Datasets:

---

chrisgru

/

ro_wiki_chatml_small

like 0

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pCompay Segundo?" }, { "from": "assistant", "value": "Compay Segundo (n. 18 noiembrie 1907 în Siboney, d. 14 iulie 2003 în Havana), pe numele său de la naștere Máximo Francisco Repilado Múñoz, a fost un muzician și chitarist cubanez.\n\nNașteri în 1907\nDecese în 2003\nChitariști cubanezi\nMuzicieni cubanezi" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Vidra." }, { "from": "assistant", "value": "Vidra se poate referi la:\n Vidră, animal mamifer din subfamilia Lutrinae\n Toponime\n Localități din România\n :\n Vidra, reședința comunei cu același nume, Vrancea\n :\n Vidra, reședința comunei cu același nume, Ilfov\n Barajul Vidraru (), județul Argeș, Muntenia\n :\n Barajul Vidra (), Vâlcea\n :\n Vidra, în trecut: Vidra de Jos, Vidra de Sus (), reședința comunei cu același nume, Alba\n Avram Iancu, în trecut: Vidra de Sus (), Alba\n Vidra (), Arad\n\nVezi și \n\n Vidrasău\n Vidreni\n Vidrișoara\n Vidraru (lac)\n\nToponime românești\nToponime maghiare\nToponime slave" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Viforâta (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Viforâta se poate referi la:\nLocalități din România\nViforâta, Buzău \nViforâta, Dâmbovița" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Viforeni (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Viforeni se poate referi la:\nLocalități din România\nViforeni, Bacău \nViforeni, Botoșani" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Viile?" }, { "from": "assistant", "value": "Viile se poate referi la:\n\nLocalități din România:\nViile, Constanța \nViile, Galați\nViile, Teleorman\n\nLocalități din România cu nume compuse:\nViile Apei, Maramureș\nViile Jacului, Sălaj\nViile Satu Mare, Satu Mare, reședința comunei cu același nume\nViile Tecii, Bistrița-Năsăud\n\nVezi și \n Viișoara (dezambiguizare)\n\nToponime românești" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Viișoara?" }, { "from": "assistant", "value": "Viișoara se poate referi la una din următoarele:\n\n Localități din România:\n Viișoara, Argeș\n Viișoara (Ștefan cel Mare), Bacău\n Viișoara (Târgu Trotuș), Bacău\n Viișoara, Bihor, reședința comunei cu același nume\n Viișoara, Bistrița-Năsăud\n Viișoara, Botoșani, reședința comunei cu același nume\n Viișoara Mică, Botoșani\n Viișoara, Cluj, reședința comunei cu același nume\n Viișoara, Constanța\n Viișoara, Dâmbovița\n Viișoara, Dolj\n Viișoara-Moșneni, Dolj\n Viișoara, Mureș, reședința comunei cu același nume\n Viișoara, Neamț\n Viișoara, Satu Mare\n Viișoara, Teleorman, reședința comunei cu același nume\n Viișoara, Vâlcea\n Viișoara (Viișoara), Vaslui, reședința comunei cu același nume\n Viișoara (Todirești), Vaslui\n Viișoara (Vaslui), Vaslui\n Viișoara (Păunești), Vrancea\n Viișoara (Vidra), Vrancea\n Localități din Republica Moldova\n Viișoara, sat în raionul Edineț\n Viișoara, sat în raionul Glodeni, reședința comunei cu același nume\n Viișoara, sat în cadrul comunei Purcari din raionul Ștefan Vodă\n\nVezi și \n Comuna Viișoara (dezambiguizare)\n Viile (dezambiguizare)\n\nToponime românești\nLocalități omonime din Republica Moldova" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Voinești?" }, { "from": "assistant", "value": "Voinești se poate referi la:\n\nLocalități din România:\nVoinești, Argeș\t\nVoinești, Brăila\t\t\nVoinești, Dâmbovița, reședința comunei cu același nume\nVoinești, Iași, reședința comunei cu același nume\nVoinești, Vaslui, reședința comunei cu același nume\nVoinești (Vulturești), Vaslui\n\n Comune din România:\n Comuna Voinești, Vaslui\n\n Altele denumiri geografice\n Plasa Voinești, județul Dâmbovița\n\n Nume de familie\n Ioan Alexandru Brătescu-Voinești\n\nVezi și \nRâul Voinești (dezambiguizare)\n\nVoina (nume de familie)\nVoicu (nume de familie)\nVoinea (nume)\nVoinovo (dezambiguizare)\nVoinescu (dezambiguizare)\nVoineasa (dezambiguizare)\n\nToponime românești\nÎmprumuturi lingvistice din limbile slave" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Voivodeni?" }, { "from": "assistant", "value": "Voivodeni se poate referi la:\nLocalități din România:\nVoivodeni (), Arad\nVoivodeni (), Brașov\nVoivodeni (, ), reședința comunei cu același nume, Mureș\nVoivodeni (), Sălaj\n\nAltele \nVoivodina (), provincie din Serbia\nVoivodinț (, , ), localitate în Districtul Banatul de Sud, Voivodina, Serbia\n\nVezi și \n Voivozi\n Vajda\n Wajda\n\nToponime românești\nÎmprumuturi lingvistice din limbile slave" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Vultureni." }, { "from": "assistant", "value": "Vultureni se poate referi la:\n\nLocalități din România:\nVultureni, Bacău, reședința comunei cu același nume\nVultureni, Botoșani\nVultureni, Brăila\nVultureni, Cluj, reședința comunei cu același nume\n\nVezi și \n Vultur (dezambiguizare)\n Vulturu (dezambiguizare)\n Vulturești (dezambiguizare)\n\nToponime românești" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Vulturești?" }, { "from": "assistant", "value": "Vulturești se poate referi la:\n\nLocalități din România:\nVulturești, Argeș, reședința comunei cu același nume\nVulturești, Olt, reședința comunei cu același nume\nVulturești, Suceava, reședința comunei cu același nume\nVulturești, Vaslui, reședința comunei cu același nume\n\nVezi și \n Vultur (dezambiguizare)\n Vulturu (dezambiguizare)\n Vultureni (dezambiguizare)" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Vulturu (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Vulturu se poate referi la:\n\nLocalități din România \nVulturu, Constanța, reședința comunei cu același nume\nVulturu, Tulcea\nVulturu, Vrancea, reședința comunei cu același nume\n\nVulturul \n Vulturul, poezie scrisă de George Coșbuc\n Vulturul (constelație)\n Râul Vulturul\n Vulturul Comarnic\n Vulturul de mare\n Vulturul pescar african\n Zimbrulu și Vulturulu\n\nVezi și \n Râul Vulturu (dezambiguizare)\n\n Vultur (dezambiguizare)\n Vultureni (dezambiguizare)\n Vulturești (dezambiguizare)\n\nToponime românești" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Vurpăr (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Vurpăr se poate referi la:\nLocalități din România:\nVurpăr, Sibiu, reședința comunei cu același nume\nVurpăr, Alba" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Comerț internațional." }, { "from": "assistant", "value": "Comerțul internațional este un schimb de bunuri și servicii peste granițe sau teritorii internaționale. În majoritatea țărilor, acesta reprezintă o parte semnificativă din PIB. Deși comerțul internațional a fost prezent peste tot în istorie (vezi Drumul mătăsii, Drumul chihlimbarului), importanța sa economică, socială și politică a crescut.\n\nStudii economice \nPentru a favoriza exporturile, numeroase organisme guvernamentale publică pe internet studii de piață pe domeniu de activitate și țară străină. Aceste studii sunt mai mult sau mai puțin accesibile și deseori gratuite.\n\nLista organismelor guvernamentale pe țări :\n Statele-Unite : USCS, fiind dependentă de US Department of Commerce, a redactat câteva mii din aceste studii.\nUSDA (department of Agriculture) publică studii în sectoarele Agricol și Agroalimentar.\n Canada : Export Development Canada (EDC).\nAgriculture and Agri-Food Canada publică studii internaționale în sectorul său.\n Franța : Ubifrance este organismul coordonator al acțiunii guvernamentale pentru export.\nAFII publică studii despre Franța pentru întreprinderile străine doritoare să investească în Franța.\n Marea Britanie : UK Trade & Investment are în sarcină în același timp promovarea exporturilor și implantarea în Marea Britanie.\n Hong Kong : Hong Kong Trade Development Council (HKTDC).\n Japonia : JETRO\n Australia : Austrade\n Site-uri internet care difuzează studiile mai multor organisme :\nGlobaltrade.net, provenit din Private Public Partnership între l’USCS și Federation of International Trade Associations, publică liber pe site-ul său studii ale USCS,USDA, Agriculture and Agri-Food Canada, Uk Trade& Investment, HKTDC și de organisme neguvernamentale .\n\nEle sunt clasate în funcție de două criterii de selecționare : de țara studiată și de industrie sau subiect.\n\nNote\n\nVezi și \n Globalizare\n\nLegături externe \n Comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (Legea nr. 69 din 15/07/1994)\n Globaltrade.net : the website for international trade services \n In comertul mondial incep sa cada barierele\\r, 18 septembrie 2003, Capital\n\nComerț internațional" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Caransebeșu Nou?" }, { "from": "assistant", "value": "Caransebeșu Nou (în dialectul șvăbesc Schwowedorf, în sau Neukaransebesch) a fost o localitate din Banat, înființată în 1812-1813 ca sat prin colonizare cu șvabi.\n\nS-a unit cu orașul Caransebeș, devenind cartier al acestuia.\n\nNote\n\nLegături externe \n Anuarul Socec al Romaniei Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca Congresului S.U.A.\n\nAșezări dispărute din Banat" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Coșteiu Mic." }, { "from": "assistant", "value": "Coșteiu Mic a fost un sat din Banat care s-a unit cu Coșteiu Mare, formând localitatea Coșteiu din județul Timiș.\n\nLegături externe \n Anuarul Socec al Romaniei Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca Congresului S.U.A.\n\nAșezări dispărute din Banat" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Goizești?" }, { "from": "assistant", "value": "Goizești a fost un sat din Banat, astăzi inclus în localitatea Tomești din județul Timiș.\n\nLegături externe\nAnuarul Socec al Romaniei Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca Congresului S.U.A.\n\nAșezări dispărute din Banat" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pXenon?" }, { "from": "assistant", "value": "Xenonul este un element chimic cu simbolul chimic Xe și cu numărul atomic egal cu 54. Este un gaz nobil, incolor, greu, fiind găsit în atmosfera Terrei în cantități mici. Deși, ca toate gazele nobile, xenonul este inert din punct de vedere chimic, între atomii acestuia și atomii altor elemente chimice pot exista reacții chimice, cum ar fi reacția de formare a hexafluoroplatinatul de xenon; acesta a fost primul compus sintetizat al unui gaz nobil.\n\nOcurența naturală a xenonului este reprezentată de opt izotopi stabili. Însă, mai există, ca la toate elementele, și izotopi instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se dezintegrează radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum a apărut și cât de vechi este Sistemul nostru solar. Izotopul radioactiv 135Xe este produs de către 135I, ca rezultat al fuziunii nucleare; \nXenonul este utilizat, în principal, la blițuri și lămpi cu descărcare în gaze , deși poate fi și un bun anestezic.\nLa fabricarea primului laser s-a folosit molecula diatomică a xenonului, Xe2.\n\nIstoric \n\nXenonul a fost descoperit în Anglia de către chimistul scoțian William Ramsay și de către chimistul Morris Travers pe data de 12 iulie 1898, adică la puțin timp după ce aceleași personaje au descoperit alte două gaze rare similare, anume kripton și neon. Aceștia au găsit elementul nou în reziduurile provenite din componentele evaporate ale aerului lichid. \nRamsay a sugerat numele de xenon pentru gazul tocmai descoperit după grecescul ξένον (xenon), singularul neutru de la forma ξένος (xenos), care înseamnă străin sau straniu. În 1902, Ramsay a estimat proporția în care xenonul se găsește în atmosfera Pământului la aproximativ o parte la 20 de milioane.\n\nÎn decursul anilor 30', inginerul american Harold Edgerton a început să studieze tehnologia luminii stroboscopice pentru fotografiile cu timp mic de expunere. Aceste studii au condus la inventarea blițul cu neon, în care lumina este generată prin transmiterea unui scurt curent electric într-un tub de sticlă umplut cu xenon gazos. În 1934, Edgerton a reușit să genereze flash-uri cu durata de o microsecundă cu această nouă metodă inventată de el.\n\nÎn 1939, fizicianul americann Albert R. Behnke Jr. a început să exploreze cauzele beției scufundătorilor. Acesta a testat efectele modificării amestecului de gaze pentru respirație asupra scufundătorilor și a descoperit că acest lucru face ca scufundătorii să o perceapă ca o modificare a adâncimii. Datorită acestor rezultate, acesta a dedus faptul că gazul xenon poate deservi ca anestezic. În ciuda faptelor că toxicologistul rus Nikolay V. Lazarev a studiat aparent anestezia produsă de xenonul gazos în jurul anilor 1941, primul raport pe aceeași temă a fost publicat prima oară în 1946, de către cercetătorul medical John H. Lawrence, ce a experimentat acestea pe șoareci. Xenonul a fost prima dată utilizat ca anestezic pentru operații în anul 1951 de către americanul Stuart C. Cullen, ce a operat cu succes două persoane.\n\nXenonul și celelalte gaze rare au fost catalogate, încă din cele mai vechi timpuri, pe când se puneau bazele chimiei, ca fiind în totalitate inerte din punct de vedere chimic, și se credea că e imposibil ca acestea să formeze vreun compus chimic. Totuși, în timp ce preda la catedra sa de la University of British Columbia, Neil Bartlett a descoperit că gazul numit hexafluorură de platină (PtF6) este un puternic oxidant ce poate oxida oxigenul gazos (O2) pentru a forma dioxigenilul hexafluoroplatinat(O2+[PtF6]–) Deoarece O2 și xenonul au același potențial de ionizare, Bartlett a realizat că hexafluorura de platină este, de asemenea, aptă să oxideze xenonul. Pe data de 23 martie 1962, acesta a amestecat cele două gaze și a obținut primul compus al unui gaz nobil cunoscut vreodată, hexafluoroplatinatul de xenon. \nÎncepând de atunci, o multitudine de compuși ai xenonului au fost descoperiți, împreună cu câțiva compuși de argon, krypton și radon, incluzând fluorohidrura de argon (HArF), difluorura de krypton (KrF2) și fluorura de radon (RnF). În 1971, mai mult de 80 de compuși ai xenonului erau deja descoperiți.\n\nCaracteristici \n\nXenonul are număr atomic egal cu 54, asta însemnând că conține 54 de protoni și 54 de electroni. La temperatură și presiune normală, xenonul gazos are densitatea egală cu 5,761 kg·m−3, fiind de aproape 4,5 ori mai mare decât densitatea medie a atmosferei Pământului (1,217 kg·m−3). În stare lichidă, xenonul are o densitate mai mare de 3100 g·ml−1 ( 3100 kg·m−3), cu densitatea maximă în punctul triplu). În aceleași condiții, densitatea xenonului solid este de 3640 g/·cm−3, care este mai mare decât densitatea medie a granitului, de 275 g/cm3.. La presiuni de ordinul gigapascalior, xenonul trece într-o fază metalică.\n\nFazele cristaline ale xenonului solid depind de presiunea la care se află; structura rețelei cristaline trece, odată cu creșterea presiunii, de la sistemul cubic cu volum centrat la cel hexagonal, iar începând de la presiunea de 140GPa dobândește caracter metalic, urmând ca la 155GPa să devină complet metalic. Când se metalizează, xenonul arată albastru-ciel, fiindcă el absoarbe lumina roșie și transmite alte frecvențe vizibile. Acest comportament este neobișnuit și neîntâlnit la metale și se explică prin lățimea relativ mică a benzilor de electroni în xenonul metalic. \n\nXenonul face parte din grupa elementelor cu valența zero, elemente numite generic și gaze inerte sau gaze nobile. Acestea sunt inerte pentru majoritatea reacțiilor chimice (cum ar fi combustia, de exemplu), deoarece electroni de pe stratul de valență sunt în număr de opt. De aceea, xenonul are o configurație foarte stabilă, la fel ca și celelalte gaze, în care electronii de pe stratul de valență sunt strânși legați și nu prea acceptă alte combinații., dar majoritatea liniilor intense se află în regiunea spectrală a luminii albastre, care produce, în cele din urmă, coloritul respectiv.\n\nRăspândire și producție \nXenonul este un gaz foarte rar din atmosfera terestră, găsindu-se la 87±1 părți pe milion, sau, în aproximativ o parte la 11,5 milioane , și în gazele emise de unele ape minerale.\n\nComercial, xenonul se obține ca un produs secundar al separării aerului în oxigen și azot. După această separare, efectuată general prin distilarea fracțională într-o instalație cu coloană dublă, oxigenul lichid obținut va conține cantități mici de xenon și krypton. Dacă se mai reface procedeul de distilare fracțională, oxigenul lichid ar trebui să fie îmbogățit cu 0,1 până la 0,2% amestec de xenon și krypton, care se extrage ori prin absorbția cu gel de silicon, ori prin distilare. În final, amestecul de xenon și krypton se poate separa în cele două gaze prin distilare. Extragerea unui litru de xenon din atmosferă necesită folosirea unui consum de energie de 220 de watt pe oră. Producția mondială de xenon în 1998 a fost estimată la 5000-7000 de m3.\nDin cauza rarității sale, xenonul este mult mai scump decât celelalte gaze nobile mai ușoare; prețul aproximativ pentru achiziționarea unei cantități foarte mici de xenon în Europa în 1999 a fost de 10 €/L pentru xenon, 1 €/L pentru krypton și 0.20 €/L pentru neon.\n\nÎn interiorul Sistemului solar, fracțiunea nulceonilor de xenon este de 1 56 × 10−8, pentru o abundență de o parte la 64 de milioane din masa totală. Xenonul este un element relativ rar în atmosfera Soarelui, pe Pământ, în asteroizi și în comete. planeta Jupiter are o neobișnuită abundență de xenon în atmosferă, adică aproximativ de 2,6 ori mai mult decât cantitatea existentă pe Soare. Abundența mare a xenonului rămâne un mit neexplicat, deși unii savanți susțin că ar putea fi cauzată de către ((an early and rapid buildup of planetesimals—small, subplanetary bodies—before the presolar disk began to heat up.(Otherwise, xenon would not have been trapped in the planetesimal ices.)-de tradus!)) Problema abundenței mici a xenonului pe Terra poate fi cauzată de legarea covalentă dintre acesta și oxigen în interiorul mineralului numit cuarț, ce pledează cu reducerea nivelului de xenon gazos din atmosferă.\n\nSpre deosebire de gazele nobile cu masa atomică relativă mai mică, xenonul nu poate fi produs în interiorul stelelor prin intermediul nucleosintezei stelare. Elementele mai grele ca 56Fe au o energie netă care consumă energia solară de fuziune, deci nu se poate ca o stea să creeze în interiorul său xenon. În schimb, xenonul se formează în timpul exploziilor supernovelor , sau de către procesul de capturare al neutronilor de către o gigantă roșie, care au epuizat hidrogenul din nucleu, în timpul exploziilor clasice ale novelor și prin dezintegrarea radioactivă a elementelor ca iodul, uraniul sau plutoniul.\n\nIzotopii și studiul acestora \n Pentru detalii, vezi și Izotopii xenonului\n\nOcurența naturală a xenonului este întregită de către nouă izotopi stabili; acest fapt cataloghează xenonul ca fiind al doilea element ca număr de izotopi stabili, după staniu, care are zece. Totodată, staniul și xenonul sunt singurele elemente care au mai mult de șapte izotopi stabili și neradioactivi. Izotopii 124Xe, 134Xe și 136Xe se dezintegrează prin intermediul radiațiilor beta, dar oamenii de știință nu au avut ocazia să-i observe îndeaproape, deci sunt considerați a fi stabili. În afara acestor izotopi stabili, xenonul mai are alți 40 de izotopi instabili care au fost studiați. 129Xe este produs prin dezintegrarea beta al lui 129I, ce are un timp de înjumătățire de 16 milioane de ani, în timp ce 131Xe, 133mXe, 133mXe și 135Xe sunt câteva exemple a produsului de fuziune radioactivă a izotopilor de lantanide 235U și 239Pu.\n\nNucleele a doi izotopi stabili ai xenonului, 129Xe și 131Xe, au momente cinetice intrinseci diferite de zero (spinii nucleari sunt adecvați pentru rezonanța magnetică nucleară). Spinii nucleari ai Xenonului pot fi aliniați dincolo de nivelurile normale de polarizare prin intermediul luminii polarizate circular și a vaporilor de rubidiu. Polarizarea spinilor nucleelor de xenon rezultată poate depăși cu 50% valoarea sa maximă posibilă, depășind cu mult valoarea echilibrului termic rezultată din statisticile măsurătorilor paramagnetice (de obicei 0.001% din valoarea maximă la temperatura camerei, chiar și în cei mai puternici magneți). Astfel de aranjament neechilibrat al spinilor este o condiție temporară, și se numește hiperpolarizare. Procesul de hiperpolarizare a xenonului se numește de obicei pompaj optic (deși procesul este diferit față de energia optică de pompaj).\n\nDatorită faptului că izotopul 129Xe are valoarea spinul nuclear , prin urmare, are un moment electric cuadrupolar nul, deci nucleul său nu prezintă nicio o formă de interacțiune cu nucleele altor atomi cu care se ciocnește, astfel, hiperpolarizația sa se menține o perioadă de timp îndelungată chiar și după ce acțiunea radiațiilor laser a încetat și vaporii alcalini eliberați se condensează pe suprafețele aflate la temperatura camerei. \nPolarizare de spin a izotopului 129Xe poate dura de la câteva secunde pentru atomii de xenon dizolvați în sânge la mai multe ore în in faza gazoasa și de mai multe zile pentru xenonul criogenizat. În schimb, izotopul 131Xe are spinului nuclear de și un moment electric cuadrupolar nenul, avand un timp de relaxare T1 cuprins în domeniul dintre milisecunde și secunde.\nExistă izotopi radioactivi ai xenonului, cum ar fi, 133Xe și 135Xe, care sunt produși prin activarea cu neutroni a materialului fisionabil din zona fierbinte al interiorului reactorilor nucleari. 135Xe joacă un rol considerabil în procesul funcționării reactorilor de fisiune nucleară, 135Xe având valoarea secțiunii eficace de absorbție neutronică foarte mare, de circa 2.6×106 barni, se comportă ca un absorbant efectiv de neutroni care încetinește viteza reacției, până la oprirea ei (otrăvirea reacției) după o anumită perioadă de timp. Acest comportament al izotopului a fost descoperit la exploatarea primilor reactori nucleari de producere a plutoniului din cadrul proiectului american Manhattan. Din fericire, proiectanții reactorilor au prevăzut sisteme de rezervă care permiteau creșterea reactivității reactorilor (mărirea fluxului de neutroni de fisiune care induc alte fisiuni in nuclele combustibilului).\nCalitatea izotopului 135Xe de a otrăvi reacția în lanț, a avut un rol major în declanșarea avariei reactorului care a condus la accidentului nuclear de la Cernobîl. Oprirea sau scăderea puterii unui reactor nuclear poate cauza acumularea de 135Xe și intrarea reactorului în regim de capcană de iod (gaură de iod). In condiții nefavorabile, concentrații relativ mari de izotopi radioactivi de xenon, pot fi produși, în reactori nucleari ca urmare a eliberării din barele de combustibil fisurate, sau din procesul de fisiune al uraniului în apa de răcire.\n\nDeoarece xenonul este un trasor nuclear pentru doi izotopi părinte, raporul concentrațiilor de izotpi de xenon din compoziția unor meteoriți reprezintă o metodă extrem de utilă pentru studierea istoriei formării Sistemului Solar.Metoda iod-xenon a datării determină timpul scurs de la nucleosinteza stelară și până la condensarea unui obiect solid din nebuloasa solară.\n\nÎn anul 1960, fizicianul John H. Reynolds a descoperit că anumiți meteoriti posedă o anomalie izotopică sub forma unei supra-abundențe de 129Xe. El a demonstrat că aceasta era produsul dezintegrării radioactive a izotopului 129I . Acest izotop este produs în cantități reduse prin nuclosinteza razelor cosmice și fisiunea nucleară, dar este produs în cantități mari numai la explozia supernovelor. Deoarece timpul de înjumătățire al 129 I este relativ scurt, pe o scară de timp cosmologic, de numai 16 milioane de ani, aceasta demonstrează că timpul scurs între solidificarea meteoritului, respectiv înglobarea izotpului 129 I în masa lui și momentul supernovei este relativ scurt. Acest aspect demonstrează că supernova și condensarea norului de gaz stelar au avut loc în perioada istoriei timpurii a Sistemului Solar. Aceste două evenimente (supernova si condensarea norului de gaze) au avut loc într-o perioadă a istoriei timpurii a Sistemul Solar.\n\nCompuși \n\nCu toate concepțiile asupra inactivității chimice a gazelor nobile, în decursul anilor s-au făcut totuși diferite încercări de a le combina cu alte substanțe, dar fără rezultate pozitive. Ipoteza invulnerabilității gazelor nobile a fost însă infirmată prin lucrările lui N. Bartlett, care, în 1962, a reușit să obțină primul compus chimic al xenonului, anume hexalfuoro-platinatul de xenon, , din interacțiunea directă dintre cu . În urma acestei descoperiri, diferite colective de cercetători au preparat și alți compuși de xenon, reacțiile chimice ale acestui element înregistrând o rapidă dezvoltare. Xenonul reacționează direct numai cu fluorul. La ora actuală compușii xenonului se pot grupa în principal în patru categorii: halogenuri, oxizi și oxi-halogenuri, acizi, alți compuși. O categorie specială o reprezintă clatrații și excimerii la care participă atomi de xenon.\n\nHalogenuri \nSunt cunoscute trei fluoruri ale xenonului: , , și . Fluorurile xenonului au fost și sunt punctul de pornire pentru sintetizarea unor noi compuși ai xenonului. Sunt substanțe volatile, care sublimează ușor la temperatura camerei. Ele pot fi păstrate în recipiente de nichel sau metal Monel, cu precauții speciale în cazul tetra- și hexafloururii de xenon, care sunt deosebit de sensibile la hidroliză.Fluorurile de xenon se comportă atât ca acceptor de fluor, dar și ca donor de fluor, fârmând săruri care conțin cationi ca și , și anioni ca , și (ce sunt formate prin reducerea cu xenon gazos).\nDe asemenea, este capabil să formeze combinații complexe cu ionii metalelor tranziționale; mai mult de 30 de astfel de compuși au fost sintetizați și caracterizați.\n\nDifluorura de xenon, , este o substanță solidă cristalină incoloră, cu punct de topire la 129 C, solubilă în apă, un compus ce se formează prin expunerea la lumina UV (ultravioletă) a unui amestec format din cele două gaze: xenon și fluor la presiune înaltă. Se mai poate sintetiza prin acțiunea xenonului cu la temperatura de -118 C. Prin expunerea îndelungată la înaltă temperatură a în prezența (fluorură de nichel) cu rol de catalizator, se obține , iar prin piroliza în prezența fluorurii de sodiu () se obține de înaltă puritate.\nDifluorura de xenon hidrolizează slab în mediu acid slab și puternic în soluție bazică:\n\nSoluțiile de diflourură de xenon au putere oxidantă, de exemplu pot oxida acidul clorhidric la :\n\nDifluorura de xenon este și un agent de fluorurare pentru unii compuși organici, de exemplu benzenul, în soluție sau fază de vapori, poate fi trecut în fluorobenzen, \nStructura moleculei de difluorură de xenon este liniară, cu distanța de 0,20 nm. Legăturile sunt formate din orbitalul atomic al atomului de xenon și din orbitalii ai celor doi atomi de fluor. Trei orbitali, cu câte o pereche de electroni neparticipanți, sunt așezați într-un plan ce trece prin atomul de și în unghiuri drepte față de linia . Stabilitatea moleculei este datorită electronegativității ridicate a fluorului și energiei de ionizare scăzute a xenonului. Compusul are un caracter ionic.\n\nTetrafluorura de xenon, , se obține prin încălzirea unui amestec 1:5 de xenon și fluor gazos, într-un vas de nichel, la temperatura de 400 C și presiunea de circa 6 atmosfere, timp de câteva ore. Este o substanță solidă cristalină și incoloră cu punctul de topire la 117 C. Tetrafluorura de xenon hidrolizează ușor cu formare de în soluție. Cu hidrogen dă și (acid fluorhidric), iar cu fluor, sub presiune, trece în .\nTetrafluorura de xenon este un bun agent de fluorurare pentru arene, ca de exemplu toluen.\nStructura tetrafluorurii de xenon este pătrată la care legătura este de 0,195 nm. La formarea legăturilor intervin doi orbitali atomici ai xenonului. Doi orbitali, cu câte o pereche de electroni neparticipanți, se găsesc deasupra și dedesubtul atomului de xenon.\n\nHexafluorura de xenon, , se prepară la temperaturi peste 250 C și presiune mai ridicată decât 50 atmosfere. Este o substanță cristalină și incoloră, cu punctul de topire la 49,6 C, care la încălzire trece într-un lichid galben și vapori. Reacționează ușor cu cuarțul formând oxifluoruri de xenon și tetrafluorură de siliciu:\n\nHexafluorura de xenon are o remarcabilă capacitate de hidroliză.\nStructura moleculei de hexafluorură de xenon este octaedrică distorsată. Legătura este de 0.190 nm. La formarea legăturilor intervin cei trei orbitali atomici ai xenonului și orbitalii ai atomului de fluor. Rămâne un orbital cu o pereche de electroni neparticipanți la xenon.\nHexafluorura de xenon poate forma fluoruri duble, ca de exemplu și . Cu și formează octafluoroxenații și . De asemenea se cunoaște aductul .\n\nÎntrucât fluorurile de xenon sunt bine caracterizate, alți compuși halogenați nu sunt cunoscuți, momentan. Însă, singura excepție este diclorura de xenon, . Se cunoaște despre diclorura de xenon că este o substanță endotermă, colorată și cristalizată, ce se descompune în elementele componente la 80°C; aceasta se formează prin iradierea la înaltă frecvență a unui amestec de xenon, fluor, siliciu și tetraclorură de carbon (). Cu toate acestea, în lumea științifică există îndoieli dacă este un compus real sau este doar un complex van der Waals format din molecula de legat slab de atomul de .\n\nAsemena argonului și kriptonului, xenonul poate forma cu apa, la temperaturi joase și presiuni înalte, produse de adiție, de exemplu . Acești hidrați cristalini se descompun imediat la încălzire sau la micșorarea presiunii. Studii structurale, au arătat că în hidrați, atomii de xenon sunt incluse în spațiile interstițiale formate de moleculele de apă asociate între ele prin legături de hidrogen, adică formează clatrați.\n\nOxizi și oxi-halogenuri \n\nÎn prezent, se cunosc trei oxizi ai xenonului: trioxidul de xenon (), tetroxidul de xenon () și dioxidul de xenon (). Primii doi oxizi sunt niște explozibili foarte puternici și agenți oxidanți la fel de puternici, iar ultimul, dioxidul de xenon, reportat doar în 2011, are numărul de coordinare egal cu patru.\n\nCationi de au fost găsiți în linia spectroscopică a argonului solid.\n\nTrioxidul de xenon. În ciuda oxizilor pe care îi poate forma, xenonul nu reacționează în mod direct cu oxigenul. Trioxidul de xenon poate fi format prin hidroliza tetra- și hexafluorurii de xenon, respectiv , descriși mai sus, după reacțiile:\n\n \n\nDin soluțiile apoase se obține, prin evaporare, . Este o substanță cristalină de culoare albă, delicvescentă și foarte explozivă. structura lui este piramidală trigonală. Trioxidul de xenon este un acid slab, ce se poate dizolva în alcali pentru a forma săruri instabile ale xenonului, ce conțin anionul HXeO4−. Aceste săruri instabile se disproporționează foarte ușor în xenon gazos și în perxenați, ce conțin anionul XeO64− În apă se găsește sub formă de molecule de XO3, dar în soluții bazice se produce echilibrul:\n\nTrioxidul de xenon este redus de iod la xenon prin reacția:\n\nPerxenatul Este un compus de Xe(VIII) care se obține prin disproporționarea xanatului acid ( H Xe O4 - ) după reacția:\n\nSoluțiile de perxenați, de culoare galbenă, sunt buni agenți de oxidare. Din asemenea soluții se pot prepara, prin precipitare, perxenați stabili, cum sunt Na4XeO6 8H2O, NaXeO66H2O, BaXeO61,5H2O. Soluțiile de perxenați alcalini hidrolizează. Ionul de perxanat, XeO6-4 , are structură octaedrică, cu distanța Xe-O de 0,18 nanometri.\n\nTetraoxid de xenon Prin tratarea perxenatului de bariu cu acid sulfuric concentrat se obține tetraoxid de xenon, un compus gazos, sulfat de bariu (un precipitat important ce ajută la descoperirea ionului sulfat) și apă, după reacția:\n\nPentru a preveni descompunerea, tetraoxidul de xenon este colectat rapid și criogenizat, pentru a se transforma într-un solid galben-pal, din cauza faptului că el explodează la o temperatură de -35,9°C, formând oxigen gazos și xenon.\n\nSe cunosc un număr mare de oxi-halogenuri ai xenonului, printre care se numără XeOF2, XeOF4, XeO2F2 și XeO3F2. Oxi-fluorura de xenon, XeOF2, este formată prin reacția dintre OF2 și xenonul gazos la temperaturi scăzute. Se mai poate obține, de asemenea, prin hidroliza parțială a XeF4. Compusul respectiv se disproporționează la -20 °C în XeF2 și XeO2F2. XeO4 se poate obține prin hidroliza parțială a XeF6 , sau prin reacția dintre XeF6 cu perxenatul de sodiu, NaXeO6. Reacția cea din urmă produce și o mică cantitate de XeO3F2. XeOF4 reacționează cu (fluorura de cesiu) pentru a forma anionul XeOF5-., în timp ce XeOF3 reacționează cu fluorurile metalelor alcaline , și , pentru a forma anionul \n\nCapacitatea gazelor nobile de a forma combinații chimice cu alți atomi este însă limitată, la ora actuală se cunosc compuși ai Kr, Xe și Rn și numai legăturile cu fluor și oxigen sunt stabile.\n\nAlți compuși \nRecent, a început să apară un anumit interes în studierea compușilor xenonului, în care atomul de xenon este legat în mod direct de un element cu o electronegativitate mai scăzută decât cea a fluorului sau a oxigenului, sau mai scăzută chiar și față de cea carbonului. ((Electron-withdrawing groups, such as groups with fluorine substitution, are necessary to stabilize these compounds.-de tradus)). Numeroși compuși au fost caracterizați, ca de exemplu:\n C6F5–Xe+–N≡C–CH3, unde C6F5 este grupul pentafluorofenil;\n [C6F5]2Xe;\n C6F5–Xe–X, unde X poate fi CN, fluor sau clor;\n R–C≡C–Xe+, unde R este C2F5- sau butil;\n C6F5–XeF2+\n (C6F5Xe)2Cl+\n\nAlți compuși ce conțin atomi de xenon legați la un element electronegativ includ F–Xe–N(SO2F)2 și F–Xe–BF2. Ultimul este sintetizat de la tetrafluoroboratul dioxigenil, O2BF4, la -100 de grade Celsius.\n\nUn neobișnuit ion de xenon este cationul tetraxenonoauratul, AuXe42+, ce conține legături atomice dintre xenon și aur (Xe-Au). Ionul poate fi găsit în compusul AuXe4(Sb2F11)2, și este remarcabil pentru legăturile atomice directe dintre doi atomi notoriu inerți (xenonul și aurul); în acest caz, xenonul acționează ca un ligand pentru metalele de tranziție.\n\nÎn 1995, M. Räsänen și colegii săi, oameni de știință la Universitatea din Helsinki (din Finlanda), au anunțat prepararea unor noi compuși ai xenonului, dihidrura de xenon (XeH2) și, mai târziu, hidroxidul hidrurii de xenon (HXeOH), hidroxenonacetilena (HXeCCH) și mulți alții. În 2008, Khriachtchev și restul colegilor săi au raportat finalizarea preparării compusului HXeOXeH, prin fotoliza apei în prezența unei matrice criogenice de xenon.\n\nAcizi \n\nSe cunoaște un singur acid al xenonului, anume acidul xenic(H2XeO4).\n\nClatrați și excimeri \nÎn plus, față de compușii formați de xenon între care există o legătură chimică, xenonul poate forma și substanțe cum ar fi clatrații, în care atomi de xenon sunt legați de structura cristalină a altui compus. Un exemplu este xenonul hidratat, Xe·5,75 H2O, unde atomii de xenon ocupă locurile libere din structura cristalină a apei de cristalizare. Acest compus are un punct de topire de 24 °Celsius.\n\nXenonul mai poate forma compuși fulerenici endoedrali, unde atomii de xenon sunt prinși în interiorul moleculei de fulerene. Atomii de xenon prinși în interiorul fulerenei pot fi monitorizați prin rezonanța magnetică nucleară (NMR, în engleză) a spectrului izotopului 129Xe. Utilizând această tehnică, reacțiile chimice ale moleculei de fulerene pot fi analizate, datorită sensibilității schimbării chimice a atomului de xenon din această împrejurare. Totuși, atomul de xenon poate avea o influență electronică asupra reactivității fulerenei.\n\nDin cauza faptului că atomii de xenon au cel mai mic status de energie, aceștia se resping unii pe alții și nu pot forma o legătură moleculară, așa cum găsim, de altfel, la oxigen sau la brom (O2 și Br2). Totuși, când atomii de xenon devin energizați, ei pot forma excimeri (dimeri excitați) , până când electronii se reîntorc la statutul de energie slab. Această entitate se formează deoarece atomii de xenon tind să umple ultimul strat electronic, și pot face acest lucru prin adăugarea unui electron dintr-un atom vecin de xenon. Timpul tipic de viață al unui excimer de xenon este de 1-5 nanosecunde, iar dezintegrarea sa eliberează fotoni cu o lungime de undă de aproximativ 150 și 173 nm. Xenonul poate forma, de asemenea, excimeri cu alte elemente, cu halogeni, de exemplu: brom, clor și flor.\n\nUtilizări \nÎn ciuda faptelor că este un gaz rar, greu și scump de extras din atmosfera terestră, xenonul are un număr larg de aplicații și utilizări în viața omului;\n\nIluminare și optică\n\nLămpile de descărcare cu gaz \n\nXenonul este utilizat, în primul rând, la dispozitivele emițătoare de lumină sau lămpi numite lămpi de xenon, ce sunt utilizate în blițurile fotografice și în lămpile stroboscopice.\nPrimul laser solid, inventat în 1960, a fost umplut cu lămpi de xenon.\n\nÎn continuare, lămpile cu descărcare electrică umplute cu xenon (short-arc xenon lamps) au culoarea asemănătoare cu cea a soarelui la amiază, prin urmare, sunt utilizate în simulatoarele solare. Acest lucru înseamnă că, cromaticitatea acestor lămpi aproximează căldura unui radiator black body (radiator corp negru), ce are o temperatură apropiată cu cea existentă pe Soare. După ce acest tip de lampă a fost introdus pe piață în anii 1940 în proiectoarele filmelor, acestea au început să înlocuiască, ca utilizare în același domeniu, lămpile de descărcare electrică cu carbon, care avea defectul că nu erau de lungă-durată, și trebuiau înlocuite adesea. După cum am zis, aceste lămpi cu xenon sunt folosite la filme tipice de 35mm, în sistemele de proiectare pentru filme IMAX, în farurile auto HID și în alte tipuri de lanterne de specialitate. Aceste lămpi cu descărcare sunt niște surse excelente de radiații ultraviolete de lungime scurtă, având emisii intense de raze asemănătoare celor infra-roșii, ce sunt utilizate în sistemele ce produc vizibilitate noaptea.\n\nCelulele individuale dintr-un televizor cu plasmă sunt alcătuite dintr-un amestec de neon și xenon, amestec care este transformat în plasmă folosind electrozi. Interacțiunea dintre plasma creată și electrozi generează fotoni cu raze ultraviolete, care aprinde stratul de fosfor din partea din față a ecranului.\n\nXenonul mai este utilizat ca starter de gaz în lămpile de mare presiune cu sodiu. Acesta are cea mai mică conductivitate termală și cel mai mic potențial de ionizare dintre toate gazele nobile neradioactive. Ca gaz nobil, xenonul nu reacționează în timpul iluminării cu substanțele aflate în lampă. Conductivitatea termală mică minimalizează pierderile de căldură din lampă pe durata stării operaționale, iar potențialul mic de ionizare are drept consecință un nivel scăzut pentru tensiunea disruptivă în starea rece, ceea ce permite lămpii să fie pornită mai ușor.\n\nLasere \nÎn 1962, un grup de cercetători științifici de la Laboratoarele Bell au descoperit acțiunea pozitivă a xenonului în lasere , iar, mai târziu, au descoperit faptul că sporul laserului era îmbunătățit de o mică cantitate de heliu adăugată amestecului. Primul laser cu excimer folosea un dimer de xenon (Xe2) stimulat de un grupaj de electroni ce produc o emisie stimulată a unor raze ultraviolete de lungime de undă de 176 nm. Clorura de xenon și fluorura de xenon au fost folosite, de asemenea, în lasere cu excimeri (sau, mai actual, în lasere cu exciplex). Laserele cu excimeri conținători de clorură de xenon au fost întrebuințați, de exemplu, în dermatologie.\n\nUtilizări medicale\n\nAnestezie \nXenonul a fost utilizat ca un anestezic general. În ciuda faptelor că sunt scumpe, dispozitivele de anestezie ce utilizează xenon sunt pe cale să apară pe piața europeană, datorită avantajului său: xenonul din acestea poate fi reciclat și recuperat. Acest fapt face acest aparat economic.\n\nDouă mecanisme fiziologice pentru anestezia cu xenon au fost propuse. Primul dintre aceste mecanisme implică inhibiția calciu-ATPazei membranare -mecanism utilizat pentru a îndepărta calciul din membrana celulară a sinapselor. Al doilea mecanism se bazează pe interacțiunea nespecifică dintre anestezic și membrana lipidelor.\n\nXenonul are o concentrație alveolară minimă de 72% la 40 de ani, fiind cu 44% mai bun decât N2 ca anestezic. Acesta poate fi folosit în concentrații cu oxigen pentru a avea un risc redus de hipoxie. În ciuda oxidului nitros, xenonul nu este un gaz verzui și este văzut de către ecologiști ca fiind un iubitor al naturii (adică nu dăunează naturii și nu prezintă un pericol pentru acesta). Odată ajuns în atmosferă, xenonul se întoarce de la sursa sa de pe Pământ, fiind mai greu decât aerul, deci nu are niciun impact natural negativ.\n\nProtector neurologic \nXenonul își găsește aplicații în tratarea leziunilor la creier. Însă, acest receptor agravează dauna creată de privarea de oxigen și este folosit mai degrabă ca un protector neurologic, fiind mai bun decât ketamina sau oxidul nitros N2, care pot surveni cu efecte secundare nedorite. Xenonul gazos a fost folosit ca ingredient în amestecul folosit la ventilarea nou-născuților de la Spitalul St. Michael din Bristol, Anglia, dar experimentul a fost compromis pe moment, urmând să fie finalizat cu succes. Tratamentul se face concomitent cu răcirea temperaturii corpului până la 33,5 °C.\n\nImagistică \nEmisiile gama ale radioizotopului 133Xe poate fi utilizat pentru a vedea inima, plămânii și creierul. Totodată, radioizotopul respectiv poate fi folosit pentru a măsura fluxul sanguin.\n\n129Xe este un agent de contrast folositor pentru MRI (imagistica cu rezonanță magnetică). În faza gazoasă, acesta poate fi utilizat pentru a vedea spații goale din interiorul unui corp (cum ar fi un eșantion poros sau alveole în plămâni).\n\nRezonanța nucleară magnetică \nXenonul hiperbolizat poate fi utilizat de către chimiștii de suprafață. În mod normal, este dificil să caracterizezi suprafețe folosind rezonanța nucleară magnetică, deoarece semnalele de la suprafața unui eșantion pot fi ajunse de către semnalele venite de la nucleele atâtor atomi, de pe toată suprafață. Totuși, spinul nuclear de pe suprafața solidă poate fi polarizată selectiv, transferând polarizarea spinului la el de la xenonul gazos hiperpolarizat. Acest fapt face ca semnalele de suprafață să fie destul de puternice pentru a putea fi măsurate, și le distinge de semnalele de pe suprafață.\n\nAlte utilizări \n\nÎn aplicațiile ce vizează folosirea energiei nucleare, xenonul este utilizat în camerele cu bule, probe, precum și în cadrul altor aplicații unde natura inertă și masa moleculară mare este preferată. În urma testelor armelor nucleare, rezultă emisii radioactive de xenon-133 și xenon-135, iar detecția acestor izotopi este aplicată în monitorizarea stabilită de tratatele ce interzic testele nucleare, precum și confirmarea unor teste nucleare (de exemplu, Coreea de Nord).\n\nXenonul lichid a început să fie utilizat în calorimetre, pentru a măsura razele gama precum și ca medium în detectarea interacționării ipotetice slabe între particulele masive.\n\nHazard \nMulți compuși ce conțin xenon și oxigen sunt toxici datorită proprietăților oxidante foarte puternice și explozive datorită tendinței lor de a se descompune în xenon gazos și molecula diatomică a oxigenului, O2, ce conține legături chimice mult mai puternice decât legăturile moleculare ale compușilor xenonului.\n\nXenonul gazos poate fi ținut în siguranță în recipiente sigilate de sticlă sau metal la temperatura camerei și la presiune standard. Totuși, acesta dizolvă rapid în multe materiale plastice și în cauciuc, și va scăpa cu siguranță din recipiente fabricate din aceste materiale. Xenonul nu este un gaz toxic, dar, ajungând în sângele uman, poate provoca o anestezie; în mari concentrații, inhalarea xenonului poate provoca chiar și o anestezie asemănătoare cu cea creată la operațiile medicale.\n\nViteza de propagare a sunetului în xenonul gazos este de 169 m/s, adică cu mult mai mică decât cea a aerului , datorită vitezei medii mai mică a atomilor de xenon, în timp ce viteza atomilor de azot sau oxigen este mai mare. Prin urmare, xenonul scade rezonant frecvența tractului vocal în momentul inhalării. Acest fapt produce un timbru vocal scăzut caracteristic, adică efectul invers provocat în timpul inhalării unei cantități de heliu. Însă, ca și heliul, xenonul nu satisface nevoia de oxigen a unei vietăți. Xenonul este atât un asfixiant simplu, cât și un anestezic mai puternic decât oxidul nitros. În concluzie, multe universități nu mai admit ca demonstrație chimică inhalarea unei cantități de xenon, ce produce acest timbru vocal amuzant. În timp ce xenonul rămâne un gaz scump, hexafluorura de sulf, un compus gazos ce este similar ca masă moleculară cu masa xenonului (146 și 131), este utilizată în general în aceste demonstrații.\n\nAcești compuși grei și gazoși pot fi folosiți, însă, ca demonstrații, dar amestecul inhalat trebuie să conțină cel puțin 20% oxigen. Însă, xenonul 80% combinat cu oxigenul 20% în amestec și inhalat poate produce rapid inconștiența și în general anestezia (despre care s-a discutat mai sus). Și totuși, acest fapt poate fi evitat; prin respirația amestecului de gaze foarte rapid, gazele grele nu rămân în partea inferioară a plămânilor, eliminându-se împreună cu oxigenul.\n\nÎn cazul inhalării cu alt gaz greu a xenonului, apare un alt fenomen foarte periculos:individul ce a respirat amestecul devie inconștient pe loc. În ciuda acestor fapte îngrijorătoare, xenonul este foarte rar utilizat în cantități suficient de mari pentru a fi periculos, deși există riscul ca în orice moment, un recipient sau rezervor plin cu xenon se poate sparge și, dacă este păstrat într-un loc neventilat, poate afecta lumea din jur.\n\nNote\n\nBibliografie \n \n \n \n\nElemente chimice\nGaze nobile\nAnestezice generale" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Armadia?" }, { "from": "assistant", "value": "Armadia (1924: Harmadia) a fost un sat din Banat care astăzi este inclus în localitatea Tapia, municipiul Lugoj.\n\nLegături externe\nAnuarul Socec al Romaniei Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca Congresului S.U.A.\n\nAșezări dispărute din Banat" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Lantan?" }, { "from": "assistant", "value": "Lantanul este un element chimic din tabelul periodic, notat cu simbolul La, care are numărul atomic 57.\n\nLantan a dat denumirea seriei lantanidelor, un grup de 15 elemente asemănătoare, între lantan și lutețiu, care fac parte din seria pământurilor rare. Numele său provine din termenul grecesc „lanthanein”, care înseamnă „a ascunde”: lantan a rămas mult timp ascuns în oxidul de ceriu.