Datasets:

Andrei481

/

raw-text-corpus-ro-8k

like 0

Sainte-Ouenne este o comună în departamentul Deux-Sèvres, Franța. În 2009 avea o populație de 773 de locuitori.

Ctenotus hilli este o specie de șopârle din genul "Ctenotus", familia Scincidae, descrisă de Storr 1970. Conform Catalogue of Life specia "Ctenotus hilli" nu are subspecii cunoscute.

Alianța Civilizațiilor se constitue acum într-o mișcare destinată mobilizării unei acțiuni politice la nivel mondial, pentru promovarea înțelegerii și reconcilierii, pentru combaterea prejudecăților și faliilor dintre culturi și religii (cu referire specială la cele islamice și occidentale) și pentru conturarea unui model de coexistență pașnică și armonioasă a tuturor oamenilor Fondarea. Alianța Civilizațiilor a fost fondată pe baza unei inițiative lansate în cadrul ONU, la 14 iulie 2005, de către fostul Secretar General al ONU, Kofi Annan. Inițiativa Secretarului General al ONU, co-autorată de Spania și Turcia, a plecat de la propunerea premierului spaniol José Luis Rodríguez Zapatero, prezentată în septembrie 2004, în cadrul celei de a 59-a sesiuni a Adunării generale a ONU. Cadru instituțional. Alianța Civilizațiilor este sprijinită de un Grup de Prieteni (GP), structură informală cu o componență care a ajuns la peste 80 de țări și organizații internaționale, printre care toate statele membre ale Uniunii Europene și ale Comisiei Europene. La 26 aprilie 2007, actualul secretar general, Ban Ki-moon, l-a desemnat pe fostul președinte portughez, Jorge Sampaio, drept Înalt Reprezentant pentru Alianța Civilizațiilor. Activitățile acesteia sunt asistate de un secretariat, care funcționează în clădirea Secretariatului ONU de la New York. Grupul de Nivel Înalt. Pentru concretizarea inițiativei de înființare a Alianței Civilizațiilor, a fost creat, sub egida ONU, un grup de nivel înalt, format din personalități din întreaga lume și co-prezidat de Federico Mayor, fost director general al UNESCO și Mehmet Aydin, ministrul turc al afacerilor religioase și profesor de filosofie. Grupul de nivel înalt a elaborat un raport, prezentat în Adunarea generală a ONU, în decembrie 2006, care a analizat cauzele actualelor tensiuni interculturale și inter-religioase și a avansat propuneri de acțiuni concrete pentru promovarea unei mai bune înțelegeri și cooperări între diversele comunități din întreaga lume. Raportul a formulat recomandări de natură politică (elaborarea unei Cărți Albe privind conflictul israeliano-palestinian, convocarea unei conferințe de pace privind Orientul Mijlociu, sprijinirea pluralismului politic în țările islamice, reînnoirea angajamentului în favoarea multilateralismului, soluționarea politică a situațiilor din Irak și Afganistan, respectarea deplină și coerentă a dreptului internațional și a drepturilor omului etc.) și a propus realizarea de proiecte concrete în patru domenii de acțiune: educație, tineret, migrație și media. La 14 iunie 2007, Jorge Sampaio a prezentat planul de acțiune 2007-2009 pentru punerea în practică a recomandărilor formulate în raportul Grupului de nivel înalt. Componența Grupului de Nivel Înalt. "Vezi site-ul oficial." România și Alianța Civilizațiilor. La începutul anului 2007, România a aderat la Grupul de Prieteni și a participat, la nivel de ministru al afacerilor externe, la reuniunile ministeriale ale Alianței Civilizațiilor, organizate în marja celei de-a 62-a sesiuni a Adunării Generale a ONU (New York, 26 septembrie 2007) și a forumului anual (Madrid, 15-16 ianuarie 2008). În anul 2009, forumul anual al Alianței este găzduit de Turcia, la Istanbul, în perioada 6-7 aprilie 2009. Ambasadori ai Alianței Civilizațiilor pentru România. Drept ambasadori pentru România ai Alianței Civilizațiilor au fost desemnați academicianul Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. George Grigore și actrița Maia Morgenstern, care și-au pus înaltul prestigiu cultural și academic în slujba dialogului intercultural, interreligios, interetnic.

Copeland se poate referi la următorii autori care au denumit cel puțin o specie:

Creagra este un gen de molii din familia Lymantriinae.

Paracantopterigienii (Paracanthopterygii) este un supraordin de pești teleosteeni răpitori, în special marini. Aceștia variază în lungime de la doar câțiva centimetri până la aproximativ 2 metri. Cele mai multe specii sunt pești marini, cu o distribuție cosmopolită; numai percopsiformele sunt dulcicole, trăind în apelor dulci din America de Nord. Paracantopterigienii au unele trăsături morfologice și anatomice specifice: majoritatea speciilor au o musculatură caracteristică a fălcilor (care include mușchiul ridicător al fălcii superioare și structurile asociate); în scheletul caudal corpul vertebrei urale a 2-a este fuzionat cu hipuralul superior, corpul vertebrei preurale a 2-a cu 2 sau mai puține epurale și o apofiza spinoasă completă; înotătoarele ventrale sunt situate de obicei anterior, în regiunea toracică a corpului (la mijlocul corpului) sau chiar mai înainte. Supraordinul cuprinde 5 ordine ("Percopsiformes", "Gadiformes", "Batrachoidiformes", "Lophiiformes" și "Ophidiiformes"), 36 familii, circa 270 genuri și aproximativ 1340 de specii actuale (din care circa 20 specii sunt dulcicole).

Conform Genezei 4:18, Lameh (în ebraică: לֶמֶךְ‎) este fiul lui Metușael, tatăl lui Tubal-Cain (cu Țila). A nu se confunda cu Lameh din Geneza:5, fiul lui Metusala, tatăl lui Noe.

Teknosa este cel mai mare lanț de retail IT din Turcia, deținut de holdingul Sabanci. Teknosa deține în Turcia o rețea de peste 150 de magazine și a avut o cifră de afaceri de 470 milioane de euro în anul 2007. Grupul Sabanci este format din 70 de companii, din care 13 sunt listate la Bursa din Istanbul și a avut o cifră de afceri de 12 miliarde de dolari în anul 2006. Teknosa în România. În anul 2006, Teknosa a achiziționat 51% din acțiunile Primex Târgu Secuiesc, care deținea lanțul Cosmo de magazine de produse electronice și electrocasnice din România. Tranzacția a fost evaluată la acel moment la 5 milioane de euro și a presupus preluarea unei rețele de aproximativ 30 de unități, cu suprafețe de până la 400 mp. Compania "Primex Târgu Secuiesc" a fost înființată de omul de afaceri Gyorgy Baba. Afacerea Primex a început în anul 1995 ca importator și distribuitor de produse Merloni, diversificându-și ulterior portofoliul cu mai multe branduri. În anul 1997, ca urmare a dezvoltării rețelei de distribuție, Primex a înființat primul magazin, iar din 1999 a introdus numele Cosmo pentru rețeaua proprie de magazine. În mai 2008, Primex a intrat în procedură de faliment. Număr de angajați în 2007: 300 Cifra de afaceri:

Ercole sfida Sansone (cu sensul de Hercule îl provoacă pe Samson) cunoscut în țările anglofone ca Hercules, Samson and Ulysses este un film peplum italian din 1963 regizat de Pietro Francisci. Lansare. Filmul a fost lansat la 20 decembrie 1963 în Italia. A fost lansat în mai 1965 în Statele Unite.

Râul Gârdicioaia este un curs de apă, în județul Maramureș, afluent al râului Suciu.

Middlesex County este unul din comitatele statului american New Jersey. Companii cu un număr semnificativ de angajați. Companii ne-guvernamentale din Middlesex County (aranjate în ordine descrescătoare a numărului de angajați) includ următoarele

Kisora Niinuma este o actriță japoneză, membră a trupei Tsubaki Factory. Înainte de a forma Tsubaki Factory, a făcut parte în Hello Pro Kenshuusei din 2013 până în 2015.

Sharon Newman este un personaj feminin din serialul american "Tânăr și neliniștit" (în original "The Young and the Restless"). Personajul este jucat din anul 1994 până în prezent de actrița Sharon Case. A debutat în serial la 27 iunie 1994. Înaintea lui Sharon Case, până în septembrie 1994, personajul a fost interpretat de actrița Monica Potter și apoi de actrița și modelul Heidi Mark. Sharon a trăit o poveste de dragoste alături de Nicholas Newman, personaj jucat de actorul Joshua Morrow.

Amurske este localitatea de reședință a comunei Amurske din raionul Krasnohvardiiske, Republica Autonomă Crimeea, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Amurske era vorbitoare de rusă (%), existând în minoritate și vorbitori de tătară crimeeană (%) și ucraineană (%).

