prădare sporită sau mortalitate a masculilor mai mari dintr-un grup. Cel mai mare individ Paranthropus cunoscut a fost estimat la 54 kg.\n\nConform unui studiu din 1991, bazat pe lungimea femurului și folosind dimensiunile oamenilor moderni, se estimează că P. robustus mascul și femelă au avut o înălțime medie de 132 și 110 cm, iar P. boisei 137 și 124 cm. Cu toate acestea, ultimele estimări sunt problematice, deoarece nu existau femururi de P. boisei masculi identificate cu certitudine la acea vreme. În 2013, un schelet parțial de P. boisei mascul vechi de 1,34 milioane de ani a fost estimat ca având cel puțin 156 cm și 50 kg.\n\nGalerie\n\nNote\n\nEvoluția omului\nMamifere din pleistocen\n1938 în știință" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Iubiri dificile?" }, { "from": "assistant", "value": "Iubiri dificile este o antologie de povestiri de Italo Calvino publicată în 1970.\n\nDacă Iubiri dificile sunt, în cea mai mare parte, proze despre un bărbat și o femeie care nu reușesc să comunice, autorul identifică în acest eșec nu numai un motiv de disperare, ci și un element fundamental (dacă nu de-a dreptul esența însăși) al relației amoroase.\n\nNote\n\n1970 în literatură\nCărți din 1970\nRomane de Italo Calvino" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Zoia Ceaușescu?" }, { "from": "assistant", "value": "Zoia Ceaușescu (n. 1 martie 1949 – d. 20 noiembrie 2006) a fost fiica fostului președinte al României Nicolae Ceaușescu și a Elenei Ceaușescu. A avut doi frați, Valentin și Nicu Ceaușescu.\n\nBiografie \n\nA urmat cursurile Liceului nr. 24, actualmente Liceul „Jean Monnet” pe care l-a absolvit în 1966.\n\nAbsolventă a Facultății de Matematică, avea preocupări intelectuale, bibliofilă și colecționară de opere de artă. Nicolae și Elena Ceaușescu nu priveau cu ochi buni viața socială a fiicei lor, motiv pentru care au ordonat în repetate rânduri Securității să o urmărească și să-i „spargă anturajul”.\n\nȘi condițiile în care și-a luat doctoratul în matematică sunt neclare. Mărturie stau amintirile lui Ciprian Foiaș, matematician de prestigiu, dar care dorind să emigreze din țară a trecut peste principiile sale.\n\nS-a căsătorit în 1980 cu inginerul sibian Mircea Oprean, cadru universitar la Politehnica din București. Înainte de 1989, Zoia ajunsese șefa secției de matematică de la INCREST (Institutul pentru Creație Științifică și Tehnică) și locuia într-o vilă de pe strada George Enescu 2-4.\n\nAnumite valori din casa Zoiei, incunabule, stampe și cărți rare, au ajuns la Biblioteca Națională și au fost parțial returnate proprietarei cu puțin timp înainte de moartea acesteia, survenită în urma unui cancer pulmonar, în noiembrie 2006.\n\nPublicații \n\nZoia Ceaușescu a publicat între 1976 și 1988, 22 de lucrări, printre care se pot menționa:\n\nNote\n\nBibliografie \n\n Zoia celor 237 de zile, 16 decembrie 2007, Șerban Cionoff, Jurnalul Național\n\nLegături externe \n\n Viața și moartea Zoiei Ceaușescu, 23 noiembrie 2006, Monitorul de Cluj\n Legături primejdioase: Petre Roman si Zoe Ceaușescu, 18 februarie 2007, Evenimentul zilei\n Iubirile secrete ale Zoiei Ceaușescu, 22 decembrie 2008, Evenimentul zilei\n Serial în Jurnalul Național\n Zoia Ceausescu, eterna \"victimă colaterală\", 22 noiembrie 2006, TOMA ROMAN jr., Jurnalul Național\n Viața tumultuoasă a Zoiei Ceaușescu, 22 noiembrie 2006, Christian Levant, Andrei Bădin, Adevărul\n În război cu justiția, 22 noiembrie 2006, Vasile Surcel, Jurnalul Național\n Scrisori din închisoare, 22 noiembrie 2006, Jurnalul Național\n Clanul - Arborele genealogic al Ceausestilor, 22 noiembrie 2006, Costin Anghel, Loreta