\n\nLa temperatura camerei, lantanul este un metal gri argintiu, maleabil, ductil, suficient de moale pentru a fi tăiat. Se oxidează în aer și în apă.\n\nProprietăți \nLantanul prezintă două stări de oxidare, +3 și +2, primul fiind mult mai stabil; de exemplu, LaH3 este mai stabil decât LaH2. Lantanul arde la 150 °C pentru a forma oxid de lantan(III):\n\n 4 La + 3 O2 → 2 La2O3\n\nTotuși, dacă este expus la aer umed la temperatura camerei, formează oxid hidratat, cu o creștere semnificativă în volum.\n\nLantanul este ușor electropozitiv și reacționează încet cu apa rece și rapid cu apa fierbinte pentru a forma hidroxidul de lantan:\n\n2 La (s) + 6 H2O (g) → 2 La(OH)3 (aq) + 3 H2 (g)\n\nMetalul reacționează cu toate halogenele. Aceasta este viguroasă dacă are loc la peste 200 °C:\n2 La (s) + 3 F2 (g) → 2 LaF3 (s)\n2 La (s) + 3 Cl2 (g) → 2 LaCl3 (s) \n2 La (s) + 3 Br2 (g) → 2 LaBr3 (s) \n2 La (s) + 3 I2 (g) → 2 LaI3 (s)\n\nLantanul se dizolvă în acid sulfuric diluat pentru a forma soluții ce conțin ioni de La(III), care există sub formă de complexe [La(OH2)9]3+:\n\n2 La(s) + 3 H2SO4 (aq) → 2 La3+(aq) + 3 SO (aq) + 3 H2 (g)\n\nLantanul se combină cu azotul, carbonul, sulful, fosforul, borul, seleniul, siliciul și arsenul la temperaturi ridicate, formând compuși binari.\n\nNote\n\nLegături externe \n Lantanul pe sistemul-periodic.go.ro\n\nElemente chimice\nLantanide\nPământuri rare" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Spartacus." }, { "from": "assistant", "value": "Spartacus a fost conducătorul celei de-a treia răscoale a sclavilor (73 î.Hr. - 71 î.Hr.), care a avut loc în Republica Romană. A fost un gladiator roman de origine tracă.\n\nAceastă revoltă, interpretată de unii ca un exemplu de oameni asupriți care luptă pentru libertatea lor împotriva unei oligarhii care deține sclavi, a oferit inspirație multor gânditori politici și a fost prezentată în literatură, televiziune și film. Deși această interpretare nu este contrazisă în mod specific de istoricii clasici, nicio relatare istorică nu menționează că obiectivul era să pună capăt sclaviei în Republica Romană. S-a scris despre el: „Artem gladii bene noverat. Et melius mansuetudinis artem noverat. Sed plus quam aliquid Lianam amabat”\n\nViața de gladiator \nSpartacus a fost conducătorul răscoalei sclavilor din Republica Romană în anul 73 î.Hr.. Născut în Tracia în jurul anului 109 î.Hr., dintr-o familie de păstori aparținând tribului Maedi, a luptat în rândurile soldaților romani, dar în cele din urmă, a fost prins și vândut ca sclav. A fost apoi dus la școala de gladiatori a lui Batiatus din Capua, devenind un mare gladiator.\n\nRăscoala sclavilor \nHotărând să devină liber, Spartacus evadează împreuna cu cei 70 de tovarăși din școala de gladiatori din Capua, organizând la scurt timp o armată care număra 40.000 de oameni, ajungând apoi la 70.000 de oameni. Această armată de sclavi, condusă de Spartacus și de alți trei sclavi (Gannicus, Crixus și Oinomanus) a purtat mai multe lupte împotriva romanilor, zdrobind patru legiuni și învingându-l pe generalul Publius Varinus. Dorind să ajungă în Sicilia și să o elibereze de dominația romană, Spartacus convinge niște pirați să-l treacă în Sicilia, dar aceștia îl înșală, pregătesc un atentat asupra lui, cu ajutorul soldaților romani, și pleacă în zorii zilei.\n\nCrassus și Spartacus \nUn nou general roman, avea de gând să-l prindă pe Spartacus, însuși Crassus. Crassus a hotărât să-i taie calea lui Spartacus, închizând fâșia îngustă de pământ, ce separă Marea Ionică de Marea Tireniană, în apropierea istmului Catanzaro, cu un șanț adânc și cu întărituri. Din nou Spartacus s-a dovedit isteț: a umplut șanțul cu trupurile celor uciși și cu cadavrele cailor morți și a trecut. Au ajuns la Brundisium, dar o parte dintre sclavi, conduși de Castus și Gannicus, au plecat. O luptă grea îi aștepta, spune Plutarh. După mai multe înfrângeri suferite în fața sclavilor, în cele din urmă o uriașă armată romană i-a înconjurat pe sclavi, fiind uciși 13.000 sau chiar mai mulți dintre ei, printre care Crixus și Oinomanus.\n\nMoartea \nTrupele generalilor Pompei și Lucullus au învins sclavii. Nereușind să treacă în Sicilia, rănit și înfruntând ploaia de săgeți, cu ultimele sale forțe Spartacus ucide doi centurioni și încearcă să-l ucidă pe Crassus, dar blocat de către soldați, este ucis în cele din urmă în luptă, în anul 71 î.Hr. Ceilalți 6.000 de sclavi care au supraviețuit au fost crucificați pe drumul de la Capua din Roma (Via Appia). Pentru istoricii romani, Spartacus a rămas cel mai mare dușman al Romei după Hannibal și cel mai bun gladiator roman.\n\nReferințe\n\nBibliografie\n\nAutori clasici \n Appian. Civil Wars. Translated by J. Carter. (Harmondsworth: Penguin Books, 1996)\n Florus. Epitome of Roman History. (London: W. Heinemann, 1947)\n Orosius. The Seven Books of History Against the Pagans. Translated by Roy J. Deferrari. (Washington, DC: Catholic University of America Press, 1964).\n Plutarch. Fall of the Roman Republic. Translated by R. Warner. (London: Penguin Books, 1972), with special emphasis placed on \"The Life of Crassus\" and \"The Life of Pompey\".\n Salustiu. Conspiracy of Catiline and the War of Jugurtha. (London: Constable, 1924)\n\nIstoriografie modernă \n Rigobert Günther: Der Aufstand des Spartacus. Dietz, Berlin 1989, ISBN 3-320-00424-7.\n Bradley, Keith R. Slavery and Rebellion in the Roman World, 140 B.C.–70 B.C. Bloomington; Indianapolis: Indiana University Press, 1989 (hardcover, ISBN 0-253-31259-0); 1998 (paperback, ISBN 0-253-21169-7). [Chapter V] The Slave War of Spartacus, pp. 83–101.\n Rubinsohn, Wolfgang Zeev. Spartacus's Uprising and Soviet Historical Writing. Oxford: Oxbow Books, 1987 (paperback, ISBN 0-9511243-1-5).\n Spartacus: Film and History, edited by Martin M. Winkler. Oxford: Blackwell Publishers, 2007 (hardcover, ISBN 1-4051-3180-2; paperback, ISBN 1-4051-3181-0).\n Trow, M.J. Spartacus: The Myth and the Man. Stroud, United Kingdom: Sutton Publishing, 2006 (hardcover, ISBN 0-7509-3907-9).\n Genner, Michael. \"Spartakus. Eine Gegengeschichte des Altertums nach den Legenden der Zigeuner\". Two volumes. Paperback. Trikont Verlag, München 1979/1980. Vol 1 ISBN 3-88167-053-X Vol 2 ISBN 3-88167-0\n Plamen Pavlov, Stanimir Dimitrov,Spartak - sinyt na drenva Trakija/Spartacus - the Son of ancient Thrace. Sofia, 2009, ISBN 978-954-378-024-2\n Werner Raith: Spartacus. Wagenbach, Berlin 1981, ISBN 3-8031-2084-5.\n Wolfgang Zeev Rubinsohn: Die großen Sklavenaufstände der Antike – 500 Jahre Forschung. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 1993, ISBN 3-534-08807-7.\n Wolfgang Zeev Rubinsohn: Der Spartakus-Aufstand und die sowjetische Geschichtsschreibung. Universitätsverlag, Konstanz 1983, ISBN 3-87940-230-2.\n Éric Teyssier: Spartacus. Entre le mythe et l'histoire. Perrin Editions, Paris 2012, ISBN 978-2-262-03414-6.\n Theresa Urbainczyk: Spartacus. Ancients in Action. Bristol Classical Press, London 2004, ISBN 1-85399-668-8.\n Theresa Urbainczyk: Slave Revolts in Antiquity. Acumen Publishing Limited, Stocksfield 2008, ISBN 978-1-84465-102-3.\n\nBeletristică (selecție) \n Howard Fast: Spartacus.New York 1951, dt.: Spartacus. Dietz, Berlin/Ost 1953, ISBN 3-293-20326-4.\n Herbert Friedrich: Sohn des Apollon. Berlin/Ost 1983, ISBN 3-358-00145-8.\n Raffaello Giovagnoli: Spartacus, Feldherr der Sklaven. Italien 1874, dt.: Berlin/Ost 1951.\n Arthur Koestler: Die Gladiatoren. Bern und Stuttgart 1960, ISBN 3-203-50730-7. (Original: The gladiators. New York 1939)\n Wolfgang Schumann: Der Stern aus der Tiefe. Ein Spartacus-Roman. Saale 1959.\n Hans Dieter Stöver: Spartacus, Sklave und Rebell. Düsseldorf 1977, ISBN 3547787971.\n\nLegături externe \n\n Spartacus \n \"Spartacus\"—Filmul cu Kirk Douglas și Sir Peter Ustinov\n \"Spartacus\"—TV-Mini-serie cu Goran Višnjić și Alan Bates\n Spartacus\n Spartacus – omul din spatele legendei, 4 aprilie 2008, Adrian Nicolae, Descoperă\n A vrut Spartacus să devina rege? , 4 ianuarie 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin\n Mitul lui Spartacus, omul care a sfidat Roma. Ce este legendă și ce este adevăr!, 2 septembrie 2013, Adevărul - articol Historia \n\nSpartacus\nNașteri în anii 110 î.Hr.\nDecese în 71 î.Hr.\nEponime ale asteroizilor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărVeseud (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Veseud se poate referi la:\nLocalități din România:\nVeseud, sat din comuna Chirpăr, județul Sibiu\nVeseud, sat din comuna Slimnic, județul Sibiu" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Ștefănești (Darova)?" }, { "from": "assistant", "value": "Ștefănești (1924: Istvanfalva) a fost un sat din Banat care a fost inclus în localitatea Darova din județul Timiș.\n\nLegături externe\nAnuarul Socec al Romaniei Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca Congresului S.U.A.\n\nAșezări dispărute din Banat" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărOdiseea?" }, { "from": "assistant", "value": "Odiseea (în , Odysseía) alcătuiește, împreună cu Iliada, un grup de două opere grecești atribuite rapsodului popular orb Homer. Scrisă ulterior evenimentelor narate, în a doua jumătate a secolului VIII î.Hr., Odiseea este una dintre cele mai vechi și renumite lucrări din literatura antică. Ea prezintă peripețiile regelui Odiseu (Ulise) și ale însoțitorilor lui din Itaca, pe drumul de întoarcere acasă, după încheierea Războiului troian.\n\nÎn multe limbi, termenul de „odisee”, inspirat de această epopee, desemnează o călătorie lungă și plină de aventuri.\n\nStructura textului \nOpera este alcătuită din 12.109 de versuri împărțite în 24 de cânturi, descriind rătăcirile regelui după zece ani de război, și încă alți zece ani de peripeții, în drumul său de reîntoarcere pe mica insulă Itaca.\n\nPentru a crea o atmosferă încordată, Homer recurge la un complex de istorisiri paralele, cu privire în trecut, și aspecte de perspectivă, cu povestiri și descrieri alternative. Acțiunea nu este prezentată cronologic, începând cu invocarea muzei de către Homer și prezentarea consiliului zeilor cu privire la soarta lui Odiseu. Printre temele cruciale ale poemului se numără ideile de nostos (νόστος; „întoarcere”), rătăcire, xenia (ξενία; „ospitalitate”), încercări și preziceri.\n\nSelecții din text \n\nCântul I\nἌνδρα μοι ἔννεπε, Μοῦσα, πολύτροπον, ὃς μάλα πολλὰ\nπλάγχθη, ἐπεὶ Τροίης ἱερὸν πτολίεθρον ἔπερσε·\nπολλῶν δ’ ἀνθρώπων ἴδεν ἄστεα καὶ νόον ἔγνω,\nπολλὰ δ’ ὅ γ’ ἐν πόντῳ πάθεν ἄλγεα ὃν κάτα θυμόν,\nἀρνύμενος ἥν τε ψυχὴν καὶ νόστον ἑταίρων.\nἈλλ’ οὔδ΄ ὣς ἑτάρους ἐρρύσατο, ἱέμενός περ·\nαὐτῶν γὰρ σφετέρῃσιν ἀτασθαλίῃσιν ὄλοντο,\nνήπιοι, οἳ κατὰ βοῦς Ὑπερίονος Ἠελίοιο\nἤσθιον· αὐτὰρ ὃ τοῖσιν ἀφείλετο νόστιμον ἦμαρ.\nΤῶν ἁμόθεν γε θεά, θύγατερ Διός, εἶπε καὶ ἡμῖν.\n\nTranscriere cu alfabet latin\nẠndra moi ẹnnepe, Moụsa, polỵtropon, họs mala pọlla\nplạnchthē, epeị Troiẹ̄s hierọn ptoliẹthron epẹrse;\npọllōn d'ạnthrōpọ̄n iden ạstea kaị noon ẹgnō,\npọlla d' ho g' ẹn pontọ̄ pathen ạlgea họn kata thỵmon,\nạrnymenọs hēn tẹ psychẹ̄n kai nọston hetaịrōn.\nạll' oud' họ̄s hetaroụs errhỵsato, hịemenọs per;\naụtōn gạr spheterẹ̄sin atạsthaliẹ̄sin olọnto,\nnẹ̄pioi, hoị kata boụs Hyperịonos Ẹ̄elioịo\nẹ̄sthion; aụtar ho toịsin apheịleto nọstimon ẹ̄mar.\nTọ̄n hamothẹn ge, theạ, thygatẹr Dios, eịpe kail hẹ̄min.\n\nTraducerea aceluiași text\nCântă-mi, o, Muză, bărbatul cu gând iscusit, care-ntruna\nDus fu pe mare, când, sfântă, a Troiei cetate luat-a\nȘi, printre mulți muritori, a văzut și cetăți, și obiceiuri!\nMulte-a avut el de tras și pe mare, cu sufletu-i ager,\nViața păzindu-și mereu, și întoarcerea soților mândri!\nDa, nici așa, pe tovarăși să-i scape, oricât a dorit-o,\nN-a izbutit, căci smintirea i-a dus, fără leac, la pierzare,\nBieții de ei, când mâncară-ale Soarelui falnic cirede -\nHyperion, care lor le-a răpit a întoarcerii clipă.\nDespre acestea, Zeiță, fiică-a lui Zeus, ne grăiește!\n\nPersonaje principale\n\nZeități\n Zeus\n Pallas Atena\n Hermes\n Poseidon\n Helios\n Eol\n\nEroi și monștri\n Odiseu\n Penelopa\n Telemah\n Calypso\n Polifem\n Nestor\n Menelau\n Elena din Troia\n Regele Alcinou și regina Arete\n Nausicaa\n Circe\n Umbra lui Tiresias\n Sirenele\n Scila\n Caribda\n Porcarul Eumaios\n Eurycleia\n Antinou\n Câinele Argos\n\nRezumat\n\nTelemah (cânturile I-IV)\n\nZeii Olimpului, persuadați de înțeleapta Atena, hotărăsc că a venit vremea ca Odiseu să se întoarcă, în sfârșit, acasă, în Itaca. Eroul este reținut de șapte ani de către nimfa Calypso. Fiul său, Telemah, îi duce teribil dorul și se decide să ceară informații despre el călătorind în Pylos și Sparta. Este batjocorit de Antinou și gloata de pețiori, care așteaptă să primească mâna soției lui Odiseu, Penelopa. Tânărul este ajutat de Atena în drumeția sa, fiind primit la Pylos de către Nestor, luptat în Războiul troian. Bătrânul îl încurajează pe băiat să meargă și în Sparta, la Menelau, care sosise ultimul de pe căile mării. Telemah pornește a doua zi în deplasare, într-un car de luptă, fiind însoțit de fiul lui Nestor, Pisistrate. La Sparta, Telemah îi găsește pe Menelau și Elena, acum împăcați. Cei doi povestesc cum s-au întors în Sparta, după o lungă călătorie prin Egipt. Acolo, pe insula Pharos, Menelaus îl întâlnește pe bătrânul zeu marin Proteus, care îi spune că Odiseu a fost captiv al nimfei Calypso. Telemah mai află și soarta fratelui lui Menelau, Agamemnon, rege al Micenei și conducător al grecilor la Troia. Fusese ucis la întoarcerea acasă de soția sa, Clitemnestra, și de iubitul ei, Egist. \n\nPovestea se mută pentru scurt timp la pețitori, care abia și-au dat seama că Telemah a plecat. Supărați, ei pun la cale un plan pentru a-i prinde în ambuscadă corabia și a-l ucide în timp ce navighează înapoi acasă. Penelopa le aude complotul și își face griji pentru siguranța fiului ei.\n\nCătre cetatea feacilor (cânturile V-VIII)\nÎn decursul anilor în care Odiseu a fost captivul lui Calypso pe insula Ogygia, aceasta s-a îndrăgostit profund de el, chiar dacă el îi respinge ofertele de nemurire ca soț al ei, și își plânge încă dorul de casă. Zeul mesager Hermes, trimis de Zeus ca răspuns la rugămintea Atenei, îi ordonă să îl elibereze. Odiseu construiește o plută și străbate marea, ajungând aproape de Țara Feacilor. Poseidon trimite o ultimă furtună, distrugând pluta, dar, ajutat de un voal dat de nimfa mării, Ino (Leucothea), Odiseu înoată până la țărm. Gol și epuizat, se ascunde într-o grămadă de frunze și adoarme.\n\nA doua zi dimineață, trezit de râsete de fete, eroul o vede la spălat de rufe pe tânăra Nausicaa, fiica conducătorilor feaci. Apelând la ajutor, fata îl încurajează să ceară ospitalitatea părinților ei, Arete și Alcinou. La curtea regală, Alcinou îi promite că îi va pune la dispoziție o corabie pentru a-l întoarce acasă. El rămâne pentru câteva zile. Odiseu îl roagă pe cântărețul orb Demodocos să-i spună povestea Calului Troian, o stratagemă în care el jucase un rol principal. Incapabil să-și ascundă emoția în timp ce retrăiește acest episod, Odiseu plânge și își dezvăluie, în sfârșit, identitatea. Apoi, povestește întoarcerea sa din Troia.\n\nPovestirile lui Odiseu (cânturile IX-XII)\nPeripețiile lui Odiseu încep după ce părăsește, cu 12 corăbii, ruinele orașului Troia, jefuindu-i pe tracii ciconi, aliații Troiei, de care vor fi ulterior alungați. Ajunși pe insula Lotofagilor, unii din însoțitorii lui mănâncă din fructele lor, uitându-și patria, Itaca. Cei rămași ajung, împreună cu Odiseu, pe insula ciclopilor, uriașii cu un singur ochi. Echipajul intră în peștera ciclopului Polifem, fiul lui Poseidon. Acesta devorează câțiva soldați greci, înspăimântându-l chiar și pe Odiseu. Eroul născocește calea de a-l îmbăta pe monstru cu vin, și apoi îl orbește cu un țăruș. Odiseu și oamenii săi au reușesc, în cele din urmă, să scape din peșteră, ascunzându-se sub burta oilor, lăsate de ciclop să iasă la păscut. Rănirea ciclopului atrage însă un blestem asupra lui Odiseu, înfrânat de Posedion din a mai ajunge acasă.\n\nDupă ce ancorează pe insula acestuia, Odiseu primește în dar de la Aiolos (Eol), regele vântului, un sac cu vânturi. Ajunși aproape de casă, însoțitorii săi, curioși și lacomi, deschid sacul, pornind o furtună care-i mână din nou departe de casă. Astfel, ajung pe insula Aiaia, a vrăjitoarei Circe, care îi preschimbă pe însoțitorii lui Odiseu în porci și îi reține prin farmecele sale. Odiseu este protejat de acestea prin intervenția lui Hermes. Grecii petrec apoi cu vrăjitoarea timp de un an, până când aceasta îl sfătuiește pe erou să meargă în Țara Morților, pentru a cere sfatul prorocului Tiresias. Corabia lui Odiseu străbate, așadar, marea, până la hotarele lumii, la Cimmerienii de lângă Ocean. Aici, eroul aduce jertfele pomenite de Circe și invocă duhurile celor morți. Odiseu își întâlnește astfel mama, dar și pe Ahile, Agamemnon, Patroclu, Heracle și Tiresias. După ceremonial, aheii pornesc iar pe ape și se întorc la Circe.\n\nDrumul spre Itaca mai este îngreunat și de sirene, ale căror glasuri fermecate duc corăbierii la pieire, ademenindu-i să își zdrobească corăbiile de stânci. Curios să afle cum sună cântecul lor, Odiseu le cere marinarilor săi să își astupe urechile cu ceară, iar pe el să îl lege de catarg, precizând că nu trebuie să fie dezlegat cu niciun preț. Astfel reușește să asculte cântecul sirenelor, evitând însă pericolul scufundării. Împreună cu echipajul său, Odiseu izbutește să traverseze cu bine și strâmtoarea dintre cei doi monștri, Scila și Caribda. Înfometați, ajung apoi pe insula lui Helios, zeul soarelui, unde însoțitorii lui Odiseu fură din vitele sacre ale zeului, pentru a își potoli foamea. Drept pedeapsă pentru acest sacrilegiu, aceștia mor ulterior într-o furtună, din care numai Odiseu, care nu mâncase, reușește să scape. El ajunge pe insula nimfei Calypso.\n\nÎntoarcerea la Itaca (cânturile XIII-XX)\n\nDupă ce îi ascultă povestea, feacii, profund impresionați, sunt de acord să-i ofere lui Odiseu o comoară mai mare decât ar fi primit din prada Troiei. Ei îl transportă noaptea, în timp ce el doarme adânc, într-un port ascuns din Itaca. Odiseu se trezește și crede că a fost aruncat pe un tărâm îndepărtat, înainte ca Atena să apară și să-i dezvăluie că se află, într-adevăr, în Itaca. Ea îi ascunde comoara într-o peșteră din apropiere și îl deghizează într-un cerșetor bătrân, pentru ca el să vadă cum stau lucrurile în cetate. Ajunge la coliba unuia dintre sclavii săi, Eumaios, un crescător de porci, care îl tratează cu ospitalitate și vorbește favorabil despre Odiseu.\n\nTelemah navighează spre casă din Sparta, evitând ambuscada întinsă de pețitori. El debarcă pe coasta Itacăi și îl întâlnește pe Odiseu. Odiseu i se dezvăluie lui Telemah (dar nu și lui Eumaios), iar cei doi decid că pețitorii trebuie să fie uciși. Telemah pleacă primul acasă. Însoțit de Eumaios, Odiseu se întoarce la casa sa, pretinzând în continuare că este cerșetor. Este ridiculizat de pețitorii din propria casă, în special de Antinou. \n\nIdentitatea lui Odiseu este descoperită și de slujnica Eurycleia, când aceasta îi recunoaște o cicatrice veche, în timp ce îi spală picioarele. Eurycleia încearcă să-i spună Penelopei adevărul, dar Atena se asigură că Penelopa nu o poate auzi. Odiseu îi cere Eurycleiei să jure că va păstreze secretul.\n\nUciderea pețitorilor (cânturile XXI-XXIV)\n\nA doua zi, la îndemnul Atenei, Penelopa îi convinge pe pretendenți să concureze pentru mâna ei printr-un concurs de tir cu arcul, folosind arcul lui Odiseu. Va câștiga cel care va reuși să întindă arcul și să tragă o săgeată printre o duzină de capete de topor. Odiseu ia parte la competiție și este singurul suficient de puternic pentru a întinde arcul și a trage săgeata printre cele douăsprezece topoare, ceea ce îl face câștigător. Apoi își aruncă zdrențele și îl ucide pe Antinou cu următoarea săgeată. Odiseu și Telemah îi ucid pe ceilalți pretendenți, mai întâi folosind restul săgeților și apoi cu săbiile și sulițele. După ce bătălia este câștigată, Telemah spânzură și douăsprezece dintre servitoarele lor din casă, pe care Eurycleia le identifică ca fiind vinovate de trădarea Penelopei și de faptul că au făcut sex cu pețitorii. Odiseu se arată Penelopei. Ea este ezitantă, dar îl recunoaște atunci când acesta descrie cum și-a făcut patul dintr-un măslin încă înrădăcinat în pământ, detaliu pe care nimeni altcineva n-ar fi putut să-l știe.\n\nOdiseu urmează să-și revadă tatăl, Laerte, cu care stă de vorbă la casa lui de la țară. Bărbații cetății, înfuriați de moartea fiilor lor, pețitorii, se răscoală împotriva lui Odiseu. Acesta îi înfruntă vitejește până când Atena, sub chipul prietenului lui Odiseu, Mentor, face pace între toți cei implicați.\n\nTraduceri în limba română \n Homer, Odysseia, tradusă în hexametri de Dan Slușanschi și ilustrată de Alexandru Rădvan, Editura Humanitas, București, 2012, ISBN 978-973-50-3701-7.\n Homer, Odiseea, traducere de George Coșbuc, Editura pentru Literatură, București, 1966.\n Homer, Odiseea, În romînește de G. Murnu, Studiu introductiv și comentarii de D.M. Pippidi, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956.\n\nNote\n\nVezi și \n Odiseu\n Iliada\n Homer\n Războiul troian\n Legendele Olimpului\n Odissea (miniserial)\n\nLegături externe \n\n Drumul spre casa: Odiseea, 16 august 2007, Descoperă\n The Odyssey \n BBC audio file\n\nMitologia greacă\nEpopei\nPoeme antice grecești\nMileniul I î.Hr.\nCărți după care s-au făcut filme" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Sânpetru Nou?" }, { "from": "assistant", "value": "Sânpetru Nou a fost un sat din Banat, astăzi inclus în localitatea Sânpetru Mare din județul Timiș.\n\nLegături externe\nAnuarul Socec al Romaniei Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca Congresului S.U.A.\nAșezări dispărute din Banat" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Listă de juriști?" }, { "from": "assistant", "value": "Aceasta este o listă de juriști.\n\nAntichitate\n Hammurabi\n Solomon\n\n India antică\n Manu\n Chanakya \n\nGrecia Antică:\nDraco\nSolon\n\nRoma Antică:\nMarcus Tullius Cicero\nGaius\nHerennius Modestinus\nAemilius Papinianus\nPaulus\nPaulus Catena\nTribonian\nDomitius Ulpianus\nBartolus de Saxoferrato\nAccursius\n\nJuriști moderni după țară\n\nArgentina\n Luis Moreno Ocampo\n\nAustralia\n Sir Edmund Barton (judecător)\n Sir Garfield Barwick (judecător)\n Sir Gerard Brennan (judecător)\n Julian Burnside\n Sir William Deane (judge)\n Sir Owen Dixon (judecător)\n Dr H.V. Evatt (judecător, politician)\n Robert French (judecător)\n Mary Gaudron (judecător)\n Sir Harry Gibbs (judecător)\n Murray Gleeson (judecător)\n Sir Samuel Griffith (judecător)\n H.B. Higgins (judecător)\n Sir Isaac Isaacs (judecător)\n David Ipp (judecător)\n Michael Kirby (judecător)\n Sir Adrian Knox (judecător)\n Sir Anthony Mason (judecător) \n Lionel Murphy (judecător)\n Richard O'Connor (judecător)\n Geoffrey Robertson\n Sir Ninian Stephen (judecător)\n Julius Stone\n Sir Ronald Wilson (judecător)\n\nAustria\n Ludwig Adamovich Sr., fost președinte – Curtea Constituțională a Austriei\n Ludwig Adamovich Jr., fost președinte – Curtea Constituțională a Austriei\n Walter Antoniolli, fost președinte – Curtea Constituțională a Austriei\n Franz Bydlinski\n Eugen Ehrlich\n Walther Kastner\n Hans Kelsen\n Karl Korinek, președinte – Curtea Constituțională a Austriei\n Karl Anton Freiherr von Martini\n Franz von Zeiller\n František Ladislav Rieger\n\nBangladesh\nA. K. Fazlul Huq\nRadhabinod Pal\nAbdur Razzaq\nM. A. Muid Khan\nRizwan Hussain\nAzizul Haque\nDelwar Hossain Sayeedi\nKamal Hossain\nKhatun Sapnara\nRezaur Rahman\n\nBrazilia\nMarquess of Sapucaí\nViscount of Jequitinhonha\nMarquess of Paraná\nPimenta Bueno\nEusébio de Queirós\nBaron of Uruguaiana\nJosé Tomás Nabuco de Araújo\nZacarias de Góis e Vasconcelos\nBaron of Penedo\nCândido Mendes de Almeida\nViscount of Rio Branco\nErnesto Carneiro Ribeiro\n Rui Barbosa\n Clóvis Beviláqua\nBaron of Rio Branco\nJoaquim Nabuco\nJoão Mendes de Almeida Júnior\nPedro Lessa\nEdmundo Muniz Barreto\nAntônio Evaristo de Morais\nAntônio Evaristo de Morais Filho\nCarlos Maximiliano\nJosé de Alcântara Machado\nEduardo Spínola\nLevi Carneiro\nFrancisco Luís da Silva Campos\nNelson Hungria\nOrozimbo Nonato\nHeráclito Fontoura Sobral Pinto\nHahnemann Guimarães\nHermes Lima\nJosé de Aguiar Dias\nOrlando Gomes\nWashington de Barros Monteiro\nSan Tiago Dantas\nEvandro Lins e Silva\nCaio Mário da Silva Pereira\nMaria Helena Diniz\nVictor Nunes Leal\nAlfredo Buzaid\nGoffredo da Silva Telles Júnior\nJorge Luiz Souto Maior\nHely Lopes Meirelles\nRubens Gomes de Sousa\nSílvio Rodrigues\nArnaldo Süssekind\nPaulo Brossard\nRaymundo Faoro\nRoberto Lyra Filho\nSydney Sanches\nSepúlveda Pertence\nJoaquim Barbosa\nJosé Cretella Júnior\nPaulo Nader\nCândido Rangel Dinamarco\nAda Pellegrini\nTourinho Filho\nWalter Moraes\nAntônio Carlos de Araújo Cintra\nMarco Aurélio Mello\n Celso Lafer\n Francisco Cavalcanti Pontes de Miranda\n Miguel Reale\n Augusto Teixeira de Freitas\n\nBrunei\n Geoffrey Briggs\n Mohamed Saied\n\nCanada\n Rosalie Abella\n Louise Arbour\n Matthew Baillie Begbie\n Denise Bellamy\n Louise Charron\n Henry Pering Pellew Crease\n Brian Dickson\n John Gomery\n Peter Hogg\n Louis-Hippolyte Lafontaine\n Antonio Lamer\n Bora Laskin\n John McClung\n Beverley McLachlin\n Roy McMurtry\n Louis-Philippe Pigeon\n F. R. Scott (Francis Reginald Scott sau Frank Scott)\n Robert Taschereau\n Stephen Waddams\n\nColumbia\nCarlos Medellín Forero\nCarlos Lemos Simmonds\n\nCipru\nMichalakis A. Triantafyllides\nAndreas N. Loizou\nGeorghios M. Pikis\nSolon Nikitas\nAlecos Markides\nPhytos Poetis\nCriton G. Tornaritis\n\nCehoslovacia\nEmil Hácha\n\nCehia\nPetra Buzková\nOtakar Motejl\nPetr Pithart\nCyril Svoboda\n\nDanemarca\nAlf Ross\nAnders Sandøe Ørsted\n\nElveția\n Eugen Huber\n Jörg Paul Müller\n Walter Kälin\n\nAnglia & Wales\n Sir Francis Bacon\n Sir Redmond Barry, QC\n Sir William Blackstone\n Lord Browne-Wilkinson\n Sir Edward Coke\n Lord Denning\n Albert Venn Dicey \n Sir Matthew Hale\n Lord Hutton\n Lord Goff of Chieveley\n Thomas More\n Lord Morris of Borth-y-Gest\n Lord Scarman\n Hartley Shawcross\n Lord Templeman\n Lord Woolf\n Lord Mansfield\n Sir Ronald Waterhouse, QC\n\nFranța\n Jean-Louis Bruguière\n Jean Jacques Régis de Cambacérès\n Guy Canivet\n Renaud Denoix de Saint Marc\n Georges Gurvitch\n Claude Jorda\n Edouard de Laboulaye\n Roger Le Loire\n Pierre Mazeaud, președinte – Curtea Constituțională a Franței\n Jean-Étienne-Marie Portalis\n Jean-Paul Beraudo\n\nGermania\n Siegfried Bross\n Philipp Heck\n Roman Herzog, președinte – Curtea Constituțională a Germaniei, apoi Președinte al Germanei\n Rudolf von Jhering\n Hermann Kantorowicz\n Karl Larenz\n Friedrich Carl von Savigny\n Carl Schmitt\n Bernhard Windscheid\n Reinhold Zippelius\n Robert Alexy\n\nHong Kong\n Kemal Bokhary (judecător)\n Charles Ching (judecător)\n Andrew Li (judecător) \n Henry Litton (judecător)\n Charles Ching\n Denys Roberts\n Robert Ribeiro\n George Phillippo\n Yang Ti-liang\n Patrick Yu\n\nIndia\n B. R. Ambedkar\nRadhabinod Pal\n Subodh Markandeya\n K. K. Mathew\n Shekhar Bhargava\n Flavia Agnes\n Upendra Baxi\n P. B. Gajendragadkar\n Justice V.R Krishna Iyer\n Ram Jethmalani\n N. R. Madhava Menon\n Nanabhoy Palkhivala\n S.P Sathe\n Justice P. N. Bhagwati\n B.S. Chimni\n M.P. Singh\n K N Chandrasekharan Pillai\n Justice Dhananjaya Y. Chandrachud\n Justice Y. V. Chandrachud\n Radhabinod Pal\n Hari Singh Gour\n B. N. Srikrishna\n Mandagadde Rama Jois\n\nIran\n Mohammad Ali-Saffari\n Sadeq Khalkhali\n Shirin Ebadi\n\nIrlanda\nWilliam Binchy\nJames Casey\nDeclan Costello\nSusan Denham\nThomas Finlay\nDermot Gleeson\nAdrian Hardiman\nSéamus Henchy\nGerard Hogan\nRonan Keane\nJohn M. Kelly\nHugh Kennedy\nJohn L. Murray\nFinbarr McAuley \nPatrick McEntee\nCearbhall Ó Dálaigh\nThomas O'Higgins\nMary Robinson\nGerard Whyte\n\nIsrael\n Leo Goldhammer\n\nItalia\n Thomas Aquinas\n Alberico Gentili\n Cesare Beccaria\n Francesco Mario Pagano\n Benedetto Marcello\n Francesco Carrara\n Gaetano Filangieri\n Piero Calamandrei\n Pietro della Vigna\n Vincenzo Caianiello\n Francesco Parisi\n Luigi Ferrari Bravo\n Dionisio Anzilotti\n Bettina d'Andrea\n Riccardo Petroni\n Gino Giugni\n Mauro Cappelletti\n Giovanni Conso\n Enrico De Nicola\n Leopoldo Elia\n Marco Biagi\n Giovanni Maria Flick\n Giuliano Vassalli\n Gustavo Zagrebelsky\n\nLiban\n Domitius Ulpianus\n Aemilius Papinianus\n Julius Paulus Prudentissimus\n Pierre Ghannaje\n Pierre Safa (website tribut: www.pierresafa.com )\n Mustafa Al Aouji\n Mohammed Al Naqeeb\n Georges Jreij\n Edouard Eid\n Raymond Farhat\n Ibrahim Najjar\n\nMacau\n\n Sam Hou Fai\n Lai Kin Hong\n Tam Hio Wa\n Alice Leonor das Neves Costa\n Mario Augosto Silvestre\n Ip Son Sang\n Tong Hio Fong\n Lam Peng Fai\n Cheong Un Mei\n Sam Keng Tan\n Teresa Leong\n Alvaro Antonio Mangas Abreu Dantas\n Fernando Miguel Furtado Andre Alves\n Ip Sio Fan\n Kan Cheng Ha\n Lou Ieng Ha\n Jeronimo Alberto Goncalves Santos\n Margarida Alexanda de Meira Pinto Gomes\n Paulo Chan\n Leong Fong Meng\n Lau Cheok Va\n\nNepal\n Rajendra Kumar Acharya\n\nOlanda \n Hugo Grotius\n Tobias Asser\n Johannes Bob van Benthem\n Rudolph Cleveringa\n Pieter Hendrik Kooijmans\n Henry G. Schermers\n Bernard Victor Aloysius Röling\n\nPakistan\n\n Muhammad Iqbal\n Abul A'la Maududi\n Rashid Rehman \n Ali Ahmad Kurd\n Abdul Hafiz Pirzada\n Shahid Hamid \n S.M. Zafar\n Mian Tufail Mohammad\n Ashtar Ausaf Ali \n Liaquat Ali Khan\n Ghulam Farooq Awan \n Hina Jilani\n Asma Jahangir\n Khurshid Mahmud Kasuri \n Sadiq Khan\n Wasim Sajjad\n\nScoția\n Colin Boyd\n Lord Cullen of Whitekirk\n Lord Brian Gill\n Sir Neil MacCormick\n Lord Rodger of Earlsferry\n Lord Donald MacArthur Ross\n\nRusia & URSS\n Iola Nikitcenko\n Gavril Șerșenevici\n\nSpania\n Eduardo Garcia de Enterria y Martinez-Carande\n Baltasar Garzón\n\nSri Lanka\n Radhika Coomarawsamy\n Rohan Edrisinghe\n Mark Fernando\n Savitri Goonasekere\n Neelan Tiruchelvam\n Deepika Udagama\n\nStatele Unite\n Robert Araujo\n Randy Barnett (1952)\n Paul Butler (profesor) (1961)\n William Brennan (1906–1997)\n Louis Brandeis (1856–1941)\n Warren E. Burger (1907–1995)\n Mike Cicconetti (1951)\n Clay Conrad\n Felix Frankfurter (1882–1965)\n Henry Friendly (1903–1986)\n Ruth Bader Ginsburg (1933)\n Learned Hand (1872–1961)\n Oliver Wendell Holmes Jr. (1841–1935)\n John Marshall Harlan (1833–1911)\n Peggy Fulton Hora\n Lance Ito (1950)\n John Jay (1745–1829)\n Alex Kozinski (1950)\n Mills Lane (1936)\n Hans A. Linde (1924)\n John Marshall (1755–1835)\n Thurgood Marshall (1908–1993)\n Frank Murphy (1890–1949)\nMartha Nussbaum\n Richard Posner (1939)\n Lysander Spooner (1808-1887)\n Joseph Story (1779–1845)\n Roger J. Traynor (1900–1983)\n Earl Warren (1891–1974)\n John Minor Wisdom (1905–1999)\n Pamela Jones\n\nUcraina\nO.A. Shalimov\nO.A. Dzubenko\n\nUzbekistan\n Davron Akramov (1968–prezent)\n\nCurtea Internațională de Justiție\n Bruno Simma\n Claude Jorda\n Rosalyn Higgins\n Luis Moreno Ocampo\n Carla Del Ponte\n\nJuriști" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Listă de juriști români." }, { "from": "assistant", "value": "\n\nA \n Ioan Alexandru – drept administrativ\n\nB \n Victor Babiuc - drept comercial internațional\n Gabriel Boroi - drept procesual civil\n Teodor Bodoașcă - drept civil\n\nC \n Cerasela Carp - drept public\n Viorel-Mihai Ciobanu - drept procesual civil\n Nicolae Cerveni - drept penal\n Nicolae Corodeanu - drept roman\n\nD \n Dan Claudiu Dănișor - drept constituțional\n Ion Dogaru - drept civil\n Vintilă Dongoroz - drept penal\n Dan Drosu-Șaguna - drept financiar și fiscal\n Matei Diaconu - drept funciar și cadastral\n\nE\n\nF\n\nG\n\nH \n Eugen Hurubă - drept procesual civil\n\nI \n Antonie Iorgovan - drept administrativ\n\nL \n Ioan Leș - drept procesual civil\n\nM \n Monica Macovei - drept public\n Dumitru Mazilu - Dreptul comerțului internațional\n Daniel Morar - drept penal\n\nN \n Adrian Năstase - drept internațional public\n Ion Neagu - drept procesual penal\n\nO\n\nP \n Denisa-Oana Pătrașcu - dreptul muncii\n Andrei Popescu - dreptul muncii\n Dan-Mircea Popescu - dreptul muncii\n Traian Pop - drept penal\n\nR\n\nS \n Stancu-Țipișcă Mariana - drept administrativ\n Constantin Stătescu - drept civil\n Lucian Stângu - drept privat\n Rodica-Mihaela Stănoiu - drept penal\n Valeriu Stoica - drept civil\n\nȘ\n\nT\n\nV\n\nZ \n Victor-Dan Zlătescu - drept comparat\n\nJuriști" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Triptofan." }, { "from": "assistant", "value": "Triptofanul este unul din 8 aminoacizi esențiali (nu poate fi sintetizat de organism, ca urmare el trebuie introdus prin dietă adecvată).\n\nEste precursorul:\n serotoninei\n melatoninei\n vitaminei PP. \n\nAminoacizi esențiali\nPiroli" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Luke Skywalker." }, { "from": "assistant", "value": "Luke Skywalker este un personaj ficțional din Războiul stelelor. Este fiul lui Padmé Amidala și al lui Anakin Skywalker și are o soră geamănă pe nume Leia Organa.El moare în episodul VIII(Ultimii Jedi).\n\nAcesta ajunge ca și tatăl său un cavaler Jedi, ajungând în cele din urmă să își învingă propriul tata.\n\nLuke a avut multiple săbii laser. Prima a fost moștenire de la tatăl său, iar a doua a fost creată de însăși el, folosind Forța.\n\nPersonaje de film\nPersonaje fictive\nPersonaje din Războiul Stelelor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Colonia Mică (Gelu)?" }, { "from": "assistant", "value": "Colonia Mică (Gelu) (, , ) a fost o așezare din Banat care a fost inclusă în localitatea Gelu din județul Timiș. A fost întemeiată în 1842-1844, de germani veniți din satele Variaș, Periam și Sânpetru German.\n\nNote\n\nLegături externe \n Anuarul Socec al României Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca Congresului S.U.A.\nAșezări dispărute din Banat\nFondări în 1842" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Fabolous?" }, { "from": "assistant", "value": "Fabolous (n. 18 noiembrie 1977 în Brooklyn, New York City; pe numele adevărat John Jackson) este un rapper american. Este cunoscut și sub numele \"Loso\".\n\nDiscografie\n\nAlbume \n 2001 „Ghetto Fabolous“ \n 2003 „Street Dreams“ \n 2003 „More Street Dreams“ (Mixtape Album)\n 2004 „Real Talk“\n 2006 „From Nothing to Something“\n\nMixtapes \n 2003 Street Dreams Pt. 2 \n 2005 My Life Is Fabolous\n 2005 Internationally Known\n 2005 Real Talk: The Mixtape (Nothing But the Freestyles)\n 2005 Inventing the Remix\n 2006 Loso's Way\n\nSingles \n 2001 \"Superwoman [Pt. II]\" (Lil' Mo feat. Fabolous)\n 2001 „Can't Deny It“ (feat. Nate Dogg) \n 2001 „Young'n (Holla Back)“ \n 2002 „Comedy Central“ (Clipse feat. Fabolous)\n 2002 \"Trade It All, Pt.2\" (feat. Jagged Edge & P. Diddy) \n 2002 „This Is My Party“ \n 2002 \"Basketball\" (Lil' Bow Wow feat. Fabolous, Jermaine Dupri & Fundisha)\n 2003 „Can't Let You Go\" (feat. Lil' Mo & Mike Shorey) \n 2003 „Into You“ (feat. Tamia)\n 2003 „Into You“ (feat. Ashanti)\n 2003 \"Make U Mine (feat. Mike Shorey)\n 2003 \"Drink Up (feat. Bizzy Bone)\n 2003 \"Uh Oooh Remix\" (Lumidee feat. Busta Rhymes & Fabolous)\n 2004 „Badaboom“ (B2K feat. Fabolous) \n 2004 „Breathe“ \n 2005 „Baby“ (feat. Mike Shorey)\n 2005 \"Do the damn thang\"(feat. Young Jeezy)\n 2005 „Get Right (Remix)“ (Jennifer Lopez feat. Fabolous)\n 2005 \"Boogie Oogie Oogie\" (Brooke Valentine feat. Fabolous & Yo-Yo)\n 2005 \"Murda (Mase Diss)\" (feat. Paul Cain)\n 2005 \"Bling Blaow\" (Red Café feat. Fabolous)\n 2006 \"Is It Good To You\" (Yummy Bingham feat. Fabolous & Red Café)\n 2006 \"Still Can't Deny\" (feat. XL)\n 2006 \"She takes your Money\" (feat. Good Charlotte and Karen O)\n 2006 \"Too Gangsta\" (feat. Nasty Nate)\n\nNote \n\nNașteri în 1977\nRapperi americani" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Tătărani?" }, { "from": "assistant", "value": "Tătărani se poate referi la una din următoarele localități din România:\n\n Tătărani, Dâmbovița, reședința comunei cu același nume\n Tătărani, Prahova\n Tătărani, Vâlcea\n\nVezi și \n Tătaru (dezambiguizare)\n Tătărăni (dezambiguizare)\n Tătărăști (dezambiguizare)\n Tătărești (dezambiguizare)\n Tătărășeni (dezambiguizare)\n\nToponime românești" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Chloë Sevigny?" }, { "from": "assistant", "value": "Chloë Sevigny () este o actriță de film americană.\n\nFilmografie \n\n 1995: Kids\n 1996: Trees Lounge\n 1997: Gummo\n 1998: Palmetto\n 1998: The Last Days of Disco\n 1999: Boys Don’t Cry\n 1999: Julien Donkey-Boy\n 1999: A Map of the World\n 2000: American Psycho\n 2000: Women Love Women (If These Walls Could Talk 2)\n 2002: Ten Minutes Older: The Trumpet\n 2002: Demonlover\n 2003: Party Monster\n 2003: Death of a Dynasty\n 2003: Dogville\n 2003: The Brown Bunny\n 2003: Shattered Glass\n 2004: Will & Grace\n 2004: Melinda and Melinda\n 2005: Manderlay\n 2005: Broken Flowers\n 2005: 3 Needles\n 2005: Mrs. Harris\n 2006: Lying\n 2006: Sisters\n 2007: Zodiac\n 2007: Big Love: In the Beginning\n 2006–2011: Big Love\n 2009: The Killing Room\n 2009: My Son, My Son, What Have Ye Done\n 2010: Mr. Nice\n 2011: Fight for Your Right Revisited\n 2012: Hit & Miss\n 2012: American Horror Story\n 2013: Portlandia\n 2013: Lovelace\n 2013: The Wait\n 2013: The Mindy Project\n 2014: Those Who Kill\n 2015: Bloodline\n 2019: Russion Doll, The Dead Don't Die\n\nNote\n\nLegături externe \n\nNașteri în 1974\nActrițe americane din secolul al XX-lea\nAmericani în viață\nFotomodele din Statele Unite ale Americii\nActrițe americane din secolul al XXI-lea" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Muzică de film scrisă de formația Phoenix?" }, { "from": "assistant", "value": "Formația Phoenix a compus o serie de piese care ulterior s-au aflat și pe coloanele sonore ale unor filme artistice.\n\nCanarul și viscolul (1969) \n\nÎn acest film realizat în anul 1969 în regia lui Manole Marcus, piesa de bază a coloanei sonore este interpretată de către formația Phoenix și se numește „Canarul”. Această melodie apăruse cu un an înainte pe primul EP al formației, Vremuri, însă pentru film ea a fost reînregistrată, în următoarea componență: Nicu Covaci – chitară, voce, Florin Bordeianu – solist vocal, Béla Kamocsa – chitară bas, voce, Pilu Ștefanovici – baterie, Günther Reininger – pian.\n\nÎn prezent, muzica filmului este mult mai familiară publicului decât însăși pelicula. Canarul și viscolul, realizat după nuvela Lupta cu somnul de Ioan Grigorescu, reprezintă prima ocazie dată formației Phoenix de a compune muzica unui film. În plus, membrii apar cântând piesa în secvența de deschidere a filmului.\n\nWie füttert man einen Esel (1974) \n\nFilmul Wie füttert man einen Esel (în traducere „Cum se hrănește un măgar”) a fost produs în Republica Democrată Germană în 1974. Pe coloana sonoră a filmului apare și „Nunta”, interpretată de formația Phoenix.\n\nNemuritorii (1974) \n\nFilmul Nemuritorii, regizat de Sergiu Nicolaescu și adaptat după scenariul După furtună de Titus Popovici, a avut premiera în anul 1974. Inițial, regizorul a vrut altă muzică pentru filmul său, coloana sonoră trebuind să fie compusă de Richard Oschanitzky, dar acesta nu a predat partitura la timp, fiindu-i reziliat contractul. După ce Nicu Covaci i-a pus spre audiție piesa „Mugur de fluier”, Sergiu Nicolaescu a fost de acord ca formația Phoenix să compună muzica filmului. \n\nPiesele muzicale incluse pe coloana sonoră sunt compuse de Tiberiu Olah și Nicolae Covaci. Muzica compusă de Tiberiu Olah este preluată din filmul Mihai Viteazul (1970). La propunerea inginerului de sunet Anușavan Salamanian, regizorul a fost de acord să fie folosite în film 3–4 melodii ale formației Phoenix, cu un total de 20 de minute. În varianta finală, pe coloana sonoră a filmului pot fi auzite următoarele piese: „Strunga” (1974), „Mica țiganiadă” (1973) – începutul, „Jocul timpului” (1972) – în varianta de pe disc și într-una reînregistrată, „Pseudo-Morgana” (1972) – reînregistrată, „Lasă, lasă” (1974) – aici o variantă cu intercalări, „Cocoșii negri” (1972, needitată niciodată). După plecarea formației din țară în mod clandestin, cenzura a scos de pe genericul filmului numele „Phoenix”.\n\nÎn anul 2005 Nicu Covaci i-a dat în judecată pe producătorii și distribuitorii filmului Nemuritorii (Centrul Național al Cinematografiei, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, România Film și SC Cine TV Film Production Import-Export SRL), cerând suma de 60.000 de euro ca drepturi de autor, aceasta incluzând atât drepturile de autor pentru coloana sonoră, cât și cele de difuzare a filmului în străinătate. Sergiu Nicolaescu a afirmat că el i-a comandat muzica lui Tiberiu Olah și nu lui Nicu Covaci. Prin urmare, i-a sugerat liderului trupei Phoenix să discute cu România Film. Regizorul a declarat că a cerut ca numele Phoenix să nu fie scos de pe genericul filmului, el având probleme cu Securitatea din cauza fugii ilegale din țară a membrilor formației. În februarie 2012, după mai mult de șase ani de judecare a cauzei, judecătorii de la secția civilă a Tribunalului București au constatat prescripția faptelor, ca urmare a faptului că a trecut prea mult timp de la realizarea filmului. Instanța l-a obligat pe Covaci să plătească suma de 6.000 de lei, contravaloarea expertului din dosar (UCMR).\n\nAgentul straniu (1974) \n\nRegizat de Savel Stiopul și cu un scenariu bazat pe piesa Omul care și-a pierdut omenia de Horia Lovinescu, filmul Agentul straniu a avut premiera în anul 1974. Pelicula beneficiază de o coloană sonoră scrisă special pentru aceasta ce conține atât compoziții ale tandemului format din Edmond Deda (muzică) și Sașa Georgescu (versuri), de exemplu piesa „Omule, cine ești tu?” (în care se remarcă moog-ul lui Günther Reininger), cât și muzică scrisă de Harry Maiorovici sau compoziții proprii ale formației Phoenix. Melodiile pentru această coloană sonoră imprimă un nou stil în cadrul Phoenix, multe dintre improvizațiile și ritmurile pieselor fiind preluate mai departe în configurarea materialului pentru albumul Cantofabule (1975). \n\nPiesa „Omule, cine ești tu?” a fost inclusă pe albumul colectiv Formații de muzică pop 1, editat de Electrecord în 1975. Alături de Phoenix, pe coloana sonoră a filmului Agentul straniu mai figurează formația Roșu și Negru. În februarie 2021, colecționarul de discuri Remus Miron (Lektronikumuz) din Brașov editează o casetă audio ce conține coloana sonoră (cu durata de 37 de minute) a filmului, alături de câteva piese needitate anterior pe vreun suport audio (între care o înregistrare Phoenix din 1965, extrasă din arhiva Radio). Caseta apare sub egida DJs Techno Conference (DTC) și reprezintă un material promoțional, nedestinat comercializării.\n\nVlad Nemuritorul (2002) \n\nNicolae Covaci a scris, împreună cu Ioan Cărmăzan, un scenariu pentru filmul Vlad Nemuritorul (în engleză Dracula the Impaler), în regia lui Adrian Popovici. Filmul a avut premiera la 22 noiembrie 2002, fiind o producție românească a casei Artis Film. „Empire of Vampires”, piesă Phoenix apărută încă din 1987 (compoziție de Nicolae Covaci, text de Tom Buggie), a constituit melodia de bază a coloanei sonore. Inițial, această piesă trebuia să facă parte din opera rock cu același nume, proiect al formației ce nu s-a mai materializat.\n\nDupă terminarea filmului și prezentarea sa pe marile ecrane, Nicolae Covaci a fost extrem de dezamăgit de rezultat și s-a dezis de acesta:\n\nCu câțiva ani înainte de realizarea propriu-zisă a filmului Vlad Nemuritorul, Nicolae Covaci a fost în Statele Unite ale Americii să-și prezinte scenariul. A fost primit cu interes, dar casele de producție de la Hollywood i-au cerut permisiunea să schimbe puțin prin scenariu, pentru a putea realiza un film comercial. Covaci a declinat oferta, întorcându-se în Europa. Într-un interviu ulterior, a povestit soarta scenariului:\n\nNote\n\nBibliografie \n Covaci, Nicolae. Phoenix, însă eu..., Editura Nemira, București, 1994. ISBN 973-369-009-8\n Covaci, Nicolae. Phoenix: Giudecata înțelepților, Editura Integral, București, 2014. ISBN 978-973-8209-53-4\n\nLegături externe \n Pagina filmului Canarul și viscolul pe site-ul Cinemagia.ro\n Pagina filmului Wie füttert man einen Esel pe site-ul Cinemagia.ro\n Pagina filmului Nemuritorii pe site-ul Cinemagia.ro\n Pagina filmului Agentul straniu pe site-ul Cinemagia.ro\n Pagina filmului Vlad Nemuritorul pe site-ul Cinemagia.ro\n\nTranssylvania Phoenix\nPhoenix" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Peta Wilson?" }, { "from": "assistant", "value": "Peta Gia Wilson (n. 18 noiembrie 1970, Sydney, New South Wales) este un fotomodel și actriță australiană. Este cunoscută mai ales pentru rolul lui Nikita din serialul TV La Femme Nikita.\n\nFilmografie\n\nFilme\n\nTeleviziune\n\nPremii și nominalizări\n\nBibliografie\nHeyn, Christopher. \"A Conversation with Peta Wilson.\" Inside Section One: Creating and Producing TV's La Femme Nikita. Introduction by Peta Wilson. Los Angeles: Persistence of Vision Press , 2006. 66–74. ISBN 0-9787625-0-9. In-depth conversation with Peta Wilson about her role as Nikita on La Femme Nikita, as well as her approach to acting.\nConnolley, Dawn. \"Nuthin' Fancy Luv, I'm Australian.\" La Femme Peta: The Unauthorized Biography of Peta Wilson. Toronto, ECW Press, 2000. 1–32. ISBN 1-55022-385-2. Unauthorized biography of Peta Wilson culled from various pre-published sources.\nEdwards, Ted: \"La Femme Nikita X-Posed: The Unauthorized Biography of Peta Wilson and Her On-Screen Character\". Prima Lifestyles, 1998, ISBN 0-7615-1454-6.\n\nLegături externe\n\n \n Peta Wilson's official fanpage\n\nNașteri în 1970\nActrițe australiene\nFotomodele din Australia\nAustralieni în viață\nActrițe din secolul al XX-lea\nActrițe din secolul al XXI-lea" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Kim Wilde?" }, { "from": "assistant", "value": "Kim Wilde (n. 18 noiembrie 1960, Londra, Regatul Unit) pe numele adevărat Kimberly Smith, este o cântăreață britanică de muzică pop.\n\nPrimul ei single a fost „Kids in America” lansat în ianuarie 1981.\n\nNote\n\nMuzicieni britanici din secolul al XX-lea\nNașteri în 1960\nMuzicieni britanici din secolul al XXI-lea\nFemei din Anglia\nCântărețe din secolul al XX-lea\nCântărețe din secolul al XXI-lea\nNașteri pe 18 noiembrie\nEnglezi în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Amanda Lear?" }, { "from": "assistant", "value": "Amanda Lear (n. 18 noiembrie 1939 în Hong Kong) este o cântăreață, pictoriță și actriță franceză.