Rotonda scriitorilor (cunoscută inițial sub denumirea de Rondul Roman) este un ansamblu monumental, care a fost inaugurat pe 27 iunie 1943 în Parcul Cișmigiu din București, în timpul mandatului primarului Bucureștiului Ion Rășcanu, din inițiativa ministrului educației naționale, Ion Petrovici. Prezentare. Rondul roman este o platformă circulară creată după model englezesc, care poartă din 1943 numele de „Rotonda scriitorilor” (sau „Rondul scriitorilor”). Ansamblul constă dintr-o alee circulară cu raza de aproximativ 30 de metri; în mijloc, se află un rond de gazon al cărui centru e marcat de un vas ornamental de lut ce seamănă cu un chiup antic. Sunt așezate în jurul cercului 12 busturi de marmură la distanțe egale, pe postamente identice, paralelipipedice, de 2,40 metri înălțime tăiate în piatră de Muscel, reprezentând 12 scriitori și oameni de cultură români. Fiecare nume de scriitor e însoțit de numele sculptorului, inscripționat discret în lateralul busturilor: La inaugurare, pe locul ocupat acum de Ion Creangă se afla bustul lui Octavian Goga, dăltuit de Ion Jalea. După 1944, prezența în spațiul public a unui bust al lui Goga devenise inoportună (Goga a fost prim-ministru între decembrie 1937 și februarie 1938), astfel că, după ce într-o noapte a fost mutilat cu ciocanul, bustul a fost înlăturat, soclul rămânând gol un bun număr de ani, până când, în deceniul 6, a fost instalat pe el bustul lui Ion Creangă. Pe socluri este înscris numele celui reprezentat și anii între care a trăit. Mai toți scriitorii sunt înfățișați frontal și simetric, într-o manieră realist-convențională. O unică tentativă, nu foarte accentuată, de idealizare simbolică prezintă bustul lui Eminescu. Singurul care iese din tipic, este Caragiale, pe care Oscar Späthe l-a reprezentat purtând căciulă, cu capul întors spre stânga și cu privirea îndreptată în sus. Bustul lui Eminescu este singurul bust care a fost mutilat, de un "inteligent", având o ciobitură vizibilă pe bărbie (actualmente este remediată). Monumente istorice. Toate busturile din rotondă au fost declarate monument istoric de for public și înscrise în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2351-2362.. În enumerarea de mai jos, fiecare bust apare însoțit de codul LMI atribuit: Sunet și lumină. Ziarul Scânteia din 18 iulie 1989 relata că Teatrul Mic a prezentat în rotondă un spectacolul de sunet și lumină, intitulat "„Cântăm România de astăzi“". Au fost citite pagini din operele unor scriitori ale căror busturi se află în rotondă, selectate de scenaristul și regizorul Constantin Dinescu. Olga Tudorache, Leopoldina Bălănuță, Mariana Cercel, Maria Ploae, Dan Condurache, Mitică Popescu și Vistrian Roman au recitat versuri de poezie contemporană. S-au difuzat cântece despre "„munca eroică a constructorilor socialismului“", selectate de Andrei Ghiorghiu. Alte rotonde. Rotonda din Roman. Mai există o rotondă a scriitorilor și în Parcul Municipal din Roman, realizată prin Fondul Plastic Iași, constituită din 10 busturi, reprezentându-i pe Miron Costin, Mihail Kogălniceanu, Alecsandri, Caragiale, Vlahuță, Coșbuc, Sadoveanu, Creangă, Eminescu, Enescu, la care se adaugă monumentul lui Ion Ionescu de la Brad. Rotonda din Botoșani. „Rotonda personalităților” din parcul Mihai Eminescu al municipiului Botoșani, compusă din 15 lucrări ale sculptorului Marcel Mănăstireanu reprezentând scriitori, istorici, botaniști sau pictori, botoșăneni la origine. Rotonda scriitorilor români din exil. În Canada, la Hamilton, Ontario, există „Rotonda scriitorilor români din exil”, cu busturile lui Aron Cotruș, George Donev, Vasile Posteucă, Mircea Eliade și Vintilă Horia, realizate de sculptorul Nicăpetre.

Programele de grafică 3D sunt programe de calculator (pachete de software) utilizate la crearea de grafică în trei dimensiuni (3D). Fluxul de lucru constă de regulă din mai multe etape în care studiourile de grafică folosesc diverse programe pentru a crea obiecte 3D (de fapt doar obiecte virtuale sau modele programate ale obiectelor reale, 3D) pentru filme (cinema, TV, video) și jocuri de calculator. Alte programe sunt la rândul lor în stare să miște aceste obiecte pe ecran în mod realist, după necesități. Articolul de față prezintă doar o parte din pachetele software mai răspândite. Animația 3D poate fi foarte dificilă, neintuitivă și greu de învățat; deseori, pentru atingerea unui nivel profesionist este nevoie de manuale de studiu sau chiar de un profesor specializat în domeniu. Majoritatea pachetelor "high-end" dispun și de versiuni simplificate gratuite, destinate familiarizării cu programul respectiv. Pachetele de top. Maya (de la Alias) este o aplicație software destinată modelării grafice tridimensionale și animaței. Produsă de firma Alias, dar aflată acum în posesia firmei Autodesk Media & Entertainment. Este utilizată pe scară largă în producția efectelor speciale în cinematografie, în animație, cât și în producția jocurilor de calculator. Firma Autodesk Media & Entertainment a achiziționat acest program în octombrie 2005, după cumpărarea firmei Alias Systems Corporation. Softimage|XSI (de la Avid) este deseori considerat principalul competitor al programului Maya, funcțiunile sale fiind similare cu acesta. Fanii celor două pachete discută în contradictoriu despre meritele fiecăruia din acestea. XSI a fost odată liderul în ce privște animația, dar a rămas în urmă față de Maya, la ora actuală încearcând să recâștige primul loc. 3D Studio Max (de la Autodesk), abreviat deseori 3DS Max, este programul de animație „nr. 1” pentru industria jocurilor video. Experții argumentează că este foarte bun la animația obiectelor cu un număr redus de poligoane, dar poate că cel mai mare atu al său pentru industria jocurilor video și de computer e rețeaua sa largă de asistență și numeroasele sale "plug-in"-uri. 3DS Max este totodată și cel mai scump dintre pachetele "high-end", ajungând până la 3.500 $ SUA, comparat cu aproximativ 2.000 $ pentru celelalte. Din cauza prezenței sale în industria jocurilor video, este și un pachet popular printre hobbyiști. LightWave 3D (NewTek) este un pachet 3D popular din cauza interfeței sale ușor de învățat; mulți artiști preferă mai degrabă acest pachet decât programele Maya sau 3DS Max, care sunt "mai tehnice". Are capabilități de modelare și de animație mai reduse comparat cu pachetele mai mari, dar cu tote acestea este utilizat pe scară largă în industria filmului. Houdini (Side Effects Software) este un pachet "high-end" întâlnit și el deseori în studiourile de producție. Este utilizat de obicei la animarea efectelor speciale, mai degrabă decât a modelelor. Cinema 4D (MAXON) este un pachet mai redus ca posibilități decât celelalte. Principalul său atu este ușurința în utilizare de către artiștii fără vaste cunoștințe tehnice, pentru că evită complicata natură tehnică a celorlalte pachete. De exemplu funcția „BodyPaint”, unul dintre "plug-in"-urile populare, permite artiștilor să deseneze texturile direct pe suprafața modelelor. Alte pachete. Blender este un pachet software gratuit care conține mare parte din funcțiile pachetelor comerciale de top; este dezvoltat în mod activ sub licența GPL, după ce fostul lui proprietar, compania Not a Number Technologies, a dat faliment. SketchUp este un pachet software detinut de firma Trimble. A fost dezvoltat de Google între anii 2006-2012. Notabilă este ușurința în folosire. Programul este distribuit în două versiuni: gratuit și profesional. Art of Illusion este un alt pachet software dezvoltat sub licența GPL și programat în Java. Wings 3D este un modelator minimal dezvoltat sub licența BSD. Carrara (Eovia) este un pachet 3D utilizat deseori la modelare. Bryce (DAZ productions) este cel mai renumit program de creare de peisaje, și unul dintre cele mai bune pachete de profil. modo, creat de dezvoltatori care au plecat de la compania NewTek, este un nou program de modelare, cu o abordare nouă. Anim8or este un alt pachet gratuit de randare și animație 3D. Software pentru alte scopuri decât animație. Swift3D este un pachet destinat transformării modelelor din formatele Lightwave sau 3DS Max în animații de tip Flash. Programul Match moving este de obicei folosit la sincronizarea video live cu materialele video generate de computer, sincronizându-l cu mișcările camerei de luat vederi. Poser este cel mai popular program pentru modelarea de persoane umane. După producerea materialului video, studiourile îl editează sau îl compun cu ajutorul unor programe precum Adobe Premiere sau Apple Final Cut în eșalonul profesionist, sau cu Autodesk Combustion sau și Apple Shake în eșalonul de top. Motoare de randare. Programul RenderMan al firmei Pixar este cel mai răspândit motor de randare, fiind utilizat în numeroase studiouri. Pachetele de animație precum 3DS Max și Maya își pot livra outputul către RenderMan pentru ca acesta să facă randările necesare. mental ray este un alt motor de randare popular, inclus în majoritatea pachetelor "high-end" de la Autodesk. Pachetul mai contine si iray, un motor de randare bazat pe puterea de procesare a placilor video (GPU). Aceste doua motoare sunt create de Nvidia si sunt disponibile si pentru alte programe 3D cum ar fi: Cinema4D, Lightwave, Modo. V-ray, creat de Chaos Group, este popular pentru viteza sa și pentru calcularea corectă a luminii. Poate fi utilizat pe orice sistem de operare și este disponibil pentru majoritatea programelor 3D. Versiunea 2.0 include RT (Real Time) și DR (Distribute Render) ce fac randarea mai rapidă și dau posibilitatea utilizatorului de a conecta alte terminale pentru a asista in procesul de randare. POV-Ray și YafRay sunt două dintre motoarele de randare gratuite.

Zweifelscheid este o comună din landul Renania-Palatinat, Germania.

Lenz se poate referi la următorii autori care au denumit cel puțin o specie:

Această listă conține constelațiile astronomice în ordinea alfabetică a denumirilor latine.

Ankova este un gen de molii din familia Lymantriinae.

Dichaetomyia palpiaurantiaca este o specie de muște din genul "Dichaetomyia", familia Muscidae, descrisă de Feng în anul 1999. Conform Catalogue of Life specia "Dichaetomyia palpiaurantiaca" nu are subspecii cunoscute.

Sośnicowice este un oraș în Polonia.

Estinnes este o comună francofonă din regiunea Valonia din Belgia. Comuna Estinnes este formată din localitățile Croix-lez-Rouveroy, Estinnes-au-Mont, Estinnes-au-Val, Faurœulx, Haulchin, Peissant, Rouveroy, Vellereille-les-Brayeux și Vellereille-le-Sec. Suprafața sa totală este de 72,73 km². La 1 ianuarie 2008 avea o populație totală de 7.502 locuitori. Comuna Estinnes se învecinează cu comunele Binche, Erquelinnes, Merbes-le-Château, Mons și Quévy.

Alliopsis varicilia este o specie de muște din genul "Alliopsis", familia Anthomyiidae. A fost descrisă pentru prima dată de Fan și Wang în anul 1983. Conform Catalogue of Life specia "Alliopsis varicilia" nu are subspecii cunoscute.

Pavlivka este un sat în comuna Iosîpivka din raionul Bila Țerkva, regiunea Kiev, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Pavlivka era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).

Irina Teodorescu (n. 30 martie 1979, București) este o scriitoare română, de limbă franceză.