Popa, Daniela Cârlea Șontică, Paula Mihailov Chiciuc, Jurnalul Național\n Un destin blestemat, moarte într-o zi mare, 22 noiembrie 2006, Mara Răducanu, Jurnalul Național\n Destin - Zoia, povara numelui, 22 noiembrie 2006, Dan Constantin, Jurnalul Național\n\n Imagini \n Google.ro - Imagini pe Google\n\nNașteri în 1949\nNașteri pe 1 martie\nDecese în 2006\nDecese pe 20 noiembrie\nAbsolvenți ai Facultății de Matematică a Universității București\nBibliofili români\nColecționari de artă români\nCopii ai liderilor naționali\nDecese cauzate de cancer pulmonar\nZoe\nFemei de știință din secolul al XX-lea\nFemei de știință din secolul al XXI-lea\nMatematicieni-femei\nMatematicieni români din secolul al XX-lea\nMatematicieni români din secolul al XXI-lea\nRomânce din domeniul științific" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Neoumanism?" }, { "from": "assistant", "value": "Neoumanismul sau Noul Umanism este o doctrină politică de centru-stânga, fondată la finele sec. XX sub influența lucrărilor scriitorului și publicistului argentinian Mario Luis Rodríguez Cobos, zis Silo. Principalele idei și valori pentru care pledează neoumanismul sunt: solidaritatea, non-violența și non-discriminarea. Neoumanismul este o extensie a umanismului și promovează dragostea pentru toate ființele și obiectele însuflețite și neînsuflețite, pe lângă grija față de ființele umane avându-se în vedere protecția mediului. Se pronunță împotriva globalizării și neoliberalismului, care ar conduce la dezumanizarea individului și a societății. Mai multe formațiuni politice minore din America Latină și din Europa s-au declarat promotoare ale unor programe de esență neoumanistă, majoritatea dintre ele făcând parte din Internaționala Umanistă.\n\nIdeologii politice" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Dario Fo." }, { "from": "assistant", "value": "Dario Fo () a fost un scriitor, scenograf, dramaturg, pictor, actor și regizor italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1997.\n\nEste faimos atât pentru textele teatrale de satiră politică și socială, cât și pentru implicarea în viața politică.\n\nFo, ca actor, regizor, scenograf, dramaturg, costumist, impresar al propriei companii teatrale (dar și ca pictor) este cu siguranță un om de teatru complet.\n\nÎntr-un interviu acordat în 1962 declara cu ironie: \n\n\"Autorii neagă că aș fi un autor. Actorii neagă că aș fi un actor. Autorii îmi spun: tu ești un actor care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu ești un autor care face pe actorul. Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolerează.\"\n\nMotivația Juriului Nobel \n\"...pentru că, urmând tradiția bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriților.\" (Academia Suedeză)\n\nÎnceputurile \nFiul lui Felice și a Pinei Rota, copilări înconjurat de basmele bunicului și de poveștile călătorilor și meșteșugarilor.\nStudiază la Academia de Belle Arti Brera la Milano iar în 1950 începe să lucreze pentru radio și televiziune ca autor de texte satirice și actor. Pe 24 iunie 1954 se căsători cu Franca Rame la Milano, în bazilica Sf.Ambrozie. Din 1955 și până în 1958 lucrează la Roma în industria cinematografică.\n\nDin 1958 și până în 1968, Fo și soția, care între timp fondară Compania Dario Fo - Fraca Rame, pregătesc o serie de \"momente\" pentru spectacolul de varietăți (pentru RAI -Radioteleviziunea Italiană) Canzonissima. Cenzura intervine atât de deseori, încât fu abandonată în favoarea teatrului.