\n\nDiscografie\n\nAlbume \n\n 1977: I am a photograph\n 1978: Sweet revenge\n 1979: Never trust a pretty face\n 1980: Diamonds for breakfast\n 1981: Incognito\n 1982: Ieri, Oggi\n 1983: Tam Tam\n 1985: Amanda Lear (EP)\n 1987: Secret Passion\n 1989: Uomini piú uomini\n 1990: Tant qu'il y aura des hommes\n 1993: Cadavrexquis\n 1995: Alter ego\n 1998: Back in your arms\n 2000: Follow me... back in my arms\n 2001: Heart\n 2001: Tendance\n 2003: Living Legend\n 2005: Forever Glam!\n 2006: The Sphinx (1976 - 1983) (3 CD)\n\nSingle-uri \n\n 1975: Trouble\n 1976: La bagarre\n 1977: Blood and honey\n 1977: Queen of chinatown\n 1977: Tomorrow\n 1978: Follow me\n 1978: Gold\n 1978: Enigma\n 1978: The Sphinx\n 1979: Fashion pack\n 1980: Diamonds\n 1980: Fabulous Lover Love Me\n 1980: Solomon Gundie\n 1981: Egal\n 1981: Nymphomania\n 1982: Fever\n 1982: Incredibilmente donna\n 1983: Love your body\n 1984: Assassino\n 1984: Ritmo Salsa/Hotel Palace\n 1985: No credit card\n 1985: Women\n 1986: Les Femmes/She Wolf\n 1987: Follow Me (new version)\n 1987: Wild Thing\n 1987: Aphrodisiaque\n 1988: Thank you\n 1989: Métamorphose\n 1989: Follow me / Gold (Remix)\n 1990: Tomorrow/Inch'Allah ca va (feat. CCCP)\n 1990: Scuola d'amore\n 1993: Fantasy\n 1995: Everytime you touch me\n 1995: Peep!\n 1996: Angel love\n 1998: Blood and honey (Remix)\n 2002: Do you wanna see it?\n 2002: Beats of love (feat. Get Ready)\n 2002: I just wanna dance again\n 2004: Martini disease feat. Jet lag\n 2005: Paris by night (Paris la nuit)\n 2005: Copacabana\n 2006: Queen Of Chinatown 2006 (cu Djenetix)\n\nNote\n\nLegături externe \n\n \n\nNașteri în 1939\nNașteri pe 18 noiembrie\nActrițe franceze din secolul al XX-lea\nCântărețe franceze\nMilitanți pentru drepturile LGBT\nPictorițe franceze\nPersoane LGBT din Franța\nArtiști LGBT\nOameni în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Canalizarea Romei antice?" }, { "from": "assistant", "value": "Canalizarea Romei antice este unul din cele mai vechi sisteme de canalizare din lume. Canalizarea nu servea doar pentru evacuarea reziduurilor, ci avea mai multe funcțiuni, printre care tranzitarea apelor pluviale care se scurgeau de pe colinele din oraș prin diferite cursuri de apă mici, evacuarea apelor de infiltrație provenind din sistemele de alimentare cu apă, evacuarea apelor uzate de la băile publice și drenarea zonelor joase, mlăștinoase din lunca râului Tibru\n\nȚinând seama de topografia terenului, Roma antică era deservită de trei sisteme de canalizare independente:\nSistemul Campus Martius\nSistemul Cloaca Maxima\nSistemul Circus Maximus\n\nFiecare din aceste sisteme consta dintr-un canal colector în care se vărsau diferite canale de ramificație.\n\nSistemul Campus Martius\nSistemul Campus Martius evacua apele din partea orașului situată la nord de dealurile Capitolin și Quirinal. Din acest sistem rămân doar puține porțiuni, anume:\n Un tronson lungul actualului Corso Umberto I de la San Carlo la Palazzo Sciarra\n Un tronson lungul actualei Via del Seminario până la Panteon\n Un tronson de la actuala Piazza Mattei până la Tibru,\n\nSe pare că inginerii din antichitate au profitat de avantajul drenajului care era furnizat de Petronia Amnis un pârâu care origina din izvorul Cati fons de pe coasta vestică a Quirinalului și traversa câmpul lui Marte, vărsându-se în Tibru lângă navalia, zona portuară pentru navele de război romane.\n\nSistemul Circus Maximus\n\nSistemul Circus Maximus este cel mai puțin cunoscut dintre sistemele de canalizare ale Romei antice. El drena partea de sud a orașului și avea 8 canale de ramificație care se uneau într-un canal colector, care debușa în Tibru cu cca. 100 m. aval de Cloaca Maxima.\n\nSistemul Cloaca Maxima\n\nIstoric\n\nSistemul Cloaca Maxima, cel mai mare sistem de canalizare al Romei antice, drena partea centrală a orașului, în particular văile dintre dealurile Esquilina, Viminal și Quirinal. El este și sistemul cel mai bine cunoscut, la aceasta contribuind atât faptul că a fost amintit în repetate rânduri de diferiți scriitori din antichitate. Din acest sistem s-au păstat până azi mai multe porțiuni ale canalului, care au făcut obiectul unor studii arheologice. \n\nConform tradiției, sistemul a fost început în jurul secolul VI î.Hr. la ordinele regelui Romei, Lucius Tarquinius Priscus, (deși, în contradicție cu alți istorici Titus Livius îl acordă acest credit lui Tarquinius Superbus). Se pare că lucrarea a fost executată cu ajutorul unor ingineri etrușci. Date aspra lucrării sunt prezentate de Titus Livius, Dionysius din Halicarnas, Strabo și Plinius cel Bătrân. Tradiția a fost confirmată de excavațiile recente din forul roman unde s-au găsit unele dovezi ale existenței unui asemenea sistem încă din acea perioadă.\n\nTotuși alte informații ale acestor cronicari sunt probabil incorecte, având în vedere că erau relatate la câteva sute de ani după evenimente și deci nu se puteau baza pe surse directe. Astfel Titus Livius susține că lucrarea a fost făcută prin excavații subterane, ca un tunel. Excavațiile arheologice au demonstrat însă că este mult mai plauzibilă ipoteza realizării lucrării într-o primă etapă ca un sistem de canale deschise. Acestea urmau cursul a trei pâraie care veneau de pe dealurile din vecinătate și se uneau într-un curs de apă mai mare care ducea apele până în vecinătatea forului roman și de acolo în Tibru. Porțiunea de după confluență până în Tibru a căpătat denumirea de Cloaca Maxima. Traseul ei inițial urmărea cursul de apă care se scurgea prin porțiunea mlăștinoasă a luncii Tibrului, și pe care inginerii lui Tarquinius l-au reprofilat și consolidat cu ziduri laterale, menținându-i însă cursul relativ sinuos. Din punct de vedere tehnic, lucrarea inițială nu reprezenta o lucrare de canalizare ci una de reprofilare și regularizare a unui curs de apă.\n\nUnii arheologi conderă eronată cronologia conform căreia execuția inițială a canalului a avut loc în perioada regilor Romei, deoarece, în special pe tronsoane aval, nu au fost găsite urme ale unor lucrări atât de vechi. Aceste argumente nu au niciun fundament tehnic. Pe de o parte, din moment ce tronsonul din lunca Tibrului nu era situat în partea locuită a orașului, ci într-o zonă de cimitire, nu era necesar ca pe marginile canalului să se execute ziduri de sprijin de piatră, ci putea fi executat un simplu canal în săpătură. Cum, din cauza sporirii debitelor din amonte, din care o parte însemnată provenea din infiltrațiilor unor apeducte executate mai târziu, porțiunea aval a canalului colector era cea care inevitabil avea o secțiune insuficientă care trebuia mărită. Astfel, chiar dacă ar fi existat ziduri ale canalului, acestea ar fi trebuit dărâmate pentru lărgirea secțiunii. În sfârșit deși are anumite curbe, traseul actual al canalului este mult mai puțin sinuos decât traseul natural al unui mic râu într-o zonă de luncă. De aceea, este evident că multe părți ale traseului inițial au fost abandonate și rectificate ulterior, atât din motive hidraulice cât și pe considerente urbanistice.\n\nPe măsură ce orașul se dezvolta, s-a extins și rețeaua de canale afluente, astfel încât să deservească noi porțiuni ale orașului, canale care probabil erau tot deschise, în faza lor inițială. Aceasta este dovedit de existența, în pereții unora din canalele mai vechi, a unor goluril care serviseră la așezarea bârnele de lemn pentru podețele care traversau canalul. Faptul că, în piesa sa Curculio, scriitorul Plautus care a trăit între 254 și 184 î.Hr. se referă la sistemul de canalizare cu expresia “in medio propter canalem” a fost considerat de unii istorici ca o dovadă suplimentară că Cloaca maxima era descoperită pe vremea lui Plautus și acoperită abea ulterior.\n\nStudiile arheologice arată că din secolul VI î.Hr. până în perioada imperiului, și chiar mai târziu, au fost executate numeroase lucrări de refacere, mai mult sau mai puțin radicale. Studiile au aratat existența diferitor tehnologii de lucru și a unor materiale specifice diferitelor epoci, ceea ce demonstrează că asemenea lucrări de întreținere, reabilitare și extindere au fost făcute de mai multe ori și permite datarea aproximativă a lucrărilor. \n\nNu există o evidență a tuturor acestor modificări, dintre care unele aveau un caracter local, iar altele erau mai radicale. Multe părți ale sistemului de canalizare nu au făcut încă obiectul unor studii arheologice detaliate și este posibil ca viitoare excavații să scoată în evidență noi detalii. Lucrări importante de refacere a canalului Cloaca Maxima au fost întreprinse în 184 î.Hr., când Cato cel Bătrân era cenzor, pentru aceste merite ridicându-i-se o statuie în Templul lui Salus. Alte lucrări de refacere au fost executate în anul 78 î.Hr. în vremea lui Sulla.\n\nPentru a realiza schema gradioasă a lui Iuliu Caesar a unui oraș nou, la un nivel mai ridicat, era necesară o renovare a întregului sistem de canalizare. Dionysius descrie aceasta ca o lucrare de proporții colosale, drenând fiecare stradă a orașului. Se pare că August a încredințat realizarea lucrărilor lui Marcus Vipsanius Agrippa, unul din edili orașului, care în anul 33 î.e.n. a inspectat canalul și a ordonat executarea lucrărilor de modernizare. În paralel cu modernizarea lucrărilor de canalizare, amenajările întreprinse în această perioadă cuprindeau și regularizarea cursului Tibrului ținând seama de traseul unei noi îndiguiri. Lucrările au continuat până în anul 8 î.Hr. fiind terminate la 4 ani după moartea lui Agrippa.\n\nTraseul Cloacei Maxima\n\nDiferitele descrieri ale sistemului, prezintă uneori informații aparent contradictorii, pentru că unele se referă și la unele canale afluente, dându-le tot numele de Cloaca Maxima pe când altele se referă doar la canalul principal. De fapt, Cloaca propriu zisă este exclusiv la canalul colector.\n\nCloaca începea în Argiletum în apropiere de Templul Minervei. Existau diferite canale secundare care debușau în acest punct, unul în lungul Forului lui August iar altul venind din Argiletum. Din acest punct inițial, traseul colectorului urmărea strada din lungul Forului lui August și celui al lui Iulius Cezar până în dreptul Basilicii Aemilia. Prima parte, cea din dreptul Forului lui August, este construită exclusiv in peperino, cu partea superioară boltită și este pavat cu blocuri de lavă, un stil de construcție caracteristic perioadei republicii. Partea din dreptul Forului lui Iulius Cezar are atât pereții și bolta din blocuri mari de piatră de gabin, sistem de construcție specific perioadei imperiale. Aici canalul are o înălțime de 4,20 m și o lățime de 3,20 m. \n\nÎn continuare cloaca traversa oblic zona care se află azi sub nava Basilicii Aemilia; această porțiune a fost reconstruită din tuf și travertin în anul 34 d.Hr. În fața Basilicii exista un templul Sacrum Cloacinae dedicat zeiței Venus Cloacina, zeița curățeniei, protectoarea sistemului de canalizare. Apoi, canalul făcea un cot pentru a trece prin zona Forului Roman pentru ca apoi să urmeze un traseu spre sud-vest, trecând prin fața Basilicii Iulia. Porțiunea de sub treptele Basilica Iulia a fost executată pe vremea lui Iulius Cezar odată cu basilica. Traseul continuă apoi paralel cu Vicus Tuscus, strada care ducea în Velabrum. În zona forurilor, Cloaca Maxima colecta apele aduse de o serie de canale laterale dintre care cele mai imporante sunt:\n\n Ramura venind din Tullianum (sau închisoarea Mamertină) de pe versantul colinei Capitoline trecea în lungul Forului lui Iulius Cezar și se unea cu Cloaca în amonte de Basilica Aemilia, După caracteristicile construcției, este vorba despre o ramură mai recentă, ceea ce confirmă ipoteza că această ramură și secțiunea din Cloaca în care se vărsa, au fost executate în același timp cu reconstrucția Basilicii Aemilia, după focul din anul 14 î.Hr.; \n Ramura din lungul căii Sacra Via în lungul Casei Vestalelor, care se unea cu Cloaca, în punctul unde aceasta cotea pentru a trece pe sub Forul Roman. Nu au fost încă excavate ramificații sub forul însuși;\n O ramură mai veche care trecea prin fața Templului lui Castor\n O altă ramură venind din spatele Templului lui Castor, executată probabil în epoca lui Octavian August. \n o ramură care deservea izvoarele nimfei Juturna (Lacus Iuturnae) executat probabil la sfârșitul epocii republicii sau în epoca lui August;\no ramură care venea din direcția arcului lui Septimiu Sever, în lungul Forului Roman. \n. o ramură importantă cobora sub strada Clivus Capitolinus, aproximativ până în dreptul Templului lui Jupiter Capitolinus pentru ca apoi să traverseze Vicus Iugarius înainte de a se vărsa în Cloaca. Această ramură a fost de asemenea realizată în perioada lui August. \n\nÎn perioada finală existau și diferite canale colectoare mai mici care deversau apele în canalul principal. Se presupune însă că toate aceste canale colectoare deserveau băile publice, toaletele publice sau alte edificii publice. \n\nUn alt monument care este legat de Cloaca Maxima este Arcul lui Janus Quadrifons. Semnificația nu este cunoscută, însă constructorii au avut grije să construiască arcul exact deasupra canalului, Arcul lui Janus Quadrifons în Velabrum marchează limita de nordest a Forumului Boarium unde se ținea târgul de vite. El este construit din cărămizi și acoperit cu marmură albă. El a fost construit probabil în perioada domniei împăratului Constantin I cel Mare (306-337) fiind numit și “Arcus Constantini.” De la acest arc Cloaca Maxima trece sub Forum Boarium pentru a se vărsa în Tibru.\n\nTot în aceeași zonă a Romei, la intrarea în biserica Santa Maria in Cosmedin, în apropiere de vechiul amplasament al Forumului Boarium se află în prezent monumentul numit Bocca della Verita. Monumentul, care reprezintă imaginea zeului Oceanus, este în prezent un punct de atracție turistică. Se afirmă că gura statuii se închide și taie mâna oricăruia spune o minciună dacă are mâna în gura statuii, acționând ca un vechi detector de minciuni. În realitate Bocca della Verità este un capac de canalizare din sistemul Cloaca Maxima, probabil din dreptul templului lui Hercules din Forum Boarium.\n\nPunctul de vărsare a canalului Cloaca Maxima în râul Tibru mai este vizibil astăzi lângă Ponte Rotto și lângă Ponte Palatino. Există o scară care coboară până în canal lângă Basilica Julia din For. O parte din canal mai este vizibilă de pe terenul din fața bisericii San Giorgio al Velabro. Se afirmă uneori că canalul este în funcțiune și în prezent, ceea ce nu este adevărat. Prin canal se scurge în prezent doar apa care provine din infiltrații.\n\nExploatarea sistemului Cloaca Maxima\n\nÎn timpul imperiului roman, Cloaca Maxima și canalele afluente au fost bine întreținută. Roma avea funcționari publci, numiți “edili” care se ocupau de coordonarea întreținerii sistemelor de canalizare. Există mărturii care arată că sistemul de canalizare mai era în funcțiune cu mulți ani după căderea imperiului roman de apus. Istoricul Cassiodorus arată că pe vremea regelui ostrogot Teodoric canalizările Romei mai erau considerate ca fiind lucrări remarcabile.\n\nUnele porțiuni ale sistemului mai sunt utilizate și astăzi. Ele au fost însă legate la sistemul colector modern al orașului, care evacuează apele în aval de oraș, pe de o parte pentru a evita refluxul apei Tibrului în canal în perioadele de ape mari, iar pe de altă parte pentru a permite epurarea apelor. Refluxurile aveau loc și în perioada romană și Pliniu se plânge de aceste efecte.\n\nExistă diferite relatări, mai mult sau mai puțin credibile, că în anumite cazuri Romanii aruncau cadavrele unor persoane indezirabile în Cloaca Maxima. Printre acestea se află împăratul Elagabalus și Sfântul Sebastian.\n\nEvacuare a deșeurilor din locuințele Romei Antice\n\nCanalizarea caselor de locuit din Roma antică\n\nUnii arheologi consideră că sistemul de canalizare al Romei antice nu era eficient deoarece erau foarte puține reședințe care erau conectate la sistemul de canalizare. Totuși, după anul 100 AD, când rețeaua de canalizare era practic terminată a început și racordarea la canalizarea orașului a caselor oamenilor cu stare.\n\nNeavând instalații sanitare în case, romanii aveau două alternative:\n\n pentru o sumă relativ redusă ei puteau utiliza latrinele publice, care existau în tot orașul și care erau conectate la canalizare. Canalizările romane par să fi cuprinsf cel mai vechi sistem de latrine publice cu plată din lume. \nSă utilizeze țucalele, soluție pentru straturile mai sărace ale populației, care nu-și puteau permite să plătească de câteva ori pe zi accesul la latrinele publice. În principiu, țucalele trebuiau golite în haznale sau în vase mari, așezate sub scări, care erau apoi transportate și golite în gurile de canal de pe străzi. Erau însă mulți care găseau drumul până la cisterne sau la gurile de canal prea lung, și preferau să le golească pe fereastră în stradă. \n\nAsemenea neplăceri sunt citate de Juvenal \n\n”Ad cenam si intestatus eas: adeo tot fata, quot illa nocte patent uigiles te praetereunte fenestrae. Ergo optes uotumque feras miserabile tecum, ut sint contentae patulas defundere pelues” Saeva urbs. ”Dacă pleci să iei cina în oraș fără a-ți face testamentul, ignorând pericolele care te amenință dela fiecare fereastră, roagă-te ca soarta să fie milostivă cu tine și să nu-ți cadă în cap decât conținul unui țucal care se golește.” Orașul sălbatic\n\nTrebuie menționat că, după cum relatează Cicero Horațiu și Juvenal la etajele superioare stăteau de obicei oameni mai săraci care nu dispuneau de sclavi pentru diferite servicii și trebuiau să se deplaseze singuri pentru ducerea deșeurilor la locurile de colectare.\n\nEdictul Dejecti Effusive Actio\n\nTrecătorii murdăriți sau răniți nu puteau face altceva decât să se adreseze justiției. Problema deșeurilor aruncate pe fereastră nu era de importanță minoră, deoarece mulți juriști romani au analizat implicațiile juridice. Pe vremea lui Marcus Tullius Cicero senatul roman a aprobat un edict, numită Dejecti Effusive Actio care se ocupa de problema dejecțiilor aruncate pe străzile orașului. \n\nConform edictului, dacă o persoană arunca sau vărsa ceva de pe ferestrele unor camere situate la etajele superioare (“caenaculum”) pe un drum care era frecventat de trecători sau pe o piață unde oamenii se întâlneau să stea, și prin aceasta vătăma o persoană, edictul acorda părții vătămate diferite compensări. Acțiunea era intentată împotriva persoanei care ocupa acel “caenaculum”. Dacă în momentul faptei existau mai multe persoane în cameră și făptașul era incert, acțiunea putea fi intentată împotriva oricăruia din ocupanți. Dacă un “liber” era ucis de un obiect aruncat pe fereastră, despăgubirea era de 50 aurei (monezi de aur). În principiu, în caz de deces, oricine putea cere despăgubirea, în termen de un an de la accident, însă se acorda preferință rudelor prin alianță (“affines”) sau descendenților (“cognati”). Dacă un om era doar vătămat, pagubele erau definite ca fiind \"quantum ob eam rem aequum judici videbitur eum cum quo agatur condemnari,\" ceea ce includea costurile medicale și alte cheltuieli pentru tratament sau necesare pentru însănătoșirea victimei, costul timpului pierdut pentru acestea, precum și valoarea totală a veniturilor de care victima fost deprivată sau de care urma să fie deprivată în viitor, ca urmare a incapacității de a lucra rezultată în urma vătămării. Despăgubirea reprezenta dublul valorii pagubei suferite (“actio in duplum”). Aceleași prevederi sunt repetate de Ulpian, un jurist roman din secolul al IV-lea, care a prezentat indiciile pe baza cărora partea vătâmată îl putea identifica pe făptaș. Totuși, nu se acordau despăgubiri decât dacă victima era rănită iar costul îmbrăcăminții deteriorate nu era inclus în valoarea pagubelor. Unii juriști consideră că prevederile erau aplicabile doar dacă accidentul avea loc în timpul zilei dar nu și în timpul nopții.\n\nSistemul de latrine publice\nLatrinele publice au început să apară în Roma începând cu secolul II î.Hr și numărul lor a crescut pe măsura extinderii sistemului de canalizare. Se pare că în anul 315 AD existau 144 de closete publice în Roma. Locul unde Iulius Cezar a fost asasinat în Curia Pompei din Theatrum Pompeium a fost declarat „locus sceleratus” de Octavian August; drept urmare statuia lui Pompei fusese mutată din curie, și locul a fost transformat în latrină publică. \n\nMuncitorii care prelucrau țesăturile la Roma descoperiseră că amoniacul are proprietatea de a le albi, urina fiind în acea perioadă singura sursă de a procura amoniac. Ca atare, împăratul Vespasian a ordonat ca produsul in urinalele orașelor să fie colectat, decantat și depozitat în cisterne, pentru ca apoi să fie vândut breslei țesătorilor. Se spune că la protestele lui Titus, fiul lui Vespasian, împotriva acestei practici, împăratul i-a pus o monedă de aur sub nas, spunându-i că „aurul nu are miros” afirmație care este utilizată și în prezent sub forma „banii nu au miros”). La începutul domniei lui Vespasian imperiului fusese într-o situație financiară dezastroasă, pe când la moartea sa vistieria era plină. Nu se știe cu cât venitul latrinelor a contribuit la această redresare economică, însă nu există nicio îndoială că în Roma antică funcționau curățătorii chimice și reciclarea deșeurilor era o politică de stat.\n\nNote\n\nBibliografie\n Marion Elizabeth Blake, Ancient Roman Construction in Italy from the Prehistoric Period to Augustus (Washington, D.C.: Carnegie Institution of Washington, 1947), pp. 159-161.\n P. Narducci, Sulle fognatura della Città di Roma - Roma, 1889\n Samuel Ball Platner (as completed and revised by Thomas Ashby) – A Topographical Dictionary of Ancient Rome, London: Oxford University Press, 1929.\n\nLegături externe\n\n www.vroma.org\n www.penelope.uchicago.edu\n www.ancienthistory.about.com \n www.underome.com \n www.sewerhistory.org\n www.waterhistory.org\n O construcție inginerească menită să țină curată Roma , 20 octombrie 2012, Dan Cârlea, Ziarul Lumina\n\nRoma antică\nGospodărirea apelor\nCanalizări\nUrbanism\nHidrotehnică\nTehnologie\nConstrucții" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Alea iacta est?" }, { "from": "assistant", "value": "Alea iacta est (în , tradusă prin „zarurile au fost aruncate”, deși, literalmente, se traduce prin „zarul a fost aruncat”) este o expresie pe care, după cronica lui Suetoniu, Iulius Cezar ar fi pronunțat-o în ziua de 10 ianuarie 49 î.Hr., când și-a condus trupele peste râul Rubicon, care constituia granița dintre Galia Cisalpină și Italia, începând astfel războiul civil împotriva lui Pompei. În vremurile moderne, expresia este folosită în contexte în care desfășurarea evenimentelor a trecut de un punct dincolo de care nu se mai poate merge înapoi.\n\nÎn cele ce urmează se prezintă relatarea lui Suetoniu:\n\n[XXXII] Cunctanti ostentum tale factum est. quidam eximia magnitudine et forma in proximo sedens repente apparuit harundine canens; ad quem audiendum cum praeter pastores plurimi etiam ex stationibus milites concurrissent interque eos et aeneatores, rapta ab uno tuba prosiliuit ad flumen et ingenti spiritu classicum exorsus pertendit ad alteram ripam. tunc Caesar: „eatur”, inquit, „quo deorum ostenta et inimicorum iniquitas uocat. Iacta alea est”, inquit.\n\n[XXXII] Cum stătea la îndoială, el văzu un semn. Dintr-odată i-a apărut o figură de statură foarte mare și puternică stând așezată și jucându-se pe o trestie; și după ce se apropiaseră de el nu numai ciobanii ci și mulți dintre soldați, care își abandonaseră posturile, printre ei erau fiind și trâmbițași, apariția îi smulse unuia dintre ei trâmbița, se repezi în râu și cântând o melodie războinică se îndreptă spre malul opus. Atunci Cezar exclamă: „Să urmăm calea pe care ne-o arată zeii și spre care ne împing acțiunile nedrepte ale dușmanilor noștri. Zarul este aruncat.”\n\nSe consideră că Cezar ar fi rostit renumita expresie în limba greacă. Este probabil că fraza este o referire la o comedie a scriitorului grec Menandru, unul din autorii favoriți ai lui Cezar. Dar, în contextul descris, Cezar se adresa ostașilor săi cu care se întorcea din Galia și care probabil nu vorbeau greaca. Este greu de presupus că Cezar le-ar fi adresat acestor ostași un discurs pe care ei să nu-l poată înțelege.\n\nCharles T. Lewis și Charles Short, citându-i pe Casaubon și Ruhnk în A Latin Dictionary, sugerează că textul lui Suetonius trebuie citit Iacta alea esto (cu imperativul pe esto în loc de est), care s-ar traduce „Să fie aruncate zarurile!” („Să înceapă jocul!”).\n\nReferințe\n\nLegături externe\n\n Reference to Augustus playing Alea\n\nCuvinte și expresii în limba latină\nRoma antică\nIulius Cezar" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Homo heidelbergensis?" }, { "from": "assistant", "value": "Homo heidelbergensis (de asemenea H. sapiens heidelbergensis) este o specie sau subspecie extinctă de om arhaic care a existat în timpul Pleistocenului mijlociu.\nA fost încadrat ca subspecie a H. erectus în 1950 ca H. e. heidelbergensis, însă spre sfârșitul secolului, a fost clasificat ca specie proprie. Se dezbate dacă H. heidelbergensis se constrânge sau nu numai la Europa sau include și exemplare africane și asiatice. Acest lucru este în continuare confuz deoarece specimenul tip (Mauer 1), care este o mandibulă, prezintă anumite trăsături care lipsesc în general la specimenele din Pleistocenul mijlociu. Astfel, se dezbate dacă unele dintre aceste specimene ar putea fi împărțite în propria lor specie sau într-o subspecie de H. erectus. \n\nH. heidelbergensis este considerat o cronospecie, care evoluează dintr-o formă africană de H. erectus (uneori numită H. ergaster), și, prin convenție, plasat ca cel mai recent strămoș comun între oamenii moderni (H. sapiens sau H. s. sapiens) și neanderthalieni (H. neanderthalensis sau H. s. neanderthalensis). În Pleistocenul mijlociu, dimensiunea creierului era în medie de aproximativ 1.200 cm3, comparabilă cu oamenii moderni. Înălțimea în Pleistocenul mijlociu poate fi estimată doar din rămășișele din 3 localități: Sima de los Huesos, Spania, 169,5 cm pentru bărbați și 157,7 cm pentru femei; 165 cm pentru o femeie din Jinniushan, China; și 181,2 cm pentru un exemplar din Kabwe, Zambia. La fel ca neanderthalienii, aveau pieptul larg și erau în general robuști.\n\nProbabil că focul a devenit o parte integrantă a vieții de zi cu zi acum 400.000 de ani în urmă și acest lucru coincide aproximativ cu ocuparea permanentă și mai răspândită a Europei (peste 45 °N) și apariția tehnologiei care a dus la crearea sulițelor. Este posibil să fi reușit să realizeze strategii de vânătoare coordonate și, în mod similar, par să fi avut o dependență mai mare de carne.\n\nTaxonomie\n\nIstoricul cercetărilor\n\nPrima fosilă, Mauer 1 (mandibulă), a fost descoperită de un muncitor în Mauer, la sud-est de Heidelberg, Germania, în 1907. A fost descrisă formal în anul următor de antropologul german Otto Schoetensack, care l-a făcut specimenul tip al unei noi specii, Homo heidelbergensis. El a creat o nouă specie în primul rând datorită arhaicității mandibulei – în special dimensiunea enormă a acesteia – și era pe atunci cea mai veche mandibulă umană din registrul fosil european cu o vechime de 640.000 de ani. Mandibula este bine conservată, lipsind doar premolarul stâng, o parte a primului molar stâng, vârful procesului coronoid stâng și fragmente ale secțiunii medii, deoarece mandibula s-a găsit în două bucăți și a trebuit să fie lipite împreună. Pe baza ușoarei tociri a molarului 3 este posibil ca mandibula să fi aparținut unui adult tânăr. În 1921, a fost descoperit craniul Kabwe 1 de către minerul elvețian Tom Zwiglaar în Kabwe, Zambia (pe atunci Rhodesia de Nord), și a fost asignat unei noi specii, \"H. rhodesiensis\", de paleontologul englez Arthur Smith Woodward. Acestea au fost două dintre numeroasele specii presupuse ale omului din Pleistocenul mijlociu care au fost descrise în prima jumătate a secolului XX.\n\nÎn 1950, Ernst Mayra a decis să definească doar 3 specii de Homo: „H. transvaalensis” (australopitecine), H. erectus (inclusiv mandibula Mauer și diverși taxoni africani și asiatici) și Homo sapiens (inclusiv orice altceva mai tânăr decât H. erectus, cum ar fi oamenii moderni și neanderthalii). Mayr le-a definit ca o descendență secvențială, fiecare specie evoluând spre următoarea (cronospecie). Deși mai târziu, Mayr și-a schimbat opinia asupra australopitecinelor (recunoscând Australopithecus), viziunea sa mai conservatoare asupra diversității umane arhaice a devenit adoptată pe scară largă în deceniile următoare.\n\nÎn 1974, antropologul britanic Chris Stringer a subliniat asemănările între craniile Kabwe 1 și craniile grecești Petralona cu craniile oamenilor moderni (H. sapiens sau H. s. sapiens) și neandertalieni (H. neanderthalensis or H. s. neanderthalensis). Stringer i-a asignat lui Homo sapiens sensu lato („în sens larg”), ca strămoși pentru oamenii moderni și pentru neanderthali. În 1979, Stringer și antropologul finlandez Björn Kurtén au descoperit că craniile Kabwe și Petralona sunt asociate cu industria cromeriană ca mandibula Mauer și, astfel, au afirmat că aceste 3 populații pot fi aliate între ele. \n\nLucrări ulterioare influențate în special de Stringer ale paleoantropologul Ian Tattersall și biologul Phillip Rightmire au raportat diferențe suplimentare între specimenele afro-europene din Pleistocenul mijlociu și H. erectus sensu stricto („în sens strict”, în cazul specimenelor din Asia de Est). În consecință, rămășițele afro-europene de acum 600.000-300.000 de ani – mai ales din Kabwe, Petralona, Bodo și Arago – sunt adesea clasificate ca H. heidelbergensis. În 2010, antropologul american Jeffrey H. Schwartz și Tattersall au sugerat clasificarea tuturor specimenelor din Pleistocenul mijlociu, precum și ale specimenelor asiatice – și anume din siturile chiezești Dali și Jinniushan – H. heidelbergensis. Acest model nu este la fel de universal acceptat. \n\nDupă identificarea din 2010 a codului genetic al unor specii umane arhaice unice din Siberia, denumite „Denisovani”, s-a afimat că rămășițele asiatice ar putea reprezenta aceeași specie. Astfel, specimenele asiatice din Pleistocenul mijlociu precum Omul din Dali sau Omul din Narmada, rămân enigmatice. Institutul de paleontologie de la Universitatea Heidelberg, unde se păstrează mandibula Mauer din 1908, a schimbat eticheta din H. e. heidelbergensis în H. heidelbergensis în 2015.\n\n \n\nÎn 1976, la Sima de los Huesos din Sierra de Atapuerca, Spania, paleontologi spanioli au început săpăturile unor rămășițe umane arhaice. Investigația lor asupra sitului a fost determinată de găsirea mai multor rămășițe de urși (Ursus deningeri) de la începutul secolului al XX-lea de către speologi amatori (care, prin urmare, au distrus o parte din rămășițele umane din acea secțiune). Până în 1990, au fost raportate aproximativ 600 de rămășițe umane, iar până în 2004 numărul a crescut la aproximativ 4.000. Acestea reprezintă cel puțin 28 de persoane, dintre care probabil doar una este un copil, iar restul adolescenți și adulți tineri. Ansamblul fosil este extrem de complet, cu cadavre întregi, cu toate elementele corporale reprezentate. În 1997, paleoantropologul spaniol Juan Luis Arsuaga i-a atribuit pe aceștia lui H. heidelbergensis, dar în 2014, el a retras acest lucru, afirmând că trăsăturile asemănătoare neanderthaliene prezente în mandibula Maeur lipsesc oamenilor de la Sima de los Huesos.\n\nAnatomie\n\nCraniu\n\nÎn comparație cu H. erectus / ergaster din Pleistocenul timpuriu, oamenii din Pleistocenul mijlociu au o față mult mai umană. \n\nÎn 2004, Rightmire a estimat volumul creierului a 10 oameni din Pleistocenul mijlociu, atribuit lui H. heidelbergensis — de la Kabwe, Bodo, Ndutu, Dali, Jinniushan, Petralona, Steinheim, Arago și 2 de la Sima de los Huesos. Acest set oferă un volum mediu de aproximativ 1.206 cm3, variind de la 1.100 la 1.390 cm3.\n\nDe asemenea, el a făcut media volumelor cerebrale de la 30 de specimene H. erectus/ergaster, care se întind pe aproape 1,5 milioane de ani din Asia de Est și Africa, la circa 973 cm3, rezultând un salt semnificativ în dimensiunea creierului. Mărimea creierului a fost extrem de variabilă, variind de la 727 la 1.231 cm3 în funcție de perioada de timp, regiunea geografică și chiar între indivizii din aceeași populație. În comparație, pentru oamenii moderni, dimensiunea creierului este în medie de 1.270 cm3 pentru bărbați și 1.130 cm3 pentru femei; și pentru neandertalieni 1.600 cm3 pentru bărbați și 1.300 cm3 pentru femei.\n\nFața lui H. heidelbergensis este masivă, cu o deschidere nazală largă, o distanță mare între ochi și orificii pentru ochi cu o formă tipică „pătrată” atunci când este privită din față. Arcadele sprâncenelor sunt mai puțin proeminente decât cele ale omului neanderthalian, dar mai groase. La fel ca toate speciile umane, cu excepția omului modern, maxilarului inferior îi lipsește proeminența bărbiei.\n\nCorp\nTendințele mărimii corpului până în Pleistocenul mijlociu nu se cunosc din cauza lipsei generale a oaselor membrelor și a rămășițelor non-craniene. Pe baza lungimilor diferitelor oase lungi, oamenii de la Sima de los Huesos au avut în medie aproximativ 169,5 cm pentru masculi și 157,7 cm pentru femele, cu maximum 177 cm respectiv 160 cm. Se estimează că înălțimea unui schelet parțial feminin din Jinniushan a fost destul de înaltă, de aproximativ 165 cm, mult mai înaltă decât femelele Sima de los Huesos. Se estimează că o tibie de la Kabwe a fost de 181,2 cm, printre cele mai înalte specimene din Pleistocen mijlociu. Dacă aceste specimene sunt reprezentative pentru continentele lor, acestea ar sugera că persoanele peste medie până la înalte erau răspândite în întreaga Lume Veche din Pleistocenul mijlociu. Dacă acesta a fost situația, atunci majoritatea tuturor populațiilor oricărei specii umane arhaice ar fi avut, în general, o medie de 165-170 cm înălțime. Oamenii moderni timpurii au fost în mod deosebit mai înalți, rămășițele de la Skhul și Qafzeh având o medie de 185,1 cm pentru masculi și 169,8 cm pentru femele.\n\nSpeciile Homo prezintă două orme distincte: o construcție cu piept îngust și gracil ca oamenii moderni și un piept mai larg și construcție robustă ca neanderthalienii. S-a presupus cândva că construcția neanderthală a fost unică pentru neandertalieni pe baza scheletului parțial de H. ergaster KNM WT-15000 („Turkana Boy”), dar descoperirea unor elemente scheletice ale Pleistocenului mijlociu (deși, în general, fragmentare și foarte puține) pare să sugereze că oamenii din Pleistocenul mijlociu prezintă în general o formă neanderthaliană. Astfel, forma umană modernă poate fi unic pentru oamenii moderni, evoluând destul de mult recent. Acest lucru este demonstrat cel mai clar în ansamblul Sima de los Huesos (SH) foarte bine conservat. Pe baza robusteții craniului, s-a presupus că oamenii din Pleistocenul mijlociu prezintă un grad ridicat de dimorfism sexual, dar oamenii SH demonstrează un nivel modern asemănător omului. Oamenii Sima de los Huesos și alți Homo din Pleistocenul mijlociu au un bazin și un femur mai primitivi (mai asemănători cu Homo timpuriu decât cu Neanderthalii).\n\nCultură\n\nHrană\n\nComunitățile din Pleistocenul mijlociu, în general, par să fi consumat vânat mare la o frecvență mai mare decât predecesorii săi, carnea devenind o componentă dietetică esențială. Hrana putea fi, în general, variată — de exemplu, locuitorii din Terra Amata par să fi mâncat în principal cerbi, dar și elefanți, mistreți, ibecși, rinoceri și bouri. Siturile africane conțin în mod obișnuit oase de bovine și de cal. \n\nCreșterea subzistenței cărnii ar putea indica dezvoltarea strategiilor de vânătoare de grup în Pleistocenul mijlociu. De exemplu, la Torralba și Ambrona, animalele ar fi putut fi alergate în mlaștini înainte de a fi ucise, implicând încercuirea și conducerea de către un grup mare de vânători într-un atac coordonat și organizat.\n\nPlantele au fost, de asemenea, consumate frecvent, inclusiv cele disponibile sezonier, dar gradul de exploatare a acestora este neclar, deoarece acestea nu se fosilizează, precum oasele animalelor. Presupunând o dietă bogată în carne slabă, o persoană ar fi avut nevoie de un aport ridicat de carbohidrați pentru a preveni toxicitatea proteinelor, cum ar fi consumul de scoarță de copac, fructe de pădure sau nuci. Situl Schöningen din Germania are în apropiere peste 200 de plante care sunt comestibile crude sau gătite.\n\nNote\n\nAntropogeneză\nEvoluția omului\nSpecii timpurii de Homo\nSpecii fosile descrise în 1908" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărRyszard Kornacki?" }, { "from": "assistant", "value": "Ryszard Kornacki ( * 1940 - ) poet și romancier polonez.\n\n Wyjście z ciszy (1973),\n Szukanie człowieka (1975),\n Złote słońce słowa (1980),\n Puszka Pandory (1985),\n Miniatury (1988),\n Zapis dnia (1990),\n Słoneczna galeria przyrody - wiersze szczawnickie (1993),\n Czarna róża (baśnie i opowieści z Podlasia 1993),\n Wszystkie wątpliwości świata (1994),\n Na krawędzi absurdu (1995),\n Romeo Julia i czas (1997),\n Ciepły dotyk duszy (1999),\n Dopełnianie myśli (1999),\n Międzyrzec w życiorysy wpisany (I 2001, II 2003),\n Podlasie struna czysta (2002),\n Na skraju cienia (2003).\n\nNașteri în 1940\nScriitori polonezi\nOameni în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Homo erectus lantianensis?" }, { "from": "assistant", "value": "Homo erectus lantianensis sau Omul de Lantian (în trecut Sinanthropus lantianensis) este o subspecie a Homo erectus. Descoperirea sa în 1963 a fost descrisă pentru prima dată de J. K. Woo în anul următor. Capacitatea craniană este estimată la 780 cm3, oarecum similară cu cea a contemporanului său, Homo erectus.\n\nRămășițele au fost găsite în Lantian, în provincia chineză Shaanxi, la aproximativ 50 km sud-est de Xi'an. La scurt timp, la Gongwangling, au fost descoperite un craniu cu oase nazale, maxilarul drept și trei dinți ai unui alt specimen de Homo erectus lantianensis.\n\nNote\n\nLegături externe\nChina Culture \n\nHominidae" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Mani Neumann?" }, { "from": "assistant", "value": "Manfred Neumann (n. 14 ianuarie 1958, Hilden, Germania), mai cunoscut ca Mani Neumann, este un violonist și compozitor german, membru al grupului Farfarello, pe care l-a înființat în 1982, și component al formației românești Phoenix între anii 1979–1981 și 1988–2008. Cântă la vioară și blockflöte. A fost supranumit Der Teufelsgeiger („Violonistul Diavolului”).\n\nActivitate muzicală \nMani Neumann este descoperit de Nicolae Covaci, liderul trupei Phoenix, în Germania de Vest, în vara lui 1979. La acel moment, Covaci făcea repetiții în Hilden, alături de câțiva muzicieni cu care refăcuse Phoenix-ul, după ce ceilalți membri din formula cu care a părăsit clandestin România cu doi ani înainte – Josef Kappl, Erlend Krauser și Ovidiu Lipan Țăndărică – plecaseră din trupă. Mani Neumann repeta, la rândul său, cu un grup din care făcea parte și basistul Volker Vaessen, care își amintește:\n\nMani Neumann este imediat cooptat în Phoenix, Covaci reușind să creeze o trupă de rock „rea și agresivă”, compusă din șase oameni (două viori electrice, violoncel electric, chitară bas, chitară electrică și baterie), care susține concerte o vreme, cu mult succes la public, fiind un concept nou pe acele timpuri. Violonistul rememorează începuturile sale la Phoenix:\n\nÎn 1981, apare pe piața germană albumul Transsylvania, primul produs scos în străinătate de către formația plecată din România și, totodată, primul material Phoenix pe care cântă Mani Neumann la vioară (electrică și acustică), realizând și una din vocile secundare. Cu toate acestea, la scurt timp după apariția albumului, trupa se desființează, însă Mani Neumann continuă să cânte, înființând proiectul (Trio) Farfarello:\n\nAlături de Mani Neumann (vioară, ocazional blockflöte și pian), în prima formulă Trio Farfarello se regăsesc Ulli Brand (chitară acustică, mandolină) și Ecke Volk (contrabas, chitară bas). Muzica abordată, una de fuziune, combină folclorul est-european cu jazz, rock, folk și muzică clasică, pe ritmuri moderne cu acorduri de vioară și chitară, fiind influențată de stilul Phoenix și de întâlnirea cu Nicu Covaci, cu care Mani păstrează strânse legături de-a lungul acestei perioade, având să declare mai târziu:\n\nMani Neumann se remarcă nu doar prin interpretare, ci și prin spetacolul scenic, primind supranumele Der Teufelsgeiger („Violonistul Diavolului”). Modul său de a interpreta – melancolic, sălbatic ori excitant – are potențialul de a capta atenția publicului, devenind apreciat datorită virtuozității și originalității, stilul său fiind considerat imposibil de copiat. Nicolae Covaci, care dedică trupei Farfarello și lui Mani Neumann un capitol în cartea sa Phoenix: Giudecata înțelepților, își amintește:\n\nDe-a lungul istoriei sale, Farfarello a susținut peste 5.000 de concerte în întreaga lume și a realizat peste 20 de albume. În jurul nucleului format din Neumann și Brand – singurii membri constanți, formulele de înregistrare ori cele de concert au cuprins numeroși muzicieni, extinzându-se de câteva ori până la orchestră simfonică. În formula de trio sunt adăugate, după caz, chitara bas, contrabasul sau percuții, iar cea de cvartet rock cuprinde atât chitară bas, cât și tobe. După lansarea discurilor Farfarello (1984), Trio Farfarello 2 (1986) și Toys (1988), Mani Neumann se alătură din nou Phoenix-ului, într-o formulă ce începe să se strângă în jurul lui Nicu Covaci, cu bateristul Ovidiu Lipan, frații Dixie și Erlend Krauser. Această formulă nu rezistă, însă violonistul rămâne alături de Covaci. Începând cu anul 1988, activează timp de două decenii în paralel atât în Phoenix, cât și în Farfarello. Vine pentru prima oară în România în mai 1990, fiind singurul component din perioada germană a Phoenix-ului ce se integrează în „formula de aur” a anilor '70, reunită după Revoluție:\n\nParticipă la primele materiale realizate de Phoenix după reunire: albumele Aniversare 35 (înregistrat în 1990, însă apărut pe piață abia în 1997) și SymPhoenix/Timișoara (1992). Pentru imprimările SymPhoenix/Timișoara, Mani Neumann – care este și dirijorul orchestrei – îi aduce în România pe Ulli Brand și, în absența lui Josef Kappl, pe Volker Vaessen (fostul său coleg de școală). Violonistul concertează cu Phoenix pe tot parcursul anilor '90 și în prima jumătate a anilor 2000, venind în țară ori de câte ori este solicitat de Covaci.\n\nÎn aceeași perioadă, înregistrează în studio sau în concert mai multe albume cu Farfarello, lansate pe piața muzicală din Germania: Saravah (1990), Live It (1994), Movements (1994), In Concert – Ich Fühle (1997), Semikolon (2000), Farfarello Classics (2001), Traumzeit (2002), 14 (2004) etc. În ceea ce privește Phoenix-ul, contribuie cu partiturile sale de vioară și uneori de blockflöte la proiectul Cantafabule remix (1998), la albumele de creație În umbra marelui urs (2000) și Baba Novak (2005), apare pe materialele filmate în concert Ora-hora (2000) și Live at Sala Palatului (2006). De asemenea, participă la aniversările de 35, 40 și 45 de ani ale formației. În data de 19 noiembrie 2007, are ultima apariție pe scenă în calitate de membru Phoenix, cu prilejul concertului aniversar de 45 de ani „Phoenix & Friends – 100% Unplugged”, desfășurat în sala mare a Teatrului Național din București. În mai 2008, se retrage oficial din trupă, odată cu Ioji Kappl, în urma unor neînțelegeri cu Nicu Covaci apărute din cauza faptului că Mani îl invitase pe Ioji să cânte cu Farfarello în concertele programate în România. Într-un interviu luat 15 ani mai târziu, muzicianul german dă câteva detalii despre cum era împărțită munca de creație în celebra formație românească:\n\nLa 15 septembrie 2009 are loc în București concertul de lansare a albumului Pas cu pas, singurul material Farfarello destinat pieței muzicale românești. Acesta ocupă poziția a patra în topul anual al albumelor apărute în România, clasament realizat de revista Muzici și Faze, cu următoarea mențiune: „Formația germană a lui Mani Neumann, cu un material adresat (în mod direct) publicului român. Album încântător, care convinge pas cu pas că merită să fie reascultat. Muzicieni adevărați!” În anii următori, Mani Neumann scoate în țara natală noi albume cu Farfarello – Glück! (2010), ZeitZone (2015), Krönung (2021) – și revine de mai multe ori în România în vederea susținerii unor turnee, la unele din acestea luând parte și Josef Kappl sau Ovidiu Lipan Țăndărică. Cu aceștia din urmă, colaborează și în alt context, cel al supergrupului Pasărea Rock, înființat în februarie 2014, Mircea Baniciu ocupând postul de solist vocal. Înregistrează părțile de vioară pentru primele piese apărute sub titulatura Pasărea Rock („Praznic năprasnic” și „Legenda”), cântă în concertul de învestire ținut la Sala Palatului pe 25 martie, iar apoi este invitatul special al primului turneu național efectuat de noul supergrup, în opt orașe.\n\nPe 2 august 2022, cu ocazia unui spectacol „SymPhoenix” la Timișoara, Mani Neumann apare din nou pe scenă, după mulți ani, alături de Phoenix. În toamnă, este prezent la premiera de gală de la Sala Palatului a filmului documentar Phoenix: Povestea, iar apoi, în 19 aprilie 2023, cântă în concertul de la Arenele Romane în care sunt aniversați cei 76 de ani împliniți de Nicu Covaci.\n\nMani Neumann a fost onorat cu premiul MTV – „Lifetime Award” și decorat de președintele României cu ordinul „Meritul cultural în grad de cavaler” ca urmare a activității sale în trupa Phoenix. În perioada în care apărea pe scenă cu Phoenix-ul, se remarca prin soloul de vioară prestat în timpul piesei „Negru Vodă”, preluat și la Farfarello sub denumirea „Walpurgisnacht”. Alte momente în care violonistul ieșea la rampă erau reinterpretările după „Balada pentru vioară și orchestră” a lui Ciprian Porumbescu și după „Ciocârlia”, ambele compoziții fiind prelucrate deopotrivă cu Farfarello.