Gene Tierney (n. 19 noiembrie 1920, Brooklyn, New York - d. 6 noiembrie 1991, Houston, Texas) - actriță americană de film și teatru. Biografie. Gene Tierney a trăit în perioada 20 noiembrie 1920 - 06 noiembriie 1991, s-a născut în Brooklyn, New York, și a murit de emfizem, în Houston. Ea a fost o actriță care a înregistrat un real succes cu rolul din filmul "„Laura”". A jucat în 35 de filme, dar a avut probleme mentale de sănătate, a stat prin spitale, încercând să-și salveze imaginea. Un alt film important în care a jucat a fost "„Leave Her to Heaven”", în 1945. A avut idile cu playboyul Prince Aly Khan, cu tânărul ofițer de navă John F. Kennedy, cu actorul Tyrone Power, cu cineastul Howard Hughes. Primul soț a fost designerul vestimentar Oleg Cassini, cu care s-a căsătorit în 1940. Din căsătorie a rezultat un copil, o fată, cu retard. Căsnicia a durat până în 1952. Actrița a suferit pierderi de memorie (1950), potrivit autobiografiei din 1979, intitulată „Self Portrait”. În anii 1960, ea a apărut în drame realizate la televiziune și în trei filme, ultimul fiind „The Pleasure Seekers”, în 1964 și la televiziune, în 1980, ultimul fiind „Scruples”. În 1961, s-a căsătorit cu milionarul texan, un afacerist în domeniul petrolului, W. Howard Lee. Căsătoria a durat până în 1981, când a murit el, la Houston. Actrița a rămas activă în politica locală și a servit alte cauze, printre altele, ajutând copiii retardați. A primit o stea pentru film, în partea de nord, aria 6100, pe Bulevardul din Hollywood.

Phillip Whitehead (n. 30 mai 1937 – d. 31 decembrie 2005) a fost un om politic britanic, membru al Parlamentului European în perioadele 1994-1999, 1999-2004 si 2004-2009 din partea Regatului Unit.

Manubach este o comună din landul Renania-Palatinat, Germania.

August 2000 a fost a opta lună a anului și a început într-o zi de marți.

Mircea Mladin (n. 25 decembrie 1926, Arad) este un operator și director de imagine de film român. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Frații Jderi" (1974), "Ștefan cel Mare - Vaslui 1475" (1975), "Patima" (1975), "Războiul Independenței (Eroi au fost, eroi sunt încă)" (1977), "Pentru patrie" (1978) și "Noi, cei din linia întâi" (1986). Biografie. S-a născut la 25 decembrie 1926, în orașul Arad. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1955. A colaborat la Studioul Cinematografic București, fiind operator a numeroase filme documentare și de ficțiune. În anii 1970-1980, Mircea Mladin a realizat, singur sau în colaborare, imaginea unor filme de referință ale cinematografiei românești precum "Frații Jderi" (1974), "Ștefan cel Mare - Vaslui 1475" (1975), "Patima" (1975), "Războiul Independenței (Eroi au fost, eroi sunt încă)" (1977), "Pentru patrie" (1978) și "Noi, cei din linia întâi" (1986).

Ingleby este o companie deținută de familia miliardară daneză "Rausing". În România compania deține 7.300 hectare de teren agricol și aproape 4.200 hectare de teren forestier după mai multe achiziții succesive.

Cuponul falsificat este o nuvelă în două părți a scriitorului rus Lev Tolstoi publicată postum. La început se povestește despre un băiat care modifică un cupon ca să-i crească valoarea, iar apoi asta duce la declanșarea unei serii de evenimente.

Rum este un sat în districtul Szombathely, județul Vas, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011). Demografie. Conform recensământului din 2011, satul Rum avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de germani (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau romano-catolici, cu o minoritate de persoane fără religie (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.

Zvezdița este un sat în comuna Omurtag, regiunea Tărgoviște, Bulgaria. Demografie. La recensământul din 2011, populația satului Zvezdița era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci, cu o minoritate de romi (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.

Mozilla Thunderbird este un client de poștă electronică gratuit, multiplatformă, cu sursă deschisă, care permite un schimb de mesaje e-mail securizate, sigur, rapid și ușor, care oferă protecție împotriva atacurilor de phishing. Clientul de mail Mozilla Thunderbird oferă mai multe caracteristici utile: Un alt avantaj al lui Mozilla Thunderbird este și faptul că poate rula pe toate versiunile de Microsoft Windows, Linux, Mac OS. Există și o versiune portabilă, de exemplu pe o memorie flash, USB.

Čermany este o comună slovacă, aflată în districtul Topoľčany din regiunea Nitra. Localitatea se află la , se întinde pe o suprafață de și în 2017 număra 352 de locuitori. Istoric. Localitatea Čermany este atestată documentar din 1257.

Kigoma este o regiune în partea de vest a Tanzaniei a cărei reședință este Kigoma. Are o populație de 1.971.000 locuitori și o suprafață de 37.000 km2. Subdiviziuni. Această regiune este divizată în 4 districte: Note. (pentru populație și suprafață)

Comitatul Robeson este un comitat din statul Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii. Demografie.

Cominco București este o companie de construcții din România. Principalii acționari ai societății sunt "Catalin Traian Gemanar" cu 14,28%, "Gheorghe Gemanar" cu 13,36%, "Florin Rusu" cu 13,50% și "Dan Garjoaba" cu 13,54%. Titlurile societății sunt tranzacționate la categoria de bază a pieței Rasdaq, sub simbolul COBS. Firma controlează alte trei societăți, respectiv Cominco Bucovina, Cominco Transilvania și Cominco Oltenia. În aprilie 2012, compania a intrat în faliment. Cifra de afaceri: Venit net:

Neznaniv este o comună în raionul Kameanka-Buzka, regiunea Liov, Ucraina, formată din satele Hreada, Mazearne-Karanska și Neznaniv (reședința). Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Neznaniv era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.

25087 Kaztaniguchi este un asteroid din centura principală de asteroizi. Descriere. 25087 Kaztaniguchi este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe la Socorro, New Mexico, în cadrul proiectului LINEAR. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 2,65 ua, o excentricitate de 0,06 și o înclinație de 7,0° în raport cu ecliptica.

Băzești este un sat în comuna Sohodol din județul Alba, Transilvania, România.