\n\nComediile produse între 1959 și 1961 aveau structura unei farse dilatate și îmbogățite cu elemente de satiră. Cu o atitudine critică față de ceea ce el numea \"teatru burghez\", Fo începu să facă spectacole în locuri neconvenționale: în piețe, case ale poporului, fabrici, unde, desigur, întâlnește un public diferit, format mai ales din clase sociale umile.\n\nMistero buffo, Grammelot și teatrul de narațiune \nÎn 1968 este fondat grupul teatral Noua Scenă (\"Nuova Scena\") cu obiectivul de a reveni la rădăcinile populare ale teatrului și la valoarea sa socială. Reprezentațiile erau organizate în ambiente alternative iar prețul biletelor era foarte redus. În 1969 Fo prezentă cu mult succes Mistero Buffo. \n\nÎn ani '70, Dario Fo se declară de partea unor organizații extraparlamentare și fondă colectivul La Comune prin intermediul căruia încercă, cu mare pasiune, să stimuleze teatrul d\"de stradă\". 1970 este anul premierei spectacolului Moartea accidentală a unui anarhic.\n\nÎn această perioadă Fo și soția, Franca Rame, vor reveni în televiziune pentru un ciclu intitulat Teatrul lui Dario Fo. Această serie îl va face să fie cunoscut și apreciat de marele public. Titlurile propuse sunt: Mistero Buffo, care deschide ciclul, Settimo: ruba un po' meno, Izabela, trei caravele și un pălăvrăgiu și Vorbim despre femei , ultimul interpretat de Franca Rame. Nedezamăgind publicul obișnuit cu o atitudine revoluționară, nereverențioasă, Mistero Buffo atrase atenția Vaticanului care, prin vocea cardinalului Poletti critică dur limbajul transgresiv care domnește în toate spectacolele cuplului de artiști.\n\nAnii '80 și '90 \nTeatrul lui Fo posedă caracteristica de a surprinde actualitatea chiar și în subiecte care par departe la prima vedere; o altă constantă este anticlericalismul, elemente evidente în comedia din 1989 Papa și vrăjitoarea și în 1991 Johan Padan la descoperirea Americilor. Scânteia este abrogarea de către guvern, a unei noi legi în privința traficului și consumului de droguri; ca întotdeauna structura este a farsei iar victima satirei este miopia demonstrată de guvern în scrierea legii cu sprijinul Bisericii.\n\nDupă premiul Nobel \nÎn ultimii ani, activitatea lui Dario Fo a continuat să urmărească cele două direcții paralele: comedia farsă (Diavolul cu țâțe, 1997) și monologul construit după modelul arhetipului Mistero buffo (de la Lu santo jullare Francesco din 1999 la spectacolul-lecție Templul oamenilor liberi din 2004). din nou către texte civile și politice, concretizate în spectacolele satirice chiar despre Silvio Berlusconi, de la Ubu rois, Ubu bass până la Bicefalul anomal, scrisă împreună cu Franca Rame.\n\nÎn 2006 Universitea La Sapienza din Roma i-a acordat titlul de doctor honoris causa (doar Dario Fo, Luigi Pirandello și Eduardo De Filippo au avut această prestigioasă recunoaștere).\n\nOpere importante \n\n 1959 Gli arcangeli non giocano a flipper\n 1960 Aveva due pistole dagli occhi bianchi e neri\n 1963 Izabela, trei caravele și un pălăvrăgiu\n 1964 Settimo ruba un po' meno\n 1967 La signora è da buttare\n 1969 Mistero Buffo \n 1970 Moartea accidentală a unui anarhic \n 1971 Tutti uniti, tutti insieme, ma scusa quello non è il padrone?\n 1973 Il Fanfani rapito\n 1974 Nu se plătește, nu se plătește!\n 1983 Coppia aperta, quasi spalancata\n 1989 Papa și vrăjitoarea\n 1991 Johan Padan la descoverirea Americilor\n 1997 Diavolul cu țâțe\n 1998 Marino liber, Marino este nevinovat\n 2003 Bicefalul anomal\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Situl oficial al lui Dario Fo (în italiană)\n\nNașteri în 1926\nNașteri pe 24 martie\nDecese în 2016\nDecese pe 13 octombrie\nActori italieni din secolul al XX-lea\nActori italieni din secolul al XXI-lea\nCâștigătorii premiilor Obie Awards\nDramaturgi italieni\nLaureați ai Premiului Nobel pentru Literatură\nPictori italieni\nRegizori italieni\nBloggeri italieni" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Alain Finkielkraut?" }, { "from": "assistant", "value": "Alain Finkielkraut (n. 30 iunie 1949) este un filozof, scriitor și eseist francez, personalitate marcantă a scenei intelectuale contemporane.