\n\nDiscografie \nCu Farfarello:\n toate albumele (Vezi: Discografie Farfarello)\n\nCu Phoenix:\n Transsylvania (1981)\n SymPhoenix/Timișoara (1992)\n Aniversare 35 (1997)\n În umbra marelui urs (2000)\n Ora-hora (2000, VHS)\n În umbra marelui U.R.S.S. (2003)\n Baba Novak (2005)\n Phoenix Tour 2006 – Baba Novak (2006, VCD)\n Live at Sala Palatului (2006, DVD)\n The 80s (2019)\n\nAlte colaborări:\n Bläck Fööss – Zweierlei Fööss (1986)\n Lipan Connection – Waiting for You (1992, maxi-single)\n The Spirit of Jimi Hendrix: Live in Concert (1994, VHS)\n Toni Putrino – Love and Freedom (1996)\n Anne Haigis – Dancing in the Fire (1997)\n Strinx – Running for the Click (2000) — flaut la piesa „Always on My Mind”\n Toni Putrino – Changes (2000)\n The Returners – Burnin (2005)\n Baniciu & Kappl – Pe Argeș în jos (2008, maxi-single) — blockflöte sopran la piesa „Pe Argeș în jos”\n Anne Haigis – Unplugged (2010)\n Klaus der Geiger – Von allen Seiten (2011) — vioară la piesele „Steck mich nicht ins Heim” și „Nuages”\n Pasărea Rock – Legenda (2014, maxi-single)\n Pasărea Rock – Călușandra (2015, EP) — vioară la piesa „Legenda (live)”\n Pasărea Rock – Legenda (2016) — vioară la piesele „Legenda” și „Praznic năprasnic”\n Korsar (Narcis Tran) – Soldați de lut (2017) — vioară la piesa „Popasul haiducilor”\n The Jimi Hendrix Tribute Concert: Live at Rockpalast 1991 (2019, 2CD+DVD)\n\n Note \n\n Bibliografie \n Covaci, Nicolae. Phoenix: Giudecata înțelepților, Editura Integral, București, 2014. ISBN 978-973-8209-53-4\n\n Legături externe \n\n Mani Neumann pe Discogs\n Mani Neumann pe Facebook\n Site oficial FarfarelloInterviuri''' „Phoenix - Spectacol de foc la Sala Palatului”, interviu cu Mani Neumann, Iulian Ignat, Formula AS, nr. 690, anul 2005\n „«Violonistul diavolului» despre Nicu Covaci: Nu încerca să oprești un tren în mișcare!”, Cotidianul, 26 martie 2010\n „Interviu. Violonistul Diavolului: «Încerc să îmi protejez libertatea și pacea». Cele trei fețe ale lui Mani Neumann, germanul cucerit de români”, Maria M. Petrovna, Reșița.ro, 23 ianuarie 2023\n „Mani Neumann și viața ca o scenă – «Violonistul Diavolului» care a găsit un loc ce merită iubit: România!”, Maria M. Petrovna, Alina Dragomir, Express de Banat, 24 ianuarie 2023\n „Mani Neumann, violonistul din Farfarello și Phoenix: «Dacă stau să mă gândesc bine, am mai mulți prieteni aici decât în Germania»”, Zoltan Varga, Press Alert, 30 ianuarie 2023\n „Mani Neumann, un muzician cu suflet de român: «Pentru mine, Arad este intrarea în România»”, Arad 24, 1 februarie 2023\n „Interviu Mani Neumann, «Violonistul Diavolului» / «A fi cel mai bun înseamnă autenticitate»”, Camelia Bușu, Bihor Online, 12 februarie 2023\n „Mani, omul care și-a transformat corpul în vioară”, Florian Saiu, Jurnalul Național, 15 februarie 2023\n „Interviu cu violonistul german Mani Neumann, despre trupa sa Farfarello, despre David Garrett, colaborarea cu Phoenix și cum se simte pe sfert român”, Dani Rockhoff, HotNews, 25 februarie 2023\n „Interviu Mani Neumann: «Arta autentică este sinceră – acolo nu poți să minți»”, Maramureș Online'', 15 martie 2023\n\nVezi și \n Farfarello\n Phoenix\n\nNașteri în 1958\nNașteri pe 14 ianuarie\nMembri Phoenix\nVioloniști germani\nCompozitori germani" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Mercur (zeu)." }, { "from": "assistant", "value": "Mercurius (sau Mercur) este un zeu în mitologia romană. Corespondentul său din mitologia greacă este Hermes (ambii mesageri/soli ai zeilor).\n\nPrimul său templu la Roma (pe colina Aventin) a fost clădit în anul 495 î.C. La fel ca și Hermes, Mercur era și zeul comerțului/negustorilor.\n\nÎn Imperiul Roman Mercur era în provinciile celților și germanilor un zeu adorat, probabil prin identificarea lui cu un zeu autohton cu un nume asemănător, dovadă fiind diferitele nume acordate zeului.\n\nDupă numele Mercur a fost denumită ziua a treia a săptămânii Mercurii (miercuri).\n\nCarateristicile zeului: toiag, coif și încălțăminte cu aripi.\n\nBibliografie \n Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989\n Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă și romană, București, Editura Mondero, 1992, ISBN 973-9004-09-2 \n George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, București, Casa Editorială Odeon, 1992, ISBN 973-9008-28-3\n J.C.Belfiore, Dictionnaire de mythologie grecque et romaine, Paris, Larousse, 2003\n\nVezi și \n Mitologie romană\n Listă de zei\n Listă de zei romani\n Listă de zei (pe zone geografice)\n\n Hermes\n\nLegături externe \n Der Gott, der den Markt erfand \n Dicționar mitologic \n\nMitologia romană\nZei romani\nPsihopomp\nZei mesageri\nZei ai comerțului\nEponime ale planetelor sistemului solar\nEponime ale craterelor de pe Lună" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Cristi Gram?" }, { "from": "assistant", "value": "Cristian (Cristi) Gram (n. 7 iunie 1973, Petroșani) este un chitarist român de muzică rock, membru al formației Phoenix și fost component în formațiile Talisman și Pasărea Rock.\n\nBiografie \nDin august 1986, când avea vârsta de 13 ani, Cristi Gram studiază singur chitara pentru ca în anul 1987 să debuteze în fața publicului în cadrul Festivalului Național „Cîntarea României”. Câștigă, atât în cadrul festivalului din 1987, cât și în cadrul celui din 1988, premiul pentru cel mai bun chitarist.\n\nÎntre aprilie 2001 și martie 2003 activează în Talisman, formație cu care realizează un album de studio și unul înregistrat în concert. În aprilie 2004, Nicu Covaci, liderul legendarului grup Phoenix, îl cooptează în formație. Alături de Phoenix, Gram participă la realizarea albumului Baba Novak, lansat în octombrie 2005, iar anul următor susține un turneu național și apare pe DVD-ul de concert Live at Sala Palatului. În 2008 își aduce contribuția la un nou material semnat Phoenix, Back to the Future.... De asemenea, participă la spectacolele aniversare ale formației, de 45, respectiv de 50 de ani. În februarie 2014 părăsește Phoenix-ul, după zece ani în care a fost principalul chitarist al formației, alăturându-se în martie supergrupului Pasărea Rock, înființat de trei foști membri Phoenix: Mircea Baniciu, Josef Kappl și Ovidiu Lipan. Ultima apariție a sa împreună cu Pasărea Rock are loc la data de 1 august 2015, în cadrul Festivalului Folk You!, organizat la Vama Veche. În același an, revine la Phoenix, unde activează și în prezent.\n\nÎn 2009 Cristi Gram lansează State of Mind, singurul său album solo realizat până în prezent. Discul reprezintă un material rock/metal instrumental, cu influențe Dream Theater, și a fost înregistrat împreună cu Iulian Vrabete (bas) și Ionuț Micu (baterie).\n\nÎn februarie 2012 pune bazele unui nou proiect muzical în zona rock-ului și a metalului progresiv: Awake, o trupă tribut dedicată formației americane Dream Theater.\n\nDiscografie\n\nAlbume solo \n State of Mind (2009)\n\nColaborări \n Talisman – Pentru ea (album, 2001)\n Talisman – Live: Cele mai mari hit-uri 1996-2002 (album, 2002)\n Mădălina Manole – A fost (va fi) iubire (album, 2003)\n Phoenix – Baba Novak (album, 2005)\n Phoenix – Phoenix Tour 2006 – Baba Novak (VCD promo, 2006)\n Phoenix – Live at Sala Palatului (DVD, 2006)\n Ovidiu Lipan Țăndărică, Gheorghe Zamfir, Stelu Enache – Iskender (Aromanian Sound) (album, 2007)\n Phoenix & Mony Bordeianu – Back to the Future... (album, 2008)\n Pasărea Rock – Legenda (maxi-single promo, 2014)\n Pasărea Rock – Călușandra (EP promo, 2015)\n Pasărea Rock – Legenda (album, 2016) (necreditat)\n\nAlte apariții \n claviaturi la piesa „O mie de întrebări” – Nicu Covaci & Iris (2007) \n chitară la piesa „Plumb” – Petre Iordache (2014)\n chitară și compozitor la piesa „Undisguised” – Awake (2015)\n chitară și compozitor la piesa „Into Deep” – Cristi Gram (2017) \n chitară la piesa „De-a dreapta omului” – Syn Ze Șase Tri (2017)\n chitară la piesele „Moment of Silence”, „Suntem brazi”, „Amintirea ta”, „Linia întâi” – formația Anton (2016–2018)\n\nNote\n\nLegături externe \n\n „Carte de identitate - «Pulsul» Cristi Gram” (Raluca Grințescu, Jurnalul Național, 27 noiembrie 2006)\n „Cristi Gram, noua-veche aripă Phoenix” (Dorian Dron, Blogul lor, 13 decembrie 2015)\n\nNașteri în 1973\nNașteri pe 7 iunie\nChitariști români\nMembri Phoenix\nMembri Pasărea Rock\nInstrumentiști români în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Ionuț Contraș." }, { "from": "assistant", "value": "Călin - Ionuț Contraș (n. 31 ianuarie 1974, Zalău) a fost in perioada 2002-2010 managerul trupei rock Phoenix și totodată membru al ei (din 1998 după turneul Cantafabule se alătură Phoenixului ), contribuind la percuții și voce. Din 2010, este managerul trupei Bosquito. Călin-Ionuț Contraș a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler, categoria B - Muzică.\n\nBiografie\n\nActivitate muzicală \nDin 2005 - 2010 - voce de fundal si percutie la PHOENIX\n\nDin 2010 - prezent : General Manager la BOSQUITO\n\nNote \nProducator Executiv al ultimului material discografic PHOENIX , ( Baba Novak ) in componenta : Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Josef Kappl, Ovidiu Lipan, Mani Neumann , Cristi Gram si Ionut Contras !\n\nLegături externe \n\nNașteri în 1974\nNașteri pe 31 ianuarie\nMembri Phoenix\nBateriști români\nCompozitori români de muzică rock\nManageri muzicali români\nInstrumentiști români în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Ahmed Zeki Velidi Toğan?" }, { "from": "assistant", "value": "Ahmed Zeki Velidi Toğan (grafiat în limbile bașkiră: Әхмәтзәки Вәлиди Туған, rusă: Ахмад-Заки Ахметшахович Валиди) () a fost un istoric, turcolog și conducător al mișcării de eliberare națională a poporului bașkir. \n\nS-a născut în satul Koedhoen (în bașkiră Көҙән), din uezdul Sterlitamak, din Bașkortostanul de azi. După ce a emigrat în Turcia, grafierea numele său a fost Ahmed Zeki Validi Toğan (în alfabetul arab folosit anterior de bașkiri și turci grafierea numelui era identică). \n\nÎntre 1912-1915, Toğan a predat în madrassa (școala religioasă) din Kazan (Qasímiä), iar între 1915-1917 el a fost membru al comitetului de susținere a deputaților musulmani din Duma de Stat. În 1917, împreună cu Ș. Manatov, a organizat Șura (Sfatul). Sfatul bașkir de la Orenburg din noiembrie-decembrie 1917 prezidat de Validi Toğan a proclamat independența Bașkortostanului.\n \nÎn 1918 și 1919, trupele bașkire au luptat, întâi sub comanda atamanului Alexandr Dutov, apoi sub comanda amiralului Alexandr Vasilievici Kolceak, împotriva forțelor bolșevice. După ce conducerea RSFS Ruse a promis bașkirilor autonomia, Validi Toğan a schimbat alianțele, luptând alături de Armata Roșie. \n\nDin februarie 1919 până în iunie 1920, Toğan a fost președintele Bașrevkom (Comitetul Revoluționar Bașkir). Dându-și seama că bolșevicii nu respectau niciuna dintre înțelegerile privind autonomia teritoriilor bașkire, el s-a mutat în Asia Centrală. \n\nÎn Turkestan, Toğan a devenit liderul mișcării de eliberare națională, pe care rușii au numit-o peiorativ a basmacilor („bandiților”). Între 1920 - 1923 Toğan a fost președintele Uniunii Naționale a Turkestanului. În 1923, după ce a descoperit manuscrisele originale ale lui Ahmad ibn Fadlan, a emigrat. \n\nDin 1925, Toğan a trăit în Turcia, lucrând ca profesor la Universitatea din Istanbul. Zece ani mai târziu, a obținut titlul de doctor în filosofie. Între 1935–1937, Toğan a fost profesor la Universitatea din Bonn, iar în 1938 și 1939 a predat la Universitatea din Göttingen. În 1953 a devenit la Universitatea din Istanbul organizatorul Institutului de Studiere a Lumii Islamice. În 1967 a primit titlul de doctor onorific al Universității din Manchester. \n\nAhmed Velidi Toğan fost unul dintre cei mai importanți autori care au elaborat Enciclopedia popoarelor turcice. Articolele sale științifice despre cultura, limba și istoria popoarelor turcice au fost traduse în mai multe limbi.\n\nNote\n\nBibliografie \n Hasan Paksoy, Basmachi Movement from Within: Account of Zeki Velidi Togan \n Hasan Paksoy, Z. V. Toğan: The Origins of the Kazaks and the Özbeks \n\nNașteri în 1890\nDecese în 1970\nIstorici turci\nBașchiri\nAsia Centrală\nIstoria Asiei Centrale" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Germania Răsăriteană (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Prin Germania Răsăriteană se poate înțelege:\n\n Germania răsăriteană istorică sau „Fostele teritorii răsăritene germane” – termen prin care sunt desemnate colectiv provinciile germane de la răsărit de linia Oder-Neisse, pierdute de Germania definitiv după Al Doilea Război Mondial. Noile granițe au fost încă o dată recunoscute de Germania după reunificarea țării din 1990.\n Germania Răsăriteană - zona sovietică de ocupație din Germania stabilită după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, pe teritoriul căreia la 7 octombrie 1949 a fost proclamată Republica Democrată Germană, RDG, numită și Germania de Est.\nGermania de Est, din 1990, sau Noile Landuri Germane, din punct de vedere geografic înseamnă fostul teritoriu RDG." } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Serie (matematică)?" }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, o serie este un șir infinit între elementele căruia se poate scrie semnul operației de adunare:\n\nElementele seriei pot fi numere reale, numere complexe, vectori, funcții având ca valori numere reale, complexe sau vectori, etc. Este necesar ca pentru mulțimea din care se iau elementele seriei să fie definite operația de adunare și noțiunea de convergență.\n\nFără alte condiții, o astfel de serie se mai numește serie formală, deoarece (încă) nu se efectuează adunarea termenilor. Pentru a defini suma (valoarea) seriei, se definesc mai întâi sumele parțiale ca fiind sume de numere finite de elemente de la începutul șirului:\n\nSe spune că seria este convergentă dacă șirul sumelor parțiale este convergent. Pentru o serie convergentă, se definește suma seriei ca fiind limita șirului sumelor parțiale:\n\nExemple \nProbabil cea mai simplă serie infinită convergentă este:\n\nSe poate \"vizualiza\" convergența ei pe axa numerelor reale: se poate imagina o linie de lungime 2, pe care se marchează succesiv segmente cu lungimile 1, ½, ¼ etc. Întotdeauna se va putea marca următorul segment, deoarece dimensiunea liniei rămasă nemarcată va fi întotdeauna aceeași cu cea a ultimului segment marcat: când a fost marcat segmentul ½, a mai rămas o bucată nemarcată de lungime ½, deci putem să marcăm următorul segment de ¼. Acest argument nu demonstrează că suma este egală cu 2 (deși este), ci demonstrează că este cel mult 2 — in alte cuvinte, seria are o limită superioară.\n\nAceastă serie este o serie geometrică iar matematicienii de obicei o scriu astfel:\n\nunde termenii an sunt numere reale (sau complexe). Spunem că seria converge la S, sau că suma ei este S, dacă limita\n\nexistă și este egală cu S. Dacă nu există un astfel de număr atunci se spune că seria este divergentă.\n\nMatematic ,limita acestei serii se calculează după formula: , unde a1 este primul termen (în acest caz 1) ,iar q este rația (în acest caz 1/2).\n\nDemonstrație: \n\nDin diferența celor doua relații (1-2) rezultă:\n\n , pentru orice q cu  |q|<1.\n\nCâteva tipuri de serii infinite \n O serie geometrică este o serie în care fiecare termen succesiv este obținut prin înmulțirea termenului anterior printr-o constantă (numită rație). De exemplu:\n\nÎn general, seria geometrică\n\nconverge dacă și numai dacă |z| < 1.\n Seria armonică este seria:\n\n Seria\n\n converge dacă r > 1 și este divergentă dacă r ≤ 1, acest lucru poate fi arătăt cu ajutorul criteriului integral. \n O serie alternată este o serie în care termenii alternează semnele. Exemplu:\n\n O serie telescopică\n\nconverge dacă șirul bn converge la o limită L când n tinde la infinit. Suma seriei este atunci b1 − L.\n\nAbsolut convergența \nArticol principal: Absolut convergența.\n\nSe spune că o serie de numere reale sau complexe sau de vectori într-un spațiu Banach\n\nconverge absolut sau că este absolut convergentă dacă seria valorilor absolute ale termenilor, sau respectiv seria normelor lor,\n\neste convergentă.\n\nO serie absolut convergentă este întotdeauna convergentă. Mai mult, prin permutarea termenilor unei serii absolut convergente, rezultă întotdeauna o serie convergentă a cărei sumă este egală cu suma seriei originale.\n\nO serie convergentă care nu este absolut convergentă se numește semiconvergentă. Pentru o serie semiconvergentă de numere reale, se poate, prin permutarea adecvată a termenilor, să se obțină o serie ce converge la orice valoare se dorește; de asemenea, prin permutarea termenilor unei serii semiconvergente se poate obține o serie divergentă.\n\nCriterii de convergență \nArticol principal: Criterii de convergență.\n\nCriteriile de comparație se folosesc pentru determinarea naturii unei serii (convergentă sau divergentă), cunoscând natura unei alte serii și testând anumite relații între termenii celor două serii.\n\n Primul criteriu de comparație;\n Al doilea criteriu de comparație;\n Al treilea criteriu de comparație;\n Criteriul radicalului (Cauchy);\n Criteriul raportului (D'Alembert);\n Criteriul Raabe-Duhamel;\n Criteriul Kummer;\n Criteriul de condensare (Cauchy);\n Criteriul seriilor absolut convergente și semiconvergente;\n Criteriul general al lui Cauchy;\n Criteriul lui Abel-Drichlet;\n Criteriul lui Weierstrass;\n Criteriul lui Dirichlet.\n\nVezi și \n Serie formală\n\nSerii matematice" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Mărginimea Sibiului?" }, { "from": "assistant", "value": "Mărginimea Sibiului (maghiară: Szeben-Hegyalja, germană Hermannstädter Randgebiet) este o zonă care include 18 localități din România aflate în partea de sud-vest a județului Sibiu din Transilvania, toate având o moștenire etnologică, culturală, arhitecturală și istorică unică.\n\nPoziționare\nZona este situată în imediata vecinătate a centrului culturii săsești din Transilvania - orașul Sibiu și are o arie de peste 200 km², fiind îngrădită de Râul Vadului la sud și râul Săliște la nord. Satele sunt situate la contactul dintre munte și depresiune, precum și pe văile râurilor care curg din Munții Cindrel prin platoul transilvan.\n\nIstoric\n\nCea mai veche așezare din zonă este atestată în anul 1204 sub numele Riuetel, aflată pe teritoriul de astăzi al Cisnădiei. Urmează Tălmaciu (1318), Orlat (1322) și Săliște (1354). De-a lungul istoriei aceste așezări au fost în diverse momente feude acordate de regele Ungariei principilor Valahiei, împreună cu Țara Făgărașului. Un eveniment important în zonă a avut loc în secolul al XVIII-lea, când împărăteasa Maria Theresia a decis înființarea Regimentului 1 de graniță la Orlat.\n\nPopulația\n\nÎn Mărginimea Sibiului locuiește o populație preponderent românească. În general, principala ocupație istorică a populației a fost și este păstoritul, motiv pentru care se treceau, tot timpul, Munții Carpați, ceea ce a dus la menținerea unei legături între comunitățile românești aflate la sud, respectiv la nord de munți. Locuitorii zonei sunt numiți mocani, sau mărgineni.\n\nPentru evoluția demografică vezi secțiunea aferentă articolului județul Sibiu (interbelic).\n\nDescrierea zonei\nZona are o bogăție excepțională a obiceiurilor legate de diferite momente din viață. Și astăzi există obiceiul de a purta costumul popular tradițional - alb-negru cu o pălărie rotunjită purtată de bărbați la evenimentele importante. Pictura pe sticlă este o tradiție, în strânsă legătură cu introducerea manufacturilor de sticlă de către autoritățile imperiale austriece, tradiție receptată în secolul al XVIII-lea de Biserica Română Unită, apoi de Biserica Ortodoxă, care s-a reimpus în zonă. \n\nArhitectura are influențe puternice săsești, cu case mari, impunătoare, cu o curte interioară închisă din toate părțile. Lemnul a fost materialul de construcție tradițional, dar în ultima sută de ani a fost însă înlocuit de cărămidă.\n\nÎn sens larg, așa numita Mărginime extinsă mai cuprinde și localitățile populate de ungureni de la sud de Carpați, unde păstorii din sudul Transilvaniei s-au refugiat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea: Vaideeni (județul Vâlcea, una dintre cele mai conservatoare localități populate de ungureni), Novaci (județul Gorj) și Corbi (județul Argeș).\n\nDe asemenea, și zona Văii Sebeșului (care până în 1918 a aparținut comitatului Sibiu se încadrează din punct de vedere etnografic în zona Mărginimii.\n\nAtracții turistice\nCea mai veche biserică românească din zonă se află la Săliște, iar picturile din ea datează de la 1674. Alte biserici vechi sunt bisericile din lemn de la Poiana Sibiului - 1771, Fântânele (Cacova) - ridicată între 1772-1774 - și Tălmăcel - 1776.\n\nÎn Rășinari și Săliște există câteva mici muzee ale satului și case memoriale. \n\nÎn Sibiel există un muzeu al icoanelor pictate pe sticlă, iar la Fântânele (Cacova) există, din anul 1995, un muzeu mixt (etnografic și de artă bisericească). \n\nLângă Tilișca au fost descoperit urme ale civilizației dacice. Un alt muzeu se află la Sadu, locul în care a fost construită cea de-a treia uzină hidro-electrică din Europa.\n\nPersonalități\nEmil Cioran, filosof\nOctavian Goga, poet și politician\nInocențiu Micu-Klein, episcop unit\nSamuel Micu, corifeu al Școlii Ardelene\nAndrei Oțetea, istoric, academician\nDumitru Roșca, istoric, academician\nOnisifor Ghibu, pedagog, politician, academician\nIlie Șteflea, a fost un general și politician român, Șef al Marelui Stat Major în perioada 20 ianuarie 1942 - 23 august 1944, care a luptat în cele două războaie mondiale. \n Ioan Lupaș, istoric, om politic român, membru al Academiei Române, deputat în mai multe legislaturi și ministru în Cabinetul Goga.\n\nBibliografie\n Romul Simu, Monografia comunei Orlat, Sibiu 1895;\n Victor Păcală, Monografia comunei Rășinariu, Sibiu, 1915;\n Cornel Irimie, Nicolae Dunăre, Paul Petrescu, Mărginenii Sibiului, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985\n Ilie Hanzu, Monografia satului Fântânele (Cacova) din județul Sibiu, Editura Salgo, Sibiu, 2013, ISBN 978-606-8015-78-1\n Cornel Mișinger, Monografia Satului Fântânele (Cacova) din Mărginimea Sibiului, Casa de Presă și Editură Tribuna, Sibiu, 2006, ISBN 973-7749-11-1.\nVictor Voicu-Vedea, Ioan Părean, Mărginimea Sibiului. Ghid de turism rural, Editura Salgo, Sibiu, 2008, \n\n \nMocănime\nZone etnografice românești‎" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Oxindol?" }, { "from": "assistant", "value": "Oxindolul (denumit și 2-indolonă) este un compus organic heterociclic aromatic derivat de indol. Prezintă 2 forme tautomere: enolică (în care gruparea OH este legată de un C dintr-o legătură dublă) și forma cetonică. Tautomerul hidroxilic se numește indoxil:\n\nSinteză\n\nSinteza Stolle \nReacția se desfășoară pe pacursul mai multor etape, însă poate fi împărțită în 2 pași:\nformarea unei amide substituite\nalchilarea acestui compus printr-o reacție Friedel-Crafts\n\nO variantă a acestei sinteze a fost pusă la punct de Julian și Pikl și Wantz în 1935.\n\nSinteza Hinsberg\n\nProprietăți fizico-chimice \nSe prezintă sub forma unor cristale incolore, care, datorită tautomeriei, au proprietatea de a forma săruri cu metalele alcaline.\nReacționează cu acidul azotos formând izonitrozoderivați, și cu aldehidele aromatice, cu care formează compuși colorați.\n\nBibliografie \n http://www.ecompound.com/Reaction%20reference/name_reaction_alphabetical3.htm\n http://www.chempensoftware.com/reactions/RXN197.htm \n http://www.orgsyn.org/orgsyn/prep.asp?prep=cv4p0620\n\nNote \n \n\nIndoli" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre National Portrait Gallery?" }, { "from": "assistant", "value": "National Portrait Gallery este o galerie de artă în Londra, St Martin's Place, care și-a deschis porțile în anul 1856. \n\nGaleria este destinată portretelor personalităților importante din istoria Marii Britanii adăpostind, pe lângă tablouri, și un număr mare de fotografii, sculpturi, desene și caricaturi.\n\nNote\n\nBibliografie\n Lara Perry: History's Beauties. Women and the National Portrait Gallery, 1856-1900, Aldershot: Ashgate 2006, ISBN 0-7546-3081-1, Recezie în limba germană de Ellen Spickernagel online\n\nLegături externe\n Official web site\n The complete illustrated Catalogue \n National Portrait Gallery: A Visitor's Guide by John Cooper (New edition 2006) \n To search the collection \n NPG at Bodelwyddan Castle \n\nMuzee din Regatul Unit\nClădiri și structuri din Londra\nMuzee de artă" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Capră?" }, { "from": "assistant", "value": "Capra domestică (Capra aegagrus hircus) este o subspecie domesticită a caprei sălbatice din Asia de sud-vest și Europa de est. Este un membru al familiei bovidelor. Masculul caprei domestice, al caprei negre și al căprioarei se numește țap.\n\nIstoria \nCaprele sunt printre primele animale domesticite de către om. Analiza genetică cea mai recentă confirmă dovezile arheologice și anume că Munții Zagros din Iran sunt originea tuturor caprinele domestice astăzi. O altă sursă genetică majoră de caprine moderne este capra Bezoar, din regiunile muntoase din Asia Mică și Orientul Mijlociu. Păstorii neolitici au început să păstreze caprinele pentru lapte și carne, dar au fost folosite și drept combustibil, pentru îmbrăcăminte, construcții și instrumente. Cele mai timpurii resturi de capre domesticite datând de acum 10,000 ani se găsesc în Ganj Dareh în Iran. Rămășițe de capră au fost găsite la siturile arheologice din Ierihon, Choga, Mami, Djeitun și Cayonu, datând de acum 8000 și 9000 de ani în urmă.\n\nCaracteristici \nExistă peste 300 de rase distincte de capră. Speranța de viață pentru caprine este cuprinsă între 15 și 18 ani. Un exemplar a avut chiar 24 ani.\n\nCaprele sunt extrem de curioase și inteligente. Cele mai multe capre, în mod natural, au două coarne, de diferite forme și mărimi în funcție de rasă. Caprele sunt rumegătoare.\n\nCompoziția laptelui \nCaprele produc aproximativ 2% din laptele total produs în lume.\n\nStatisticile la nivel mondial \nPotrivit FAO, producătorii de top, de lapte de capră, în 2008 au fost India (4 milioane tone), Bangladesh (2.16 milioane tone) și Sudan (1.47 tone).\n\nVezi și \nDomesticire\n\nGalerie\n\nReferințe\n\nLegături externe \n\n Goat breeds from the Department of Animal Science, Oklahoma State University\n The American Dairy Goat Association\n British Goat Society\n Goat-Link\n Pygmy Goat Club (United Kingdom)\n\nMamifere domestice\nCaprine\nMamifere erbivore" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Republica Carelia." }, { "from": "assistant", "value": "Republica Carelia (Republica Carelă sau Karelia) este un subiect federal al Federației Ruse.\n\nGeografie \nRepublica Carelia este localizată la nord-vestul Rusiei. are o suprafață de 172400 km², din care 148000 km² (85%) este împădurită.\n\nLa vest de învecinează cu Finlanda, granița avînd o lungime de 723 km. La nord se învecinează cu regiunea Murmansc, la est cu Marea Albă (lungimea țărmului este de 630 km) și cu regiunea Arhanghelsc, la sud și sud-est cu regiunea Vologda, iar la sud și sud-vest cu regiunea Leningrad.\n\nResurse naturale \nPe lângă exploatarea lemnului, economia republicii se mai bizuie și pe minerit, exploatându-se zăcăminte de fier, diamant, vanadiu, molibden.\n\nDemografie \nConform recensămîntului din 2002, populația era de 716,281 locuitori, din care 548941 ruși (76,6%), careli 65,651 (9,2%), bieloruși 37,681 (5,3%), ucraineni 19248 (2,7%) și finlandezi 141,56 (2,0%).\nLimba carelă este apropiată de finlandeză, unii lingviști considerînd-o un dialect al acesteia.\n\nIstorie \n\nDin veacul al 13-lea regiunea a fost controlată de Suedia. În 1721 a devenit parte a Rusiei.\n\nÎn 1923 a fost organizată Republica Sovietică Socialistă Autonomă Carelă, în cadrul Federației Ruse. Din 1940 a primit statut de republică unională, sub numele de Republica Socialistă Sovietică Carelo-Finică, incluzînd Republica Democratică Finlandeză creată în timpul războiului de iarnă. După războiul finlandezo-sovietic din 1941-1944 istmul carelian a fost inclus în regiunea Leningrad. În forma prezentă, Republica Carelia s-a format în 13 noiembrie 1991.\n\nRepublica Carelia\nCarelia" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Centru civic (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Centru civic poate avea următoarele semnificații:\n Centru civic – zonă centrală a unui oraș.\n Centru Civic – cartier situat în sectorul 3 al municipiului București.\n Centrul Civic – cartier situat în centrul municipiului Brașov.\n Centrul Civic – cartier situat în municipiul Iași.\n Centrul Civic – cartier situat centrul municipiului Oradea.\n Centru Civic – (poloneza: Śródmieście) cartier situat în centrul al municipiului Varșovia, Polonia." } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Criterii de convergență?" }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, criteriile de convengență se folosesc pentru determinarea naturii unei serii (convergentă sau divergentă), cunoscând natura unei alte serii și testând anumite relații între termenii celor două serii.\n\n Primul criteriu de comparație;\n Al doilea criteriu de comparație;\n Al treilea criteriu de comparație;\n Criteriul radicalului (Cauchy);\n Criteriul raportului (D'Alembert);\n Criteriul Raabe-Duhamel;\n Criteriul Kummer;\n Criteriul de condensare (Cauchy);\n Criteriul integral (Maclaurin-Cauchy);\n Criteriul lui Gauss;\n Criteriul seriilor alternate (Leibniz);\n Criteriul seriilor absolut convergente și semiconvergente;\n Criteriul general al lui Cauchy;\n Criteriul lui Abel-Drichlet;\n Criteriul lui Dirichlet.\n\nCriterii de convergență" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pCriteriile de comparație?" }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, criteriile de comparație sunt criterii care stabilesc natura unei serii ai cărei termeni sunt numere reale sau complexe. Acesea determină natura seriei comparând termenii ei cu cei ai unei alte serii, căreia îi este cunoscută natura.\n\nPrimul criteriu al comparației\n\nPrimul criteriu de comparație spune că dacă seria\n\neste o serie absolut convergentă și există un număr real C independent de n astfel încât\n\npentru un n oricât de mare, atunci seria\n\neste absolut convergentă. În acest caz se spune ca b \"domina\" pe a. Dacă seria ∑|bn | este divergentă și\n\npentru un n oricât de mare, atunci seria ∑an  nu converge absolut.\n\nAl doilea criteriu al comparației\n\nAl doilea criteriu de comparație spune că dacă seria\n\neste o serie absolut convergentă și există un număr real C independent de n astel încât\n\npentru un n oricât de mare, atunci seria\n\nconverge absolut. Dacă seria ∑|bn | este divergentă și\n\npentru un n oricât de mare, atunci seria ∑an  nu converge absolut.\n\nAcest lucru rezultă din : Criteriul raportului (D'Alembert)\n\nAl treilea criteriu al comparației\n\nAl treilea criteriu al comparației spune că dacă seriile\n\n și \n\nsunt serii cu toți termenii pozitivi și\n\nAtunci:\n Dacă 0 < l < ∞ atunci cele două serii sunt de aceeași natură.\n Dacă l = 0 și seria ∑bn  este convergentă atunci seria ∑an  este convergentă.\n Dacă l = +∞ și seria ∑bn  este divergentă atunci seria ∑an  este divergentă.\nCriterii de convergență\nSerii matematice\nCalcul integral" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Criteriul radicalului (Cauchy)." }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, criterul radicalului (Cauchy) se aplică pentru determinarea naturii seriei\n\nEste foarte folositor atunci când se aplică seriilor exponențiale. Acest criteriu a fost creat de Cauchy, de aceea mai este numit și criteriul Cauchy. Criteriul radicalului folosește numărul\n\nunde \"lim sup\" înseamnă limită superioară.\n\nCriteriul radicalului spune că:\n Dacă C < 1 atunci seria este absolut convergentă.\n Dacă C > 1 atunci seria este divergentă.\nDaca C = 1, criteriul nu este suficient pentru a dertermina naturii seriei.\n\nExemplu \nSeria este divergentă deoarece \n\nCriterii de convergență\nCalcul integral\nSerii matematice" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Ferenc Puskás?" }, { "from": "assistant", "value": "Ferenc Puskás (), născut Ferenc Purczeld, a fost un fotbalist și antrenor de fotbal maghiar. Puskás este considerat drept unul dintre cei mai mari fotbaliști ai secolului al XX-lea, fiind recunoscut în 1995 de IFFHS drept cel mai mare golgheter al secolului. A condus echipa națională de fotbal a Ungariei la cucerirea medaliei de aur la Jocurile Olimpice din 1952 și la un loc în finala Cupei Mondiale din 1954, pierdută în fața Germaniei cu scorul de 2-3. Puskás a marcat 84 de goluri în 85 de selecții pe Ungaria, evoluând și de 4 ori pentru Spania. A marcat 512 goluri în 528 de meciuri jucate în cariera sa. \nÎn octombrie 2009, FIFA a anunțat introducerea premiului Premiul Puskás, acordat fotbalistului care a marcat „cel mai frumos gol” din ultimul sezon.\n\nTinerețe \n\nLa 10 ani, copil de mingi fiind, a început fotbalul la Kispest-Honved (1943-1956 / 4 titluri), unde evoluase și tatăl său; debutul la seniori l-a făcut la 16 ani. A evoluat ca mijlocaș ofensiv, dar și pe banda stângă. Nu era înalt, 1,73 m, dar avea \"greutate\", 74 kg. Șutul tare cu piciorul stîng a fost principala sa armă ofensivă. În echipa națională a Ungariei a debutat pe 20 august 1945 la 18 ani, cu un gol contra selecționatei Austriei. În 1950 s-a căsătorit cu Elisabeth, cei doi având o fiică, Anke. Cu reprezentativa maghiară a cucerit aurul olimpic în 1952 și argintul la CM 1954, 2-3 în finala cu Germania, cînd a deschis scorul. Cu Puskás pe teren, Ungaria a devenit prima echipă care a învins echipa Angliei pe stadionul Wembley cu scorul de 6-3, în decembrie 1953.\n\nInvazia sovietică din 1956 l-a obligat să plece în exil, în Spania; refuzând să se întoarcă, FIFA l-a suspendat 18 luni, iar regimul comunist l-a declarat „trădător de țară”. Guvernul maghiar și-a cerut scuze public în 1993, permițându-i să se întoarcă în țară și să preia selecționata Ungariei. În iunie 1958, Santiago Bernabeu l-a adus la Real Madrid, unde a făcut istorie, evoluând alături de Alfredo Di Stéfano, Francisco Gento, Raymond Kopa și José Santamaria. Alintat „Pancho”, Puskás a fost de patru ori golgheterul campionatului spaniol și a câștigat trei Cupe ale Campionilor Europeni, precum și 5 titluri de campion al Spaniei, între 1958 și 1967.\n\nA jucat împreună cu Zoltán Czibor, Sándor Kocsis, József Bozsik și Nándor Hidegkuti în echipa națională de aur a Ungariei, supranumită Mighty Magyars (Maghiarii Fenomenali), care a avut 32 de meciuri consecutive fără înfrângere.\n\nÎntoarcerea \nÎn 1992 Puskás s-a stabilit definitiv la Budapesta. Trei ani mai târziu a primit gradul de colonel, Kispest-Honved fiind formația armatei. În perioada aprilie - iulie 1993 s-a ocupat de \"naționala\" maghiară. Apoi, federația ungară l-a numit responsabil cu relațiile internaționale și supervizor al „naționalei” de tineret.\n\nÎn 1995 a fost desemnat cel mai bun marcator al secolului XX. În ziua în care a împlinit 70 de ani, pe 2 aprilie 1997, a primit Ordinul de Onoare al CIO, cea mai importantă distincție olimpică. În același an a luat premiul „Paladinul de Aur” pentru un film despre viața sa.\n\nSuferind de arterioscleroză cerebrală, a fost spitalizat în primele zile ale lui octombrie 2000. Au urmat și alte internări, perioade în care a fost vizitat de foștii colegi Di Stefano și Amancio, precum și de șeful FIFA, Blatter. În 2002 i s-a organizat un meci omagial, Ungaria - Spania 1-1, încasările fiind destinate tratamentului său. În 2004 a fost inclus în grupul celor mai buni 20 de jucători în ultimii 50 de ani pe baza unui sondaj UEFA. În clasamentul întocmit de FIFA, Ferenc Puskas s-a clasat al patrulea în ierarhia fotbaliștilor secolului XX. \n\nLa 79 de ani, fosta vedetă a Ungariei și a lui Real Madrid a încetat din viață pe patul spitalului din Budapesta.\n\nStadion \nDin 2002, stadionul Népstadion din Budapesta, construit în anul 1953, poartă numele celebrului jucător de fotbal, Stadionul Puskás Ferenc. Puskás a fost declarat de Federația Maghiară de Fotbal cel mai mare fotbalist în ultimii 50 de ani.\n\nPalmares\n\nClub \n Honvéd Budapesta\n Prima Ligă a Ungariei (5): 1949/50, 1950, 1952, 1954, 1955\n Real Madrid\n La Liga (5): 1960–61, 1961–62, 1962–63, 1963–64, 1964–65\n Copa del Rey (1): 1961–1962\n Cupa Campionilor Europeni (3): 1958–1959, 1959–1960, 1965–1966\n Cupa Intercontinentală: 1960\n\nNațională \n\n Cupa Balcanilor (1): 1947\nCampion olimpic (1): 1952\nCupa Internatională a Europei Centrale (1): 1953\nCampionatul Mondial de Fotbal\nVicecampion (1): 1954\n\nIndividual \n Cupa Internatională a Europei Centrale — Golgheter (10 goluri): 1954\n Golgheter în Ungaria: 1947–48, 1949–50, 1950, 1953\n Golgheter în La Liga (Pichichi): 1959-60, 1960–61, 1962–63, 1963–64\n Jucătorul anului în fotbalul mondial: 1953\n Jucătorul european al anului: 1953\n 1954 Câștigătorul Balonului de Aur al Cupei Mondiale\n 1954 Câștigător al Ghetei de bronz la Cupa Mondială\n Numit în echipa All-Star a Cupei Mondiale din 1954\n Jucător european al secolului XX L'Equipe\n Jucător maghiar al secolului XX\n Football's Top Scorer of the 20th century-International Federation of Football History and Statistics\n Silver Ball European Footballer of the Year France Football : 1960\n Membru FIFA 100\n UEFA Golden Player-Hungary\n Top 10 cei mai mari jucători ai secolului XX (#7) -World Soccer Magazine\n Top 10 cei mai buni jucători din lume ai secolului XX (#6) -International Federation of Football History and Statistics\n Top 10 cei mai buni jucători europeni ai secolului XX (#4) -International Federation of Football History and Statistics\n European Cup Top Scorer (12 goluri) (7 goluri): 1960, 1964\n Gheata de aur a lumii în 1948: (50 goluri)\n\nAntrenor \n Panathinaikos\n Superliga Greacă: 1969–70, 1971–72\n Cupa Campionilor Europeni\n Finalist (1): 1970–71\n Cupa Intercontinentală\n Finalist (1): 1971\n\n Sol de América\n Primera División de Paraguay: 1986\n\n South Melbourne Hellas\n National Soccer League: 1990–91\n NSL Cup: 1989–90\n Dockerty Cup: 1989, 1991\n\nStatistici carieră\n\nGoluri internaționale pentru Ungaria\n\nMeciuri internaționale pentru Spania\n\nReferințe\n\nBibliografie\n\n (Autobiography) Ferenc Puskas: Captain of Hungary: Ferenc Puskas (1955). Reprinted in 2007 \n Behind the Curtain — Travels in Eastern European Football: Jonathan Wilson (2006) \n The World Cup — The Complete History: Terry Crouch (2002) \n 50 Years of the European Cup and Champions League: Keir Radnedge (2005) \n Obituary in The Guardian by Brian Glanville, 18 noiembrie 2006\n\nLegături externe\n\n Honved FC\n Famous Hungarians \n Origo hu\nBDFutbol player profile\nBDFutbol coach profile\nNational team data \n\n The Hindu (arhivat)\n Evenimentul Zilei (arhivat)\n ZIARE com\n Articol despre Ferenc Puskás pe site-ul UEFA \nGoals in European Cups at RSSSF\nGoals in International Matches at RSSSF\n\n ABC ES\n Guardian\nPoetry dedicated to Puskas \n\nNașteri în 1927\nDecese în 2006\nFotbaliști maghiari\nMedaliați olimpici cu aur\nFotbaliști internaționali maghiari\nFotbaliști ai cluburilor din Ungaria\nFotbaliști ai Real Madrid CF\nAntrenori maghiari de fotbal\nMaghiari expatriați în Spania\nFIFA 100\nFotbaliști ai Campionatului Mondial de Fotbal 1954\nFotbaliști ai Campionatului Mondial de Fotbal\nAntrenori ai cluburilor de fotbal din Grecia\nAntrenori ai cluburilor de fotbal din Statele Unite\nAntrenori ai cluburilor de fotbal din Spania\nAntrenori ai cluburilor de fotbal din Chile\nAntrenori ai cluburilor de fotbal din Egipt\nAntrenori ai cluburilor de fotbal din Paraguay\nAntrenori ai cluburilor de fotbal din Canada\nAntrenori ai cluburilor de fotbal din Arabia Saudită\nAntrenori ai cluburilor de fotbal din Australia\nAntrenori ai echipei naționale de fotbal a Ungariei\nFotbaliști internaționali spanioli\nOameni din Budapesta\nAtacanți\nFotbaliști spanioli\nCetățeni naturalizați în Spania\nMaghiari de origine germană\nRomano-catolici maghiari\nFotbaliști la Jocurile Olimpice de vară din 1952" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Criteriul raportului (D'Alembert)?" }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, criteriul raportului (D'Alembert) se aplică pentru determinarea naturii seriei infinite\n\nai cărei termeni sunt numere reale sau complexe. Testul a fost prima dată publicat de Jean le Rond d'Alembert, de aceea mai este numit și criteriul lui D'Alembert. Criteriul raportului folosește numărul\n\nCriteriul raportului spune că:\n Dacă L < 1 atunci seria este absolut convergentă.\n Dacă L > 1 atunci seria este divergentă.\n Daca L = 1 sau L este nedeterminat atunci natura seriei este nederminată.\n\nCriteriul Raabe-Duhamel \n\nDacă L = 1 criteriul raportului nu poate dermina natura seriei studiate. O extindere a criteriului raportului este criteriul Raabe-Duhamel care permite uneori determinarea naturii seriei pentru cazul L = 1.\n\nCriteriul Raabe-Duhamel spune că dacă pentru o serie \n\nI\n\nși dacă există:\n\natunci seria este:.\n\n1. Dacă l>1 : - Convergentă \n\n2. Dacă l<1 : - Divergentă\n\n1. Dacă l=1 : - Problema nu se poate rezolva cu acest criteriu\n\nlink suport.\n\nhttp://www.mathcounterexamples.net/raabe-duhamel-s-test/\n\nCriterii de convergență\nCalcul integral\nSerii matematice" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Districtul Banatul de Nord?" }, { "from": "assistant", "value": "Districtul Banatul de Nord (, , , este o diviziune administrativă în partea de nord a provinciei Voivodina, Serbia. Regiunile istorice din care este alcătuit sunt Banatul și Bácska.\n\nComune și localități\n\nComuna Ada \n(nu face parte din Banatul istoric)\n Ada ()\n Mol (, )\n Obornjača ()\n Sterijino ()\n Utrine ()\n\nComuna Čoka \n Banatski Monoštor ()\n Crna Bara (, )\n Čoka ()\n Jazovo ()\n Ostojićevo (, )\n Padej ()\n Sanad (, )\n Verbica ()\n\nComuna Kanjiža \n\n(nu face parte din Banatul istoric)\n\n Adorjan ()\n Horgoš ()\n Kanjiža ()\n Mala Pijaca ()\n Mali Pesak ()\n Martonoš ()\n Novo Selo ()\n Orom ()\n Totovo Selo ()\n Senćanski Trešnjevac ()\n Velebit ()\n Vojvoda ()\n Zimonjić ()\n\nComuna Kikinda \n Banatska Topola (, )\n Banatsko Veliko Selo (, )\n Bašaid (, )\n Iđoš ()\n Chichinda Mare (, ,)\n Mokrin (, )\n Nakovo (, )\n Novi Kozarci (, )\n Rusko Selo (, )\n Sajan ()\n\nComuna Novi Kneževac \n Banatsko Aranđelovo ()\n Ðala ()\n Filić ()\n Krstur ()\n Majdan ()\n Mali Siget ()\n Novi Kneževac (, )\n Podlokanj ()\n Rabe ()\n\nComuna Senta \n\n(nu face parte din Banatul istoric)\n\n Bogaroš ()\n Gornji Breg ()\n Kevi ()\n Senta (, )\n Tornjoš ()\n\nReședința acestui district este orașul Chichinda Mare.\n\nPopulație \n\nConform datelor recensământului din 2002 districtul avea 165.881 locuitori.\n\nDin punct de vedere etnic, populația districtului se compune din maghiari (78.551 locuitori sau 47,4 %), sârbi (72.242 locuitori sau 43,6 %), români și alții.\nComune cu populație majoritar sârbească sunt Kikinda (76 %) și Novi Kneževac (59 %), cu populație majoritar maghiară sunt Ada (77 %), Čoka (52 %), Kanjiža (86 %) și Senta (81 %).\nDintre cele 50 de localități ale districtului, 19 au populație majoritar sârbească, 1 are populație mixtă, iar celelalte au populație majoritar maghiară.\n\nHarta iozefină a Banatului(senzitivă), 1769-72\n\nPersonalități locale \n\n Teodor Ilić Češljar, pictor, Nikola Aleksić, Đura Pecić și Đura Jakšić.\n\nBanatul de Nord, Districtul\nBanat" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre LaTeX." }, { "from": "assistant", "value": ",\nscris ca LaTeX în varianta text, este un sistem de preparare a documentului, care permite tipărirea în format electronic cu ajutorul limbajului de programare \n\n (TeX).\n\nLaTeX a fost creat de Leslie Lamport în 1984 la SRI International și în timp a devenit principala metodă pentru programarea în TeX. Datorită capacităților de a programa în amănunt orice aspect care ține de publicarea unui material (articol, carte, tratat, broșură), LaTeX este folosit în general în mediu academic de către matematicieni, ingineri etc., dar și în mediul comercial, datorită costurilor reduse de utilizare (LaTex și TeX sunt gratuite; TeX este eliberat de către creatorul său, Donald Knuth, în domeniu public). LaTeX permite programarea aspectelor necesare în desktop publishing, inclusiv tabele, figuri și imagini, referințe încrucișate, bibliografie și note bibliografice.\n\nDin punct de vedere al limbajului de programare, LaTeX este un limbaj de programare de nivel-înalt, util în a accede la toate resursele limbajului TeX. Deoarece TeX este un limbaj de programare de nivel scăzut s-a dovedit a fi destul de dificil de utilizat de către utilizatorii comuni, motiv pentru care LaTeX a fost construit special pentru a permite oricărui utilizator să beneficieze de puterea limbajului TeX.\n\nVersiunea curentă este\n\n(LaTeX2e). LaTeX, ca și TeX, este un program liber.\n\nPronunțare \nLaTeX este pronunțat sau , (nu se pronunță cu deși în limba română X se citește cs), iar transcrierea fonetică în limba română este latec.\nUltimul caracter din LaTeX vine de la litera χ (chi), iar numele TeX este un derivat al termenului grecesc τέχνη (abilitate,artă (ca pricepere), tehnică).\n\nÎn timp ce creatorul TeX Donald Knuth promovează pronunția , Lamport afirmă că el nu susține nicio variantă ca fiind corectă pentru pronunția LaTeX.\n\nAcolo unde tipărirea permite, sigla LaTeX este afișată ca în această pagină, iar dacă posibilitățile tehnice nu permit o astfel de afișare este folosită scrierea LaTeX pentru a deosibi referirea la acest limbaj de termenul latex.\n\nSistem de tipărire \n\nSpre deosebire de diferitele programe de redactare WYSIWYG, LaTeX permite autorului să urmărească doar conținutul textului, lăsând forma acestuia în grija sistemului de tipărire. Prepararea documentului pentru tipărire se face ținând cont de o structură logică a textului prin apelul la diferiți termeni intuitivi ca: title (titlu), chapter (capitol), (section) secțiune, bibliography (bibliografie), table (tabel), (figure) figură etc. Chiar dacă conceptul general este acela de a despărți forma de conținutul textului, LaTeX permite totodată și reglaje de mare finețe acolo unde este nevoie (de exemplu în aranjarea textului în rând și în pagină).\n\n În exemplu de mai jos este redat un model de text introdus în format LaTeX:\n\\documentclass[12pt]{article}\n\\title{\\LaTeX}\n\\date{}\n\\begin{document}\n \\maketitle \\LaTeX{} este un sistem de preg\\u atire a textului pentru\n programul de tip\\u arire \\TeX{}. Acesta ofer\\u a posibilitatea program\\u arii\n caracteristicilor necesare tip\\u aririi \\c si faciliteaz\\u a automatizarea\n sarcinilor recurente \\^\\i n procesul de culegere a textului, inclusiv\n numerotarea, tabele \\c si figuri, referi\\c te \\^\\i ncruci\\c sate, bibliografie etc.\n \\LaTeX{} a fost scris \\^\\i n 1984 de Leslie Lamport \\c si a devenit metoda\n dominant\\u a pentru utilizarea \\TeX, ast\\u azi pu\\c tine persoane mai scriu\n direct \\^\\i n \\TeX.\n Versiunea curent\\u a este \n \\LaTeXe.\n \\newline\n % Acesta este un comentariu, nu este vizibil \\^\\i n varianta pentru ecran.