Hercule Poirot (pronuntat ) este un detectiv belgian fictiv întâlnit în romanele scriitoarei Agatha Christie. Poirot apare în peste 30 de romane și peste 50 de povestiri polițiste. Alǎturi de Miss Marple, este unul dintre cele mai celebre personaje ale scriitoarei. El a fost folosit în multe filme, fiind jucat de actori precum Albert Finney, Peter Ustinov și mai recent David Suchet. În prezent drepturile de autor asupra acestui personaj revin nepotului Agathei Christie, Matthew Prichard. Privire de ansamblu. Influențe. Criticii susțin ca Poirot a fost creat pe baza altor doi detectivi ficționari dinaintea lui: Hercule Popeau (al scriitoarei Marie Belloc Lowndes) și Monsieur Poiret (al scriitorului Frank Howel Evans), un polițist francez pensionat care traiește în Londra. O influențǎ mult mai evidentǎ (mai ales asupra primelor romane) este cea a povestirilor lui Arthur Conan Doyle. În "O Autobiografie", Christie recunoaște ca la început a scris în stilul tradițional Sherlock Holmes, cu un detectiv excentric, un asistent nedumerit și un inspector de la Scotland Yard de genul lui Lestrade (inspectorul Japp). Faptul cǎ Poirot este belgian (spre deosebire de detectivii menționați mai sus) este un rezultat al datei scrierii primului roman - 1916 (deși el va fi publicat doar în 1920). Nu doar cǎ ocuparea Belgiei de cǎtre Germania în acea perioada oferea o explicație plauzibilǎ a faptului ca un detectiv atât de iscuțit nu avea de lucru în propria țarǎ și era liber sǎ se ocupe de un caz din Anglia, dar de asemenea simpatia fațǎ de belgieni era considerata în acea vreme o faptă patriotă (deoarece invazia Belgiei a fost Casus belli pentru care Anglia a intrat în al II-lea Rǎzboi Mondial). Popularitate. Prima apariție a detectivului a fost în romanul Misterioasa Afacere de la Styles (publicat în 1920), iar ultima în Cortina (publicat în 1975, anul dinaintea morții scriitoarei). La publicarea acestui ultim roman Poirot a devenit singurul personaj fictiv care a primit vreodatǎ un necrolog (în "New York Times": 6 august, 1975 "Hercule Poirot, celebrul detectiv belgian, a murit."). În anii 1930, Agatha Christie deja îl considera pe Poirot insuportabil, iar prin anii 1960 îl numea "un nenorocit detestabil, obositor și egocentric". Totuși publicul îl iubea, iar scriitoarea refuza sǎ "îl omoare", susținând cǎ era datoria ei sǎ producǎ ceea ce dorea publicul. Aparența și aptitudinile personajului. Iatǎ cum îl descrie cǎpitanul Arthur Hastings pentru prima datǎ în al doilea capitol al romanului Misterioasa Afacere de la Styles: "Abia dacǎ avea peste cinci picioare și patru țoli dar se plimba cu dignitate. Capul lui avea forma unui ou, și era mereu ținut înclinat un pic într-o parte. Mustața lui era foarte dreapta și militǎroasǎ. Curǎțenia îmbrǎcǎminții lui era aproape incredibilǎ; cred cǎ un fir de praf i-ar fi provocat mai multǎ durere decât o ranǎ facutǎ de un glonte. Și totuși omulețul care, regretam sǎ observ, schiopǎta îngrozitor, fusese în vremea lui unul dintre cei mai celebri membri ai poliției belgiene." În romanele ulterioare, schiopǎtatul nu mai este mentionat. Poirot are pǎr negru, pe care îl vopsește la bǎtrânețe pentru a-i pǎstra culoarea (dupǎ cum descoperǎ Hastings în primul capitol al romanului Crimele A.B.C.). De asemenea are ochi verzi care sunt descriși ca stralucind asemeni ochilor unei pisici, atunci când detectivul are o idee. "Timp de zece minute" [Poirot] "a stat în liniște totalǎ "[...]" și tot timpul ochii i-au devenit din ce în ce mai verzi." - Misterioasa Afacere de la Styles, "Capitolul V" Înbrǎcǎmintea lui Poirot, consideratǎ ca apartinând cremei societații la începutul carierei va deveni îngrozitor de ieșitǎ din modǎ spre sfârsitul acesteia. Printre caracteristicile cele mai cunoscute al lui Poirot se numǎrǎ și sensibilitatea stomacului. El suferǎ de rǎu de mare și în Moarte între Nori considerǎ cǎ greața de la zbor l-a împiedicat sǎ fie mai alert în timpul crimei. Într-un roman ulterior ni se spune cǎ spre bǎtrânețe Poirot a început sǎ-și bucure stomacul cu diferite delicatese. "Stomacul meu nu este fericit pe mare." - Rǎul de sub Soare, "Capitolul VIII" ""Avionul coborî puțin. "Mon estomac", gândi Hercule Poirot, și își închise ochii cu determinare."" - Moarte între Nori, "Capitolul I" "Întodeauna un om care a avut mare grijǎ de stomacul lui, și-a luat recompensa la bǎtrânețe. Mâncatul nu era doar o plǎcere fizicǎ "[pentru Poirot]" dar și o cercetare intelectualǎ." - Doamna McGinty a murit, "Capitolul I" Poirot este de asemenea extrem de punctual și are un ceas de buzunar foarte mare și demodat pânǎ aproape de sfârșitul carierei. "[Poirot]" a urcat scǎrile pânǎ în fața ușii și a apǎsat soneria, uitându-se la ceasul de mâna care în sfârșit îi înlocuise vechiul preferat" [...]". Da, era exact ora noua și jumǎtate. Ca întotdeauna Poirot sosise la minut."" - Misterul Regatta Metode. În Misterioasa Afacere de la Styles, Poirot lucreazǎ ca un detectiv destul de obișnuit, bazându-se pe indicii și utilizând logica, fapt care reiese și din cele douǎ expresii preferate ale lui: "micile celule cenușii" și "ordine și metoda". Iritant pentru Hastings (și, câteodatǎ, chiar pentru cititor) este obiceiul lui Poirot de a ascunde detalii importante ale planurilor lui, cum face, de exemplu în Misterul celor Patru, unde îl ține pe Hastings în beznǎ panǎ la capǎt. Acest aspect al metodelor lui Poirot este mai puțin evident în romanele ulterioare, parțial datoritǎ faptului cǎ din acestea lipsește Hastings, iar Poirot nu are cu cine sǎ împǎrtǎșeascǎ ideile lui (aceste romane fiind povestite la persoana a III-a). Metodele lui se schimbǎ în Crimǎ pe terenul de golf, unde Poirot încǎ se bazeazǎ în mare parte pe indicii dar începe sǎ-l ironizeze pe un detectiv rival care se focalizeazǎ doar pe setul de indicii tradițional (introdus în ficțiunea polițistǎ de Sherlock Holmes): urme de pași, amprente și mucuri de țigarǎ. Începând din acest moment, Poirot se autoproclamǎ un detectiv-psiholog care cerceteazǎ nu prin adunarea probelor de la locul crimei ci prin înțelegerea tipului victimei sau a ucigașului. Acest comportament va fi subliniat în urmǎtoarele romane prin idea cǎ anumite tipuri de crimǎ sunt comise doar de anumite tipuri de criminali. O altǎ strategie a lui Poirot este cea de a-i face pe oameni sǎ vorbeascǎ. Chiar din primele romanele el se poreclește "Papa Poirot", îndemnând celelalte personaje sǎ i se confeseze. Mai târziu va minți voit pentru a obține încrederea celorlalte personaje, fie prin inventarea unui motiv pentru care îl intereseazǎ cazul fie prin folosirea familiei ca o scuzǎ a punerii unor întrebǎri. ""S-a spus despre Hercule Poirot chiar de cǎtre unii prieteni sau asociați, în momentele în care erau cel mai suparați pe el, cǎ preferǎ minciunile în locul adevarului și cǎ, pentru a obține ceea ce dorește, va folosi mai degraba afirmații false elaborate decât simplul adevǎr." " - Cinci Porcușori, "Partea I, Capitolul IX" "Dupǎ ce a studiat cu atenție bunurile dispuse în fereastrǎ, Poirot a intrat și s-a prezentat ca fiind interesat în cumpǎrarea unui rucsac pentru un nepot inexistent." - Hickory Dickory Dock, "Capitolul XIII" "Pânǎ în ziua de azi Harold încǎ nu a înțeles pe deplin ce l-a fǎcut dintr-o datǎ sǎ-i povesteascǎ toatǎ întamplarea acestui omuleț cu care vorbise numai câteva minute." - Pǎsǎrile Stimfalide Poirot este de asemenea pregǎtit sǎ parǎ mai strǎin englezilor încercând sǎ-i facǎ pe aceștia sǎ-l subestimeze. El recunoaște cǎ: ""Este adevǎrat cǎ pot vorbi engleza exactǎ, corectǎ. Dar, prietene, a vorbi o englezǎ spartǎ este un avantaj enorm. Îi face pe oameni sǎ te disprețuiascǎ. Vor spune - un strǎin - nici mǎcar nu poate vorbi engleza așa cum trebuie. [...] Și astfel, vezi tu, oamenii lasǎ garda jos." " - Tragedie în Trei Acte, "Ultimul Capitol" Toate aceste tehnici îl ajutǎ pe Poirot sǎ-și atingǎ obiectivul final. "Pentru cǎ pânǎ la urmǎ, fie printr-o minciunǎ, fie printr-un adevar, oamenii reușeau mereu sǎ se dea de gol..." - Dupǎ Înmormântare, "Capitolul XVIII" Viața lui Hercule Poirot. "Vǎ rugǎm citiți subarticolul: Viața lui Hercule Poirot" Întreaga viatǎ lui Hercule Poirot în Anglia este povestitǎ prin romanele scriitoarei Agatha Christie, începând cu Misterioasa Afacere de la Styles (în care detectivul este un refugiat care stǎ la Styles) și terminând cu Cortina (în care se întoarce în vizita la Styles înainte de moarte). Între ele, unele romane povestesc și cazurile rezolvate de Poirot în afara Anglei, precum celebrul Crima din Orient Express. Romanele. "Vǎ rugǎm citiți subarticolul: Hercule Poirot în literaturǎ" Hercule Poirot a devenit celebru dupǎ publicarea în 1926 a romanului Uciderea lui Roger Ackroyd, a cǎrui soluție surprinzǎtoare este foarte controversatǎ. Acest roman încǎ se numǎrǎ printre cele mai bune romane polițiste scrise vreodatǎ. Înafarǎ de acesta, cele mai celebre romane cu Poirot au apǎrut între 1930 și 1940, precum clasicele Crima de pe Orient Express (1932), Crimele A.B.C. (1935), Cǎrțile pe Masǎ (1936) și Moarte pe Nil (1937). Acest ultim roman, povestea mai multor omucideri pe un vapor de pe Nil, este considerat de celebrul scriitor de ficțiune polițistǎ John Dickson Carr ca fiind printre cele mai bune zece romane polițiste ale tuturor timpurilor. Romanul Cinci Porcușori din 1942, în care Poirot investigheazǎ o crimǎ comisǎ în urmǎ cu 16 ani prin analizarea diferitelor relatǎri ale tragediei este o performanțǎ literarǎ consideratǎ de scriitorul și criticul literar Robert Barnard ca fiind cel mai bun roman al Agathei Christie. Portretizari. Cinema. Austin Trevor. Austin Trevor a jucat pentru prima datǎ rolul lui Hercule Poirot în filmul din 1931 intitulat Alibi. Filmul s-a bazat pe scena de teatru Alibi care este o adaptare a romanului Uciderea lui Roger Ackroyd facutǎ de Michael Morton. Trevor a reluat rolul lui Poirot de douǎ ori, o datǎ în Cafeaua Neagrǎ și încǎ o datǎ în Lordul Edgware Moare. Albert Finney. Albert Finney l-a jucat pe Poirot în filmul Crima de pe Orient Express din 1974. El a fost considerat ca "cel mai bun Poirot" pânǎ când David Suchet a preluat rolul. A fost o reproducere foarte corectǎ a romanului și a fost, la acea vreme, cel mai de succes film britanic fǎcut vreodatǎ. Filmul a fost aprobat chiar și de Agatha Christie. Peter Ustinov. Peter Ustinov l-a jucat pe Poirot în total de șase ori, începând cu "Moarte pe Nil" (1978). A reluat apoi rolul în "Crimă sub soare" (1982) și "Intâlnire cu Moartea" (1988). Publicul a fost mai puțin impresionat de portretizarea lui Ustinov având în vedere cǎ Poirot trebuia sǎ fie scund și cu pǎr negru în timp ce Ustinov era înalt și cu pǎr cenușiu. Actorul va mai juca rolul lui Poirot în trei filme fǎcute pentru televisiune: Treisprezece la Cinǎ (1985, dupǎ romanul Lordul Edgware Moare), Dead Man's Folly (1986), și Crimǎ în Trei Acte (1986, dupǎ romanul Tragedie în Trei Acte). Este interesant de remarcat cǎ în primul dintre aceste filme apare și David Suchet în rolul inspectorului Japp, înainte ca el sǎ înceapǎ sǎ joace chiar rolul detectivului (în mod ironic Suchet considerǎ acest rol ca cel mai prost jucat din toatǎ cariera lui). Televiziune. "Vǎ rugam citiți articolul: Agatha Christie's Poirot" David Suchet l-a jucat pe Hercule Poirot în multe filme, cele mai recente fiind difuzate în martie-aprilie 2006 în Marea Britanie (Cǎrțile pe Masa, Misterul Trenului Albastru, Dupǎ Înmormântare și Luați de Ape). Pentru mai multe informații vedeți Agatha Christie's Poirot. Animații. În 2004, NHK (un post de televisiune japonez) a produs 39 de episoade pentru un serial "anime" intitulat Agatha Christie no Meitantei: Poirot to Marple (Marii Detectivi ai Agathei Christie: Poirot și Marple). Vocea lui Poirot a fost datǎ de actorul Satomi Ko-taro iar cea a lui Miss Marple de actrița Yachigusa Kaoru.

Edemissen este o comună din landul Saxonia Inferioară, Germania.

Fiecare moare singur (titlul original: în ) este un film dramatic vest-german, realizat în 1976 de regizorul Alfred Vohrer, după romanul omonim al scriitorului Hans Fallada. La fel ca și cartea, filmul se bazează pe viețile reale ale cuplului berlinez Otto Hermann Hampel și Elise Hampel. Hans Fallada a scris romanul la sfârșitul anului 1946. Este considerată prima lucrare a unui scriitor german neemigrant care abordează tema rezistenței împotriva național-socialismului. Protagoniștii filmului sunt actorii Hildegard Knef și Carl Raddatz. Rezumat. Acțiunea filmului se petrece la Berlin în 1940, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Hitler era la apogeul puterii sale. Rezistența germană la nazism a atins un prag ridicat după succesele din Polonia și campania franceză ale armatei germane. Cuplul Anna și Otto Quangel locuiesc la Berlin în condiții foarte modeste, fără prea mult interes pentru politică. Dar când singurul fiu al lui Otto cade într-o campanie din Franța, durerea trezește în ei o neîncredere totală față de regimul nazist. Atunci când o vecină evreică se sinucide, Anna decide să reziste în mod activ. Ea scrie mesaje foarte personale pe cărți poștale-manifest, pe care le împarte inițial singură și mai târziu cu soțul ei în casa scărilor, punându-le în cutiile poștale ale caselor din Berlin. Ambii au fost descoperiți și arestați de Gestapo, apoi condamnați la moarte. Otto se sinucide în sala de judecată cu o capsulă cu cianură, iar Anna este executată două luni mai târziu.