\n\nSe naște la Paris, în 1949. Urmează cursurile École normale supérieure de Saint-Cloud. În mai 1968, participă tangențial la evenimentele din Paris, afiliat pentru scurtă vreme unei organizații studențești de stânga; deși simpatiile sale vor rămâne mereu atașate valorilor criticii și revoltei, desprinderea sa de orice grup politic organizat este imediată și definitivă. În 1979 are loc debutul său editorial. Alege în anii următori calea intelectualului angajat, intervenind, în scris sau pe scena publică, în numeroase evenimente care au marcat istoria și dezbaterea de idei din Franța.\n\nCritica modernității și a progresismului, una din cele mai importante teme ale operei sale, este conturată mai întâi în volumul La défaite de la pensée (Înfrângerea gândirii), publicat în 1987, unde denunță, pe urmele Hannei Arendt, unul din mentorii săi spirituali, \"barbaria lumii moderne\". Susține activ mișcarea \"noilor filozofi\" francezi de desprindere de marxism și de lumea comunismului real, marcând un moment important în răsturnarea de opinii produsă în rândurile intelectualității franceze, obligată astfel să privească în față realitatea Gulagului.\n\nAntitotalitarismul, sublinierea efectelelor nocive ale culturii de masă, denunțarea noilor forme de antisemitism, critica relativismului și a formelor invazive de corectitudine politică, problema memoriei colective sau cea a raportului între tradiție și modernitate sunt câteva din temele majore ale operei sale.\n\nÎn prezent, Alain Finkielkraut predă filozofia și istoria ideilor la École polytechnique din Paris, susține o celebră emisiune la radioul cultural național din Franța și este cofondator al Institutului de studii levinassiene din Ierusalim, menținându-și totodată intervențiile publice în diversele dezbateri contemporane.\n\nScrieri \n Ralentir, mots-valises! (1979), ed. Seuil.\n Le nouveau désordre amoureux (în colaborare cu Pascal Bruckner), 1977.\n Le juif imaginaire 1981, ed. Seuil.\n La sagesse de l'amour (1984), ed. Gallimard.\n La Défaite de la pensée. Paris, Gallimard, 1987.\n La Mémoire Vaine, du Crime Contre l'Humanité (1989).\n Comment peut-on être croate? (1992)\n L'humanité perdue, Paris, ed. Seuil, 1996.\n Le Mécontemporain. Charles Péguy, lecteur du monde moderne, Paris, ed. Gallimard, 1992.\n L'Ingratitude. Conversation sur notre temps avec Antoine Robitaille, Paris, ed. Gallimard, 1999.\n Une voix vient de l'autre rive, ed. Gallimard, 2000.\n Internet, l’inquiétante extase, Editions Mille et une nuits, 2001, în colaborare cu Paul Soriano.\n Une voix qui vient de l'autre rive, Paris, Gallimard, 2000.\n L'imparfait du présent. Pièces brèves, Paris, Gallimard, 2002.\n Les battements du monde\", dialog cu Peter Sloterdijk, Paris, ed. Pauvert, 2003.\n Au nom de l'Autre. Réflexions sur l'antisémitisme qui vient, Paris, ed. Gallimard, 2003.\n Nous autres, modernes: Quatre leçons, ed. Ellipse, 2005.\n Le Livre et les livres. Entretiens sur la laïcité, dialoguri cu Benny Lévy ed. Verdier, 2006.\n Ce que peut la littérature, ed. Stock, 2006.\n\nNote\n\nLegături externe \n L'Encyclopédie de l'Agora\n site-ul BiblioMonde \n\nNașteri în 1949\nScriitori francezi din secolul al XX-lea\nScriitori francezi din secolul al XXI-lea\nFrancezi în viață" } ]

Subsets and Splits