\n % Următoarele demonstreaz\\u a puterea tip\\u aririi cu LaTeX.\n \\begin{eqnarray}\n E &=& mc^2 \\\\\n m &=& \\frac{m_0}{\\sqrt{1-\\frac{v^2}{c^2}}}\n \\end{eqnarray}\n\\end{document}\n\n Textul astfel introdus are drept rezultat LaTeX:\n\n Exemplificarea modului de lucru aici, LaTeX.\n\nImplementare, distribuții, și licență \n\nLaTeX este în general distribuit alături de TeX și sunt disponibile variante pentru sistemele de operare Linux, Unix, Windows și MacOS X. Distribuții TeX/LaTeX disponibile sunt: TexLive (multiplatformă), teTeX (unix), fpTeX, MiKTeX (Windows), CMacTeX, și OzTex (Macintosh). Din punct de vedere al tipurilor de fișiere create, distribuțiile pot fi împărțite în două categorii: cele care creează fișiere în format DVI, și cele care creează fișiere de tip PDF. Fonturile utilizate, Computer Modern, au fost create de Donald Knuth, și oferă același aspect specific ca al fișierelor create cu TeX.\n\nLaTeX este distribuit sub licența free software license, LaTeX Project Public License (LPPL). LPPL nu este compatibilă cu GNU General Public License, având ca cerință principală ca orice modificare a fișierelor să fie însoțită de schimbarea numelui fișierului. Există o versiune în lucru a LPPL care va fi compatibilă cu licența GPL. LPPL este în conformitate cu DFSG începând cu versiunea 1.3.\n\nDiacritice în limba română \nDatorită caracterelor specifice utilizate în scrierea în limba română, editarea cu semnele diacritice românești poate fi destul de dificilă. O metodă accesibilă, fără utilizarea unor pachete suplimitare (Package în engleză), este scrierea cu diacritice cu ajutorul unuia din editoarele de mai jos care permit scrierea cu caractere unicode (UTF-8), iar mai apoi prin funcția de înlocuire (replace) a respectivului editor se pot substitui diacriticele cu următoarele coduri:\n\nPentru comanda \\cb se folosește pachetul combelow. Forma corectă a diacriticelor (Ș ș Ț ț) din limba română presupune o virguliță dedesubtul literelor (S s T t). Această virguliță se adaugă cu comanda \\cb. Comanda \\c este incorectă deoarece ea adaugă o sedilă sub literă, obținându-se un caracter turcesc. A se vedea caracterul Ș și pagina semn diacritic. Pachetul combelow poate fi descărcat de aici.\n Pentru introducerea diacriticelor poate fi utilizat un mic editor HTML, disponibil aici: Editor LaTeX\n\nEditoare și IDE \nExistă mai multe editoare și medii integrate de dezvoltare (IDE) disponibile.\n\n AUCTeX: un pachet pentru scrierea și formatarea fișierelor TeX/LaTeX pentru GNU Emacs and XEmacs\n BaKoMa TeX: Editor comercial LaTeX\n Euphoria: IDE util pentru scrierea documentelor mari (homepage)\n iTeXMac: Editor și vizualizator gratuit pentru Mac OS X.\n jEdit: Editor avansat open source scris in Java, cu suport UTF8 și Unicode disponibil pentru mai toate platformele. Suportă LaTex prin intermediul unui plugin. (homepage)\n Kile: IDE proiectat pentru KDE\n LaTeXiT: editor gratuit pentru Mac OS X\n LEd: IDE pentru MS Windows util în scrierea rapidă a documentelor TeX/LaTeX\n LyX: IDE WYSIWYM \n SciWriter: Editor WYSIWYM bazat pe XML. Permite exportare în XHTML+MathML și LaTeX (homepage)\n Scientific Notebook: Editor WYSIWYM compatibil cu MuPAD și Maple computer algebra system.\n TeXlipse: Editor LaTeX cu sursă deschisă (open source) pentru Eclipse (Homepage)\n Texmaker: Editor LaTeX permite scrierea fișierelor pe mai multe platforme: Windows, Mac OS X și Unix (GNU/Linux binary). Este eliberat sub licență GPL license\n TeXnicCenter: IDE care rulează sub MS Windows eliberat sub GPL\n TeXShop (GPL - Mac OS X)\n TeXworks (GPL - Windows, GNU/Linux, Mac OS X)\n Vim LaTeX suite (homepage)\n WinEdt: IDE pentru Windows 9x/NT4.0/2000/XP\n WinShell: IDE pentru Windows 9x/NT4.0/2000/XP\n Winefish: Editor LaTeX GTK+, bazat pe Bluefish HTML editor (homepage)\n\nUnelte și pachete \n\n Beamer (LaTeX): LaTeX-beamer Create sophisticated, structured presentations and slides using LaTeX.\n LaTeX2RTF: Translator program which is intended to convert a LaTeX document into the RTF format\n\nLegături externe\n\nTutoriale \n Ghid LaTeX în limba română\n\nCărți \n . Resursă pentru utilizatorii intermediari și avansați LaTeX\n \n \n , câteva pagini disponibile aici\n\nGhiduri în funcție de platforme \n LaTeX, Emacs etc. for your PC (HTML) Un ghid despre utilizarea distribuției LaTeX, Miktex și a editorului Emacs, sub Windows\n TeX on Mac OS X Ghid de utilizare TeX/LaTeX sub MacOS.\n\nReferințe pe web \n Enciclopedia (La)TeX (HTML)\n Ajutor LaTeX (HTML) Explicarea conceptelor LaTeX\n FAQ TeX (HTML) Întrebări frecvente\n Help:Formula Listing of math LaTeX tags pe MetaWiki. Discuții despre formule matematice create cu marcaje LaTeX.\n Structura fișierelor TeX, utilizate de majoritatea distribuțiilor (La)TeX\n Ghid LATEX\n\nLimbaje de programare\nTeX\nPrograme UNIX" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pCriteriul de condensare (Cauchy)?" }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, criterul de condensare (Cauchy) se aplică pentru determinarea naturii seriilor infinte. Pentru un șir pozitiv, monoton descrescător f(n), seria\n\neste convergentă dacă și numai dacă suma\n\n \n\neste convergentă.\n\nDin punct de vedere geometric, suma se aproximează cu trapeze la fiecare .\n\nCriterii de convergență\nSerii matematice\nCalcul integral" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Criteriul integral (Maclaurin-Cauchy)?" }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, criteriul integral este un criteriu de convergență folosit pentru a verifica existența acestei proprietăți a unei serii infinite cu termeni pozitivi. O variantă timpurie a criteriului de convergență a fost dezvoltat în Indina de Madhava în secolul XIV, si de către adepții săi. În Europa, criteriul a fost ulterior dezvoltat de Maclaurin și Cauchy, de aceea mai este numit și criteriul Maclaurin-Cauchy.\n\nConvergența seriei este echivalentă cu cea a integralei improprii , \n\nunde este o funcție pozitivă, monotonă descrescătoare și integrabilă Riemann pe orice interval compact .\n\nCriterii de convergență\nCalcul integral\nSerii matematice" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Vârful Găina, Masivul Găina." }, { "from": "assistant", "value": "Vârful Găina, Masivul Găina este denumirea geografică a Vârfului Găina, care este cel mai înalt vârf al Masivului Găina, situat în partea centrală a lanțului muntos al Carpaților Occidentali, având 1.486 m. \nA fost atestat prima dată în 1816 și se desfășoară în duminica cea mai apropiată de sărbătoarea Sfantului Ilie.\n\nGeografie\n\nAccesibilitate\n\nLocalizare\n\nTârgul de fete de pe Muntele Găina \n\nÎn Țara Moților, ținut din Munții Apuseni, Ardeal, în apropierea localității Avram Iancu, Alba se află Masivul Găina. \n\nVara, în ziua de Sfântul Ilie (tradițional la 20 iulie) sau în cea mai apropiată duminică de ziua Sfântului Ilie (de fapt, pe vremuri, se ținea în prima duminică de după sărbătoarea sfinților Petru și Pavel, dar după \"stil vechi\", iar prin introducerea calendarului gregorian, \"stil nou\", s-a ajuns în preajma sfântului Ilie).\n\nMuntele Gainii  – Târgul Gainii \nTemplu natural și un praznic cu rădăcini preistorice; loc tainic și moment de punere la cale a răzmerițelor din Munții Apuseni.  Târgul Gainii avea un profund caracter național.\n\n,, Feciorii din sate , împreună cu prietenii, se adună cu steaguri tricolore și cu lăutarii  în frunte pornesc alaiul spre Găina - ca la mari zile de chef\" (Traian Mager , 1925)\n\n           În partea sudică a Munților   Apuseni se află Muntele Gainii[1]­ cunoscut prin Târgul Gainii[2] ce are loc, în cea mai apropiată duminică de Sfântul Ilie, despre care locuitorii ce împânzeau dealurile și văile dimprejur  păstrau legende și tradiții a căror origini se pierd în negura timpului.\n\n            Se spune că demult, tare demult, pe acest munte, a fost la începutul pământului, loc de belșug și aleasă rodnicie, întrucât era stăpânit de o Zână ocrotitoare, tare înțeleaptă, bună și frumoasă . Zâna locuia într-un palat strălucitor pe vârful muntelui și printre multe lucruri nemaipomenite avea și unul de mare preț: o găină cu pene de aur;  găină ce făcea ouă numai și numai de aur.   Și Zâna era tare miloasă, încât dacă un om avea vre-un necaz venea la Zână iar aceasta îi dădea câte un ou de aur, și astfel omul ieșea din nou la liman. Și Zâna mai avea un obicei, în cea mai lungă zi a anului, când soarele de aur se ridica, cel mai sus, pe cer, la chemarea tulnicelor, își aduna poporul și-l povățuia și apoi se veseleau cu toții. Tot în acea zi,  pentru logodnă,  în curtea palatului se adunau de pe munții și văile dimprejur și perechile ce urmau să se căsătorească, și Zâna înzestra pe fiecare fată ce urma să se mărite, cu câte un ou de aur, ca dar de nuntă.  Și așa trăiau în liniște, pace și bună înțelegere Zâna cu poporul ei.\n\nCu toate că era strașnică poruncă de a se păstra secretul sursei bogăției, nu se știe cum, niște neprieteni din țări depărtate, aflară despre acea găină cu ouăle de aur; și musai aceștia  au vrut-o pentru ei, se spune că ar fi vrut-o și pe zână. Au venit ca oaspeți și au iscodit ce au iscodit și, nu se știe cum, au găsit printre oamenii locului trei trădători, care nu se știe de ce, s-au prins să-i ajute să fure găina cu ouă cu tot.  Căci vezi bine, ei, străini, nefiind de-ai locului, nu știau unde-i palatul, nu se puteau apropia de găină, căci îi vedeau ceilalți oameni că-s străini, și găina i-ar fi cunoscut, și apoi ar fi aflat și Zâna; și ar fi fost vai și amar de capul lor.\n\nÎntr-o bună zi, când Zâna era plecată de la palat să mai ajute pe vre-un necăjit, cei ce se tocmiseră, cu mare vicleșug, îmbrăcați în haine femeiești, dându-se sărace, nevoiașe din partea locului, au reușit să intre în palat și furară  găina și un coș cu ouă de aur. Și cum fugeau ei la vale, cu găina și coșul cu ouă de aur, numai că începe aceasta a cotcodăci, a se zbate și a face gălăgie mare, de se cutremura muntele.\n\nHoții îngroziți, de furia zânei și de cetele care-i căutau, scăpară găina care zboară și se ascunde intrând in munte  de unde n-a mai ieșit niciodată. În fuga lor, ca să scape de pedeapsă, hoții aruncă coșul cu ouăle de aur,  care în  căderea lui de pe creasta muntelui se răstoarnă, ouăle se  împrăștie și se sparg, aurul intrând în crăpăturile pământului sau se risipește prin nisipul apelor  ce curg  din munți.\n\nSupărată Zâna pe oameni că nu au înțeles să-și apere comoara, nu au putut să o apere și că i-au ajutat pe acei străini să o  jefuiască, poruncește să-i fie dărâmat palatul apoi intră în munte și\n\nde atunci nimeni n-a mai  văzut-o și nici fetele când se măritau  nu mai primeau ouă de aur in dar, cu toate că după datină , an de an,  fetele cu aleșii lor se adunau la locul și ziua știută din vechime pentru a-și face cunoscută logodna. \n\nIar dacă vre-un om avea un necaz, se apuca de scormonea cu mare trudă prin pământ, prin nisipul apelor, doar-doar mai găsește câteva firișoare de aur.                         \n\nȘi tot de atunci, la chemarea tulnicelor, an de an, în ziua știută, la răsăritul soarelui, oamenii se adunau pe munte cu preoți și bătrânilor satelor, jucau și se veseleau, așteptând ca, doar-doar Zâna îi va ierta și iar va ieși din munte, să-i povățuiască. Zâna însă nu venea, așa că pe la nămiezi jocul se oprea, oamenii plecau, probabil ca și acum însoțiți de țipătul trist al tulnicelor, pe la casele lor, hotărâți ca anul următor iar să se adune și să-și încerce norocul. Iar pentru masa ritualică comună își aduceau acum de acasă tot ceea ce era necesar, după felul locului din care veneau.\n\nOriginea legendei se pierde în negura timpului, au trecut  milenii, și la fel au trecut și generații de oameni, multe s-au schimbat, dar noi și noi generații de oamenii ai Munților Apuseni și nu numai ei, la răsăritul soarelui, în ziua cea mai lungă din an, iar mai încoace, în duminica cea mai apropiată de Sfântul Ilie se adunau  pe Muntele Gainii, comunicau, se sfătuiau, se organizau adoptau hotărâri.\n\nDe fapt acesta era scopul real  acestea erau ouăle de aur, care trebuiau păzite de neprieteni. Veselia, petrecerea era de fapt o acoperire a scopului principal, ce putea înșela pe neinițiați. \n\nDe-a lungul istoriei, presiunile unei anumite intelectualități interesate de a minimaliza și a defăima acest loc, au găsit printre oamenii locului telectuali, care nu se știe de ce, s-au prins să-i ajute la defăimareasă acestor valori ancestrale, aruncând în derizoriu acest praznic. Și au reușit în mare parte să șteargă din conștiința poporului român semnificația ancestrală a acestui loc – ouăle de aur. Cu toate că alte popoare vecine sau conlocuitoare caută să-și pună în valoare esența milenară a unor locuri de acest fel, păstrându-le valoarea lor spirituală multimilenară și nu impunând una de bâlci contemporan.\n\nAcești telectuali români nu sunt capabili să învețe de la maghiarii, secuii și sașii din Transilvania cum să păstreze valorile identitare autohtone ale unor locuri și evenimente cu mesaje ancestrale.  Telectualii români, datorită instrucției și educației primite, au capacitățile de transfer diminuate și nu percep în mod constructiv activitatea intelectualior conaționali de altă etnie; acești intelectuali conaționali de altă etnie își organizează cu mare grijă mesajele ancestrale pentru a nu denatura valorile lor spirituală și efectul educativ asupra generației tinere! Conaționali noștri de altă etnie știu bine că un mesaj ancestral este sacru și dacă nu mai este transmis generației tinere este un mesaj mort. Exemplele sunt evidente cu ocazia evenimentelor ce vizează păstrarea tradițiilor de la: Sumuleu-Ciuc, Universitatea de Vară Bálványos, Zilelor Culturii Maghiare etc.\n\nCu toate aceste, chiar și după cel de al II-lea Război Mondial, în desfășurarea Târgului Gainii se puteau identifica, la localnici, și din  punctul de vedere al acestora, aspecte care cu toate că nu sunt, întotdeauna, conform documentelor scrise, merită a fi menționate –pentru că sunt mai apropiate de sursă. Aceste aspecte ce au ,, scăpat\" documentelor scrise, au la bază profunde trăiri sufletești cu substrat religios.\n\nOamenii locului mergeau în acea zi la Gaina ca și cum ar merge la un templu, pentru a participa la un ceremonial ce se declanșa din subconștient.  Eventuala neparticipare crea o stare de profundă nemulțumire, așa încât chiar dacă era ploaie, ceață și frig în ziua praznicului muntele era plin de oamenii locului. La fel ca la orișicare sărbătoare religioasă starea vremii nu diminuează valoarea morală a acesteia. \n\nEra cel mai important eveniment al verii și unul dintre cele mai mari ale anului, moment  de referință în ciclul anual de viață al comunității și al omului, concretizat prin rugăciunile prin care și le spuneau: ,‚Dă Doamne să mă mai pot gurii  în Gaina\" sau ,‚Dă Doamne să mai pot juca în Târgul Gainii\". Având în vedere încărcătura spirituală, masele de oameni implicate, partea\n\neconomică redusă ca durată și mărfuri comercializate, se poate considera că Târgul Gainii este un mare praznic al poporului român.\n\nParticipanții se așează grupați pe familii, prietenii etc.  la o masă comună pe iarba verde -sfârdol-, printre jnepeni, în apropierea izvoarelor cu apă rece, izvoare ce împânzesc muntele; după care se revenea pe platou unde se începea jocul.  De la această masă ritualică  nu lipseau: pita, fagurii cu miere,  vinarsul de cireșe și carnea ; la acestea se mai adăugau și alte mâncăruri pregătite ca la sărbători și aduse de acasă sau cumpărate din tărg. Comesenii aveau grije să se cinstească cu vinars de cireșe și să-și transmită urările – de fapt rugăciuni - ,‚Dă Doamne să ne mai putem  gurii în Gaina\" sau ,‚Dă Doamne să mai putem juca în Târgul Gainii\". Masa ritualică avea menirea de a asigura bunăstarea perpetuă a participanților cât și puterea, energia necesară următoarei etape a Târgului Gaina, cea a jocurilor și chiuiturilor: jocurile ce se desfășurau într-un ritm amețitor, cu o descărcare energetică explozivă.\n\nDesfășurarea sărbătorii era impresionantă. Zeci de mii de oameni dădeau viață muntelui! Muzica, strigăturile jucătorilor, cântecul tulnicelor toate la maximum posibil generau o stare   euforică participanților ...   Fiecare sat,  în zona stabilită, avea loc de joc,  avea muzicanții  săi. Odată jocul dezlegat, muzica nu se se opreau de loc, perechi de  bărbați și femei jucau, jucau și jucau, fără oprire[3]. La joc participau bărbații căsătoriți  și femeile căsătorite.  La moții era obiceiul că dacă o fată necăsătorită era jucată în Târgul Gainii de un bărbat însurat nici un fecior să nu o mai pețească; se devaloriza. Din acest motiv fetele  necăsătorite evitau să se apropie de locurile unde se juca de-a valma  în Târgul Găinii, preferau să fie cu familiile, logodnicii  și-n cercurile de apropiații familiei pentru a ,,nu-i ieși vorbe'', fiind însoțite de mame, frați sau logodnici.\n\n            Fiecare bărbat sau femeie căsătorită intra în joc când dorea cu cine dorea, și ieșea din joc când nu mai putea, fără ca jocul în ansamblul lui să se oprească, durând ore și ore întregi, până când se da semnalul de plecare spre casă.  Oricine, putea juca unde vroia cu cine vroia dar după regulile locului respectiv, fără să provoace scandal și bineînțeles după joc să lase partenera sau partenerul în pace și să plece la comunitatea lui . Faptul că jucai cu cineva nu însemna că el devenea prieten, iubit...sau că-l puteai reține la o discuție fără voia lui… Faptul că soția cuiva era jucată în Gaina era un motiv de mândrie pentru soț, un motiv de laudă că-i era apreciată frumusețea femeii și jucătorul acorda prin joc cinstea cuvenită soțului. Nu erau probleme de disciplină. Nu aveau loc incidente majore, grupul acționa rapid domolind pe cei ce luau prea mult vinars de cireșe.\n\nAici se comercializau cu succes obiecte cu rol de simbol - totemuri - cu valoare simbolică, de decor: oluri de pământ, toporașe minunat împistrite si măiestrit vopsite, și... mici săculeți  de piele, cusute cu motive românești în tricolor,  ce se atârnau cu un șnur la gât așa de mici încât nu încăpea decât… poate un ou de aur...toate scrise cu TÂRGUL GĂINII anul…,   MUNTELE GĂINII anul …, AMINTIRE DE LA MUNTELE GĂINII anul …; pentru aducere aminte;\n\nAici  în primul rând se comercializa gratuit și eficient informația, se suda marea comunitate  națională în diversitatea ei, se hotăra și acționa.   \n\nCât privește căsătoria fetelor și băieților, acestea erau pregătite din timp, de regulă în funcție de vecinătățile pământurilor care erau oferite ca zestre, în primul rând se urmărea creșterea suprafeței loturilor de pământ prin căsătorie. \n\nFormularea telectuală „Târgul de fete de pe Muntele Găina” era ceva pe înțelesul lor, cu tot efectul devastator al acestei formulări prin aruncarea la groapa de gunoi a tradițiilor și miturilor, distrugând un liant fără a pune nimic în loc.\n\nNu știau sărmanii turiști telectuali că: romanii după distrugerea Centrului Spiritual din Munții  Orăștiei au interzis accesul populației la locașurile sfinte din partea Daciei cucerite; sarmato-geții, dacii liberi, aveau capitala și centrul spiritual aproape de Sigetul Marmației în fortăreața dacică din  localitatea Malaia Kopania (https://www.voci.ro/cea-mai-mare-necropola-dacica-descoperita-in-ucraina/). Pentru populația de sub jug străin, dar nu supuse, Muntele Gainii rămânând în micul teritoriu cucerit de romani ca un centru spiritual - era Olimpul dacilor - și-n evul mediu un centru spiritual al românilor transilvăneni.\n\nMuntele Găinii - loc sacru, loc de întâlnire a românilor, și de păstrare a identității naționale. Întâlnim locuri de acest fel și la maghiarii, secuii și sașii din Transilvania, iar la evenimentele din aceste locuri participă cu  zecile de mii, bătrâni și tineri,  acestea sunt organizate cu mare grijă pentru a nu denatura valoarea lor spirituală și efectul educativ asupra generației tinere. Conaționali noștri de altă etnie știu bine că un mesaj ancestral care nu mai este transmis generației tinere este un mesaj mort.\n\nTot articolul se găsește pe: Înalta Poartă a Sarmaților și Geților adresa : https://sarmissegetusa.blogspot.com/2023/07/muntele-gainii-targul-gainii-templu.html\n\n          \n\n                                                                                  Jude Laurențiu                                                                                                  \n[1][1] Există în uz două denumiri cu conținut informațional diferit: Gaina și Găina.\n\na) Varianta foarte veche Gaina: Muntele Gainii așa-i spuneau bătrânii. Originea denumirii se află în preistorie la zeitățile sarmato-geților promovate prin cultura dolmenelor. Vestigii ale acestei culturi cât și toponimul ce este întâlnit și în alte părți ale globului, cu o răspândire ce pornește din nordul Europei (nordul Suediei, Bielorusia) și până în centrul Africii (Senegal, Mali, Camerun), cu o mare densitate în apropierea latitudinii de 450 . În Țara Bascilor întâlnim toponimul: Mulisko Gaїna (ansamblul megalitic, Cultura Adarra), Urio Gaїna(grotă preistorică), Lasteguico Gaїna,  Gaїna Selva. În Alpii Maritimi: Tetti Gaїna (Sfârcul Găinii), Gaїna( în apropiere, pe culmile muntelui, sunt piramide cu o vechime de peste 4000 de ani); în Italia lângă Monticelli.    \n\nb) Variantă relativ mai nouă Găina: variantă generată de legenda „Găina cu ouăle de aur” , o legendă creată în urma războaielor daco-romane, războaie ce au deschis calea oaspeților ce au jefuit aurul din Munții Apuseni.\n\n[2] ,,Târgul Gainii\" este denumirea din bătrâni a actualului ,,Târgul de fete de pe muntele Gaina\".   \n           Imre Szabo și Jozsef Ernyei  studiind din punct de vedere etnografic acest ,,târg\" la fața locului, în concluziile  publicate  în Buletinul Muzeului Național din Budapesta, își exprimă nedumerirea  că astăzi (nn. 1907) abia se mai aude în gura poporului din munții cuvântul  târg de fete  și că mai bine decât la români s-a păstrat acest termen la unguri, unde cuvântul târg de fete e general cunoscut\" ( Ion Rusu Abrudeanu, Moții, calvarul unui popor eroic dar nedrepțătit, 1928, pag 133-139)\n\n           Presa maghiară și Jokai Mor au lansat și impus în Europa secolului XIX noțiunea de ,,târg de fete\", la fel cum, nu demult,  scriitori și presa străină au impus în Transilvania un fals vampir  Dracula.\n\nTotul începe cu articolele lui Neciu Ioachim Drăgănescu care, aflându-se la studii înalte în Italia, traduce din revistele maghiare și publică articole de divertisment  despre ,,Târgul de fete de pe muntele Găina\" în revista ,, Familia\"  ce apărea la Oradea , sub redacția lui Iosif Vulcan. Conținutul fals și denigrator al  articolelor  nu-i fac cinste nici lui și nici poporului din care face parte.  Ironia soartei face ca acestea să fie  apreciate de o mare parte dintre telectuali români, cu putere de influență, ca adevărate datorită spectaculosului lor,  răspândind și impunând conținutul lor în rândul românilor, mult mai eficient decăt în presa străină. Regretabil este că și-n present acest mesaj fals și denigrator despre poporul român este întâlnit afișat cu mândrie de telectuali peste tot cu ocazia acestui praznic  sub forma de ,, Târgul de fete de pe muntele Găina\",  parcă am fi mahomedani.\n\n[3] Pentru a asigura continuitatea muzicii ore în șir ca să nu se oprească jocul, se foloseau mai mulți bandași, mai ales suflători. Când unii căntau alții se odihneau și intrau ,,din mers \"pe melodie dând posibilitate muzicantului obosit să se odihnească. Cu toate că muzicanții se tot roteau, șuvoiul melodiilor de joc nu se întrerupea nici o clipă. Jucători căutau să arate cât de mult pot rezista învârtitelor amețitoare, era practic o competiție ,,care pe care\".\n\nNote\n\nVezi și \n Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali\n\nLegături externe \n Descrierea sărbătorii pe web site-ul E Nunta.ro\n Informatii Targul de fete de pe Muntele Gaina\n Iubire și târguială, 19 aprilie 2004, Jurnalul Național\n Târg de fete - Cocoș la Muntele Găina, 24 iulie 2007, Paul Rogojinaru, Jurnalul Național\n Sus, pe Muntele Găina, era jos, în localitatea Avram Iancu, 23 iulie 2009, Monalise Hihn, Jurnalul Național\n FOTO Târgul de fete de pe Muntele Găina. Istorie și legende despre sărbătoarea de la 1.500 de metri altitudine, 18 iulie 2014, Dorin Timonea, Adevărul\n\nCarpații Occidentali\nMuntele Găina\nTradiții\nVârfuri montane din România" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Austin, Texas?" }, { "from": "assistant", "value": "Austin este capitala statului Texas al Statelor Unite ale Americii, precum și sediul comitatului Travis. Aici este plasată una dintre Universitățile de prestigiu din SUA, cu facultăți de fizică și astronomie foarte valoroase.\n\nIstorie \n\nPrimii coloniști sunt înregistrați din 1835, iar în 1837 locul a fost numit Waterloo. În 1839 orașul a fost redenumit Austin.\n\nPrima școală publică în Austin a fost deschisă în Septembrie 1881. Tot în 1881, s-au deschis în Austin Tillotson Collegiate și Normal Institute. University of Texas at Austin și-a deschis porțile în 1883 (clasele universitare au fost inaugurate în clădirea Capitol-ului cu patru ani înainte). \n\nAustin a devenit un important centru în Statele Unite după inaugurarea clădirii State Capitol în 1888 (la acea vreme, a șaptea mare clădire în lume).\n\nDemografie \n\nConform estimărilor biroului de recensămînt american, avea în 2005 o populație de 690252 locuitori.\n\nLa recensămîntul din 2000 erau 656.562 locuitori și 265.249 gospodării. După rase, populația era împărțită în 65,36% albi, 10,05% negri, 4,72% asiatici, 0,59% amerindieni, 16,30% din alte rase și 2,99% metiși. Populația hispanică (de diferite rase) era de 30,55%.\n\nPersonalități născute aici \n Drew Brees (n. 1979), jucător de fotbal american.\n\nVezi și\n Universitatea din Texas\n\nReferințe\n\nLegături externe \n\n City of Austin\n Austin Convention & Visitors Bureau\n Austin Chamber of Commerce\n Historic photographs from the Austin History Center, hosted by the Portal to Texas History\n \n Austin's Famous Karaoke Scene\n Austin, Texas. Visul unor nopți de vară , 5 august 2012, Vlad Stoicescu, Adevărul\n\n \n \n\nFondări în 1835\n \nComitatul Hays, Texas\nComitatul Travis, Texas\nComitatul Williamson, Texas\nEnclave academice\nOrașe din Texas\nOrașe planificate din Statele Unite ale Americii\nSedii de comitate din Texas\nSediile comitatelor din Statele Unite ale Americii" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Paladiu?" }, { "from": "assistant", "value": "Paladiul este un element chimic cu simbolul Pd și cu numărul atomic 46. Paladiul este un metal rar, strălucitor, de culoare alb-argintiu, descoperit în 1803 de William Hyde Wollaston. Elementul este numit după asteroidul Pallas, care a fost denumit după epitetul zeiței grecești Atena, obținut de aceasta când a omorât-o pe Pallas.\n\nPaladiul, împreună cu platina, rodiul, ruteniul, iridiul și osmiul formează un grup de elemente cunoscut ca și grupa platinei (PGM-uri). Metalele din grupa platinei au proprietăți chimice asemănătoare, dar paladiul are cel mai scăzut punct de topire și este cel mai puțin dens metal al grupei.\n\nIstorie \nPaladiul a fost descoperit de William Hyde Wollaston în 1803. Acest element a fost numit de el în 1804 d.C. după asteroidul Pallas, descoperit cu 2 ani înainte. Wollaston a găsit paladiu amestecat cu platină într-un minereu din America de Sud prin dizolvarea minereului în apă, neutralizând soluția cu hidroxid de sodiu și precipitând platina ca cloroplatinat de amoniu cu clorură de amoniu. A adăugat cianură de mercur pentru a forma cianura de paladiu, pe care a încălzit-o pentru a extrage platina.\n\nÎn 2010, cercetători japonezi de la Universitatea din Kyoto au creat pentru prima dată, cu ajutorul nanotehnologiei, un aliaj artificial similar cu paladiul. Deoarece elementele rodiu și argint nu pot fi amestecate de obicei, nici măcar prin topire la temperaturi foarte ridicate (ele comportându-se oarecum ca apa față de ulei), cercetătorii au folosit o soluție din cantități egale de rodiu și argint, au vaporizat-o, și au amestecat puțin câte puțin alcool fierbinte, obținând particule cu diametrul de ca. 10 nanometri, atomii celor două metale fiind amestecați în mod egal. Aliajul are aceleași proprietăți ca și paladiul.\n\nCompuși \nPaladiul există în stările de oxidare 0, +2, +4; starea +4 de oxidare este comparativ de rară. Un exemplu major de paladiu (IV) este hexacloropaladiul (IV).\n\nPaladiul reacționează cu clorul pentru a da clorura de paladiu (II); se dizolvă în acid azotic și precipită acetatul de paladiu (II) în surplusul de acid nitric. Acești 2 compuși și bromura de paladiu (II) sunt reactivi și semi-prețioși, făcându-i puncte de început convenabili pentru chimia paladiului. Toți 3 compușii nu sunt monomerici; clorura și bromura trebuie să fie des refluxate în acetonitrit pentru a obține acetonitrit mai reactiv si monomeri mai complecși, ca de exemplu:\n\nPdX2 + 2 MeCN → PdX2(MeCN)2 . [X = Cl, Br]\n\nClorura de paladiu (II) este materialul de bază pentru mulți alți catalizatori ai paladiului. Este folosit în prepararea catalizatorilor paladiului eterogeni: paladiu pe sulfatul de bariu, paladiu pe carbon și clorura de paladiu pe carbon. Reacționează cu trifenilfosfina în diferiți solvenți pentru a obține dicloratul de bi(trifenilfosfina) de paladiu (II), un catalizator util. Când se dorește, catalizatorul poate fi format in situ.\n\nPdCl2 + 2PPh3 → PdCl2(PPh3)2\n\nHidruri \nPaladiul formează hidruri și soluții solide cu hidrogenul. Prin dizolvarea hidrogenului se produce modificarea forma paladiului. Căldura de formare a hidrurii de paladiu e de 9,58 kcal/mol.\n\nReferințe\n\nBibliografie \n F. Bota, Efecte izotopice în mecanismul reacției de oxidare anodică a sistemului [Pd-H] [Pd-D], UBB, 1972\n D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988\n M. Petrescu (coord) Tratat de știința și ingineria materialelor metalice vol 3 Metale. Aliaje. Materiale speciale. Materiale compozite, Editura Agir, București, 2009\n O. Bizerea Spiridon, Metale tranziționale de tip d și compușii lor, Editura Politehnica, 2005\n\nLegături externe \n Paladiul pe sistemul-periodic.go.ro \n\nElemente chimice\nElemente native (minerale)" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Indiu?" }, { "from": "assistant", "value": "Indiul este elementul chimic din categoria metalelor, notat cu simbolul In și numărul atomic 49. Este cel mai moale metal, care nu face parte din categoria alcalinelor. Are un aspect metalic asemănător cu staniul. Este un metal post-tranzițional, care constituie 0,21 părți per bilion din crusta Pământului. Punctul de topire al indiului este mai înalt decât al sodiului și al galiului, însă mai scăzut decât al litiului și staniului. \n\nLa nivel chimic, indiul este similar cu galiul și taliul, fiind un intermediar între cele două elemente, în termeni ai proprietăților. Indiul a fost descoperit în anul 1863 d.Hr. de către Ferdinand Reich și Hieronymous Theodor Richter prin metoda spectroscopică, fiind numit după linia indigo a spectrului; elementul a fost izolat anul următor. \n\nIndiul este un component minor in minereurile de sulfura de zinc, fiind un produs rezidual ca urmare a rafinarii zincului. Este foarte utilizat in industria semiconductorilor, in aliaje cu punct de topire scazut, sigilii de vidare si in productia invelisurilor transparente de oxid de indiu si staniu (ITO) pe sticla. Indiul este considerat a fi un element critic pentru tehnologie. \nNu prezinta nici un rol biologic, iar compusii acestuia sunt toxici atunci cand sunt injectati in sistemul circulator. Cele mai multe expuneri profesionale sunt facute prin ingestie, care nu permit absorbia compusilor de indiu, precum si inhalarea, care permite o absorbtie moderata.\n\nIstoric\n\nStructură atomică\n\nIzotopi\n\nProprietăți\n\nProprietăți fizice\n\nProprietăți chimice\n\nCompușii elementului\n\nRăspândire\n\nProducere\n\nPreparare în laborator\n\nProducere la scară industrială\n\nUtilizare\n\nRolul elementului în biologie\n\nMăsuri de protecție chimică\n\nToxicitate\n\nLegături externe \n Indiul pe sistemul-periodic.go.ro\n\nNote\n\nBibliografie \n D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988\n\nElemente chimice\nElemente native (minerale)\nAlte metale" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Iacutia?" }, { "from": "assistant", "value": "Republica Saha sau Iacutia (în ; , Sakha Öröspǖbülükete) este o republică componentă a Federației Ruse situată în Siberia Orientală.\n\nIacutia este cea mai mare entitate subnațională din lume, avînd o suprafață de 3.103.200 km². Iacutia face parte din Districtul Federal Orientul Îndepărtat. Capitala Republicii Iacutia este orașul Iakutsk. În partea de nord, Iacutia se învecinează cu Oceanul Arctic.\n\nLegături externe \n\n Official website of the government of Sakha Republic \n Sakhalife – Live news\n Photo gallery at the site of the Ministry of Construction of the Sakha Republic with pictures of residential buildings, schools, colleges, hospitals, theaters, stadiums, etc. constructed in Yakutia \n Official website of the Ministry of Foreign Relations of Sakha (in development)\n Orto Doydu — Samples of music, songs and video in Sakha \n Kyym — weekly newspaper\n Yakutia Organized — Independent Travelogues, Photo Blogs, General Info\n Official website of the Yakutsk State University\n Information on Sakha from Scott Polar Research Institute\n History of Yakutia\n Anthem of Sakha \n Ask Yakutia - Ask Questions about Sakha Republic\n eYakutia – English Yakutia – Blog about the life in Yakutia \n Independent guide on Yakutia\n Yakutia in Pictures\n\n \nEponime ale asteroizilor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Republica Moldovenească?" }, { "from": "assistant", "value": "Prin Republica Moldovenească se poate înțelege:\nRepublica Democratică Moldovenească – proclamată în 1917 în fosta gubernie rusească Basarabia de către Sfatul Țării, care la 27 martie stil vechi / 9 aprilie 1918 stil nou s-a unit cu România.\nRepublica Socialistă Sovietică Basarabeană – un guvern creat de bolșevici în perioada mai–septembrie 1919 pe teritoriul Ucrainei, nu a existat niciodată un stat cu acest nume.\nRASS Moldovenească – o republică „autonomă” din cadrul Ucrainii sovietice care a existat între anii 1924 – 1940.\nRSS Moldovenească – republică sovietică unională înființată în 1940 dintr-o parte a RASS Moldovenești și o parte a Basarabiei, care a devenit independentă în 1991 sub numele de Republica Moldova.\nRepublica Moldova – stat independent, membru al ONU, continuator al fostei RSS Moldovenești.\nRepublica Moldovenească Nistreană, regimul separatist din Transnistria care pretinde independență față de Republica Moldova, și care nu e recunoscut pe plan internațional.\n\nVezi și\nMoldova (dezambiguizare)" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Soilwork?" }, { "from": "assistant", "value": "Soilwork este o formație death metal melodic din Suedia. S-a format în anul 1995, operând inițial sub numele Inferior Breed. În anul 1996, și-au schimbat numele în Soilwork, ca să se potrivească noului lor sunet. Au făcut până în prezent 7 albume.\n\nMembri \nÎn momentul de față, din formație fac parte:\n Björn \"Speed\" Strid - Voce \n Ola Frenning - Chitară\n Sven Karlsson - Clape\n Ola Flink - Chitară bas\n Dirk Verbeuren - Baterie\n\nAlbume de studio \n 1998 - Steelbath Suicide (Sinucidere în cadă de oțel)\n 2000 - The Chainheart Machine (Mașina cu inimă de lanț)\n 2001 - A Predator's Potrait (Portretul unui vânător)\n 2002 - Natural Born Chaos (Haos născut natural)\n 2003 - Figure Number Five (Figura numărul cinci)\n 2005 - Stabbing The Drama (Înjunghiind drama)\n 2007 - Sworn To A Great Divide (Jurat unei despărțiri mari)\n 2010 - The Panic Broadcast\n 2013 - The Living Infinite\n 2015 - The Ride Majestic\n 2019 - Verkligheten\n 2022 - Övergivenheten\n\nFormații rock suedeze\nFormații de death metal suedez\nFormații muzicale fondate în 1996\nMuzicieni ai Nuclear Blast Records" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Zinaida Serebriakova?" }, { "from": "assistant", "value": "Zinaida Evghenievna Serebriakova (nume de fată: Lanceray) () (n. 10 decembrie 1884, Harkov - d. 19 septembrie 1967, Paris) a fost o pictoriță ucrainean.\n\nBiografie\n\nFamilia\nZinaida Serebriakova s-a născut lângă Harkov (astăzi în Ucraina) într-una dintre cele mai rafinate și cultivate familli ale Rusiei Imperiale, familia Benois.\n\nBunicul său, Nicholas Benois, a fost celebrul arhitect, președintele Societății Arhitecților și membru al Academiei de Științe Ruse. Unchiul său Alexandre Benois, a fost celebrul pictor, fondatorul grupului de artă Mir iskusstva. Tatăl său, Evgheni Nikolaievici Lanceray, a fost cunoscutul sculptor, iar mama sa a fost foarte talentată la desen.\n\nFratele său, Nikolai Evghenievici Lanceray, a fost un arhitect talentat, iar celălalt frate, Evgheni Evghenievici Lanceray, a ocupat un loc important în arta rusă și, mai apoi, sovietică drept maestru al graficii și al picturii monumentelor.\n\nActorul și scriitorul Peter Ustinov a fost, de asemenea, rudă de-a sa.\n\nTinerețea\n\nÎn anul 1900 a absolvit școala de fete și a intrat la școla de arte fundată de prințesa M. K. Tenișeva. A studiat cu Ilia Repin în 1901 și cu Braz artist în portrete între 1903 și 1905. Între anii 1902 și 1903 călătorește și studiază în Italia și între anii 1905 și 1906 studiază la Académie de la Grande Chaumière în Paris.\n\nÎn anul 1905 se căsătorește cu vărul său primar, Boris Serebriakov, fiul surorii tatălui său.\n\nAnii fericiți\nPrintre primele sale lucrări se numără, Țărăncuța (1906) și Înflorirea orhideei (1908), lucrări care vorbesc de la sine despre dorința sa de a picta frumusețea peisajelor și a oamenilor Rusiei.\n\nRecunoașterea sa ca pictor vine o dată cu lucrarea Autoportret. La masa de machiaj în anul 1909, expus într-o expoziție a Uniunii Artiștilor Ruși în anul 1910. Autoportretul a fost urmat de Fete îmbăindu-se (1911) și portretul mamei sale, Ecaterina Lanceray, în 1912.\n\nS-a alăturat grupării Mir iskusstva în anul 1911, dar a stat departe de membrii grupării, preferând să imortalizeze teme populare și natura.\n\nÎntre 1914 și 1917, Zinaida Serebriakova, produce o serie de picturi cu teme din viața rurală a Rusiei ca Țăranii (1914-1915), Țărăncuțe dormind și Înălbirea rufelor (1917).\n\nRevoluția\nLa începutul Revoluției din Octombrie în anul 1917, Serebriakova era la moșia familiei sale, iar viața ei s-a schimbat radical. Soțul său a murit contaminând tifos într-o închisoare bolșevică, în anul 1919. Ea rămânând singură, fără nici un venit, responsabilă cu creșterea celor patru copii și îngrijirea mamei sale bolnave. Întrega moșie le-a fost confiscată, iar familia suferea de înfometare. În acestă perioadă își imortalizează copiii orfani în lucrarea Casa din cărți de joc.\n\nDupă Revoluție a refuzat să-și schimbe stilul către popularul futurism rusesc în acea perioadă și, de asemenea, a refuzat să realizeze portrete ale comisarilor sovietici. Dar a găsit o slujbă la Muzeul Arheologic din Harkov, unde a schițat în creion exponate.\n\nÎn decembrie 1920 s-a mutat în apartamentul bunicului său din Petrograd, dar după Revoluția din Octombrie, proprietarii de trebuiau să împartă apartamentele cu alții, dar spre fericirea ei a trebuit să împartă apartamentul cu alți artiști de la Tetrul de Artă din Moscova. Astfel, Serebriakova a lucrat în această perioadă concentrțndu-se pe viața teatrală.\n\nÎn această perioadă fiica sa, Tatiana, a intrat la academia de balet, iar Serebriakova a creat o serie de pasteluri la Teatrul Mariinsky.\n\nParis\nÎn toamna lui 1924, Serebriakova a mers la Paris, primind un comision pentru o lucrare murală mare. După finalizarea lucrării a dorit să se întoarcă în Uniunea Sovietică, la familia sa, dar accesul i-a fost interzis. Astfel, deși, a reușit în anul 1926, respectiv 1928 să-și aducă în Franța, copiii mai tineri Aleksandr și Katerina, nu a reușit să-i aducă pe Evgheni și Tatiana, rămânând despărțită de ei pentru zeci de ani de zile.\n\nÎntre 1928 și 1930 călătorește în Africa, vizitând Marocul, fiind fascinată de peisajele nord africane, a pictat Munții Atlas și femei arabe și africane în costume etnice. În această perioadă pictează, de asemnenea, pescari bretoni.\n\nÎn anul 1947, Serebriakova obține cetățenia franceză și reușește să-și reia relațiile cu familia din Uniunea Sovietică după venirea la putere al lui Nikita Hrușciov.\n\nÎn anul 1960, după 36 de ani, fiica sa Tatiana a fost lăsată să o viziteze la Paris. Tatiana lucra în acest timp ca scenarist la Teatrul de Artă din Moscova. \n\nLucrările Serebriakovei au fost expuse în Uniunea Sovietică la Moscova, Leningrad și Kiev, în anul 1966, fiind primite cu entuziasm, ea fiind comparată cu Botticelli și Renoir. Deși, a trimis peste 200 de lucrări în Uniunea Sovietică, mare parte a lucrărilor sale sunt în Franța și la ora actuală.\n\nZinaida Serebriakova moare la Paris în 19 septembrie 1967, la vârsta de 82 de ani. Este înmormântată în cimitirul rusesc din Sainte-Geneviève-des-Bois.\n\nBibliografie\n\n (author's home page )\n \nBrief desc. Cover image and description. Larger cover image showing her signature in Latin script. \nIllustrated monograph on the creative development and life of Zinaida Serebriakova by St. Petersburg art critic A. A. Rusakova.\n \nZinaida Serebriakova: Letters, contemporary views (literally: Zinaida Serebriakova: Letters, contemporaries on the artist)\n\nPictori ruși\nNașteri în 1884\nDecese în 1967" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărNikolai Tîrsa?" }, { "from": "assistant", "value": "Nikolai Andreevici Tîrsa () (n. 9 mai (27 aprilie stil vechi) 1887 , d. 10 februarie 1942 la Vologda a fost un pictor rus.\n¨\n\nPictori ruși\nNașteri în 1887\nDecese în 1942" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Aleksandr Tîșler?" }, { "from": "assistant", "value": "Aleksandr Grigorievici Tîșler () (n. 26 iulie (14 iulie stil vechi) 1898 la Melitopol, d. 5 iulie 1980 la Moscova) a fost un pictor rus.\n\nPictori ruși\nNașteri în 1887\nDecese în 1942" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Listă de condimente?" }, { "from": "assistant", "value": "\n\nA\nAnason (Pimpinella anisum)\nAnason stelat (Illicium verum)\n\nB\nBoia de ardei (genul Capsicum)\nBusuioc (Ocimum basilicum)\n\nC\nCaper (Capparis spinosa)\nCardamom (Elettaria cardamomum)\nCardamom negru (Amomum subulatum, Amomum costatum)\nCânepă, semințe de (Cannabis sativa)\nChimen (Carum carvi)\nChimion (Cuminum cyminum)\nCimbru (Thymus vulgaris)\nCimbrișor (Thymus serpyllum)\nCoriandru (Coriandrum sativum)\nCreson (Lepidium sativum)\nCuișoare (Syzygium aromaticum, Eugenia aromaticum, Eugenia caryophyllata)\nCurcuma (Curcuma longa)\nCurry\n\nD\nDafin (Laurus nobilis)\n\nF\nFenicul (Foeniculum vulgare)\nFistic (Pistacia vera)\n\nG\nGhimbir (Zingiber officinale)\n\nH\nHrean (Armoracia rusticana)\nHasmațuchi (Anthriscus cerefolium)\n\nI\nIenibahar (Myrthus pimenta)\nIenupăr (Juniperus communis)\n\nL\nLemn dulce (Glycyrrhiza glabra)\nLeuștean (Levisticum officinale)\nLeurdă (Allium ursinum)\nLobodă (Atriplex hortensis)\n\nM\nMac, semințe de (Papaver somniferum)\nMăghiran (Origanum majorana)\nMărar (Anethum graveolens)\nMelisă (Melissa officinalis)\nMentă (Mentha spicata, Mentha piperita)\nMigdal (Prunus amygdalus dulcis, Prunus amygdalus amara)\nMuștar alb (Sinapis alba, Brassica alba)\nMuștar negru (Brassica nigra)\n\nN\nNucșoară (Myristica fragrans)\n\nO\nOregano (Origanum vulgare)\n\nP\nPătrunjel (Petroselinum crispum)\nPelin (Artemisia absinthium)\nPiper (Piper nigrum)\n\nR\nRoiniță (Melissa officinalis)\nRozmarin (Rosmarinus officinalis)\n\nS\nSalvie (Salvia officinalis)\nSare de bucătărie\nSchinduf, semințe de (Trigonella foenum-graecum)\nScorțișoară (Cinnamomum verum, Cinnamomum zeylanicum)\nSusan, semințe de (Sesamum indicum)\nStevia rebaudiana, zis și Stevia dulce\nȘofran (Crocus sativus)\nȘtevie (Rumex patientia)\n\nT\nTarhon (Artemisia dracunculus)\n\nU\nUsturoi (Allium sativum)\n\nV\nVanilie (Vanilla planifolia)\n\nW\nWasabi (Wasabia japonica)\n\nZ\nZerdiceaf, zis și turmeric (Curcuma longa)\n\nVezi și \n Glosar de alimentație\n Lista legumelor\n Listă de aditivi alimentari\n\nCondimente\nCondimente\n Liste" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Antichitatea?" }, { "from": "assistant", "value": "Antichitatea este epoca istorică de la inventarea scrierii și începutul înregistrărilor istorice până la debutul Evului Mediu. Această perioadă a durat trei milenii și jumătate din anul 3000 î.Hr. până la căderea Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr. Reprezintă epoca în care s-au dezvoltat cultura, arta, religia și marile civilizații.