176867 Brianlee este un asteroid din centura principală de asteroizi. Descriere. 176867 Brianlee este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe la Apache Point Observatory în cadrul programului Sloan Digital Sky Survey. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 2,57 ua, o excentricitate de 0,10 și o înclinație de 4,8° în raport cu ecliptica.

Lupeolul este un compus natural din categoria triterpenelor pentaciclice. Este răspândită în unele specii de plante, inclusiv în mango, "Acacia visco" și "Abronia villosa". Este un component majoritar în frunzele de "Camellia japonica". Prezintă proprietăți medicinale anticancerigene și antiinflamatoare.

Valea Largă este un sat în comuna Buda din județul Buzău, Muntenia, România.

Ilona Elek, cunoscută și ca Ilona Schacherer, după numele tatălui a fost o scrimeră ungară specializată la floretă. Cu trei medalii olimpice – două de aur și una de argint – și unsprezece medalii mondiale de aur, inclusiv trei la individual, este cea mai titrată scrimeră. A fost și primul campion olimpic din Ungaria, atât la bărbați, cât și la femei. Tatăl ei era evreu iar mama catolică. În conformitate cu legea în momentul respectiv, a fost educată în religia mamei. S-a apucat de scrima sub îndrumarea maestrului italian Italo Santelli. Sora sa, Magrit Elek, a fost și ea campioană la scrimă.

Gerzson Ádám (n. 22 februarie 1832, Izsák – d. 9 august 1906, Nagykőrös) a fost un scriitor, istoric literar maghiar.

Franklin „Frank” Edmundo Rijkaard este un antrenor de fotbal neerlandez și fost jucător. El și-a început cariera fotbalistică la clubul neerlandez Ajax, jucând pentru acesta în 196 de meciuri, marcând 86 de goluri. În anul 1988 a plecat la clubul italian AC Milan pentru care a marcat 16 goluri în 142 de meciuri. El și-a terminat cariera de fotbalist în 2001 la echipa turcă Fenerbahce înscriind pentru acesta de 6 ori în 33 de jocuri.

el Pont de Bar este o localitate în Spania în comunitatea Catalonia în provincia Lleida. În 2006 avea o populație de 193 locuitori.

Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți este unicul muzeu din municipiu. Muzeul se află într-o clădire cu două niveluri, a fost realizată în stil constructivist, având statut de monument istoric. În perioada interbelică aici se afla Liceul evereiesc. Istorie. La 14 octombrie Comitetul executiv Bălți emite un ordin în baza hotărârii nr. 138 din 16 aprilie 1960 a Consiliului de Miniștri ai RSSM de a crea în orașul Bălți muzeul de istorie și studiere a ținutului natal cu localul provizoriu în strada Dostoevschi nr. 22. Au fost angajați colaboratori, numit în funcție directorul Petru Grițenco, s-a început lucrul de cercetare a exponatelor, un ajutor prețios la organizarea primei expoziții a acordat Muzeul de Stat de Istorie și stodiere a ținutului al RSSM . La 10 martie este adoptată o nouă hotărâre a Comitetului executiv Bălți de a transfera provizoriu muzeul în clădirea catedralei Sf. Împărați Constantin și Elena – o perlă arhitecturală a orașului, construită în anii 1924 – 1934 de către arhitectorul A. Gabrilescu. Muzel a activat în clădirea catedralei timp de 30 de ani. În 1990 Muzeul a fost transferat iarăși într-un alt local provizoriu în clădirea fostului club „Constructorul” care nu corespunde cerințelor unui muzeu. Sala care a fost recomandată cu insistență de către autoritățile orașului pentru expoziție nu poate fi folosite din cauza coloanelor, scenei și înclinării podelei. Lăsa de dorit aspectul estetic al clădirii . Anterior, colectivul muzeului s-a adresat conducerii cu rugăminte de a i se acorda ca local clădirea fostei prefecturi. Atunci autoritățile orășenești au declarat că clădirea va fi demolată, deorece nu sunt destul bani pentru renovare. Totuși în clădirea istorică a fost păstrată și în prezent se află Oficiul Stării Civile . În ciuda tuturor greutăților personalul muzeul a continuat să țină aprinsă făclia culturii orașului. În această perioada s-au organizat expoziții temporare, mese rotunde, concursuri de istorie, lecții, seminare simpozioane științifice. La 12 februarie 2004, prin decizia primarului municipiului, Muzeului de Istorie și Etnografie i se acordă un local pe strada Lăpușneanu 2. Reparațiile localului au durat 3 ani și au costat 855 mii lei. În luna noiembrie 2008 muzeul bălțean și-a deschis ușile pentru vizitatori. Din cauza spațiului mic expoziția nu este consecventă, reprezintă un conglomerat de informații - într-o sală sunt expuse nu numai piese arhiologice ci și materiale referitoare la perioada interbelică . Colecții. Muzeul din Bălți dispune de un fond muzeistic, de bunuri materiale mobile în număr de 34 027 unități, dintre care fond de bază - 22 661 unități. Exemple de valori sunt: colecția variată de arhilogie, numistică (dinarul roman cu chipul împăratului Marcus Aurelius, monedă bizantină), medalii și monede dedicate lui Mihai Eminescu); documente vechi (scrisori și circulare emise de Visarion Puiu), armament (spada unui ostaș din armata lui Ștefan cel Mare); etnografie (costume naționale) . Printre exponate se evidențiază o bisericuță, cu înălțime de circa un metru, confecționată integral din miez de pâine, păstrată anterior la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Bălți . Muzeul de Istorie și Etnografie reprezintă unica instituție din municipiul Bălți în care sunt adunate și păstrate cu grijă vistigiile trecutului. În ficare an se organizează un șir de activități, printre care un simpozion științific și zilele „ușilor deschise” pentru vizitatori în fondul instituției .

Un boghiu (din engleza britanică: "bogie") sau truc (din engleza americană: "truck") este un șasiu sau un cadru la care sunt montate roți și care se atașează unui vehicul, servind prin urmare drept subansamblu modular de axe și roți. Boghiurile au forme variate în funcție de modul de transport. Un boghiu poate rămâne atașat (precum în majoritatea cazurilor vagoanelor de tren sau remorcilor de camion) sau poate fi rapid detașat (precum în cazurile în care schimbarea boghiurilor e necesară din cauza ecartamentelor feroviare diferite pe care trebuie să circule un tren). Boghiurile pot conține o suspensie (este cazul majorității boghiurilor feroviare și rutiere) sau pot fi rigide și suspendate (este cazul majorității vehiculelor șenilate). Un boghiu poate fi montat pe un pivot, sistem folosit în mod tradițional la locomotive sau drezine, îmbinate suplimentar și retractabile, precum trenul de aterizare al avioanelor de linie, sau fixate pe poziție prin alte mijloace. Boghiuri pentru calea ferată. Un boghiu este o structură poziționată dedesubtul unui vehicul feroviar (vagon, automotor sau locomotivă), în care osiile (prin urmare și roțile) sunt atașate prin intermediul unor cuzineți. Prima cale ferată cu ecartament normal a Imperiului Britanic care a utilizat vagoane cu boghiuri în locul rigidelor osii montate a fost Midland Railway, în 1874. Scop. Boghiurile îndeplinesc mai multe scopuri:

Lewis Teague este un regizor de filme, printre ale cărui lucrări se pot enumera "Alligator", "Cat's Eye", "Cujo", "", "Navy SEALs" sau "The Triangle".

Staranzano este o comună din provincia Gorizia, regiunea Friuli-Veneția Giulia, Italia, cu o populație de de locuitori și o suprafață de 19.66 km².

Corp cavernos (lat. corpus cavernosum) – organe erectile alcătuite dintr-un sistem de trabecule și caverne, care formează clitorisului la femeie și penisul la bărbați.

Volosca, în limba croată Volosko, în limba italiană Volosca (nume oficial până în 1945), este o localitate din Croația, vecină a orașului Opatija din peninsula Istria, administrativ în cantonul Primorje-Gorski Kotar, pe malul Mării Adriatice în golful Preluca, el însuși parte din marele golf Carnaro/Kvarner. Etimologie. Volosca fiind situată la poalele zonei de reședință a Istro-românilor, există presupunerea că denumirea s-ar trage de la numele generic (slav) al Volohilor sau Valahilor, altă presupunere fiind că ar putea proveni de la zeul slav Veles. Istorie. După perioada romano-bizantină a cărei moșteniri este limba dalmată (dispărută în sec. XIX), odată așezați în regiune și Slavii (mai anume Croații în sec. VII), Volosca a făcut, timp de un mileniu, parte din imperiul Germano-Habsburgic apoi, din 1867, din Austro-Ungaria. La destrămarea acesteia în 1918, orașul a făcut parte din regatul Italiei apoi, în 1945, din Iugoslavia, luând atunci numele de Volosko. Din 1991, face parte din Croația. Volosca este locul de naștere (1857) a marelui meteorolog, geolog și seismolog de statură internațională Andrija Mohorovičić. Economie. Economia Voloscăi este bazată în principal pe turism, fiind un spot internațional de windsurfing.

Un rol cameo sau apariție cameo (uneori abreviată doar cameo) este o scurtă apariție a unei persoane cunoscute într-o creație, precum piese de teatru, filme, jocuri video, videoclipuri și televiziune. Asemenea roluri nu sunt întotdeauna jucate de actori; regizori, politicieni, sportivi, cântăreți și alte grupe de celebrități pot juca un asemenea rol, care în general sunt mici, majoritatea neavând replici. Exemple cunoscute de apariții cameo sunt aparițiile lui Alfred Hitchcock în filmele sale, precum și apariția Sofiei Coppola în videoclipul „Deeper and Deeper” al Madonnei.