\n\nPerioade ale antichității \nAntichitatea se împarte în trei mari perioade:\n Perioada veche \n Perioada clasică\n Perioada târzie\n\nEpoca bronzului: Primele orașe-state \nAcum patru milenii, un poet necunoscut descria orașele prospere ale epocii bronzului, cu „grânare pline, case bine clădite, negustorii străini ce umblau ca păsările exotice, despre cei ce se veseleau în curți de sărbătoare. Bătrânii erau chibzuiți și buni.” \n\n \n\n Irakul este locul unde a luat naștere civilizația sumeriană. Tărâmul dintre cele două fluvii: Tigru și Eufrat, un tărâm arid, cu lagune și mlaștini, denumit de greci „Mesopotamia”, este considerat de istorici ca fiind leagănul civilizației. În sudul Irakului, acum 5000 de ani, a avut loc o explozie economică a orașelor-state ca Ur, Uruk, Nippur, Lagaș, Eridu ce au prosperat. În Uruk locuiau 30 000 de oameni. Conform miturilor, Urukul a fost întemeiat de însuși Ghilgameș, fiind descris în amănunțime în epopeea dedicată lui, având ziduri din cărămizi arse, cu grădini, pământuri în afară, și un templu dedicat zeiței Iștar. Au fost ridicate 12 clădiri publice, temple, palate sau săli de adunare, cu mozaicuri din conuri ce acopereau pereții. Zidurile de cărămidă erau acoperite cu ipsos, iar conurile erau introduse în ipsos, astfel, li se vedeau baza îmbibată în culoare roșie sau neagră, formând modele geometrice, romburi, pătrate concentrice de diferite culori. Locuitorii Urukului ocupau un loc restrâns, ceea ce ducea la dificultăți ce erau rezolvate prin investiții în infrastructură sau în crearea de locuri de muncă în construcție. Conform dovezilor arheologice, civilizația a fost expusă violențelor și conflictelor cu alte orașe-state. În războaie era utilizate arcul și armele de bronz. Orașele erau cucerite sau incendiate, iar prizonierii erau vânduți în sclavie. \n\nMalurile fluviilor Eufrat și Tigru sunt fertile și roditoare. Nefiind precipitații, săparea canalelor de irigație era necesară. Agricultura, cultivarea cerealelor a apărut și s-a intensificat, luând amploare. Cultivarea câmpurilor necesită colaborarea dintre oameni, astfel, s-a introdus un nou tip de organizare a muncii. Cooperarea a avut consecințe profunde. Unii erau responsabili pentru săparea solului și însămânțare, alții erau responsabili cu săparea și curățarea canalelor sau cu construirea digurilor și caselor, sau producerea uneltelor. \n\nUn alt leagăn important al civilizației este în Siria , în orașele nou descoperite situate lângă situl arheologic Tell Brak din nordul Mesopotamiei, de o suprafață totală de 130 de hectare, cu o movilă centrală, unde s-au găsit fragmente ceramice vechi de șase milenii și boluri de lut, ce oferă indicii despre modul de organizare a societății și modul de viață. Bolurile erau vase produse în masă și modelate repede cu o matriță. Bolurile indicau astfel o economie de redistribuție. Autoritatea centrală conducea forța de muncă și culegea roadele muncii, pe care le redistribuia printr-un sistem de raționalizare. Instituțiile le ofereau muncitorilor grâne pentru a le plăti munca. Dar recolta obținută depășea nevoile, creându-se un surplus, păstrat pentru săraci. Se produceau produse nealimentare și materii prime ce erau schimbate cu materialele altor centre. Erau meșteșugari care țeseau, produceau vase din ceramică, băteau metale și negustorii care importau și exportau produsele. Surplusul a permis diversificarea și specializarea societăților, marcând începuturile comerțului, meșteșugurilor, domeniului militar, precum și a altor specializări: soldați, constructori, muzicieni, medici, ghicitori, artiști, prostituate, astfel apar clasele. În vârful sistemului erau stăpânii de oi sau de grâne ce se îmbogățeau. \n\nVasul Warka din Irak conține patru benzi ce reflectau societatea stratificată, ce reprezintă copaci și apă în prima bandă, în banda următoare turme de animale, apoi muncitori goi ce trudeau și nobili ce aduceau ofrande zeilor. Sistemul rigid ducea uneori la războaie civile în care mureau sute de oameni datorită creșterii demografice și diferențelor sociale, ceea ce amenință stabilitatea. Însă religia îi reunea, explicând lucrurile și fenomenele neînțelese, precum inundațiile. De aceea, toate clădirile și roadele erau dedicate zeilor. Conform credinței de atunci, omul chiar luase viață din lut, iar acesta, în semn de recunoștință, trebuia să îi hrănească pe zei cu ofrande. Statuile zeilor aveau forme antropomorfe și caracteristicile umane. \n\nTemplele au devenit instituții puternice ale interacțiunilor umane pe plan social și economic. În temple s-a dezvoltat scrierea ce a devenit piatră de temelie a civilizației. Primele dovezi ale scrierii țineau de economia tot mai complexă. Având la dispoziție mult lut, din el făceau tăblițe pe care imprimau semne cu stilul. În multe orașe au fost imprimate în argilă liste cu oameni și bunuri, liste cu nume, registre. În câteva secole, scrierea a devenit tot mai dezvoltată. Au apărut școli specializate ce instruiau scribii ce au dezvoltat simbolurile acceptate ale sistemului de comunicare. Treptat, erau scrise descântece și leacuri, instrucțiuni, mituri, fabule, cântece de leagăn și de dragoste, rugăciuni și poeme. Trecutul era cercetat pentru a pune evenimentele în ordine cronologică. Documentul \"Regii sumerieni\" punea întrebări în privința relației dintre oraș și rege și despre originea regalității ce descindea din cadrul divinităților. \n\nÎn Sumer, suveranul era denumit \"Lugal\"-Omul Mare. Regii erau diferiți de ceilalți oameni în viață și în moarte. Au fost descoperite 15 morminte regale ce se distingeau prin arhitectură, ritualuri și inventare. Erau incluși slujitori, precum și animale în camerele exterioare din mormintele regilor și reginelor. În camera interioară era îngropat un singur personaj central înconjurat de obiecte de lux. Supușii își urmau stăpânii în viață, în moarte și în războaie. Sargon din Akkad a format primul imperiu, cucerind părți ce se întindeau de la Golful Persic până la Marea Mediterană. Nepotul său, Naram-Sin a moștenit imperiul și trebuia să lupte ca să-și sporească moștenirea. Și-a luat titluri ca \"regele celor patru zări\" și \"regele universului\". Era primul rege ce se zeificase, devenind unul dintre zeii țării, punându-și în față numelui sau caracterul reprezentativ al zeilor. Tot în Mesopotamia a fost inventată și roata olarului. \n\nOrașele-state din Mesopotamia aveau să între în competiție cu Egiptul, țară cu arhitectură monumentală și regi divini ce erau preocupați de moarte. Având ca avantaj poziția sa geografică și Nilul, acesta a prosperat. Doar 4% din solul Egiptului era cultivabil, de aceea, egiptenii depindeau de revărsările anuale ale Nilului din iunie până în septembrie. Apele Nilului creșteau, ieșeau din albie și kilometri întregi de câmpie erau inundate. Solul era îmbibat cu apă și fertilizat cu noroi. De aceea, egiptenii au zeificat Nilul. \n\n Faraonul era zeificat, fiind întruchiparea divină a zeului Horus pe pământ, fiind recunoscut de Egiptul de Sus și Egiptul de Jos. Pentru a avea asigurat drumul spre viață de apoi i se construia o mastaba, chiar o piramidă construită din blocuri de calcar și granit. Blocurile de piatră erau transportate cu plutele pe Nil, și descărcate pe țărm, erau trase cu frânghii și pârghii, târâte pe rampă. Piramida în sine reprezenta movila primordială ce s-a înălțat din apele întunecate pe care s-a născut Atum, zeul solar. Soarele de asemenea avea o simbolistică importantă în mitologia egipteană. Soarele reprezenta viață, căldură, lumină, iar egiptenii își închipuiau traseul Soarelui ca pe un zeu, Ra, ce răsărea și ajungea la zenit, ca apoi să apună și să străbată lumea de dincolo pe o barcă cerească până când răsărea din nou. Egiptenii de rând credeau cu tărie în viață de după moarte, considerând că vor munci, vor mânca și vor face dragoste, însă în cadrul unei vieți mult mai bune și mai îmbelșugate. \n\nCu fluviul la dispoziție și fiind izolați de lume prin deșert, egiptenii erau un popor insular de conservatori, xenofobi, mândri și curioși. Produceau vase din ceramică și obiecte din bronz. Îi priveau pe străini ca fiind josnici și respingători. Statuile și frizele egiptene aveau să înfățișeze asta prin redarea luptelor și cuceririlor. Basoreliefurile împodobeau porțile și pereții clădirilor înalte de 10 metri înălțime, în care inamicii erau apucați de păr și loviți cu putere de divinul faraon sau pe pereții mormintelor în care stăteau înșirați ca să aducă tribut faraonului. În timpul Dinastiei a XI-a, prin mileniul al II-lea î.e.n., străinilor, precum asiaticii din Palestina și Siria, cunoscuți ca hicsoși sau păstori de oi, li s-a permis să se stabilească în Egipt cu binecuvântarea faraonilor. \n\nHicsoșii și-au sporit influența, iar dinastiile egiptene și-au pierdut puterea. Hicsoșii au ajuns să stăpânească nord-estul Deltei Nilului și au condus Egiptul de Jos un secol până când au fost alungați de faraonul Kamose I ce mobilizase egiptenii furioși și umiliți. Alungarea hicsoșilor s-a încheiat sub faraonul Ahmose I. \n\nSemiluna Fertilă cuprindea o multitudine de populații ce luptau între ele pentru materii prime ca metalul ce definea epoca: bronzul, un aliaj de cupru și staniu. Din bronz se produceau unelte ascuțite și rezistente, cu diferite forme și mărimi, de la topoare la artefacte. Bronzul avea o calitate estetică pe lângă valoarea practică și deținerea lui definea elita aristocratică. Dar ca să-l obțină cantități suficiente, se practica negoțul. \n\nÎn Kanish, ce era un centru administrativ, s-au găsit ruinele unor ateliere din port. Kanish era o colonie în Anatolia a expatriaților din Assur, care au venit în vest să se îmbogățească din comerț. Negustorii locuiau în zona Karemului, făcând negoț cu anatolienii. Karemul avea legi comerciale stabilite, negustorii plătind impozite regilor ce răspundeau de siguranță acestora. Catârii porneau regulat încărcați cu bronz de la Assur la Kanish pe o distanță de 1500 km, iar soldații regelui îi păzeau pe negustori. Au fost găsite obiecte de artă, inele, sigilii, pietre de hematit ce aparțineau negustorilor și erau utilizate ca monede de schimb. S-au format rute ce se întindeau din Siria până în Afghanistan și Iran, prin intermediul cărora comercianții făceau negoț cu cositor și țesături. \n\nNegustorii asirieni cumpărau cositor din Iran și îl vindeau regatelor din Anatolia și cumpărau în schimb lână și țesături. Au fost descoperite 22 000 de tăblițe cu scriere cuneiformă, majoritatea fiind scrisori între negustori și nevestele și fiii lor. \n\nDeși în ultima instanță se recurgea la confruntări militare, s-a recurs și la diplomație. La Hattușa, capitala imperiului Hitit s-au găsit fragmente a 70 de tratate de pace, printre care și cea dintre regele hitit și faraonul Ramses al II-lea în urmă Bătăliei de la Kadeș, comemorată și pe pereții Templului de la Abu Simbel. Bătălia de la Kadesh a fost cea mai mare bătălie de care de luptă din istorie, fiind implicate 5000-6000 de care. Deși Ramses susține că a câștigat bătălia, niciunul n-a câștigat în realitate și s-a încheiat un tratat de pace, jurat pe zeul soarelui egiptean și pe zeul hitit al furtunilor. Principala îngrijorare o constituiau conflictele din interior și stabilitatea, și astfel, cele două superputeri antice își asigurau sprijin reciproc. Datorită centralizării, zonele periferice erau tot mai neglijate și au loc mișcări sociale ce vor duce la dispariția acestor civilizații.\n\nPe coasta Siriei, Ugarit, locuit de zeci de oameni, ce era un centru comercial prosper, cu multe depozite și temple, ce unea orașele Mesopotamiei cu lumea mediteraneană, a fost distrus în urma invaziei \"popoarelor mării\" în jurul anului 1200 î.e.n. Epoca bronzului s-a încheiat catastrofal, civilizația intrând într-o epocă întunecată.\n\nEpoca Fierului: negustori și războinici\n\nPopoarele Mării, alcătuite din indivizi deposedați și disperați de a obține pământ, au cotropit orașe și culturi în Egipt, Siria, Anatolia și Creta, distrugând civilizații ca cea egipteană, hitită și cea minoică. După colapsul de la sfârșitul epocii bronzului, supraviețuitorii aveau să rivalizeze pentru supremație în cadrul epocii fierului. \n\nFenicienii au marcat o nouă etapă a antichității pe țărmurile Mării Mediterane ce a unit culturi diferite și a stat la baza formării și declinului multor civilizații prin negoț, transport, schimb de tehnologii și idei, Marea Mediterană fiind o adevărată rețea. Lângă coasta sud-estică a Turciei a fost găsită epava de la Uluburun cu peste 17 tone de artefacte, 15 000 de obiecte și lingouri de zece tone de cupru, lemn sudanez din sudul Egiptului, cositor din Afghanistan, vase de ceramică miceniene din Creta, un topor de piatră de la Dunăre, care atestă amploarea negoțului în faza finală a epocii bronzului. Căpitanul vasului era un canaanit după cum arată sabia și pumnalul ce le purta, iar greutățile în formă de animale, talerul și tăblițele de scris le aparțineau negustorilor aflați la bord, proveniți din Siria, precum și tăblițe ce conțineau scrisori cu descrierea distrugerii orașului Ugarit de \"popoarele marii\" ce ardeau satele și comiteau nelegiuiri, și cum era lipsit de apărare, atacat de corăbiile \"popoarelor marii\" bine-echipate, având la bord războinici ce debarcau și incendiau orașele, dispărând în câteva ore. Fiindcă înfruntau foametea și sărăcia, și lipsa de pământ, aceștia erau nevoiți să cotropească ca să obțină teritorii. Conform relatărilor de pe fațadele templelor, în Egipt, armatele lui Ramses al III-lea au respins invadatorii . Dar nu toate formațiunile statale au avut norocul Egiptului, multe orașe în Grecia, ca Pilos, Sparta, Atena sau Micene, sau în Anatolia, ca Hattusa, Tars sau Ugarit, precum și Qatna, Kadesh, Lahiș sau Megiddo fiind devastate sau nimicite. Deși rețeaua comercială părea complexă și rafinată, civilizația bronzului era fragilă și vulnerabilă. De asemenea, civilizația egeeană a fost extrem de afectată. Orașele au dispărut, agricultura a decăzut, orizontul vieții s-a îngustat, iar comerțul s-a prăbușit. Dar civilizația a supraviețuit, începând un proces de schimbare: Epoca Fierului. Inițial folosit pentru unelte, din el se făceau arme mult mai bune și mai dure, unelte mult mai practice. Fierul a democratizat războiul, devenind accesibil tuturor. Apar centre de putere mai mici, dar mobile, ceea ce va relansa comerțul. Fenicienii, creatori a unor figurine și ofrande votive găsite în Byblos, aveau să ducă civilizația mai departe. Pe laturile sarcofagului lui Ahiram s-a descoperit primul exemplu de alfabet. Spre deosebire de scrierile anterioare cu multe simboluri și lipsite de logică, alfabetul era mai ușor de asimilat ca o înregistrare a vorbirii, fiind accesibil tuturor. Alfabetul fenician consta doar din consoane și era utilizat pentru comerț. Byblos a prosperat în calitate de oraș comercial după ce a fost supus de egipteni, după cum ne arată Templul Obeliscurilor dedicat lui Ra construit în 1300 î.e.n. După colapsul de la sfârșitul epocii bronzului, Egiptul pierde controlul Nubiei, sursa aurului său, și era divizat politic în două formațiuni. De asemenea, nu mai avea acces nelimitat la pădurile de cedri din Liban, care erau o sursă abundentă de lemn rezistent și bine-mirositor. După venirea popoarelor marii, egiptenilor nu li s-a mai permis să obțină lemnul de cedru pe gratis. Fenicienii nu se mai temeau de marile puteri, iar colapsul și criza de la sfârșitul epocii bronzului a însemnat o eliberare economică ce a dus la dispariția birocrației și a favorizat apariția primelor afaceri. Ierarhia s-a restabilit, iar negustorul avea un rol tot mai prioritar, ceea ce a dus la apariția unei noi clase sociale. Împărțirea socială nu mai era dată de armată sau de rege, ci de economie. S-au format primele asociații, rețele având la baza familii extinse. Suveranul lor, ales de consiliu, era un fel de director general ce supraveghea afacerile și își asuma riscurile. Fenicienii exploatau la maximum Marea Mediterană, fiind reputați navigatori și constructori de corăbii din lemn de cedru rezistente și trainice cu care puteau face comerț și se puteau îndepărta destul de mult de țărm. Arta navigării le-a permis să creeze o rețea economică care lega Armenia, Asia Mică, Cipru, insulele egeene, Palestina, Arabia, Siria, Orientul Apropiat, de la un țărm la altul. În multe locuri erau vestiți pentru vopseaua lor purpurie, cu care vopseau pânzeturi prețioase și foarte căutate atunci. Sursa vopselei erau cochiliile Murex. De aceea, grecii îi numeau \"phoinikes\" – oamenii pânzei regale purpurii. Cetatea-port Tir a înflorit sub regele Abi-Baal, fiind înconjurată de ziduri puternice și cuprinzând clădiri etajate. Hiram, fiul lui Abi-Baal a construit edificii religioase. Fenicienii aveau un zeu suprem, El, și un zeu polivalent, Baal, ceea ce indică o ierarhie firească divină. El era o divinitate distantă, iar Baal conducea zi de zi lumea. Hiram a introdus un nou zeu, Melqart, pentru a-și consolida puterea în Tir. S-a debarasat de vechii zei și a construit un templu dedicat acestui zeu, reglând balanța puterii între templul preoților și palatul condus de el, ca reprezentant al zeului. Vecinii se temeau și îi invidiau pe fenicienii ce importau argint, fier, cositor și plumb din Tarsis, fildeș, abanos, șei de cai din Dedan, mirodenii și pietre scumpe din Saba și vin scump din Damasc. Sursele biblice îi demonizează pe fenicieni datorită bogăției și desfrâului. \n\nTeritoriile din sudul Palestinei erau stăpânite de evrei, un popor profund religios, a căror capitală era Ierusalimul. Regatul Israel a fost întemeiat de regele David, ca o formațiune unificată și puternică. După Solomon, au existat două regate: regatul lui Israel în nord și Regatul lui Iuda din sud. Ambele au fost cotropite de marile puteri din epoca fierului, ce foloseau violența sistematică, precum asirienii. \n\nSalmanasar al III-lea a fost unul dintre ultimii regi asirieni ce a extins și dezvoltat Imperiul Asirian, conducând campanii militare în cea mai mare parte a lungii sale domnii, atacând vecinii. A creat o armată profesionistă, de arcași pricepuți și războinici cruzi și nemiloși. A extins imperiul între câmpia Mesopotamiei și munții din nord. Războiul era baza economiei, societății și civilizației asiriene. Neavând materii prime, cotropeau alte teritorii pentru a le căpăta. Obțineau biruri jefuind, iar violența era un instrument al politicii de stat. Șocul și groază erau urmate de cătușe și tortură. Conform tăblițelor, regi precum tatăl lui Salmanasar jefuiau zeci de care de lupta, cu harnașament, sute sau mii de cai, oi și vite, precum și metale prețioase în cantități mari, țesături fine, divane de fildeș încrustate de aur, mobilier, fiicele nobililor și zestrea lor, precum și zeci de mii de sclavi. Apoi impuneau tributuri anuale prin care cereau animale, grâne, aur și argint, așa cum indică obeliscul negru de la British Museum, în care Iehu, regele Israelului se supune și se închină regelui Asiriei. După ce Regatul Israel a renunțat la statutul de vasalitate și s-a aliat cu Egiptul, asirienii s-au răzbunat brutal, nimicind regatul în mai puțin de un deceniu. Procedeele de pedepsire erau foarte brutale, constând în decapitări și jupuirea inamicilor, transmițând un avertisment pentru toate populațiile cucerite pentru a menține imperiul unit. Curând, au supus și Regatul Iuda. Însă Ezechia a pregătit o strategie defensivă și a înălțat un zid de apărare de 6 metri înălțime, fortificând Ierusalimul și reorganizând economia, construind și un tunel subteran de 500 de metri săpat în roca orașului, asigurând apă potabilă în caz de asediu. Pe basoreliefurile de la Ninive este înfățișat asediul cetății Lahish cu mașinăria de asediu și pedestrași asirieni. În urma ocupării orașului, mulți oameni importanți din garnizoana orașului au fost trași în țeapă sau jupuiți. 1500 de trupuri de femei, bărbați și copii zăceau laolaltă, iar restul populației a fost deportat, după aceea Lahișul fiind incendiat. \n\nTreptat, asirienii au sporit suma tributului cerut fenicienilor până la echivalentul a 5 tone de aur. Asirienii aveau obiective bine definite privind menținerea stabilității și îmbogățire, recurgând la teamă, ură și teroare. Fenicienii erau nevoiți să se îndrepte spre Occident în căutare de piețe noi și noi surse de materii prime, în Malta, Sardinia, nordul Africii, Sicilia, Insulele Baleare și în sudul Spaniei, unde au găsit o mare sursă de argint în râul Tento. Fenicienii extrăgeau argintul și plăteau asirienilor tributul folosit pentru a întreține maiestuoasele palate, biblioteca de tăblițe de argilă construită de Assurbanipal și a plăti slujitorii și soldații. Plătirea tributului cu argint duce la un excedente de argint, prețul acestuia prăbușindu-se. Asirienii iau măsuri pentru restrângerea autonomiei fenicienilor, iar regele Tirului devine o marionetă. Însă în secolul al VII-lea regii babilonieni au încheiat o alianță cu mezii și în curând orașele asiriene Assur, Ninive, Haran și Carchemis au fost atacate și distruse. Imperiul Asirian a intrat în declin și s-a prăbușit după moartea lui Assurbanipal. \n\nBabilonienii, sub Nabucodonosor, au format un alt mare imperiu, Imperiul Babilonian alcătuit din teritorii din Asia Mică, Palestina și Irak, ce avea ca centru Babilonul care era înconjurat de ziduri puternice, cu multe turnuri și porți, printre care și Poarta lui Iștar, cuprinzând edificii, temple ca Zigguratul lui Marduk sau Grădinile Suspendate. Dar gloria acestuia apune repede, căci perșii, sub conducerea lui Cyrus, s-a unit cu mezii și au format un imperiu colosal ce cuprindea Lydia, Asia Mică, Palestina, Irakul, Iranul, Afghanistanul, ulterior și Egiptul și hotarele nord-vestice ale Indiei. \n\nLa expansiunea acestora au asistat grecii, abia ieșiți din epoca homerică întunecată. Sunt însă dovezi care indică faptul că epoca nu a fost atât de \"întunecată\", precum mormântul de la Lefkandi ce datează din anii 1000 î.e.n. În mormântul numărul 86 zace o femeie îngropată, având podoabe aurite pentru păr, fibule și obiecte de bronz, inele de aur, puse deasupra unui bol de bronz aurit, provenite din Cipru, Levant și Egipt și aduse în Grecia continentală de către fenicieni. În Ischia, în golful Napoli a fost găsită cupa lui Nestor ce datează din secolul al VIII-lea î.e.n., pe care este scris un poem de dragoste cu alfabetul grec, creat după tiparul alfabetului fenician, dar având cinci vocale în plus, pentru a ușura citirea textelor. Astfel, au apărut piesele de teatru, drama și dialogurile filozofice.\n\nEpoca clasică: Polis și Cultură\n\nGrecii antici aveau în comun cultura, religia, limba, obiceiurile, deși nu erau organizați într-un stat, ci în mai multe orașe-state. Arta, teatrul, democrația, filosofia sunt elemente ce au fost moștenite de la civilizația greacă și se manifestă și azi. \n\nPrima manifestare culturală au fost lucrările literare ale lui Homer: „Iliada\" și „Odiseea\" ce istoriseau desfășurarea Războiului Troian. Explorează viețile războinicilor ce luptau pentru onoare, răzbunare, câștig personal, eroism și victorie. Moștenirea „Iliadei\" este o moștenire a Greciei arhaice care se referă la un mod de a rezolva disputele pe calea violenței. \n\nMici orașe individuale, numite polisuri, s-au constituit în secolele VIII-V î.e.n. formate din triburi ce au renunțat la propria autonomie și au recunoscut o autoritate politică centrală. După intensificarea comerțului, multe comunități s-au supus unui singur polis. Polisurile acordau multă importanță poziției geografice și plasării strategice ce le ofereau o bună apărare datorită dealurilor și munților. Cea mai importantă zonă a polisului era agora, o piață publică și un loc de adunare a cetățenilor greci ce interacționau și se angajau în viață politică. Orașul-stat a devenit adaptiv și a prosperat. Au luat ființă 1500 de orașe-state în Grecia, precum și în coloniile din Spania, Italia, Africa, sudul Franței, Asia Mică și chiar și în Afghanistan. Iubirea față de polis a devenit chiar o dorința sexuală de a trăi în oraș — himeros. Cetățenii unui oraș se considerau cu adevărat civilizați spre deosebire de restul indivizilor din afară considerați \"barbari\". Orașele au devenit centre ale dezvoltării științei și filosofiei. Dar au devenit și fronturi de luptă dintre oligarhi și democrați ce își disputau supremația în societatea greacă. \n\nPe plan artistic, se dorea căutarea perfecțiunii: bărbații erau reprezentați prin statui de marmură, înfățișați ca fiind goi, perfecți, idealizați, avându-l pe Ahile ca model. De asemenea, se punea accent pe concurență și obținerea gloriei. Erau manifestate prin competențe ca luptele organizate în cadrul unui eveniment: pankration. Olimpiadele nu ofereau premii de consolare, de altfel, cei de pe locul doi erau zeflemisiți și disprețuiți. Templele din Olympia de astfel erau pline de suvenire ale atleților dedicate zeilor. Legătură dintre dibăcia de pe terenul de sport și cea de pe câmpul de lupta era strânsă. La olimpiade nu exista un echipament de sport. Toți participanții erau goi. În război, grecii purtau o armură complexă: pieptar, coif, scutul (hoplonul) ce le proteja jumătate din corp și lancea. Hopliții luptau în formații strânse denumite \"falanga\", astfel, cu ajutorul scutului, oșteanul se proteja pe sine însuși și pe vecinul de formație. Falanga trebuia menținută la înaintare. În momentul luptei dintre două falange, nu erau lupte eroice individuale ca cele din „Iliada\". Luptau laolaltă, la câțiva metri distanță și atacau cu sulițele pentru a străpunge părțile sensibile ale hopliților din falanga inamică. Se împingeau unii pe ceilalți cu scuturile, îmbrâncindu-se și izbindu-se, continuând să înjunghie inamicii, rândurile din spate avansând și împingându-i pe cei din față spre inamic, până îi făceau pe celălalt să cedeze, să rupă rândul, rănindu-i pe adversari, fie înfricoșându-i. Hopliții erau oameni ce își puteau permite achiziționarea echipamentului, luptând laolaltă cu cei mai bogați aristocrați. După război se întorceau la viața privată. \n\nLumea elenă era un laborator de creare a ideilor, teoriilor și regimurilor care au persistat și până astăzi. Orașele-state erau conduse de diverse tipuri de guvernare: aristocrație, democrație, monarhie. Grecii erau dispuși să aleagă orice sistem care le asigura ordinea și autoritatea. Monarhia a devenit treptat o relicvă a trecutului îndepărtat. Doar Sparta mai era un oraș-stat monarhic, condus de doi regi. Nu avea legi scrise, scopul ei fiind menținerea stabilității, bazată pe egalitatea tuturor cetățenilor de sex masculin \"homoioi\". Idealul era întărit de coduri stricte de comportament ce înlătura orice semn de statut și bogăție. Militau pentru o viață austeră, autodisciplină și dezinteresul pentru materialism. Se apropiau foarte mult de idealurile lui Aristotel ce susținea că fiecare cetate trebuia să-și procure doar cele necesare, iar atingerea idealului spartan de ordine și autonomie avea un preț pe care aveau să-l plătească vecinii. Spartanii nu doreau să cultive pământurile, de aceea au cucerit populațiile locale învecinate, obținând o populație de „iloți\". Nu erau sclavi, dar erau lipsiți de drepturi civile, având datoria de a furniza hrană și mijloace de trai pentru familiile spartane. Orașul-stat spartan părea mai degrabă o tabăra militară în care nevoile individuale erau sacrificate pentru binele comun. Copii slabi sau infirmi erau lăsați să moară, iar cei lăsați în viață erau trimiși de la vârstă de șapte ani la \"agoge\" unde începeau o perioada de 13 ani de instrucție brutală, învățați să lupte în condiții dificile și să trăiască și să moară în luptă. Nu făceau nimic altceva decât să se antreneze pentru luptă. Înainte să plece la război, spartanii primeau de la mamele sau nevestele lor scuturile, spunându-le: să vină înapoi cu scutul sau pe scut, adică învingător sau mort. Scutul era cel mai apropiat însoțitor din viață unui spartan și încă de mici copii, erau legănați în scuturi și dormeau în aceștia, ba chiar era folosit și ca targă pe câmpul de lupta. Bărbații se antrenau și luptau împreună, iar relațiile homosexuale erau ceva obișnuit. Femeile aveau o libertate economică socială, sexuală și educațională. Mariajul nu era exclusiv. Femeile măritate chiar puteau întreține relații sexuale și să aibă copii cu alți bărbați spartani ce se dovedeau mai puternici ca soții lor. Tradițiile și obiceiurile trebuiau menținute cu strictețe pentru ca societatea spartană să se mențină. \n\nÎn Atena, cetățenii s-au lepădat de monarhi, înlocuindu-i cu oligarhi. Orașul era conectat cu restul lumii prin colonizare și comerț. Bogații s-au îmbogățit tot mai mult. Au izbucnit o serie de conflicte între oligoi și polloi. Doar 10% din populația orașului era înstărită și 90% trăiau din subzistență. Multe familii, pentru că nu-și permiteau achitarea datoriilor, se puneau în slujba unui aristocrat ca sclavi. Polloi nu aveau drepturi politice și juridice și sufereau sub jugul aristocrației. Pe Areopagul din Atena se întrunea consiliul format din aristocrați care decidea problemele. Erau autoaleși și izolați de deciziile celor din Agora. Sclavia a sporit, iar membrii consiliului simțeau nevoia să schimbe sistemul. În 594 î.e.n., Areopagul l-a ales pe aristocratul Solon ca magistrat principal — arhonte. Era recunoscut ca un om drept și era omul care avea să aducă schimbarea și reformele. A interzis vânzarea oamenilor în sclavie și a militat pentru obținerea drepturilor politice de către cei săraci. A temperat guvernarea, făcând-o responsabilă în fața poporului. A favorizat ideea egalității sociale în față legii. \n\nLa 30 de ani după Solon, Pisistrate s-a proclamat tiran, ajungând de trei ori la putere, dar a avut un rol major în dezvoltarea politică și economică a Atenei. A impus reforme economice, a reeditat „Iliada\" lui Homer, a stimulat comerțul, a construit primul Panteon, făcând din Atena un centru cultural. Lucrările sale publice și populismul l-au ajutat să înființeze o dinastie. Hippias, fiul și succesorul său, i-a ucis pe Harmodius și iubitul sau, Aristogeiton, numiți \"eliberatori\" după ce aceștia i-au omorât fratele. După o lungă criză politică, Hippias a fost alungat. Oligarhii au revenit la putere și i-au oferit demosului un rol major în politică, începând tranziția spre o societate egalitaristă politic. Astfel, a fost ales Clistene ce a creat sistemul politic reprezentativ al Atenei. Satele din jurul Atenei își trimiteau reprezentanții la centrul atenian și toți locuitorii aveau un cuvânt de spus în timpul adunărilor publice. \n\nDeși cetățile erau distincte, o mare amenințare de la est le-a determinat să se unească. Imperiul Persan s-a extins, devenind un imperiu colosal. Perșii au solicitat cetăților întemeiate de către coloniștii greci în Asia Mică plătirea unui tribut. Revoltele ioniene au stârnit astfel lungul conflict dintre greci și perși. La începutul secolului V, tiranul din Milet, Aristagoras, a decis din motive personale să se răscoale împotriva imperiului, implicând câteva orașe din vestul Asiei Mici. Fiind conștient că avea nevoie de ajutor, a cerut sprijin de la spartani, care l-au refuzat, și de la atenieni, care i-au trimis ceva trupe. Au cucerit Sardesul și l-au incendiat. Dar distrugerea templului zeiței Cybele i-a mâniat pe perși. Atenienii s-au temut și s-au retras, lăsându-i pe ionieni să înfrunte furia regelui Darius ce jurase că îi va pedepsi și pe atenieni. Milet a fost distrus, iar populația masacrată de perși în 494 î.e.n. În 490 î.e.n., trupele persane au debarcat în Grecia, la Maraton, ca să-i înfunte pe hopliții atenieni. Atenienii i-au atacat și învins pe perși. A survenit un al doilea val de atac persan condus de succesorul lui Darius, Xerxes. La Termopile s-au sacrificat 300 de spartani și 1500 de hopliți că să îi țină pe loc pe perși. Atena a fost incendiată de perși. Dar în golful Salamina, flota ateniană a învins decisiv flota persană. În 479 i.en., spartanii i-au învins pe perși la Plateea. Orașele-state greci și-au menținut libertatea și autonomia și au rezistat unui mare imperiu prin consolidarea relațiilor. Au lăsat ruinele templelor distruse de perși ca un memorial al războiului. \n\nAtena, entuziastă de pe urmă victoriei, a inițiat experimente în cultură, democrație și în constituirea unui imperiu comercial. Sub Pericle, a cunoscut o înflorire a artei, arhitecturii, teatrului, științei și filosofiei. S-au construit clădirile de pe Acropolă, printre care și Panteonul. S-a dezvoltat tragedia greacă și valorile filosofiei. Alegerile în funcție de avere au fost abolite și toate posturile au fost ocupate prin tragere la sorți de către cetățeni ce puteau candida pentru a servi ca funcționar timp de un an, în consilii și jurii. Nobilii au donat bani unui tezaur comun pentru a fi construită o mare flota. Cu toate acestea atenienii erau plătiți de către insule și colonii pentru a le asigura protecție. 170 de state s-au alăturat Atenei, formându-se Liga de la Delos. Deși în teorie, cetățile erau egale în cadrul alianței, doar unele orașe-state erau privilegiate, iar Atena impunea un monopol, punând bazele unui imperiu ce evita să poarte denumirea de imperiu, considerându-se o confederație de state. Spartanii au urmărit cu neliniște extinderea influenție ateniene. Atenienii însă deplângeau situația iloților lipsiți de drepturi politice. Revolta iloților și intervenția eșuată a atenienilor au destrămat relația cu Sparta. În 431 î.e.n. a început un război de 27 de ani, denumit în istoriografie \"Războiul peloponesiac\", implicând multe orașe-state ce s-au alăturat Atenei sau Spartei. \n\nMulte informații despre istoria orașelor-state grecești și războaiele pe care le-au traversat le avem datorită istoricilor Herodot, Tucidide și Xenofon, care au inițiat dezbaterea despre moralitatea războiului și realitatea politică. În 415 î.e.n. Atena a încercat să supună insula Melos și le-a dat cetățenilor de ales: fie li se alăturau, fie aveau să fie distruși. Melos a refuzat și atenienii l-au devastat în mod brutal. \n\nÎn cursul războiului peloponesiac corupția, imoralitatea și tirania germinau în inima polisurilor. Un comandant spartan, aflat în Siracuza, deși a respins atacul atenian și a trimis trofeele la Sparta, și-a păstrat o mare parte din ea, fiind găsit vinovat de corupție. Războiul s-a încheiat la Dardanele, generalul spartan Lisandru blocând și distrugând flota ateniană. Acesta a câștigat cu sprijinul perșilor, vechiul inamic al Greciei. Atena a capitulat — zidurile orașului au fost dărâmate, oligarhii au preluat puterea, iar democrații au fost executați. Epoca de Aur se sfârșise cu sinuciderea filosofului Socrate, condamnat de regimul de atunci pentru învățătura și activitatea sa considerată \"neconformistă\". Aspirația de autarhie a polisurilor a rămas neîmplinită și nerealizată.\n\nElenismul: elenitate și orientalism \n\nCivilizația grecească a orașelor-state se află în plină criză după lungile războaie interne și cele dintre orașe. Între timp, Macedonia, o lume a regilor munteni și a păstorilor, ce păstrau un stil de viață arhaic și virtuțile tradiționale ale vânătorii, călăriei și luptelor, se extindea, amenințând autonomia orașelor-state epuizate de războaie, desfășurându-se ascensiunea de la o periferie la o putere. \n\nCele două personalități ce au marcat cursul istoriei Macedoniei, Filip al II-lea și Alexandru cel Mare, au adus o serie de inovații pe plan militar, precum sarisa — lance lungă de 4 – 6 metri și falangele impenetrabile. Filip al II-lea a supus întreaga lume grecească. Cu grecii uniți sub stindardul panelenic, fiul său Alexandru cel Mare și-a putut îndrepta atenția spre Imperiul Persan, traversând Dardanelele din Europa în Asia Mică în 334 î.e.n. În șase luni, armatele sale au cucerit orașele din Asia Mică. În noiembrie 333 î.e.n., l-a confruntat pe împăratul Darius la Issus obținând o victorie tactică strălucitoare cu armata macedoneană aflată în formație de falangă. A ocupat Egiptul fără rezistență, fiind primit cu bucurie de egiptenii care nu agreau stăpânirea persană. A obținut o victorie mare la Gaugamela, în 331 î.e.n. Darius a fugit din nou, fiind ucis de proprii săi oameni. Orientalizarea adoptată de către Alexandru era probabil un act politic pentru a-și consolida stăpânirea asupra perșilor. Și-a condus armatele prin Persia, Afghanistan și India în următorii șapte ani, mergând în locuri în care n-a mai călcat niciun grec. După ce i-a învins pe indieni la Hydaspes, dorea să meargă și mai departe, dar soldații săi s-au revoltat. Alexandru a fost nevoit să ordone retragerea, ajungând la Babilon, capitala imperiului său, care nu a mai putut fi extins, căci marele comandant a murit la vârsta de 33 de ani, în anul 323 î.e.n. Nu a luat nici o măsură administrativă pentru menținerea imperiului în viitor și nici nu a avut un moștenitor apt pentru a conduce imperiul.\n\nLa scurt timp a izbucnit un lung război dintre generalii macedoneni ce se considerau adevărații \"moștenitori\", dar nimeni nu avea suficientă putere pentru a-și elimina rivalii, ca urmare imperiul fiind divizat între ei. Casandru a preluat Grecia și Macedonia, Tracia și Asia Mică i-au revenit lui Lisimah, Asia era condusă de Seleucus, iar Egiptul a fost obținut de Ptolemeu, care a furat trupul lui Alexandru, ce era dus în Macedonia spre a fi înmormântat acolo, și l-a adus în Egipt. Ptolemeu a pus bazele unei noi dinastii, ce se va stinge abia în anul 30 î.e.n., odată cu cucerirea Egiptului de către romani. A preluat instituțiile grecești și sistemul monetar grecesc, reușind cel mai bine să combine elementele grecești cu cele orientale. Alexandria, oraș fondat de Alexandru, a ajuns un mare centru antic, cu 500.000 de locuitori, cu o infrastructură avansată și bine planificată în aprovizionarea cu hrană și apă, cu bulevarde largi, bibliotecă și temple. A fost construit un port cu un far ce ghida vasele comerciale, fiind unul dintre cele șapte minuni ale lumii. Ptolemeu era un propagandist priceput, folosindu-se de arta și iconografia egipteană. A creat cultul oficial al lui Serapis, care era venerat de egipteni și de greci, cu origini egiptene, dar cu o înfățișare redată în sculptură în stil grecesc, devenind un zeu mântuitor universal cu trei secole înaintea lui Isus Christos. Marea Bibliotecă din Alexandria cuprindea cărți antice, suluri din papirus, păstrând 250 000 volume colectate din întreagă lume. A fost distrusă la finele antichității. În Alexandria erau invitați poeți, gramaticieni, savanți, medici, astronomi, știința înflorind în acest oraș. De asemenea, au fost testate invenții ca motorul cu abur a lui Heron, care a scris \"Pneumatica\". Eratostene a estimat circumferința planetei cu o eroare de doar 500 de km, creând prima hartă a lumii, considerând că toate mările sunt unite și ar fi posibilă navigarea în jurul lumii. \n\nImperiul Seleucid a contribuit la menținerea civilizației elenistice în Asia, cultura persană și cea grecească coexistând. Grecii colonizau teritoriile din Orient, fondând orașe cu nume grecești ca Antiohia în Siria sau Seleucia în Mesopotamia. Multe populații orientale s-au familiarizat cu știința, filosofia, religia și arta greacă, în timp ce conducătorii seleucizi, la rândul lor, sprijineau religia babiloniană pentru a avea suport popular. La mijlocul secolului al III-lea î.e.n satrapul Bactriei, Diodotos, s-a răsculat împotriva dinastiei seleucide, devenind conducătorul Regatului Greco-Bactrian independent. Unul dintre urmașii săi, Demetrius, a cucerit teritorii întinse în India și a fondat un regat indo-grec, ce a persistat două secole și ale cărui urme pot fi găsite în Sirkap, oraș construit în stil grecesc. Religii ca zoroastrismul, religia greacă, hinduismul și budismul au coexistat. Există o opinie că budismul a fost chiar influențat de filosofia greacă. Unii dintre regii seleucizi, precum Antioh cel Mare, au încercat să-și extindă influența spre vest, dar au avut de înfruntat o nouă putere: Roma. Din secolul al II-lea î.e.n. Imperiul Seleucid a traversat un lung declin, colapsând în anul 63 î.e.n.\n\nÎn 146 î.e.n. întreaga Grecie este supusă de romani după o serie de războaie romano-macedonene, legiunea romană punând capăt supremației pe câmpul de luptă a falangei macedonene în bătălia de la Pydna. Imperiul Roman a devenit marea putere a ultimei faze a antichității.\n\nRoma: de la Republică la Imperiu\n\nLa finalul epocii bronzului, în secolul al VIII-lea î.e.n., Roma era doar o aglomerare de sate. Fiind situată în Latium, în centrul Italiei, Roma deținea o poziție strategică importantă în cadrul rutelor comerciale. În timpul regilor etrusci au loc diverse reforme. În 509 î.e.n. romanii si-au detronat monarhii și au instaurat Republica. Ideea de bază a Republicii este dată de initialele SPQR: Senatus Populusque Romanus. Puterea aparținea tuturor. Senatul era organul legislativ. Liderii erau aleși dintre membrii senatului în cadrul unor alegeri în care votau cetățenii. Votul celui bogat sau celui care aparținea unei clase superioare cântărea însă mai mult. Conducerea republicii revenea celor doi consuli cu puteri egale, aleși anual.\n\nRomanii considerau că aveau dreptul divin de a stăpâni lumea și de a asimila popoarele vecine. În cazul revoltelor, romanii le reprimau brutal pentru a da exemplu și altor vecini. Războaiele cu statele vecine au dus la consolidarea armatei romane compusă din legionari ce luptau cu săbiile scurte \"gladius\", sulițe \"pilum\" și se apărau cu un \"scutum\". În 390 î.e.n. celții au prădat Roma, dar nu au reușit să se înstăpânească acolo. Samniții, etruscii și orașele din Campania au căzut și au fost asimilate. La începutul secolului al III-lea î.e.n. Roma a ocupat întreaga peninsulă italică.\n\nSuccesul Romei avea la bază un sistem juridic, politic și administrativ elaborat și eficient și o infrastructură amplă, cum ar fi drumurile sale renumite. \n\nCa să se extindă, Roma trebuia să se confrunte cu un actor puternic: Cartagina, a cărei sursă de putere era flota sa și imperiul constituit din rute comerciale maritime. Sicilia a devenit mărul discordiei dintre cele două puteri. Primul Război Punic a durat două decenii, Sicilia fiind principalul front. Flota cartagineză a suferit o serie de înfrângeri, iar în 241 î.e.n., după ce au pierdut bătălia navală de la insulele Aegine, cartaginezii au cedat Sicilia romanilor și au acceptat capitularea sub condiții grele. Roma a preluat stăpânirea mediteraneană. \n\nIn 218 î.e.n. Hanibal Barca, animat de o ură înnăscută împotriva Romei și finanțat din minele de argint, a decis să ducă cel de-al Doilea Război Punic acasă la romani, înaintând din Spania în Italia cu o oaste alcătuită din infanterie cartagineză, cavalerie numidiană, mercenari și peste 30 de elefanți. A fost primul conducător de oști care a traversat Alpii. Geniul de care a dat dovadă în bătălia de la Cannae în 216 î.e.n. a traumatizat generații romane întregi, 50.000 de soldați romani fiind înconjurați de trupele cartagineze și măcelăriți. Italia era devastată, însă sistemul de alianțe romane s-a dovedit extrem de rezistent. Generalul roman Scipio Africanul urmează exemplul lui Hanibal și duce războiul la Cartagina. Cartaginezii îl recheamă pe Hanibal și acesta este învins la Zama. \n\nCartagina și-a revenit economic în 50 de ani. Romanii au impus condiția ca orașul să fie abandonat. Cartaginezii au refuzat și s-au pregătit să reziste asediului. Scipio Aemilianus a reușit să asedieze orașul cu succes. A urmat distrugerea completă, care era un mesaj ce semnifica că divergențele cu Roma erau reprimate cu brutalitate. \n\nCurând, Macedonia a fost neutralizată, iar peninsula iberică anexată. Viața politică a luat o turnură violentă. Bogații se îmbogățeau tot mai mult, patricienii alungau plebeii de pe fermele mici pentru a-și mări domeniile. Doi senatori idealiști, Tiberius și Gaius Gracchus au încercat să apere cauza plebeilor și au inițiat reforma agrară pentru a redistribui pământurile senatoriale poporului. Amândoi au fost uciși, asasinarea lor marcând criza profundă a republicii. \n\nÎncepând din secolul I î.e.n. puterea politică derivă din armată, devenită profesionistă. În 82 î.e.n. generalul Sulla, cu o armată loială, a capturat Roma și s-a proclamat dictator, după ce și-a înlăturat rivalii în cursul unui război civil. S-a retras în cele din urmă, urmând un nou război civil dintre călăii republicii: Pompei si Cezar, doi războinici ambițioși. Pompei și-a putut menține funcția de consul mai mult de un an fără să fi avut experiență politică, obținând totul prin șantaj. Având sprijinul armatei sale, forțează senatul să-i acorde controlul asupra estului imperiului. \n\nIulius Cezar a procedat similar pentru a-l înfrunta pe Pompei, clădindu-și puterea în campaniile de cucerire din Galia. Traversează râul Rubicon, hotarul Italiei, cu armata și capturează Roma. Își înfrânge rivalul și se proclamă dictator pe viață. Se dorea a fi un autocrat sprijinit de senatul supus. Acționa ca un rege neoficial, dar nu-și permitea să-și asume titlul, refuzând modest coroana. Este asasinat în cadrul unui complot format din senatori în anul 44 î.e.n. Criza republicii continuă și avea să fie soluționată de Octavian, nepotul și moștenitorul lui Cezar ce s-a remarcat ca un geniu în arena politicii globale. A ieșit victorios în războiul civil purtat cu asasinii lui Cezar și cu rivalul său cu care a împărțit puterea în cel de-al doilea triumvirat, Marc Antoniu. Primind de la Senat numele Augustus și titlul de împărat, a transformat Roma în cel mai mare imperiu cunoscut. \n\nSuccesorii sai au fost asociați cu defecte ca dezmăț, vanitate și nebunie. Tiberiu executa orice opozant și s-a refugiat spre sfârșitul vieții pe insula Capri unde trăia în desfrâu. Caligula se considera zeu, a transformat palatul într-un bordel și chiar a avut tentativa de a-și numi calul senator. Claudiu era reticent la ideea de a conduce. Nero era considerat cel mai monstruos dintre împărați. A fost înscăunat de mama sa care se căsătorise cu împăratul Claudiu și pe care îl otrăvise. Ulterior, Nero si-a ucis mama, soția și s-a dovedit drept un megaloman, epuizând trezoreria statului roman pentru a-si finaliza proiectele. Se considera un talentat desăvârșit la cântat și actorie și făcea în așa fel încât să câștige orice competiție și chiar a fost acuzat de incendierea Romei, faptă pentru care el a învinuit și persecutat creștinii. După sinuciderea lui Nero, a urmat un an de război civil în care trei împărați uzurpatori au fost uciși. După o dinastie de împărați (Flavii) ce se succedau prin rudenie, a urmat o perioada în care împărații erau înscăunați după merite, împăratul selectându-și urmașul din rândul generalilor cu experiență. \n\nPopulația imperiului număra 60 de milioane de locuitori. 10.000 de birocrați administrau imperiul. Fiecare provincie avea un număr minim de oficiali. Pentru a menține loialitatea populațiilor și consolida stăpânirea, împăratul depindea de elitele locale. În urma procesului de romanizare, localnicii primeau cetățenia romană și beneficiau de drumuri, apeducte și băi publice. \n\nSub împăratul Traian, în 117, imperiul și-a atins maximul întinderii teritoriale. Urmașul său, Hadrian, era un administrator excelent și vizita deseori provinciile, iar realizările sale sporeau bunăstarea imperiului. Pentru a apăra granițele de invadatorii \"barbari\", împărați precum Hadrian stabileau limesuri, frontiere fortificate. \n\nDar la scurt timp după apogeu, apar problemele. Costul păcii și prosperității era perceput ca fiind tot mai mare. În 235, la doua secole după moartea lui Augustus, Roma se afla în fața unei crize politice și economice, iar populațiile germanice și persanii amenințau hotarele imperiului. Impozitele erau exorbitante, iar împărații erau asasinați și urmați de uzurpatori. Criza a luat sfârșit la sfârșitul secolului al III-lea, în timpul lui Dioclețian, care a introdus guvernarea tetrarhică. În cadrul acestui sistem patru împărați se ocupau simultan de problemele imperiului, guvernând din patru capitale diferite. Tetrarhia nu supraviețuiește, izbucnind noi războaie civile. \n\nÎn ciuda seriei de persecuții din timpul lui Dioclețian, în această perioadă creștinismul, inițial o sectă iudaică, câștigă teren. Unul dintre urmașii lui Dioclețian, Constantin, caută o divinitate supremă prin care să mențină imperiul unificat spre a-și consolida puterea și în 313 emite un edict de toleranță, conferindu-le creștinilor libertatea religioasă. În timpul domniei sale, sunt clădite edificii religioase și biserici, episcopii primesc puteri legale și apar primele instituții ecleziastice. În 325 la Conciliul de la Niceea, unde se adună episcopi din toate colțurile imperiului pentru a dezbate natura lui Isus Hristos și Sfânta Treime, rezultând formarea unei doctrine creștine coerente. \n\nÎn 378 împăratul Valens piere în bătălia de la Adrianopol, în care îi înfruntă pe goți. Populațiile germanice cotropesc imperiul și pradă provinciile. În cursul domniei lui Teodosiu creștinismul devine treptat singura religie oficială a imperiului. După moartea sa în 395 imperiul este divizat între fiii săi Arcadiu și Honoriu în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit și nu a mai fost reunificat niciodată. În 410 Roma este jefuită de vizigoți, hunii, sub conducerea lui Atila, se unesc și devastează provinciile, iar în 455 Roma este jefuită din nou de către vandali. \n\nÎn cele din urmă Imperiul Roman de Apus se prăbușește în 476, în locul lui apărând regate germanice ce vor sta la baza regatelor medievale, dar continuitatea civilizației romane este menținută de Imperiul Bizantin.