Parcul Justiției, cunoscut anterior drept Parcul Consiliului Popular, se află în centrul orașului Timișoara, având în apropriata vecinătate cinematograful Capitol (unde își desfășoară activitatea și Filarmonica Banatul) și Facultatea de Hidrotehnică. Numele parcului provine de la un vechi proiect de construire în zonă a Palatului Justiției, proiect abandonat. În mijlocul parcului se află monumentul deportaților în Bărăgan în perioada 1951–1956. Parcul a fost reamenajat în 2015, fiind refăcute aleile, gazonul, zonele de flori și copaci, s-a montat un sistem de irigare și s-au desființat gardurile de pe Strada 20 decembrie 1989 și Bulevardul C.D. Loga. În parc se poate găsi o largă varietate de arbori și arbuști precum și foarte multe flori: lalele, ghiocei, zambile, narcise. În parc este admis statul pe iarbă.

Torre Pellice este o comună din provincia Torino, Italia. În 2011 avea o populație de 4.604 de locuitori.

Michel Rocard a fost un om politic francez, membru al Parlamentului European în perioada 1999-2004 din partea Franței. A fost prim-ministru al Franței în perioada 10 mai 1988 – 15 mai 1991.

Meursanges este o comună în departamentul Côte-d'Or, Franța. În 2009 avea o populație de 482 de locuitori.

Ultima colonie este un roman științifico-fantastic din 2007 scris de John Scalzi. Romanul este al treilea din Universul "Războiul bătrânilor" și a fost nominalizat în anul 2008 la premiul Hugo pentru cel mai bun roman. Povestea. John Perry și Jane Sagan, fosta membră a Brigăzilor-Fantomă născută prin clonarea nevestei moarte a lui Perry, primesc oferta de a deveni conducători în noua colonie de pe Roanoke, care va fi locuită de către coloniștii de pe zece colonii umane. După ce se sfătuiesc, ei decid să accepte și sunt trimiși către noua colonie împreună cu fiica lor adoptivă, Zoë. Aceasta este protejată de obinii Hickory și Dickory, care au față de ea un sentiment aproape religios din cauza faptului că tatăl ei biologic a oferit rasei lor conștiința. Coloniștii nu ajung pe Roanoke, ci pe o planetă a cărei locație nu o pot determina. Ei află că deturnarea a fost realizată de un membru al Forțelor Speciale adaptat vieții în spațiu, care îi informează că Uniunea Colonială dorește să țină ascunsă colonia în fața Conclavului - o alianță de rase extraterestre care dorește limitarea expansiunii spațiale a celor care nu îi sunt membri. Pentru a împiedica depistarea lor de către Conclav, coloniștilor li se interzice folosirea oricărei tehnologii wireless, precum și orice comunicație cu restul universului. Planeta urmează să fie colonizată folosind utilaje specifice secolului al XIX-lea, deziderat făcut posibil de prezența printre coloniști a unei comunități menonite. Colonia se dezvoltă încet dar sigur, în primul an de la aterizare înfruntând o singură problemă serioasă: o rasă indigenă similară vârcolacilor care ucide câțiva oameni înainte de a fi alungată. O nouă vizită a Forțelor Speciale confirmă faptul că incapacitatea Conclavului de a găsi colonia Roanoke a destabilizat poziția acestuia și că e momentul să se treacă la o nouă etapă a planului Uniunii Coloniale. Informații despre locația coloniei sunt lăsate să se „scurgă” printre celelalte rase, pentru a ajunge la conducerea Conclavului. Generalul Gau sosește pe Roanoke cu o flotă formată din câte o navă a fiecărei nave din Conclav și negociază cu John Perry predarea coloniei sau distrugerea acesteia. Departe de a fi intimidat, John îl sfătuiește să plece, înainte de a fi prea târziu. Gau ia în derâdere propunerea și este nevoit să asiste la distrugerea navelor flotei sale, sabotaj pus la cale de Uniunea Colonială. Singura navă care e cruțată este cea a generalului. John trece printr-un proces în care este acuzat de trădare, deoarece avertismentul dat generalului Gau ar fi putut să-l pună pe acesta în gardă, zădărnicind planul Uniunii Coloniale. El este eliberat în cele din urmă, dar află neoficial că Roanoke a devenit un pion central în lupta dintre Conclav și Uniunea Colonială. Primul dorește distrugerea coloniei pentru a spăla rușinea generalului Gau, în timp ce a doua dorește același lucru pentru a sensibiliza celelalte colonii umane de a trimite cât mai mulți recruți pentru bătălia cu Conclavul. Dincolo de aceste mașinațiuni, John înțelege că, indiferent cum vor decurge lucrurile, Uniunea Colonială nu va putea face față atât de multor rase și războiul se va sfârși prin exterminarea omenirii. El apelează la o lovitură riscantă: o trimite pe Zoë, împreună cu cei doi obini, să-l avertizeze pe generalul Gau despre un complot pus la cale pentru asasinarea lui, complot despre care aflase de la Forțele Speciale. Gestul său atrage aprecierea lui Gau și ura facțiunii din Conclav care dorea răsturnarea acestuia. Facțiunea pornește într-o acțiune de pedepsire a coloniei, dar o armă oferită lui Zoë de obini îi ajută pe coloniști să câștige. Drept mulțumire pentru ajutorul acordat, generalul Gau recunoaște legitimitatea înființării coloniei Roanoke, deși ea nu aparține Conclavului. Cu toate că gestul său a ajutat colonia, John este conștient că Uniunea Colonială îl va acuza pentru fraternizare cu inamicul. Prin urmare, părăsește Roanoke împreună cu Jane, Zoë și cei doi obini, alăturându-se Conclavului. Dorința lui nu este de a ataca Uniunea Colonială, ci de a dezvălui Pământului ținut în ignoranță adevărul despre spațiul cosmic și rasele care îl populează. Astfel este eliminată principala sursă de combatanți a Uniunii Coloniale, ceea ce va necesita căutarea unor soluții diplomatice de cooperare între specii, în locul eternelor războaie. Opinii critice. Thomas M. Wagner crede că romanul „reprezintă o exegeză a imperialismului, prezentând modul în care politica expansionistă perpetuează imperialismului pentru propriile interese în loc de a veghea binele poporului pe care se presupune că-l servește” și apreciază că „deși nu conține scene care să ridice adrenalina așa cum a făcut-o punctul culminant al "Brigăzilor-Fantomă", cititorii vor găsi "Ultima colonie" un loc plăcut de vizitat”. John DeNardo observă că, deși în prima parte romanul „pare indecis dacă vrea să fie o poveste despre colonizare spațială sau SF militar cu intrigă politică” și că nu urmărește același lucru ca precedentele cărți ale seriei, apreciază stilul accesibil al lui Scalzi și personajele extrem de plăcute. În anul 2008, "Ultima colonie" a fost nominalizată la premiul Hugo pentru cel mai bun roman.

Thomas Michael "Tommy" Oar este un fotbalist australian care evoluează la clubul Utrecht în Eredivisie, și la echipa națională de fotbal a Australiei.

Castrul roman este situat pe teritoriul localității Bulci, județul Arad.

Nove Misto este localitatea de reședință a comunei Nove Misto din raionul Starîi Sambir, regiunea Liov, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Nove Misto era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de polonă (%).

Sony Mustivar (n. 12 februarie 1990, Aubervilliers, Franța) este un fotbalist francez care în prezent joacă pentru echipa din MLS, Sporting Kansas City. Carieră. Sony a jucat fotbal de-alungul copilăriei la CFF Paris, înainte de a se muta înapoi în orașul său natal, Aubervilliers. El și-a început cariera de fotbalist în Corsica, la Bastia. Sony nu a jucat foarte multe meciuri din cauza a mai multor accidentări. În 2012 și-a făcut debutul în România, la Petrolul Ploiești.

Breteau este o comună în departamentul Loiret din centrul Franței. În 2009 avea o populație de 75 de locuitori.

Șevcenko este un sat în comuna Pavlivka din raionul Vasîlkivka, regiunea Dnipropetrovsk, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Șevcenko era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).

Comitatul Major este un comitat din statul Oklahoma, Statele Unite ale Americii. Demografie.

Rujîn este un raion în regiunea Jîtomîr, Ucraina. Reședința sa este așezarea de tip urban Rujîn. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Rujîn era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).

Meituan (în chineză 美团, "Pinyin Mĕituán") este o companie chineză care operează un site web care oferă servicii de livrare, bunuri de consum și servicii de vânzare cu amănuntul în peste 1000 de orașe chinezești. Oferă o gamă largă de servicii, inclusiv vânzări de bilete la film, livrare de alimente, rezervări de hoteluri și călătorii și servicii de partajare a mașinilor. Compania a fost fondată de Wang Xing în 2010 și este listată la bursă din 2018. Meituan.com este un site de reduceri de grup care vinde vouchere de la comercianți pentru oferte, cu condiția ca un număr minim de cumpărători să solicite o reducere, iar Meituan să genereze comisioane. Meituan.com își obține majoritatea veniturilor din serviciile de aplicații mobile. Compania are acorduri de parteneriat cu peste 400.000 de întreprinderi locale chinezești. Istoric. Înființată în Shanghai și Beijing, Meituan s-a extins rapid în orașele de rangul al doilea și al treilea, ajungând la un total de 200 de milioane de utilizatori în 2015. Meituan.com a devenit o companie dominantă în China după o consolidare rapidă a companiilor de tip "promoția zilei". Estimările anterioare arată că existau 2000 de companii de vânzare de vouchere la mijlocul anilor 2000 și, din cauza concurenței intense din acest sector, doar câteva au devenit actori dominanți ai pieței[10] În 2014 compadia deținea 60% din cota de piață a site-urilor de vânzare în grup de tip promoția zilei din China. Compania a primit o finanțare inițială de 12 milioane de dolari de la Sequoia Capital. În mai 2014, firma internațională de capital General Atlantic a acordat o rundă de finanțare de 300 de milioane de dolari, împreună cu alți doi investitori. La 8 octombrie 2015, Meituan și Dianping, un site chinez de achiziții în grup, au fuzionat într-o o singură companie. La 19 ianuarie 2016, Meituan Dianping a anunțat că a strâns peste 3,3 miliarde de dolari. La 20 septembrie 2018, Meituan Dianping a fost listată la bursa din Hong Kong la un preț de 69 de dolari HK pe acțiune. Compania a fost redenumită din "Meituan Dianping" în Meituan începând cu 30 septembrie 2020. Vehiculul autonom de livrare Meituan. În aprilie 2021, Meituan a obținut o finanțare suplimentară de 9,98 miliarde de dolari prin vânzarea de obligațiuni convertibile în valoare de 3 miliarde de dolari și de acțiuni în valoare de 7 miliarde de dolari. Fondurile obäinute au fost utilizate pentru a se extinde în spațiul alimentar din China, precum și pentru a dezvolta tehnologii autonome în domeniul dronelor și al livrărilor. În aceeași lună, Administrația de Stat pentru Reglementarea Pieței a anunțat o investigație asupra Meituan pentru presupuse practici anticoncurențiale Până în mai 2021, creșterea controlului de reglementare a dus la ștergerea a aproape 40 de miliarde de dolari din valoarea totală a companiei.

24547 Stauber este un asteroid din centura principală de asteroizi. Descriere. 24547 Stauber este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe la Socorro, New Mexico, în cadrul proiectului LINEAR. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 2,43 ua, o excentricitate de 0,14 și o înclinație de 6,4° în raport cu ecliptica.

Brian Francis Johnson este un cântăreț și compozitor englez. În 1980, a devenit cel de-al doilea cântăreț al trupei australiene de rock AC/DC, după moartea lui Bon Scott. El și restul trupei au fost incluși în Rock and Roll Hall of Fame în 2003.

Expoziția Tinerimii artistice din anul 1907 a fost cea de a noua manifestare expozițională a Societății Tinerimea artistică. Deschiderea ei s-a făcut în luna aprilie a anului 1910 la Panorama Grivița din București și i-a avut ca principali actori pe Constantin Aricescu, Ipolit Strâmbulescu, Kimon Loghi, Ștefan Popescu, Arthur Verona, Nicolae Grant, Nicolae Vermont, Gheorghe Petrașcu, Frederic Storck, Ștefan Luchian, Dimitrie Paciurea și Oscar Späthe. Deschiderea manifestării. În luna aprilie a anului 1910 s-a deschis în mod solemn cea de a noua expoziție a Tinerimii artistice în clădirea Panoramei Grivița. Evenimentul a fost precedat de primirea de noi membrii în rândurile societății. Totul s-a desfășurat într-o atmosferă sărbătorească fiind cea mai amplă manifestare de artă plastică ce s-a cunoscut până în acel moment. Lucrări și participanți. Au fost prezente exponate care au corespuns tuturor genurilor, manierelor și tehnicilor artistice. Dacă unii dintre vizitatori apreciau creația lui Ștefan Luchian, Camil Ressu, Ștefan Popescu, Gheorghe Petrașcu sau Jean Alexandru Steriadi, publicul larg și oficialitățile admirau lucrările de factură academistă a invitatului special George Demetrescu Mirea sau Eustațiu Stoenescu. Alții au apreciat picturile lui Arthur Verona și Ipolit Strâmbu care au fost prezenți cu scene idilice rurale. De asemenea, gusturi mai restrânse au avut și ele ce vedea: operele secesioniste ale Ceciliei Cuțescu, primitivismul lui Constantin Brâncuși și neoimpresionismul lui George Mărculescu. Participanții și lucrările lor au fost următoarele: În octogonul central al clădirii au fost: În sala așa zisă sală de onoare, Sala V, au expus: Cum manierele și tendințele erau uneori radical diferite, ele au fost susținute cu o pasiune excesivă de artiștii ce le promovau, fapt care a dus la comparații și aprecieri nepotrivite la adresa celorlalți colegi. Această stare de fapt, a dus în final la disensiuni între membrii societății. Presa vremii a preluat comentariile și cronica artistică a făcut o speculație mediatică al cărei izvor se găsea în cancanurile lumii artistice. Prin urmare, divergențele au escaladat în scandaluri publice. Aplanarea pentru moment a dezbinărilor a constat în excluderea Ceciliei Cuțescu din rândul membrilor societății. În anul 1910, Arthur Verona a fost ales ca președinte al Tinerimii române, funcție pe care a deținut-o până în anul 1921.

Federația Română de Rugby (FRR) este forul conducător al rugby-ului din România. Este responsabilă de organizarea Diviziei Naționale, Diviziei A, Cupa Națiunilor World Rugby și a echipei naționale de rugby. Istorie. Federația Română de Rugby a fost înființată în anul 1931, și a fost și unul dintre membrii ce au fondat FIRA, în 1934. A fost afiliată la International Rugby Board în 1987, când echipa națională a fost invitată să joace în Campionatul Mondial Inaugural.

Popgrigorovo este un sat în comuna Dobricika, regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Casim" a județului Caliacra, România. Demografie. La recensământul din 2011, populația satului Popgrigorovo era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari. Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.

Guatteria verruculosa este o specie de plante angiosperme din genul "Guatteria", familia Annonaceae, descrisă de Robert Elias Fries. Conform Catalogue of Life specia "Guatteria verruculosa" nu are subspecii cunoscute.

Panther în engleză înseamnă panteră. Panther se mai poate referi la:

Sânmihaiu Almașului (în maghiară: "Almásszentmihály") este o comună în județul Sălaj, Transilvania, România, formată din satele Bercea, Sânmihaiu Almașului (reședința) și Sântă Măria. Demografie. Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Sânmihaiu Almașului se ridică la 1.556 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.617 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (77,38%), cu o minoritate de romi (16,07%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (81,36%), cu minorități de penticostali (6,17%), baptiști (2,83%) și martori ai lui Iehova (1,8%), iar pentru 6,17% nu se cunoaște apartenența confesională. Politică și administrație. Comuna Sânmihaiu Almașului este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Șciîtînska Volea este un sat în comuna Zaluhiv din raionul Ratne, regiunea Volînia, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Șciîtînska Volea era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.

Milenii: Mileniul al II-lea î.Hr. - Mileniul I î.Hr. - Mileniul I Secole: Secolul al VII-lea î.Hr. - Secolul al VI-lea î.Hr. - Secolul al V-lea î.Hr. Decenii: Anii 600î.Hr. Anii 590.Hr. Anii 580.Hr. Anii 570 î.Hr. Anii 560 î.Hr. - Anii 550 î.Hr. - Anii 540 î.Hr. Anii 530 î.Hr. Anii 520 î.Hr. Anii 510 î.Hr. Anii 500 î.Hr. Ani: 510 î.Hr. 519 î.Hr. 518 î.Hr. 517 î.Hr. 516 î.Hr. - 515 î.Hr. - 514 î.Hr. 513 î.Hr. 512 î.Hr. 511 î.Hr. 510 î.Hr.

Suhoi Su-17 (nume de cod NATO: Fitter) a fost un avion de atac sovietic de la avionul Su-7B. A avut parte de o carieră lungă în serviciul sovetic/rus și a fost larg exportat spre forțele aeriene din Blocul Estic și Orientul Mijlociu. Dezvoltare. Căutând să îmbunătățească viteza joasă și performanța de decolare/aterizare a avionului Su-7B, în 1963 Biroul de Proiectare Suhoi cu admisie de la Institutul Central Aerodinamic (TsAGI,"Tsentralniy Aerogidrodinamicheskiy Institut") au creat un demonstrator de tehnologie cu aripă de geometrie variabilă. Avionul Su-7IG (denumire NATO: Fitter-B), transformat dintr-un avion de producție Su-7BM, avea porțiuni interioare fixate cu segmente exterioare care puteau fi întinse la 28°, 45°, ori 62°. O aripă interioară fixată a simplificat construcția, permițând fabricantului să rețină trenul de aterizare al avionului Su-7 și evitând nevoia pentru puncte forte pivotante complexe de sub aripă, și a redus schimbarea în centrul de ridicare relativ spre centrul de masă cu schimbare în aripă. Noua aripă de asemenea avea canale de pană multe cu margini conductoare și flapsuri cu margini-următoare. Avionul Su-7IG a zburat pentru prima dată pe 2 august 1966 cu V.S. Iliușin la control, devenind primul avion cu geometrie variabilă sovietic. Testarea a dezvăluit că vitezele de decolare și aterizare au scăzut cu 50–60 km/h în comparație cu avionul Su-7. Avionul de producție a fost numit Su-17 (denumirea NATO: Fitter-C) și a fost neoficial botezat "Strij" în serviciu. Un număr total de 2.867 avioane Su-17 și variantele sale au fost construite, din care 1.165 au fost exportate către 15 națiuni. Variante. Su-7IG (S-22I, Fitter-B) Su-17 (S-32, Fitter-B) Su-17K - versiunea de export pentru Forțele Aeriene Egiptene Su-17M (Fitter-C) Su-17M-28 Su-17MKG Su-17R Su-17M2 (Fitter-D) Su-17M2D Su-17UM (Fitter-D) Su-17M3 (Fitter-H) Su-17UM3 (Fitter-G) Su-17M4 (Fitter-K) Su-22M5

Biserica Maicii Domnului din Mesumundu se află pe teritoriul Siligo, în provincia Sassari, Sardinia. Monumentul a fost construit în la sfârșitul secolului al VI-lea. Clădirea face parte din parcul arheologic Mesumundu din jur. Biserica se sprijină pe ruinele unei clădiri termale romane. Structura a fost remodelată în perioada romanică (secolul al XI-lea). În secolul al XIX-lea a fost redusă la o stare de ruină din cauza unui prăbușire care a afectat o parte din absida sudice, care a fost reconstruită în timpul unei restaurări în 1934.

Obârșia este o regiune aferentă unui râu, vale sau torent. Obârșia râului reprezintă locul de formare a bazinului hidrografic. Obârșia torentului reprezintă regiunea lui superioară, caracterizată prin pante pronunțate și profil sub formă de căldare.

Kerastaris este un oraș în Grecia în prefectura Arcadia.

Chubb Corporation este un concern internațional de asigurări cu sediul în Statele Unite ale Americii. Compania a fost fondată în 1882 și are aproximativ 120 de sedii în 27 de țări din America, Europa, Asia și Australia.

„It's My Life” este un cântec compus de Cristian Faur și interpretat de contratenorul Cezar Ouatu, care a reprezentat România la Concursul Muzical Eurovision 2013, organizat la Malmö, Suedia.