\n\nCronologie \n 4000 î.Hr. - 3000 î.Hr. - Civilizația sumeriană în Mesopotamia; inventarea scrierii cuneiforme; utilizarea plugului și a roții \n 3000 î.Hr. - Egiptul de Jos și Egiptul de Sus se unesc sub conducerea unui singur faraon\n 3000 î.Hr. - Troia înflorește ca oraș-stat în Anatolia\n 2800 î.Hr. - Construirea monumentului Stonehenge în Anglia\n 2600 î.Hr. - Vechiul Regat al Egiptului: este construită prima piramidă din lume; Piramida în trepte a regelui Djoser\n 2540 î.Hr. - Este construită Marea Piramida de la Giseh\n 2500 î.Hr. - Este sculptat Sfinxul\n 2500 î.Hr. - Dezvoltarea puterii orașelor-state din valea Indusului\n 2600 î.Hr. - Mătasea este descoperită în China\n 2500 î.Hr. - Prima civilizație europeană (cretană) dezvoltată în insula Creta\n 2300 î.Hr. - Primul imperiu din lume, Akkad, se dezvoltă în Mesopotamia \n 2300 î.Hr. - Întemeierea regatului babilonean și asirian\n 2200 î.Hr. - Dinastia Xia în China\n 2050 î.Hr. - Regatul Mijlociu în Egipt\n 2000 î.Hr. - Hitiții ajung în Anatolia\n 2000 î.Hr. - Micenienii invadează Grecia\n 1830 î.Hr. - Prima dinastie babiloneană\n 1814 î.Hr. - 1782 î.Hr. - Asiria își mărește imperiul \n 1750 î.Hr. - Hammurabi, conducătorul Babilonului publică primul cod de legi; declinul Imperiului babilonean\n 1760 î.Hr. - Dinastia Shang în China \n 1595 î.Hr. - Hitiții jefuiesc Babilonul\n 1550 î.Hr. - Noul Regat în Egipt; faraonii sunt îngropați în Valea Regilor\n 1500 î.Hr. - Arienii invadează valea Indusului\n 1450 î.Hr. - Civilizația minoică se prăbușește; iar civilizația miceniană îi ia locul\n 1350 î.Hr. - Imperiul asirian se extinde\n 1304 î.Hr. - Ramses cel Mare devine faraon; extinzând teritoriile Regatului egiptean\n 1200 î.Hr. - Micenienii invadează și distrug cetatea Troia din Anatolia\n 1200 î.Hr. - Exodul evreilor se sfârșește în Palestina\n 1200 î.Hr. - Imperiul hitiților se prăbușește sub invazia „Popoarelor Mării\".\n 1166 î.Hr. - Ramses al III-lea moare, ultimul mare faraon\n 1050 î.Hr. - Inventarea alfabetului fenician\n 1100 î.Hr. - Se prăbușește civilizația miceniană\n 1000 î.Hr. - Israelul este condus de regele David\n 900 î.Hr. - Război între Asiria și Babilon\n cca. 850 î.Hr. - Poetul grec Homer scrie despre războiul troian si legendele grecești\n 814 î.Hr. - Întemeierea Cartaginei de către fenicieni\n 776 î.Hr. - Prima Olimpiadă\n 753 î.Hr. - Întemeierea Romei; Roma regală\n 750 î.Hr. - Apariția celților în Europa centrală\n 729 î.Hr. - 609 î.Hr - Extinderea imperiului asirian\n 700 î.Hr. - 500 î.Hr - Dezvoltarea Atenei și a altor orașe-state în Grecia\n 605 î.Hr. - 539 î.Hr - Babilonienii cuceresc Asiria, Fenicia, Iudeea și Siria\n 600 î.Hr. - Apare zoroastrismul în Persia\n 539 î.Hr. - 404 î.Hr. - Perșii stăpânesc Babilonul, Mesopotamia, Egiptul și Palestina\n 509 î.Hr. - Roma devine republică\n 508 î.Hr. - Atena devine o democrație\n 490 î.Hr. - 480 î.Hr. - Războaiele medice între perși și greci\n 477 î.Hr. - 405 î.Hr. - Epoca de Aur a Atenei\n 431 î.Hr. - 404 î.Hr. - Războiul peloponesiac între spartani și atenieni\n 338 î.Hr. - Filip al II-lea al Macedoniei cucerește Grecia\n 333 î.Hr. - Alexandru cel Mare devine rege al Macedoniei în 336 î.Hr. și cucerește Persia, Mesopotamia, Palestina, Fenicia, Egipt și teritorii din India\n 323 î.Hr. - Alexandru cel Mare moare în 323 î.Hr., iar imperiul său se destramă\n 321 î.Hr. - Imperiul Maurya este întemeiat în India\n 250 î.Hr. - 146 î.Hr. - Romanii cuceresc întreaga Italie, nordul Africii, Grecia, Macedonia și teritorii din Hispania\n 264 î.Hr. - 146 î.Hr. - Războaiele punice între romani și cartaginezi\n 218 î.Hr. - 202 î.Hr. - Hannibal invadează Roma pe elefanți, dar în 202 î.Hr. este înfrânt și se sinucide in 183 î.Hr.\n 214 î.Hr. - Construirea Marelui Zid Chinezesc \n 206 î.Hr. - Dinastia Han în China\n 146 î.Hr. - Cartagina este învinsă și distrusă\n 83 î.Hr. - 82 î.Hr. - Război civil între Marius și Sulla. Marius este înfrânt, iar Sulla devine dictator al Romei\n 79 î.Hr. - Sulla se retrage din politică din cauza sănătății, iar un an mai târziu moare\n 74 î.Hr. - 71 î.Hr. - Răscoala sclavilor condusă de către Spartacus, învinsă de către Crassus, Lucullus și Pompei\n 60 î.Hr. - Primul triumvirat în Roma, condus de 3 generali: Crassus, Pompei si Cezar\n 58 î.Hr. - 50 î.Hr. Cezar cucerește Gallia\n 53 î.Hr. - Crassus invadează Parția. Are loc bătălia de la Carrhae, în care Crassus este înfrânt deși, avea o armată de 42.000 de soldați (7 legiuni) față de cea a parților care număra doar 11.000 de soldați. 20.000 de romani au murit, printre care și Crassus (lui Crassus i-a fost turnat aur topit în gură), iar 10.000 au fost luați prizonieri împreună cu stindardele armatei romane\n 49 î.Hr. - 48 î.Hr. - Război civil între Cezar si Pompei; Pompei este înfrânt în bătălia de la Pharsalos\n 45 î.Hr. - Cezar devine dictator pe viață al Romei\n 44 î.Hr. - Cezar este asasinat\n 43 î.Hr. - Al doilea triumvirat; Roma fiind condusă de Octavian, Marc Antoniu și Lepidus\n 36 î.Hr. - Marc Antoniu invadează Parția, însă este înfrânt\n 34 î.Hr. - A II-a invazie a Parției a lui Marc Antoniu, însă este înfrânt și de această dată\n 31 î.Hr. - 30 î.Hr. - Război civil între Octavian și Marc Antoniu. Marc Antoniu este înfrânt în bătălia de la Actium, Egiptul este cucerit de către romani; regina Cleopatra și Marc Antoniu se sinucid\n 27 î.Hr. - Roma devine imperiu, iar Octavian devine primul împărat roman, sub numele de Augustus\n 20 î.Hr. - Octavian reușește să facă pace cu parții, astfel romanii luați prizonieri, în bătălia de la Carrhae, sunt eliberați. Eufrat-ul devine granița dintre Imperiul Roman și Parția \n 4 î.Hr. - Iisus Hristos Mântuitorul se naște în orașul Betleem (conform tradiției creștine), inițiatorul religiei creștine \n 30 - Iisus moare crucificat în Iudeea, conform tradiției creștine\n 43 - Britannia este cucerită de către împăratul roman, Claudius\n 64 - Roma este distrusă de un incendiu, în timpul împăratului roman Nero, începe persecutarea creștinilor \n 70 - Distrugerea celui de-al doilea templu al Ierusalimului de către împăratul roman, Vespasian\n 79 - Vulcanul Vezuviu erupe, acoperind orașul Pompei de cenușă\n 98 - Traian devine împăratul Romei\n 106 - Dacia este cucerită de către romani; regele Decebal fiind înfrânt\n 114 - 117 - Roma cunoaște cea mai mare extindere; Mesopotamia fiind cucerită de romani\n 250 - Triburile barbare europene atacă Imperiul Roman\n 313 - Împăratul Constantin dă libertate de cult creștinilor\n 330 - Este întemeiat orașul Constantinopol\n 391 - Creștinismul este proclamat religia oficială a Imperiului Roman\n 395 - La moartea împăratului roman, Teodosiu I, Imperiul Roman este împărțit între cei 2 fii ai acestuia:\n Partea estică a Imperiului Roman devine Imperiul Roman de Răsărit (mai târziu se va numi Imperiul Bizantin), cu capitala la Constantinopol (astăzi se numește Istanbul); și îi revine fiului cel mare al lui Teodosiu I, Arcadius\n Partea vestică a Imperiului Roman devine Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma; și îi revine fiului cel mic al lui Teodosiu I, Honorius\n 406 - Vandalii cuceresc Gallia\n 410 - Roma este jefuită de vizigoții conduși de către Alaric \n 451 - Hunii invadează Imperiul Roman de Apus\n 455 - Roma este jefuită de vandali\n 476 - Împăratul Romulus Augustus este detronat de către Odoacru, fiind ultimul împărat al Imperiului Roman de Apus\n\nCivilizații \n Egiptul Antic\n Mesopotamia\n Imperiul Persan\n China antică\n India antică\n Grecia antică\n Roma antică\n Dacia\n Maya\n Inca\n Imperiul aztec\n\nPersonalități \n Asurbanipal\n Nabucodonosor\n Ramses cel Mare\n Hammurabi\n Așoka\n Shi Huangdi\n Cleopatra\n Cyrus II cel Mare\n Pericle\n Confucius\n Gautama Siddhartha\n Alexandru cel Mare\n Vercingetorix\n Iulius Cezar\n Cezar August\n Traian\n Attila\n Iisus Hristos Mântuitorul\n Hannibal\n Sargon I\n Gudea\n Decebal\n Burebista\n Nefertiti\n\nVezi și \n Antichitatea târzie\n Războiul în antichitate\n Mitologie\n Artă antică\n Literatura antică\n\nNote\n\nLectură suplimentară \n O istorie a lumii antice, Horia C. Matei, Editura Albatros, 1984\n Mic dicționar al lumii antice: țări, popoare, orașe, Horia C. Matei, Editura Albatros, 1986\n 99 personalități ale lumii antice, Iohanna Șarambei, Nicolae Șarambei, Editura Semne, 1997\n Atlasul lumii antice, Simon Adams, Editura Enciclopedia RAO, 2007\n\nLegături externe \n Cele mai bizare recorduri ale Antichității, 5 februarie 2010, Adrian Nicolae, Descoperă\n Cele mai tari 10 invenții ale Antichității, 6 septembrie 2006, Descoperă\n 10 străvechi orașe ale Europei, 8 aprilie 2010, Descoperă - Travel\n Obiceiurile din societatea antică" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Listă de proverbe românești?" }, { "from": "assistant", "value": "Aceasta e o listă a celor mai cunoscute proverbe românești.\n\nA \n A aduce apă după ce s-a stins focul.\n A aduna nuiele pentru spinarea sa.\n A ajunge cuțitul la os.\n A auzit clopotul, dar nu știe de la ce bisericǎ.\n A avea ac de cojocul cuiva.\n A avea mai mult noroc decât minte.\n A bate apa-n piuă\n A bate calul care trage.\n A bate fierul cât e cald.\n A bate la ochi.\n A bate toba în tot satul.\n A călca pe bec.\n A cânta cuiva în strună.\n A căra apă cu ciurul.\n Aceași Mărie cu altă pălărie.\n Acela care Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește și pe oameni.\n A da bir cu fugiții.\n A da peste noroc.\n A da perle la porci.\n A despica firul în patru.\n A duce cu preșul.\n Adevărul este întotdeauna la mijloc.\n Adevărul se spune la despărțire.\n Adevărul stă scris printre rânduri.\n A dispărut de parcă l-a înghițit pământul.\n A face bortă în apă.\n A face cruce în tavan.\n A face cuiva hatârul.\n A face cum îl taie capul.\n A face din cal măgar și din țânțar armăsar.\n A face ochi dulci cuiva.\n A face pe cineva cu ou și cu oțet.\n A face pe cineva de două parale.\n A face treaba în doi peri.\n A face umbră pământului degeaba.\n A face un bine înseamnă a-și bate cuie în talpă.\n A fi cu ochii în patru.\n A fi pe drojdie (cu banii).\n A fi prins cu cioara vopsită.\n Ai ales pân-ai cules.\n Ai carte, ai parte.\n Ai, dai, n-ai. Ia nu da, să vezi cum ai.\n A dat-o cotită.\n A-i fi frică și de umbra sa.\n A împăca capra cu varza.\n A împușca doi iepuri dintr-un foc.\n A pune carul înaintea boilor.\n A turna gaz pe foc.\n Ajută-te singur și Domnul te va ajuta.\n Apa trece, pietrele rămân.\n Are un car cu boi și o sută de nevoi.\n Ascultă tot, dar nu crede tot.\n Așchia nu sare departe de trunchi.\n Avocatul nepoftit este bun de pălmuit.\n\nB \n Baba/Surdul n-aude, dar le potrivește.\n Banii n-au miros.\n Banu-i ochiul dracului.\n Bate fierul cât e cald.\nBătaia e ruptă din rai.\n Bătrânețe - haine grele.\n Bine faci, bine găsești.\n Boii bătrâni fac brazda dreaptă\n Bunul gospodar își face vara sanie și iarna car.\n Buturuga mică răstoarnă carul mare.\n\nC \n Ca musca la arat.\n Calul de dar nu se caută la dinți.\n Capra sare masa, iada sare casa.\n Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie.\n Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nșeală.\n Cămașa e mai aproape de piele decât sumanul/haina.\n Caută o femeie care-ți place ție, nu la alții.\n Călătorului îi șade bine cu drumul.\n Câinele care latră nu mușcă.\n Câinele moare de drum lung și prostul de grija altora.\n Câinii latră, ursul merge.\n Când de multe te apuci mai pe toate le încurci.\n Când doi îți spun că ești beat, du-te de te culcă.\n Când doi se ceartă al treilea câștigă.\n Când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă.\n Când omul cade, îi piere și umbra.\n Când râde prostul, înțeleptul suspină.\n Câte bordeie, atâtea obiceie.\n Ce-am avut și ce-am pierdut!\n Ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba!\n Ce naște din pisică, șoareci mănâncă.\n Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.\n Ce-i în gușă și-n căpușă.\n Ce-i în mână nu-i minciună.\n Ce-și face omul singur nici dracul nu poate desface.\n Cel flămând se visează mâncând.\n Cele rele să se spele, cele bune să se-adune.\n Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul.\n Cine adună la tinerețe are la bătrânețe.\n Cine are carte, are parte.\n Cine are/face carte are patru ochi.\n Cine are prieten nărod ajunge din pod în glod.\n Cine dă nu uită, uită cel care ia.\n Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou.\n Cine împarte, parte își face.\n Cine întreabă nu dă bucuros.\n Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.\n Cine râde la urmă râde mai bine.\n Cine nu are un bătrân, să își cumpere.\n Cine nu-ncearcă, nici nu câștigă.\n Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.\n Cine se frige cu ciorba, suflă și în iaurt.\n Cine seamănă vânt, culege furtună. \n Cine se aseamănă, se adună.\n Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.\n Cine se scuză, se acuză.\n Cine stă în casă de sticlă, nu aruncă cu pietre.\n Cine știe carte, are patru ochi.\n Copilul și bețivul spun adevărul.\n Corb la corb nu scoate ochii.\n Corb, corbului ochi nu scoate.\n Cu fundul în două luntre.\n Cu o floare nu se face primăvară.\n Cu tacerea ii frigi pielea.\n Cui pe cui scoate.\n Cui îi dai pe datorie nu-ți mai intră-n prăvălie / nu-l mai vezi în prăvălie.\n Cu un ochi râde și cu altul plânge.\n Cum îți așterni așa dormi.\n Cum se scoală - cum i-e foame, cum se culcă - cum adoarme.\n Cum tu mie, așa eu ție.\n Cum e stăpânul așa-i și sluga.\n Cum e turcul și pistolul.\n Cu răbdarea treci și marea.\n\nD \n Dacă copilul nu plânge, mama nu-i dă țâță.\n Dacă doi îți spun că ești beat, du-te și te culcă.\n Dacă vrei să faci o meserie, îți trebuie scule, dacă vrei să ai familie, îți trebuie oameni.\n Dacă n-ajunge, mai rămâne.\n Dacă tăceai, filosof rămâneai.\n Dar din dar se face rai.\n Dați cezarului, ce-i al cezarului.\n De când lumea, râsul te râde și batjocura te batjocorește.\n De ce e mai râioasă capra, de aia stă cu coada mai sus.\n Dă-i nas lui Ivan, că se suie pe divan.\n De la un datornic rău și un sac de paie e bun.\n Din talpa casei cerc de bute nu se poate face.\n Din talpa casei nu poți face doage, nici din coadă de câine sită de mătase.\n Din talpa casei nu se face obadă de roată.\n După mine, potopul!\n După război mulți viteji se arată.\n\nE \n E bună povața de bătrân și părinte.\n E bun numai când doarme.\n E învățat (cu greutățile) ca țiganul cu ciocanul (scânteia).\n Excepția întărește/confirmă regula.\n\nF \n Fă bine și așteaptă răul.\n Ferește-mă Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur.\n Ferește-te de proști, pentru că au mintea odihnită.\n Fă-te frate cu dracul până treci puntea.\n Ferește-te de câinele mut și de omul tăcut.\n Fiecare greșește, dar numai prostul repetă greșeala.\n Foamea e cel mai bun bucătar.\n Frate, frate, dar brânza e pe (costă) bani.\n Frâul de aur nu face calul mai bun.\n Fuga e rușinoasă, dar sănătoasă.\n\nG \n Găina bătrână face ciorba bună.\n Găina vecinului pare curcă.\n Găină în făină.\n Gând la gând cu bucurie.\n Gerul nu vine niciodată singur.\n Graba strică treaba.\n\nH \n Haina nu îl face pe om.\n Hoțul neprins e negustor cinstit.\n\nI \n Iarba rea nu piere.\n\nÎ \n În boul care trage, în ăla dă cu biciul\n Încet, încet, departe ajungi\n Încetul cu încetul se face oțetul\n Învață din nevoia altuia\n În țara orbilor, chiorul este împărat\n\nJ \n Jarul potolit te arde\n Jur acum pana nu iese soarele K \n\n L \n La plăcinte înainte, la război înapoi. La pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Lacomului nu-i ajunge, Oltu-n gură de i-ar curge. La/în tot răul este și un bine.\n La omul sărac, nici boii nu trag.\n Lauda de sine nu miroase a bine. Laudă-mă gură, că ți-oi da friptură.\n Lenea e cucoană mare, care cere de mâncare Leneșul mai mult aleargă și zgârcitul (scumpul) mai mult păgubește. Lăcomia pierde omenia.\n Lăcusta nu are milă de bucate. Lemnul strâmb te necăjește, / omul prost te-mbătrânește. Lucrul, odată început, e pe jumătate făcut.\n Lupul cu slugi nu face gâtul gros. Lupul lup rămâne. Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba. Lumea muncește și sapă și eu duc câinii la apă. M \n Mai bine mai târziu decât niciodată.\n Maimuța în aur și purpură, tot maimuță rămâne.\n Mamă soacră, poamă acră.\n Măgarul duce vinul și bea apă.\n Mărul putred strică o grămadă de mere bune.\n Mătura nouă mătură bine.\n Mâța blândă zgârie rău.\n Meseria e brățară de aur. Mi-e milă de tine, dar de mine mi se rupe inima.\n Minciuna are picioare scurte.\n Mortul de la groapă nu se (mai) întoarce.Mărul nu cade departe de copac .\n\n N \n Năravul din fire nu are lecuire.\n Năravul din născare leac nu are.\n Nemulțumitului i se ia darul.\n Nevoia îl învață pe om.\n Nevoia te învață.\n Nimeni nu e profet în țara lui. (Matei 13:47)\n Nu aduce anul/ziua ce aduce ceasul/ora.\n N-ai carte, n-ai parte.\n Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard.\n Nu e dracul (chiar) așa de negru.\n Nu este pădure fără uscături.\n Nu-i \"mult\" să nu se termine și \"puțin\" să nu ajungă. \n Nu face ce face popa, fă ce zice popa.\n Nu haina îl face pe om.\n Nu iese fum fără foc.\n Nu lăsa pe mâine ce poți face azi.\n Nu mor caii când vor câinii. Nu lăuda ziua înainte de asfințit.\n Nu poți fi și cu varza unsă și cu slănina în pod.\n Nu se sperie curva bătrână de vorba groasă.\n Nu știe stânga ce face dreapta. (Matei 6:3)\n Nu te încrede în cânele care dă din coadă.\n Nu toate muștele fac miere.\n Nu tot ce zboară se mănâncă.\n Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala.\n Nu-ți dori, că ți se va întâmpla.\n Nu vede pădurea de copaci / din pricina copacului.\n Nu zice hop până n-ai sărit groapa/pârleazul.\n Numa-ncet, cu furca se încarcă carul.\n Numai în pomul care nu face roade nu dă nimeni cu pietre. Numai prostul râde de ce își aduce aminte. Nu-i pădure fară uscatură. O \n Obrazul de scoarță / totdeauna îi gata de harță. Ochii care nu se văd se uită.\n Ochii sunt oglinda/fereastra sufletului.\n Ochii verzi niciodată să nu-i crezi.\n Omul sfințește locul, nu locul pe om.\n Omul face haina și nu haina pe om.\n Omul harnic, silitor, de pâine nu duce dor.\n\n P \n Paza bună trece primejdia rea Până ce nu dai cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos. Pofta vine mâncând Prietenul bun e ca o pungă de bani. Prietenul la nevoie se cunoaște Prostia și domnia se plătește Prostia din naștere n-are leac (nu se vindecă) Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul Prostul moare de grija altuia Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. Pentru o babă surdă, nu se trag clopotele de două ori. Peștele de la cap se-mpute Peștele mare mănâncă peștele mic (sau Peștele cel mare mănâncă pe cel mic)\n Pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață Prea puțin ca să trăiești, prea mult ca să mori Prieteni noi să îți faci, dar de cei bătrâni să nu te lași! Printre grâu, mălura crește. Prost să fii, noroc să ai. Puneți frâu la gură și lacăt la inimă Prostul întâi o croiește apoi o gândește Prostul nu se lasă până când nu spune tot ce știe Punctualitatea-i politețea regilor Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul! R \n Rabdă inimă și taci, că n-ai alta ce să faci. Rabdă suflete cât poți, nu-ți da taina către toți. Răzbunarea e arma prostului. Râde hârb/ciob de oală spartă Râde dracul de porumbe negre și pe sine nu se vede. Râde prostul de neghiob. Rușinosul roade osul. S \n S-a băgat ca musca-n lapte (ori, ca musca-n fundul calului).\n S-a dus bou și a venit vacă.\n Să fii domn e o întâmplare, să fii om e lucru mare.\n Să stăm strâmb și să judecăm drept.\n Sătulul nu crede flămândului.\n Sângele apă nu se face.\n Sârguința e mama norocului.\n Scopul scuză mijloacele.\n Scump la tărâțe, ieftin la făină.\n Socoteală curată, prietenie lungă.\n Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești.\n Stăpânul zgârcit învață sluga hoață. Ș \n Și tăcerea e un răspuns.\n Știe mocanul ce-i șofranul? Când îl vede pe tarabă, gândește că e otravă. T \n Tăcerea e de aur, vorba de argint.\n Tânăr lângă tânără, ca paiele lângă foc.\n Tinerii înaintea bătrânilor, să aibă urechi, nu gură! Toamna se numără bobocii.\n Toate drumurile / căile duc la Roma.\n Tot țiganul își laudă ciocanul.\n Trei lucruri nu știe omul: când se naște, când îl ia somnul și când moare. Ț \n Țara arde și/iar baba se piaptănă. Țara arde de tătari, babei îi arde de lăutari.\n \n\n U \n Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Unde dai și unde crapă. Unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă. Unde se cioplește, sar și așchii. Unde-s mulți, puterea crește. Urma alege. Urma scapă turma. Un măr bolnav strică o grămada mare de mere sănătoase. Un nebun întreabă mai mult decât pot spune zece înțelepți. Unde nu-i cap, vai de picioare. V \n Vinde pielea ursului din pădure. Vorba dulce mult aduce. Vorba e de argint, tăcerea e de aur. Vorba lungă, sărăcia omului. Vorbești de lup și lupul la ușă. Vrabia mălai visează, iar calicul praznicul. Vrei, nu vrei, bea, Grigore, aghiasmă! Vrei să faci o meserie, îți trebuie scule. Vrei să faci o familie, îți trebuie oameni. Z \n Zace pe moarte și ar mânca de toate.\n Ziua bună se cunoaște de dimineață. Publicații \n Colecții de proverbe românești \n George Muntean, Apa trece, pietrele rămîn - proverbe românești, Editura pentru literatură, Biblioteca pentru toți, București, 1966;\n Valentina Cărare, Dicționar de proverbe românești, Editura ALL, 2003, ISBN 973-684-552-4;\n Ion Cuceu, Dicționarul proverbelor românești, Editura Litera Internațional, 2006, ISBN 973-675-306-9;, descriere \n Iordache Golescu, Proverbe comentate, Editura Albatros, colecția Cogito, București, 1973;\n Ion Bratu. Din proverbele românilor. (manuscris).\n\n Traduceri, comparații cu alte limbi \n Elena Gorunescu, Dicționar de proverbe francez-român și român-francez, Editura Teora, descriere\n Virgil Lefter, Dicționar de proverbe englez-român și român-englez, Editura Teora, descriere\n Mariana Millio, Dicționar de proverbe, maxime și zicători englez-român, Editura Elis.\n\n Note \n\n Bibliografie \n Proverbele lumii despre calități și defecte, Editura Albatros, București, 1978.\n Proverbe românești, Editura Minerva, București, 1984\n Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor, zece volume - cea mai completă operă de paremiologie românească - recenzie\n Proverbele Românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia: Proverbe, dicětorǐ, povǎtuiri, cuvinte adevěrate, aseměnǎrǐ, idiotisme și cimilituri cu un glosar Româno-frances de Juliu A. Zanne, Jules A. Zanne, Editura Socecǔ & Comp., 1895\n Ion Holban, O interpretare fizico-umoristică a proverbelor românești, în Fizica și tehnologiile moderne, volumul 2, nr. 1-2, 2004 PDF \n\n Legături externe \n\n Aspecte ale vieții morale în proverbele românești, 31 august 2006, CrestinOrtodox.ro''\nAurică Ivașcu, Proverbe și zicători. Documentar on-line, în Enciclopedia comunei Șerbănești.\n\nVezi și\n Listă de expresii românești\n\nProverbe românești\nProverbe\n Proverbe\nProverbe" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Ludwig Feuerbach?" }, { "from": "assistant", "value": "Ludwig Andreas Feuerbach () a fost un filosof german, al patrulea fiu al juristului Paul Johann Anselm Feuerbach.\n\nFeuerbach are meritul de a fi criticat idealismul hegelian, dominant în acea vreme în Germania, arătând că Hegel răstoarnă raportul real dintre „subiect“ și „predicat“, dintre existență și gândire, dintre natură și conștiință.\n\nA restaurat materialismul, afirmând că natura e primordială în raport cu gândirea, că gândirea este un predicat (atribut) al omului și nu omul un predicat al gândirii (spiritului). În locul spiritului absolut, Feuerbach a pus, astfel, în centrul filozofiei natura și omul, conceput ca o parte a naturii. Materialismul antropologic, concepția despre om a lui Feuerbach au avut însă un caracter abstract și contemplativ, întrucât Feuerbach nu a putut înțelege esența socială a omului, precum și însemnătatea practicii, a activității materiale prin care omul transformă natura, transformându-se pe sine însuși.\n\nUn loc deosebit în filozofia lui Feuerbach îl ocupă critica religiei. El interpretează religia (în speță religia creștină) ca o înstrăinare a omului de el însuși, ca o înstrăinare de către om a caracterelor sale esențiale (bunătatea, puterea, iubirea etc.), atribuite unei ființe transcendente imaginare (Dumnezeu). Risipirea acestei iluzii, instaurarea adevărului despre om, coborârea „iubirii“ din planul transcendent al religiei în planul real al vieții ar constitui, după Feuerbach, condiția eliberării omului. Dezvăluind „misterul“ idealismului hegelian și al religiei, Feuerbach a deschis calea pentru dezvăluirea „misterului“ lumii reale, cu alte cuvinte, pentru dezvăluirea contradicțiilor sociale reale care generează înstrăinarea ideologică și religioasă, problemă pe care, însă, el însuși nu a putut s-o rezolve.\nKarl Marx și Friedrich Engels au dat o înaltă apreciere materialismului lui Feuerbach; depășirea critică a materialismului său abstract și contemplativ a condiționat geneza concepției lui Marx.\n\nNote\n\nBibliografie\n W. Weischedel, Pe scara din dos a filosofiei - 34 de mari filosofi în viața de zi cu zi și în gândire, pp. 284-295, Editura Humanitas, 2012\n\nNașteri în 1804\nDecese în 1872\nFilozofi germani\nFilozofi atei\nEponime ale asteroizilor\nFilozofi politici" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Carpații Occidentali Românești?" }, { "from": "assistant", "value": "Carpații Occidentali, alături de Carpații Orientali și Carpații Meridionali reprezintă una dintre cele trei grupe muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la vest, deci occidentali ca poziție) față de Depresiunea colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor estică, respectiv față de Culoarul Timiș-Cerna pentru Munții Banatului (grupul sudic al Occidentalilor).\n\nCarpații Occidentali se desfășoară între Dunăre, Barcău și Someș. Au o altitudine maximă de 1849 m în Munții Bihor, Vârful Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una din caracteristicile de bază ale acestora. Alcătuirea geografică este foarte variată, existând un adevărat „mozaic petrografic” (fliș, șisturi cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice).\n\nCaracteristici generale\n\nGrupe montane distincte\n\nGrupe majore de munți \n\nÎn Carpații Occidentali se disting trei grupe majore de munți: \n\n Munții Apuseni la nord de Mureș \n Munții Poiana Ruscă, situați central, la sud de Mureș, \n Munții Banatului, în colțul sud-vestic al României și la sud de Timiș. \n\nrespectiv 18 sub-grupe montane în total.\n\nPetrografie \n\nÎn Munții Apuseni se pot distinge Munții Bihorului alcătuiți din șisturi cristaline și calcare, respectiv Munții Metaliferi și Munții Vlădeasa din roci eruptive. Relieful carstic este bine reprezentat în Munții Apuseni unde peșteri așa cum ar fi Urșilor, Scărișoara și Vântului reprezintă monumente ale naturii. \n\nGrupul de mijloc al Carpaților Occidentali, Munții Poiana Ruscă, având altitudinea maximă în Munții Poiana Ruscăi, Vârful Padeș cu 1374 m, sunt alcătuiți din șisturi cristaline. \n \nÎn cadrul grupului sudic al Munților Banatului se pot diferenția Munții Semenic, Munții Almăjului, Munții Locvei și Munții Dognecei alcătuiți din șisturi cristaline, respectiv Munții Aninei alcătuiți din calcare.\n\nDepresiuni intramontane (de la sud la nord) \n\n Depresiunea Almăjului (Bozovici) pe valea râului Nera; \n Depresiunea Caraș-Ezeriș, pe valea râului Caraș; \n Depresiunea Zarandului, pe valea râului Crișul Alb; \n Depresiunea Beiuș, pe valea râului Crișul Negru;\n\nPasuri și trecători \n\n Pasul Domașnea (sau Poarta Orientală), în Culoarul Timiș-Cerna; \n Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei, în Culoarul Bistrei; \n Pasul Ciucea, pe Crișul Repede, între munții Vlădeasa și Plopiș; \n Defileul Mureșului; \n Culoarul Timiș-Cerna;\n Culoarul Bistrei.\n\nChei \n\n Cheile Turzii\n Cheile Nerei\n Cheile Carașului\n Cheile Minișului\n\nLegături externe\n\nCarpatii Occidentali , travelworld.ro\n Obiective turistice Muntii Apuseni, arieseni-apuseni.ro\nHarta interactivă a Carpaților Occidentali, welcometoromania.ro\nHarta Carpatii Occidentali, hartaturistului.com\n Obiective turistice Arieseni - Muntii Apuseni, arieseni.pro\n\nVezi și \n Carpații Meridionali \n Carpații Orientali \n Jugul intracarpatic" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Anton Alberts." }, { "from": "assistant", "value": "Anton (Ton) Alberts () a fost un arhitect neerlandez considerat a fi unul dintre cei mai recenți exponenți de marcă ai arhitecturii organice, cunoscut mai ales datorită clădirilor ING Bank din districtul Bijlmer al orașului Amsterdam (realizată în 1982) și cea a sediului corporației de gaz, Gasunie, din Groningen.\n\nScurtă biografie \n\nAlberts a fost implicat în mișcarea cunoscută ca Situaționism Internațional, produsul unui grup restrâns de artiști din Vestul Europei, care se doreau a fi avant-gardiști, dar care erau considerți agitatori politici internaționali, înainte de excluderea sa din grup în 1960. \n\n \n\nAstfel, conform manifestului eclectic al grupului, alături de \"camarazii\" situaționiști Constant Nieuwenhuys (cunoscut adesea doar ca și Constant), respectiv Har Oudejans, Alberts a fost parte a unui proiect, niciodată realizat, de creare a unui labirint în Stedelijk Museum din Amsterdam. Datorită neînțelegerilor și tensiunilor create între cei trei, situația a evoluat într-un conflict deschis cu insulte publice reciproce. Ulterior grupul Situaționist, a cărui doctrină și manifest ambigue amestecau de-a valma (printre altele) elemente puternice marxiste și anarhiste, ar fi motivat excluderea lui Alberts prin participarea sa la designarea unor biserici. În realitate, așa cum și Asger Jorn (un alt situaționist) confesa ulterior, excluderea se datora \"afacerii Amsterdam\". \n\nDar cum în orice declin se află și germenele unei ascensiuni, în 1963, împreună cu Max van Huut, Ton Alberts fondează firma de arhitectură Alberts și Van Huut, de care se leagă cele mai mari realizări profesionale ale sale. În opera sa realizată după 1963, se pot distinge cu relativă ușurință, alături de tonalitatea generală a arhitecturii organice, și elemente de bază ale arhitecturii antropozofice ale lui Rudolf Steiner. \n\nÎn ultimii ani ai vieții sale, Alberts s-a oferit să realizeze fără plată proiecte pentru reconstrucția post-război a parcurilor din Bosnia și Herțegovina, proiect cunoscut sub numele generic de \"Parcurile Păcii\". Din păcate, moartea sa a împiedicat realizarea concretă după planurile sale a vreunuia din aceste parcurii. Totuși, în Tuzla, conform planurilor sale donate orașului de către fundația Peace Flame Foundation Netherlands, s-a construit un centru al comunității care poartă numele de Peace Flame House.\n\nNote\n\nLegături externe \n Website-ul oficial al firmei Alberts & van Huut (portions in English)\n\nNașteri în 1927\nDecese în 1999\nArhitecți neerlandezi\nArhitectură organică" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Limba afrikaans?" }, { "from": "assistant", "value": "Limba afrikaans (pronunție: ) este o limbă franconiană joasă, derivată din dialectul olandez a limbii neerlandeze, vorbită mai ales în Africa de Sud (unde este una din limbile oficiale ale țării) și Namibia (unde, alături de germană, are statutul de limbă regională), dar având vorbitori și în Angola, Botswana, Eswatini, Zimbabwe și Zambia. Datorită emigrării și unei constante forță de muncă migratoare, există peste 100.000 vorbitori de afrikaans în Marea Britanie. Alte comunități semnificative de vorbitori de afrikaans există în Bruxelles (Belgia), Amsterdam (Olanda), Perth (din Australia de vest), Toronto (Canada) și Auckland (Noua Zeelandă). Este limba primară utilizată de două grupuri etnice din Africa de Sud, afrikaneri (urmașii coloniștilor europeni din secolul XVII) și colorați sau kleurlinge/bruinmense (incluzând Basters, Cape Malays și Griqua).\n\nGeografic vorbind, limba afrikaans este limba majorității populației din treimea vestică a Africii de Sud (în provinciile numite Northern Cape și Western Cape, unde este vorbită acasă de 69%, respectiv 58%, din populație). Afrikaans este, de asemenea, cea mai răspândită limbă primară din treimea sudică a Namibiei (mai exact, în regiunile Hardap și Karas, în care reprezintă limba vorbită acasă de 43%, respectiv 41%, din populația regiunilor). Afrikaans este cea mai răspândit vorbită limbă de-a lungul ambelor țări, considerând întreaga populație, deși se poate remarca, per ansamblu, o creștere semnificativă a calității și frecvenței utilizării limbii engleze de către generațiile mai tinere.\n\nAfrikaans este o limbă care a originat din limba neerlandeză (adesea incorect cunoscută ca limba olandeză) de care s-a desprins la începutul secolului al 17-lea, când primii coloniști din Țările de Jos s-au stabilit în zona Capului Africii de Sud. Ca dialect a fost cunoscut sub numele de \"Cape Dutch\". Ulterior, limba afrikaans a fost uneori numită \"olandeza africană\" sau \"olandeza de bucătărie\", dar aceste denominări erau, evident, mai ales peiorative. Timp destul de îndelungat, afrikaans a fost considerată doar un dialect al neerlandezei, până când, în anii târzii ai secolului al 19-lea a fost recunoscută ca o limbă distinctă. În 1925, a dobândit statut egal cu cel al limbilor neerlandeză și engleză, devenind cea de-a treia limbă oficială a Africii de Sud. Neerlandeza a rămas limbă oficială până în 1961, an în care constituția țării a stipulat limpede că \"limbile oficiale ale Africii de Sud sunt afrikaans și engleza\". Per ansamblu, limba afrikaans este singura limbă indo-europeană care a cunoscut o dezvoltare semnificativă pe continentul african.\n\nVezi și \n\n Afrikaneri\n Aardklop Arts Festival—Festivalul de artă Aardklop \n Araba afrikaans \n Listă de poeți de limbă afrikaans \n Listă de cuvinte engleze de origine afrikaans \n Populațiile vorbitoare de afrikaans din Africa de Sud \n Institutul translatorilor din Africa de Sud\n\nNote\n\nBibliografie \n Roberge, P. T., 2002. Afrikaans - considering origins, in Language in South Africa, Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom. ISBN 0-521-53383-X\n South African Afrikaans: History |Slang\n\nLegături externe\n\nGeneralități \n\n The Ethnologue: Afrikaans\n Wordgumbo: Afrikaans\n Afrikaans sample at Language Museum\n An introduction to Afrikaans\n Learn Afrikaans Online\n\nPortale și conexiuni externe \n\n Litnet - Literatură, cultură și discuții \n Die Knoop - O listă foarte cuprinzătoare de web sites în afrikaans\n Woes.co.za - Un blog foarte popular\n The New South African - Afrikaans - More about South Africa's official languages.\n Kuier.co.za - A popular multi-user blog\n\nOrganizații \n Federasie van Afrikaanse Kultuurvereniginge (FAK) - Federation of Afrikaans Cultural Associations\n Afrikaanse Taal- en Kultuurvereniging (ATKV) - Afrikaans Language and Cultural Association\n Vriende van Afrikaans - Friends of Afrikaans\n Afrikanerbond - Formerly a political organisation, now language activists\n Pro-Afrikaanse Aksiegroep (PRAAG) - Action group for Afrikaans and Afrikaner interests\n\nCorectarea ortografiei \n Spel.co.za - Spell checker for Microsoft Office\n WSpel - Spell checker for Microsoft Word\n Translate.org.za - Spell checker for OpenOffice.org, Mozilla Firefox and Mozilla Thunderbird\n\nDicționare \n Afrikaans Dictionary - with definitions (approx 8763 words)\n Afrikaans to English - from Wordgumbo.com (5129 words)\n English to Afrikaans - from Wordgumbo.com (6397 words)\n Afrikaans-English-Afrikaans Online Dictionary - sometimes using Esperanto as intermezzo (7975 Afrikaans words)\n Afrikaans at Dict.info - Afrikaans into 57 languages (roughly 2300 words each) and Afrikaans-English (10 127 words)\n \n\n \n \nAfrikaans, Limba\nAfrikaans, Limba\nAfrikaans, Limba\nAfrikaans, Limba\nAfrikaans, Limba\nAfrikaans, Limba\nAfrikaans, Limba\nAfrikaans, Limba" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărCircuitul Brands Hatch?" }, { "from": "assistant", "value": "Brands Hatch, este un circuit de curse auto din Marea Britanie.\n\nBrands Hatch\nFormula 1 în Regatul Unit" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Diorit?" }, { "from": "assistant", "value": "Dioritul este o rocă magmatică foarte dură, provenind din straturile adânci ale pământului (\"plutonit\") de culoare închisă până la negru, mai rar are o culoare cenușie de diferite nuanțe.\n\nDescriere \n\nDioritul constă dintr-o structură cristalină cu granule mari de plagioclaz și hornblendă (blendă) cu ceva clorit și varietăți de cuarț fiind în acest caz (cuarțdiorit). Dacă este blenda înlocuită de Magnesiaglimmer roca va fi numită Glimmerdiorit.\n\nVechimea rocilor de diorit provin din timpurile arhaicului și paleozoicului. În Europa poate fi găsit in Ruhla, Brotterode, lângă Rosstrappe, la Kyffhäuser, in Odenwald, in Böhmen, și in Normandia ca și în Bretania.\n\nDiorite de culoare închisă se folosesc ca monumente funerare, sau folosite la pavarea străzilor.\n\nCa o curiozitate poate fi amintit faptul că în Egiptul antic era folosit dioritul ca daltă în sculptură, din această perioadă provine o statuie din diorit șlefuit, tehnica realizării acestei sculpturi nu poate fi explicată de arheologii egiptologi.\n\nPlutonite - Vulcanite \nGranit - Riolit\nGranodiorit - Dacit\nDiorit - Andezit\nSienit - Trahit\nGabro - Bazalt\n\nVezi și \n Listă de minerale\n Listă de roci\n Listă de roci după geneză\n\nRoci magmatice" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Circuitul Monza?" }, { "from": "assistant", "value": "Autodromo Nazionale di Monza, cunoscut între fanii F1 și ca Monza, este un circuit de curse auto din Italia unde are loc anual Marele Premiu al Italiei. \n\nMonza este circuitul care a găzduit până acum cele mai multe curse de Formula 1, lipsind din calendar doar în 1980 când a fost în reconstrucție.\n\nReferințe și note\n\nMonza\nFormula 1 în Italia" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Circuitul Internațional Fuji?" }, { "from": "assistant", "value": "Fuji International Speedway este un circuit de curse auto din Japonia care a găzduit primele două curse de Formula 1 contând ca Marele Premiu al Japoniei.\n\nDin 2007 circuitul va găzdui din nou Marele Premiu al Japoniei la Formula 1.\n\nFuji International Speedway\nFormula 1 în Japonia" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Indianapolis 500?" }, { "from": "assistant", "value": "Indianapolis 500 este recunoscută drept cea mai celebră cursă auto din lume. Cursa are loc anual pe circuitul oval de la Indianapolis Motor Speedway și este etapă în campionatul IRL.\n\nÎntre 1950 și 1958 cursa a fost inclusă în Campionatul Mondial de Formula 1.\n\nCurse auto\nIndy Racing League\nMari Premii de Formula 1" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Peter Revson?" }, { "from": "assistant", "value": "Peter Revson, (n. 27 februarie 1939 - d. 22 martie 1974) a fost un pilot de curse auto american, care a concurat în Campionatul Mondial de Formula 1 între 1964 si 1974.\n\nNașteri în 1939\nDecese în 1974\nPiloți de curse auto americani\nPiloți americani de Formula 1" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Mark Donohue?" }, { "from": "assistant", "value": "Mark Donohue, (născut 18 martie 1937) a fost un pilot de Formula 1.\n\nNașteri în 1937\nDecese în Formula 1\nPiloți de curse auto americani\nPiloți americani de Formula 1" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Johnny Rutherford?" }, { "from": "assistant", "value": "Johnny Rutherford (n. 12 martie 1938) a fost un pilot de curse auto.\n\nPiloți de curse auto\nOameni în viață" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Asociația Europeană a Liberului Schimb?" }, { "from": "assistant", "value": "Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS; European Free Trade Association, EFTA) a fost înființată în 1960 prin semnarea Convenției de la Stockholm.\n\nScopul inițial al acestei organizații internaționale era de a elimina taxele vamale asupra produselor industriale în comerțul dintre statele membre. Prin convenția AELS, statele AELS au stabilit o zonă de liber-schimb pentru comerțul mărfurilor. Convenția a fost completată ulterior printr-un acord de integrare economică pentru sectorul de servicii. Spre deosebire de UE însă, AELS nu este o uniune vamală, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru AELS poate stabili în principiu liber taxele vamale și politica comercială externă privind state terțe (non-AELS).\n\nIstoric \nMembrii fondatori au fost Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Danemarca, Norvegia, Suedia, Austria, Elveția și Portugalia. Finlanda a devenit membru asociat în 1961 (devenind membru cu drepturi depline în 1966), iar Islanda în 1970. Regatul Unit și Danemarca intră în Comunitatea Europeană în 1973 (împreună cu Irlanda, încetând prin urmare să fie membre AELS. Portugalia a părăsit de asemenea AELS pentru a intra în Comunitatea Europeană în 1986. Liechtenstein se alătură AELS în 1991, interesele sale fiind reprezentate până atunci de Elveția. În 1995 Austria, Suedia și Finlanda devin membre UE și părăsesc AELS.\n\nMembrii actuali (2012) ai Asociației Europene a Liberului Schimb sunt: Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.\n\nVezi și\n\nReferințe și note\n\nBibliografie\n\nLegături externe\nwww.ch.ch\nwww.efta.int\n\nOrganizații europene" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Sinagogă?" }, { "from": "assistant", "value": "Sinagoga este casa de rugăciune a cultului mozaic (evreiesc). Sinagoga are un spațiu principal destinat rugăciunii dar poate avea și unele camere mai mici pentru studiu, cu funcție de socializare sau birouri. Sanctuarul sinagogii este constituit de aron hakodeș, locul în care se află rolele (sulurile) cu textele sfinte.\n\nSinagoga este un spațiu dedicat rugăciuni, citirii Tanah-ului (Biblia ebraică completă care include și Tora), studierii și întrunirii membrilor comunității. Sinagoga nu este absolut necesară pentru rugăciune, aceasta poate fi efectuată oriunde se adună cel puțin 10 evrei (minian). Se pot ține și rugăciuni individuale însă unele dintre ele, considerate rugăciuni comunale, pot fi recitate doar de un minian. \n\nÎn ceea ce privește funcțiile sale rituale și liturgice, sinagoga nu înlocuiește Templul distrus din Ierusalim. \n\nSinagoga este condusă de un rabin și reprezintă pentru evrei ceea ce parohiile (bisericile) reprezintă pentru creștini.\n\nEtimologie \nTermenul sinagogă provine din gr. συναγειν, syn-agein, „a se aduna”. În ebraică înseamnă casă de întrunire, destinată celebrării cultului mozaic.\n\nIstoric \nPrimele sinagogi au apărut în țările Orientului înainte de cucerirea Țara Israel și regatul lui Irod cel Mare de către romani și erau conduse de cărturari.\n\nÎncepând din secolul al XI-lea au început să fie conduse de către rabini, care exercitau atât funcții religioase cât și funcții administrative și juridice (în cadrul comunităților iudaice).\n\nVezi și \n Istoria evreilor în România\n Iudaism\n Lista sinagogilor din România\n Sinagoga de pe strada Dohány\n\nLegături externe \n\n Sinagogi din RomâniaArhivat din original.\n Sinagogi din RomâniaArhivat din original.\n Synagogues d'Europe\n Sinagogile, locasurile de cult ale evreilor, 19 iulie 2012, Teodor Dănălache, CrestinOrtodox.ro" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Landler?" }, { "from": "assistant", "value": "Landlerii sunt o minoritate etnică din România, vorbitoare a unui dialect al limbii germane, care trăiesc alături de sași, cu o arie de răspândire foarte restrânsă, în localitățile Turnișor (azi cartier al municipiului Sibiu), Cristian și Apoldu de Sus, din județul Sibiu.\n\nDenumirea de \"Landler\" are o conotație regională desemnând locul de origine al acestora, în germană \"Land\", denumirea unei regiuni istorice cuprinse între Wels, Gmunden și Vöcklabruck.\n\nIstoria lor începe pe 9 iulie 1734 când, sub domnia lui Carol al VI-lea, Împărat Roman, din ținuturile din Austria aflate sub dominația Casei de Habsburg au fost deportați în Transilvania protestanții, foști catolici ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Motivul deportării a fost unul politic, monarhii impunând religia catolică ca religie de stat. Orice schimbare de religie, era văzută ca o amenințarea la adresa stabilității imperiului. A fost inițiată o masivă recatolicizare (Rekatholizisierung), au fost interzise slujbele reformate după Luther, preoții luterani au fost expulzați, iar scrierile \"periculoase\" ale acestora au fost arse.\n\nInițial, acțiunea de deportare a fost concepută numai ca o măsură de disuasiune, fapt pentru care, în prima fază au fost exilați numai capii familiilor lutherane cu cea mai mare influență în regiune - Peer și Reisenauer, Riedler și Engleitner, Eggenreither și Stieger - . Ulterior însă, pentru că disuasiunea nu a funcționat, măsura a fost extinsă asupra unor grupuri întregi de populație.\n\nSe știe că, după încheierea Păcii Westfalice, din 1648 în Imperiul German s-a instituit o \"lege a emigrației libere\" (freies Auswanderungsgesetz) cunoscută sub denumirea latină de \"flebile beneficium emigrationis\", care regla relațiile între țările catolice și cele evanghelice ale imperiului. Această lege le garanta țăranilor o emigrare demnă, oferindu-le un interval de trei ani în care să să-și lichideze bunurile imobiliare, dreptul de a lua cu ei întreaga avere mobilă și întreaga familie. precum și dreptul de a-și alege singuri locul de destinație. Majoritatea au emigrat în Prusia.\n\nPentru că nu respecta această lege, deportarea celor peste 800 de persoane, din care în jur de 200 din Carintia, a fost mascată sub denumirea germană de Transmigration (transmigrare), rămasă în istorie sub denumirea de Karolinische Transmigration. \n\nIstoria a consemnat faptul că 624 de deportați, din care jumătate copii, proveneau din parohiile Goisern, Hallstatt, Laufen și Ischl. Aceștia au fost aduși pe calea apei (râurile Siebner-Zillen, Traun și Dunărea) până în Banat, de unde au continuat drumul pe jos până în Transilvania. Nu au avut dreptul să ia cu ei decât \"un butoiaș\" cu lucrurile proprii, care s-a putut încărca pe corabie, și au primit o sumă de bani, ca avans pentru lichidarea proprietăților lor, ce urma să fie făcută de autorități. Lipsurile și bolile au decimat aproape în întregime acești deportați.\n\nRavagiile ciumei abătute asupra Transilvaniei în 1738, și ale războiului austriaco-turc din 1736-1739, culminând cu moartea împăratului în 1740, au stopat pe moment transmigrația, care s-a întețit însă sub domnia împărătesei Maria Terezia. Au urmat două valuri mari, 1752 - 1757 și 1773 - 1776, când au fost transmigrați (deportați) alți 3000 de \"eretici\" din Lande ob der Enns din Kärnten și Steiermark. În anii '50 au fost deportați în special locuitori din Austria Superioară (Oberösterreich), din regiunile Gmunden, Laakirchen și Vöcklabruck, pentru ca în anii '70 să mai fie deportați 188 de locuitori din Stadl an der Murr din regiunea Steiermark.\n\nAceștia s-au stabilit în trei sate din apropiere de Hermannstadt (Sibiu): Neppendorf (Turnișor, azi cartier al Sibiului), Großau (Cristian, Sibiu) și Großpold (Apoldu de Sus, Sibiu), și sunt cunoscuți sub denumirea de Landler, iar așezarea lor în această zonă ca Landlersiedlung. Prin lege, acestora le era interzis să se întoarcă în ținuturile natale din Austria.\n\nDeportarea (transmigrarea) începută în 1734, de pe domeniul Salzkammergut, s-a terminat în 1776 cu cei deportați din Judenburg din regiunea Weststeiermark.\n\nBibliografie \n Bernhard Capesius, Die Landler in Siebenbürgen, Editura Academiei Române, 1962;\n Erich Buchinger, Die Landler in Siebenbürgen, R. Oldenburg Verlag, München, 1980;\n Martin Bottesch, Franz Grieshofer und Wilfried Schabus: Die Siebenbürgischen Landler. Eine Spurensicherung.; Böhlau-Verlag Wien; 2002; ISBN 3-205-99415-9\n Dieter Knall, Aus der Heimat gedrängt - Letzte Zwangsumsiedlungen steirischer Protestanten nach Siebenbürgen unter Maria Theresia; Graz, Selbstverl. d. Histor. Landeskommission für Steiermark; 2002; 343 S.; ISBN 3-901251-25-1\n Lore-Lotte Hassfurther (Ed.), Landler, Vergessene altösterreichische Tracht in Siebenbürgen;\n Roland Girtler, Verbannt und vergessen. Eine untergehende deutschsprachige Kultur in Rumänien; Linz.\nIrmgard Sedler, Die Landler in Siebenbürgen: Gruppenidentität im Spiegel der Kleidung von der Mitte des 18. bis zum Ende des 20. Jahrhunderts, 329 pagini, Elwert, 2004\n\nVezi și \n Germanii din România\n\nGermani din România\nSibiu" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Dendrocronologie?" }, { "from": "assistant", "value": "Dendrocronologie (din limba greacă , dendron, \"arbore\", , khronos, \"timp\" și , -logia, \"știință\") ori datarea pe baza inelelor anuale ale arborilor, este știința care se ocupă cu studiul inelelor anuale de creștere ale masei lemnoase.\n\nSe pot astfel afla multe date despre acel arbore și clima timpului, respectiv despre evenimentele cosmice percepute în modul în care creșterea secundară a avut loc. Pentru analizarea datării, a determinării perioadei în care a trăit un arbore și când a fost tăiat, se compară o secțiune microscopică transversală cu secțiunea de referință pentru o anumită zonă. Creșterea în grosime a arborilor este o funcție de specie și de fluctuațiile climatice, la care se adaugă evenimentele din Univers care au influențat variațiile climatice ale momentului respectiv.\n\nPentru Europa de Est, există secțiuni de referință care pornesc de pe la anul 1200, astfel că orice construcție sau obiect din lemn masiv, poate fi datat cu precizie de maxim un an.\n\nAceastă tehnică de datare temporală, devenită ulterior știință de sine stătătoare, a fost creată și dezvoltată de-a lungul primei jumătăți a secolului 20 de către astronomul american Andrew Ellicott Douglass, fondatorul Laboratorului de studii al inelelor anuale (conform originalului, Laboratory of Tree-Ring Research) de la University of Arizona din orașul Tucson, Arizona.\n\nNote\n\nAstronomie\n \n \nSilvicultură" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Cei ce ne-au dat nume." }, { "from": "assistant", "value": "Cei ce ne-au dat nume este primul LP al formației Phoenix, editat în anul 1972 la casa de discuri Electrecord. De asemenea, acest album reprezintă primul LP din rock-ul românesc imprimat pe disc de vinil de 12\" (30 cm).\n\nPrezentare\nAșa cum este prezentat eufemistic pe copertă, discul conține, pe o față, „o selecție” a unor piese dintr-o lucrare mai amplă, pe care formația o prezenta în concerte și, pe cealaltă față, două piese compuse în aceeași perioadă: „Negru Vodă” și „Pseudo-Morgana”. Ideea acestui material a fost sugerată liderului formației de decizia lui Nicolae Ceaușescu, din aprilie 1971, că de atunci înainte toate producțiile culturale să aibă filon folcloric. \n\nÎmpreună cu basistul și compozitorul Josef Kappl, Nicu Covaci a prelucrat o serie de teme populare, dorind să înglobeze în viitorul spectacol datini de nuntă și de înmormântare, datini de peste an.\n\nDar anumite teme, considerate „tabu” în acele vremuri din România comunistă au dus la cenzurarea materialului, astfel încât dintr-un dublu LP s-a ajuns la unul simplu. Au fost scoase piese precum „Vișina”, „Cei ce ne-au dat nume”, „Cocoșii negri” (un scurt fragment din această melodie poate fi auzit în filmul Nemuritorii, în regia lui Sergiu Nicolaescu, 1974) sau chiar un fragment recitat de Diogene (Lelu) Bihoi. Cu toate acestea, încă mai există o înregistrare audio a unuia dintre concerte, datând din anul 1971. \n\nTextele de pe acest album, în majoritate populare, au fost completate de Victor Cârcu „cu atâta sensibilitate, încât este greu de deosebit care dintre strofe sunt originale și care au fost scrise pentru noi.”\n\nCoperta originală a fost creată de Valeriu Sepi și prietena acestuia, Lili, ambii studenți la Arte Plastice. Pregătită pentru un dublu LP, pe prima față a apărut, în roșu, pasărea phoenix, iar în interior a fost folosită, drept fundal, imaginea unei frize sculptate de Nicu Covaci într-un mal de lut împietrit al Timișului. În partea superioară, se aflau fotografiile membrilor formației (de la stânga la dreapta: Sepi, Kappl, Covaci, Baniciu, Petrescu), puternic solarizate, astfel încât să nu li se vadă părul și bărbile și să poată trece de cenzură. Dedesubt, în apele Timișului se înfiripa o scenă dintr-un concert. După lansarea albumului în câteva mii de exemplare, ediția a doua a fost privată de această copertă, cea nouă având scris pe ea doar „Phoenix”, cu albastru, fără text de prezentare pe spate. Albumul a mai fost reeditat pe disc de vinil în 1992, cu o copertă nouă, și în 1999 pe compact disc. De asemenea, a beneficiat și de o ediție poloneză, limitată, scoasă la casa de discuri Polskie Wydawnictwo Muzyczne în decembrie 1998 (care mai conține în plus și piesele „Mamă, mamă” și „Te întreb pe tine, soare...”, extrase de pe EP-ul din 1973).\n\nPiese\nFața A:\n1. Ciclul anotimpurilor\nA. Preludiu \n- A oilor 1:05\n- Jocul timpului 3:20\nB. Primăvara \n- Introducere 1:01\n- Păpărugă 2:35\nC. Vara 4:20\nD. Toamna 4:31\nE. Iarna\n- Introducere 1:15\n- Jocul caprelor 1:31\n2. Nunta 4:18\n\nFața B:\n3. Negru Vodă - baladă 14:55\n4. Pseudo-Morgana 6:47\n\nMuzică: prelucrări folclorice de Nicolae Covaci (1A1, 1B2, 1E1, 1E2) și Josef Kappl (1B1 , 1E1); compoziții de Nicolae Covaci (1A2, 1C, 1D, 2, 3, 4)\nVersuri: Victor Cârcu (1C, 1D, 1E1, 2); George Topîrceanu (1D); texte populare (1B2, 3)\n\nComponența formației\n Nicolae Covaci – chitară solo, double-six, fluier, percuție, voce\n Mircea Baniciu – solist vocal, chitară acompaniament, double-six, percuție\n Iosif Kappl – chitară bas, vioară, percuție, voce\n Costin Petrescu – baterie\n Valeriu Sepi – percuție\n\nVersuri din piesele tăiate de cenzură\n\nNote\n\nBibliografie\n Covaci, Nicolae. Phoenix, însă eu..., Editura Nemira, București, 1994. ISBN 973-369-009-8\n\nVezi și\n Sinteza Rapsodia—Anotimpurile\n\nLegături externe\n Pagina albumului Cei ce ne-au dat nume pe site-ul Discogs.com\n Plămădeală, Mihai. Recenzia albumului Cei ce ne-au dat nume, articol publicat pe site-ul Muzici și faze (1 septembrie 2002)\n Recenzia albumului Cei ce ne-au dat nume, articol publicat pe site-ul Romania Rock (1 decembrie 2018)\n\nAlbume muzicale Phoenix\nAlbume din 1972\nAlbume rock\nDiscuri Electrecord LP (30 cm)\nDiscuri Electrecord cu muzică de divertisment" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Dirijabil?" }, { "from": "assistant", "value": "Dirijabilul este un aerostat cilindric de secțiune circulară sau ovală, cu extremitățile alungite, umplut cu gaz ușor (hidrogen sau heliu) sau cu aer cald, dispunând de organe de propulsie și comandă care îi asigură deplasarea în orice direcție, la diferite altitudini, fără a fi la discreția curenților atmosferici cum este cazul baloanelor libere.\n\nTipuri de dirijabile \n Rigid (zepelin), având un schelet metalic (care menține forma vehiculului) îmbrăcat cu un material textil.\n Nerigid, având un înveliș asemănător unui balon, forma sa fiind menținută de presiunea gazului din interior.\n Semirigid, un dirijabil nerigid, dar care având o chilă fixă sub camera de gaz.\nElementul comun pentru toate dirijabilele este sistemul de propulsie (motor și elice, prin care se diferențiază de baloane) care permite pilotului să le conducă.\n\nIstoric \nÎn secolul al XVIII-lea, mai exact în iunie 1783, Joseph-Michel și Jacques-Étienne Montgolfier, fiii unui bogat fabricant de hârtie din Annonay (Franța), au construit și au lansat în piața orașului natal primul balon cu aer cald. El a plutit aproape 10 minute, apoi a aterizat. În luna septembrie a aceluiași an ei au lansat la Versailles un alt balon, în nacela căruia au pus un cocoș, o rață și o oaie. Toate animalele au supraviețuit celor 8 minute de zbor fără să fie afectate.\n\nTot în Franța, la 21 noiembrie 1783, a avut loc primul zbor cu balonul având oameni în nacelă: Pilâtre de Rozier și marchizul d'Arlandes. Balonul a fost lansat de pe castelul Muette și a plutit deasupra Parisului circa 8 km. După 25 minute de zbor el a aterizat forțat, fiindcă balonul a luat foc.\n\nLa 1 decembrie 1783 a fost testat primul balon cu hidrogen, care a plutit circa 24 km timp de 45 minute. Acest tip de balon se folosește și în prezent, fiind cunoscut sub numele de charlière (după profesorul Jaques Charles).\n\nBaloanele aveau un mare neajuns: ele nu puteau fi dirijate. Pentru aceasta era nevoie de o metodă de propulsare. În 1852 francezul Henri Giffard a fost primul care a combinat forța ascensională cu forța de propulsie. El a folosit un propulsor cu aburi, iar în loc de aer cald a folosit hidrogen. Deoarece balonul putea fi dirijat, a fost denumit „dirijabil” (de la latinescul dirigere, „a dirija”).\n\nAproape zece ani mai târziu, ofițerul german Ferdinand von Zeppelin achiziționează de la un inventator croat, David Shwarz, un proiect pentru dirijabilul cu schelet de aluminiu. Așa au apărut dirijabilele Zeppelin. Ele erau construite de firma germană Luftschiffbau Zeppelin GmbH. Între anii 1899—1938 s-au construit aproximativ 119 zeppeline care aveau seria LZ, (de exemplu celebrul LZ 127, cunoscut sub numele Graf von Zeppelin).\n\nLa 29 ianuarie 1916, în timpul primului război mondial, Parisul este bombardat pentru prima dată de zeppelinele germane.\n\nÎn 1937, odată cu prăbușirea dirijabilului LZ 129 Hindenburg la Lakehurst, New Jersey (SUA), era giganticelor aeronave dirijabile a luat sfârșit.\n\nÎn februarie 2014, compania britanică Hybrid Air Vehicles și-a prezentat planurile de a readuce dirijabilul printre mijloacele de transport aerian pentru marfă și pasageri. Dirijabilul denumit Airlander a fost construit inițial pentru armata SUA sub numele LEMV (Long Endurance Multi-Intelligence Vehicle) și a zburat pentru prima dată în luna august 2012. Hybrid Air Vehicles susține că Airlander va fi asamblat până la sfârșitul anului 2014, va zbura la începutul anului 2015, iar primul zbor pentru pasageri este programat în 2016.\n\nZepelinele \n\nZepelinele au fost primele aerostate dirijabile folosite cu succes în aeronautică. Denumirea provine de la constructorul lor, Ferdinand von Zeppelin. Erau folosite între anii 1900 - 1940 la transportul de persoane sau mărfuri, cât și în scopuri militare. Succesul lor, în comparație cu alte tipuri de dirijabile, a fost atât de mare încât constructorul a atras un număr mare de investitori, putând astfel să mărească dimensiunile zepelinului și să le fabrice în serie.\n\nProbleme \nFerdinand von Zeppelin a părăsit cariera militară în anul 1890, la vârsta de 52 de ani, ca să se poată consacra proiectului său, construirea unui dirijabil, care va lua numele inventatorului său: Zeppelin. Eforturile sale au fost încununate de succes, astfel încât la data de 13 august 1898 i se acordă patentul imperial No. 98580 pentru construirea primului balon dirijabil cu motor. Schița dirijabilului, patentată la 31 august 1895, avea următoarele caracteristici mai importante:\n\n un schelet din bare subțiri rigide de aluminiu, cu inele și bare intermediare de sprijin;\n spațiul pentru gaz împărțit în mai multe celule cilindrice;\n posibilitatea dirijării navei cu ajutorul unor ampenaje verticale și orizontale;\n două nacele de tip „gondole” (germ. gondel) separate, legate între ele printr-un schelet rigid;\n nava era propulsată de o elice montată la înălțime, unde rezistența aerului atingea valoarea maximă;\n posibilitatea de a putea cupla în lanț mai multe nave (ca la tren), lucru care însă nu a fost pus niciodată în practică.\n\nNote\n\nVezi și \n Aerostat\n Balon\n Balon cu aer cald\n Aviația în Primul Război Mondial\n Listă de aeronave militare ale Antantei\n Listă de aeronave militare ale Puterilor Centrale\n Balon de observație\n Goodyear Tire and Rubber Company\n Listă de Zeppeline\n\nLegături externe \n\n Airlander – dirijabilul se întoarce în aer\n Cum arata interiorul unui zeppelin\n Muzeul Zeppelin în Friedrichshafen\n Muzeul Zeppelin în Neu-Isenburg\n Luftschiff Zeppelin 1997 - 2009 - www.luftschiff.de\n Zeppelin NT - www.zeppelinflug.de\n Contele și dirijabilul: povestea zeppelinului, 17 iunie 2013, Nicu Pârlog, Descoperă\n Istoria Zeppelinului, 14 iunie 2008, Jurnalul Național\n\nVideo\n Video cu un „Super - Dirijabil” - video.acasa.ro \n\nAviație\nAerostate\nAeronave" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Algoritmul Ford Fulkerson." }, { "from": "assistant", "value": "Algoritmul Ford-Fulkerson este unul din algoritmii cei mai simpli care rezolvă problema “Debitului maxim”. Constă în identificarea succesivă a unor drumuri de creștere până în momentul în care nu mai există nici un astfel de drum.\n\nDupă identificarea unui drum de creștere se determină valoarea acestuia, iar aceasta se scade din costurile fiecărui arc (i, j) de pe drumul respectiv și se adună la costurile arcelor corespunzătoare de forma (j,i). De asemenea, valoarea respectivă se adună la fluxul maxim determinat până în momentul respectiv.\n\nDatorită faptului că un drum de creștere conține arce care au costuri pozitive, valoarea sa va fi întotdeauna un număr pozitiv. Ca urmare, pentru fiecare drum de creștere determinat, valoarea fluxului va crește cu cel puțin o unitate.\nDatorită faptului că avem capacități finite, fluxul maxim este un număr finit. Din aceste motive suntem siguri că, mai devreme sau mai târziu, algoritmul se va încheia.\n\nDeterminarea unui drum de creștere se poate realiza prin orice metodă dar, din motive de eficiență, trebuie utilizată una al cărei ordin de complexitate este Θ(M + N). Din nefericire, algoritmul ne asigură doar faptul că la fiecare pas valoarea fluxului va crește cu cel puțin o unitate. Așadar, dacă fluxul maxim este F, există posibilitatea de a efectua F pași. Ca urmare, ordinul de complexitate al algoritmului Ford-Falkerson este Θ(F • (M + N)). Se observă că, în cazul în care valoarea fluxului este foarte mare, acest ordin de complexitate este inacceptabil.\n\nVom prezenta în continuare versiunea în pseudocod a algoritmului.\n\n algoritm Ford_Fulkerson(G)\n // G rețeaua de transport\n // aij reprezintă capacitatea unui arc de la nodul i la nodul j \n creează matricea a\n flux_maxim = 0\n cât_timp există drumuri de creștere execută\n determină un drum de creștere D\n min = ∞\n pentru fiecare muchie (i, j) din D execută\n dacă aij < min atunci\n min = aij\n sfârșit dacă\n flux_maxim = flux_maxim + min\n sfârșit pentru\n pentru fiecare muchie (i, j) din D execută\n aij <— aij - min\n aji <— aji + min\n sfârșit pentru\n sfârșit cât timp\n sfârșit algoritm\n\nPractic se va încerca la fiecare pas determinarea unui drum de creștere și algoritmul se va opri în momentul în care nu mai poate fi găsit nici un astfel de drum.\n\nDe obicei, este necesară și determinarea valorilor funcției f (fluxul pe un anumit arc). Pentru aceasta este suficient să se afișeze costurile arcelor speciale.\n\nAlgoritmi" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărListă de zei romani?" }, { "from": "assistant", "value": "Aceasta este o listă de zei romani, cu o descriere scurtă a fiecăruia.\n\nMajoritatea zeilor romani au vârsta Romei Antice, când romanii au preluat, cu nume schimbat, zeii din mitologia greacă. La fel ca grecii, romanii împart zeii în categoria zeilor principali (zeii mari) și categoria zeilor mai puțin însemnați (zeii mici).\n\nZeii principali (mari) \n Aesculapius, Zeul medicilor (al tămăduirii)\n Apollo, zeu al prezicerilor (Orakel), artelor, muzicii, hranei, medicinei și mânuirea arcului, fratele geamăn al Dianei, poate fi recunoscut după Harfa pe care o poartă\n Bacchus, zeul vinului\n Bona Dea, zeița fertilității, tămăduirii, fecioarelor și femeilor\n Ceres, zeița agriculturii, plante de cultură, ca și a căsătoriei și a morții\n Diana, zeița lunii, mai târziu a vânătorii\n Hercules, acceptat in Olymp ca erou\n Ianus, zeul cu două fețe, al începutului și al sfârșitului, a porților și ușilor de intrare și ieșire\n Jupiter, zeul fulgerului și al tunetului, tatăl zeilor\n Iunona, zeița nașterilor, căsătoriei, protectoarea Romei și soția lui Jupiter,simbolizata printr-un porumbel.\n Mars, zeul războiului, fiind pe locul doi pe lista zeilor romani\n Mercurius, zeul negustorilor, hoților, solul (mesagerul) zeilor \n Minerva, zeița meșteșugarilor, breslelor, poeților și învățătorilor.\n Neptunus, zeul mărilor \n Pluto, zeul infernului\n Proserpina, zeița fertilității\n Quirinus, zeul izvoarelor\n Saturnus, zeul agriculturii\n Tellus, zeița pământului\n Uranus, zeul cerului \n Venus, zeița vegetației, primăverii, mai târziu a dragostei și frumuseții, fiind reprezentată ca lebădă sau iepure.\n Vesta, zeița protectoare a focului din cămin si a căminului\n Vulcanus, zeul focului\n\nZeii secundari (mici) \n Annia Perenna\n Cardea; Zeița balamalelor ușilor \n Carmenta\n Carna\n Clementia\n Consus\n Dea Dia\n Febris; Zeița febrelor\n Feronia\n Flora\n Fons\n Furrina\n Luna - zeiță a Lunii\n Ops\n Pales\n Pomona\n Portunus\n Robigus\n Silvanus\n Sol-zeu al Soarelui \n Trivia - zeița magiei \n Veiovis\n Vertumnus\n Volturnus\n\nSpirite (duhuri) \n Laren\n Penaten\n Manen\n Lemuren(römische mythologie)\n\nPersonificări \n Aeternitas eternitate\n Antevorte viitor\n Clementia mila\n Concordia harmonia\n Dea Tacita moartea sau \"zeița tăcerii\"\n Discordia discordia, dezbinarea\n Fama putere, influență\n Felicitas noroc\n Fides fidelitate\n Fortuna noroc și soartă\n Honos onoare\n Iustitia dreptate\n Libertas libertate\n Pax pace\n Pudicitia pudicitate, rușinea\n Roma personificarea orașului Roma\n Spes speranța\n Virtus curajul\n Victoria victoria\n\nZei străini \n Cupidon\n Isis\n Nyx\n Seth\n Serapis\n\nVezi și \n Mitologie romană\n Mitologie\n Religie\n\nLegături externe \n\n Römische Götter\n\nListe de zei" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Algoritmul Edmonds-Karp?" }, { "from": "assistant", "value": "Algoritmul Edmonds-Karp, publicat de Jack Edmonds și Richard Karp reprezintă o implementare eficientă a algoritmului Ford Fulkerson.\n\nIdeea care stă la baza algoritmului este de a identifica la fiecare pas un drum de creștere care conține un număr minim de arce. După cum vom arăta în continuare, o astfel de alegere ne asigură că se vor efectua cel mult Θ(M • N) iterații.\n\nFiecare drum de creștere conține, așa cum rezultă din definiție, cel puțin un arc critic (arcul care dă valoarea diurnului). Să presupunem că arcul (i, j) apare pentru prima dată ca arc critic într-un drum de creștere în momentul în care acesta se află la distanta d de sursă (este al d-lea arc de pe drumul de creștere). Se poate arăta faptul că, alegând de fiecare dată un drum de creștere cu număr minim de muchii, în momentul în care arcul (i, j) va apărea pentru a doua oară ca arc critic, el se va afla la o distantă de cel puțin d + 2 de sursă. Ca urmare, fiecare arc (i, j) va putea fi arc critic de cel mult [N / 2] ori pe parcursul executării algoritmului, așadar vom avea cel mult Θ(N) drumuri de creștere caracterizate prin arcul critic (i,j). Deoarece avem 2 • M arce (incluzându-le pe cele speciale), în total vor exista cel mult Θ(M • N) drumuri de creștere, deci ordinul de complexitate al algoritmului Edmonds-Karp va fi Θ((M + N) • M • N), deoarece parcurgerea în lățime necesară identificării unui drum de creștere are ordinul de complexitate Θ(M + N).\n\nImplementare\n\nImplementare în pseudocod \n algoritmul EdmondsKarp\n input:\n C[1..n, 1..n] (Capacity matrix)\n E[1..n, 1..?] (Neighbour lists)\n s (Source)\n t (Sink)\n output:\n f (Value of maximum flow)\n F (A matrix giving a legal flow with the maximum value)\n f := 0 (Initial flow is zero)\n F := array(1..n, 1..n) (Residual capacity from u to v is C[u,v] - F[u,v])\n forever\n m, P := BreadthFirstSearch(C, E, s, t)\n if m = 0\n break\n f := f + m\n (Backtrack search, and write flow)\n v := t\n while v ≠ s\n u := P[v]\n F[u,v] := F[u,v] + m\n F[v,u] := F[v,u] - m\n v := u\n return (f, F)\n \n algorithm BreadthFirstSearch\n input:\n C, E, s, t\n output:\n M[t] (Capacity of path found)\n P (Parent table)\n P := array(1..n)\n for u in 1..n\n P[u] := -1\n P[s] := -2 (make sure source is not rediscovered) \n M := array(1..n) (Capacity of found path to node)\n M[s] := ∞\n Q := queue()\n Q.push(s)\n while Q.size() > 0\n u := Q.pop()\n for v in E[u]\n (If there is available capacity, and v is not seen before in search)\n if C[u,v] - F[u,v] > 0 and P[v] = -1\n P[v] := u\n M[v] := min(M[u], C[u,v] - F[u,v])\n if v ≠ t\n Q.push(v)\n else\n return M[t], P\n return 0, P\n\nImplementare Python \n\n def edmonds_karp(C, source, sink):\n n = len(C) # C is the capacity matrix\n F = 0 * n for i in xrange(n)]\n # residual capacity from u to v is C[u][v] - F[u][v]\n \n while True:\n path = bfs(C, F, source, sink)\n if not path:\n break\n flow = float(1e309) # Infinity\n # traverse path to find smallest capacity\n for (u,v) in path:\n flow = min(flow, C[u][v] - F[u][v])\n # traverse path to update flow\n for u,v in path:\n F[u][v] += flow\n F[v][u] -= flow\n return sum([F[source][i] for i in xrange(n)])\n \n def bfs(C, F, source, sink):\n queue = [source] \n paths = {source: []}\n while queue:\n u = queue.pop(0)\n for v in xrange(len(C)):\n if C[u][v] - F[u][v] > 0 and v not in paths:\n paths[v] = paths[u] + [(u,v)]\n if v == sink:\n return paths[v]\n queue.append(v)\n return None\n\nRețele\nAlgoritmi" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Ilmor?" }, { "from": "assistant", "value": "Ilmor este un constructor de motoare pentru diverse competiții auto, incluzând Formula 1, ChampCar și Indy Racing League, dar și pentru MotoGP.\n\nDupă ce a furnizat motoare de Formula 1 în nume propriu echipelor Tyrrell și Sauber la începutul anilor '90, Ilmor a încheiat un acord cu Mercedes Benz privind construcția de motoare pentru concernul german, care erau mai departe date spre folosință echipelor Sauber (în 1994) și McLaren (între 1995 și 2001).\n\nÎn 2002 Mercedes Benz a cumpărat Ilmor, iar noua companie se numește Mercedes Benz High Performance Engines.\n\nProducători de motoare în Formula 1" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Nicadori?" }, { "from": "assistant", "value": "Nicadori este denumirea dată celor trei legionari, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace și Ion Caranica care l-au asasinat, la 29 decembrie 1933, pe peronul gării din Sinaia, pe prim-ministrul României Ion Gheorghe Duca.\n\nCuvântul nicador(i) este un acronim format din primele litere din prenumele a doi dintre autorii asasinatului și din primele două litere din numele de familie al celui de-al treilea: Nicolae Constantinescu, Caranica Ion, Doru Belimace.\n\nContextul politic\n\nInternațional \n\nAtitudinea ostilă față de legionari a forțelor politice principale din țară, liberali și țărăniști, era întărită din afară de guvernul francez, care privea cu îngrijorare, prin reprezentanța sa de la București, întărirea mișcării naționaliste și o oarece creștere a sentimentului antifrancez printre români. El era legat în principal de nefericitul acord economic, care presupunea controlul Societății Națiunilor asupra finanțelor românești, ca și acțiunea brutală a politicii economice franceze asupra economiei românești. Toată această stare de lucruri era speculată de propaganda legionară. La toate acestea a contribuit și scandalul legat de \"Afacerea Škoda\", care a compromis guvernarea Partidului Național-Țărănesc, ca și pe liderii săi, în frunte cu Iuliu Maniu, împotriva căruia, în martie 1933 s-a declanșat o uriașă campanie mediatică.\n\nMișcarea Legionară provoca temeri la Paris, nu numai prin acuzele la adresa politicii economice aplicate în România, ci și prin faptul că era văzută ca principalul agent al politicii naziste în România. Ascensiunea politică, economică și militară a Germaniei periclita interesele Franței în această parte a Europei. În vara anului 1933, I.G. Duca a făcut o vizită la Paris, unde s-a angajat să termine cu \"problema legionară\" dacă va ajunge prim ministru, declarație complet neinspirată, care va fi exploatată de legionari, în sprijinul ideii că \"politica și economia României sunt guvernate de marea finanță iudeo-masonică\". Nicolae Titulescu, printr-o telegramă secretă, datând din 9 decembrie 1933, notifică ambasadorului d'Ormesson, iminenta desființare a Gărzii de Fier, subliniind că în caz contrar, își va da demisia. Vizita lui I.G. Duca în Franța avea drept scop, printre altele, și negocierea unui nou împrumut la Banque de Paris et des Pays Bas (PARISBAS), reprezentată de Horace Finaly, bancher francez de origine evreiască, care și el a insistat pentru desființarea Gărzii de Fier. Chestiunea Mișcării Legionare finanțate \"copios\" de naziști, prezentă permanent în presa franceză interbelică, a fost demontată abia în anii '80 de către istoricul german Armin Heinen, care a demonstrat că între 1933-1938, nu au existat legături economice sau politice semnificative între Mișcarea Legionară și naziști.\n\nIntern\n\nPe plan intern, în toamna anului 1933, Carol al II-lea a decis că este mai bine să accepte un guvern liberal, după 4 ani de guvernare țărănistă, plină de scandaluri de corupție, declin economic și conflicte politice interne. Marți, 14 noiembrie 1933 guvernul I.G. Duca depune jurământul în fața regelui Carol al II-lea. Relațiile între rege și liberali sunt însă extrem de proaste, dat fiindcă la întoarcerea în țară a lui Carol Caraiman, ulterior devenit rege al României, prin detronarea regelui legitim al țării, Mihai I al României, în 1930, prin lovitura de stat denumită eufemistic \"Restaurație\", I.G. Duca și Vintilă Brătianu, făcuseră declarații dure contra acestuia. În aceste condiții, sunt programate noi alegeri pentru data de 20 decembrie 1933. În prealabil însă, trebuia îndeplinită principala cerință impusă guvernului liberal de către Franța, dizolvarea Gărzii de Fier. Aceasta se temea că ascensiunea politică a Mișcării Legionare, va conduce la o apropiere economică de Germania, în detrimentul Franței. Pe 7 decembrie, într-o ședință de guvern, marea majoritate a miniștrilor s-au opus acestei măsuri. Cu toate acestea, Nicolae Titulescu, revenit în țară în seara aceleiași zile, a insistat asupra dizolvării, făcând referire la un împrumut pentru care purta negocieri cu Liga Națiunilor, condiționat de dizolvarea Gărzii de Fier. În aceste condiții, Duca și Titulescu s-au adresat regelui, pentru a semna un decret regal de dizolvare a Gărzii de Fier, care să constituie baza juridică a dizolvării, ceea ce regele a refuzat categoric. În consecință, în data de 9 decembrie, prin Jurnal al Consiliului de Miniștri (un fel de ordonanță de guvern), cu 8 voturi pentru (al optulea îi aparținea lui Titulescu) și 7 împotrivă(I.G. Duca a votat contra), \"gruparea Arhanghelul Mihail astăzi Garda de Fier, este și rămâne dizolvată\". Decizia guvernului era motivată în principal prin faptul că \"prin programul și prin acțiunea sa din ultimul timp, această grupare urmarește, pe de o parte, schimbarea pe cale revolutionară a ordinei legale în stat și pe de altă parte întronarea unui regim social și politic contrar celui statornicit atât prin Constituție, cât și prin tratatele de pace!\", adăugând că \"mijloacele de acțiune ale acestei grupări sunt teroarea și violența\". Argumentele guvernului erau false, dat fiindcă Legiunea Arhanghelului Mihail, ca și toate partidele sub care s-a prezentat la alegeri, nu au avut niciodată un veritabil program politic, iar sloganele electorale ale acesteia nu se deosebeau prea mult față de cele vehiculate în prezent de toate partidele de dreapta, respectiv, reintroducerea pedepsei cu moartea pentru marii corupți, răspunderea ministerială, eliminarea clienților politici din consiliile de administrație ale marilor întreprinderi de stat, etc... Cât despre violență și teroare, presa vremii arată că ea venea din partea guvernului, dat fiindcă numai în campania electorală, șapte legionari sau simpatizanți fuseseră împușcați din spate, de \"jandarmi neidentificați\", după cum vor stabili anchetele ulterioare. (Virgil Teodorescu, Constantin Niță, Nicolae Bălăianu, Toader Toma, Gheorghe Bujgoli, Vasile Nedelcu și Sev. Fârdea)\n\nGuvernul era decis să stopeze participarea legionarilor la alegeri. În consecință, a anulat toate listele electorale ale legionarilor, puțin înainte de alegeri, pentru ca aceștia să nu încerce să participe pe alte liste. De asemenea, poliția a operat numeroase arestări printre legionari. Memorialiștii legionari vorbesc despre 18 - 20.000 de persoane, chiar și Corneliu Zelea Codreanu susține această cifră. Comunicatul guvernului vorbește despre 1700 de arestări. În realitate, numărul a fost cel puțin dublu. Eliminând din competiție o importantă grupare de opoziție care conta pe locul trei ca forță electorală, liberalii au câștigat detașat alegerile cu 51% din sufragii, după anunțarea rezultatelor, începând eliberarea celor arestați. Arestarea unui număr atât de mare de persoane fără mandat, a fost însoțită de excese ale poliției, însoțite de bătăi și torturi, răzbunări personale, arestarea de persoane fără nici o legătură cu legionarii, ceea ce a creat mari nemulțumiri în rândul legionarilor, fără a mai vorbi de excluderea din Parlament și din viața politică.\n\nPoziția conducerii Mișcării Legionare \n\nÎn urma acestei situații, gen. Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul a emis o circulară, în data de 10 decembrie 1933, ora 6.30, circulară emisă în numele Căpitanului, îndemnând la liniște :\n\nAsasinii \n\nÎncă din închisoare, unii din legionarii închiși au început să se gândească la răzbunare. Unul dintre aceștia a fost Nicolae Constantinescu, originar din Galați, economist de profesie, licențiat al Academiei Comerciale, era candidat al \"Grupării Corneliu Codreanu\" pe listele din Făgăraș. Hotărârea avea să fie amplificată de zvonuri contradictorii, întreținute de oficialități, cu privire la soarta Căpitanului, care ar fi fost prins și executat. Inițial a conceput un plan împreună cu colegul de celulă, un anume Toader Ioraș, dar ulterior a renunțat, optând pentru doi studenți de origine aromână, Iancu (Ion) Caranica și Doru Belimace. Ion Caranica era student la Academia Comercială și gazetar. Fusese în capul listei electorale pentru județele Durostor și Caliacra. Doru Belimace era licențiat al Facultății de Litere a Universității din București și student la Facultatea de Drept în momentul producerii asasinatului. Tatăl său era portar la hotelul bucureștean \"Excelsior\".\n\n\"Adevărul\" îl descrie în felul următor pe Nicolae Constantinescu:\n\nAsasinatul \n\nEchipa odată formată, nu a trebuit decât să facă rost de arme, și să aștepte un moment favorabil. Deși de atunci și până în ziua de azi se vorbește de revolvere, denumirea este improprie. Legionarii nu au utilizat decât ocazional revolvere (tip Colt) ci pistoale semiautomate, cel mai adesea Beretta și Steyr. De această dată însă, cei trei dispuneau de un revolver \"St. Etienne\" cal. 8mm (\"Adevărul\" de a doua zi susține că era de fapt revolver \"Browning\"), un pistol semiautomat cal.11, și 17 petarde de exercițiu. Momentul favorabil s-a ivit în seara zilei de 28 decembrie 1933, atunci când Carol al II-lea l-a convocat a doua zi la Peleș pe I.G. Duca pentru a discuta despre eventualitatea unei destituiri a guvernatorului Băncii Naționale. În mod cu totul surprinzător, dat fiindcă era o situație specială, imediat după alegeri, arestări, tulburări, contestații, știrea a trecut de cenzură, apărând în ziare, astfel că cei trei s-au hotărât imediat. Pe 29 decembrie, I.G. Duca pleacă spre Sinaia, cu trenul de 9 dimineața. În afară de un agent însoțitor, vagonul ministerial nu avea niciun fel de pază. Cei trei au călătorit în același tren, într-un alt vagon. Audiența la rege era programată pentru orele 16-18. Cei trei au declarat la proces că intenționau să-l asasineze pe primul ministru chiar la coborârea din tren, dar au fost descurajați de numărul mare de persoane care-l însoțeau. Trenul de întoarcere spre București urma să sosească în Gara Sinaia la 21.30. În așteptarea acestuia, cei trei s-au plimbat prin stațiune și au mâncat la un restaurant din apropiere. După audiența la rege, primul ministru a rămas să aștepte în casa unui prieten, dr. Costinescu, unde se afla și Dinu Brătianu. Înainte de sosirea trenului, care avea întârziere, se deplasează la gară cu un automobil, împreună cu câțiva prieteni, însoțit de dr. Costinescu. Între timp, cei trei își ocupaseră posturile, Belimace și Caranica la extremitățile peronului, trebuind să producă o diversiune prin detonarea de petarde, și eventual, să-l împuște pe primul ministru în cazul în care Constantinescu ar fi dat greș, acesta din urmă, postându-se la mijloc, ascuns într-o nișă din zidul gării. Automobilul a intrat pe peron, dar nu a oprit în fața vagonului, astfel că I.G. Duca a fost nevoit să parcurgă peronul întunecos. La un moment dat a explodat o petardă. În acel moment, Nicolae Constantinescu i-a pus mâna pe umăr, după care l-a împușcat cu 5 gloanțe în cap. \nVersiunea prezentată de \"Adevărul\" din epocă diferă de cea prezentată la proces :\n\n\"Adevărul\" din epocă vine cu o altă versiune, afirmând că Nicolae Constantinescu ar fi încercat să fugă, fiind prins de un agent (detectivul Petre Petre) după o scurtă luptă. Ziarul \"Ultima oră\" dă și \"prima declarație a lui Constantinescu, după ce a fost întrebat cine l-a îndemnat să comită crima\":\n\nProcesul \nProcesul celor trei asasini, derulat începând cu data de 17 martie 1934, în fața Consiliului de Război al Corpului II de Armată, cu sediul la cazarma de la Malmaison (București, clădirea azi în ruine a fostului IPROCHIM, din Calea Plevnei, nr. 137A), nu a adus nimic nou. Asasinii au declarat că au acționat din proprie inițiativă și că nu au luat contact cu conducerea superioară a Mișcării Legionare. Toți trei au fost condamnați la muncă silnică pe viață. Ulterior, Corneliu Zelea Codreanu le-a acordat gradul de Comandant al Bunei-Vestiri, cel mai înalt grad în Legiune după Căpitan, instituit în 2 decembrie 1936.\n\nDupă asasinarea primului ministru I.G. Duca, guvernul liberal a instituit starea de asediu și cenzura pe o perioadă de 6 luni. Au fost operate mii de arestări printre legionari, majoritatea fiind ulterior eliberați. Guvernul voia astfel să demonstreze existența unui complot. Au fost arestați mai mulți lideri legionari, printre care prof. Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, gral. Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, ing. Gheorghe Clime, Ion Moța, Nicolae Totu, etc..., dar și presupuși simpatizanți, intelectuali de marcă precum Nae Ionescu și Nichifor Crainic, în total 52 de persoane. Implicarea generalului Cantacuzino în acest proces a avut un rol important. Având gradul de general, el nu putea fi judecat decât de egalii săi, și Tribunalul a trebuit, așadar, să fie compus exclusiv din generali. Președintele desemnat era generalul Ignat și, în calitate de membri, generalii Costandache, Cămănescu, Dona și Filip. Generalul Constantin Petrovicescu fusese desemnat drept comisar al Regelui. Majoritatea erau la sfârșit de carieră, asfel încât asupra lor nu se puteau exercita presiuni. Între timp, Corneliu Zelea Codreanu care se ascundea, temându-se că ar putea fi asasinat, s-a predat tribunalului, însoțit de martori. Tribunalul i-a achitat pe toți inculpații, cu excepția celor trei asasini, considerând că aceștia au acționat din proprie inițiativă.\n\nScandalul din 1937 \nDupă demiterea sa, în 29 august 1936, Nicolae Titulescu se decide să intre în politică. Date fiind condițiile în care, în decembrie 1933, forțase mâna lui I.G. Duca, era clar că nu era dorit în PNL, astfel că în 1937, apar primele știri privind convorbiri cu Iuliu Maniu, purtate la Cap Martin, Franța, unde Titulescu avea una din reședințe. Întors în țară, în 29 noiembrie 1937, își anunță intenția de a candida în alegeri pentru un post de deputat, din partea Partidului Național Țărănesc. Decizia sa este cu atât mai surprinzătoare, cu cât avea asigurat un post de senator pe viață, pentru \"servicii deosebite aduse țării\". Problema era că Iuliu Maniu încheiase cu Corneliu Zelea Codreanu un pact de neagresiune electorală, iar Nicolae Titulescu era cunoscut drept un adversar ireductibil al legionarilor, în care vedea agenți de influență ai lui Adolf Hitler. Din considerente politice, ținând cont și de prestigiul, adesea construit artificial, al lui Titulescu, Corneliu Zelea Codreanu s-a ferit din totdeauna să-l atace pe acesta, criticând doar politica acestuia de apropiere de Uniunea Sovietică. În aceste condiții, sfătuit probabil și de Iuliu Maniu, în 12 decembrie 1937, Nicolae Titulescu publică în \"Universul\", un articol intitulat \"Eu și Garda de Fier\", în care aruncă responsabilitatea dizolvării din 9 decembrie 1933 a Gărzii de Fier, asupra PNL, și în special asupra lui I.G. Duca. Răspunsul nu a întârziat să apară, din partea tuturor forțelor politice. Constantin Argetoianu numește articolul \"pledoarie de clănțău, minte de la început până la sfârșit, cu nerușinare\", și nu numai el, toate ziarele, inclusiv cele de stânga din Sărindar, sunt revoltate de afirmațiile sale. În fine, fratele lui I.G. Duca, într-o scrisoare publicată în majoritatea ziarelor (Universul, Viitorul, Dimineața, ș.a.) a doua zi, îl acuză pe Nicolae Titulescu drept principalul responsabil de moartea fratelui său, subliniind că declarațiile acestuia, \"sunt mai mult decât o impietate, ci o monstruozitate\". În fine, printr-o altă scrisoare publică, se pronunță și membrii guvernului liberal din 1933, lămurind lucrurile :\n\nControverse privind asasinatul \nImediat după asasinarea lui I.G. Duca s-au lansat tot felul de ipoteze privind asasinarea acestuia, ipoteze privind implicarea regelui, a poliției, a lui Corneliu Zelea Codreanu, separat sau în cooperare, ca și ipoteze privind motivația asasinilor.\nÎn ceea ce-l privește pe Carol al II-lea se afirmă că regele știa de atentat :\n\nÎn contextul politic de atunci, chiar dacă monarhul îl detesta pe Duca, nu avea nici un interes să prelungească o criză guvernamentală. Nu există în arhive un astfel de document, nu a fost publicat niciodată, nici un istoric nu a făcut referire la vreun astfel de document. În ceea ce privește implicarea lui Codreanu, din nou presa tabloidă are certitudini :\n\nÎncă din 1934, Mihail Stelescu, afirmase că ordinul de asasinare a primului ministru fusese dat de Codreanu personal, îl văzuse chiar, alții afirmă că gen. Cantacuzino-Grănicerul ar fi confirmat acest fapt pe patul de moarte, ș.a.m.d. Altă chestiune este că ordinele importante erau date de Codreanu verbal, fiind transmise de curieri de încredere. \n\nÎn ceea ce privește motivația celor trei, din nou \"Adevărul\" vine cu amănunte senzaționale :\n\n\"Sursele istorice\" la care face referire autorul articolului sunt o serie de lucrări memorialistice aparținând dr. Șerban Milcoveanu, fost comandant legionar, bănuit de foarte mulți dintre camarazi drept agent diversionist al Securității. Afirmația de mai sus se găsește în lucrarea \"Corneliu Zelea Codreanu, altceva decât Horia Sima\", fiind reluată și într-un interviu de senzație cu privire la Titulescu.\n\nÎn 1933, în Germania trăiau cca. jumătate de milion de evrei. Este puțin plauzibil ca 60% din aceștia să fi fost comuniști (autorul articolului a uitat să adauge acest amănunt precizat clar de către dr. Milcoveanu), și să dorească toți să vină în România. Mult mai plauzibil este că cei doi aromâni, Belimace și Caranica, să fi fost revoltați de politica guvernului de a respinge intrarea în țară a conaționalilor lor, refugiați din Grecia în urma persecuțiilor și omorurilor la care erau supuși de către naționaliștii greci. Practic, guvernul liberal, nu făcea decât să respecte astfel prevederile tratatului Înțelegerii Balcanice, ce urma să fie semnat de Titulescu o lună mai târziu, în 9 februarie 1934.\n\nSfârșitul Nicadorilor \n\nNicadorii au fost asasinați prin strangulare de jandarmi, în timp ce erau transferați de la penitenciarul din Râmnicu Sărat la penitenciarul Jilava, sub pretextul fugii de sub escortă, în noaptea de 29/30 noiembrie 1938. Împreună cu ei, au fost asasinați Corneliu Zelea Codreanu și Decemvirii. Cadavrele celor 14 au fost aduse la Jilava în zorii zilei de 30 noiembrie 1938. Cadavrele au fost împușcate în spate, pentru a simula fuga de sub escortă, au fost arse cu acid pentru a nu mai putea fi identificate, după care au fost îngropate sub o placă de beton. Asasinatul colectiv a fost executat din ordinul lui Carol al II-lea, și se înscrie în categoria terorism de stat, dat fiindcă toți cei 14 se găseau în custodia autorităților, fiind condamnați definitiv de justiție.\n\nÎn data de 26 noiembrie 1940, în urma anchetei Comisiei Speciale de Anchetă Criminală, înființate prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, comisie compusă din consilierul Eugen Bănescu, președinte, și membri, Apostolide, Vintilă Cristescu și Gerota, a fost identificat locul în care erau îngropați cei 14, începând săpăturile de deshumare. Cele 14 cadavre au fost deshumate, după spargerea plăcii de beton în greutate de cca. 30 tone. Ultimii scoși au fost Nicadorii. Nicolae Constantinescu mai avea încă la gât o bucată din frânghia cu care fusese strangulat. Sâmbătă, 30 noiembrie, după o slujbă religioasă, cei 14 au fost reînhumați în Mausoleul de la Casa Verde (Bucureștii Noi).\n\nDupă instaurarea puterii comuniste, Mausoleul de la Casa Verde, o construcție masivă, a fost demolat. Dezgropate în circumstanțe necunoscute din Mausoleul de la Casa Verde din Bucurestii Noi, soarta rămășițelor pământești ale celor 14, ca și a celor aparținând lui Ion Moța și Vasile Marin, a rămas un mister până astăzi.\n\nAsasinatul în memorialistică \nGrigore Gafencu, sintetizează în câteva fraze, în memoriile sale, tot ce s-a întâmplat în acele zile tragice :\n\nMărturia lui Grigore Gafencu este cu atât mai importantă, cu cât vine de la un inamic declarat al legionarilor, și totodată, de la un mare admirator al lui Nicolae Titulescu.\n\nVezi și \n Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938\n Decemvirii - grupul de legionari care l-a asasinat pe Mihai Stelescu\n\nNote \n\nAcronime\nAsasinate politice\nLegionari\nGarda de Fier\nAsasini români\nAsasini legionari\nLegionari asasinați" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărRelief antropic?" }, { "from": "assistant", "value": "Relief antropic, denumit și relief antropogen, se referă la relieful format prin intervenția omului sau care reflectă totalitatea transformărilor mari datorate omului: lacuri artificiale (lacuri de acumulare), canale (ex.: Canalul Dunăre-Marea Neagră), cariere, exploatări miniere de suprafață, baraje, diguri, halde de steril (din activitățile miniere), rambleuri, debleuri, etc.\n\nOmul, dispunând de tehnici avansate, produce modificări importante în scoarța terestră, iar acestea duc la apariția unui relief specific denumit relief antropic. Influența omului asupra scoarței terestre se poate manifesta direct (crearea de gropi, căi de comunicație, tuneluri, diguri, cariere) și indirect, accelerând acțiunea unor agenți naturali (defrișarea pădurilor, pășunatul, irigarea terenurilor).\n\nCa urmare a intervenției antropice, au apărut două tipuri de relief antropic: relieful antropogen de excavare și relieful antropogen de acumulare.\n\nRelieful antropogen de excavare a rezultat prin efectuarea săpăturilor necesare sistemelor hidroenergetice, a căilor de comunicație, a exploatării unor materiale de construcție.\nRelieful antropogen de acumulare a rezultat prin depozitarea materialelor rezultate din lucrările de excavare.\n\nModelarea reliefului de către om poartă un aspect constructiv și destructiv și poate avea un caracter local și regional. Antropogenizarea puternică a terenurilor într-o regiune are o influență drastică asupra faunei și florei.\n\nReferințe și note\n\nForme de relief" } ]