Fânațele seculare Ponoare alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV IUCN (rezervație naturală de tip floristic), situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Bosanci. Localizare. Aria naturală se află în apropierea municipiului Suceava, în partea central-estică a județului, lângă drumul european E85 (Suceava - Fălticeni), în teritoriul nord-vestic al satului Cumpărătura. Descriere. Rezervația naturală (inclusă în situl de importanță comunitară omonim) a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"). Aceasta ocupă o suprafață de 24,50 hectare în zona "dealului Strâmbu" și reprezintă o fâneață naturală în nord-vestul satului Cumpărătura, în Podișul Sucevei. Pe teritoriul ariei protejate se regăsesc trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar (Pajiști cu "Molinia caeruleae" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Stepe ponto-sarmatice și Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice), ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună protejată la nivel european . Specii floristice (europene, eurasiatice, continentale, pontice, pontico-mediteraneene și pontico-submediteraneene) care vegetează în rezervație: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), căpșunică ("Cirisum decussatum"), ciurul zânelor ("Cirisum decussatum"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), bozățel ("Veratrum album"), stânjenel ("Iris sibirica"), stânjenel sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), sisinei (cu specii de "Pulsatilla grandis" și "Pulsatilla patens"), clocoței ("Clematis integrifolia") in sălbatic ("Linum flavum"), târtan ("Crambe tatatica"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), șuvară ("Molinia caerulea"), curechi de munte ("Ligularia sibirica"), frăsinel ("Dictamnus albus"), trifoi ("Trifolium pannonicum"). Faună protejată (aflată pe lista roșie a IUCN) semnalată în arealul zonei naturale: căprioară ("Capreolus capreolus"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), cârtiță ("Talpa europaea"), gușter ("Lacerta viridis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), precum și "Lethrus apterus", o insectă din ordinul Coleoptera ce aparține familiei Geotrupidae). Monumente și atracții turistice. În vecinătatea rezervației se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

Regiunea Smolensk este un ținut din Rusia cu statut de subiect federal. Capitala regiunii este orașul Smolensk. Geografie. Se află în partea de vest a Rusiei, avînd 49786 km². Fusul orar este cel al Moscovei. Demografie. La recensămîntul din 2002 populația era de 1,049,574 locuitori.

Podorojnie este o comună în raionul Strîi, regiunea Liov, Ucraina, formată din satele Lanî-Sokolivski, Podorojnie (reședința) și Zaricine. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Podorojnie era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.

Vel Pitar este un grup de companii din România, cu activitate în domeniul morăritului și panificației. Grupul deține 12 fabrici de pâine în zece județe din țară și în București, având peste 170 de magazine proprii (martie 2009). Compania a fost formată în anul 2001, prin fuziunea celor patru fabrici din industria de morărit și panificație cumpărate de fondul de investiții Broadhurst în anii 1999 și 2000: "Mopariv Vâlcea", "Berceni București", "Granpan Tecuci" și "Panegrano Cluj" (aceasta din urmă, cumpărată în anul 2000 de Mopariv Vâlcea). În septembrie 2002, Vel Pitar a fuzionat prin absorbție cu societatea cu același profil "Spicul Argeș". Sediul companiei se află la Râmnicu Vâlcea. În anul 2007, grupul a fost divizat în 3 firme: Vel Pitar (panificație), Șapte Spice (morărit) și VP Magassin (retail). Conform estimărilor companiei, grupul Vel Pitar deține la nivel național aproximativ 15% din piața de morărit și 9% din cea de panificație, însă în localitățile în care are unități de producție, cota de piață variază între 35% și 70% . În București, Vel Pitar are o cotă de 30-35%, Capitala realizând aproximativ 30% din afacerile companiei Număr de angajați: Cifra de afaceri în 2008: 150 milioane euro Din ianuarie 2023, aparține de Bimbo, o companie multinațională mexicană.

Birkenhead este un oraș în comitatul Merseyside, regiunea North West, Anglia. Orașul se află în districtul metropolitan Wirral.

Râul Sohodol este un curs de apă, afluent al râului Călmățui.

(128622) Rudiš, denumire internațională "(128622) Rudis", este un asteroid din centura principală de asteroizi. Descriere. 128622 Rudiš este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe la Observatorul Kleť, în cadrul proiectului KLENOT. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 3,05 ua, o excentricitate de 0,08 și o înclinație de 0,5° în raport cu ecliptica.

Comuna Suhuluceni este o comună din raionul Telenești, Republica Moldova. Este formată din satele Suhuluceni (sat-reședință) și Ghermănești. Demografie. Conform datelor recensământului din 2014, comuna are o populație de 1.643 de locuitori. La recensământul din 2004 erau 1.895 de locuitori. Administrație și politică. Componența Consiliului local Suhuluceni (9 consilieri), ales la 5 noiembrie 2023, este următoarea:

Fiecare moare singur (original în germană Jeder stirbt für sich allein), apărut în traducere românească cu titlul Singur în Berlin, este un roman al autorului german Hans Fallada. Romanul, descris de Primo Levi ca fiind „cea mai bună carte scrisă vreodată despre rezistența germană antinazistă”, descrie viața oamenilor de rând dintr-un bloc muncitoresc din strada Jablonski 55, Berlin, în timpul terorii naziste. După terminarea războiului, Fallada l-a întâlnit în 1945 pe poetul și viitorul ministru al culturii din RDG Johannes Becher, care i-a dat niște dosare Gestapo primite prin intermediul contactelor sale sovietice, sau conform altor surse, prin intermediul lui Otto Winzer, consilier municipal pentru cultura poporului („Stadtrat für Volksbildung”) referitoare la cazul cuplului Otto și Elise Hampel, rugându-l să scrie ceva bazat pe ele, deoarece "Kulturbund zur demokratischen Erneuerung Deutschlands" („Uniunea culturală pentru reînnoirea Germaniei”) căuta scriitori care să scrie despre rezistența antinazistă. Deoarece nu participase la rezistența antinazistă, Fallada a șovăit inițial pentru a nu fi criticat că vrea să pară mai bun decât fusese, afirmând că și el „se lăsase dus de marele curent.” La insistențele lui Becher, transmise prin intermediul liu Kurt Willhelm, secretar general al Uniunii culturale, Fallada s-a lăsat convins după ce i se explicase că protagoniștii nu acționaseră din vreo convingere politică ci fusese acțiunea a două persoane simple, care trăiseră o viață retrasă. Scris în 1946, în numai 24 de zile, romanul pleacă de la o întâmplare adevărată, anume campania antinazistă a cuplului Otto și Elise Hempel, care după moartea pe front a fratelui lui Elise, Kurt Lemme, au împrăștiat în scările blocurilor cca 200 de cărți poștale și scrisori cu mesaje antifasciste. După ce au fost denunțați de către un coleg de serviciu al lui Otto, au fost arestați la data de 20 octombrie 1942, condamnați la moarte pentru „demoralizarea trupelor” și „pregătire de înaltă trădare” și executați cu ghilotina la închisoarea Plötzensee din Berlin la data de 8 aprilie 1943. Romanul nu descrie doar situația acestei familii (pe care o redenumește „Quangel”), ci și cea a vecinilor, neamurilor și a inamicilor. Fallada a început să scrie de mână romanul la data de 20 septembrie 1945, lucrând timp de 24 de zile de dimineața la ora 5 până seara la ora 7, manuscrisul final însumând 866 de pagini dactilografiate. Fallada nu a apucat să-și vadă romanul publicat, deoarece câns s-a întâmplat acest lucru el decedase deja într-o clinică de dezintoxicare, unde fusese internat forțat pentru dependență de morfină. Scris în stilul unui roman polițist clasic, romanul are ca temă răul și efectul lui asupra vieții de zi cu zi în Germania nazistă. Traduceri, filmatizări, spectacole. Romanul, care a fost tradus în peste 30 de limbi, a fost filmatizat de trei ori până în 2011. Cu toate că romanul fusese tradus în unele limbi străine la puțin timp după publicarea sa în Germania (în special în limbile blocului comunist), primele traduceri în limba engleză au apărut în 2009, el devenind un best-seller. Până în martie 2011 romanul se vânduse în cca 750.000 de exemplare la nivel mondial. Spectacole. În 1981 regizorul Peter Zadek a pus în scenă la Teatrul Schiller din Berlinul de Vest spectacolul de revistă „Jeder stirbt für sich allein”. În 2011 la Teatrul Maxim Gorki din Berlin a fost pus în scenă spectacolul „Jeder stirbt für sich allein” regizat de Jorinde Dröse.

Secretarul principal de stat al Majestății Sale pentru afaceri externe și Commonwealth, menționat în mod normal ca secretarul pentru afaceri externe, este un funcționar de rang înalt din cadrul guvernului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și șef al Biroului pentru Afaceri Externe și Commonwealth (în ). Secretarul de stat pentru afaceri externe este membru al cabinetului Regatului Unit al Marii Britanii, iar acest post este considerat a fi unul dintre cele mai înalte posturi guvernamentale. Este un post similar cu cel de ministru de externe din alte țări. Secretarul de stat pentru afaceri externe răspunde direct în fața prim-ministrului Regatului Unit. Responsabilitățile principale ale secretarului de stat pentru afaceri externe sunt următoarele: relațiile cu țările străine, promovarea intereselor britanice în străinătate, diferite aspecte legate de Comunitatea Națiunilor și Teritoriile britanice de peste mări. Secretarul de stat pentru afaceri externe realizează supravegherea instituțională a Serviciului Secret de Informații (MI6) și a Government Communications Headquarters (GCHQ). Secretarul de stat pentru afaceri externe lucrează în clădirea Foreign Office din Whitehall, iar reședințele sale oficiale sunt 1 Gardens Carlton din Londra și Chevening din Kent. Margaret Beckett, numită în 2006 de Tony Blair, este singura femeie care a ocupat acest post. Actualul secretar de stat pentru afaceri externe este David Cameron, care a preluat acest post în urma demisiei lui James Cleverly la 13 noiembrie 2023. Istoric. Postul de "secretar de stat pentru afaceri externe" a fost creat în urma reorganizării guvernamentale britanice din 1782, prin care Northern Department și Southern Department au devenit Home Office și respectiv Foreign Office. În cele din urmă, postul de "secretar de stat pentru afaceri externe și Commonwealth" a luat ființă în 1968, prin fuziunea funcțiilor de "secretar de stat pentru afaceri externe" și "secretar de stat pentru afacerile Commonwealth-ului" într-un singur departament de stat. India Office a fost un departament constitutiv din trecut al Foreign Office, la fel cum au fost Colonial Office și Dominions Office. Lista secretarilor pentru afaceri externe. Secretari de stat pentru afaceri externe și Commonwealth (1968–prezent). Post creat prin fuziunea Foreign Office cu Commonwealth Office.